Barza De Duiliu Zamfirescu

Sus, pe Argeş, pe la munţi,Au rămas codrii cărunţi;Jos, pe vale, prin zăvoi,Se cobor turme de oi,Iar un cuc cu pană surăŞi-a spus numele din gură:“Cu-cu!”

De prin garduri, de prin vii,Cintezoii auriiZis-au din ciripiturăUnei tufe de răsură:“Soro fă, deşteaptă-teŞi spre soare-ndreaptă-te,So-ro!”

Iar prin crânguri s-aud semneGhionoaia taie lemne,Gaiţa, într-o gârneaţă,Se proclamă cântăreaţă,Iar din mreaja somnuluiIes gândacii DomnuluiRo-şii!…

Chiar şi hanul de la drum,Iarna fără fir de fum,Vara făr-de călători,Toamna făr-de cântători,S-a umplut de rânduneleCe-au adus vara cu eleCal-dă.

Iar prin lanul răsăritMerge vestea c-a sositCraiul dimineţelor,Paznicul fâneţelor,Şi-ar fi tras pe-un vârf de leasăJos la doamna preoteasă…Cine-i?