Text argumentativ despre orgoliu

      Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre orgoliu.

      După părerea mea, persoanele orgolioase cad deseori în ridicol şi stârnesc râsul celor din jur.      În primul rând, oamenii orgolioşi sunt aproape întotdeauna lipsiţi de simţul umorului, gata să ia orice în serios, fiind incapabili să facă haz de necaz.      În al doilea rând, persoanele orgolioase nu reuşesc să menţină relaţii amiabile cu cei din jur, inclusiv familia. Acest lucru se datorează faptului că acest tip de persoane este caracterizat de o impulsivitate ieşită din comun, care izbucneşte şi la auzirea unor lucruri neînsemnate, pe care, de cele mai multe ori, nu trebuie să le punem la suflet.      În concluzie, putem afirma că orgoliul cauzează răni adânci şi poate stârni râsul celor din jur.

   Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre cunoaştere, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Aproape toate nefericirile vieţii ne vin de la ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă (Stendhal).

      Cunoaşterea reprezintă reflectarea în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. De aceea, interpretarea greşită a realităţii sau lipsa de cunoaştere poate atrage repercusiuni grave.      Din punctul meu de vedere, cunoaşterea necesită inteligenţă, care este înnăscută, educaţie corespunzătoare şi înţelepciune, care se acumulează în timp, în funcţie de experienţele personale ale fiecăruia.      De cele mai multe ori, oamenii au tendinţa să judece ceea ce li se întâmplă, dar şi pe semenii lor, în funcţie de propriile criterii, fără a încerca să cunoască adevărul, să privească evenimentele, ca şi pe cei din jur, în mod obiectiv, detaşat.      Pe de altă parte, ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă pot avea uneori consecinţe tragice. Un exemplu în acest sens este Ana, unul dintre personajele feminine ale romanului Ion de Liviu Rebreanu. Tânăra interpretează în mod greşit faptele lui Ion şi ajunge să creadă că el o iubeşte, când, de fapt, căsătoria lor făcea parte din planul bine stabilit al lui Ion, acesta urmărind să obţină pământurile tatălui ei, Vasile Baciu. În cele din urmă, comportamentul brutal al lui Ion, dar şi indiferenţa acestuia duc la sinuciderea Anei.      În concluzie, cunoaşterea este esenţială în viaţa de zi cu zi, ajutându-ne să percepem corect ceea ce ni se întâmplă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre câştig, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Cine vrea să câştige prea mult riscă să piardă (La Fontaine).

      După părerea mea, dorinţa de a câştiga mult vine însoţită de o multitudine de riscuri.      În general, oamenii care nu se mulţumesc cu ceea ce au şi doresc să obţină şi mai mult, indiferent de ceea ce sacrifică pentru a-şi atinge scopul, ajung să piardă şi puţinul pe care îl au.      Un exemplu de personaj care vrea să câştige prea mult şi din această cauză pierde totul este Ion,

protagonistul romanului cu acelaşi nume al lui Liviu Rebreanu. Acesta nu se mulţumeşte cu pământurile obţinute de la socrul său, Vasile Baciu, şi încearcă să fie alături de femeia iubită, Florica. Aceasta însă se căsătorise cu rivalul lui Ion, George Bulbuc, care îl surprinde pe Ion când vine într-o noapte la Florica şi îl ucide cu sapa.      Prin urmare, cel care vrea să câştige prea mult riscă să piardă totul, ajungând să fie consumat de această dorinţă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre enigma frumuseţii, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Frumuseţea e o enigmă (Dostoievski).

      După părerea mea, frumuseţea este o enigmă, deoarece nu este o calitate obiectivă, ci în totalitate subiectivă, întrucât depinde de privitor.      În primul rând, putem spune că există atâtea feluri de frumuseţi câţi privitori sunt, astfel un lucru poate fi considerat frumos sau urât de diferiţi privitori, nefiind ceva general-valabil.      În al doilea rând, frumuseţea poate fi considerată o enigmă, în special în cazul în care privitorul nu poate justifica frumuseţea unui obiect, deşi acesta îl consideră frumos.      În concluzie, frumuseţea reprezintă o enigmă atât timp cât ea nu este un dat general-valabil, ci o reflectare în sufletul privitorului.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre adevăr, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Fără a folosi bine libertatea, nimeni nu poate spori în cunoaşterea adevărului (Vasile Someşanul).

      Adevărul a fost considerat încă din cele mai vechi timpuri, drept una dintre cele mai importante valori absolute. Reprezentând un mijloc prin care omul îşi manifestă libertatea, adevărul este definit drept o concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă.      Din punctul meu de vedere, adevărul se află într-o relaţie strânsă cu libertatea, o relaţie caracterizată prin interdependenţă.      În primul rând, libertatea însăşi nu poate fi disociată de adevăr şi de bine, căci altfel s-ar transforma în anarhie.      În al doilea rând, adevărul este o formă de manifestare a libertăţii individului, însă nu adevărul său individual, ci acela negociat cu pluritatea de adevăruri care constituie norma legală şi cea morală.      În concluzie, adevărul poate fi văzut ca o modalitate de manifestare a libertăţii omului, dar numai şi numai dacă e unul negociat, raportat la adevărul colectivităţii.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre dragoste.

      După părerea mea, dragostea reprezintă unul dintre cele mai de preţ sentimente pe care le poate manifesta o fiinţă umană. Dragostea este un sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus sau faţă de un obiect la care ţinem foarte mult, având o încărcătură sentimentală deosebită.      Din punctul meu de vedere, acest sentiment de dragoste poate fi, în primul rând, spontan, imprevizibil sau fără noimă. În al doilea rând, sentimentul de dragoste se poate manifesta în timp, acesta amplificându-se pe parcurs.      Uneori, manifestarea sentimentului de dragoste este împiedicată de anumite prejudecăţi, cum ar fi: sociale, rasiale, religioase sau de altă natură. Spre exemplu, în tragedia Romeo şi Julieta, scrisă

de William Shakespeare, se ajunge la un final tragic, pornind de la o pasiune înflăcărată ce încalcă regulile sociale.      În concluzie, dragostea poate fi privită ca o pasiune apărută din senin sau ca un sentiment complet raţional, dezvoltat, progresiv, în timp.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre admiraţie.

      După părerea mea, admiraţia este un sentiment altruist. Ea presupune să fii capabil să recunoşti calităţile de excepţie ale semenilor, atunci când le întâlneşti şi să le apreciezi la justa valoare.      În opinia mea, admiraţia nu înseamnă că tu eşti mai prejos, ci dimpotrivă, conştiinţa că tu poţi fi mai sus.      În primul rând, admirând calităţile şi acţiunile unui om, putem identifica astfel modele de atitudine şi de acţiuni, pe care să le poţi urma la rândul tău.      În al doilea rând, trebuie să le identificăm şi să le percepem corect, iar când vine vorba să aplicăm ceea ce admirăm, nu este recomandat să reproducem întocmai, ci să aducem nişte inovaţii personale şi originale.      În concluzie, este foarte important să ştii să admiri corect, iar prin acest fapt poţi fi şi tu admirat la rândul tău pentru asta, chiar şi de persoana pe care o admiri.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre cunoaştere, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Aproape toate nefericirile vieţii ne vin de la ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă (Stendhal).

      Cunoaşterea reprezintă reflectarea în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător. De aceea, interpretarea greşită a realităţii sau lipsa de cunoaştere poate atrage repercusiuni grave.      Din punctul meu de vedere, cunoaşterea necesită inteligenţă, care este înnăscută, educaţie corespunzătoare şi înţelepciune, care se acumulează în timp, în funcţie de experienţele personale ale fiecăruia.      De cele mai multe ori, oamenii au tendinţa să judece ceea ce li se întâmplă, dar şi pe semenii lor, în funcţie de propriile criterii, fără a încerca să cunoască adevărul, să privească evenimentele, ca şi pe cei din jur, în mod obiectiv, detaşat.      Pe de altă parte, ideile greşite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă pot avea uneori consecinţe tragice. Un exemplu în acest sens este Ana, unul dintre personajele feminine ale romanului Ion de Liviu Rebreanu. Tânăra interpretează în mod greşit faptele lui Ion şi ajunge să creadă că el o iubeşte, când, de fapt, căsătoria lor făcea parte din planul bine stabilit al lui Ion, acesta urmărind să obţină pământurile tatălui ei, Vasile Baciu. În cele din urmă, comportamentul brutal al lui Ion, dar şi indiferenţa acestuia duc la sinuciderea Anei.      În concluzie, cunoaşterea este esenţială în viaţa de zi cu zi, ajutându-ne să percepem corect ceea ce ni se întâmplă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre câştig, pornind de la ideea identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Cine vrea să câştige prea mult riscă să piardă (La Fontaine).

      După părerea mea, dorinţa de a câştiga mult vine însoţită de o multitudine de riscuri.      În general, oamenii care nu se mulţumesc cu ceea ce au şi doresc să obţină şi mai mult, indiferent de ceea ce sacrifică pentru a-şi atinge scopul, ajung să piardă şi puţinul pe care îl au.

      Un exemplu de personaj care vrea să câştige prea mult şi din această cauză pierde totul este Ion, protagonistul romanului cu acelaşi nume al lui Liviu Rebreanu. Acesta nu se mulţumeşte cu pământurile obţinute de la socrul său, Vasile Baciu, şi încearcă să fie alături de femeia iubită, Florica. Aceasta însă se căsătorise cu rivalul lui Ion, George Bulbuc, care îl surprinde pe Ion când vine într-o noapte la Florica şi îl ucide cu sapa.      Prin urmare, cel care vrea să câştige prea mult riscă să piardă totul, ajungând să fie consumat de această dorinţă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre curaj.

      După părerea mea, curajul, indiferent dacă este spontan, fără ezitări sau deliberat şi lucid, reprezintă o calitate extrem de admirabilă.      Din punctul meu de vedere, curajul spontan presupune o anumită doză de inconştienţă, el fiind declanşat prin intermediul instinctelor.      În primul rând, acest tip de curaj poate fi extrem de primejdios, iar în al doilea rând, toate fiinţele sunt înzestrate cu acest tip de curaj bazat pe instincte.      În schimb, curajul lucid nu este bazat pe instincte, ci pe raţiune, care ne diferenţiază de animale. De cele mai multe ori, oamenii sunt felicitaţi pentru curajul de care au dat dovadă, chiar dacă în majoritatea cazurilor acesta este spontan, fiind declanşat de nişte automatisme naturale.      În concluzie, curajul este demn de admirat, indiferent de tip.

Text argumentativ despre rolul familiei în conturarea personalităţii

      Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre rolul familiei în conturarea personalităţii.

      După părerea mea, familia are un rol extrem de important în conturarea personalităţii, deoarece fiecare dintre noi alegem un model de urmat din cadrul familiei noastre.      În primul rând, familia este una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce asigură menţinerea continuităţii biologice şi culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând sentimentul siguranţei, iar rolul acesteia nu se mai poate rezuma doar la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil şi la supravegherea acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului.      În al doilea rând, familia este prima şcoală a copilului, iar contribuţia pe care o are poate favoriza sau îngreuna activitatea şcolii. Astfel, familia îi dă copilului primele informaţii despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi mediul propice necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale.      În concluzie, putem admite că familia are un rol important în conturarea personalităţii, având în vedere faptul că educaţia oferită de familie reprezintă factorul principal în dezvoltarea copilului.

Text argumentativ despre copilărie 3

      Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre copilărie, pornind de la ideea

identificată/ ideile identificate în următoarea afirmaţie: Există vârsta de aur: e vârstacopilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat(Eugen Ionescu).

      Consider că afirmaţia lui Eugen Ionescu potrivit căreia Există vârsta de aur: e vârstacopilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat este pe deplin adevărată deoarece copilăria este vârsta atât de preţioasă, dar şi trecătoare.       În primul rând, atunci când suntem copii, nu percepem viaţa aşa cum o percepe un adult, pentru noi lumea înconjurătoare este un tărâm de basm în care şi cele mai mici lucruri ni se par atât de bucurătoare.       În al doilea rând, copilăria îţi oferă fără să realizezi şansa de a trăi singurele momente contemplative ale existenţei tale.        În concluzie, fiecare avem spiritul de copil la orice vârstă în sufletul nostru şi de aceea trebuie să o valorificăm, deoarece vârsta este ambalajul, spiritul de copil este mereu în noi.

Text argumentativ despre educaţie

      Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre modul în care educaţia primită în şcoală influenţează devenirea ulterioară a tinerilor.

      După părerea mea, educaţia primită în şcoală are un rol extrem de important în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul elevilor.      În primul rând, educaţia primită în şcoală, alături de educaţia oferită de părinţi, are un rol major în dezvoltarea caracterului, a personalităţii şi, în special, a comportamentului în societate.      În al doilea rând, educaţia primită în şcoală nu are mereu efecte benefice în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece, atunci când această educaţie diferă de cea oferită de părinţi, tânărul devine confuz şi, din instinct, alege să respecte educaţia oferită de părinţi, astfel ignorând-o pe cea oferită în şcoală.      În concluzie, putem admite că educaţia primită în şcoală are o influenţă majoră în devenirea ulterioară a tinerilor şi fără aceasta, încă ne-am mai afla în epoca de piatră.