ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU: 336 (043.3)

VERONICA CUHAL

IMPACTUL POLITICII MONETARE

ASUPRA CREŞTERII ECONOMICE

Specialitatea 08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în economie

Chişinău, 2007

Teza a fost elaborată la catedra „Bănci şi burse de valori” din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova. Conducător ştiinţific: Caraganciu Anatolie - doctor habilitat în economie, profesor universitar Referenţi oficiali: Cocriş Vasile - doctor în economie, profesor universitar, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România Rotaru Andrei - doctor în economie, Banca Naţională a Moldovei Susţinerea tezei va avea loc la „ 20 „ aprilie 2007, ora 11.00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 32.08.00.10 – 11 din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, pe adresa: MD – 2005, or.Chişinău, str.Căpriana, bloc C, et.4, sala 413. Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională, biblioteca Academiei de Studii Economice din Moldova şi pe site-ul www.cnaa.acad.md. Autoreferatul a fost expediat la „ 17 ” martie 2007. Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, doctor în economie, conferenţiar universitar Botnari Nadejda Conducător ştiinţific, doctor habilitat în economie, profesor universitar Caraganciu Anatolie Autor Cuhal Veronica

2

I. CARACTERITICA GENERALĂ A TEZEI Actualitatea temei de cercetare. Creşterea economică constituie o problemă de maximă

importanţă pentru organele de guvernământ din toate ţările şi reprezintă o prioritate în analizele economiştilor din diferite timpuri ca obiectiv al politicii economice a statului. În procesul de tranziţie a ţărilor Europei Centrale şi de Est politicile macroeconomice au avut funcţia importantă de a asigura ajustarea structurilor economice la un anumit model de economie de piaţă de tip central şi est-european. În acest context politicile de macrostabilizare şi creştere economică au avut un rol primordial.

Creşterea economică nu poate fi analizată fără a lua în consideraţie sporirea şi consolidarea rolului instituţiilor şi politicilor guvernamentale (politica monetară şi bugetară), cu implicaţiile pe care acestea le au în promovarea reformelor economice. În cadrul politicilor de creştere economică analiştii includ politica monetară, deoarece ea reprezintă un instrument al politicii macroeconomice care încearcă reglarea masei monetare, a volumului creditelor şi a ratei dobânzii în vederea orientării economiei. Aspectul important este, că autorităţile monetare ale oricărei ţări trebuie să poată evalua cât mai exact ritmul şi efectele acţiunii lor asupra economiei. Acest fapt presupune, în primul rând, înţelegerea mecanismelor prin care politica monetară influenţează economia, unul dintre cele mai importante fiind mecanismul de transmisie a politicii monetare. Astfel, o bună cunoaştere a mecanismului de transmisie este de o mare importanţă din punctul de vedere al alegerii instrumentelor potrivite, al evaluării situaţiei de fapt, al înţelegerii modului de funcţionare a sectorului financiar şi chiar din punctul de vedere al corectării eventualelor erori de politică monetară cu minimum de costuri şi maximum de efecte.

Experienţa mai multor ţări arată că majoritatea politicilor de macrostabilizare şi asanare economică, aplicate în perioada de tranziţie au utilizat pe larg instrumentele monetare, având consecinţe favorabile atât asupra inflaţiei cât şi asupra economiei reale. Debutul procesului de macrostabilizare în Republica Moldova a întâmpinat o serie de dificultăţi determinate de necesitatea realizării unor reforme sistemice profunde şi ajustări sectoriale impuse de procesul de privatizare, de adoptarea unor noi principii de management şi organizare a activităţii economice şi de modificare a contribuţiei diferitelor sectoare la formarea PIB. Suplimentar, necorelarea preţurilor interne cu cele practicate pe pieţele internaţionale şi persistenţa unui grad ridicat de rigiditate în stabilirea şi modificarea acestora au făcut şi mai dificil efortul restructurării de fond a economiei. Traiectoria dezinflaţiei de-a lungul procesului de tranziţie nu a fost uniformă, existând frecvente episoade de reinflamare a inflaţiei sau deteriorări la nivelul altor tipuri de echilibre macroeconomice. În aceste condiţii, stabilizarea macroeconomică şi demararea procesului de creştere economică nu a fost posibilă fără elaborarea şi promovarea de către BNM a unei politici monetare adecvate, orientate spre crearea condiţiilor favorabile asigurării stabilităţii financiare, asigurării şi menţinerii stabilităţii monedei naţionale, dezvoltării sistemului bancar şi reducerii ratei inflaţiei. În acest context de idei, identificarea influenţelor pe care deciziile de politică monetară le au asupra evoluţiei economiei naţionale este de maximă importanţă în procesul de reorientare a mecanismului economic spre creşterea economică şi perfecţionarea instrumentelor de gestiune macroeconomică similare ţărilor în tranziţie din Europa Centrală şi de Est şi confirmă, în opinia autorului actualitatea temei de cercetare.

Scopul lucrării constă în cercetarea interacţiunii dintre creşterea economică şi politica monetară, evaluarea impactului acesteia asupra principalelor variabile macroeconomice (PIB, cursul valutar, rata inflaţiei) prin prisma influenţei deciziilor autorităţii monetare asupra conjuncturii economice şi financiare. În scopul atingerii obiectivului de bază al cercetării au fost propuse următoarele sarcini:

Studierea şi aprofundarea cercetărilor economice cu privire la locul politicii monetare în cadrul politicilor de stabilizare şi creştere economică;

3

Evaluarea contribuţiei politicii monetare la atingerea unui anumit nivel al variabilelor macroeconomice prin intermediul mecanismului de transmisie;

Identificarea particularităţilor de funcţionare a canalelor mecanismului de transmisie monetară şi evaluarea contribuţiei acestora în procesul de creare şi distribuire a banilor;

Estimarea evoluţiei politicii monetare adoptate şi promovate de Banca Naţională a Moldovei în perioada de tranziţie 1994-2006, identificarea şi evaluarea efectelor deciziilor autorităţii monetare asupra evoluţiei economiei şi asigurării procesului de stabilizare şi creştere economică în Republica Moldova;

Identificarea canalelor de transmisie a politicii monetare în Republica Moldova, evaluarea funcţionalităţii şi eficienţei acestora şi formularea unor recomandări privind direcţiile de perfecţionare a acestui mecanism;

Elaborarea în baza investigaţiilor efectuate a schemei relaţiilor funcţionale dintre sfera monetară şi sfera reală a economiei în procesul de creare şi distribuire a banilor;

Elaborarea în baza cercetărilor a modelului de simulare a efectelor politicii monetare asupra variabilelor macroeconomice şi evoluţiei economiei, testarea acestuia şi formularea unor concluzii şi recomandări pentru sporirea eficienţei politicii monetare.

Realizarea acestor sarcini este importantă atât din punct de vedere teoretic, deoarece asigură o complexitate sporită a investigaţiilor efectuate, cât şi din punct de vedere aplicativ, deoarece contribuie la extinderea arealului de soluţii pentru problemele cu care se confruntă economia naţională.

Obiectul cercetării îl constituie politica monetară şi impactul ei asupra creşterii economice realizat prin intermediul mecanismului de transmisie monetară.

Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al lucrării: drept bază teoretică şi metodologică a investigaţiilor au servit rezultatele cercetărilor economiştilor: R.Barro, S.Fischer, M.Friedman, R.Harrod, N.Kaldor, J.M.Keynes, A.Marshall, F.S.Mishkin, F.Modigliani, P.Romer, R.Sala-i-Martin, P.Samuelson, A.Smith etc. Cu deosebită atenţie şi interes au fost analizate lucrările cercetătorilor români C.Angelescu, M.Băcescu, P.Bran, S.Cerna, N.Chiriţă, C.Kiriţescu, Gh.Manolescu, C.Raţiu-Suciu, E.Rădulescu, E.Scarlat şi publicaţiile economiştilor autohtoni A.Caraganciu, L.Cobzari, M.Ciubotaru, Gh.Iliadi, T.Manole, M.Patraş, A.Rotaru etc.

Baza informaţională a cercetărilor o constituie publicaţiile instituţiilor financiare internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.), rezultatele cercetărilor unor centre internaţionale cum sunt: The London Business School, Biroul Naţional de Cercetări Economice din SUA, Institutul de cercetări financiare şi monetare „Victor Slăvescu” din România, precum şi publicaţiile şi datele statistice ale Băncii Naţionale a Moldovei, Departamentului Statistică şi Sociologie, Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului etc. Drept bază metodologică şi de informare au servit legile şi hotărârile Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova, actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi alte publicaţii de ordin statistic şi juridic ce ţin de tema de cercetare.

Metodologia aplicată în lucrare se bazează pe utilizarea metodelor ştiinţifice de cercetare, întemeiate pe principiile epistemologiei economice. Din ansamblul metodelor şi procedeelor folosite în ştiinţa economică, în cadrul cercetării au fost utilizate următoarele: abstracţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, metoda analizei, comparaţiei, analogiei şi sintezei, metoda istorică şi logică precum şi modelarea economico-matematică prin utilizarea metodelor statistice şi modelelor de simulare a proceselor monetare.

Noutatea ştiinţifică a cercetărilor efectuate constă în: 1. Fundamentarea şi aprofundarea investigaţiilor teoretice referitoare la creşterea economică,

precum şi identificarea locului şi rolului politicii monetare în cadrul politicilor de macrostabilizare şi creştere economică;

4

2. Aprofundarea conceptului de mecanism de transmisie a politicii monetare şi dezvoltarea metodologiei de evaluare a influenţei politicii monetare asupra economiei şi creşterii economice prin intermediul canalelor mecanismului de transmisie;

3. Identificarea instrumentelor politicii monetare utilizate de către Banca Naţională a Moldovei în scopul atenuării efectelor crizelor financiare regionale şi influenţării economiei reale în direcţia stimulării creşterii economice;

4. Elaborarea, în baza investigaţiilor efectuate, a schemei relaţiilor funcţionale dintre sfera monetară şi sfera reală a economiei în procesul de creare şi distribuire a banilor;

5. Elaborarea în baza cercetărilor a modelului de simulare a efectelor politicii monetare asupra variabilelor macroeconomice şi evoluţiei economiei reale. Formularea, în rezultatul testării modelului a unor recomandări privind direcţiile de perfecţionare a mecanismului de transmisie a politicii monetare.

Valoarea practică a lucrării este determinată de recomandările conţinute în lucrare, implementarea cărora va perfecţiona mecanismul de transmisie a politicii monetare şi va spori eficienţa acesteia în cadrul procesului de promovare a creşterii economice. Principalele elemente care conferă valoare practică lucrării sunt:

relevarea performanţelor obţinute de unele ţări din Europa Centrală şi de Est cu privire la eficientizarea măsurilor şi deciziilor de politică monetară adoptate şi evaluarea posibilităţilor de implementare a lor în Republica Moldova;

determinarea efectelor deciziilor autorităţilor monetare asupra evoluţiei economiei şi asigurării procesului de stabilizare şi creştere economică în Republica Moldova ca rezultat al analizei politicii monetare adoptate şi promovate de către Banca Naţională a Moldovei în perioada de tranziţie 1994-2006;

identificarea canalelor mecanismului de transmisie a politicii monetare în Republica Moldova, evaluarea funcţionalităţii şi eficienţei acestora şi formularea unor recomandări privind direcţiile de perfecţionare a acestui mecanism;

elaborarea, în baza investigaţiilor efectuate, a schemei relaţiilor funcţionale existente între sfera monetară şi sfera reală a economiei în procesul de creare şi distribuire a banilor;

elaborarea modelului de simulare a efectelor politicii monetare asupra evoluţiei economiei şi determinarea avantajelor utilizării lui pentru sporirea eficienţei politicii monetare.

Aprobarea lucrării: principalele rezultate ale cercetării, concluziile şi recomandările esenţiale conţinute în teză au fost expuse de autor, discutate şi aprobate la 8 conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale organizate de către ASEM, USM, ULIM în perioada 2003-2006.

Structura tezei şi conţinutul: pornind de la obiectivul de bază şi sarcinile propuse spre realizare, teza este concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole care reflectă conţinutul de bază al cercetărilor efectuate, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe, glosar, cuvinte-cheie, abrevieri. Teza este expusă pe 163 pagini, 10 figuri, 21 tabele, 39 formule, 16 anexe şi 150 surse bibliografice.

În capitolul I „Abordări teoretice cu privire la rolul politicii monetare în asigurarea creşterii economice” este efectuată o sinteză a teoriilor economice cu privire la creşterea economică şi principalele politici macroeconomice care vizează acest proces. Este identificat locul şi importanţa politicii monetare în cadrul politicilor de macrostabilizare şi creştere economică şi este evaluată contribuţia acesteia la atingerea unui anumit nivel al variabilelor macroeconomice. De asemenea, este argumentat rolul mecanismului de transmisie a politicii monetare din punct de vedere al alegerii instrumentelor potrivite, evaluării situaţiei de fapt, înţelegerii modului de funcţionare a sectorului financiar, precum şi din punct de vedere al corectării eventualelor erori de politică monetară.

În capitolul II „Influenţa politicii monetare asupra creşterii economice prin intermediul mecanismului de transmisie” este prezentată analiza canalelor mecanismului de transmisie a politicii monetare şi sunt identificate efectele acţiunii acestor canale asupra evoluţiei economiei

5

şi ca rezultat asupra PIB. Este efectuată o evaluare comparativă a funcţionalităţii canalelor de transmisie în dependenţă de regimurile de politică monetară adoptate în diferite ţări. De asemenea, este analizată evoluţia politicii monetare în Republica Moldova în perioada de tranziţie, sunt identificate principalele instrumente care au influenţat economia reală şi au stimulat procesul de stabilizare şi creştere economică în această perioadă şi sunt formulate propuneri privind eficientizarea măsurilor şi deciziilor autorităţii monetare.

În capitolul III „Modelul monetar de simulare a efectelor politicii monetare asupra evoluţiei economiei Republicii Moldova” este identificat şi argumentat rolul primordial al Băncii Naţionale a Moldovei în crearea cantităţii necesare de bani şi aprovizionarea cu bani a economiei prin măsurile de politică monetară pe care le adoptă. Sunt identificate canalele de transmisie a politicii monetare în Republica Moldova, este evaluată funcţionalitatea şi eficienţa acestora şi sunt formulate unele recomandări privind direcţiile de perfecţionare a mecanismului de transmisie a politicii monetare. De asemenea, este efectuat un studiu privind suportul metodologic de construire şi instrumentariul de analiză a modelelor de simulare a proceselor monetare. În baza investigaţiilor efectuate este elaborată schema relaţiilor funcţionale dintre sfera monetară şi sfera reală a economiei în procesul de creare şi distribuire a banilor şi în baza schemei respective este elaborat modelul de simulare a efectelor politicii monetare asupra variabilelor macroeconomice şi evoluţiei economiei naţionale.

În ultimul compartiment sunt generalizate principalele concluzii ale cercetării şi sunt formulate recomandări, care pot contribui pe deplin la amplificarea influenţei pozitive a deciziilor de politică monetară asupra evoluţiei economiei naţionale şi creşterii economice.

Cuvinte-cheie: creştere economică, politici de stabilizare şi creştere economică, politică monetară, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, regim de politică monetară, rata dobânzii, inflaţia, cursul valutar, agregatele monetare, mecanismul de transmisie a politicii monetare, canalele mecanismului de transmisie, model monetar de simulare.

Publicaţii: Tema tezei a fost expusă în 18 publicaţii ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi străinătate în volum de 8,1 coli de autor.

II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII

Conceptul de creştere economică este unul din cele mai importante din cadrul teoriilor

economice clasice şi contemporane, iar teoria creşterii economice prezintă o importanţă deosebită în studierea comportamentului sistemelor economice agregate pentru înţelegerea evoluţiei variabilelor macroeconomice.

Istoria dezvoltării economice mondiale demonstrează că, în toate timpurile, bunăstarea unui popor a fost condiţionată de nivelul PIB, care, fiind un indicator din sistemul conturilor naţionale, este foarte important în fundamentarea şi analiza politicilor macroeconomice, astfel încât acestea să răspundă unor cerinţe importante ca: o rată a şomajului cât mai redusă, o creştere economică de calitate, o dezvoltare economică durabilă şi susţinută.

Teoriile economice clasice şi contemporane converg la ideea că asigurarea unei creşteri economice stabile şi de durată poate fi realizată doar prin sporirea şi consolidarea rolului instituţiilor şi politicilor guvernamentale orientate spre îmbinarea optimă a politicilor de stimulare a cererii agregate şi a ofertei agregate. Astfel, în cadrul politicilor macroeconomice, politica monetară şi bugetară reprezintă pilonii prin intermediul cărora statul poate influenţa dezvoltarea economiei şi bunăstarea populaţiei, iar coordonarea permanentă între politica monetară şi bugetară asigură compatibilitatea politicilor economice pe plan internaţional.

Politica monetară, fiind un instrument al politicii macroeconomice încearcă prin acţiunile sale să regleze masa monetară, creditul şi rata dobânzii în vederea orientării economiei în direcţia dorită de autorităţile statului. Deci, prin anumite măsuri de sporire sau diminuare a ratei dobânzii

6

şi masei monetare într-un stat într-o anumită perioadă de timp autorităţile monetare pot stimula sau chiar împiedica evoluţia pozitivă a economiei şi asigurarea bunăstării populaţiei.

Elaborarea şi promovarea politicii monetare aparţine Băncii Centrale, care are ca sarcină garantarea valorii monedei naţionale, susţinerea politicii economice generale a guvernului, controlul evoluţiei masei monetare existente pe piaţă corelată cu cererea de bani manifestată în economie. Toate măsurile specifice pe care le promovează autorităţile monetare au drept scop ca influenţând nivelul lichidităţii şi condiţiile de acordare şi disponibilitate a creditului în economie să regleze în final nivelul cererii agregate din economie şi, respectiv, nivelul producţiei.

Funcţia generală a politicii monetare are concretizări diferite de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. Gestionarea monedei naţionale este una din cele mai profesioniste activităţi ale guvernării unei ţări. Or, pentru ca această politică să antreneze efecte benefice multiple atât în economia simbolică, cât şi în cea funcţională este nevoie de o foarte bună fundamentare a ei pe realităţile ţării şi de o integrare organică în ansamblul politicilor economice, în strategia de dezvoltare economico-socială a ţării.

Datorită faptului că prin intermediul mecanismului de transmisie politica monetară poate influenţa activitatea sectorului real al economiei, în practica ţărilor economic dezvoltate se elaborează modele contemporane ale acestui mecanism în scopul atingerii obiectivelor finale ale politicii monetare care pot fi: stabilitatea preţurilor, creşterea economică, stabilitatea internă şi externă a monedei naţionale, determinarea şi menţinerea unui anumit nivel al ratei inflaţiei etc.

În pofida faptului că mecanismul de transmisie este analizat ca un instrument al influenţei banilor asupra proceselor economice, în esenţă el reprezintă un proces destul de complicat, în cadrul căruia modificările masei monetare exercită influenţe asupra diferitor tipuri de variabile macroeconomice. În condiţiile economiilor şi sistemelor monetare contemporane, masa monetară şi volumul celorlalte agregate monetare şi-au pierdut în mare măsură capacitatea de a se adapta de la sine modificărilor cererii de bani şi de alte agregate monetare. Ca urmare, în prezent, ceea ce interesează în mod deosebit sunt mai ales efectele respectivelor modificări ale masei monetare şi ale volumului altor agregate monetare care sunt provocate în mod exogen de autorităţi.

Modelele de transmisie utilizate în ţările dezvoltate diferă de cele ale ţărilor în tranziţie prin faptul că primele conţin variabile şi legături mai stabile şi mai interdependente cu activitatea agenţilor economici în comparaţie cu modelele ţărilor în tranziţie. În ţările industrial dezvoltate procesul de elaborare a mecanismului de transmisie a politicii monetare este de lungă durată şi reprezintă rezultatul unor studii teoretice şi empirice, iar în ţările în tranziţie acest proces se află în faza incipientă de formare.1 Mecanismul de transmisie a ţărilor în tranziţie depinde de o serie de factori cu caracter atât naţional, cât şi internaţional. Un rol important în acest proces îl au condiţiile în care se elaborează strategia de realizare a politicii monetare: posibilele fluctuaţii ale ratei inflaţiei, caracterul şi nivelul de dezvoltare al sistemului financiar, conjunctura internaţională de funcţionare a sistemului financiar naţional etc.

Cu toate acestea, indiferent de asemănările şi deosebirile mecanismului de transmisie în ţările dezvoltate şi cele în tranziţie, acesta reprezintă o combinare a diferitor canale, prin intermediul cărora politica monetară influenţează volumul producţiei şi preţurile. Astfel, în rezultatul cercetărilor teoretice şi practice efectuate s-a constatat că, fără a lua în consideraţie anumite particularităţi naţionale, în ţările dezvoltate şi cele în tranziţie cel mai des se întâlnesc următoarele canale de transmisie a politicii monetare (Figura 1):

• canalul ratei dobânzii; • canalul preţurilor altor active; • canalul creditului.

1 Amato J.D. Empirical evidence on the monetary transmission mechanism (MTM). Bank for International Settlements, 2000, p.36.

7

Politica monetară

Canalul ratei dobânzii

Canalele de transmisie a politicii monetare

Canalele preţurilor altor active Canalele creditului

Canalul creditului bancar

Canalul bilanţier

Canalul fluxului de numerar

Canalul nivelului preţurilor neanticipate

Canalul efectelor asupra menajelor

Canalul ratei de schimb valutar

Teoria coeficientului Q a lui Tobin

Canalul averii

Canalul preţurilor locuinţelor şi terenurilor

Produsul Intern Brut

Figura 1. Relaţia dintre politica monetară şi PIB: Mecanismul de transmisie monetară. Sursa: elaborat de autor.

Mecanismul de transmisie este puternic influenţat de structura economiei, de structura sistemului financiar, de reglementările legale în vigoare şi de alţi factori care ţin de specificul fiecărei ţări. Astfel, în diferite ţări mecanismul de transmisie include diferite canale, combinarea optimă a cărora permite autorităţilor monetare să atingă obiectivele politicii monetare şi a politicii economice a statului.

Evoluţiile inflaţioniste care s-au manifestat în diferite ţări au condus la acordarea unei importanţe deosebite asigurării stabilităţii monetare interne, altfel spus, stabilităţii preţurilor, acesta devenind obiectivul final al politicii monetare adoptate de băncile centrale ale mai multor ţări, atât dezvoltate, cât şi în tranziţie. Sarcina asigurării stabilităţii preţurilor, în măsură să conducă la crearea unui cadru economic stabil, care să permită dezvoltarea economică durabilă, evidenţiază, în fapt, nivelul crescut al responsabilităţii asumate de banca centrală în ceea ce priveşte asigurarea unui nivel susţinut al creşterii economice.

În perioada de tranziţie ţările Europei Centrale şi de Est au adoptat programe de stabilizare macroeconomică care vizau menţinerea sub control a evoluţiilor inflaţioniste, în sensul stăpânirii generalizate a creşterii preţurilor din economie, fără a mai interveni administrativ în stabilirea acestora. În baza problemelor similare cu care se confruntau, ţările Europei Centrale şi de Est au adoptat programe de reformă diferite, motiv pentru care şi procesul de stabilizare economică a înregistrat succese diferite (Tabel 1).

8

Tabel 1. Situaţia ţărilor în tranziţie la momentul demarării procesului de macrostabilizare

ŢARA INDICATORI Inflaţia maximă Data demarării

programului de macrostabilizare

Inflaţia până la acel

moment

Regimul cursului valutar

adoptat Nivel maxim

anual Anul

Moldova Martie 1993 1770% Gestionat flotant 2806% 1992 Cehia Ianuarie 1991 46% Fix 52% 1991 Polonia Ianuarie 1990 1096% Fix 640% 1989 Slovacia Ianuarie 1991 46% Fix 58% 1991 Ungaria Martie 1990 26% Fix 35% 1990 România Octombrie 1993 314% Gestionat flotant 295% 1993

Sursa: elaborat după Fischer S. şi Sahay R. The Transition economies after ten years. National Bureau of Economic Research, Working Paper 7664, Aprilie 2000.

În planul politicii monetare adoptate de aceste ţări este acceptat faptul că obiectivul final de

politică monetară trebuie să fie asigurarea stabilităţii nivelului preţurilor. Însă atingerea obiectivului final nu poate fi relizată prin căi şi metode identice, băncile centrale fiind nevoite să utilizeze diferite strategii în implemetarea politicii monetare ţintind acele variabile care asigură o legătură optimă dintre instrumentele de politică monetară de care dispun şi obiectivele pe care le urmăresc. Astfel, în diferite ţări, în funcţie de regimul de politică monetară stabilit se utilizează diferite canale ale mecanismului de transmisie în scopul atingerii obiectivului final al politicii monetare. În teoria şi practica economică au fost identificate următoarele regimuri de politică monetară: regimul de ţintire directă a inflaţiei, regimul ratei dobânzii, regimul cursului valutar şi regimul agregatelor monetare.

Analiza comparativă a evoluţiei creşterii economice în Republica Moldova şi în alte ţări în tranziţie în perioada 1995-2006 relevă că în rezultatul tranziţiei la economia de piaţă şi dezvoltarea sectorului privat ţările din Europa Centrală şi de Est au înregistrat rate medii de creştere economică, situate în limitele 4-7% (Tabel 2).

Tabel 2. Dinamica PIB în unele ţări din Europa Centrală şi de Est (rata anuală de creştere economică, %)

Ţara 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Cehia 5,9 4,3 -0,8 -1,0 0,5 3,3 3,1 2,0 3,7 3,6 6,1 4,3

Slovenia 4,1 3,5 4,6 3,8 5,2 4,6 2,9 3,2 3,8 3,6 3,9 3,6

Polonia 7,0 6,0 6,8 4,8 4,1 4,0 1,0 1,3 3,7 4,0 3,4 3,8

România 7,2 3,9 -6,1 -4,8 -1,2 1,8 5,3 4,9 4,9 7,2 4,1 7,2

Rusia -4,1 -3,6 1,6 -5,3 6,4 10,0 5,0 4,3 7,3 7,1 6,4 6,9

Ukraina -12,2 -10,0 -3,0 -1,0 -0,2 5,9 9,1 4,6 9,3 12,1 2,7 7,0

Moldova -1,49 -5,9 1,6 -6,5 -3,4 1,9 6,1 7,2 6,6 7,4 7,1 4,0

Sursa: elaborat după Ciubotaru M., Paţiuc N. Orientarea mecanismelor de funcţionare a economiei spre creşterea economică, Informaţie de sinteză, Ministerul Economiei al Republicii Moldova, Institutul Naţional de Economie şi Informaţie, Chişinău, 2004, p.3.

Efectuând o analiză comparativă a dinamicii PIB în perioada 1995-2006 se constată că deşi în Republica Moldova rate pozitive de creştere economică au fost înregistrate doar începând din anul 2000, rata anuală de creştere economică din ultimii 7 ani este superioară celei înregistrate în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Rusiei şi Ucrainei. Însă, această

9

creştere se datorează în mare parte transferurilor remitenţilor şi direcţionării fluxurilor de remitenţe în sfera consumului şi nu a investiţiilor.

În scopul identificării rolului şi contribuţiei politicii monetare la promovarea şi menţinerea creşterii economice în Republica Moldova a fost efectuată o analiză a măsurilor de politică monetară adoptate de către autorităţile monetare a ţării în perioada de tranziţie şi a efectelor acestor măsuri asupra atingerii obiectivului primordial al politicii economice a statului.

Economia Republicii Moldova de dinainte de 1990 a fost caracterizată de distorsiuni mari între cererea şi oferta agregată, generate de lipsa unor relaţii de piaţă. În această perioadă economia Republicii Moldova a fost influenţată de o serie de factori de natură monetară, cum ar fi ratele dobânzii, cursul valutar, rata inflaţiei, gradul de monetizare şi dolarizare a economiei, influenţele cărora au fost foarte controversate asupra proceselor de ieşire din criza existentă la începutul anilor 90, precum şi asupra proceselor de stabilizare a economiei şi demarării creşterii economice. De-a lungul a cincisprezece ani de tranziţie, economia naţională a suferit impactul unor şocuri interne şi externe puternice, care au influenţat transformările structurale din economie şi au determinat fluctuaţiile PIB (Tabel 3).

Tabel 3. Evoluţia PIB nominal şi PIB real în perioada 1994-2006

PRODUSUL INTERN BRUT

Anul Nominal Faţă de anul precedent Pe locuitor Real Pe locuitor

(mil.lei) (%) (lei) (mil.lei) (lei) 1994 4737,0 69,1 1287,0 1258,4 342,11 1995 6479,7 98,6 1798,1 4670,5 1295,92 1996 7797,6 94,1 2166,6 6097,4 1694,42 1997 8917,0 101,6 2440,3 7922,3 2168,73 1998 9122,1 93,5 2497,8 8337,4 2283,14 1999 12321,6 96,6 3379,5 8812,0 2416,47 2000 16019,6 102,1 4402,2 12580,3 3456,83 2001 19051,5 106,1 5246,9 16996,8 4682,81 2002 22555,9 107,8 6225,7 20537,6 5670,28 2003 27618,9 106,6 7645,9 24044,5 6637,01 2004 32031,8 107,4 8889,6 29662,7 7983,65 2005 36755,4 107,1 10225,3 34306,0 9543,88 2006 39143,2 104,0 12292,0 36613,5 11497,61

Sursa: elaborat în baza datelor Departamentului Statistică şi Sociologie a Republicii Moldova.

Un pas important în realizarea obiectivelor stabilizării economiei naţionale a fost introducerea la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale – leul moldovenesc2 şi încheierea acordurilor cu FMI şi Banca Mondială privind elaborarea şi punerea în aplicare a programului de reformă economică. Viitorului monedei naţionale i se asocia creşterea încrederii în mediul de afaceri şi investiţii, reducerea nivelului inflaţiei, majorarea rezervelor internaţionale şi asigurarea unui ritm înalt de creştere economică.

Anul 1995 a însemnat pentru economia Republicii Moldova începutul unei perioade de creare a condiţiilor necesare lansării creşterii economice. Odată cu elaborarea şi adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova în vara anului 1995 a Legii cu privire la Banca Naţională

2 Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la introducerea monedei naţionale in Republica Moldova nr.200 din 24.11.1993;

10

a Moldovei3 şi Legii Instituţiilor Financiare4, s-a stabilit în mod legislativ independenţa BNM faţă de organele executive ale statului pe toate cele patru dimensiuni majore: personală, instituţională, operaţională şi financiară, precum şi responsabilitatea faţă de Parlament. În conformitate cu articolul 4 al Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei obiectivul principal al BNM a fost până în iunie 2006 de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale.

Stabilirea acestui obiectiv final al politicii monetare a BNM prevedea crearea unor condiţii favorabile stabilităţii macroeconomice şi încurajatoare pentru promovarea unei creşteri economice susţinute. Toate măsurile întreprinse de BNM erau direcţionate spre formarea premizelor pentru soluţionarea crizei din sectorul real, stimularea cererii interne în economie şi, în consecinţă, accelerarea creşterii ofertei de mărfuri şi servicii, prin diminuarea inflaţiei, consolidarea sistemului bancar şi formarea unor condiţii favorabile creşterii economice pe pieţele financiare. În acest scop, BNM a adoptat regimul de ţintire a agregatelor monetare şi a stabilit ca obiectiv intermediar al politicii monetare agregatul monetar M3, bazându-se pe faptul că între inflaţie şi masa monetară există a relaţie de lungă durată.

În perioada supusă analizei BNM a utilizat pe larg tot spectrul de instrumente ale politicii monetare de care dispune în scopul reducerii ratei inflaţiei, asigurării şi menţinerii stabilităţii monedei naţionale, majorării volumului creditelor acordate agenţilor economici şi populaţiei şi, respectiv creării unor condiţii favorabile pentru creşterea economică. Utilizarea de către BNM a instrumentelor politicii monetare în perioada analizată se reflectă cantitativ prin dinamica agregatelor monetare. Fiecare agregat monetar îndeplineşte funcţii specifice şi este relevant prin fluxurile reale pe care le intermediază instituţiile financiar-bancare ce îl gestionează şi prin informaţiile pe care le poate furniza. Analizând evoluţia indicatorilor monetari observăm că în perioada 1994-2006 nivelul lor s-a majorat considerabil, cu excepţia anului 1998 în care dinamica agregatelor monetare a fost negativ influenţată de criza financiară regională (Tabel 4). Tabel 4. Evoluţia principalilor indicatori monetari în perioada 1994-2006

PIB nominal Baza

monetară

Banii în circulaţie

(M0)

Masa monetară M2

Masa monetară M3

(mil.lei) (mil.lei) (mil.lei) (mil.lei) (mil.lei) 1994 4737,0 552,1 345,4 675,7 753,1 1995 6479,7 779,2 638,8 1107,2 1243,8 1996 7797,6 854,0 731,1 1292,1 1434,1 1997 8917,0 1122,6 972,1 1739,5 1922,6 1998 9122,1 1059,9 855,3 1357,9 1755,8 1999 12321,6 1498,6 1122,0 1811,1 2504,3 2000 16019,6 1945,7 1469,3 2514,4 3509,6 2001 19051,5 2488,9 1834,2 3464,8 4787,3 2002 22555,9 3262,7 2288,6 4517,9 6511,5 2003 27618,9 3804,1 2740,5 5621,9 8509,1 2004 32031,8 5313,1 3699,9 8137,0 11719,7 2005 36755,4 7002,9 4571,2 11125,5 15826,8 2006 39143,2 6512,3 5145,8 12485,1 19558,0

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale ale BNM pentru perioada 1994-2006.

3 Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56-57 din 12.10.1995. 4 Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 01.01.1996.

11

Analizând datele din tabel, se observă că perioada 1994-1997 poate fi caracterizată printr-o majorare relativ stabilă a principalelor agregate monetare, fapt care atestă existenţa unor condiţii favorabile pentru stabilitatea economică şi promovarea creşterii economice. Astfel, după o perioada destul de îndelungată de creştere economică negativă, în anul 1997 economia Republicii Moldova a înregistrat o creştere a PIB real cu 1,6%. Însă, criza financiară regională de la sfârşitul anului 1998 a influenţat negativ evoluţia economiei, determinând o scădere a PIB real cu 8.1 % faţă de anul precedent. În următorul an 1999, autorităţile monetare au elaborat şi adoptat o politică monetară expansionistă care prevedea majorarea ofertei monetare şi sporirea volumului creditelor acordate economiei reale în vederea înviorării şi stabilizării stuaţiei economice a ţării.

În perioada 2000-2006 economia ţării a înregistrat o sporire continuă şi stabilă a PIB real, fapt care s-a datorat în mare parte adoptării de către Guvern a patru strategii de bază care vizează evoluţia social-economică a ţării: Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă „Moldova – 21”, Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (2001-2005), Strategia de Creştere Economică ş Reducere a Sărăciei pentru anii 2004-2006 şi Strategia Guvernului şi Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010. Elaborarea acestor strategii a avut drept obiectiv de bază crearea unui cadru economic şi financiar favorabil promovării politicii economice a statului orientată spre creşterea economică. În acest context, rolul principal al BNM a fost de a corela emisiunea de bani cu obiectivele strategice stipulate în politicile monetare anuale şi cu obiectivele macroeconomice ale statului.

Tendinţa de dezvoltare economică a Republicii Moldova înregistrată în ultimii şase ani, precum şi orientarea spre Uniunea Europeană a determinat BNM să modifice şi să completeze Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr.191-XVI din 30 iunie 2006 obiectivul principal al BNM este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Stabilirea acestui obiectiv presupune în primul rând îndeplinirea unor condiţii necesare pentru atingerea acestuia, cum ar fi:

asumarea neechivocă a angajamentului faţă de stabilitatea preţurilor ca obiectiv fundamental al politicii monetare;

schimbarea regimului de politică monetară şi revizuirea obiectivelor operaţionale şi intermediare ale politicii monetare a BNM;

asigurarea independenţei băncii centrale şi responsabilitatea acesteia pentru atingerea ţintei de inflaţie;

asigurarea transparenţei strategiei de politică monetară prin comunicarea către public a obiectivelor şi deciziilor adoptate;

disponibilitatea unor indicatori relevanţi pentru cele patru blocuri macroeconomice (real, monetar, fiscal şi extern).

Îndeplinirea de către BNM a acestor condiţii va duce la sporirea rolului acesteia în crearea unor condiţii favorabile asigurării creşterii economice prin menţinerea inflaţiei la un nivel scăzut, asigurarea stabilităţii monedei naţionale şi stimularea dezvoltării sectorului bancar în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă.

În condiţiile social-economice existente în Republica Moldova este necesară aprovizionarea adecvată cu monedă a economiei, dat fiind faptul că de această aprovizionare depinde desfăşurarea fără întreruperi a proceselor economice şi realizarea obiectivului de bază al politicii economice a statului – creşterea economică. În scopul identificării impactului politicii monetare asupra creşterii economice, adică evoluţiei PIB, este necesar de a reflecta implicaţiile pe care măsurile şi deciziile autorităţilor monetare le exercită asupra procesului de creare şi redistribuire a banilor (procesul de intermediere financiară), asupra procesului de formare a cererii de bani, precum şi acţiunea evoluţiei masei monetare asupra asigurării şi menţinerii stabilităţii preţurilor şi stabilităţii monedei naţionale (Figura 2).

12

Instrumentele politicii monetare ale BNM

Cumpărări/ vânzări de

valută străină

Operaţiuni de piaţă deschisă, REPO, CBN

Rata rezervelor obligatorii

Banca Naţională a Moldovei

Emisiunea de bani

Banii în circulaţie

Rezervele excesive ale băncilor comerciale

Rezervele obligatorii ale băncilor comerciale

Baza monetară

Multiplicatorul monetar

Exporturi nete

Produsul Intern Brut

Canalul cursului valutar

Canalul creditului bancar

Masa monetară M2

Consum, investiţii

Canalul aşteptărilor inflaţioniste

Figura 2. Schema influenţei efectelor politicii monetare asupra volumului PIB în Republica Moldova Sursa: elaborat de autor.

Banca Naţională a Moldovei, activând ca organ unic de emisiune a monedei naţionale a

ţării, este responsabilă de elaborarea şi implementarea politicii monetare, îndreptată spre reglarea cererii şi ofertei de bani în economie în scopul asigurării şi menţinerii stabilităţii sistemului financiar şi atingerii obiectivului stabilităţii preţurilor. BNM controlează baza monetară prin intermediul a 2 factori: rezervele obligatorii şi rezervele excesive ale băncilor comerciale. Astfel, prin promovarea unei politici monetare expansioniste sau restrictive, BNM majorează sau reduce baza monetară, ceea ce face să devină mai ieftine sau mai scumpe creditele pentru consum şi investiţii acordate de către băncile comerciale agenţilor economici şi populaţiei. Însă, regimul de ţintire a agregatelor monetare, adoptat de BNM nu prevede rata dobânzii ca instrument prin care poate fi stabilit echilibrul dintre volumul cererii şi volumul ofertei de bani.

Astfel, în condiţiile actuale rata dobânzii nu influenţează cererea şi oferta de credite, ci vice-versa, volumul creditelor acordate şi rambursate determină fluctuaţiile ratei dobânzii.

13

În acest context este evident că regimul de ţintire a agregatelor monetare determină reducerea eficienţei acţiunilor BNM asupra evoluţiei economiei reale datorită faptului că în adoptarea deciziilor de politică monetară, BNM se bazează pe o corelaţie relativ stabilă dintre agregatele monetare şi rata inflaţiei. Deoarece corelaţia dintre acestea, adică elasticitatea dintre ritmul de creştere a agregatelor monetare şi ritmul de creştere a preţurilor variază în timp, obiectivul politicii monetare - menţinerea inflaţiei la nivelul stabilit nu poate fi atinsă tot timpul.

Astfel, renunţarea la regimul ţintirii agregatelor monetare prin fixarea unor obiective-ţintă operaţional şi intermediar, şi adoptarea unui regim de politică monetară precum ţintirea directă a inflaţiei ar permite realizarea cu succes a obiectivului de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor, adoptat de către BNM în vara anului 2006.

În scopul atingerii obiectivului final al cercetării efectuate şi anume estimarea efectelor politicii monetare promovată de BNM asupra evoluţiei variabilei macroeconomice de bază – volumul PIB prin intermediul mecanismului de transmisie a fost elaborat modelul monetar de simulare a efectelor politicii monetare asupra volumului PIB. În elaborarea modelului s-a pornit de la ipoteza că evoluţia volumului PIB nominal depinde de evoluţia masei monetare, rata nominală a dobânzii, cursul de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA şi rata inflaţiei. Baza teoretică a modelului este reprezentată de teoria neomonetaristă a cărei teză principală este că evoluţia venitului naţional real depinde de evoluţia variabilelor monetare, precum şi de alţi factori nemonetari ce au influenţă asupra dinamicii inflaţiei. Astfel, prin intermediul acestui model dorim să arătăm interdependenţa existentă între evoluţia variabilelor monetare şi evoluţia PIB, considerat indicatorul fundamental pentru definirea politicilor macroeconomice şi analiza performanţelor economice ale unei ţări. Ipoteza de pornire a modelului este reprezentată de următoarea ecuaţie:

( )eriMfPIB ,,=π , unde

PIB – volumul produsului intern brut nominal, exprimat în milioane lei; M – masa monetară, reprezentată de agregatul monetar M2, care cuprinde volumul banilor în circulaţie, depozitele la vedere şi la termen ale agenţilor economici şi populaţiei în monedă naţională, exprimată în milioane lei; i – rata nominală a dobânzii la credite, exprimată în procente; er – cursul de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA, exprimat în unităţi monetare; π – rata anuală a inflaţiei, exprimată în procente.

Pornind de aici se presupune că modificarea variabilei rezultative depinde de modificările variabilelor monetare care sunt direct sau indirect influenţate de deciziile autorităţii monetare. Legăturile existente între deciziile autorităţilor monetare, evoluţia variabilelor monetare şi efectele modificării acestor variabile asupra variabilei rezultative sunt exprimate prin următoarele ecuaţii şi identităţi:

Ecuaţia PIB real: ),,( eriMfPIB=

π (1)

Identitatea procesului de multiplicare a banilor în economie: BmmM *= (2) Identitatea de calcul a bazei monetare: Re0 ++= RoMBm (3) Ecuaţia banilor în circulaţie: Re),/,,,0(0

1PAerMfM

tπ

−= (4)

Ecuaţia rezervelor obligatorii: ),,(0

rDvDlfRo = (5) Ecuaţia rezervelor excesive: ),Re(Re

1 ∑−Δ=

mtIf (6)

Ecuaţia cursului valutar: )/,,0( PAMfer π= (7) Ecuaţia inflaţiei: ),,,)(,( CtWerMdMsf e −= ππ (8)

14

În rezultatul testării modelului de simulare a efectelor politicii monetare asupra evoluţiei variabilei macroeconomice - PIB real pentru perioada 1994-2006 pot fi formulate următoarele concluzii: 1. Din punct de vedere al legăturilor funcţionale existente în economia Republicii Moldova,

factorii monetari au un rol activ important în reglarea echilibrului dintre cererea şi oferta de bani în economie şi, deci, în evoluţia economiei reale. Acest rol este consecinţa deciziilor autorităţii monetare cu privire la acele aspecte ale activităţii economice care sunt nemijlocit legate de evoluţia variabilelor monetare. Astfel, dintre toţi factorii determinanţi ai dinamicii PIB real incluşi în model, masa monetară este factorul de influenţă cel mai semnificativ, coeficientul de elasticitate fiind de 0.554;

2. Ecuaţia bazei monetare arată că volumul acesteia este influenţat în cea mai mare măsură de volumul rezervelor excesive (coeficient de elasticitate – 1.127), de volumul banilor în circulaţie (coeficient de elasticitate – 1.035) şi mai puţin de volumul rezervelor obligatorii (coeficient de elasticitate – 0.773). Volumul rezervelor obligatorii este determinat de ponderea mai mare a depozitelor în monedă naţională faţă de depozitele în valută.

3. Cursul oficial de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA cu coeficientul de elasticitate 0.262 are o influenţă asupra PIB real de două ori mai mică decât masa monetară. Totuşi, modelul ne arată existenţa canalului cursului valutar şi funcţionalitatea acestuia datorită intervenţiilor BNM pe piaţa valutară destinate cumpărării excesului de valută străină provenit din transferurile de peste hotare a remitenţilor. Deci, în Republica Moldova nu volumul exporturilor, ci transferurile de valută străină de peste hotare au determinat funcţionalitatea canalului cursului de schimb valutar şi creşterea PIB real.

4. Modelarea ecuaţiei cursului valutar ne arată dependenţa invers proporţională (-0.676) dintre cursul de schimb al monedei naţionale şi volumul banilor în circulaţie. Astfel, odată cu deprecierea monedei naţionale, populaţia tinde să se debaraseze de moneda naţională şi să procure valută străină determinând astfel micşorarea volumului banilor în circulaţie;

5. Coeficientul de elasticitate negativă a ratei dobânzii (-0.042) arată existenţa relaţiei invers proporţionale între rata dobânzii la creditele acordate de către sistemul bancar economiei naţionale şi evoluţia PIB real (scăderea ratei dobânzii stimulează activitatea economică prin contractarea unui volum mai mare de credite din partea agenţilor economici şi populaţiei şi, respectiv determină creşterea PIB real. Vice-versa, majorarea ratei dobânzii limitează accesul la credite ceea ce conduce la micşorarea volumului PIB real). Cu toate acestea, elasticitatea redusă a legăturii dintre rata dobânzii şi volumul PIB real confirmă faptul că în cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare canalul ratei dobânzii nu este funcţional. Aceasta se explică prin faptul că legătura dintre masa monetară şi volumul PIB real este de 13 ori mai mare (0.554/0.042=13.19) decât legătura dintre rata dobânzii şi volumul PIB real;

6. Modelarea ecuaţiei inflaţiei arată că în Republica Moldova în perioada 1994-2006 ritmul de creştere a preţurilor a fost influenţat preponderent de factori nemonetari cum ar fi: ritmul de creştere a salariilor (coeficientul de elasticitate = 98.103), aşteptările inflaţioniste ale populaţiei şi agenţilor economici (coeficientul de elasticitate = 66.936) şi cursul valutar (coeficientul de elasticitate = 61.539). Cea mai mică influenţă asupra ratei inflaţiei a avut-o volumul creditelor acordate economiei naţionale de către sistemul bancar şi diferenţa dintre oferta şi cererea de bani. Concluzia este că activitatea de creditare a sistemului bancar nu are caracter inflaţionist, iar BNM a reuşit în perioada analizată să calibreze oferta cu cererea de bani din economie astfel încât să nu genereze inflaţie de tip monetar.

Utilizarea în practică a acestui model de simulare permite identificarea legăturilor cauzale existente între variabilele monetare şi variabila macroeconomică PIB real şi simularea efectelor diverselor combinaţii de obiective şi măsuri de ordin monetar pentru adoptarea unor decizii de combinare optimă a acestora în activitatea Băncii Naţionale a Moldovei.

15

IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Conform cercetărilor efectuate referitor la impactul politicii monetare asupra creşterii economice pot fi formulate următoarele concluzii:

1. În ţările dezvoltate şi în ţările cu economie în tranziţie creşterea economică reprezintă

unul din obiectivele primordiale ale politicii economice a statului. În cadrul politicilor macroeconomice, politica monetară reprezintă unul din pilonii prin intermediul cărora statul poate influenţa dezvoltarea economiei şi bunăstarea populaţiei. Pentru ţările cu economie în tranziţie promovarea unei politici monetare adecvate este esenţială în reglarea decalajelor pe care le prezintă aceste economii, în special stăpânirea derapajelor inflaţioniste, a deficitului contului curent al balanţei de plăţi şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale.

2. Obiectivele politicii monetare sunt strâns corelate cu obiectivele politicii macroeconomice a statului, iar atingerea obiectivului final al politicii monetare este realizată prin diferite canale ale mecanismului de transmisie în funcţie de regimul de politică monetară adoptat. Combinarea optimă a acestor canale în funcţie de structura economiei, structura sistemului financiar, de reglementările legale în vigoare şi de alţi factori ce ţin de specificul fiecărei ţări permite autorităţilor monetare să atingă obiectivele politicii monetare şi a politicii economice a statului. La momentul actual politica monetară a BNM se bazează pe regimul de ţintire a agregatelor monetare având ca obiectiv intermediar agregatul monetar M2. Însă, acest regim este depăşit de timp şi nu este adecvat atingerii obiectivului final al politicii monetare – atingerea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, deoarece ritmurile de creştere a agregatelor monetare nu oferă întotdeauna semnale ferme cu privire la ritmurile de creştere a preţurilor în viitor.

3. În perioada de tranziţie BNM a utilizat pe larg tot spectrul de instrumente ale politicii monetare de care dispune în scopul reducerii ratei inflaţiei, asigurării şi menţinerii stabilităţii monedei naţionale, majorării volumului creditelor acordate agenţilor economici şi populaţiei şi, respectiv creării unor condiţii favorabile pentru creşterea economică. Cu toate că în perioada 1998-2004 BNM a utilizat frecvent rata rezervelor obligatorii ca instrument al politicii monetare în scopul sporirii rezervelor de lichiditate a băncilor comerciale şi impulsionării procesului de creditare, caracterul destul de rigid al acesteia nu a contribuit întotdeauna la atingerea scopului propus. Dimpotrivă, unele decizii de modificare a ratei rezervelor obligatorii au creat tensiuni pe piaţa monetară, introducând băncile într-o atmosferă de incertitudine nesănătoasă. Astfel, în scopul asigurării stabilităţii dezvoltării sistemului financiar BNM trebuie să fie mai prudentă în deciziile pe care le ia cu privire la modificările ratei rezervelor obligatorii şi să ţină cont de faptul că efectele acestor modificări au repercursiuni mai importante pe termen mediu şi lung, decât pe termen scurt asupra lichidităţii băncilor comeciale.

4. Asigurarea şi menţinerea unui ritm stabil de creştere economică în condiţiile asigurării stabilităţii preţurilor necesită şi existenţa unei pieţe financiare suficient dezvoltate, deoarece insuficienta dezvoltare a pieţei de capital periclitează procesul investiţional şi frânează alocarea resurselor financiare disponibile în investiţii. O piaţă de capital suficient dezvoltată va stimula canalul averii şi va spori contribuţia persoanelor fizice şi a gospodăriilor la majorarea PIB.

5. Începând cu anul 2001 BNM şi-a propus promovarea unei politici transparente de formare a ratelor dobânzii care să tindă spre menţinerea ratelor reale la un nivel pozitiv jos şi să stimuleze creşterea cererii la credite a sectorului real. Cu toate acestea, rata de bază a BNM rămâne a fi destul de înaltă şi, astfel, ea nu-şi poate îndeplini misiunea de

16

stimulare a creditării sectorului intern al economiei naţionale. În Republica Moldova, rata reală a dobânzii pe termen lung este de trei ori mai mare decât rata durabilă de creştere per capita, estimată la nivelul de 4%. Însă, celebra „Lege de Aur” a teoriei creşterii stipulează că ratele reale ale dobânzii pe termen lung nu trebuie să depăşească rata durabilă de creştere per capita. În aceste condiţii este evidentă necesitatea micşorării ratei de bază medii la instrumentele BNM şi apropierea acesteia de rata durabilă de creştere per capita.

6. În perioada ulterioară introducerii monedei naţionale, printr-o politică monetară şi valutară restrictivă, BNM a controlat cu succes evoluţia ratei de schimb valutar a monedei naţionale, cu excepţia anului 1998, când moneda naţională s-a depreciat brusc sub influenţa consecinţelor nefaste ale crizei financiare regionale. Însă, în condiţiile majorării volumului de emisiune monetară în urma cumpărărilor de valută de pe piaţa valutară interbancară persistă problema găsirii unui echilibru dintre stabilitatea cursului de schimb şi reducerea ritmului creşterii preţurilor.

7. În perioda de tranziţie BNM a încercat, deşi nu întotdeauna a reuşit cu succes să coreleze obiectivele politicii monetare cu obiectivele macroeconomice ale statului, îndreptând eforturile sale spre majorarea volumului economiilor şi investiţiilor, sporirea gradului de monetizare a economiei, diminuarea riscurilor macroeconomice în contextul creşterii succesive a PIB real şi condiţionării unei creşteri economice durabile.

8. Mecanismul de transmisie a politicii monetare este unul din cele mai importante mecanisme prin care autorităţile monetare pot influenţa economia reală şi pot evalua ritmul şi efectele acţiunii lor asupra economiei. În Republica Moldova acest mecanism este relativ funcţional şi necesită a fi perfecţionat.

9. Aplicarea modelării economico-matematice de simulare oferă posibilităţi mai exacte şi rapide de considerare a efectelor politicii monetare asupra economiei naţionale şi poate contribui la luarea unor decizii adecvate în procesul de elaborare şi promovare a politicii monetare de către Banca Naţională a Moldovei.

Analizele efectuate în prezenta cercetare permit punerea în evidenţă a unor recomandări privind modalităţile de promovare a creşterii economice prin sporirea eficienţei acţiunilor şi deciziilor Băncii Naţionale a Moldovei:

1. În prezent, în condiţiile orientării spre aderarea la UE, Republica Moldova depune eforturi considerabile pentru a reînnoi cadrul său de reglementare şi instituţional în scopul îmbunătăţirii calităţii reglementării financiare şi satisfacerii standardelor internaţionale. Una din măsurile care trebuie întreprinse în această direcţie este consolidarea autonomiei şi credibilităţii Băncii Naţionale a Moldovei prin promovarea unei politici coerente de informare a publicului despre evoluţia şi orientarea politicii monetare. În acest context, este necesară utilizarea unor instrumente eficiente de comunicare, menite să asigure creşterea gradului de transparenţă a politicii monetare. Banca Naţională a Moldovei urmează să pună accentul pe mediatizarea mai intensă a Strategiilor de Politică Monetară, prin care să fie expuse obiectivele, priorităţile şi riscurile politicii monetare pe termen scurt şi mediu. De asemenea este oportună informarea publicului larg despre orientarea politicii monetare şi despre motivele privind luarea anumitor decizii de modificare a parametrilor monetari. Aceste acţiuni de informare vor influenţa aşteptările inflaţioniste ale populaţiei şi agenţilor economici, ratele dobânzii de piaţă şi rata de schimb a monedei naţionale în direcţia dorită de autorităţile statului. Ca rezultat, vor fi influenţate deciziile de politică fiscală, ritmul de creştere a salariilor în economie, rata şomajului şi rata de creştere a PIB.

17

2. Multe ţări dezvoltate şi în tranziţie au adoptat regimul de ţintire directă a inflaţiei deoarece atingerea obiectivului final al politicii monetare – stabilitatea preţurilor, reflectată într-o rată a inflaţiei scăzută şi constantă reprezintă principala contribuţie pe care politica monetară o aduce creşterii economice. În condiţiile existente ale economiei Republicii Moldova se impune schimbarea caracterului politicii monetare spre regimul de ţintire a inflaţiei, deoarece acesta este mai adecvat pentru atingerea obiectivului final al politicii monetare, şi anume stabilitatea preţurilor. Ţintirea directă a inflaţiei este o strategie de politică monetară mai eficientă decât utilizarea agregatelor monetare deoarece ea încorporează două avantaje majore: o mai bună ancorare a anticipărilor inflaţioniste şi o flexibilitate sporită pe termen scurt. Aceste două avantaje sunt extrem de importante pentru o ţară care s-a confruntat cu rate înalte şi persistente ale inflaţiei cum este Republica Moldova. Insă, succesul acestui regim de politică monetară presupune stabilirea anumitor priorităţi în activitatea BNM: existenţa unui sistem financiar bine dezvoltat, buna funcţionare a mecanismului de transmisie a politicii monetare, utilizarea unui set de instrumente corecte de prognozare a inflaţiei şi un grad ridicat de transparenţă, pentru asigurarea criteriilor de responsabilitate şi credibilitate.

3. În scopul racordării tacticii politicii monetare a BNM la tactica Băncii Centrale Europene şi în condiţiile implementării Strategiei Integrării Republicii Moldova la Comunitatea Europeană, apare necesitatea de a extinde arealul de utilizare a instrumentelor indirecte ale politicii monetare. Dezvoltarea pieţei financiare şi diversificarea gamei de instrumente existente pe această piaţă va fi impulsionată prin utilizarea preponderentă a de către Banca Naţională a Moldovei a operaţiunilor de piaţă deschisă, certificatelor BNM, depozitelor/creditelor overnight, creditelor intraday şi trecerea în planul secundar a instrumentelor de natură mai pronunţat administrativă, cum ar fi rata rezervelor obligatorii. Prin utilizarea acestor instrumente BNM va putea influenţa ratele pe termen scurt la operaţiunile active ale băncilor comerciale şi ratele dobânzilor pe termen mai îndelungat la creditele acordate de către băncile comerciale. Acest fapt va stimula activitatea de creditare a economiei reale şi va contribui la stimularea creşterii economice.

4. În vederea dezvoltării continue a pieţei financiare este necesară o colaborare eficientă dintre Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care poate fi asigurată prin semnarea unui Memorandum de Înţelegere. Ţinând cont de faptul, că BNM este responsabilă de managementul sistemic al riscului în sistemul financiar, ea va necesita informaţie deplină despre participanţii pieţei financiare. Schimbul permanent de informaţii dintre BNM şi CNVM va permite promovarea unei politici orientate spre stimularea evoluţiei pieţei valorilor mobiliare, încurajarea participanţilor acestei pieţe, raţionalizarea politicii de emisiune a HVS pe termen lung, inclusiv în scopul finanţării proiectelor investiţionale în economia naţională. De asemenea, pentru stimularea dezvoltării pieţei financiare este oportună elaborarea de către BNM împreună cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a conceptului de dezvoltare a pieţei secundare a certificatelor bancare de depozit şi a cambiilor bancare şi crearea condiţiilor favorabile dezvoltării acestei pieţe.

5. Orientarea BNM spre eliminarea discrepanţelor existente între ratele efective ale dobânzii la depozitele acceptate şi creditele acordate de către sistemul bancar şi ratele dobânzii la instrumentele politicii monetare ar crea condiţii favorabile pentru ca politica ratelor dobânzii la instrumentele monetare să influenţeze procesul de formare a ratelor dobânzii pe piaţa interbancară şi să activeze canalul ratei dobânzii în calitate de canal de transmisie al politicii monetare.

6. Asigurarea unei flexibilităţi mai mari a cursului de schimb valutar şi efectuarea de către BNM a unor intervenţii mai puţin frecvente pe piaţa valutară interbancară va determina

18

limitarea costului intervenţiei pentru BNM şi asigurarea unui mecanism valutar compatibil cu regimul de ţintire directă a inflaţiei. Acest fapt va avea drept consecinţă sporirea funcţionalităţii şi eficienţei canalului cursului valutar în cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare.

7. În scopul asigurării unei corelări optime a politicii monetare cu celelalte politici macroeconomice ale statului se impune elaborarea unui cadru legislativ şi normativ adecvat. Pentru aceasta este necesară promovarea unei politici bugetar-fiscale antiinflaţioniste, prin intermediul căreia se vor obţine proporţiile optime în fluxurile băneşti, controlate de către stat, inclusiv prin menţinerea excedentului bugetar (primar); promovarea unei politici structurale antiinflaţioniste, realizată prin corelarea ritmurilor de creştere a salariului mediu pe economie cu ritmurile de creştere a productivităţii muncii, aplicarea instrumentelor financiare de tranziţie de la piaţa de consum la piaţa de acumulări şi indexarea pensiilor cu ritmurile preconizate ale creşterii anuale a salariului mediu pe economie şi rata inflaţiei. Aceste măsuri vor avea ca efect reducerea ratei inflaţiei şi crearea condiţiilor favorabile pentru creşterea economică.

8. Perfecţionarea mecanismului de transmisie a politicii monetare trebuie să devină una din priorităţile activităţii viitoare a BNM. Este necesar de a orienta acţiunile BNM spre activarea canalului ratei dobânzii, canalului averii şi sporirea eficienţei canalului cursului valutar. În acest sens este necesar de a fi întreprinse acţiuni concrete, în scopul creării unui climat investiţional favorabil ce ar permite atragerea investiţiilor străine şi direcţionarea surselor provenite din munca prestată în străinătate de către cetăţenii Republicii Moldova în sectorul real al economiei, inclusiv în business-ul mic şi mijlociu.

9. În scopul completării teoriei şi practicii economice privind eficientizarea rolului politicii monetare şi în special a mecanismului de transmisie în procesul de asigurare a creşterii economice în Republica Moldova se recomandă aplicarea modelului de simulare care ar oferi autorităţii monetare informaţii despre posibilele efecte ale diverselor obiective şi măsuri de politică monetară, servind, deci, pentru adoptarea unor decizii de combinare optimă a obiectivelor şi măsurilor respective.

V. PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI DE DOCTOR:

1. Cuhal, Veronica. Instrumentele indirecte ale politicii monetare şi utilizarea lor în RM.

Simpozionul Internaţional al Tinerilor Cercetători, 18-19 aprilie 2003, Ediţia I, ASEM, Chişinău, 2003, p.218-220.

2. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Monetary Policy in Republic of Moldova: Problematics and Peculiarities. The Quarterly Journal of Global Economies, Volume 28, Number 1, September 2003, London, United Kingdom, p.123-135.

3. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu, Snepenger, David. Reflections on Inflation in the Republic of Moldova: Theory and Econometric Model. Annual Research View 2003, Volume IV, Economics, The University of Montana, USA, p.342-356.

4. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Utilizarea de către BNM a instrumentelor indirecte ale politicii monetare şi valutare pe parcursul anului 2003. Revista Economică, 2004, nr.2 (15), Chişinău-Sibiu, p.25-32.

5. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Rolul băncilor centrale în stabilizarea situaţiei generate de crizele financiare regionale: cazul RM. Conferinţa internaţională „Ştiinţa, businessul, societatea: evoluţii şi intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic european”, 12-14 februarie 2004, vol.II, ASEM, Chişinău, 2004, p.45-47.

6. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Posibilităţi de racordare a sistemului bancar al Republicii Moldova la standardele europene. Simpozionul internaţional „Integrarea europeană şi

19

competitivitatea economică”, 23-24 septembrie 2004, vol.II, ASEM, Chişinău, 2004, p.161-165.

7. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Obiectivele politicii monetare ale Băncilor Centrale. Revista „Meridian Ingineresc”, 2004, nr.2, Editura U.T.M., pp.66-71.

8. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Cumpărările de valută ale Băncii Centrale ca instrument al politicii monetare: cazul Republicii Moldova. Revista „Meridian Ingineresc”, 2004, nr.4, Editura U.T.M., p.44-49.

9. Cuhal, Veronica. Rolul investiţiilor în asigurarea unei creşteri economice susţinute. Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, 29-30 aprilie 2004, Ediţia II, vol.I, ASEM, Chişinău, 2005, p.265-267.

10. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Dolarizarea – un handicap al politicii monetare sau un stimul pentru dezvoltarea economiilor în tranziţie. Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, 21-22 aprilie 2005, Ediţia III, vol.I, ASEM, Chişinău, 2005, pp. 265-267.

11. Cuhal, Veronica, Luchian, Ivan. Procesul inovaţional pe piaţa valorilor mobiliare ca factor de dezvoltare economică. Conferinţa ştiinţifică internaţională „Politici economice de integrare europeană”, 23-24 septembrie 2005, ASEM, Chişinău, 2005, p.421-424.

12. Cuhal, Veronica, Luchian, Ivan. Inovaţiile pe piaţa valorilor mobiliare ca factor de destabilizare economică. Revista „Drept, Economie şi Informatică”, 2005, nr.2 (8), Chişinău-Galaţi, p.66-69.

13. Cuhal, Veronica. Unele consideraţii teoretice asupra mecanismului de transmisie a politicii monetare. Revista „Economica”, 2005, nr.4 (52), ASEM, Chişinău, p.64-69.

14. Cuhal, Veronica. Influenţa investiţiilor nete asupra proceselor inflaţioniste. Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, 14-15 aprilie 2006, Ediţia IV, vol.I, ASEM, Chişinău, 2006, pp.294-296.

15. Cuhal, Veronica, Cuhal, Radu. Cercetarea experienţei internaţionale în domeniul dolarizării. Revista Economică, 2006, nr.4 (29), Chişinău-Sibiu, p.26-33.

16. Cuhal, Veronica. Rolul politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei în cadrul procesului de integrare europeană. Conferinţa ştiinţifică internaţională “Dezvoltarea durabilă a României şi Republicii Moldova în contextul european şi mondial”, 22-23 septembrie 2006, ASEM, Chişinău, 2006.

20

ADNOTARE

la teza de doctor în economie cu tema „Impactul politicii monetare asupra creşterii economice”

Scopul şi obiectivele prezentei teze sunt determinate de necesitatea identificării relaţiei de interdependenţă existente între politica monetară şi creşterea economică prin prisma influenţei efectelor deciziilor şi instrumentelor politicii monetare asupra evoluţiei economiei şi atingerii valorii aşteptate a variabilelor macroeconomice.

Deoarece creşterea economică constituie o problemă deosebit de importantă pentru organele de guvernământ din toate ţările şi o prioritate în analizele economiştilor din diferite timpuri, cercetarea în cauză este importantă atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere aplicativ.

O atenţie deosebită în cadrul cercetării este acordată politicii monetare, deoarece elaborarea şi promovarea acesteia trebuie să fie bazată pe o estimare a evoluţiei viitoare a economiei şi pe o evaluare a efectelor măsurilor şi deciziilor economice asupra volumului producţiei.

În scopul realizării scopului cercetării şi sarcinilor propuse au fost extinse şi aprofundate investigaţiile privind conceptul de mecanism de transmisie a politicii monetare, au fost identificate şi analizate canalele acestuia şi a fost efectuată o evaluare a funcţionalităţii şi eficienţei acestora în mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est.

În Republica Moldova, ca şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est obiectivele băncii centrale sunt reprezentate de perspectivele stabilităţii preţurilor şi stabilităţii monedei naţionale. În acest sens, o atenţie deosebită este acordată activităţii Băncii Naţionale a Moldovei care a fost orientată spre elaborarea şi promovarea unei politici monetare eficiente , precum şi în direcţia utilizării optime a instrumentelor politicii monetare în vederea creării condiţiilor necesare creşterii economice susţinute.

De asemenea, în lucrare este analizată influenţa şi efectele deciziilor politicii monetare asupra evoluţiei principalelor variabile macroeconomice ca produsul intern brut, cursul de schimb valutar şi rata inflaţiei în Republica Moldova.

În contextul acestor idei în teză este propusă o schemă a relaţiilor funcţionale existente între deciziile autorităţilor monetare şi evoluţia economiei Republicii Moldova. De asemenea, este elaborat modelul monetar de simulare a efectelor politicii monetare asupra evoluţiei variabilelor macroeconomice care poate oferi autorităţii monetare informaţii despre posibilele efecte ale diverselor obiective şi măsuri de politică monetară, servind, deci, pentru adoptarea unor decizii de combinare optimă a obiectivelor şi măsurilor respective.

Concluziile şi recomandările formulate determină valoarea practică a tezei, pot fi utilizate în procesul de luare a deciziilor de către autorităţile monetare a ţării şi pot contribui la sporirea eficienţei instrumentelor şi deciziilor politicii monetare.

21

ANNOTATION

to the PhD thesis on the topic „Impact of monetary policy upon economic growth”

The goal and objectives of the PhD thesis are determined by the need to identify and underline the interdependence that exists between monetary policy and economic growth from the point of view of the influence of the effects of monetary policy decisions and instruments upon the evolution of the economy and the achievement of expected values of macroeconomic variables.

Due to the fact that in any country economic growth represents a very important problem for government bodies and a priority in economic researches of economists from different times the research is important from both theoretical and empirical points of view.

An important attention is paid to monetary policy that needs to be based on a forecast of the future evolution of the economy and an estimate how the forecast outcome is likely to be affected by possible policy changes.

In order to achieve the proposed goals there has been extended the research of such fundamental concept as transmission mechanism of monetary policy, there were identified and analyzed its channels and there were evaluated the functionality and efficiency of this mechanism in many countries from Central and Eastern Europe.

Republic of Moldova, as well as other countries, includes as central bank objectives domestic (price stability) and external (exchange rate stability) perspectives. In this respect, a special attention is paid to the activity of the National Bank of Moldova that was oriented to elaborate and promote an efficient monetary policy, as well as to the optimal use of monetary instruments in order to create the necessary premises for a sustained economic growth.

Also in the paper is analyzed the influence and the effects of monetary policy decisions upon the evolution of major macroeconomic variables, as GDP, currency exchange rate and inflation in the Republic of Moldova.

Following these ideas in the thesis is proposed a scheme of the functional relations that exist between the decisions of monetary authorities and the the evolution of the Republic of Moldova economy.

Also, it is elaborated the monetary model aimed to simulate the effects of monetary policy upon the evolution of macroeconomic variables that may offer to the monetary authority the necessary information regarding the possible effects of different objectives and measures of monetary policy serving for the adoption of some decisions of best combination of the respective measures and objectives.

The formulated conclusions and recommendations determine the practical significance of the thesis, may be used in pratice in the decision taking process of monetary and economic authorities of the country and may contribute to the increase of efficiency of monetary policy instruments and decisions.

22

АННОТАЦИЯ

диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему «Влияние денежной политики на экономический рост»

Основная цель и задачи докторской диссертации были предопределены

необходимостью определения взаимозависимости между денежной политикой и экономическим ростом с точки зрения оценки влияния эффектов денежной политики на развитие экономики и достижения ожидаемого уровня макроэкономических показателей.

Ввиду того что в любой стране экономический рост является основной задачей правительственных органов и приоритетом в исследованиях экономистов разных времен, данное исследование является значительным как с теоретической так и с практической точки зрения.

Особое внимание уделяется денежной политике которая должна основываться в своих решениях на будущее развитие экономики и на определении влияния изменений денежной политики на будущее производство.

Для достижения данной цели были углублены фундаментальные концепты относящиеся к трансмиссионному механизму денежной политики и к его каналам.

В Республике Молдова как и в других странах основной целью центрального банка является поддержание стабильности цен и стабильности национальной валюты. С этой точки зрения особое внимание было уделено деятельности Национального Банка Молдовы которое было направлено на разработку и проведение денежной политики и на оптимальное использование денежных инструментов ввиду создания надлежащих условий для стабильного экономического роста.

Также в работе проанализировано влияние эффектов денежной политики на развитие экономики и достижения ожидаемого уровня макроэкономических показателей, таких как ВВП, обменный курс и уровень инфляции в Республике Молдова.

С этой точки зрения в работе предложена схема существующих взаимозависимостей между решениями центрального банка и развитии национальной экономики. Также была разработана имитационная экономическо-математическая модель влияния денежной политики на основные макроэкономические переменные.

Сформулированные выводы и предложенные рекомендации определяют практическую значимость работы и могут быть использованы экономическими и финансовыми органами в процессе принятия решений для увеличения эффективности денежной политики.

23

VERONICA CUHAL

IMPACTUL POLITICII MONETARE ASUPRA CREŞTERII ECONOMICE

Specialitatea 08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

AUTOREFERAT al tezei de doctor în economie

24