Editor: Anca EFTIME

Redactor: Cristina JINGADTP: Simona nAOUt BSCU

S trange t b e D re a m er, Laini TzYlot

Copyright @ 2017 bY LainiTaYlor

Toate drepturile asuPra edifei in limba romind

sunt rezervate Editurii EPICA

ISBN: 978-60 6-87 54-64-2

Bucuregti,2019

La pregul devdnzate se a'dalugd'2o/o,

reprezentind valoarea timbmlui literar ce se iteazdUniunii Scriitorilor din Romdnia

cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001'

BCR Unirea, Bucuregti

Descrierea CIP a Bibliotecii Na$onale a Rominiei

TAYLOR,LAINIVisul igi alege visitonrl / Laini Taylor ; trad' din Ib' englezd

gi note de Iulia Dromereschi. - Bucuregti :Epica,20I9ISBN 978-606 -87 5 4-64-2

I. Dromereschi, Iulia (trad.)

82r.Itt

LArNr TAYLOR

VISULisl AIEGE,

VIS,\TORUL

taducere din limba englezd si note de

IULIA DROMERESCHI

EPICWAVEEditura Epica, Bucur eqti, 2079

e

NTMAuwrnr DIN PlANcrngn

Numele pot fi pierdute sau uitate. Nimeni nu gtia asta mai bine

decit Lazlo Ritlcitul. Avusese, mai intii, un alt nume, insi acela

murise, ca un cintec cXnd nu mai rimdne nimeni care si il cdnte.

Poate cI fusese un nume de familie vechi, lustruit de multe

generafii de folosinlX. Poate c[ ii fusese dat de cineva care il iubise.

ii plL"" si creadl asta, insL nu avea nicio idee. Tot ce Lvea err-

Rdtdcitul gi Lazlo - Rdtdcit,fiindci acesta era numele de familie

care li se dedea tuturor copiilor g[si1i in Regatul Zosma,iar Lazlo,

dupi unchiul lipsit de limbI al unui cilugir.

- I-a fost tiiati limba pe o galeri-inchisoare, ii spusese Fra-

tele Argos, cind fusese suficient de mare si priceapi. Era un bIr-bat ticut 9i neobignuit, iar tu erai un copil ticut gi neobignuit, a9a

cd Lazlo mi-a venit irnediat in minte. A trebuit si pun nume la

atdt de mulli copii in anul acela, incit il alegeam pe primul care-mi

trecea prin minte.

A adlugat:

- Oricum, nu credeam ci vei trdi.

Acela fusese anul in care Regatul Zosma ingenunchease 9i

pierduse cu nemiluita singele birbagilor sdi intr-un rdzboi pentru

nimic. Rizboiul, fireste, nu se multumise doar cu soldagii' Cdmpu-

rile au fost pirjolite, iar satele, ptildate-Bande de lirani ramagi fhri

casi cutreier at zonele rurale fhcute una cu pimdntul, luptindu-se

cu ciorile pentru rimigitele treieratului. Atat de mul1i muriseri,

incit cotigile folosite pentru a duce holii la spinzuritoare incepu-

serl si tfansporte orfanii pe la mlnistiri 9i abafii. Ajungeau acolo

ca mieii de tiiere, dupi spusele cilugirilor, 9i nici nu gtiau mai

multe decit mieii despre originile 1or. Unii erau suficient de mari

si-gi cunoas cd, milcar numele, insl'Lazlo fusese sugar 9i bolnav, pe

deasupra.

- Cenugiu precum ploaia, aga erai,a sPus Fratele Argos' Am

fost sigur ci vei muri. Dar ai mdncat, ai dormit 9i, cu timpul, fl-airevenit. Nu ai plins nici mlcar o datd',lucru neobignuit, insi ne-ai

pldcut pentru asta. Niciunul dintre noi nu s-a c5lug6rit ca si facd

pe doica.

La acestea, copilul Lazlo rispunsese, aprins:

- Dar nici noi, copiii, nu ne-am niscut ca si fim orfani'

Totugi asta eta,un orfan 9i un R[ticit, 9i, cu toate cI era incli-

nat spre fantezie,nu igi fhcuse niciodati iluzii in aceasti privinli.

inlelesese, de cdnd era numai un biiefel, ci nu aveau si urmeze

revela$i. Nu avea sI vini nimeni si il ia acasi 9i nu avea si igi

cunoascl niciodati numele adevdrat.

Poate de aceea misterul Plingerii il acaparase complet'

Existau doui mistere, de fapt: unul vechi 9i altul nou' Cel vechi

i-a deschis mintea, iar cel nou profitase 9i se strecurase 9i el indun-

tru, se rotise in zbor de citeva ori, apoi atetizase 9i se instalase,

mormiind ca un dragon mulgumit intr-un bnrlog nou 9i con-fortabil.

10

$i acolo avea si rimini misterul, in mintea sa, respirind taina ani

de-a rindul.tebuie sX fi avut legituri cu un nume 9i cu descoperirea ci, pe

lAngi faptul cd numele se puteau pierde sau puteau fi uitate, mai

puteau qi s[ fie furate.

Avea cinci ani cind se intdmplas e, erabdiat de pripas la Abalia

Zemonan gi se furigase in bitrina livadd, adipost pentru fluturii

aripa-noplii 9i aripi-de-danteld, ca sI se joace de unul singur. Era

inceputul iernii. Copacii erau negri gi golasi. Picioarele lui scrdg-

neau pe pimlntul inghefat la fiecare pas, iar norisorul risufl[riisale il insogea ca o stafie prietend.

Tocmai atunci, clopotul a bitut de Angelus, iar timbrul siu de

bronz s-a revXrsat prin poarta oilor, peste zidurile livezii, in unde

lenege, pdtrunzdtoare. Era chemarea la rugiciune. Daci nu se

intorcea, avea sl fie trecut absent, iar dacd. era trecut absent, urrria

s[ fie biciuit.

Nu s-a intors.

Lazlo gdsea mereu cdi de a se strecura afafi de unul singur, iar

picioarele lui erau mereu vdrgate de nuiaua de alun care atirna de

un cdrlig cu numele lui pe ea. Merita s[ scape de cilugiri, de reguli

gi de treburi, gi de viafa care il strdngea ca nigte pantofi prea strim,ti.

Ca sd. se joace.

- Facegi cale intoars[ acum, daci nu vi s-a urit cu binele! a

rmenintat el nigte dugmani imaginari.

linea cdte o ,,sabie" in fiecare mdni: crengi de mir, negre, la

capetele groase infbsurate cu sfoari, in chip de minere. Era o zgd-

tie de om, micuf, cu urme de tiieturi pe scalp, unde il ciupeau

c'llugirii cu briciul cind ii rideau pirul contra plduchilor, insi se

finea cu o demnitate deosebiti 9i nu exista nicio indoiali ci in

t1

3.1'

7,tII1)

mintea lui, in acea clipl,,eruun rizboinic. Si nu orice rizboinic, ci

un Tizerkan, cel mai vajnic care se aflase vreodatl.

- Niciun strdin, s-a adresat el inamicilor' nu a vdzutvreodatd

oragul interzis. $i nici nu il vor vedea cit voi trii eu.

- Atunci, suntem norocosi, au rispuns inamicii, care erau mai

adevdragi pentru el in amurg, decit cllug[rii ale ciror incantalii

coborau dinspre abatie.Fiindci nu vei mai trii multi vreme.

Ochii lui Lazlo s-au ingustat.

- Credegi cd mi puteqi invinge?

Copacii intunecali au inceput si danseze. Fantoma respira,tiei

sale a plecat, purtat;. de o pali de vdnt, dar a fost inlocuiti de o alta'

Umbra i s-a intins imensd dinainte, iar prin minte au inceput si-i

strifulgere rdzboaie strivechi gi creaturi inaripate, un munte de

oase de demon topite ;i, dincolo de el, oragul - un oras pierdut in

negura timpului.

Acesta era misterul cel vechi.

ii venise de la un cilugir senil, Fratele Cyrus. Era invalid 9i

ctrzusein sarcina bdiegilor de pripas si-i aducd mesele' Nu era bla-

jin. Nu se purta nici ca un bunic, nici ca un mentor..Avea o strdn-

soare crinceni si cdnd ii apuca pe biiegi de incheieturi ii tinea cu

orele, fortdndu-i sI repete catehisme fbri sens si sI mirturiseasci

tot soiul de p[cate pe care ei abia dacl le pricepeau, darimite si le

comit[. cu tolii erauterorizaf de el gi de miinile lui rigchirate, de

prdditor, iar bdiegii mai mari, in loc sI ii apere pe cei mai mici, ii

trimiteau in bdrlogul lui, in locul 1or. Lazlo era la fel de speriat

precum ceilalli, insi se oferea si ii duci toate mesele.

De ce?

Fiindci Fratele Cyrus sPunea povegti.

Povegtile nu erau privite cu ochi buni la abagie.in primul rdnd

pentru ci distrigeau de la contemplarea spiritual[ sau, mai riu,

t2

onorau zei fa\gi, impingAnd Ia pdcat. Dar Fratele Cyrus depigise

irsemenea idei. Mintea lui se desprinsese din balamale. Nu plrea

srl inteleagi unde se afld,iar confuziail infuria. Fala i se incorda si

sc inrogea. in timp ce perora, ii sireau stropi de salivi. Dar avea

;i momentele sale de calm, atunci cind se strecura pe o ugi ascunsi

in propria memorie 9i i9i amintea de copilirie gi de povegtile spuse

dc bunica lui. Nu igi amintea numele celorlalf cllugiri, nici rugi-r:iunile care ii reprezentaserl, vocalia zeci de ani, ins[ povegtile

curgeau nivalnic din el, iarLazlo asculta. Asculta asa cum un cac-

tus absoarbe ploaia.

in par,tile de miazdzisi de risirit ale continentului Namaa - de-

lrarte, foarte departe de Zosma, care se aflala miazdnoapte - era

tnr degert intins, numit Elmuthaleth , a cdrui traversafe era o artd

tlcprinsi de numai cdgiva oamenigipdzitd cu strignicie de oricare

rrllii. Undeva, in pustia aceea, se afla un orag care nu fusese vizutrriciodati. Mai degrabd un uron, o nlscocire din care rlsireau

rrrinuni,purtate de cimile peste degert,pentru a aprinde imaginalia

oirmenilor din lumea largi.

Oragul avea un nume.

Oamenii care conduceau cimilele 9i care aduceau minunile ros-

tciru numele oragului 9i spuneau povegti, iar numele 9i povegtile se

rilspdndeau, igi croiau drum, deopotrivi cu minunile, pdni in finu-trrri indepirtate, unde evocau peisaje 9i viziuni mirifice, cupole

sclipitoare gi cerbi albi imbldnzigi, femei atet de frumoase incdt ititopcau voinla 9i bnrba$ cu iatagane care te orbeau cu strllucirea 1or.

Timp de secole, aga au stat lucrurile. Multe aripi de palate au

lirst consacrate consemnirii minunilor, gi rafturi de biblioteci, poves-

til<rr. Negustorii s-au imbogi,tit. Aventurierii au cdpdtat curaj gi

rrrr pornit singuri in clutarea orasului. Nu s-a intors niciunul. Era

un ()ras interzis faranjilor -' str[inii - care, dacl supravietuiau

13

traversirii Elmuthalethului, erau executafi ca spioni. Nu ci asta

i-a oprit si mai incerce. Interzice-i cuiva un lucru, iar el 9i-1 va dori

ca pe mdntuirea sufletului, cu atit mai mult cind acel ceva ar putea

fi o sursi de bogd,tii nemaivizute.

Mulf au incercat.

Niciunul nu s-a intors.

Orizontul degertului a dat nagtere soarelui in nenumdrate ale

;i se pirea ci nimic nu avea si se schimbe' Dar apoi, cu doui sute

de ani in urmi, caravanele nu au mai venit. in punctele de hotar de

la apus de Elmuthaleth - Alkonost gi altele - oamenii au agtep-

tat, ciutind sS.zdreascd" siluetele deformate de cdldurd ale cxmile-

lor iegind din pustietate, a?a'ca intotdeauna; insi nu au mai iegit'

$i nu au mai iegit.

Si nu au mai ie9it.

Nu au mai fost cimile, nici cdlitori, nici minuni 9i nici poveqti'

Niciodati. Asta a fost ultima oari cdnd s-a auzit despre oragul

interzis, oragul nevdzut, oraq'il" pierduf, 9i acesta era misterul care

deschisese mintea huiLazlo ca pe o ugi.

Ce se intdmplase?Maiexista oragul? Voia si gtie totul' A invdlat

si il convingi pe Fratele Cyrus si se intoarci in acel loc al reveriei

9i a adunat povegtile ca pe comori.Lazlo nu avea nimic, niciun

lucrugor, dar, de la inceput, Poveqtile i s-au pdrut tezauntl lui de

aur.

intre cupolele oragului' spunea Fratele Cyrus, erau intinse pan-

glici de mitase, iar copiii fhceau echilibristici pe e1e, asemeni cir-

carilor pe sfori, alergdnd din palat in palat, cu mantiile lor din

pene colorate. Acolo, nicio u9i nu se incuia gi pinl si coliviile erau

deschise pentru ca pisirile si vini 9i si plece dupi plac, peste tot

cregteau fructe minunate' coaPte , gata de cules, iar pe pervazurile

ferestrelor se ldsau prijituri, ca oricine voia si poati gusta'

t4 15

Lazlo nu adzuse niciodati prijituri, darimite si guste, gi fusese

biciuit cdnd mdncase mere date jos de vdnt, care erau mai mult

viermi decit fructe. Asemenea viziuni de libertate gi belgug il fer-

rnecau. De buni seami il distrigeau de la contemplarea spirituali,

irrsi a9a cum vederea unei stele c\ztrtoare te face s[ uiti de durerea

stomacului go1. De cdnd cu ele, incepuse sl-l bati gindul c[ ar

putea exista gi alte feluri de a trii decit acela pe care-l cunogtea.

Mai bune, mai plicute.

Strizile oragului, spunea Fratele Cyms, erau placate cu lapisla-

z.uli gi de o curilenie ftr[ reprog, ca sI nu murdlreasci pirul lung

rrl doamnelor, care-l purtau ca pe o trenl de mXtase neagri. Cerbi

rrlbi, eleganli colindau strdaTe, iar reptile mari cit un stat de om

pluteau prin fluviu. Cei dintii erau spectralii, iar substanga din

crrre erau fhcute coarnele lor - spectralys sau lys - eru. mai de

prel decit aurul. Celelalte se numeau svytagore' iar singele lor

r<tzaliu era elixirul nemuririi. Mai existau si ravizii - feline mari,

cu colgi ca nigte coase - 9i pislri care imitau vocile omenegti, gi

scorpioni a cdror inlepiturl dedea o putere supraomeneasci.

$i mai erau 9i rizboiniciiTizerkani.

Foloseau sibii numite hreshtek, suficient de ascu,tite ca si des-

lrrrtd un om de umbra lui, gi lineau scorpioni in cugti de alamd

rrgllate de cingitoare. inainte de 1upt5, vdrau un deget, printr-o

tlcschizlturi mici, s[ fie infepafi, iar sub influenla veninului erau

rlc neoprit.

- Crede$ ci mi putefi invinge? gi-a sfidat Lazlo dugmanii din

livadl.

- Noi suntem sute, au rispuns ei, gi tu egti singur.Ce crezi tu?

- Cred ci ar trebui si credeli toate povegtile pe care le-a1i

ruzit despre Trzerkarrr gi si faceli cale-ntoarsi, si plecafi acasi!

Hohotele lor au risunat precum pirditurile crengilor, iarLazlo

nu a avut de ales decit sI lupte. $i-a vdrit degetul prin cugca guie,

{bcuti din nuiele gi rimurele, care ii atilrnade sfoara de la briu. Nu

era niciun scorpion in ea, doar un cdrlbug amortit de frig, dar gi-a

inclegtat din,tii din cauza unei inlepituri imaginare 9i a simlit

veninul insufldndu-i fo4i. Apoi, gi-a ridicat sibiile, cu bratele in

V qi "

rdcnit.

A ricnit numele oragului. Precum tunetul, precum avalanga,

precum strigitul de lupti al serafimilor care veniseri cu aripi de

foc 9i curigaseri lumea de demoni. Dugmanii lui s-au impiedicat.

Au rimas cu gurile ciscate. Veninul gonea prin sdngele lui, iar el

devenise suprauman. Era un virtej. Era un zeu. At incercat si i se

impotriveasci, insl nu se puteau misura cu el- Sibiile lui aruncau

fulgere 9i, doi cdte doi, i-a dezarmat pe togi.

in toiul jocului, visele sale cu ochii deschisi ew atdt de vii,

incdt sI intrezdreasci o frAnturi de realitate l-ar fi 9ocat. Daci s-ar

fi putut da deoparte 9i l-ar fi privit pe bliegelul acela care se nipus-

tea printre ferigile ingheqate, agitdnd nis,te crengi, abia daci s-ar fi

recunoscut, atdt de pltruns intrase in pielea rizboinicului din

ochii min,tii lui, care tocmai dezarmase o suti de dugmani 9i iitrimisese acasI, cu coada intre picioare. Triumfhtor, 9i-a dat capul

pe spate 9i a strigat...

... a strigat...

- Pldngerea!

A incremenit, zdpdcit. Cuvdntul ii scipase de pe buze ca un

blestem,lisindu-i in guri gust de lacrimi. Ciutase si spuni nu-

mele oragului,la fel ca in urm[ cu o clipi, insi..' dispiruse. incercl

din nou, 9i din nou gisi in schimb Plkngerea. Era de parc-ar fiintins mdna dupi o floare 9i s-ar fi ales cu un melc sau cu o batistl

udl. Mintea lui se didea inapoi la numele acela. Dar nu se Putea

opri s[ incerce, totugi, gi de fiecare datl era mai riu ca inainte.

Ciuta ceea ce gtia cI se afli acolo 9i tot ce pescuia era cumplitul

nume Pldngerea,cleios de gregit, umed ca visele urite gi minjit de

rurmele de sare. Gura i s-a strdmbat de amiriciunea acestuia. O

scnzafie de vertij l-a cuprins, urmatd de certitudinea nebuni ci iit\tsese luat.

ii fusese Iuat din m.inte.

Se simgea riu. Furat. Shbit. A urcat in fug[ pznta, slrind peste

z,idurile joase de piatrd, 9i a trecut glon1 prin larcul oilor, prin gri-

rlinl gi prin mlnistire, incl stringind in miini slbiile din crengi

rlc mir. N-a vlzut pe nimeni, insd a fost vdzut. Era o reguli care

interzicea fugitul, gi, oricum, ar fi trebuit sd fie la vecernie. S-a dus

t l rc p t in chilia Fratelui Cyms gi I- a tr ezit, zgi'l9i'indtt-I.

- Numele, a spus, cu respiralia ttriatd.Numele lipsegte! Oragul

tlin poveste... spune-mi cum il cheami!

$tia, in addncul sufletului, c[ nu il uitase, ci era vorba de alt-

('cva, ceva intunecat si ciudat, insi exista sansa ca Fratele Cyrus si

i;i aminteascl gi tonrl si fie bine.

Dar Fratele Cynrs a spus:

- Ce vrei si spui, hlbiucule? il cheam[ Pldngerea...

lar Lazlo ^

aptcat doar si vadi cum chipul bitrinului se schi-

nronoseste de confuzie, clci in clipa urmitoare o mdnl l-a ingfhcat

111: guler gi l-a scos pe sus din chilie.

- Stai, a implorat el. Te rog.

I)egeaba. A fost terat pand in camera de lucru a abatelui, iar

ciind l-au bitut, de data asta nu a fost cu nuiaua lui.de alun, care

ttiirna pe perete in rdnd cu nuielele celorlalli beie$, ci cu crengile

sirlc de mdr. Acum, nu mai era niciun Tizetkan. Care o suti de

irrrrmici? A fost dezxmat de un singur clluglr 9i bltut cu propria

nrrbie. Halal erou. A gchiop[tat sdptlmini gi i s-a interzis s[ il mai

17

rf

,,(

vadx pe Fratele Cyrus, fiindci acesta devenise atdt de agitat de la

ultima I';J,viirtd, ci trebuise sedat.

Dupi aceea n-au mai fost nici poveqti' nici evadiri - cel pufin'

nu in livadi 9i niciieri in altX parte in afara mingii lui. CIlugirii

erau cu ochii pe el, hot[rdgi si il fereasc[ de ispite - 9i de bucurie,

care, degi nu e in mod explicit un p[cat' deschide totugi calea spre

pdcat.Era finut ocupat. Daci nu muncea' se ruga. Dac[ nu se ruga'

muncea, intotdeauna ,,sub supraveghere adewatil', pentru a prc-

veni dispari$a lui, asemeni unei sllbiticiuni, printre copaci. Noap-

tea, dormea, extenuat ca un groparrpte obosit 9i si viseze. PIrea

cd focul dinluntrul siu fusese stins, iar tunetul 9i avalanga, strigi-

tul de lupti gi vdrtejul fuseseri inibugite.

Cdt despre numele oragului dispirut, dispiruse 9i el, deopo^-

trivd..LazIo avezsd.igi aminteascl mereu cum il simfea in minte' 11

simfea ca pe o caligrafie, daci pentru scrierea caligrafici s-ar fi

folosit miere - ceea ce era comparalia cezmai potriviti pe care el

sau altcineva ar fi putut s-o faci. Nu li se intimplase numai lui 9i

Fratelui Cyrus. Oriunde se aflase numele - imprimat pe cotoa-

rele cirgilor care-i confineau povegtile, in registrele invechite 9i

ingilbenite ale negustorilor care ii cumpiraserl mlrfurile 9i lesut

in amintirea oricui auzise despre el - fusese gters 9i in loc rimi-sese Pldngerea.

Acesta era misterul cel nou.

Nu se indoia ctr era vorba despre magie.

1819

Nz6Vtseronul NU sE oPRESTE DIN vISAT

Lazlo a crescut.

Nimeni nu il putea numi norocos, dar ar fi putut fi mai riu.

l)rintre mindstirile care acceptau copii gisili, una aparlinea unui

rrrclin flagelant. Alta cregtea porci. insi Abagia Zemonan eta fai-

rrroasi pentru scriptoriul siu. Bdiefii erau instruifi de mici s[ copi-

e7,c manuscrise - dar nu 9i si citeasc[;pafiet- cu citinrl a trebuit

srl o invefe singur - gi cei cu o urm[ de talent erau recrutafi ca

scribi. Talent avea, gi ar fi putut remane acolo toatd' viala, aplecat

rlcasupra unui pupitru,pitnd, ar fi rimas cu gitul feapIn,lungit in

lir1i, daci fralii nu s-ar fi imbolnivit intr-o zi de la nigte peqte

sfricat. Aceeafusese mina norocului sau poate a sorfii. Nigte ma-

rruscrise erau agteptate la Marea Bibliotecd dinZosma,iarLazlo a

lirst insdrcinat si le duc[.

Nu s-a mai intors.

MareaBibliotecl nu era doar un loc in care se lineau c[4i. Era

o cetate inconjurati de ziduri, pentru poefi, astronomi gi toate