teza license
TRANSCRIPT
Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica MoldovaUniversitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale ComunicăriiCatedra Jurnalism
Specialitatea Activitate Editorială
Teză de licenţă
NEGOCIEREA CONTRACTULUI
DE EDITARE
A licenţiatei anului IIISpecialitatea Activitate Editorială
FROSINEAN VioletaConducător ştinţific
doctor conferenţiar universitarLESCU Mihai
Chişinău 2009
Cuprins
Introducere ...........................................................................................................
. 3
Capitolul I Dreptul asupra creţiei intelectuale
§1. Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa ......................................................... 6
§2. Dreptul editorial şi contractul de editare ........................................................... 17
Capitolul II Studiu de caz: Dreptul de autor şi contractul de
editare ............ 20
Concluzii ...............................................................................................................
39
Bibliografie ..........................................................................................................
42
Anexe ....................................................................................................................
43
2
Introducere
Actualitatea temei.
Astăzi întâlnim tot mai multe cazuri de încălcare a dreptului de autor. Un motiv
întemeiat din cauza căruia se reproduc operele este faptul că piaţa Republicii
Moldova nu este asigurată cu întregul spectru de producţii editoriale, muzicale,
cinematografice. Respectiv se recurge la metoda multplicării, care este cu mult mai
uşoară decât cea a creării. Iar pentru a păstra, dezvolta operele de artă autohtone va
fi necesar să le protejăm prin lege. Oamenii de artă recurg la diferite metode pentru
a-şi apăra drepturile de autor, ajungând până la instanţa de judecată. Aceasta îţi va fi
de folos doar în cazul în care opera a fost înregistrată după momentul creării sale.
Însă din cauză că instanţele locale de judecată funcţionează destul de greu şi
durează mult timp, majoritatea dintre autori renunţă, astfel nu mai poţi da de urma
celui ce a creat opera în original.
Încălcarea dreptului de autor devine un subiect tot mai accesat şi mai des
întâlnit. Tocmai din acest motiv îmi propun să studiz această temă.
Gradul de investigaţie a temei.
Dreptul de autor este reprezentat în forma scrisă sub sigla de © - copyright.
Copyright-ul este elementul care asigură oricării producţii siguranţa şi protecţia de
„piraterie”. Noţiunea de „copyright” a intrat în jargonul local în perioada post-
comunistă şi a devenit mai ales un pretext pentru cei alergici la tot ce este
occidental, i-a ajutat să se izoleze de noile realităţi şi să-şi conserve modul de viaţă.
În acea perioadă, cultura era cenzurată şi izolată de restul lumii, acum însă odată cu
apariţia noilor ideologii situaţia s-a schimbat, autorii au posibilitatea să-şi realizeze
pe deplin potenţialul creator. Această temă devine tot mai accesată, interesând din
ce în ce mai mult nu doar autorităţile, oamenii de artă dar şi persoanele fizice.
Împotriva „pirateriei” se luptă cu multă violenţă, în special în afara ţării. Drept
3
consecinţă muzica occidentală de calitate este eliminată de pe piaţa locală, filmele
sunt importate selectiv fiind disponibile în traducerile cu replicile originale profund
denaturate, iar ceea ce priveşte producţiile editoriale se întâmplă acelaşi lucru.
Scopul investigaţiei.
Moldovenii încearcă să multiplice, să traducă, să improvizeze lucrările de peste
hotare. Se pare că s-ar face un lucru de calitate, totuşi diferenţa este mare. Şi toate
se dovedesc a fi la preţuri exagerate. Acest fenomen nu face decât să contribuie la
procesul de asfixiere culturală şi informaţională a Basarabiei, proces ale cărei
consecinţe sînt evidente, în special se observă bine paralela dintre „protejarea
cpyright-ului” în Moldova şi aşa-zisa „promovare a valorilor autohtone”. Trebuie să
fim conştienţi de faptul că există anumite limite, ce trebuie strict respectate, în ceea
ce priveşte accesul la informaţie, chiar dacă în majoritatea cazurilor autorul nu ştie
cine îi apără copyright-ul. E de remarcat faptul că opera autorului trebuie să fie
protejată cu orice preţ, pentru a nu face haos în arta autohtonă şi pentru a nu
dezichilibra procesul de dezvoltare a culturii. Autorul este persoana fizică prin a
cărei muncă a fost creată o operă. Aceasta din urmă trebuie să-şi păstreze numele şi
conţinutul exact cum l-a conceput autorul şi va fi protejată de o serie de legi:
„Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe”; „Legea cu privire la
activitatea editorială”, de Constituţia Republicii Moldova, Codul cu privire la
contravenţiile administrative art. 51 „Încălcarea dreptului de proprietate asupra
produselor muncii intelectuale”, de Codul penal art. 141 „Încălcarea dreptului de
autor”, Codul Civil art. 1607 „Drepturile personale nepatrimoniale”.
Volumul şi structura tezei.
Pentru a studia care este efectul şi nivelul de protecţie a dreptului de autor,
teza va cuprinde toate aspectele legate de autor dar şi de drepturile acestuia.
Lucrarea este alcătuită din două capitole fiind precedate de o introducere. Primul
4
capitol Dreptul asupra creţiei intelectuale cuprinde două paragrafe, intitulate
„Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa” şi respectiv „Dreptul editorial şi
contractul de editare”. Cel de-al doilea capitol intitulat Dreptul de autor şi
contractul de editare reprezintă Studiul de caz care are ca obiect încălcarea
dreptului de autor a unui fotograf renumit din Republica Moldova. Urmează mai
apoi concluzii, lista bibliografică şi anexele. Volumul tezei constituind 43 de pagini
şi 15 anexe.
5
Capitolul I
§1. Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa
Atât timp cât Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, legislaţia
privind dreptul de autor era subordonată celei din metropolă, fiind inclusă în Codul
Civil. De altfel, situaţia la noi în ţară, era similară cu cea din celelate republici
unionale, care aveau la bază cerinţele dictate de centru: reglementarea modului de
remunerare a scriitorilor, atriştilor plastici, muzicienilor, interpreţilor etc., care
aveau specificate seturi de tarife pe grila de lucrări artistice.
După obţinerea independenţei, Republica Moldova a adoptat Legea privind
dreptul de autor şi drepturile conexe (1994), care a intrat în vigoare în februarie
1995. Ulterior ea a mai fost modificată, fiind pusă în aplicare în 2003.1
Un eveniment important privind protejarea dreptului de autor şi a drepturilor
conexe a fost crearea, în baza Decretului preşedintelui Republicii Moldova din 25
noiembrie 1991, a Secţiei Moldoveneşti a Agenţiei Unionale pentru Drepturile de
Autor, care ulterior a fost reorganizată în Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor
a Republicii Moldova cu statut de departament de stat.2 Ea asigură apărarea
drepturilor de autor şi a drepturilor conexe ale autorilor Republicii Moldova peste
hotare, conform convenţiilor internaţionale, conlucrând cu agenţii sau cu alte
organizaţii şi structuri de stat similare pe bază de contracte şi acorduri bilaterale.
Republica Moldova a aderat la următoarele convenţii:
– Convenţia pentru constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii
Intelectuale (OMPI) (Stockholm, 14 iulie 1967), data aderării – 25
decembrie 1991;
– Convenţia de la Berna cu privire la apărarea drepturilor asupra operelor
literare şi artistice (Paris, 24 iulie 1971, modificat la 28 seprembrie 1979),
data aderării – 2 noiembrie 1995;
1 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 58.2 Ibidem, p. 59.
6
– Convenţia Internaţională pentru ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale
producătorilor de fonograme şi ale organizaţiilor de difuzare (Roma, 26
octombrie 1961), data aderării – 5 decembrie 1995;
– Convenţia Universală cu privire la dreptul de autor (Geneva, 6 septembrie
1952), data aderării – 18 aprilie 1997.
Din păcate, aderarea la aceste convenţii nu reprezintă garanţii depline ale
respectării dreptului de autor, pirateria este tot mai fecventă în multe ţări din fostul
bloc comunist, inclusiv în Republica Moldova.3
Dreptul reprezintă totalitatea normelor juridice, generale şi impersonale, strict
determinate şi obligatorii, stabilite sau sancţionate de către stat. De aici urmează că
dreptul este o normă juridică care aparţine populaţiei şi respectarea căruia este
garantată de către stat, putând fi impusă, la nevoie, prin forţă de constrângere a
acestuia.4 Autorul este persoana care depune forţă şi muncă pentru a crea o operă.
Opera poate fi audiovizuală, colectivă sau derivată.
Operă audiovizuală – care constă dintr-o serie de cadre coerente (însoţite sau nu
de sunet), ce creează impresia mişcării şi sînt destinate perceperii vizuale şi
auditive (în cazul cînd sînt însoţite de sunet);
Operă colectivă – operă creată de două sau mai multe persoane fizice
din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, cu condiţia ca
această operă să fie publicată de ultima sub numele său;
Operă derivată – produs al creaţiei intelectuale bazat pe altă operă (traducere,
adaptare, înscenare, prelucrare etc.);5
Constituţia Republicii Moldova garantează libertatea creaţiei literare şi
ştiintifice. Articolul 33 din Constituţie apără dreptul cetăţeanului la proprietatea
intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri
de creaţie intelectuală.6 “Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe”
protejează operele creaţiei intelectuale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei 3 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 60.4 Gheorghe Avornic. Teoria generală a dreptului. Chişinău 2004, p. 153.5 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. I, art. 3.6 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, M.O. nr.1 din 12.08.1994, art.33.
7
exprimate într-o anumită formă obiectivă ce permite a le reproduce, atât publicate
cât şi nepublicate, indiferent de formă, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum
şi de procedeul de reproducere a ei. Autorul beneficiază de un drept exclusiv asupra
operei sale doar prin faptul că a creat-o. Autorul este unicul deţinător al dreptului de
autor şi este protejat prin lege. Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii,
deci nu poate fi folosită integral sau parţial decât cu asentimentul autorului. Pentru
apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu se cere inregistrare, alte proceduri
speciale sau respectarea altor formalităţi.7
Dreptul de autor face parte din dreptul de proprietate intelectuală care vizează
protecţia operelor spiritului uman. Dreptul de autor e dreptul care protejeajă operele
literare şi artistice. Este vorba, în special, de scrieri, opere muzicale, opere de artă,
şi anume opere de picturi şi sculptură şi operele utilizatoare de tehnici
informaţionale, cum sunt de exemplu, programele de calculator şi bazele de date
electronice.8 Dreptul de autor este caracterizat în două sensuri – în cel obiectiv şi cel
subiectiv. În sens obiectiv “dreptul de autor” reprezintă un ansamblu de norme
juridice care reglementează relaţiile ce apar în legătură cu valorificarea obiectelor
de artă, literatură sau ştiinţă.9 În sens subiectiv dreptul de autor este dreptul exclusiv
de a fi recunoscut în calitate de autor al operei, precum şi de a efectua, permite sau
interzice valorificarea operei sale în orice mod şi sub orice formă.10
Dreptul de autor reprezintă în sine totalitatea normelor de drept care
reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale legate de
crearea şi folosirea operelor ştiinţifice, literare şi de artă deasemenea sunt
reglementate în cadrul acestei instituţii şi relaţiile obşteşti ce se stabilesc între autori
sau licenţiaţii acestora şi alte persoane, inclusiv folosirea operelor.
Principiile de bază ale dreptului de autor sunt: libertatea creaţiei artistice şi
ştiinţifice prezumţia de autor, care înseamnă că autorul se foloseşte în exclusivitate
7 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 4.8 D. Chiroşca, M. Rojnevschi. Probleme actuale ale protecţiei dreptului de autor şi drepturile conexe în R.M.. Chişinău 2006, p. 5.9 Ibidem, p. 13.10 Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru computer. Chişinău 2005, p. 14.
8
de dreptul de autor al creaţiei sale, acest drept decurge din însăşi faptul creării lui.
Un alt principiu este îmbinarea intereselor personale ale autorului cu interesul
societăţii, ceea ce ar însemna ca de exmeplu folosirea operei autorului de către alte
persoane plătindu-se o remuneraţie sau chiar fără aceasta, dacă folosirea se
efectuează în interesul societăţii sau către biblioteci, instituţii asemenea lor. Alte
principii ar fi aşa ca, oferirea autorilor largi drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale,
remunerarea muncii de creaţie intelectuală în conformitate cu volumul şi calitatea
muncii, procedeul juridic de apărare a dreptului de autor, şi altele.
Există două tipuri de drepturi incluse în dreptul de autor: dreptul patrimonial,
care permite titularului de a primi o remunerare datorată utilizării operei sale de
către terţi, şi dreptul moral, care permite autorului de a întreprinde anumite măsuri
pentru a apăra legătura personală ce există între el însuşi şi opera sa.11
Ca instituţie a dreptului civil, dreptul de autor reprezintă în sine ansamblul
normelor de drept, care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele
patrimoniale, legate de crearea şi folosirea operelor ştiinţifice, literare şi de artă.
Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în
cazurile şi în modul prevăzut de Codul Civil şi de alte legi, în limita în care
folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului
încălcat şi din caracterul consecinţelor acestei încălcări.12
Dreptul de autor ocroteşte operele editate şi needitate. Se consideră apărută,
publicată opera, dacă a fost editată, transmisă la radiou şi televiziune, interpretată în
public.
Dreptul de autor se extinde asupra:
a. operele, indiferent de locul primei lor publicări, titularii dreptului de
autor ai cărora sînt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova;
b. operelor publiate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de
cetăţenia titularului dreptului de autor;
c. altor opere în corespundere cu tratatele internaţionale, la care Republica
11 Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală. Probleme actuale ale dreptului de autor şi drepturile conexe în Republica Moldova. Chişinău 2006, p. 7.12 Codul Civil al republicii Moldova. Nr. 98 - XV din 18 aprilie 2002, M.O. nr. 128 – 129 din 13 septembrie 2002. editura: Cartier. Chişinău 2008.
9
Moldova este parte.
Opera se consideră de asemenea publicată pentru prima dată în Republica
Moldova, daca ea a fost publicată în cadrul ţării în decurs de 30 de zile de la data
primei ei publicări peste hotare.
Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, de artă sau ştinţifice
exprimate în formă: scrisă, orală, audio, video, imagine, volumetrico-spaţială
(sculptură, machetă etc.).
Trebuie făcută distincţia între obiectul dreptului de autor, care reprezintă creaţia
intelectuală însăşi, şi obiectul dreptului de proprietate ca bun corporal, acesta fiind
reprezentat de bunul corporal propriu-zis în care s-a concretizat conţinutul de idei.13
Obiecte ale dretului de autor sînt:
a) operele literare (cărţi, broşuri, articole, programe pentru computer etc.);
b) operele dramatice şi muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii,
libretele, sinopsisul filmului;
c) operele muzicale cu sau fără text;
d) operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele audiovizuale (cine-, tele-, videofilme, filme cu diapozitive etc.);
f) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
g) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
h) operele de artă aplicată;
i) operele fotografice şi operele obţinute print-un procedeu analogic fotografiei;
j) hărţile, planurile, schiţele şi operele plastice referitoare la geografie,
topografie, arhitectură şi alte ştiinţe;
k) operele derivate şi integrante (traducerile, adaptările, prelucrările şi orice alte
prelucrări ale operelor literare, de artă, ştiinţifice, aranjamentele operelor muzicale,
precum şi enciclopediile, antologiile, culegerile, bazele de date etc.). Operele
derivate şi alcătuite sînt ocrotite de dreptul de autor, indiferent de faptul dacă
operele pe baza cărora acestea au fost create sau pe care le includ sînt sau nu obiecte
ale dreptului de autor;
13 Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Bucureşti 2005, p. 43.10
l) alte opere.14
Creaţiile care nu constituie obiecte ale dreptului de autor:
a. documenetele oficiale (legile, hărţile, alte documente), precum şi
traducerea lor oficială;
b. simbolurile şi semnele statului (drapelele, stemele, ordinele, semnele
monetare etc.);
c. expresiile folclorice;
d. noutăţile zilei şi faptele cu caracter de simplă informaţie.15
Deşi capacitatea creativă a omului este nelimitată, totuşi opera autentică se va
baza pe anumite criterii. Opera constituie creaţia autorului, tocmai din acest punct
de vedere de ce nu am putea spune că documentele oficiale nu ar fi şi ele o creaţie.
Doar şi ele au fost elaborate de cineva. De asemenea ele ar putea fi clasate ca fiind
creaţia a mai multor autori, adică o operă colectivă, în cazul în care mai mulţi
funcţionari au elaborat-o. La fel se poate spune şi în cazul simbolurilor şi semnelor
statului. Aici întradevăr este vorba despre o persoană creativă, pentru că elaborarea
unei steme simbolice a unui stat presupune multă muncă şi talent. Doar ambele
genuri de opere sunt remunerate pentru munca sa. Cu toate acestea ele sunt
menţionate în lege separat de operele ce constituie obiecte ale dreptului de autor.
Totuşi aceste opere sunt atribuite ca fiind ale poporului, dar totodată ale nimănui.
Informaţia din presă poate constitui şi ea în unele cazuri obiect al dreptului de
autor. Între Legea presei şi Legea dreptului de autor observăm o strânsă legătură.
Regimul articolelor de ziare este influenţat şi de faptul că în general ele sunt
realizate în cadrul obligaţiilor de serviciu. Dreptul de autor al ziaristului este limitat
în exercitarea dreptului de divulgare, a dreptului ca integritatea operei, a dreptului la
nume, articolele din ziar putând fi publicate fără semnătura autorului. De asemenea
nu pot beneficia de protecţia oferită de dreptul de autor: fotografiile unor scrisori,
acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele.16
14 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 6 al. (2).15 Ibidem, Cap. II, art. 7 al. (1).16 Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Bucureşti 2005, p. 63 - 64.
11
Autorul este pesoana care beneficiază de mai multe drepturi asupra operei create.
El are următoarele drepturi persoanle (morale):
o la paternitate – dreptul de a se considera autor şi de a cere o atare
recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă
publicată sau la interpretarea în public a operei, dacă aşa ceva este posibil;
o la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său în
timpul valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul său anonim);
o la integritatea operei;
o la stima reputaţiei – la apărarea operei împotriva oricărei denaturări,
schimonosiri sau alte modificări a operei, care poate prejudicia onorarea şi
demnitatea autorului;
o de a da publicităţii opera sa sau de a permite (interzice) publicarea ei în
orice formă, inclusiv dreptul la retragerea ei. Retragerea operei din reţeaua de
comercializare în legătură cu schimbarea convingerilor autorului se permite cu
condiţia că acesta va acoperi în prealabil pagubele deţinătorului dreptului de
folosinţă a operei.
Autorul este unicul deţinător al dreptului de autor şi este protejat prin lege.
Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii, deci nu poate fi folosită
integral sau parţial decât cu asentimentul autorului.
Drepturile personale (morale) ale autorului nu pot fi înstrăinate şi sînt
impresciptibile în caz de cedare a drepturilor patrimoniale.17
Dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea dreptului de autor se
întemeiază pe necesitatea de a respecta legătura firească dintre creator şi opera sa.
Recunoaşterea dreptului la paternitatea operei are ca obligaţie corelativă datoria
tuturor celor care folosesc opera de a indica numele autorului. Astfel, persoana
fizică sau juridică, ce valorifică opera trebuie să indice numele autorului pe coperta
operei, la începutul sau la sfârşitul articolului, când acesta apare într-o culegere sau
publicaţie periodică.18
17 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 9 al. (2).18 Sergiu Mămăligă. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Chişinău 2000, p. 61 – 62.
12
Obligaţia de indicare a numelui există şi în cazurile în care, potrivit legii, opera
sau fragmente din ea pot fi folosite fără consimţământul autorului. Voinţa autorului
cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai. Astfel, autorul
unei opere poate reliefa numele său indicând fie numele cu prenumele întreg, fie
numele cu iniţială. Dacă sunt indicate numai iniţialele autorului şi a prenumelui,
opera este considerată anonimă.19
Dreptul la integritatea operei înseamnă inadmisibilitatea oricăror modificări ale
operei. Astfel, citarea de opere străine este licită numai dacă fragmentul din opera
citată este reprodus fidel şi într-un context care să nu-i denatureze sensul iniţial.20
Autorul este persoana care deţine tot dreptul asupra operei sale. Nimeni înafară
de autor, nu are dreptul să efectueze o anumită schimbare asupra operei. Orice
prejudiciu cauzat autorului în urma implicării terţei persoane în spectrul creaţiei
sale, va fi depistat şi sancţionat în conformitate cu legea.
Anual se depistează multe cazuri în care dreptul de autor este încălcat. Violarea
dreptului de autor presupune contrafacerea exemplarelor operei sau fonogramei,
confecţionarea sau difuzarea lor. Contrafăcute nu sunt doar operele autorilor dar şi
exemplarele operelor şi fonogramelor ocrotite de stat care au fost importate în ţară
fără consimţământul titularilor drepturilor de autor şi a drepturilor conexe din
statele în care aceste opere sau fonograme nu au fost ocrotite sau termenul de
ocrotire a lor a expirat. Printr-o hotărâre a instanţei judecătoreşti, exemplarele
contrafăcute cât şi materialele, echipamentele folosite pentru reproducerea lor
urmează să fie confiscate, luându-se în considerare caracterul violării drepturilor de
autor şi a drepturilor conexe.21
Deobicei exemplarele contrafăcute ale operei sunt ridicate de către autor. În
cazul în care titularul drepturilor de autor nu face acest lucru, exemplarele sunt
comercializate sau nimicite prin hotărârea instanţei judecătoreşti competente. Nu se
19 Ibidem, p. 63.20 Ibidem, p. 65.21 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. VII, art. 37 al. (3), (4).
13
confiscă exemplarele contrafăcute de operă sau fonogramă care au fost procurate în
condiţiile legii de către terţe persoane.22
Prin Hotărîrea nr. 1143, din 18 septembrie 2003, Guvernul Republicii Moldova a
aprobat Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a
obiectelor de proprietate intelectuală pâna în anul 2010. Scopul Strategiei constă în
promovarea unei politici coerente de stat în domeniul proprietăţii intelectuale,
compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, ale CSI şi altor state ale lumii,
asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor asupra obiectelor de proprietate
intelectuală şi integrarea sistemului naţional de protecţie a proprietăţii intelectuale
în dezvoltarea economică, socială şi culturală a Republicii Moldova.
Încălcările legislaţiei Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile
conexe se sancţionează în condiţiile Codului cu privire la contravenţiile
administrative şi Codului penal.
Deseori opera autorului este multiplicată fără consimţământul său. În prezent
multe ţări din lume, inclusiv şi R.M. se confruntă cu problema aşa-zisei „piraterie”.
Nu se mai ţine cont de legislaţie, nu se mai ţine cont de riscul pe care şi-l asumă cei
ce încalcă legea, crezând că nu vor putea fi prinşi. De multe ori aşa şi se întâmplă.
Puţine cazuri de „piraterie” au fost descoperite oficial, deşi neoficial toată lumea
ştie că reţeaua de copiere este foarte mare şi practic imposibil de a lupta cu ea. Cum
se explică faptul că stăm prost la acest capitol? Simplu! Producţia care vine de peste
hotare sau poate chiar este produsă la noi în ţară, vine pe piaţă cu un preţ exagerat
de mare. Reeşind din faptul că trăim într-un stat sărac şi că populaţia nu prea are de
unde să dea un pumn de bani pe producţia editorială sau audiovizuală, lucrările
„pirat” sunt bine venite pe piaţa moldavă. Apar diferite firme care propun acelaşi
produs, cu o calitate asemănătoare sau poate chiar aceeaşi, dar la un preţ cu mult
mai accesibil. Plus la asta mai există şi internetul care oferă practic orice. Logic
gândind ce ar fi mai uşor: să cumperi un produs la un preţ ridicat, sau să beneficiezi
de acesta fără ambalaj, însă, gratis?
22 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. VII, art. 37, al. (6).
14
În ceea ce priveşte scrierile, actualmente nimeni dintre producători nu indică
preţul nominal al cărţii pe copertă. Adesea producţia de carte nu are indicată nici
tirajul şi nici adresa tipografiei unde a văzut lumina tiparului. De aceea se impune
necesitatea ca toate segmentele ce configurează sistemul de editare a cărţii să fie
strâns unite între ele. Numai pe această cale sistemul editoarial îşi poate menţine
viabilitatea, propunând cititorului cărţi de o înaltă ţinută artistică, diverse ca
tematică şi interesante prin conţinutul lor. Cărţi ce ar da naştere la noi idei,
materializate în noi opere, care vor contribui continuu la culturalizarea omului în
sensul larg al acestui cuvânt. 23
Încălcarea dreptului de autor mai include şi protecţia asupra programelor de
calculator. Ultima modificare în Convenţia de la Berna cu privire la protecţia
operelor literare şi artistice au fost introduse în anul 1979, când programele pentru
computer au fost recunoscute deja în calitate de obiecte ale proprietăţii intelctuale,
dar aceste modificări nu conţin prevederi cu privire la protecţia programelor. Din alt
punct de vedere, Convenţia de la Berna stabileşte că termenul “opere literare şi
artistice cuprinde toate operele din domeniul literaturii, ştiinţei şi artei, indiferent de
modul şi forma lor de exprimare”. Conform acestei prevederi, programele pentru
computer pot fi recunoscute în calitate de obiecte ale dreptului de autor, deoarece
programele pentru computer dispun de toate semnele caracteristice ale operelor “din
domeniul literaturii, ştiinţei şi artei”.24 Astfel violarea dreptului de autor asupra
programelor de calculator va fi şi ea sancţionată în conformitate cu legea.
Producţia editorială este rezultatul final al muncii autorului, al operei
intelectuale. Astfel pentru a nu leza dreptul de autor, difuzarea acesteia se va
efectua conform legii, pentru că în caz contrar, editorul poate multiplica opera fără
cunoştinţa autorului şi respectiv o poate realiza pe piaţă, ceea ce-i va aduce un venit
în plus, nestipulat în contract.
Pentru a evita astfel de cazuri, legislaţia vine în ajutor prin intemediul art. 16 din
„Legea cu privire la activitatea editorială”, în care se specifică modul de difuzare a
producţiei editoriale. Astfel producţia editorială se difuzează de către editor,
23 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 100.24 Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru computer. Chişinău 2005, p. 14 - 15
15
tipograf, autor precum şi de către organizaţiile de comecializare a cărtii, de către
alte pesoane juridice sau persoane fizice, în baza acordului sau contractului încheiat
ori în baza altor acte legitime.25 Difuzarea producţiei editoriale se poate efectua prin
schimb pe bază contractuală.26
În final producţia editorială ajunge în mâinile citiorului. După care autorul îşi va
primi feedback-ul în formă bănească dar şi sub formă de recenzie sau laude privind
calitatea operei. Puţini dintre noi se vor găsi care vor da un ban bun pentru o ediţie
de caliate. Republica Moldova mereu se va lupta cu problema violării dreptului de
autor, pentru că stăm prost la promovarea producţiei autohtone în condiţiile de piaţă
pe care ni le oferă economia.
§2. Dreptul editorial şi contractul de editare25 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. V, art. 16 al. (1).26 Ibidem, art. 16 al (2).
16
Activitatea editorială este domeniul de activitate care are o legătură nemijlocit
directă cu dreptul de autor. Prin intermediul editurii se publică operele scrise ale
autorilor. Editura are un număr de drepturi de care beneficiază dar şi un număr de
drepturi ale autorului pe care trebuie să le respecte. Autorul apelează la editură
pentru publicarea operei sale de orice gen, fie proză, poezie, gen muzical etc.
Activitatea editoarială reprezintă totalitatea activităţilor editurii (organizatorice,
de creaţie, economice) şi constă în pregătirea pentru tipar, editarea diverselor genuri
de tipărituri: cărţi, ziare, reviste, note, calendare, ediţii de artă etc.27
În Republica Moldova există edituri de stat şi edituri private. În domeniul
activităţii editoriale, politica statului se bazează pe principiile neadmiterii
monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei
tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în acest domeniu.mAstfel
statul este obligat să păstreze transparenţa în acest domeniu şi să ofere libertate
deplină. Totuşi situaţia din ţară este un pic diferită. Editura de stat se supune numai
statului şi execută tot ceea ce comandă guvernarea. În cazul în care la comanda unei
edituri private va ieşi de sub tipar o ediţie ce nu corespunde mentalităţii sau formei
de guveranare a puterii, editura privată va avea de suferit, nemaivorbind de autorul
care a avut curajul să publice opera. Deşi legile sunt bine scrise şi întocmite, ele nu
sunt chiar întocmai respectate de către cei care le semnează.
Conform articolului 14 din Legea cu privire la activitatea edotorială, editorul are
dreptul la proprietate intelectuală, cu beneficiarii producţiei editoriale, cu alţi
parteneri de afaceri, cu autorităţile publice. Tot aici se menţionează faptul că nimeni
nu are dreptul să impună editorului publicarea unui manuscris sau a altor materiale,
pe care acesta le-a respins, cu excepţia cazurilor de încălcare a obligaţiilor
contractuale, stabilite în instanţa judecătorească. Astfel de cazuri nu prea au fost
întâlnite în Moldova, dat fiind faptul că nici un editor, deşi nu este obligat, nu va
avea curajul să respingă un manuscris ce vine din partea guvernării. Cum rămâne în
acest caz cu drepturile editorului care nu sunt respectate?
27 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 1.17
Cu scopul de a evita cazurile de încălcare a dreptului de autor, legea stipulează
faptul că editorul este obligat să solicite permisiunea autorului sau titularului de
drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală în cazul în care activitatea
editorială presupune multiplicarea originalului editorial ce conţine obiectul
proprietăţii intelectuale.28
Pe lângă raporturile morale şi culturale care se stabilesc între autor şi editor,
publicarea operei autorului implică şi formalitatea încheierii unui contract de
editare, prin care sunt stabilite o serie de detalii financiare şi editoriale legate de
cedarea dreptului de autor. Negocierea contractului este purtată parţial sau integral
de către editor. Contractul de editare constituie o convenţie încheiată între titularul
dreptutlui de autor sau beneficiarul producţiei editoriale şi editură, în temeiul căreia
editurii, în schimbul unei remuneraţii, i se transmite dreptul de a edita şi difuza
opera. Contractul de editare se perfectează în formă scrisă.
Contractul de editare trebuie sa stipuleze:
a. natura exclusivă sau neexclusivă a drepturilor transmise;
b. tirajul ediţiei;
c. termenul pentru care sunt transmise drepturile;
d. drepturile transmise, tehnologia de reproducere;
e. remuneraţia ce urmează a fi achitată de editura titularului de drepturi,
cuantumul, termenul şi modul de achiatre a ei;
f. termenul de predare către editură a manuscrisului şi a altor materiale;
g. termenul de editare a operei;
h. numărul de exemplare pe care editura le va transmite gratis titularului de
drepturi;
i. numărul de exemplare de cărţi, editate din mijloace bugetare, destinate
comercializării de către editură;
j. forma şi modul de distribuire şi comercializare a tirajului;
k. alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare.29
28 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 6, al. (2).29 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 9.
18
În cazul în care contractul nu prevede transmiterea drepturilor exclusive, acesta
permite celui care l-a semnat cu autorul să valorifice opera specificată în contract,
însă titularul are dreptul de a permite, tot prin contract, şi altor persoane să facă
acest lucru concomitent. Dreptul exclusiv al autorului semnifică faptul că acesta
este împuternicit de lege să permită sau să interzică valorificarea operei de către
terţi.30 Transmiterea dreptului de autor în bază de contract poate fi înfăptuită într-un
termen convenit şi editorului şi autorului. Dacă un asemenea termen nu este
prevăzut în contract, atunci el poate fi declarat nul după expirarea a cinci ani de la
întocmire.
Ar fi de accentuat că stipularea în contract precum că drepturile se transmit
valorificatorului pentru un termen nelimitat contravine legislaţiei. Dreptul de autor
asupra operei create este valabil pe tot parcursul vieţii autorului ei şi în decurs de 50
de ani după plecarea lui în nemurire. După expirarea acestui termen drepturile de
autor asupra operei îşi pierde valabilitatea şi creaţia devine un bun al întregii
societăţi. Atare creaţii pot fi valorificate de orice persoana fără a achita onorarii.31
Contractul se încheie cu scopul de a păstra o legătură cât de cât amicală între
autor şi editură, şi pentru ca editura să nu poată întreprinde vre-o schimbare în operă
sau să nu poată acţiona cu opera cum doreşte el. În contract vor fi menţionate
aspectele legate de protejarea dreptului de autor şi nu numai. În cazul în care
prevederile din contract au fost încălcate de către editură/editor, autorul are tot
dreptul să ceară de la editor rectificarea daunelor provocate operei.
Capitolul II
Studiu de caz: Dreptul de autor şi contractul de editare
30 Dorian Chiroşca. Conţinutul şi Natura juridică a dreptului ubiectiv de autor. Chişinău 2007, p. 76.31 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 63.
19
Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează legislaţia în vigoare, ce ţine de
apărarea drepturilor de autor, am hotărât să studiez un caz aparte. Acest caz a
constituit o adevărată experienţă. În continuare voi încerca să analizez procesul de
protecţie a dreptului de autor în cadrul Republicii Moldova.
Dl Pavel Bălan, cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1938, locuitor al
oraşului Chişinău, a intentat un proces în instanţa de judecată pentru că drepturile
sale de autor i-au fost încălcate. Din cauză că nu i s-a făcut dreptate în instanţele
judecătoreşti locale, acesta a apelat la Curtea Supremă de Justiţie, cum de altfel fac
majoritatea cetăţenilor disperaţi.
Dar să începem de la rădăcina problemei.
În 1985 dl Bălan a primit dreptul de autor asupra fotografiei publicate în albumul
Moldova Politică. Fotografia conţinea imaginea cetăţii Soroca (Anexa nr. 1).32 din
Republica Moldova. Cetatea apare în documente de la sfârşitul domniei lui Ştefan
cel Mare. Pe atunci era construită din lemn şi pământ, iar în anii 1543 – 1545 Petru
rareş o reface din piatră.
Autorul fotografiei avea dreptul de autor stabilit odată ce aceasta a fost
publicată, constituind o dovadă a acestui fapt. Ministerul Afacerilor Interne (MAI.)
al R.M., în urma unei hotărâri din 1996 a Guvernului, a folosit această fotografie ca
logotip al buletinelor de identitate a cetăţenilor moldoveni. Fotografia a fost
utilizată fără acordul autorului, ceea ce l-a determinat să solicite o recompensă de la
MAI, însă cererea i-a fost respinsă. Trecând printr-o serie de judecăţi, iar pentru că
nu i s-a făcut dreptate, avocatul dlui Bălan a intentat cazul la Curtea Europeană
pentru Drepturile Omului (CEDO).
Procedura de la CEDO s-a înregistrat sub cazul cu cererea (nr. 19247/03)
împotriva Republicii Moldova şi intră în legătură cu Curtea sub Articolul 34 al
Convenţiei pentru protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţii Fundamentale iniţiată
de dl Pavel Bălan, pe data de 27 februarie 2003.32 Pavel Bălan, Vlad Druc. Poliptic Moldav. Chişinău 1985, p. 26 – 27.
20
Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi, preşedintele
Asociaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”. Republica Moldova a fost
reprezentată de avocatul său V. Grosu.
Cererea a fost depusă din motivul că autorităţile locale nu i-au acordat
reclamantului dreptatea de care beneficiază în ceea ce priveşte compensarea pentru
folosirea ilegală a operei sale protejată de lege.
Dl Bălan nu a fost anunţat şi nici consultat privind folosirea operei sale. În 1998
el a solicitat Ministerului să i se achite o compensaţie pentru folosirea ilegală a
fotografiei sale, şi ca în viitor să se încheie un contract pentru a stipula termenii
folosirii ulterioare a fotografiei. Când cererea i-a fost respinsă, reclamantul a iniţiat
proceduri judiciare împotriva Ministerului la 10 noiembrie 1998. Pe data de 24
martie 1999, Tribunalul Chişinău a admis parţial pretenţiile reclamantului şi a
declarat că dl Bălan întradevăr este autorul acestei fotografii. În urma procesului s-a
hotărât să i se achite o compensaţie de 4.050 lei moldoveneşti. Însă a respins cererea
reclamantului de a obliga Ministerul să încheie cu el un contract pentru folosirea
ulterioară a fotografiei. Dl Bălan ar fi putut să ceară retragerea buletinelor deja
eliberate cetăţenilor. Dar el nu a făcut-o pentru că asta ar fi cauzat costuri
irezonabile şi probleme nu doar ministerului ci şi deţinătorilor de buletine. Tot ce a
făcut a fost doar să ceară încheierea unui contract.
Pe data de 16 septembrie 1999 Curtea de Apel a casat hotărârea instanţei
inferioare şi a respins pretenţiile reclamantului. Pe 22 decembrie 1999 Curtea
Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova şi a
menţinut hotărârea Tribunalului Chişinău în partea referitoare la prejudiciile
acordate, dar totodată a respins cerinţa reclamantului în ceea ce priveşte ca acuzatul
să-şi ceară scuze în public pentru prejudiciul cauzat. Deasemenea, instanţa a
considerat că reclamantul avea dreptul la încheierea unui contract pentru folosirea
ulterioară a fotografiei făcute de el şi a decis rejudecarea cauzei în partea referitoare
21
la acest aspect. Din 1 mai 2000 MDI (Ministerul Dezvoltării Informaţionale) a
încetat folosirea fotografiei în calitate de fundal pentru buletinele de identitate.
Într-o nouă procedură iniţiată de solicitant a cerut o remuneraţie pentru pierderile
materiale cauzate în continuare de folosirea ilegală a fotografiei între data de
judecată - 24 martie 1999 şi 1 mai 2000. Mai mult de 260.000 de buletine de
identitate au fost eliberate în timpul acelei perioade, dl Bălan a solicitat 10 % din
suma achitată statului de către posesorii buletinelor de identitate (MDL 2,403,137).
De asemenea, el a cerut MDL 200,000 cu titlu de daune morale. Pe 6 noiembrie
2001 Tribunalul Chişinău a hotărât ca reclamantului să i se achite 180.000 MDL ca
compensaţie pentru daunele materiale şi 3.600 lei pentru daună morală şi din nou a
respins cererea de a obliga Ministerul să încheie un contract cu el. La 26 martie
2002 Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hotărârea din 6 noiembrie 2001
şi a respins pretenţiile reclamantului. Instanţa a constatat că, deoarece dreptul de
autor al reclamantului asupra fotografiei relevante a fost stabilit, el a primit
compensaţii în urma adoptării hotărârii din 24 martie 1999. Odată ce tribunalul nu a
interzis folosirea în viitor a fotografiei şi pâna reclamantul nu a solicitat o asemenea
cerinţă, buletinele de identitate deja eliberate în viitor nu erau acoperite de Legea nr.
293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
Conform acestei hotărâri reclamantul nu mai poate pretinde asupra încălcării
drepturilor sale. La 16 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins
recursul reclamantului, reproducând în esenţă motivele invocate de Curtea de Apel
a Republicii Moldova. În timp ce a confirmat drepturile de proprietate intelectuală a
reclamantului asupra fotografiei făcute de el, instanţa a adăugat că un buletin de
identitate era un document oficial care nu putea constitui subiect al al copyright-
ului.
Legea cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe 293 – XII din 23
noiembrie 1994 M.O. din 08.02.2003, în baza art. 19 al.(1), spune că valorificarea
operei autorului de către alte persoane fără a o schimba sau într-o formă modificată,
precum şi în traducere, se admite în baza unui contract încheiat cu autorul sau cu
22
succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 – 23, limitarea
drepturilor autorilor se aplică cu condiţia că ele nu aduc prejudicii valorificării
normale a operei şi nu lezează drepturile şi interesele legitime ale autorilor. Astfel
oricare fiind opera autorului acesta are dreptul la un contract pentru folosirea în
continuare a operei sale. Însă articolul 7 al aceleeaşi legi spune că documetele
oficiale nu constituie obiect al dreptului de autor. Buletinul de identitate al
cetăţeanului, considerându-se act oficial în cadrul statului, nu poate constitui obiect
al dreptului de autor. Prin urmare dl Bălan nu poate pretinde asupra drepturilor de
autor. Urmează că aceeaşi lege convine dar totodată contravine ambelor părţi.
Guvernul a specificat faptul că solicitantul a apelat la legea care nu trebuia. Şi
anume că Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe din 1994 nu este
valabilă în acest caz din motivul că fotografia a fost înregistrată în 1985, înainte de
a ieşi aceasta în vigoare. Mai mult decât atât, legea nu stipulează nici un punct cu
privire la operele făcute înaintea intrării sale în vigoare. Prin urmare, instanţele de
judecată urmau să aplice vechiul Cod Civil, care a fost în vigoare între 1964 şi
2003. Guvernul s-a referit şi la faptul că cererea din 1999 a judecăţii de a interzice
folosirea fotografiei de Minister, protejată de legea menţionată prin art. 38 al. (1) b),
şi anume de faptul că titularul drepturilor poate să ceară de la persoana care le-a
încălcat restabilirea situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi încetarea
acţiunilor care comportă violarea dreptului sau crează pericolul violării lui.33
Guvernul consideră că nu a fost nici o încălcare a dreptului dlui Bălan când
tribunalul a respins cererea pentru compensaţie şi atunci când Curtea de Apel a găsit
că trecutul sau viitorul fotografiei în folosirea ca fundal al buletinelor de identitate
nu vine sub protecţia Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe din
1994 M.O. nr. 13/124, ulterior modificată şi publicată în M.O. nr. 18 din
08.02.2003.
33 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe. Nr. 293 - XIII din 23.11.94, M.O. nr. 13/124 din 02.03.1995. Art. 38, alin 1(b).
23
Mai mult decât atât, din motivul că buletinele sunt acte de identitate oficiale, nici
o lege cu privire la protecţia dreptului de autor nu poate afecta activitatea lor. Astfel
compensaţia pe care a primit-o reclamantul în 1999 constituie una deplină.
Autorul fotografiei consideră că termenul de posesie a dreptului asupra operei,
specificată în lege, se acordă şi în cazul său. Opera sa a fost folosită neautorizat şi
ca posesor a drepturilor de autor asupra operei, primite în 1985, beneficiază de
câteva avantaje din folosirea ulterioară a operei sale de către terţe persoane, din
moment ce există Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care îi apără
drepturile.
Autorităţile locale nu determină nici un drept asupra proprietatăţii intelectuale ci
au doar funcţia de a determina compensaţia exactă. Refuzul de a i se achita
recompensa a constitutit un amestec cu dreptul său la proprietate, odată ce aceasta i-
a fost achitată în 1999 în condiţii identice. În opinia dlui Bălan, aceasta confirmă că
el are tot dreptul să primească recompensa pentru încălcările drepturilor sale. Deşi
Curtea de Apel consideră că legea specificată nu protejează operele apărute înaintea
intrării ei în vigoare, totuşi reclamantul vine cu argumentul că legea nici nu
limitează drepturile sale. Odată ce Guvernul a emis decizia de a folosi fotografia el
putea să nu ceară interzicerea publicării fotografie pe buletinele de identitate, pentru
că potrivit legii un individ nu poate ataca decizia guvernului în judecată pâna ce
aceasta nu are o legatură directă, nu e înrudită cu însăşi persoana dată. Se specifică
faptul că decizia emisă de Guvern se referă la respectul pentru actele naţionale şi
poporul care le foloseşte şi nu are nici o legătură cu solicitantul în special, nici
măcar oricare alt cetăţean al Republicii Moldova nu are dreptul să ceară Curţii
Constituţionale revizuirea încălcarii legii. Solicitantul a concluzionat că el a fost
victima unei nelegiuri, având în vedere faptul că opera sa a fost multiplicată fără
acordul său, ba mai mult chiar, deşi are dreptul de autor stabilit asupra pozei,
acuzatul pretinde asupra faptului că acest drept nu are nici o legătura cu opera sa
odată ce aceasta este folosită pe actele de identitate.
24
Totuşi autorităţile locale au declarat că drepturile asupra fotografiei îi aparţin pe
deplin autorului. Trebuie de specificat că solicitantul a cerut să i se achite doar o
compensaţie pentru încălcarea drepturilor sale, ci nu să i se confirme faptul că
drepturile sale deja odată stabilite sînt valabile. Tribunlul subliniază faptul că Curtea
Supremă de Justiţie a decis pe data de 16 octombrie 2002, că actele de identitate
sunt documete oficiale în cadrul §7 din Legea cu privire la dreptul de autor şi
drepturile conexe şi nu poate fi subiectul proprietăţii intelectuale. Conform art. 4
din aceeaşi lege, în respectul fotografiei făcute de autor, dreptul autorului se
distinge de dreptul la prioritate intelectulă asupra obiectelor materiale întruchipate.
Urmează că declaraţia Curţii Supreme de Justiţie, că buletinele de identitate nu pot
fi subiect al copyright – ului, nu are nici o legătură cu drepturile reclamantului.
Acest lucru este confirmat de tribunalul local şi anume că drepturile autorului au
fost violate.
Curtea de Apel specifică că nu ţine de competenţa lor acest caz. Ei trebuie doar
să examineze toate probele şi să-şi expună motivele în deciziile luate. În cazul
prezent Curtea nu vede nici un motiv pentru a cere tribunalului local să rezolve
acest caz. În continuare Guvernul vine cu motivele intentate pentru prima dată în
proces în faţa Curţii de Apel, care sunt irelevante.
Cazul ajuns la această etapă, fără sorţ de izbândă în cadrul judecătoriilor locale,
va fi examinat de Curtea Europeană pentru Drepturirle Omului în baza legislaţiei
Republicii Moldova. Curtea subliniază faptul ca nici guvernul, nici tribunalul local
nu poate încălca drepturile autorului. Art. 38 – din Legea cu privire la dreptul de
autor şi drepturile conexe se referă la faptul că nimeni nu are dreptul să folosească
opera fară autorizaţia autorului. Iar ministerul nu se exclude din această listă. O altă
notificare pe care o face Curtea este diferenţa dintre modul în care autorităţile locale
au interpretat legea menţionată în primul şi al doilea proces. Guvernul consideră că
această lege nu poate fi aplicată în cazul solicitantului, contrar poziţiei tribunalului
local.
25
Chiar dacă solicitantul a încercat să prevină intentarea unui proces prin
propunerea de a încheia un contract, Guvernul nu comentează asupra acestui fapt.
Curtea acceptă fără îndoială importanţa actelor de identitate pentru popor, totuşi
putea fi evitată prin diferite metode încălcarea dreptului de autor. Din punctul de
vedere al CEDO, putea fi folosită o altă fotografie sau putea fi încheiat un contract
cu autorul. Întradevăr, faptul că de la 1 mai 2000 buletinele în cauză nu au mai fost
expuse în circulaţie dovedeşte că cazul putea fi rezolvat fără o încălcare a legii.
Tribunalul local a ratat în acest caz, el putea să stabilească o balanţă echilibrată în
interseul ambelor părţi fără a se cauza un prejudiciu autorului. Astfel se confirmă
faptul că drepturile autorului au fost violate. Solicitantul a pretins la o remunerare
de 20.267 Euro pentru daunele materiale şi 5.000 Euro pentru daune nemateriale. Dl
Bălan a specificat şi faptul că i s-a produs o frustrare cauzată de folosinţa operei
fără acordul său şi refuzul de a i se acorda o compensaţie. Văzând că Guvernul îi
foloseşte fotografia el s-a aşteptat la o compensaţie corectă dar a fost dezamăgit de
refuzul acestuia. Guvernul subliniază că recompensa din 6 noiembrie 2001 a fost
irelevantă, odată ce hotarârea a fost atacată şi solicitantul nu şi-a mai primit banii.
Mai mult decât atât, hotărârea din 24 martie 1999, care a fost emisă în favoarea şi
respectul solicitantului a constituit o compensaţie deplină pentru orice daună
cauzată. Argumentând astfel că nu a fost cauzat nici un prejudiciu, care ar putea
justifica profitul pe care l-a cerut. Curtea de Apel consideră că întradevăr a fost o
încălcare a dreptului de autor, chiar dacă se neagă acest lucru. Curtea de Apel
găseşte că recompensa acordată în 1999 compensează reclamantului doar daunele
aduse drepturilor sale şi nu pentru consecutivitaea folosirii fotografiei facută de el.
În urma acestor circumstanţe CEDO hotărăşte să i se acorde solicitantului 5.000
Euro pentru daune morale şi materiale. Reclamantul a solicitat 2.872 Euro pentru
cheltuieli, dintre care 2.812 Euro pentru reprezentarea legală în faţa tribunalului.
Avocatul reclamantului a prezentat un contract alături de o schiţă în care se explică
amănunţit cum a cheltuit 37,5 ore pentru clauza cazului. Unde fiecare oră se
26
raportează la 75 Euro. Guvernul nu a acceptat acest lucru considerând că cererea
este aberantă şi că această sumă nu putea fi achitată avocatului de către solicitant. S-
a discutat asupra numărului de ore lucrate la caz. De asemenea s-a argumentat
faptul că ratele recomanadate de Asociaţia Avocaţilor din Moldova sunt prea mari
în comparaţie cu vârful salariului din Moldova, raportând la standartele Organizaţiei
Avocaţilor pentru Drepturile Omului.
În urma acestor argumente Curtea de Apel decide o recompensă de 2.000 Euro
pentru reclamant. Curtea de Apel declară că întradevăr au fost încălcate drepturile
autorului. Timp de trei luni de la data finală a judecăţii statul este obligat să-i achite
solicitantului, conform art. 44 §2 din Convenţie, 5.000 Euro pentru daune morale şi
materiale, 2.000 Euro pentru costuri şi cheltuieli. Valuta europeană se va raporta la
valuta naţională.
Astfel cazul, notificat la 29 ianuarie 2008, racordat la Regula 77 §2 şi §3 din
Regulile Curţii, cetăţeanului Pavel Bălan i s-a făcut dreptate. Moldova a rămas cu
încă un caz pierdut la CEDO. Totuşi şi acum găsim pe buletinele de identitate
fotografia cetăţii Soroca, doar că aici în prim–plan apare o imagine de proastă
calitate, iar pe lângă intrarea centrală şi cele două turnuri istorice, mai are încă un
"turn", inexistent în realitate care, în opinia istoricilor, a fost "ataşat vădit
intenţionat de corpul real al cetăţii" (Anexa nr. 2). Istoricul Nicolae Bulat afirmă că
din 2001 şi până astăzi MDI imprimă pe buletinele de identitate fotografia unui
monument istoric inexistent pe teritoriul Republicii Moldova. "Sunt convins sută la
sută că imaginea Cetăţii Soroca a fost deformată intenţionat. Pur şi simplu,
"originalul" a fost suplimentat cu un turn. Teza unor pseudoexperţi, potrivit căreia
poza este făcută dintr–un alt unghi, astfel încât un perete "se transformă" în turn,
poate fi uşor combătută printr–un simplu experiment", susţine istoricul. Bulat s–a
angajat să realizeze câteva fotografii ale Cetăţii Soroca din unghiul în care aceasta
apare în noile buletine. Rezultatele au combătut ipoteza experţilor MDI. Dacă
27
comparaţi foto 1 (Anexa nr.3) cu foto 2 (Anexa nr. 2), atunci, fără îndoială, îi veţi
da dreptate lui Nicolae Bulat. 34
Cazul dlui Bălan a provocat multe discuţii în presă dar şi în rândul cetăţenilor. În
zadar presa a încercat să aducă o claritate în acest caz. Pentru că investigaţia
efectuată de mai mulţi jurnalişti a condus doar spre nişte uşi închise. Fiecare
departament al Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) solicitat, pentru a
răspunde la întrebările jurnaliştilor în ceea ce priveşte cazul dlui Bălan, te trimitea
de la o secţie la alta. Situaţia creată seamănă foarte mult cu o vizită la medic, care te
direcţionează dintr-un cabinet în altul, şi totul fără nici un rezultat. Acesta
demonstrează că nu există nici o un fotograf al pozei de pe buletine, cu atât mai
mult fotografia cu turnul adăugat.
Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei "Juriştii pentru Drepturile Omului",
avocatul dlui Bălan în acest caz, presupune că MDI a hotărât să schimbe "poza
veche" pentru a se eschiva de la plata drepturilor de autor. Deşi reclamantul a avut
câştig de cauză, hotărârea judecătorească nu a fost executată. "MDI susţine că
imaginea a fost schimbată în baza unei hotărâri de Guvern. Însă această decizie nu
este de găsit nicăieri. Dacă hotărârea menţionată nu există în realitate, atunci
flagrant este încălcată o altă decizie a Executivului prin care a fost aprobată vechea
mostră", susţine Vitalie Nagacevschi. Din moment ce nu există un act care să
confirme schimbarea fotografiei din buletine, şi nici măcar un autor al fotografiei cu
cetatea ce va conţine un turn auxiliar, este evident că suntem duşi de nas de însăşi
autorităţile moldoveneşti. Adăugând astfel turnuri auxiliare monumentelor istorice,
cu timpul vom distruge tot ce avem mai scump. MDI putea pur şi simplu să încheie
un contract cu dl Bălan, nefalsificând astfel fotografia. Este cu totul aberant şi lipsit
de sens să falsifici tezaurul şi istoria neamului tău.
Situaţia în care s-a aflat dl Bălan poate fi asemănătoare cu multe alte cazuri,
diferenţa este că în rol de acuzat s-a aflat Ministerului Dezvoltării Informaţionale, o
autoritate publică în Republica Moldova. Putem spune că dl Pavel Bălan a dat
34 Irina Codrean. Articolul: Cetatea Soroca Trucată. Ziarul de Gardă nr. 82, 4 mai 2006.28
dovadă de mult curaj. Un avantaj de care a beneficiat a fost faptul că şi-a înregistrat
opera făcută şi că şi-a dobândit dreptul de autor asupra acesteia. Ceea l-a ajutat să-şi
apere drepturile, totuşi vedem cât este de greu să obţii dreptatea, aproximativ 10 ani
a durat cazul dlui Bălan. Timpul nu este unicul lucru pe care îl poţi pierde apărându-
ţi drepturile, pe lângă asta cheltui mulţi bani dar şi nervi, diferenţa este că banii se
pot restabili în cazul în care câştigi procesul, însă nervii nu.
Părând că totul se opreşte aici, însă nu, pentru că aceeaşi fotografie a dlui Bălan,
ce are ca subiect Cetatea Sorocii a fost imprimată şi cea de pe bancnotele de 20 de
lei moldoveneşti (Anexa nr.4). Se observă foarte clar că poza din albumul Poliptip
Moldav (Anexa nr.1) şi bancnota de 20 de lei sunt identice, nu e nevoie de nici un
expert. Însă nu doar pe bancnota de 20 lei va fi reprezentată cetatea, pentru că şi
transnistrenii au reprodus-o pe moneda sa, în acest caz cu mici greşeli de
interpretare. Aici mai apre un zid în dreapta monedei, inexistent în realitate, iar
podul de la poartă cetăţii dispare ca prin minune (Anexa nr.5). Moneda face parte
din seria Vechi cetăţi de pe Nistru, care cuprinde mai multe monede de 100 de
ruble, cu cetăţile Tiraspol (2006), Tighina sau Bender (2006), Cameniţa (2007),
Soroca (2007) şi Cetate Albă (2008). Aşadar nu m-aş mira dacă fotografia dlui
Bălan va fi imprimată şi pe alte bancnote, monede sau orice alt obiect sau
document. De fapt cetatea este un monument ce aparţine ţării, iar orice cetăţean al
Republicii Moldova poate beneficia de imaginea acesteia, doar că trebuie făcută
diferenţa între a beneficia de o imagine făcută personal şi una reprodusă. Opiniile
asupra acestui subiect se împart în două categorii. Presa este de partea dlui Bălan,
considerând că el are dreptate. Însă sunt opinii care spun că odată ce cetatea Sorocii
face parte din tezaurul ţării, ea este o proprietate a tuturor cetăţenilor, astfel oricine
se poate folosi de fotografia ei, chiar dacă aceasta a fost publicată în albumul
Poliptic Moldav şi fiind astfel stabilite drepturile de autor. Cu atât mai mult că
albumul îl poţi găsi la biblioteca Naţională din Chişinău, la care oricine dintre noi
are acces. În acest caz pentru ce au mai fost întocmite legile care protejează
proprietatea intelectuală dacă sunt încălcate în flagrant.
29
O altă poză făcută de acelaşi fotograf, Pavel Bălan, de data aceasta cetatea
Hotin, publicată în albumul Timpul, a fost folosită ca fon pe buletinele de identitate
a apatrizilor şi permisul de şedere a cetăţenilor străini. În acest caz acuzatul va fi
acelaşi, adică M.D.I. (Ministerul Dezvoltării Informaţionale). Nu cred că este de
mirare acest lucru, dacă în primul proces au pierdut cazul de ce să nu-l piardă şi pe
al doilea.
Aflând despre faptul că fotografia sa din nou este multiplicată fără acordul său,
încă în anul 2008, dl Bălan a intentat cauza în instanţa de judecată, procesul luând
amploare la începutul anului 2009. Nu a fost îndeajuns că s-a falsificat cetatea
Soroca, acum au preluat alta. Reclamantul a prezetat în instanţă pelicula ce conţine
poza originală a cetăţii. Ca şi în cazul precedent, pentru folosirea ulterioară ca
fotografiei era nevoie de permisiunea autorul, conform art. 9 a Legii cu privire la
Drepturile de Autor. Dl Bălan nu a încheiat nici un contract cu M.D.I., din această
cauză acuzatul susţine că nu poate pretinde asupra unei sume de bani în urma
folosirii fotografiei reclamantului. Iar unicile venituri pe care le are sunt valorile
operelor sale. Pentru lezarea drepturilor sale dl Bălan a cerut prejudiciu moral în
sumă de MDL 500.000.
Ideea este că pe partea verso a permisului de şedere a cetăţenilor străini cetatea
este reprezentată în complexitate (Anexa nr. 6), însă pe buletinul pentru apatrizi
aceasta se arată mai îndeaproape doar că îi mai este adăugat un turn (Anexa nr. 7),
care de facto nu există. O altă falsificare a monumetului naţional. Această
schimbare nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în legea,
nr. 266-XVI din 7 decembrie 2007, se modifică şi se completează doar anumite
articole (Anexa nr. 8)35, pe când despre turn nici urmă. Pe lângă turnul adăugat,
podul cetăţii Hotin a fost schimbat dintr-o direcţie în alta. Asta ar însema că MDI
falsifică monumentele istorice, creând astfel o confuzie nu doar în rândul cetăţenilor
străini dar şi între cei localnici. O pesoană care nu a vizitat niciodată această cetate
nu-şi va da seama despre nelegiuirea comisă.35 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr. 203-206 din 28 decembrie 2007, p. 11-12.
30
În a doua şedinţă de judecată acuzatul încearcă să facă presiuni asupra
reclamantului, întrebându-l dacă a fost remunerat pentru pozele pe care le-a făcut.
Dl Bălan, fiind remunerat de către stat, nu consideră că acesta ar fi un motiv pentru
ca să fie folosite ulterior lucrările sale fără a fi anunţat sau plătit. În sala de judecată
se simte o presiune foarte negativă din partea avocatului MDI (Radu Maxian)
asupra dlui Bălan şi a avocatului său Nagacevschi Fadei. Acuzatul pune la îndoială
cum că pozele dlui Bălan nu au nimic deosebit, şi prin ce s-ar evidenţia ele de
pozele aceloraşi monumente a altor fotografi, doar dacă nu foloseşte metode
speciale. Dl Bălan fiind specialist în acest domeniu, activând de mult timp, are
mijloacele sale proprii, cum de altfel fiecare fotograf le stăpâneşte. Atunci când face
poza ţine cont de optică, lumină – pentru că în diferit moment sau oră a zilei
fotografia se evidenţiază, mai apoi se aplică şi un unghi special pentru ca imaginea
să ia o formă perfectă. Deci nu mai încape îndoială că poza este a lui, fiecare
fotograf îşi identifică opera, cum de altfel fiecare om şi-ar cunoaşte lucrurile pe care
le face. Este exact ca atunci când scrii un manuscris şi cineva ţi-ar fura gândurile.
Evident că ai cunoaşte ceea ce ai scris din milioane de tipărituri.
O astfel de fotografie, pe acele timpuri, costa în jur la 10 dolari americani
preculcrarea iar pelicula de 12 cadre – 15 dolari americani. Ar fi foarte complicat să
faci o fotografie identică ca a dl Bălan, pentru că fiecare zi are o poziţie anumită a
soarelui, ar fi fost posibil să faci doar una asemănătoare.
Logic gândind fotografia cu monumentul falsificat ar fi trebuit să aibă un autor.
Numele căruia era să fie anunţat în şedinţa de judecată, astfel constituind o dovadă
pentru partea acuzată cum că fotografia nu a fost falsificată. Încercând să se scuze,
MDI, argumentează prin faptul că ei nu dipsun de informaţia privind provienenţa
sau autorul fotografiei. Iar prejudiciul cerut nu este întemeiat, pentru că nu au fost
prezentate cheltuielile suportate. Reclamantul nu a demonstrat pierderile şi nu a
argumentat de ce anume 500.000 lei cere pentru prejudiciul moral. Cât priveşte
31
prejudiciul material, conform articolului 25 alineatul 7, din Legea cu privire la
dreptul de autor şi drepturile conexe, se achită conform contractului, iar din
moment ce acesta nu are unul, nu i se va plăti nimic. Aici avocatul MDI se
contrazice, pentru că cerând de la reclamant un contract în baza căruia s-ar fi obligat
să-i achite prejudiciul, totodată spune că nu a încheiat un contract cu dânsul din
cauză că nu avea temei, fotografia constituind un bun al societăţii. Un alt argument
pe care îl aduce avocatul acuzatului este că imagini cu monumente istorice se
găsesc în orice bibliotecă, oricine se poate folosi de ele. Iar din moment ce aceste
poze devin publice dl Bălan nu poate pretinde asupra unei remcompense.
În instanţa de judecată, dar şi nu numai, fiecare parte trebuie să se respecte una
pe alta. Reclamantul, dl Bălan, a răspuns la toate întrebările puse de avocatul MDI
dar şi de judecător. Dl Maxian, însă, nu a considerat de cuviinţă să răspundă clar
interogărilor, el oferea doar explicaţii şi răspunsuri vagi, ca de exemplu: „La
moment nu pot răspunde”, „Aceasta face parte din alt compartiment MDI”, „Nu pot
răspunde”. Se observă o nepăsare şi o atitudine deloc serioasă din partea acestuia.
De parcă ar veni la proces nu doar să-şi îndeplinească funcţia, ci să-şi mai bată joc
de reclamant şi avocatul său. Considerându-i inferiori, chiar le râde în faţă. Ceea ce
constituie o batjocură şi lipsă de respect faţă de partea vătămată.
Avocatul dlui Bălan prezintă în instanţă concluzia tehnică a doi experţi în
domeniul fotografic. Unul dintre ei fiind dl Potârniche, maestru, fotograf vestit în
Republica Moldova. Concluzia acestuia este refuzată de avocatul MDI, din motiv că
dl Potârniche este prietenul dlui Bălan, respectiv persoană cointersată ca acesta să
câştige cazul. Totodată partea acuzată cere să i se prezinte o copie la cererea de
chemare în judecată a martorului, expertului în domeniul fotografic. Avocatul
vătămatului replicând, la rândul său, că nu este obligat conform articolului 123 al
Codului Civil. Astfel respingând demersul va cere efectuarea unei expertize
judiciare, ceea ce constituie un mijloc legal de probă, constând în efectuarea unei
investigaţii, lucrări, analize, calcule, aprecieri şi concluzii, de către un specialist. Iar
32
pentru că în Republica Moldova nu avem specialişti în domeniul fotografic urmează
că nu este posibil efectuarea acesteia. Adică încearcă să împiedice orice demers sau
acţiune a părţii vătămatului cu scopul de extinde procesul pe o durată mai mare de
timp, ceea ce-l va putea face pe dl Bălan să renunţe la proces. Însă nici de această
dată nu va renunţa la apărarea autenticităţii operei sale.
Procesul în cauză se desfăşoară în incinta Curţii de Apel a sectorului Botanica,
oraşul Chişinău. Asistând la una din şedinţe, pe data de 4 martie 2009, am fost
martoră la o altercaţie între avocaţii ambelor părţi. Judecătorul a cerut să i se acorde
15 minute pentru a analiza probele şi cererea adusă de acuzat. În timpul acestei
pauze se iscă o ceartă puternică între avocaţi, după care, la intrarea în sala de
judecată avocatul MDI depune o cerere de suspendare a şedinţei. Se observă clar
ura între apărătorii părţilor dar şi tensiunea dintre aceştia doi. Nu este posibil ca o
şedinţă să parcurgă liniştit. Şi totul din cauza avocatului MDI, pentru că de fiecare
dată prezintă diferite cereri, înaintează demersuri pentru fiecare element ce poate
încurca la proces. De fapt acest lucru îi este în drept din punct de vedere legal, însă
există şi un motiv personal, şi acesta constituind, după părearea mea, faptul că
avocatul dlui Bălan este fiul unui vestit avocat în Republica Moldova, Vitalie
Nagacevschi.
Avocatului dlui Bălan i-a fost încredinţat, printr-o procură notificată la notar,
să fie reprezentatul său legal, având dreptul să semneze orice document oficial în
locul sau lipsa acestuia, să îndeplineacsă toate sarcinile ce ţin de procedura
judiciară. Conform Codului Civil acest lucru este interzis, obiectează acuzatul,
odată ce avocatul anterior a dlui Bălan, dl Efrim, nu îl mai reprezintă legal. Astfel
toate drepturile sale trec automat avocatului actual. Avocatul MDI susţine că
reprezentantul legal al reclamantului, conform Codului Civil, nu are dreptul să
semneze orice act în locul clientului său. Judecătorul va examina cererea dlui
Maxian pentru a stabili care dintre părţi are dreptate.
33
Reeşind din circumstanţele primului proces a dlui Bălan, pot spune că şi acesta
poate dura aproape 10 ani. Pentru că de data aceasta MDI nu prea este gata să-i mai
achite reclamantului o altă sumă enormă de bani. Tot din acest motiv nu se înţelege
pentru ce s-a preluat şi această fotografie ştiind bine cui îi aparţine. MDI probabil a
considerat că odată ce i se va mai adăuga un turn cetăţii nimeni nu va observa
diferenţa. Nu a fost să fie de această dată, iar MDI s-a trezit cu încă un caz
împotriva lor.
Însă judecăţile dlui Bălan nu se opresc aici, pentru că alte fotografii i-au fost
multiplicate, de data aceasta este vorba de Vasile Stati şi lucrarea sa „Ştefan cel
Mare. Voievodul Moldovei”. În anul 2004 acesta a editat lucrarea cu un tiraj de
5000 exemplare şi a fost tradusă în limba rusă, editată cu acelaţi tiraj. În lucrările
date sînt utilizate reproduceri ale fotografiilor realizate de el, Pavel Balan şi anume
– reproducerea fotografiei lui Ştefan cel Mare pe coperta din faţă (Anexa nr. 9), la
pagina 166 (Anexa nr. 10) a cărţii şi la pagina 103 (Anexa nr. 11) publicată pe un
calendar din 2004, reproducerea fotografiei Steagul lui Ştefan cel Mare, pe coperta
din spate (Anexa nr. 12) şi la pagina 162 a cărţii (Anexa nr. 13) publicată în cartea
Ştefan cel Mare şi Sfînt, coperta din spate, Editura Uniunii Scriitorilor, 1997,
reproducerea fotografiei Broderiei executate de Elena Voloşanca „Purtarea crucii”
la pagina 104 a cărţii (Anexa nr. 14) publicată în cartea Poliptic Moldav 1985
(Anexa nr. 15) şi Icoana Sufletului Nostru, de Pavel Balan, 1992, pagina 97.
Reproducerea fotografiilor a fost realizată în lipsa acordului său, unele din ele
în formă prelucrată şi fără indicarea numelui autorului, mai mult ca atât, pârâtul şi-a
însuşit dreptul de autor, indicând în dreptul numelui său semnul © (copyright).
Prin valorificarea operelor fotografice ce-i aparţin, prin prelucrarea şi ne
indicarea numelui autorului, în lipsa unui contract, dl Bălan consideră că i-au fost
încălcate drepturile de autor fiindu-i cauzate prejudicii morale şi materiale.
Solicitând de la acuzat încasarea sumei de 35.000 lei compensaţie şi 35.000 lei
34
prejudiciu moral, acţiunea fiindu-i admisă parţial. Prin hotărârea din 3 martie 2008,
i s-a acordat 25.000 lei compensaţie şi 25.000 lei prejudiciu moral.
Vasile Stati a casat hotărârea judecătoriei considerând-o fără temei.
Reclamantul Pavel Balan şi reprezentantul său, Fadei Nagacevschi, în şedinţa
instanţei de recurs, au cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei
instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. Audiind şi studiind materialele
dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea
hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 417
al. (1) lit. a) a Codul de Procedură Civilă, instanţa de recurs, după ce judecă
recursul, este in drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.
Conform cu art. 4 al. (2) al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
autorul beneficiază de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale, acesta rezultând
din însuşi faptul creării ei. Conform art. 8 al. (1) al Legii menţionate, paternitatea
aparţine persoanei (persoanelor), sub al cărei nume a fost publicată opera, dacă nu
există alte dovezi.
Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul are dreptul să
folosească simbolul ocrotirii dreptului de autor, care se imprimă pe fiecare exemplar
al operei şi constă din trei elemente - litera latină C inclusă intr-un cerc – C (©),
numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor şi anul primei
publicări a operei. Conform art. 10 al. (1) al aceleiaşi legi, autorului sau altui titular
al dreptului de autor îi aparţine dreptul exclusiv la valorificarea operei în orice
formă şi prin orice procedeu. S-a constatat că lui Pavel Balan îi aparţine dreptul de
autor asupra fotografiei monumentului lui „Ştefan cel Mare”, drept confirmat în
calendarul jubiliar creat în cinstea lui „Ştefan cel Mare” pentru anul 2004, a
fotografiei color (tipărită cu acordul său) de pe prima pagină a revistei „a” MIC” nr.
1 (123) ianuarie 2004 şi alb-negru la pagina 2 a revistei „a”MIC” nr. 2 (124)
februarie 2004.
35
Dreptul de autor al lui Pavel Bălan asupra acestor fotografii se confirmă prin
adeverinţa magazinului ilustrat pentru copii şi adolescenţi „a”MIC” din 28 februarie
2007, prin imaginile filmului original developat la studioul EURO-FOTO-ART,
prezentate în şedinţa de judecată şi anexate la materialele cauzei.
S-a constatat că, fotografia lui Ştefan cel Mare, autorul căreia este Pavel Balan,
reprodusă de Vasile Stati şi aplicată pe coperta din faţă, la paginile 103 şi 166 a
cărţii sale, întitulată „Ştefan cel Mare”, tradusă în limba rusă cu denumirea
„Штефан Beликий”, editată la Chişinău în anul 2004, a fost amplasată în ediţia
menţionată în lipsa acordului cu autorul la valorificarea operei. În instanţa de
judecată a fost audiat în calitate de specialist-expert în domeniul fotografiei Mihai
Potîrniche, fotograf, Maestru în Artă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici. La
efectuarea expertizei tehnice a imaginii, tipărită pe coperta cărţii „Штефан
Beликий” – autor Vasile Stati, a folosit cinci imagini ale monumentului „Ştefan cel
Mare”, încercând să găsească deosebirile şi asemănările dintre ele. După analiza lor
vizuală şi comparaţia prin suprapunere la calculator, s-a constatat că, imaginile
monumentului „Ştefan cel Mare” sînt absolut identice, dimensiunile generale şi
elementele lor constitutive corespund, precum şi compoziţia, direcţia luminii, forma
şi lungimea umbrelor de asemenea sînt identice. În circumstanţele menţionate,
Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră
că prima instanţă corect a ajuns la concluzia că, datele descrise confirmă cu
certitudine apartenenţa drepturilor de autor şi a drepturilor conexe ale lui Pavel
Bălan referitor la fotografia monumentului „Ştefan cel Mare”. De asemenea, din
actele cauzei urmează că, drepturile de autor ale lui Pavel Bălan se răsfrâng şi
asupra fotografiei „Steagul lui Ştefan cel Mare” şi fotografia broderiei „Purtarea
Crucii”, executată de Elena Voloşanca, confirmate prin negativele fotografiilor
menţionate şi prin lucrările sale, care conţin aceste opere, printre care cartea „Ştefan
cel Mare şi Sfânt”, (Editura Uniunii scriitorilor, Chişinău, 1997); cartea „Poliptic
Moldav”, (Chişinău, 1985) şi „Icoana Sufletului Nostru” (Chişinău, 1992).
36
Fotografia „Steagul lui Ştefan cel Mare” şi fotografia broderiei „Purtarea
Crucii” au fost folosite de către recurent în cartea sa pe coperta din spate, la paginile
104 şi 162, fapt confirmat prin concluzia specialiştilor Iurie Foca, artist fotograf,
membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova şi Mihai Potîrniche. În
rezultatul cercetărilor s-a stabilit, că imaginea broderiei din cartea lui Vasile Stati
este o reproducere fotografică de pe imaginea efectuată de Pavel Bălan. Astfel, prin
utilizarea operelor fotografice la editarea lucrării „Ştefan cel Mare” şi tradusă în
limba rusă „Штефан Beликий” fără acordul lui Pavel Bălan (titularului drepturilor
de autor şi a drepturilor conexe) şi în lipsa unui contract în formă scrisă, Vasile Stati
a încălcat drepturile exclusive de autor ale intimatului, iar prin neindicarea numelui
autorului lucrărilor folosite în această carte, au fost adusă o atingere dreptului de
paternitate ale intimatului, care include dreptul de a se considera autor şi de a cere o
atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de
operă. Sau prin publicarea operelor fotografice ale reclamantului în lucrarea sa,
pârâtul şi-a însuşit dreptul de autor prin înserarea semnului © şi prin
comercializarea lucrării, încălcând astfel drepturile patrimoniale de autor la
reproducerea operei.
Conform art. 38 alin (1) lit. e) al Legii privind drepturile de autor şi drepturile
conexe, titularul drepturilor exclusive de autor şi al drepturilor exclusive conexe
este în drept să ceară de la persoana care le-a violat achitarea unei compensaţii în
mărime de la 500 la 500.000 de lei în locul recuperării pierderilor sau perceperii
venitului. La determinarea mărimii compensaţiei materiale, prima instanţă corect a
luat în consideraţie următoarele circumstanţe. Acuzatul a utilizat fraudulos
imaginile contestate în cartea care a fost editată cu un tiraj de 5.000 exemplare în
limba de stat şi 5.000 exemplare în limba rusă, obţinând un profit considerabil.
Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră
că mărimea compensaţiei materiale în sumă de 25.000 lei este echitabilă şi
rezonabilă. Conform art. 38 al. (1) lit.c) al Legii privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, titularul drepturilor exclusive de autor şi al drepturilor exclusive
37
conexe este în drept să ceară de la persoana care le-a violat recuperarea materială a
prejudiciului moral.
Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie
concluzionează că prima instanţă corect a determinat cuantumul prejudiciului moral
în mărime de 25.000, care corespunde suferinţelor fizice şi psihice suportate de
către intimat. Nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentului precum
că Pavel Balan nu este autorul fotografiei în cauză, deoarece la materialele cauzei
lipsesc concluziile expertului în domeniul care ar aproba acest fapt. Pe parcursul
examinării cauzei recurentul nu a înaintat demers privind efectuarea unei astfel de
expertize, acceptând probele prezentate de intimat. Astfel, din considerentele
menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe este întemeiată şi
legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil şi
de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a
respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.
În conformitate cu art. 417 al. (1) lit. a), art. 419 CPC, Colegiul Civil şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide să respingă recursul
declarat de către Vasile Stati şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03
martie 2008, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Bălan
împotriva lui Vasile Stati cu privire la apărarea dreptului de autor. Decizia se
considră irevocabilă.
Dl Bălan a mai câştigat un proces cu privire la încălcarea dreptului de autor.
Luptând paralel în două procese, a reuşit să câştige unul. Toate greutăţile întâlnite
nu-l împiedică să lupte mai departe. Dimpotrivă apar tot mai multe argumente care
îl determină să-şi apere drepturile de autor. Rămâne de văzut care va fi hotărârea în
cazul cu MDI, privind încălcarea dreptului de autor a cetăţii Hotin pe buletinul de
identitate a apatrizilor şi permisul de şedere a cetăţenilor străini.
38
Concluzii
În urma studiului efectuat am încercat să aduc o claritate cât mai complexă, să
fac cunoştinţă şi să analizez modul de funcţionare a dreptului de autor în Republica
Moldova. Astfel apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, răspunderea
pentru violarea lor este reglementată de Constituţia Republicii Moldova,
Convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte: Convenţia
mondială cu privire la drepturile de autor încheiată la 6 septembrie 1952 la Geneva,
Convenţia de la Berna încheiată la 9 septembrie 1886 cu ulterioarele modificări
privind protecţia operelor literare şi artistice, Convenţia internaţională pentru
ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de fonograme şi ale
organizaţiilor de difuziune, semnată la Roma la 26 octombrie 1961, de Legea
Republicii Moldova nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 "Privind dreptul de autor şi
drepturile conexe" pe parcurs modificată şi publicată în M.O. 18 din 08.02.2003, de
prevederile Codului civil în măsura în care nu contravine actelor menţionate mai
sus, precum şi de alte acte normative.
Cea mai importantă misiune pe care îl au toate aceste acte oficiale este să
protejeze dreptul la proprietatea intelectuală. Autorul beneficiază de o serie de
avantaje ce reies din aceste legi. Opera autorului, oricare nu ar fi ea, este protejată
de lege. Titularul operei are tot dreptul să apeleze la instanţa de judecată în cazul în
care drepturile, menţionate în legile cuvenite, i-au fost încălcate.
Ceea ce ţine de Republica Moldova pot spune că dreptul de autor este puţin
respectat. Problema principală în acest caz o constituie nivelul ridicat al corupţiei şi
nivelul scăzut al funcţionării organelor de drept. Acest lucru este direct demonstrat
prin cazul cercetat, în care pe post de acuzat s-a aflat Ministerul Dezvoltării
Informaţionale al Republicii Moldova. Iar în calitate de reclamant dl Pavel Bălan, în
cazul cu privire la încălcarea dreptului de autor a mai multor opere. Argumentez
faptul că justiţia Republicii Moldova este oarbă, sau pur şi simplu nu doreşte să
39
vadă adevărul, toate astea se observă prin faptul că procedurile judciare au durat
foarte mult până şi-au văzut finalul.
Pe teritotiul Moldovei se înregistrează multe cazuri de încălcare a dreptului de
autor. Cât de mic şi neânsemnat nu ar fi cazul, aceasta constituie totuşi o încălcare a
legii. Pentru a evita astfel de situaţii este necesar ca atunci când intenţionezi să
creezi şi ulterior să publici o oarecare operă, trebuie să fii la curent cu drepturile
tale. Exact cum a făcut dl Bălan, şi-a înregistrat opera, şi-a angajat un avocat
competent care a reuşit să-i apere drepturile, având câştig de cauză.
Mulţi oameni se confruntă cu faptul că nu pot să-şi recupereze dreptul de autor
din cauză că nu ştiu cum. În astfel de situaţii ar fi bine să apelezi la un avocat
priceput şi cu experienţă. Un alt motiv pentru care autorii nu apelează la instanţa de
judecată este faptul că nu au timp sau chef. Tocmai din ignoranţa acestor oameni,
operele mereu vor fi multiplicate şi fabricate. Acest lucru ne conduce din nou la
faptul că organele de drept nu funcţionează bine. Pentru că aplearea la instanţa de
judecată îţi ia mult timp şi bani. Este trist că această situaţie a pus stăpânire pe ţara
naostră. Moldova ar trebui să ia exemplu de la ţările europene, unde astfel de cazuri
se întâmplă rar. Iar dacă se întâmplă atunci legile se respectă întocmai, iar cei ce le
încalcă sunt pedepsiţi pe bună dreptate. Pentru a nu cădea victimă „pirateriei” opera
odată creată trebuie înregistrată. Astfel poţi oricând să ceri atentificarea drepturilor
de autor ştiind că îţi aparţin pe deplin dar şi că sunt protejate de lege.
Dreptul de autor este un sistem de norme juridice stabilite prin lege care
protejează operele creaţiei intelectuale din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei,
exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atât publicate, cât şi
nepublicate, indiferent de formă, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum şi
drepturile analogice cu cele de autor: drepturile interpreţilor, producătorilor de
fonograme, organizaţiilor de difuziune (drepturile conexe). Dreptul de autor asupra
proprietăţii intelectuale este un drept fundamental şi protejat. Încălcarea acestuia va
40
fi pedepsit conform legii, iar parametrii de pedeapsă pentru astfel de cazuri se
stabilesc în conformitate cu gravitatea cazului.
Autorul beneficiază de un drept exclusiv asupra operei sale doar prin faptul că a
creat-o. Autorul este unicul deţinător al dreptului de autor şi este protejat prin lege.
Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii, deci nu poate fi folosită
integral sau parţial decât cu acordul autorului.
Creaţia intelcuală a autorului este considerată ca o invenţie pentru că reprezinţă
un lucru unic. Iar pentru că fiecare om îşi are metodele şi caracterul propriu de a
crea ceva, foarte uşor poţi depista dacă opera îţi aparţine ţie sau nu. Totuşi nu este
necesar doar faptul de a recunoaşte, mai este nevoie de un şir de probe care vor
demonstra autenticitatea acesteia. Pentru aceasta va fi necesar ca opera odată creată
să fie înregistrată, astfel ea va fi protejată de lege, purtând semnul copyright (©).
Următorul pas care ar trebui făcut în cazul în care ţi s-au încălcat drepturile va fi
încercarea de a analiza situaţia creată cu cel ce le-a încălcat. Iar doar dacă pe cale
paşnică nu ajungi nici la un compromis judecata va fi ultima şansă de a-ţi recăpăta
drepturile.
Cu scopul de a proteja operele ar fi de dorit ca legea să fie mai dură cu cei ce o
încălca. Amenzile trebuie mărite astfel ca cei ce vor dori să multiplice operele să se
răzgândească imediat. Totdată cred că ar trebui de implementat o educaţie în acest
sens încă de pe băncile şcolii. Astfel ca copiii odată cresuţi, deveniţi maturi, să
înţeleagă că nu este bine să preiai ceva ce nu-ţi aparţine. Pentru că din şcoală se
începe fenomenul de plagiere, atunci când ai copiat la un obiect, ai văzut că ţi-a
mers şi aşa merge mai departe. De atunci începi să realizezi faptul că este mai uşor
să copii decât să faci de unul singur. Trebuie să înţelegem că oricând ne putem afla
în situaţia unui autor a cărui operă a fost plagiată.
41
Bibliografie.
1. Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală. Probleme actuale ale dreptului
de autor şi drepturile conexe în Republica Moldova. Chişinău 2006.
2. Codul Civil al republicii Moldova. Nr. 98 - XV din 18 aprilie 2002, M.O. nr.
128 – 129 din 13 septembrie 2002. Editura: Cartier. Chişinău 2008.
3. Codul de Procedură Civilă cu ultimele modificări şi completări 2008. Nr.
255-XV din 30.05.2003, M.O. nr. 111 – 115/451 din 12.06.2003.
4. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, M.O. nr.1 din
12.08.1994.
5. Dorian Chiroşca. Conţinutul şi Natura juridică a dreptului ubiectiv de autor.
AGEPI, Chişinău 2007.
6. D. Chiroşca, M. Rojnevschi. Probleme actuale ale protecţiei dreptului de
autor şi drepturile conexe în R.M.. AGEPI, Chişinău 2006.
7. Irina Codrean. Articolul: Cetatea Soroca Trucată. Ziarul de Gardă nr. 82, 4
mai 2006.
8. Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe. Nr. 293 din
23.11.94, în vigoare din 23.11.94. M.O. nr. 18 din 08.02.2003.
9. Legea cu privire la activitatea editorială. Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O.
nr. 70-72/511 din 22.06.2000.
10. Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Editura: AllBeck. Bucureşti
2005.
42
11. Mihai Lescu. Activitatea editorială. CCRE „Presa”, Chişinău 2008.
12. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 203 – 206 din 28.12. 2007, art.
790.
13. Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru
computer. AGEPI, Chişinău 2005.
14. Pavel Bălan, Vlad Druc. Poliptic Moldav. Editura: Timpul. Chişinău 1985.
15. Sergiu Mămăligă. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Legea nr. 293 –
XII/1994 comentată. Editura: ARC. Chişinău 2000.
16. Василе Стати. Штефан Великий. Воевода Молдовы. Серии Библиотека
”ПРО МОЛДОВА”. Кишинев 2004.
43