teze de doctorat susţinute în cadrul unmb 2012
TRANSCRIPT
1
Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB
2012
Autor: Alexandrescu, Andreea-Cristina
Titlul: Problematica frumosului şi a urâtului în muzica zilelor noastre din punct
de vedere sociologic şi axiologic
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 02.01.2012
Scurtă prezentare:
Tratarea temei implică aspecte pluridisciplinare şi interdisciplinare, în scopul înţelegerii
locului pe care îl ocupǎ arta sunetelor în societatea actualǎ. Teza de doctorat este structurată în
cinci capitole, care evolează de la câteva considerente privitoare la interacţiunea proceselor
psihice ale omului şi a psihologiei sociale, parcurse succint în primul capitol al lucrǎii,
urmând ca în capitolul al II-lea sǎ fie studiată antiteza frumos - urât privită în context general
şi muzical. Capitolul al III-lea dezbate problema evoluţiei problematicii frumosului şi a
urâtului de-a lungul istoriei muzicii, iar studiul continuă prin analizarea muzicii noi (capitolul
al IV-lea). În finalul prezentei cercetări, în capitolul al V-lea se prezintă şi analizează unele
aspecte ale educaţiei şi rolul acesteia în dezvoltarea gustului estetic, pornind de la premiza cǎ
formarea gustului pentru muzica de calitate debutează în şcoală, în cadrul orelor specifice,
deoarece emoţiile artistice se creează nu numai prin interpretare, ci şi prin audierea muzicii,
aceasta fiind responsabilă de trăirea unor înalte sentimente estetice.
Autor: Arista, Ramiro-Mariano (Argentina)
Titlul: „Flautul fermecat” – o perspectivă din secolul al XXI-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 14.12.2012
Scurtă prezentare:
2
Punctul de plecare în cadrul acestei lucrări este acela al dirijorului de orchestră, al regizorului,
al scenografului, al cântăreţului, al preparatorului muzical. Toţi sunt unul în actul artistic al
creaţiei; iar modul de abordare al operei Flautul fermecat este reprezentat de multitudinea
perspectivelor şi a punctelor de vedere. Analiza de faţă îşi propune îmbinarea armonioasă
între elementele teoretice, scrise (reprezentate de partitură) şi elementele practice temporale
(interpretarea), la care se adaugă experienţa personală şi intuiţia artistică muzicală, care
reprezintă unul din criteriile de bază pe drumul descoperii reale şi spirituale a partiturii.
Flautul fermecat a fost asociată de-a lungul timpului cu o interpretare stilizată a unui ritual,
deoarece cuprinde ideea drumului iniţiatic al individului din întuneric (ignoranţă) spre lumină
(cunoaştere, înţelepciune). În concepţia lui Mozart, printr-o analiză mai profundă a lucrurilor,
drumul la care participă auditorul se transformă într-o călătorie spre aflarea Adevărului Suprem.
Opera Flautul fermecat este o lucrare a patrimoniului cultural al umanităţii şi va continua să
fie deliciul copiilor dar şi al adulţilor, să reprezinte modelul de dragoste al tinerilor şi să
vorbească despre triumful iubirii asupra urii, al luminii asupra întunericului, al umanităţii
asupra distrugerii, al justiţiei asupra injustiţiei şi al spiritualităţii asupra materialismului.
Autor: Bălă, Ovidiu-Florin
Titlul: Particularităţi funcţionale, stilistice şi structurale ale etno-muzicii din nordul
ţinutului Mehedinţi
Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea
Data susţinerii: 28.05.2012
Scurtă prezentare:
În partea de Sud-Vest a României, la îngemănarea munţilor Carpaţi cu Dunărea se află
Ţinutul Mehedinţi, vatră etno-folclorică originală în cadrul căreia condiţiile geografice şi de
mediu, evoluţiile istorice şi specificitatea vieţii oamenilor au favorizat apariţia şi păstrarea a
numeroase creaţii etno-muzicale deosebit de valoroase. Creativitatea şi respectul faţă de
tradiţie se observă atât în cazul creaţiilor caracteristice obiceiurilor de trecere - nunta şi
înmormântarea - precum şi în reprezentările etno-muzicale specifice obiceiurilor de iarnă -
colindatul, steaua, sorcova, pluguşorul, capra sau în creaţiile folclorului păstoresc. Aceleaşi
trăsături le întâlnim şi în cazul baladei, unde interferenţele cu regiunile învecinate din Ardeal,
Banat sau Timoc sunt evidente, precum şi în cel al doinei, care îmbracă atât forme arhaice, cât
şi pe cele de „tip oltenesc”, cu influenţe regionale şi de gen muzical. La rândul său, cântecul
3
propriu-zis de stil modern - „sârba” este prezent şi tinde să ia o mai mare răspândire, fiind
însă adaptat specificului muzical şi coregrafic („danţul”). Jocul popular, organologia populară,
bogatul material inedit cercetat şi analizat - fiind prima lucrare de acest gen - tratează unitar
particularităţile funcţionale, stilistice şi structurale ale etno-muzicii din nordul Mehedinţiului.
Autor: Bejinariu, Mihai-Laurenţiu
Titlul: Gândirea dirijorală ca expresie a raportului determinare-nedeterminare în
ipostaze repertoriale contemporane din muzica sacră vocal-simfonică
Coordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu
Data susţinerii: 26.09.2012
Scurtă prezentare:
Cercetarea de față propune un aparat analitic, personal, corelat la fenomenologia actului
dirijoral și a particularităților stilistice ale repertoriului sacru contemporan. Demersul analitic
cuprinde concepte pe care le definim și cu care argumentăm structurarea formei muzicale și
înțelegerea repertoriului propus: obiecte sonore, heterofonia și relația nod-ventru, fractali,
gândire dirijorală, determinare-nedeterminare etc. Definim rolul gândirii dirijorale în
legătură cu raportul determinare-nedeterminare surprins în ipostaze în afara și în timpul
actului muzical. Particularitățile de reprezentare tridimensională a obiectelor sonore sunt
corelate la gestul dirijoral prin două funcții: complementaritate și congruență. Aplicarea
aparatului analitic la cele două lucrări sacre, funebre, Pomenire – un recviem românesc de
Ștefan Niculescu și Requiem de John Rutter reliefează înțelegerea, structurarea și abordarea
dirijorală a genului, încadrat în contextul evoluției și dezvoltării acestuia precum și a
influențelor bizantine, folclorice sau protestante în lucrările analizate. Gestul dirijoral este
privit în integralitatea sa ca transparență la calitățile dirijorului și la trăirile acestuia.
Concluziile lucrării proiectează viziunea de sens și valențele generale și particulare ale
repertoriului analizat.
Autor: Budescu, Cristian
Titlul: Elemente stilistice şi interpretative în repertoriul timpanistic orchestral,
cameral şi solistic
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
4
Data susţinerii: 09.04.2012
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat prezintă cele trei ipostaze ale percuţionistului timpanist (membru al
orchestrei simfonice, membru al ansamblului cameral şi ca solist). Teza este structurată pe
patru capitole, organizate evolutiv, pentru a delimita şi ordona evoluţia structurală a
timpanului, a scriiturii timpanistice dar şi a posibilităţilor interpretative ale timpaniştilor. În
primul capitol este prezentată cercetarea cu privire la apariţia şi evoluţia timpanilor pe
continentul european. Cel de-al doilea capitol este alcătuit din trei subcapitole de bază şi
cuprinde aspecte determinante ale evoluţiei timpanilor în orchestra simfonică, în epoca
Barocului, în Clasicism şi în Romantism. Capitolul al treilea evidenţiază rolul major al
timpanilor în ansamblul cameral, în muzica pentru ansamblul de percuţie. În capitolul al
patrulea este analizată ipostaza solistică a timpanilor, în ambele ipostaze, ca solist în cadrul
orchestrei şi în lucrări compuse doar pentru timpani. Un obiectiv principal al acestei lucrări a
fost acela de cercetare a diferitelor limbaje muzicale în funcţie de perioadele evolutive şi de
decodificare a lor, în perspectiva interpretării optime a discursului muzical, de către timpanist.
Lucrarea îşi propune să creeze un nou orizont pentru cei care vor să aprofundeze suplimentar
o anumită perioadă sau secţiune din această teză de doctorat.
Autor: Bugu, Gabriel
Titlul: Imnografia şi melosul psalmilor în concepţia Sfinţilor Părinţi
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma
Data susţinerii: 10.12.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea cuprinde o expunere a concepţiei patristice asupra semnificaţiei imnografiei psalmilor în
context soteriologic şi în acelaşi timp asupra specificităţii melosului psalmodic, apărut în serviciul de
cult al vechilor evrei odată cu inaugurarea marelui Templu din Ierusalim (aprox. 1000 Î.Hr.), transmis
prin Sfinţii Apostoli Bisericii creştine primare şi prezervat până în zilele noastre de către biserica
ortodoxă. În orice timp şi loc, muzica de tip imnografic a reflectat sonor semnificaţia conţinutul
textual; dacă psalmii constituie, în esenţă, un dialog progresiv în iubire între om şi Dumnezeu şi
strucutura psalmodiei trebuie să reflecte în mod esenţial acelaşi lucru, o dovadă constituindu-o atât
caracterul bipolar al melosului cât şi clasificarea sa în 8 ehuri diferite ca ethos, după logica tetradei
puterilor şi virtuţilor sufletului şi în legătură cu tetrada de tip pitagoreic. Armonia muzicală, în
concepţia patristică, are un înţeles mai cuprinzător decât cel actual, fiind de trei feluri: cosmică, umană
5
şi instrumentală, constituind modelul arhetipal al tuturor formelor de existenţă şi mişcare. Armonia
făcea obiectul studiului sistemului filozofic al celor 7 arte liberale, încă din cele mai vechi timpuri,
sistem care, în creştinism, a fost asimilat cunoaşterii catafatice, de tip raţional. Din înţelegerea
principiului logico-armonic universal – numit şi logos - se ajunge la descoperirea unui Creator raţional
şi a unui scop logic al existenţei umane.
Autor: Burdun, Constantin
Titlul: Particularităţi stilistice şi interpretative ale concertului pentru trombon
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 10.12.2012
Scurtă prezentare:
Teza surprinde aspecte semnificative ale evoluţiei literaturii concertante dedicate
instrumentului. Un scurt istoric al trombonului precede cercetarea amalgamului stilistic al
lucrărilor apărute la graniţa dintre Baroc şi Clasicism. Pentru o mai uşoară descifrare a
discursului analizat, un scurt Îndrumar al regulilor de interpretare muzicală în Baroc
deschide prezentarea Concertului pentru trombone alto şi orchestră de G.C.Wagenseil.
Capitolul Ferdinand David şi Launy Grøndahl – ipostaze ale Romantismului şi
Postromantismului – sintetizează evoluţia genului în spiritul valorilor romantice pe durata
unui secol. Concertele prezentate sunt creaţii de referinţă, atât în repertoriul instrumentului,
cât şi din punct de vedere al trăsăturilor specific romantice. Capitolul Darius Milhaud -
Concertino d' hiver, sinteză a diversităţii stilistice a începutului de secol XX prezintă o lucrare
ce foloseşte un limbaj polifonic eliberat de orice constrângere în părţile extreme şi un discurs
mai calm, meditativ, în mişcarea centrală. Seven Days, lucrare a compozitorului român
L.Dănceanu, pune în lumină elemente de tehnică instrumentală avansată. Finalul cercetării,
Perspective ale gândirii interpretative aplicate asupra câtorva lucrări din creaţia concertantă
dedicată trombonului lansează modele de abordare hermeneutică.
Autor: Buruiană, Laura
Titlul: Sonatele pentru viola da gamba şi clavecin / violoncel şi pian de Johann
Sebastian Bach
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
6
Data susţinerii: 18.12.2012
Scurtă prezentare:
În teza de doctorat cu titlul “Sonatele pentru viola da gamba și clavecin/violoncel și pian de
Johann Sebastian Bach" am prezentat aspectele analitice şi interpretative ale acestor lucrări
din prisma ambelor instrumente, subliniind diferențele majore care există între cele două
versiuni. Teza cuprinde o parte teoretică - structurată în şase capitole - şi înregistrările celor
trei sonate în dublă versiune interpretativă. Am conceput teza având în vedere trei planuri: o
prezentare şi o plasare istorică a lucrărilor în universul componistic al lui Johann Sebastian
Bach, o analiză detaliată a formei şi aspectele interpretative specifice fiecăruia dintre cele
două instrumente. Înregistrările au fost realizate in 2012 la Paris de către inginerul de sunet
Moritz Bergfeld, urmând să fie lansate la jumătatea anului 2013 la casa de discuri germană
Coviello Classics.
Autor: Cherata, Ioan-Emanuel
Titlul: Mesajul dramatico-muzical în interpretarea vocii de bariton din operele
verdiene. Argumente şi implicaţii artistice
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 04.09.2012
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat este structurată în trei secţiuni distincte. Capitolul I conţine consideraţii
estetice cu privire la Romantism precum şi la legătura dintre muzică şi literatură. Sunt arătate
principalele coordonate ale romantismului literar şi muzical, precum şi influenţele contextului
social politic asupra principalelor opere verdiene. Capitolul II analizează stilistic unele roluri
de bariton în operele verdiene, el fiind structurat pe două aspecte majore: roluri principale şi
secundare dedicate acestei voci. Rolurile de importanţă majoră sunt la rândul lor analizate din
două perspective distincte, cele care dau titlul operei, respectiv cele care nu se regăsesc în
acesta. Ultimul capitol, cel de-al III-lea, analizează unele probleme specifice de creaţie
interpretativă în rolurile de bariton verdian. Aici sunt relevate unele aspecte ce rezultă din
propria experienţă, atât cea practică dar mai ales cea didactică. În final sunt evidenţiate cele
mai importante trăsături ale vocii de bariton verdian, care au fost analizate pe parcursul tezei.
7
Autor: Chifu, Ana
Titlul: Flautul şi intermedierile mistice
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 23.11.2012
Scurtă prezentare:
În teză, descriu lucrări reprezentative scrise pentru flaut în secolele XX şi XXI, muzică ce o
dată cu Claude Debussy a fost marcată de întoarcerea cărtre primitiv, mit, folosirea unor
elemente extraeuropene, toate acestea într-o manieră simbolică. Simbolul acvatic debussyan,
noua viziune a flautului, au inspirat sute de lucrări pentru flaut pănă în zilele noastre. În acest
sens, am ales să analizez în capitolul II, lucrarea Vox balaenae a compozitorului George
Crumb și I hear the water dreaming, compusă de Toru Takemitsu. Capitolul III expune acest
instrument ca mediator între viață si moarte, această abilitate fiindu-i atribuită în cultura
multor popoare și transpusă în piese precum Chant de Linos de André Jolivet și Mei de Kazuo
Fukushima. O altă asociere este făcută cu visul, transa, viziunea timbrală, astfel, analizez în
capitolul IV piesa lui Brian Ferneyhough, Cassandra’s dream song și Hermes, compusă de
Salvatore Sciarrino. Capitulul V prezintă lucrările Krishna e Radha de Giacinto Scelsi și
Do.mi.no 6.1 de Cătălin Crețu în contextul improvizatoric. Capitolul următor descrie postura
de actor și dansator a interpretului, într-un cadru ce sugerează ritualul, în spectacolul Mihaelei
Vosganian The white lady’s power places și SerpenS de Diana Rotaru. Tot în cadrul
spiritualității româninești rămân și în capitolul VII și voi prezenta lucările: Dizzy Divinity de
Horațiu Rădulescu, rouaUruauor de Octavian Nemescu, Naufragi III de Dan Dediu, L’ange
avec une seule aile de Doina Rotaru.
Autor: Cioacă (căsătorită Arvunescu), Luminiţa
Titlul: Muzică şi cultură radiofonică – investigaţii analitice -
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 23.01.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă este o abordare analitică a rezultatului apropierii celor două domenii - muzică
şi radiofonie – pe terenul culturii occidentale şi în capsula temporală a ultimilor şaptezeci de
ani. Şi am înţeles prin „cultura occidentală”, în fapt cultura europeană, inseparabil legată în
8
secolul XX de influenţele stimulative venite din Statele Unite. În primele capitole,
investigaţiile s-au realizat din perspectiva notelor comune muzicii şi radiofoniei; şi au
continuat apoi din perspectiva experienţelor lor individuale, urmărind în ultimele capitole
fuzionarea totală a celor două domenii, atât în studiourile experimentale deschise în sau lângă
radiodifuziuni, cât şi la nivelul formatelor radio specializate, de tip Classical. Pentru o
imagine şi mai completă, în ultimul capitol am comentat şi comportamentele culturale
editoriale oferite câtorva posturi de radio Classic FM ca : BBC Radio 3 şi Classic FM din
Londra, France Musique şi Radio Classique din Paris, WDR 3 din Köln , RAI Radio 3 din
Roma, KCSC din Oklahoma, WQXR şi Met Opera Radio din New York; iar la final, am
optat pentru un studiu de caz, aplicat postului Radio România Muzical.
Autor: Colpoş, Mariana
Titlul: Soprana în creaţia Pucciniană
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 20.12.2012
Scurtă prezentare:
Cercetarera urmărește sublinierea unor aspecte privind tipologiile personajelor feminine din
creația pucciniană și caracteristicile acestora din punct de vedere psihologic, emoțional, social,
caracterial, aspecte conturate prin procedee novatoare în limbajul componistic, impuse de
noile tendințe culturale și sociale, cât și de influența personalitații omului și compozitorului
Giacomo Puccini. Personajele feminine dominante ale discursului dramatic în creația de operă
a lui Giacomo Puccini sunt încadrate în anumite tipologii, existența lor fiind percepută pe
două planuri diferite în cadrul desfașurării dramatice - planul vocal și teatral, şi imagistic-
figurativ sugerat în permanență de planurile sonore orchestrale. Dubla ipostază a personajului
face parte dintr-un complex principiu al dublajelor, al echilibrelor, care însoțesc permanent
universul componistic puccinian. Toate aceste aspecte sunt puse în evidență de analiza
muzicală și interpretativă a rolurilor propuse spre cercetare.
Autor: Danciu-Tomescu (căsătorită Gheorghiu), Diana
Titlul: Originar versus original în muzica românească începând cu cea de a
doua jumătate a secolului XX
9
Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu
Data susţinerii: 02.11.2012
Scurtă prezentare:
Teza se constituie într-un demers de cercetare a fenomenului muzical contemporan din țara
noastră, ca expresie a evoluției istorice a cuplului de noțiuni ”originar/original”. Cercetarea
este structurată în cinci capitole, ce explorează, fiecare dintr-o altă perspectivă, transformarea
gândirii componistice, de la societățile primitive și până în zilele noastre, sub incidența
raportului originar/ original, punând la dispoziția cititorului o sinteză de informații dintr-o
arie largă de domenii, cât și o serie de aplicații cu caracter absolut original. O posibilă
clasificare a tipologiilor creatoare prin prisma caracteristicilor socio-umane, diferite grupe de
constante și variabile identificabile în creația muzicală universală, o teorie cu aplicaţie în
analiza comparată a lucrărilor, din perspectiva originalităţii la nivel de limbaj, parametri,
estetică, sintaxă și construcţie, caracteristici stilistice ale compozitorilor postmoderni, sau
preliminariile pentru teoretizarea unei estetici personale (cea a memoriei eterne), precum și a
tehnicii umbrelor captive, constituie tot atâtea instrumente de investigație, ce pot genera, în
funcție de obiectul asupra căruia vor fi îndreptate și de priceprea utilizatorului, noi posibilități
de aplicare.
Autor: Dumitrescu, Eugen
Titlul: Suita pentru pian la patru mâini în tradiţia muzicală occidentală
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 12.01.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea Suita pentru pian la patru mâini în tradiția muzicală occidentală propune o
incursiune în evoluția suitei instrumentale în literatura pentru pian la patru mâini, în trei
curente stilistice distincte romantism, impresionism și muzica românească. Cercetarea
pornește de la premisa suitei ca gen muzical ce permite duo-ului pianistic corespondențe
stilistico-interpretative sincretice generatoare de o tehnică pianistică diversă, care pune
accentul pe omogenitatea și diversitatea sonoră ce impune utilizarea tuturor resurselor
instrumentale. Autorul subliniază particularitățile stilistice prin analiza aplicativă amănunțită
cu o abordare a limbajului de natură semiotică, hermeneutică și fenomenologică, ce surprinde
aspecte agogice, dinamice, armonice, de frazare, timbru, culoare, pedalizare, gest
10
interpretativ, arhitectură și estetică muzicală. Considerațiile interpretative sunt desprinse din
bogata activitate scenică a autorului și din cercetarea amănunțită a lucrărilor: II.1. Robert
Schumann Bilder aus Osten op.66, II.2. Gabriel Fauré – Suita Dolly op.56, III.1. Claude
Debussy – Petite suite, III.2. Maurice Ravel – Ma mère l’Oye, IV.1. George Enescu –
Pastorală, Menuet trist și Nocturnă, IV.2. Constantin Silvestri - Jocuri populare din
Transilvania op.4. În subcapitolul V.2. Proiecții metodice este prezentat un demers pedagogic
aplicat Sonatei de Francis Poulenc. Lucrarea este însoțită de înregistrări din concert ale
autorului.
Autor: Dragnea, Răzvan-Victor
Titlul: Evoluţia post-beethoveniană a genului de sonată pentru pian
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 12.01.2012
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat are ca obiect al cercetării evoluția sonatei pentru pian, privită ca formă, gen
și stil de la modelul beethovenian până la creația contemporană. Am urmărit transformările
structurale, de limbaj și de gândire muzicală oglindite în formele unui număr de șase sonate
alese pentru a fi analizate, socotite reprezentative pentru evoluția genului de-a lungul
ultimelor două secole, pornind de la ipoteza de lucru că acesta este strâns legat de
transformările care au avut loc în formele și limbajele muzicale: Sonata în si minor de Franz
Liszt S 178, Sonata I în fa# minor op. 24 de George Enescu, Sonata de Béla Bartók BB 88,
Sonata a V-a în fa# major op. 53 de Alexandr Scriabin, Sonata a VIII-a în Si bemol major op.
84 de Serghei Prokofiev și Sonata a II-a de Pierre Boulez. Dintre cele nouă capitole, primul
prezintă o sinteză a evoluției istorice și sociale a muzicii pentru pian, incluzând și dezvoltarea
instrumentului și apariția sălilor de concert, următoarele patru sunt destinate analizei propriu-
zise, urmată de un capitol de sinteze care include rezumatul și o proiecție metodică asupra
Sonatei I în fa# minor op. 24 de George Enescu. Bibliografia, cuprinzând titluri semnificative
atât pentru analiza muzicologică detaliată cât și pentru abordări sintetice stilistice, semiotice și
hermeneutice precum și cele 247 de note sunt repere relevante pentru stadiul cunoașterii
actuale a problematicii tezei. În ultimul capitol prezint un număr de înregistrări personale
legate de subiect reprezentând o parte a unui repertoriu extins, prezentat în manifestări
artistice recunoscute pe plan național și internațional.
11
Autor: Georgescu (căsătorită Micu), Cristina-Loredana
Titlul: Aspecte ale problematicii artei corale româneşti reflectate în creaţia de
gen a compozitorului Dan Buciu
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 26.06.2012
Scurtă prezentare:
Teza este structurată în 3 capitole ample încadrate de argument şi concluzii, reuşind să
surprindă complexitatea universului stilistic al compozitorului Dan Buciu, prin prisma creaţiei
corale. Lucrarea îşi propune să prezinte muzica corală a compozitorului român Dan Buciu, din
perspectivă dirijorală, să descopere particularităţile creaţiei corale şi să analizeze principiile
dirijorale folosite în stilistica interpretării lucrărilor corale reprezentative, din creaţia
compozitorului. Aria de investigare a fost delimitată de rezultatele experienţei personale şi
desprinsă din activitatea dirijorală şi pedagogică, ce au permis abordarea creaţiei corale a
compozitorului în cunoştinţă de cauză. Lucrarea susţine necesitatea îmbinării tehnicii
dirijorale cu descifrarea înţelesurilor profunde din construcţia componistică. Am ales lucrări
reprezentative din creaţia corală a compozitorului Dan Buciu, pe care le-am analizat cu
minuţiozitate, stabilind conexiuni profunde între naţional şi universal, precum şi răspunsul
particular al compozitorului la problemele generale ale creaţiei din această perioadă. Sunt
redate modalităţile de utilizare a sintaxelor şi structurilor muzicale în descoperirea aspectelor
particularizante, ritmice, metrice, agogice, intonaţionale, dinamice şi timbrale, pentru a
extrage apoi esenţele caracteriale şi a pătrunde în universul profund al trăirilor muzicale.
Autor: Ionescu, Irina
Titlul: Aspecte stilistice şi de realizare interpretativă în melodiile lui Gabriel
Fauré
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 19.12.2012
12
Scurtă prezentare:
Prezenta lucrare înfăptuiește identificarea, definirea și stabilirea reperelor, a procedeelor și
mijloacelor de expresie care pot duce la conturarea unui stil interpretativ de înaltă valoare
artistică a melodiilor lui Gabriel Fauré. Aspectele pe care le surprinde sunt atât de ordin
stilistic, proprii repertoriului vocal francez și în particular fauréean, cât și de natură
interpretativă. Pe parcursul tezei am urmărit o primă latură sau direcție de cercetare muzical-
teoretică și o a doua subiectivă, conținând în principal acumulările și observațiile personale,
dar și pe cele ale altor interpreți, cu sublinierea soluțiilor noi pe care le propunem și cu
argumentarea acestora. Specificitatea realizării interpretative a genului ia naștere din existența
primordială a unei expresii poetice intim-conţinute, la această premiză adăugându-se varii
precizări cu același grad de importanță, ce țin de abordarea tehnică, pragmatică a cântului în
limba franceză, de dificultățile și particularităţile fonetice şi lingvistice întâlnite, de relația
dintre textul poetic și cel muzical și nu în ultimul rând de dialogul muzical existent între cele
două instrumente cu contribuții egale în interpretarea melodiilor franceze: vocea și pianul.
Autor: Jinga, Daniel-Nicolae
Titlul: Reprezentanţi ai creaţiei corale a capella româneşti la sfârşitul secolului
al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea - Tehnici de construcţie corală şi
conducere dirijorală
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 21.03.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul capitol trasează diacronic un cadru de apariție și
dezvoltare a muzicii corale românești, din punct de vedere componistic și interpretativ. Al doilea
capitol conține date despre contextul general de dezvoltare a muzicii corale contemporane românești,
analizând felul în care aceasta se încadrează în patrimoniul univesal al coralisticii. Al treilea capitol
analizează structural și interpretativ, zece lucrări corale contemporane alese din repertoriul autorului
tezei, și se încheie cu un scurt subcapitol dedicat concluziilor. Lucrarile analizate sunt: Strigături II
(1994-Adrian Iorgulescu); Vocile nopții (2010-Adrian Pop); Rugă și Jubilație (2000-Dan Buciu):
Stabat Mater (1999-Dan Dediu); Toccata Vals (2011-Diana Vodă-Nuțeanu); Tatăl Nostru (1996-Irina
Odăgescu-Țuțuianu); Assemblages (2003-Irinel Anghel); Melancolie (2010-Petru Stoianov); Focuri de
primăvară (2008-Christian Alexandru Petrescu); Trei madrigale pe versuri de Mihai Eminescu (2002-
George Balint) În final, capitolul de anexe biografice și de creație, completează exhaustiv datele
13
referitoare la autorii lucrărilor analizate. Teza are anexat un CD audio, ce cuprinde cinci dintre
lucrările enumerate mai sus, în interpretarea corului Accoustic-dirijor Daniel Jinga.
Autor: Lupeş, Cristian-Călin
Titlul: Parametrii ştiinţifici ai interpretării dirijorale
Coordonator: Prof.univ.dr. Liviu Dănceanu
Data susţinerii: 05.12.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea îşi propune abordarea fenomenului muzical interpretativ, sub un aspect mai deosebit,
acela al fenomenologiei lui Segiu Celibidache. Lucrarea este structurată în 4 capitole. Primul
capitol abordează ANALIZA STILURILOR DIRIJORALE, privite comparativ, ale unor
personalităţi din domeniu, cunoscute personal, prin practică, (Haitink, Blomstedt, Mandeal,
Bacs, Andreescu). Al doilea capitol se axează pe PRESIUNEA ELEMENTELOR
CIRCUMSTANŢIALE ALE ACTULUI RESTITUTIV - Timpul, Spaţiul, Mişcarea.
Capitolul al treilea - RETORICA BIZANTINĂ ŞI FENOMENOLOGIA LUI SERGIU
CELIBIDACHE - ne prezintă evoluţia teoriilor retoricii, din Antichitate până în zilele noastre,
cu accente pe retorica muzicală (prin prisma muzicii bizantine şi gregoriene) până la
Fenomenologia lui Celibidache (un nou tip de gândire muzicală). Ultimul capitol - SINTEZA
ANALIZELOR MUZICALE - este o însumare a diferitelor tipuri de analiză în vederea unei
cât mai exhaustive cunoaşteri a unei lucrări muzicale.
Autor: Marghita, Ioana-Maria
Titlul: Categorii ale comicului în teatrul muzical românesc şi german din a
doua jumătate a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 30.01.2012
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat îşi propune abordarea unei problematici delicate, cea a comicului în muzică
şi mai ales a ipostazelor sale într-un repertoriu contemporan, teatrul liric românesc şi german
din a doua jumătate a secolului XX. Având în vederea interdisciplinaritatea demersului, în
conturarea temei a devenit importantă şi creionarea cadrului teoretic al categoriei comicului şi
14
a formelor sale de manifestare. Legătura dintre diferitele aspecte ale comicului şi evoluţia
artei sonore se dovedeşte una strânsă. În urmărirea sa pe firul istoriei s-a preferat parcursul
cronologic şi geografic, reliefându-se principalele genuri muzicale în care comicul s-a
manifestat, cu o semnificativă pondere acordată operei, dat fiind subiectul prezentei teze.
Teatrul muzical contemporan în general şi cel comic în special oferă imaginea unei continue
pendulări şi interacţiuni între vechi şi nou, progres şi tradiţie. O panoramă asupra operei
comice a secolului XX înregistrează potenţarea factorului critic, a satirei sociale şi a
invectivei metaforice la adresa unei realităţi resimţite colectiv ca fiind profund alterată.
Aceasta este una dintre ideile care s-a evidenţiat, de altfel, în mod pregnant pe parcursul
lucrărilor analizate, care au constituit o selecţie a câtorva opere româneşti şi germane
reprezentative pentru a doua jumătate a secolului XX.
Autor: Micuţă, Mihaela
Titlul: Octav Enigărescu, o personalitate a scenei lirice
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 23.02.2012
Scurtă prezentare:
Monografia structurată pe cinci capitole, cercetează elementele biografice, activitatea artistică
și arta interpretativă a baritonului Octav Enigărescu, analizează estetica profilului său tehnico-
expresiv, urmărind parametrii vocalității sale și a stilului abordat. De asemenea, în monografie
găsim și o istorie informală a teatrelor de opere în care a evoluat ca angajat al acestora,
precum și o prezentare a „Pleiadei de aur”a baritonilor care îl însoțesc în demersul
interpretativ în a doua jumătate a secolului XX. Teza evidențiază concepția maestrului despre
cânt și interpretare, pedagogie și artă scenică, cercetează implicarea muzicianului în viața
culturală a Târgoviștei, precum și moștenirea pe care ne-a lăsat-o pe plan național și
internațional (înregistrări, discografie, discipoli) și numeroasele ecouri în presă privind
performanțele vocale ale maestrului.
Autor: Mihăilescu, Alexandru-Dragoş
Titlul: Aspecte ale stilisticii schubertiene în creaţia pentru pian la patru mâini
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
15
Data susţinerii: 19.10.2012
Scurtă prezentare:
Argumentul prezintă interesul autorului pentru repertoriul pentru pian la patru mâini din creaţia lui
Franz Schubert, interpretat în recitaluri, în ţară şi străinătate în formaţia Duo Mihăilescu. Capitolul I al
tezei este dedicat prezentării creaţiei pentru duo de pian a compozitorului. În capitolul II. sunt
prezentate detaliat, prin analize interpretative amănunţite, unele din cele mai reprezentative lucrări.
Capitolul III se refera la trăsături ale stilisticii schubertiene, elementele de limbaj muzical analizate
fiind: 1. formulele ritmice cu valoare semantice, 2. planul tonal cu armonii și modulaţii specifice şi 3.
melodica schubertiană. Capitolul IV este capitolul sintezelor, în care se prezintă atât elemente de
stilistică prezente în repertoriul pentru duo de pian, cât şi maniera pianistică de abordare a acestora. În
demersul interpretativ, particularităţile stilistice ale compozitorului se reliefează din ce în ce mai
pregnant în conştiinţa interpreţilor, diversitatea devenind unitate, unitatea având substratul bogatei
diversităţi. Concluziile prezintă concentrate legătura dintre stilistica schubertiană şi felul în care se
reflectă ea în actul interpretativ, din perspectiva ansamblului de duo de pian. Înregistrările pe CD şi
DVD anexate sunt o componentă importantă a proiectului de cercetare, fiind rodul căutărilor şi
înglobând descoperirile generate de parcursul interpretativ efectiv şi soluţiile date de sursele
documentare consultate.
Autor: Moisin, Tudor Octavian Nicolae
Titlul: Repere stilistice interpretative în lucrările pentru orgă solo ale
compozitorilor români din secolul al XX-lea
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 22.02.2012
Scurtă prezentare:
Teza urmăreşte repere stilistice interpretative în lucrările pentru orgă solo ale compozitorilor
români din secolul XX. Lucrarea conţinând 214 pagini, 100 exemple muzicale şi diagrame,
are opt capitole: I: motivaţia temei alese, II-V: analiza stilistică interpretativă a 10 lucrări
pentru orgă solo scrise de compozitori diferiţi, într-o succesiune cronologică: autori
clasicizanţi - Achim Stoia – Coral variat (1936), Valentin Gheorghiu - Coral şi fugă în Do
major (1946), Franz Xaver Dressler -Trei preludii de coral contrapunctice (1956), autori
neoclasici -Andreas Porfetye -Toccata, coral şi fugă (1957), Irina Odăgescu -Passacaglia
(1960), Dinu Petrescu –Sonata (1964), autori neomodali: Vasile Iliuţ- Sonata (1970), Anatol
Vieru -Chaconna (1983), Christian Berger -Strofe pentru orgă (1986), autori post moderni:
16
Dan Dediu-Passacaglia cathoptrica (1994).VI: sinteze (rezumatul tezei în limba
română/engleză), proiecţii metodice, VII: note, VIII: bibliografie. S-a folosit o metodă
propusă de Prof. Univ. Dr. Şerban Soreanu vizând aspecte morfologice cu trei repere: melodic
(figuri melodice şi metroritmice), armonic (acorduri/agregate armonice tonale /modale),
formal (arhitectura), aspecte sintactice pe trei nivele cu trei repere fiecare: fizic (agogica-
dinamica-frazarea), ideatic (semantica, hermeneutica, fenomenologia), spiritual – superior
(estetica, axiologica, credinţa - crezul artistic).
Autor: Ouatu, Raluca-Elena
Titlul: Ipostaze pianistice în stilul romantic al compozitorilor Robert Schumann
şi Johannes Brahms
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 15.11.2012
Scurtă prezentare:
Capitolul I urmăreşte ambianţa socio-culturală şi istorică în care circulaţia ideilor filozofice
şi-au pus amprenta asupra artelor în Germania. Capitolul II este dedicat lui Schumann şi îl
prezintă pe compozitor ca fiind o personalitate complexă cu o deosebită aplecare asupra
poeziei, prezintă ipostaza solistică a pianistului oglindită în Carnavalul op.9 conţinând o
analiză amănunţită a acestuia, se apleacă asupra tainei acompaniamentului reflectată în ciclul
de lieduri Dichterliebe, reliefând legătura textului cu muzica şi descifrează tainele măştilor şi
ale simbolurilor caracteristice compozitorului. Capitolul III expune caracteristicile principale
ale lui Johannes Brahms - simfonismul şi minuţiozitatea detaliilor, analizează trio-ul op.40
prin prisma dedicaţiei deosebite pe care Brahms a avut-o asupra desăvârşirii genului cameral
prin îmbinarea sonorităţilor timbrale diferite, reliefează valoarea semantică a lucrării şi
prezintă analiza Concertului nr.2 urmărind atât valenţele solistice ale pianistului, cât şi cele
camerale şi simfonice ale scriiturii. Capitolul IV este dedicat sintezelor şi este format din
grafice şi tabele în care sunt prezentate elementele definitorii în construcţia celor patru opere
analizate. Subcapitolul IV.3 este dedicat proiecţiilor metodice oglindite în fiecare dintre cele
patru ipostaze pianistice. Capitolul V este unul de note, iar capitolul VI cuprinde bibliografia.
17
Autor: Podobinschi, Olga (Republica Moldova)
Titlul: Repere pianistice în creaţia lui Serghei Prokofiev
Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu
Data susţinerii: 16.11.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea are ca obiect de analiză creaţia pentru pian a compozitorului Serghei Prokofiev. În
paginile tezei sunt analizate, în detaliu, elementele importante care contribuie la o mai bună
înţelegere a textului muzical, dar şi soluţiile interpretative inerente redării mesajului transpus
în sunete de către compozitor. Teza este structurată în şapte capitole. Capitolul I -
Prolegomene - tratează succint aspecte ale formării şi ale evoluţiei artistice parcurse de
compozitorului Serghei Prokofiev, în contextul socio-cultural al primei jumătăţi din secolul
XX. Sunt prezentate trăsăturile stilistice şi aspecte de limbaj muzical în creaţia pentru pian,
alături de o expunere detaliată despre repertoriul şi specificul pianistic. Capitolele II, III şi IV
conţin analize morfo-sintactice şi interpretative detaliate ale pieselor din repertoriul solistic,
concertant şi cameral: Sarcasme pentru pian op.17 – ciclu de cinci miniaturi; Sonata a VI-a
pentru pian în La major, op.82; Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră în Reb major, op.10;
Sonata pentru flaut şi pian în Re major, op.94. Capitolul V sintetizează ideile dezbătute în
capitolele precedente, prin intermediul tabelelor şi graficelor. Tot aici se regăsesc rezumatul
lucrării în limba engleză şi proiecţiile metodice aplicate pe piesa Vals din ciclul Muzică
pentru copii op.65. Acestora li se adaugă Capitole VI şi VII, care conţin Note, respectiv
Bibliografie.
Autor: Puiu, Ana-Maria
Titlul: Dimensiuni estetice şi stilistice în creaţia corală a secolelor XIV - XV
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 30.10.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze dezvoltarea gândirii muzicale, a tehnicilor de
creaţie, religioasă şi laică, precum şi rezonanţa acestora în timp asupra dezvoltării ulterioare a
artei sunetelor, ghidându-ne după viziunea muzicologului William E. Brandt. Pe parcursul
celor patru capitole vor fi relevate rând pe rând: stilurile şi evoluţia muzicii medievale,
18
consemnate cu precădere în fascinantele manuscrise ale vremii; perioada Ars Nova, subliniind
importanta contribuţie a lui Philippe de Vitry, ca fondator al limbajului muzical actual;
genurile şi formele specifice epocii; influenţele intervalului de terţă perceput ca şi consonanţă
asupra muzicii europene; şcoala franco-flamandă ca racord esenţial între epoca medievală şi
renascentistă, în centrul atenţiei situându-se creaţia lui Josquin de Prés; ultimul capitol va trata
problematicile legate de teorie şi notaţie, alături de relaţiile muzicii secolelor XIV-XV cu
celelalte arte medievale, în virtutea valorilor filozofice şi estetice ale timpului.
Autor: Răducanu, Florentin
Titlul: Improvizaţia muzicală între libertate şi control – Jazz ecumenica
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu
Data susţinerii: 21.11.2012
Scurtă prezentare:
Intenţia acestei teze este exprimată chiar în titlu: Improvizaţia muzicală între libertate şi
control – Jazz Ecumenica. Ceea ce mi-am propus este o “rezolvare” practică a dihotomiei
dintre empiric şi ştiinţific în actul creaţiei muzicale de tip improvizatoric. În DEX, ediţia
1998, termenul dihotomie este explicat ca “o diviziune în două părţi a unui concept, fără ca
acesta să-şi piardă înţelesul iniţial. În cazul nostru, conceptul – rădăcină este creaţia muzicală
cunoscută sub numele de “artă componistică”. Ramificaţiile acestui concept sunt în acest caz:
1. creaţia muzicală spontană – improvizaţia 2. creaţia muzicală elaborată de natură
improvizatorică – compoziţia. Pentru a „demonstra” axioma : varianţia = improvizaţia =
muzica, am realizat o incursiune în istoria muzicii cu scopul de a evidenţia elementele
improvizatorice în cultura hindusă, creaţia lui J.S.Bach, formele improvizatorice ale barocului
muzical şi, într-un capitol separat, am detaliat tehnica improvizatorică în jazz. Toate aceste
aspecte ale creaţiei musicale spontane sunt aplicate în creaţiile proprii, poemul de jazz
simfonic, „Jazz Ecumenica” fiind produsul conceptului de fuziune între jazz şi muzica
simfonică. Concluzia acestei teze este că limbajul muzical are un cod universal, de-a lungul
timpului, muzicienii iniţiaţi găsind calea de readucere la unitate prin diverse metode şi moduri
originale de exprimare.
19
Autor: Roşu, Adrian
Titlul: Vocea de bariton în opere verdiene. Analiza muzicală şi interpretativă a
rolului Rigoletto
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 07.12.2012
Scurtă prezentare:
Alegerea temei care face obiectul prezentei tezei a avut o motivaţie multiplă: formaţia de
interpret a autorului/subsemnatului, ca absolvent al specializării Canto (denumită ulterior
Interpretare muzicală-canto) din cadrul Facultăţii de Arte a UOC; durata studiilor: 5 ani
(1999 – 2004); specializarea masterală în canto, la Universitatea de Arte « George Enescu »
din Iaşi (2005 – 2007); preferinţa pentru creaţia lirică italiană şi îndeosebi cea verdiană, în
centrul căreia am plasat mereu opera Rigoletto a cărei impresionantă dramaturgie se ţese în
jurul celui mai complex (după opinia mea) şi mai fascinant personaj din întreaga literatură
muzicală de gen; formaţia de teoretician a autorului / subsemnatului, ca absolvent al
specializării Pedagogie muzicală din cadrul Facultăţii de Arte a UOC; durata studiilor : 5 ani
(2000 – 2005). Această a doua formaţie mi-a înlesnit abordarea şi prezentarea subiectului la
nivelul presupus de studiile doctorale.
Autor: Rotaru, Diana
Titlul: Transa recentă şi principiul repetiţiei în muzica nouă
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu
Data susţinerii: 21.03.2012
Scurtă prezentare:
În muzica ritualică, exacerbarea repetiţiei induce sau conduce efectul de transă extatică. Mi-
am pus întrebarea dacă această transă ar putea fi realizată şi în muzica cultă, aşa-zis “savantă”
a timpurilor noastre şi prezenta teză de doctorat este rezultatul demersului meu de cercetare în
acest sens. Am selectat pentru analiză patru compozitori, patru ipostaze diferite ale “transei
recente”: Steve Reich, György Ligeti, George Crumb şi Salvatore Sciarrino. Menţionez că
aceste muzici nu sunt în sine neaparat muzici de transă, ci mai degrabă conţin potenţialitatea
creerii efectului de transă. Nu în ultimul rând, am făcut o paralelă între aceste tehnicile
repetitive identificate în lucrările acestor compozitori şi propria mea creaţie, unde am şi
20
încercat să sintetizez unele dintre ele şi am conceput o serie de lucrări muzicale dintre care
ultima, Hypnagogia, a fost scrisă special pentru prezenta teză. Am încercat să schiţez extrem
de sumar diversitatea imensă a muzicilor ce pot fi integrate conceptului de transă recentă.
Este vorba despre o direcţie posibilă a muzicii noi, o direcţie pe care personal o consider
necesară în contextul actual - şi extrem de interesantă. Interesantă pentru că păstrează o
anumită umanitate a limbajului sonor, o emoţie fundamentală a faptului muzical, o
reîntoarcere la funcţia primordială a muzicii adaptată la timpurile actuale.
Autor: Scaloi (căsătorită Velescu), Iliana
Titlul: Réti şi Lendvai – Metode de analiză muzicală aplicate în Sonatele pentru
pian de W.A.Mozart
Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu
Data susţinerii: 14.12.2012
Scurtă prezentare:
Teza vizează investigarea lucrărilor menționate din perspectiva a două noi metode de analiză,
cristalizate în a doua parte a secolului XX. Lucrarea este construită pe două direcții
corespondente metodelor de analiză și cuprinde patru capitole precedate de o introducere, în
care sunt prezentate și alte metode de analiză dezvoltate în această perioadă. Prima direcție
are în vedere descrierea instrumentelor de analiză definite de Ernő Lendvai, insistând asupra
principiului proporțiilor prin secțiune de aur. Sunt analizate apoi părțile întâi ale sonatelor
pentru pian de W. A. Mozart, cu intenția descoperirii unor posibile asocieri ale structurii
arhitectonice cu raportul secțiunii de aur. A doua direcție o reprezintă tratarea și adaptarea
metodelor de analiză fundamentate de Rudolph Réti. Aceasta se concretizează pe de o parte,
prin realizarea unui ghid de analiză, iar pe de altă parte, prin analiza unor sonate în care este
aplicat acest tipar de investigație muzicală, justificând astfel ideea dezvoltării motivice și a
concepției procesului tematic în muzică.
Autor: Simon, Diana-Iulia
Titlul: Sacrificiu cristic şi Catharsis în Pasiuni ale secolelor XX şi XXI.
Perspectivă analitică asupra unor lucrări aparţinând compozitorilor Paul
21
Constantinescu, Krzysztof Penderecki, Arvo Pärt, Osvaldo Golijov şi Diana-
Iulia Simon
Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu
Data susţinerii: 15.11.2012
Scurtă prezentare:
Demersul de față își propune să investigheze fenomenul catharsisului prin intermediul temei
fundamentale a religiei creștine: sacrificiul cristic. În abordarea acestui subiect complex s-a
pornit de la o cercetare teoretică interdisciplinară (ce vizează domenii precum filozofia,
literatura, dramaturgia, psihologia, pictura și muzica) pentru a se ajunge la conceperea unui
opus muzical: lucrarea Patimile Mântuitorului – Cantată sacră pentru cinci soliști și
orchestră de cameră. Primul capitol al tezei, Privire sintetică asupra conceptului de
catharsis, urmărește evoluția conceptului din antichitatea greacă și până în perioada
contemporană. Capitolul al doilea, Sacrificiul cristic, temă recurentă în artă, se concentrează
în special pe dezvoltarea subiectului în istoria muzicii. Capitolul al treilea, Repere analitice
contemporane, propune o analiză detaliată a unor opusuri religioase contemporane
(aparținând compozitorilor Paul Constantinescu, Krzysztof Penderecki, Arvo Pärt și Osvaldo
Golijov) pentru a se sistematiza în capitolul al patrulea al tezei, Câteva concluzii, posibile
modalități contemporane de potențare a subiectului. Capitolul al cincelea conține o succintă
analiza a lucrării proprii Patimile Mântuitorului – Cantată sacră pentru cinci soliști și
orchestră de cameră.
Autor: Sinaci, Radu-Lucian
Titlul: Suitele pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach - Surse
editoriale, ediţii comparate, repere interpretative -
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 27.09.2012
Scurtă prezentare:
Lucrarea de faţă este structurată în şapte capitole după cum urmează: Capitolul I - Încadrarea
componistică a Suitelor pentru violoncel Solo în creaţia lui J.S.Bach - cuprinde date
referitoare la definirea temporală a creaţiei celor şase Suite pentru violoncel Solo, dar şi
relaţia componistică a lucrărilor pentru violoncel Solo cu alte compoziţii pentru instrumente
22
neacompaniate; Capitolul al II-lea tratează autenticitatea textului muzical în lipsa unui
manuscris care să poarte semnătura lui J.S.Bach. De asemenea sunt propuse sursele
alternative care vor constitui reperul textului muzical; Capitolul al III-lea conţine analiza
comparată a surselor enumerate în capitolul anterior, cu menţionarea şi discutarea diferenţelor
în ordinea apariţiei. Capitolul al IV-lea – Evoluţia textului muzical al Suitelor pentru
violoncel Solo, în ediţiile tipărite între anii 1824-1977; Capitolul al V-lea – Repere tehnice şi
interpretative - are ca temă centrală comparaţia dintre violoncelul şi interpretarea barocă faţă
de violoncelul şi interpretarea contemporană; Capitolul al VI-lea – Evoluţia interpretativă a
Suitelor pentru violoncel Solo de J.S.Bach în secolul al XX-lea – propune o reevaluare a
curentelor interpretative care au marcat secolul trecut prin prisma violonceliştilor care au fost
promotorii acestora; În Capitolul al VII-lea sunt formulate Concluziile finale.
Autor: Smărăndescu, Săndel
Titlul: Creaţia pentru contrabas în muzica românească din secolul XX până
astăzi
Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu
Data susţinerii: 29.10.2012
Scurtă prezentare:
Demonstrația dezvoltată în prezenta lucrare evoluează pe două coordonate fundamentale: un
comentariu critic privitor la conținutul partiturilor alese de către autor (componente de
morfologie și sintaxă ale textului muzical și valențele lor expresive) și enunțarea/descrierea
unor procedee tehnice instrumentale specifice contrabasului cu ajutorul cărora se pot produce
o serie de efecte timbrale-tradiționale sau extensive – în măsură să amplifice plaja emisiilor
sonore ale acestuia. În selecționarea creațiilor muzicale analizate a primat criteriul
diversității tehnicilor de scriitură componistică dublat de cel al subiectivismului autorului (au
fost preferate opusurile pe care le-a interpretat sau înregistrat) însumându-se astfel un număr
de 14 partituri. În textul acestora se regăsește o multitudine de efecte timbrale de ecou
tradițional sau insolit-contemporan care sunt cu minuțiozitate detaliate pe parcursul tezei. Pe
lângă observațiile punctual tehnice, în finalul lucrării sunt inserate unele concluzii legate de
nevoia cunoașterii cât mai aprofundate, de către compozitorii moderni, a resurselor de emisie
tipice contrabasului și, în egală măsură, a creșterii încrederii interpreților în valoarea estetică
reală a creațiilor muzicale apărute în zilele noastre.
23
Autor: Stan, Victoria
Titlul: Tipologii idiomatice în concertele pentru flaut din secolul XVIII şi
originalitatea lui Carl Philipp Emanuel Bach în epoca sa
Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş
Data susţinerii: 28.06.2012
Scurtă prezentare:
Această lucrarea prezintă termenul de stil idiomatic muzical, recent introdus în muzică şi puţin
cunoscut la noi. Este un termen preluat din limbajul vorbit şi desemnează un stil de scriitură ce s-a
manifestat în secolul XVIII, secol în care muzica instrumentală devine independentă de cuceririle
stilistice vocale. Potrivit acestui stil, compozitorul nu mai concepe muzica într-un mod abstract,
cum s-a obişnuit pînă la sfîrşitul secolului XVII, ci ţine cont de performanţele tehnico-expresive
ale interpretului şi de construcţie ale instrumentelor. Termenul pune accentul pe o “specializare
instrumentală” ce s-a afirmat pe întreg parcursul secolului XVIII. Sunt analizate aici concertele lui
Carl Philipp Emanuel Bach din punct de vedere al structurii gramaticale şi sunt aduse numeroase
informaţii şi date istorice care permit o mai bună înţelegere a strategiilor ce au stat la baza
compoziţiei (fiind utile reconstruirii sistemului de valori culturale).
Autor: Stoica, Cornelia
Titlul: Dimensiunea coloristică a muzicii sub specia feericului în componistica
românească a secolului XX
Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu
Data susţinerii: 16.10.2012
Scurtă prezentare:
Teza circumscrie și totodată înglobează creația muzicală românească cu tematică coloristică
sub specia feericului în evoluția conceptelor artistice, a orientărilor estetice și a doctrinelor
filozofice de răsunet din Europa ultimelor două secole. Cele trei părți ale lucrării (Partea I:
Considerații psihologice și estetico-filozofice privitoare la relația dintre sunet și culoare;
Partea a II-a: Feericul în cultura muzicală europeană, în secolele XIX-XX; Partea a III-a:
Creația muzicală românească sub specia coloristicii și a feericului) creează o panoramă a
stilurilor și limbajelor muzicale aflate într-o permanentă și fecundă conexiune cu literatura,
24
poezia, pictura, estetica, psihologia, filozofia etc., din care s-au născut lucrări perene pentru
cultura autohtonă, cu remarcabile aprecieri în viața mondială de concert. Lucrările cu tematică
feerică sunt analizate prin prisma unor repere precum: cromatologie, colorosemantică,
sinestezie, pictural, imagine muzicală, programatism etc., în care se înscriu și creațiile culte
românești, cele mai actuale oferind modele de creație pe baza eterofoniei, muzicii
morfogenetice, folclorului planetar, tradițiilor rituale și magice etc.
Autor: Ştefan, Constantin-Răzvan
Titlul: Stihirile dogmatice ale vecerniei sâmbetelor Octoihului. Tradiţia
muzicală (din secolul XI până în prima jumătate a secolului XIX) şi aspecte
liturgice
Coordonator: Prof.univ.dr. Sebastian Barbu Bucur
Data susţinerii: 17.12.2012
Scurtă prezentare:
Teza de doctorat are ca obiect elaborarea unui studiu interdisciplinar, cu privire la stihirile
Dogmatice, atribuite Sf. Ioan Damaschinul. Lucrarea este structurată în trei capitole mari,
cuprinzând, în final Bibliografia. În Partea I, numită generic Perspective liturgice, este
studiată modalitatea prin care stihirile dogmatice au fost încadrate în rânduiala slujbei
Vecerniei, urmărindu-se, în paralel, şi istoricul rânduielii Vecerniei- fundamentat pe
observarea evoluţiei Tipikoanelor (rânduieli de slujbe) şi încadrarea Dogmaticilor în codicii
litturgici. Partea a II- a Perspective istorice, stilistice şi codicografice reliefează activitatea
compozitorilor şi exighisitorilor melodiilor Dogmaticilor, evidenţiind-se totodată aspectele
stilistice şi tradiţia melosului lor, fundamentate codicografic pe un aşa-numit Catalog al
Dogmaticilor (manuscrise muzicale bizantine din Ţară şi din străinătate). Partea a III- a care
încheie lucrarea abordează Analiza criterială a melosului stihirilor dogmatice anastasime ale
celor 4 ehuri autentice şi ale celor 4 plagale din creaţia autorilor români de după 1814
(Macarie, Pann, Ghelasie şi Suceveanu). Bibliografia conţine 4 tipuri de surse totalizând 293
de titluri.
25
Autor: Tomescu, Alexandru-Adrian
Titlul: Johann Sebastian Bach – Sonatele şi Partitele pentru vioară solo,
perspective valorice în interpretare
Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu
Data susţinerii: 24.02.2012
Scurtă prezentare:
Johann Sebastian Bach este cel care a purtat Barocul European pe noi culmi, preluând
tendinţele existente în vremea sa şi transpunându-le sub pecetea unui stil propriu. Înclinaţia
lui pentru un anumit gen componistic este dată de factori externi. Dacă în timp ce era angajat
ca organist la Curtea de la Weimar, Bach a compus multe lucrări pentru acest instrument, în
timp ce era angajatul prinţului de Anhalt-Köthen, compozitorul a scris mai multe lucrări
camerale. În fine, în calitate de cantor la Leipzig, s-a dedicat cu deosebire compunerii de
muzică religioasă. Sonatele şi partitele sale sunt lucrări de excepţie prin faptul că sunt în aşa
fel constituite, încât să suplinească lipsa unui acompaniament propriu-zis. Existenţa mai
multor voci presupune crearea unei armonii interioare care impresionează auditorul de secole.
În lucrarea de faţă este propusă analiza minuţioasă a celor Şase Sonate şi Partite pentru vioară
solo, reale capodopere, unele dintre cele mai spectaculoase lucrări compuse pentru vioară.
Aceste opusuri sunt o provocare din punct de vedere tehnic, stilistic şi interpretativ, dar
studiul lor este şi un imperativ, întrucât trebuie să se regăsească în repertoriul oricărui
violonist.