utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel...
TRANSCRIPT
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201954
Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel microeconomic
Drd. Doina AVRAM ([email protected])
Academia de Studii Economice din București
Drd. Daniel DUMITRU ([email protected])
Academia de Studii Economice din București
Abstract Indicatorii sintetici ai activităţii fi rmei în Sistemul Conturilor Naţionale
se caracterizează prin faptul că depăşesc graniţele unei ramuri, fi ind comuni
tuturor agenţilor economici, indiferent de profi lul de activitate. indicatorii
sintetici sunt grupați în: Indicatori sintetici care măsoară rezultatele activităţii
fi rmei; indicatori sintetici care evidenţiază relaţiile cauzale din interiorul
fi rmei; indicatoti sintetici care evaluează efi ciența activității unei fi rme.
Prezentarea şi analiza acestor indicatori are drept scop realizarea
unei diagnose menite să îmbunătăţească performanţele fi rmei, în calitatea sa
de sistem investigat, deschis şi adaptabil.
Factorii de management implicaţi în activitatea fi rmei urmăresc
prin cunoaşterea, măsurarea, evaluarea rezultatelor economice, îndeplinirea
următoarelor obiective: maximizarea sau satisfacerea în cât mai mare măsură
a cerinţelor utilizatorilor (patroni, acţionari, salariaţi, stat, clienţi); estimarea
corectă a evoluţiilor prezente şi viitoare a factorilor din mediu ce pot infl uenţa
nivelul rezultatelor; coordonarea tuturor factorilor ce infl uenţează acest
sistem „fi rmă” prin elaborarea unui plan fl exibil şi adaptabil de activitate;
dimensionarea corespunzătoare a resurselor antrenate pentru a obţine
cantitatea şi calitatea dorită de satisfacţie economică.
Cuvinte cheie: indicator, fi rmă, Sistemul Conturilor Naţionale,
factor, estimare
Clasifi carea JEL: C13, E01
Introducere
Indicatorii de măsurare a rezultatelor şi de evidenţiere a relaţiilor
cauzale la nivelul fi rmei sunt specifi ci Sistemului Conturilor Naţionale,
sistem de evidenţă economică caracteristic țărilor dezvoltate, recomandat
de Organizația Națiunilor Unite şi adoptat în cadrul Sistemului European
al Conturilor. Potrivit teoriei şi practicii statisticii economice şi ale analizei
economico - fi nanciare, măsurarea rezultatelor activităţii de producţie şi
comercializare se face prin utilizarea următorului sistem de indicatori băneşti:
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 55
Cifra de afaceri; Cifra de afaceri vândută şi încasată; Cifra de afaceri din
activitatea de bază sau valoarea producţiei marfă vândută; Producţia marfă
fabricată; Producţia marfă vândută şi încasată; Valoarea adăugată; Producţia
exerciţiului; Valoarea adăugată brută); Valoarea adăugată netă; Circulaţia
globală; Circulaţia intemă; Marja comercială; Excedentul brut de exploatare;
Excedentul net de exploatare; Profi tul. Aceşti indicatori băneşti ai rezultatelor
activităţii economice s-au omogenizat în condiţiile utilizării Sistemului
Conturilor Naţionale, devenind comuni tuturor agenţilor economici, indiferent
de ramura în care şi desfăşoară activitatea.
Literature review Anghel, Anghelache și Stoica (2019) au studiat indicatorii efi cienței
potențialului economic. Anghel (2014) a prezentat și a aplicat un sistem
indicatori utilizabili în analiza activității desfășurate de un agent economic.
Anghelache, Mitruț, și Voineagu (2013) au prezentat indicatorii utilizați în
analizele macroeconomice. Anghelache, Șerban și Ghețu (2009) au analizat
indicatorii sintetici ai efi cienței utilizării mijloacelor materiale circulante.
Anghelache (2008), precum și Anghelache și Capanu (2003) au evidențiat
principalii indicatori statistici utilizați în analizele economice. Capanu, Wagner
şi Secăreanu (2000) au considerat că excedentul brut de exploatare evidențiază
profi tul şi amortizarea capitalului. Koszegi și Rabin (2007) au examinat atitudinea față de risc. Slade (2004) a analizat modele de profi tabilitate la nivel de fi rmă. ten Raa (2004) au studiat agregarea indicilor de productivitate. White (2008) a cercetat aspecte privind tratamentul capitalului fi x.
Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii În accepţiunea metodologiilor Institutului Naţional de Statistică, cifra de afaceri este constituită din veniturile totale înregistrate de către întreprindere în perioada de referinţă, provenite atât din activitatea principală, cât şi din activităţile secundare exercitate de aceasta. Cifra de afaceri nu include TVA şi veniturile din vânzarea sau transferul de mijloace fi xe. Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor unei fi rme, evaluate la preţurile factorilor de producție. Include valoarea afacerilor realizate de către agentul economic cu terţii, prin exercitarea curentă a obiectului de activitate. Indicatorul se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi a altor venituri din exploatare. Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico - fi nanciare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea efi cienţei managementului practicat, totodată permite determinarea poziţiei pe piaţă a unei societăţi, oferă informaţii
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201956
despre dinamica activităţii, şansele de extindere a afacerii sau importanţa întreprinderii în cadrul sectorului. Sursa de informaţii se afl ă în contabilitate, în documentul contabil contul „Profi t şi pierdere”, cifra de afaceri determinându-se prin însumarea rulajului creditor al conturilor din grupa 70 . Cifra de afaceri reprezintă valoarea facturilor întocmite de întreprindere în perioada de referinţă, pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii. În valoarea cifrei de afaceri se mai pot include: vânzarea (facturarea) energiei electrice, termice, a gazelor şi a apei; vânzarea de deşeuri şi rebuturi; concesionări şi închirieri de clădiri, bunuri afl ate în proprietate; patente, taxe, licenţe. În cifra de afaceri nu se includ: elemente de circulaţie şi consum intem; vânzarea de terenuri şi active afl ate în proprietate: vânzarea de acţiuni; dobânzi, dividende. Cifra de afaceri exclude T.V.A. facturată de producător clientului, dar include toate celelalte cheltuieli facturate. Institutul Naţional de Statistică, prin Ancheta Statistică Anuală realizată prin intermediul Direcţiilor Judeţene de Statistică, întreprinde cercetări în scopul realizării de statistici armonizată la standardele Uniunii Europene, privind activităţile industriale, de servicii şi construcţii desfăşurate de întreprinderile de pe teritoriul României. În acest sens, conform Regulamentului Uniunii Europene nr.1165/1998 privind indicatorii pe termen scurt, cifra de afaceri reprezintă instrumentul principal pentru calculul indicilor cifrei de afaceri din industrie şi servicii şi este defi nită astfel: „Cifra de afaceri (exclusiv T.V.A.) se calculează prin însumarea veniturilor facturate rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Nu sunt incluse în cifra de afaceri: valoarea ambalajelor restituite după livrare;subvenţiile primite de la autorităţile publice sau instituţii ale UE; vânzarea propriilor terenuri şi a activelor fi xe.” Pentru efectuarea unei analize economico - fi nanciare aprofundate a cifrei de afaceri, se pot utiliza următorii indicatori de aprofundare:
a) Cifra de afaceri netă reprezintă, conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802/2014, un indicator al contului Profi t şi pierdere și înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri. b) Cifra de afaceri medie (CAM), reprezintă venitul pe unitate de produs sau tip de prestație / serviciu (prețul mediu de vânzare) şi se determină pe baza relaţiei:
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 57
în care Q reprezintă volumul fi zic al vânzărilor. Se poate utiliza în cazul unei producţii omogene.
c) Cifra de afaceri marginală (CAm) refl ectă variaţia veniturilor din
vânzări, generată de creşterea cu o unitate a volumului fi zic al vânzărilor:
d) Cifra de afaceri critică (CAcr) evidențiază pragul de rentabilitate
a întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar
acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. Relaţia de calcul este stabilită
de la ipoteza conform căreia profi tul este nul în momentul atingerii pragului
de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se
grupează în cheltuieli fi xe şi cheltuieli variabile:
în care,
Chf =suma cheltuielilor fi xe;
Rv=rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii
la un leu cifră de afaceri, respectiv:
Un indicator care refl ectă situaţia reală a decontărilor comerciale
cu clienţii este cifra de afaceri vândută şi încasată (CAvî) care reprezintă
concretizarea bănească a afacerilor realizate de o fi rmă pe parcursul unui
exerciţiu fi nanciar.
Relaţia de calcul a acestui indicator este :
Considerăm că acest indicator este relevant pentru starea fi rmei şi că
ar fi de preferat pentru agentul economic ca şi determinarea şi virarea datoriilor
către bugetul de stat să se facă ţinându-se seama de acest ultim indicator,
care exprimă gradul de realizare a afacerilor unui întreprinzător la sfârşitul
exerciţiului fi nanciar.
Cifra de afaceri din activitatea de bază sau valoarea productiei marfă vândută (PV) se obţine numai prin însumarea veniturilor realizate din
desfăşurarea activităţii de bază a agentului economic.
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201958
Producția marfă fabricată (PM) reprezintă valoarea bunurilor realizate destinate livrării. Producţia marfă fabricată include, pe lângă cifra de afaceri, şi valaorea bunurilor constituite în stocuri, bunuri ce își aşteaptă
vânzarea în perioadele următoare, pentru ele neexistând comenzi ferme. Este
un indicator care se doreşte a fi cât mai apropiat de cifra de afaceri. El reprezintă
rezultatul direct şi util al activităţii industriale productive, exprimând valoarea
produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate în cursul unei
perioade de timp şi care urmează a fi vândute.
Pentru stabilirea volumului valoric al producţiei marfă fabricate se
utilizează informaţiile din contabilitatea de gestiune a întreprinderii, respectiv
rulajele debitoare ale conturilor 345 „Produse fi nite” şi 341 „Semifabricate” şi
rulajele creditoare ale conturilor 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii
prestate”, 705 „Venituri din studii şi cercetări” şi 708 „Venituri din activităţi
diverse”. Producția marfă fabricată se poate determina prin următoarea relaţie:
unde )
PM = producția marfă obţinută destinată livrării;
Vpf = valoarea produselor fabricate (produse fi nite, semifabricate
destinate livrării şi produse reziduale);
Vle = valoarea lucrărilor executate şi obiective ale planului tehnic;
Vsp = valoarea serviciilor prestate, valoarea prelucrării materiei prime
a clienţilor;
(Sf-Si) sau ΔQs = modifi carea stocurilor de produse de la sfârşitul şi
respectiv de la începutul perioadei sau variaţia
producţiei stocate.
Producția marfă vândută și încasată (PMVI) (Producția marfă
livrată și decontată) reprezintă concretizarea bănească a activităţii de producţie
şi comercializare, materializată în încasările realizate într-o anumită perioadă
prin vânzarea producţiei aferente perioadei respective. Acest indicator refl ectă
fi nalitatea activităţii de producţie şi comercializare, relațiile de decontare ale
producătorului cu benefi ciarii săi.
(1.35)
în care:
= stocurile de produse fi nite la începutul (1) și sfârșitul (2)
perioadei; Sold fi nal debitor cont 345 – Sold inițial debitor cont 345 + Sold
fi nal debitor cont 341 – Sold inițial debitor cont 341.
diferenţa de stoc de facturi neîncasate de la sfârşitul
şi respectiv începutul perioadei de analiză, sold fi nal debitor cont 411-sold
iniţial debitor cont 411.
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 59
Considerăm că, pentru un agent economic şi pentru o economie
efi cientă, ideal ar fi ca între cifra de afaceri şi producţia marfă vândută şi încasată
să existe o relaţie de egalitate, iar producţia martă fabricată să depăşească
valoarea primilor doi indicatori numai atât cât să asigure o continuitate
a activităţii comerciale, în condiţiile în care pentru restul producţiei există
comenzi ferme.
Producția exercițiului sau producția globală (brută) (PE sau PG)
este indicatorul care dimensionează întreaga activitate a fi rmei şi anume
producţia vândută adică cifra de afaceri exprimată în preţuri de vânzare,
exclusiv T.V.A., creşterea sau descreşterea producţiei stocate, în care se includ
stocurile de produse fi nite şi semifabricate şi producţia imobilizată, respectiv
imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie. Producţia
exerciţiului este un indicator care refl ectă în expresie valorică, volumul
total al activităţii de producţie desfăşurată de către fi rmă pe perioada unui
exerciţiu fi nanciar. Acest indicator prezintă importanţă în analiza activităţii în
întreprinderile cu ciclu lung de fabricaţie unde producţia neterminată are un
volum însemnat, iar fi nalizarea produselor se realizează după o perioadă lungă
de timp.
(1.36)
în care:
= producția vândută, Total sume creditoare cont 701+Total sume
creditoare cont 702;
= variaţia producţiei stocate, Sold fi nal debitor cont 345- Sold
iniţial debitor cont 345 + Sold fi nal debitor cont 341 - Sold
inițal debitor 341 +Sold fi nal debitor cont 331 - Sold ini~al
debitor cont 331;
= producţia imobilizată, Total sume creditoare cont 721+Total
sume creditoare 722.
= Total sume creditoare cont 704 +Total sume creditoare cont 705
= Total sume creditoare cont 708.
Producţia de imobilizări reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor
efectuate de o unitate economică pentru ea însăşi, care se înregistrează ca
active corporale sau necorporale.
Variaţia producţiei stocate şi producţia imobilizată sunt evaluate
în costuri de producţie, potrivit cerinţelor principiului prudenţei, ceea ce
distorsionează comparabilitatea datelor, datorită faptului că producţia vândută
este exprimată în preţuri de vânzare, exclusiv T.V.A. Specialiştii în domeniu
propun înlăturarea acestui inconvenient prin evaluarea tuturor elementelor în
costuri standard sau prestabilite.
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201960
De aici rezultă că producţia exerciţiului se utilizează pentru
determinarea capacităţilor de producţie, a numărului de utilaje, a volumului
resurselor de muncă şi a normelor de muncă, a dimensiunii activelor circulante.
De asemenea serveşte pentru determinarea şi analiza dinamicii volumului
de activitate, precum şi a mutaţiilor structurale care au loc în activitatea de
exploatare industrială a fi rmei. Producţia exerciţiului evidenţiază corelaţiile
cu alţi indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare a fi rmei
şi serveşte la calculul productivităţii muncii.
Producţia globală (brută) este defi nită ca fi ind indicatorul ce măsoară
volumul rezultatelor din activitatea industrial desfășurată într-o perioadă de
timp de o întreprindere.
Relaţiile de calcul sunt:
sau
în care:
produsele fi nite livrate și destinate livrării;
semifabricate;
= semifabricate consumate productiv;
= semifabricate livrate pentru terţi;
= diferenţa de stoc de semifabricate;
= diferenţa de stoc de producție neterminată;
= diferenţa de stoc de matrițe, dispozitive, verifi catoare;
= lucrările cu caracter industrial executate pentru terți;
L = lucrări industriale executate;
= lucrări industriale executate pentru sectoarele productive;
= lucrările de cercetare ştiințifi că;
R = reparații capitale şi periodice;
a = reparații curente;
= contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor
aduse de clienţi;
= valoarea materialelor clienţilor aduse pentru prelucrare.
Ţinând seama de legătura dintre producţia globală şi producţia marfă,
precum şi de notatiile utilizate în exprimarea producţiei globale, s-a propus
următoarea relaţie de calcul pentru obţinerea producţiei marfă:
(1.45)
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 61
Legătura dintre producţia marfă şi producţia globală poate fi refl ectată
şi prin relația:
în care:
produsele fi nite livrate și destinate livrării
= semifabricate livrate;
lucrările cu caracter industrial executate pentru terți;
= lucrările de cercetare ştiințifi că și recepționate;
= contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor
aduse de clienţi.
La nivel naţional, potrivit metodologiei Institutului Naţional de
Statistică, valoarea producției industriale totale reprezintă, în expresie
valorică, producţia executată în perioada analizată, indiferent de destinaţia
acesteia. Acest indicator evidenţiază pe totalul activităţilor industriale,
resursele inteme de care dispune economia, precum şi modul lor de utilizare.
Valoarea adaugată (VA) este indicatorul valoric care exprimă
măsura bogăţiei realizate de activitatea fi rmei, ea dimensionând capacitatea
întreprinderii de a produce avere sau avuţie prin utilizarea factorilor de
producţie.
Valoarea adăugată se poate determina de regulă, ca diferenţă între
valoarea producţiei exerciţiului şi consumurile intermediare, adică producţia
obţinută (globală sau a exerciţiu lui, exclusiv subvenţii de exploatare) minus
totalul consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terţi.
Valoarea adăugată prezintă importanţă atât pentru aprecierea
performanţelor economico-fi nanciare ale întreprinderii, cât şi pentru
calculul indicatorilor în· sistemulfi scalităţii. Astfel, asigură legătura dintre
contabilitatea întreprinderii şi contabilitatea naţională, însumarea tuturor
valorilor adăugate formând Produsul Intern Brut. Valoarea adăugată se poate
determina prin două procedee:
a) VA=Producţia exerciţiului - Consum intermediar + Marja
comercială
Consumul intermediar reprezintă totalitatea consumurilor provenind
de la terţi: materii prime, materiale,energie, combustibil, apă, servicii externe.
b) VA=Cheltuielile cu personalul+Cheltuieli cu impozite și
taxe+Cheltuieli fi nanciare +Dividende plătite+ Capacitatea de autofi nanțare
Prin acest din urmă procedeu se explică faptul că valoarea adăugată
remunerează participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea fi rmei : personalul,
statul, creditorii, acţionarii. Deoarece valoarea adăugată reprezintă surplusul
de încasări peste nivelul consumurilor provenind de la terţi, obiectivul oricărei
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201962
fi rme este de a crea valoare adăugată cât mai mare , ca expresie a potenţialului
productiv al unei fi rme. Valoarea adăugată prezintă două variante. Valoarea
adăugată brută (VAB) reprezintă aportul brut adus de agentul economic la
obţinerea bunurilor şi serviciilor executate de el. Valoarea adăugată netă
(VAN) exprimă valoarea nou creată într-o perioadă de timp şi se determină
deducând din valoarea adăugată brută cheltuielile cu amortizarea.
unde:
VAN=valoarea adăugată netă;
VAB=valoarea adăugată brută;
Am=amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale.
Circulatia globală (CG) reprezintă indicatorul care măsoară întregul
volum determinat de activitate al întreprinderii, considerând fi ecare secţie sau
sector de producţie ca o entitate. Pornind de la acest aspect, circulaţia globală
se calculează prin însumarea volumului de activitate exprimat valoric de la
toate verigile componente ale întreprinderii:
în care:
Ci = circulaţia internă
Circulatia internă (CI) este formată din consumul intern productiv.
în care:
s = valoarea semifabricatelor consumate productiv;
1 = valoarea lucrărilor industriale executate pentru nevoi proprii.
Coefi cientul de combinare al producţiei (K) se determină astfel:
,
Acest coefi cient este mai mare în cazul fi rmelor cu un fl ux tehnologic
complex, în cadrul căruia sunt necesare mai multe secţii tehnologice, ceea
ce înseamnă că au loc numeroase înregistrări repetate pentru a se ajunge la
produsul fi nit.
Marja comercială (MC) este un indicator specifi c agenţilor economici
care vând produsele în starea în care le-au achiziţionat. Marja comercială se
determină astfel:
(1.55)
unde:
CA = cifra de afaceri;
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 63
C = costul de achiziţie al mărfurilor; PC = preţul de cumpărare al mărfurilor vândute; CHA = cheltuieli de achiziţie aferente: DS = variatia stocurilor. În practica economică, marja comercială are corespondent adaosul comercial, care trebuie să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure fi rmei
o profi tabilitate normală. Excedentul brut de exploatare (CEBE) exprimă care sunt sumele care rămân la sfărşitul exerciţiului fi nanciar la dispoziţia fi rmei pentru a achita
impozitele directe, a plăti dividende şi a reinvesti o parte din profi t sau din
sumele recuperate din amortizare. Se calculează scăzând din valoarea adăugată
brută exprimată la preţurile pieţei (include impozitele indirecte), cheltuielile
cu remunerarea personalului şi cu impozitele indirecte.
Relația de calcul este:
sau
Excedentul brut de exploatare se poate calcula şi cu formula:
Când valoarea sa este negativă, EBE se numeşte insufi cienţă brută
din exploatare. EBE ne arată mărimea resurselor de fi nanţare rezultate din
activitatea de exploatare. El pune în evidenţă fl uxurile de numerar implicate
în activitatea de exploatare, mărimea lui fi ind dată de diferenţa dintre fl uxurile
pozitive (intrări) şi cele negative (ieşiri). Formula de calcul este:
Excedentul net de exploatare (ENE) reprezintă diferenţa dintre
excedentul brut de exploatare şi amortizare.
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201964
Profi tul (P) net aferent activităţii de producţie se determină scăzând
din excedentul net de exploatare cheltuielile aferente impozitelor, dobânzilor,
taxelor.
)
Profi tul net, respectiv brut, se poate determina pe baza documentului contabil care furnizează informaţii pentru calculul „rezultatului exerciţiului
fi nanciar” şi care se numeşte contul „Profi t şi pierdere”.
Profi tabilitatea poate fi defi nită ca fi ind capacitatea unei întreprinderi
de a genera profi t, acesta urmând a servi la dezvoltarea întreprinderii şi/sau la
remunerarea capitalurilor investite.
Etapele formării rezultatului unui exerciţiu fi nanciar, precum şi
modul de folosire a resurselor materiale, fi nanciare şi umane în activitatea
întreprinderii sunt evidenţiate de Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
(SIG). Analiza contului de rezultate prin analiza soldurilor intermediare de
gestiune este o analiză sugerată de modelul continental de contabilitate, model
practicat şi în România.
Indicatorii solicitaţi lunar de Institutul Naţional de Statistică prin
Direcţiile Judeţene de Statistică, întreprinderilor din domeniul industrial,
servicii şi construcţii pentru elaborarea de statistici armonizata la standardele
Uniunii Europene, privind indicatorii pe termen scurt sunt:
- Industrie: Cifra de Afaceri; Valoarea comenzilor pentru bunurile şi
serviciile livrate, inclusiv cheltuielile de ambalare şi transport facturate
clientului,chiar dacă acestea sunt înregistrate pe o factură separată;
Producția realizată în luna curentă reprezintă cantitățile totale fabricate
în perioada analizată, indiferent de destinația lor. Sunt considerate
realizate acele produse a căror prelucrare a fost terminată în unitatea
industrială care le-a fabricat şi care corespund condiţiilor tehnice
prevăzute în normele interne sau în contractele încheiate cu benefi ciarii;
Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi
câştigul salarial; Investiţiile nete se solicită trimestrial şi includ: lucrările
de construcții; utilajele cu şi fără montaj; mijloace de transport; lucrările
geologice şi de foraj; alte cheltuieli de investiții: achiziții de animale de
muncă, producție şi reproducție, a obiectelor de inventar, plata studiilor
de cercetare şi proiectare pentru obiective de investiţii.
- Servicii de piaţă prestate populaţiei: Cifra de Afaceri; Număr
persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul
salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial).
- Servicii prestate în principal întreprinderilor: Cifra de Afaceri;
Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite
şi câştigul salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial);
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 65
- Construcții și investiții: Valoarea lucrărilor de construcții realizate;
Principalele grupe de materiale de contrucții intrate în operă; Număr
persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul
salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial).
Pentru realizarea de statistici comparative, pentru analiză se solicită
nu numai indicatori de rezultate precum cifra de afaceri, producţia realizată,
ci mai ales factorii cu infl uenţă asupra cantităţii rezultatelor (valoare contracte
şi număr persoane ocupate şi timp de lucru) şi calităţii acestora (salariile
personalului şi investiţiile nete).
Concluzii Descrierea statistică a activităţii economice a unei ţări se bazează pe
date care evidenţiază activitatea desfăşurată de agenţii economici (subiectele
economice).
Subiectele economice sunt sistematizate după criterii riguroase, care
să permit sintetizări şi generalizări ce facilitează obţinerea unor indicatori care
satisfac cerinţele analizelor macroeconomice şi desprinderea unor concluzii
cu privire la starea economiei naționale.
Pentru efectuarea unei astfel de sintetizări, activităţile economice sunt
separate în patru grupe fundamentale: crearea veniturilor prin producerea de
bunuri (materiale şi servicii), care contribuie direct sau indirect la satisfacerea
necesităţilor economice; folosirea veniturilor pentru consum; folosirea
veniturilor pentru creşterea patrimoniului (acumulare); acordarea, respectiv
angajarea de credite.
De asemenea, subiectele economice (agenţii economici) sunt grupate
pe ramuri (unităţi cu producţie omogenă), deci pe tipuri de activităţi. Prin
utilizarea acestui criteriu, S.C.N. permite alcătuirea unui tablou intrări-ieşiri,
pe baza căruia se analizează legăturile dintre ramuri. Pentru analiza fl uxurilor
de venituri şi cheltuieli în Contabilitatea Naţională, activităţile agenţilor
economici sunt grupate pe sectoare: sectorul fi rmei, sectorul gospodării,
sectorul public, sectorul străinătate.
Bibliografi e
1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Stoica, R. (2019). The concept and indicators of
the economic potential effi ciency. Romanian Statistical Review, Supplement, 3,
58-69
2. Anghel, M.G. (2014). The System of Financial Analysis Indicators Applying to the
Activity run by an Economic Agent, Romanian Statistical Review Supplement, 7,
75-83
3. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică.
Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică, Bucureşti
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201966
4. Anghelache, C., Şerban, G., Gheţu, A. (2009). Indicatorii sintetici ai efi cienţei
folosirii mijloacelor materiale circulante. Revista Română de Statistică Supliment,
9, 181-184
5. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura
Economică, Bucureşti
6. Anghelache, C., Capanu, I. (2003). Indicatori macroeconomici: calcul si analiza
economica, Editura Economică, București
7. Capanu, I., Wagner, P., Secăreanu, C. (2000). Statistică macroeconomică, Editura
Economică, Bucureşti
8. Koszegi, B., Rabin, M. (2007). Reference-Dependent Risk Attitudes. American
Economic Review, 97, 1047-1073
9. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profi tability. International Journal of
Industrial Organization, 22, 289-308
10. ten Raa, T. (2004). Aggregation of Productivity Indices: The Allocative Effi ciency
Correction, series Discussion Paper , Tilburg University, Center for Economic
Research
11. White, G. (2008). Growth, Autonomous Demand and a Joint-Product Treatment
of Fixed Capital. Metronomica Journal, 59 (1), Blackwell Publishing