III. Dimensiuni ale managementului activităților desfășurate de companie

3.1. Dimensiunea previzională

Principalele instrumente previzionale ce se recomanda a fi utilizate in managememntul activitatilor de productie si de prestari de servicii sunt studiile prospective, prognoza, strategia economica, politica economica si programul economic.

Prospectiva este o econtructie logica ce ofera o reprezentare sumara a evolutiei unor fenomene si procese economice. Studiile prospective pregatesc terenul pentru intocmirea prognozelor, insa ofera elemente de fundamentare si pentru alte categorii de previziuni.

Situarea functiei de previziune in prim-planul funtiilor manegeriale; proiectarea sistemulu informational intr-o viziune anticipativa;configurarea unei mentalitati de tip previzional la nivelul tuturor esaloanelor manegeriale; extinderea utilizarii intrumenteleor previzionale in activitatea organizationala.

Folosirea strategiilor, a politicilor si a programelor in activitatile manegeriale din domeniul productiei si al serviciilor constituie sursa obtinerii avantajului competitiv, care consta in realizarea unor produse si servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, fata de produsele si serviciile similar oferite de firmele concurente.

Amplificarea dimensiunii previzionale a managementului productiei si serviciilor conduce la cresterea capacitatii managerilor de a sesiza evolutiile din mediul ambient, precum si la funamentarea unor decizii adecvate, care iau in considerarea efectele uzurii morale a produselor si a tehnologiilor.

3.2. Dimensiunea creativ-inovativă

Creativitatea si inovarea reprezinta doua dintre elementele importante care asigura dezvoltarea si, implicit, succestul unei intreprinderi intr-un mediu concurential din ce in ce mai complex.

Capacitatea de inovare a organizatiilor care activeaza in domeniul productiei si al serviciilor este determinata de forta de creatie a personalului, de competenta echipei manageriale si de existenta unor mecanisme care sa sustina aplicarea noilor idei, respectiv transformarea lor in produse si servicii competitive. Dezvoltarea fortei de creatie si de inovare a resurselor umane se realizeaza prin recrutarea, pregatirea adecvata is perfectiunea permanentaa acestora.

Inovatia manegeriala prezinta anumite particularitati precum obiectul sau il constituie activitatea umana; are un character multidisciplinar intrucat implica solutionarea unor probleme de natura economica, tehnica, umana; cunoaste un ritm alert de uzura morala, ca urmare a dependentei de un numar mare de variabile aflate in dinamica; este un rezultat al muncii in echipa, datorita varietatii si a complexitatii elementelor implicate in procesele manegeriale.

In perioada actuala, apreciem ca managerii din intreprinderile romanesti care desfasoara activitati de productie si de prestari de servicii trebuie sa intreprinda o serie de actiuni, printre care amintim conceperea si elaborarea unor strategii si politici organizationale dinamice,crearea unui climat organizational favorabil creativitatii, promovarea unor structuri organizatorice care sa prezinte flexibilitate, incurajarea si sustinerea resurselor umane de a participa la conferinte si simpozioane stiintifice, precum si la targuri si expozitii; selectia, angajarea, motivarea si promovarea salariatilor cu spirit creativ; utilizarea unor metode si tehnici care stimuleaza creativitatea , cum ar fi tehnica Deilphi, brainstormingul, matricea descoperirilor, metoda Delbecq, Philipps 66, etc…

3.3. Dimensiunea flexibilă

Dimensiunea flexibila a managememntului productiei si serviciilor este data de dinamismul accentual care se manifesta in present in plan economic, ethnic, tehnologic si managerial.

Flexibilitetea, respectiv adaptarea continua la evolutiile complexe inregistrate in mediul de afaceri, reprezinta o conditie esentiala a competitivitatii intreprinderii. Totodata, in plan organizational, se manifesta asa-numitul “paradox al flexibilitatii”, conform caruia obtinerea performantei economice pe termen lunic presupune o combinatie echilibrata intre flexibilitate si stabilitate.

Flexibilitatea financiara poate fi o restrictiva in realizarea flexibilitatii fabricatiei, care, la randul sau poate stimula si completa flexibilitatea comerciala.

Flexibilitatea manegeriala se reflecta , de asemenea, in continutul si in modul de realizare a diferitelor categorii de previziuni (prognoza, planuri, programe), respective in asa-numita “planificare glisanta”, care asigura armonizarea obictivelor si continuarea abordarilor strategice si tactice, constituind astfel un suport al mentinerii intreprinderii in zona de competitivitate.

3.4. Dimensiunea informațională

Competitivitatea intreprinderilor care desfasoara activitati de productie si de servicii este influentata in mod determinant si de existenta unor sisteme informationale adecvate. Intreprinzatorii si managerii trebuie sa aiba in vedere proiectarea si implementarea unor sisteme informationale care sa raspunda nevoilor interne si externe ale origanizatiilor pe care le conduc. In plan extern, un sistem informational trebuie sa asigure informatiile referitoare la preferintele manifestate de purtatorii cererii, la actiunile strategice intreprinse de firmele concurente, la mutatiile inregistrate in mediul legislativ, la know-how-ul tehnologic si managerial, la aparitia pe piata a unor noi produse si servicii, la calitatea ascestora, etc… In plan intern, un sistem informational efficient determina cresterea operativitatii in fundamentarea si adoptarea deciziilor manageriale, diminuarea distorsiunilor, a filtrajelor, a redundantelor si a supraincarcarii canalelor informationale, precum si imbunatatirea procesului de comunicare in cadrul organizatiei.

O componenta importanta a sistemului informational o constituie sistemul informatic. Informatica reprezinta un instrument modern al managementului modern, care degreveaza decidentul de anumite sarcini rutiniere, conferintu-i posibilitatea de a se concentra asupra muncii de conceptie. Una dintre coordonatele definitorii ale mediului organizational o constituie existenta unui volum mare de informatii pe care managerii trebuie sa le analizeze si sa le prelucreze intr-un interval de timp scurt, astfel incat deciziile adoptate sa fie oportune si bine fundamentate. In acest sens, firmele apeleaza frecvent la serviciile echipamentelor informationale, in vederea cresterii gradului de fundamentare a deciziilor si a actiunilor de implementare a acestora.

Sisitemele de inteligenta artificial si , in general, sistemele informatice, prezinta o mare utilitate in managementul activitatilor de productie si de servicii, avand un rol activ in a inscrie intreprinderea pe traiectoria eficientei economice si sociale.

3.5. Dimensiunea investițională

Investitiile reprezinta suportul dezvoltarii durabile a unei intreprinderi si, in acest context, managerii trebuie sa gestionelze cat mai eficient resursele investitionale si sa le orienteze spre acele programe care asigura obtinerea avanajului competitiv pe termen lung. Programele de investitii au drept fundament strategia firmei.

In esenta, un astfel de program cuprinde trei sectiuni si anume: sistemul de obiective investitionale; actiunile ce urmeaza a fi intreprinse in vederea realizarii obiectivelor; resursele alocate pentru fiecare secventa de program, precum si modalitatile de combinare ale acestora. Un program investitional prezinta coordonate specifice in functie de perioada la care se raporteaza. Spre exemplu, o firma de productie aflata in etapa de dezvoltare va opta pentru un program de investitii care are ca obiective cresterea volumului de activitate si cucerirea unor noi segmente de piata.

Intreprinzatorii si managerii din intreprinderile de productie si de servicii trebuie sa abordeze problema investitiilor intr-un mod rational si echilibrat, in sensul corelarii acestora cu dimensiunea si complexitatea activitatii, precum si cu ampoarea proceselor manageriale, desfasurate in cardul origanizatiei.

3.6. Dimensiunea socială

Dimeniunea sociala a managementului productiei si serviciilor este data de faptul ca activitatea unei intreprinderi de productie sau de servicii se desfasoara intr-un anumit context social. Rolul social al intreprinderilor se manifesta atat fata de salariati, cat si fata de consumatori.

Din perspectiva salariatilor, obiectele sociale ale unei intreprinderi vizeaza calitatea vietii resurselor umane, statutului professional si evolutia in cariera, protectia sociala, precum si instaurarea unui climat organizational care sa ofere premisele unei prestatii excelente a acestora.

Din perspectiva consumatorilor, obiectivele sociale au in vedere oferirea unor produse si servicii de calitate si, totodata, furnizarea unor informatii cat mai complete si obiectivele referitoare la aceasta oferta, prin organizarea unor campanii de publicitate adecvate.

Solutionarea problemelor sociale din cadrul intreprinderii este conditionata de existenta unui dialog social permanent.Dialogul social reprezinta ansamblul organizat de contacte si actiuni prin care anumite grupui (salariati, conduceri, sindicate, etc…) participa la elaborarea celor mai bune solutii pentru problemele economice si sociale cu care acestea se confrunta, la armonizarea intereselor si la prevenirea conflictelor.

Optiunile strategice de cercetare-dezvoltare,de marketing, din sfera resurselor umane, de productie, informatice, investitionale si financiar-contabile trebuie astfel fundamentate incat sa se integreze armonios in strategia generala de dezvoltare a intreprinderii.

IV.Analiza sistemului de management al organizației

Componentele sistemului de management sunt: subsistemul organizatoric;subsistemul informaţional; subsistemul decizional; subsistemul metode si tehnici de management. Interdependenta care i-a naştere la nivel de firma intre toate aceste subsisteme ale managementului poate fi reprezentata după cum urmează:

4.1. Analiza subsistemului organizațional compus la rândul sau din:

- organizarea formala – definita drept ansamblul elementelor organizatorice din cadrul firmei stabilite de către conducere prin regulamentele de organizare si funcţionare, organigrame, descrieri si posturi;

- organizarea informala – definita drept totalitatea elementelor si a interacţiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta in mod spontan si natural intre compartimentele firmei, operand cu o serie de concepte precum: grupa informala; norma de conducere a grupei; relaţiile informale, leaderul informal etc

4.2 Analiza subsistemului decizional definit drept ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in cadrul unei firme, fiind integral specific managementului, un sistem de comanda care reglează ansamblul activităţilor implicate. Subsistemul decizional este de multe ori asemuit cu sistemul nervos al corpului omenesc, având ca element de baza decizia de conducere;

4.3. Analiza subsistemului informational care poate fi definit drept suma datelor, informaţiilor, circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informaţiilor existente care au scopul de a asigura informaţiile necesare realizării obiectivelor stabilite. Elementele componente ale subsistemului informaţional sunt: data, informaţia, fluxul informaţional, procedura informaţionala, mijloacele de tratare a informaţiilor etc.

4.4. Analiza metodelor și tehnicelor mananageriale definit drept ansamblul procedurilor, metodelor si tehnicilor utilizate in managementul unei firme. Acest subsistem contribuie la sporirea rationalitatii si a eficientei fiecărui proces de management, având drept componente: diagnosticarea; delegarea; tabloul de bord etc