178657964 aparatul-cardiovascular
TRANSCRIPT
Aparatul cardiovascular
Include:Inima - organul central al aparatului, cu funcţie de pompă aspiro-respingătoareUn sistem închis de vase prin care circulă sângele – sistemul circulator sanguinUn sistem închis de vase prin care circulă limfa – sistemul circulator limfatic
Inima
Este un organ musculo-cavitar tetracameral capabil de contracţii ritmice spontaneAmplasare: în mediastin (între cei doi plămâni şi diafragm)
2/3 în stânga planului mediosagital şi 1/3 la dreapta
Inima
Este un organ musculo-cavitar tetracameral capabil de contracţii ritmice spontaneAmplasare: în mediastin (între cei doi plămâni şi diafragm)
2/3 în stânga planului mediosagital şi 1/3 la dreapta
InimaCuloare – brun-roşiaticăGreutate – 250-300 gCapacitate – echivalentă volumului pumnului dreptZilnic se contractă de peste 100 000 ori şi pompează peste 7200 litri sânge
Inima
La exterior inima este învelită de doi saci pericardici:pericardul fibros – rol protector şi de fixare de organele învecinatepericardul seros cu: - o foiţă parietală – ce căptuşeşte pericardul fibros
- o foiţă viscerală (epicardul) – ce acoperă miocardul
- un spaţiu pericardic cu lichid – reduce frecare
Inima
La exterior inima este învelită de doi saci pericardici:Pericardul fibros – rol protector şi de fixare de organele învecinatePericardul seros cu: - o foiţă parietală – ce căptuşeşte pericardul fibros
- o foiţă viscerală (epicardul) – ce acoperă miocardul
- un spaţiu pericardic cu lichid – reduce frecarea
Inima
Prezintă:o fată anterioară-sterno-costală – convexă, cu un şanţ longitudinal anterior (la limita dintre ventricule)o faţă inferioară-diafragmatică – plană, cu un şanţ longitudinal posterior (la limita
dintre ventricule)
Inima
Prezintă:un vârf – proemină în spaţiul intercostal stâng Vo bază – orientată către dreapta – cu vasele mari ale inimii
fixată de structurile învecinate
La limita dintre atrii şi ventricule este şanţul coronar (transversal)
Inima
Prezintă:un vârf – proemină în spaţiul intercostal stâng Vo bază – orientată către dreapta – cu vasele mari ale inimii
fixată de structurile învecinate
La limita dintre atrii şi ventricule este şanţul coronar (transversal)
Alcătuirea inimii
Inima este un organ tetracameral cu:-două atrii fiecare (cu câte un auricul - urechiuşă) – separate prin septul interatrial-două ventricule separate prin septul interventricular
Fiecare atriu comunică cu ventriculul de aceeaşi parte prin orificiul atrio-ventricular
Alcătuirea inimii
-orificiul atrio-ventricular drept are valvula tricuspidă-orificiul atrio-ventricular stâng are valvula bicuspidă (mitrală)
jumătatea dreaptă a inimii e numită - inima venoasăjumătatea stângă a inimii este numită - inima arterială
Atriile-au formă aproximativ cubică-pereţii sunt mai subţiri ca ai ventriculelor-fibrele musculare din miocard sunt dispuse circular-prezintă muşchi pectinaţi-capacitatea lor este mai mică decât a ventriculelor-septul interatrial prezintă în timpul dezvoltării intrauterine orificiul Botalo-orificiul Botalo se închide la naştere → fosa ovală; dacă nu → maladia albastră-atriul drept are 5 orificii pt: vena cavă superioară, inferioară, auriculul drept, sinusul
coronar, orificiul atrio-ventricular drept-atriul stâng are 6 orificii pt: cele 4 vene pulmonare, orificiul atrio-ventricular stâng şi orificiul auriculului stâng
Ventriculele-au formă de piramidă triunghiulară cu baza înspre orificiile atrio-ventriculare-pereţii mai groşi ca ai atriilor mai ales în ventriculul stâng-prezintă o cavitate ventriculară (cu pereţi cu neregularităţi) şi un con arterial (cu pereţi
netezi) ce se continuă cu artera aortă sau pulmonară-musculatura e formată din fibre dispuse oblic spiralat-prezintă muşchi papilari, trabecule cărnoase şi cordaje tendinoase-au capacitate mai mare decât a atriilor-ventriculul drept are 2 orificii: atrio-ventricular şi al arterei pulmonare (cu valvula sigmoidă
sau semilunară)-ventriculul stâng are 2 orificii: atrio-ventricular şi al arterei aorte (cu valvula sigmoidă sau
semilunară)
Structura histologică a inimii
Endocardul cu: endoteliu pe o membrană bazală strat subendotelial
Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune
inserate pe scheletul fibros al inimii (4 inele fibroase, două trigoane fibroase şi porţiunea superioară a septului interventricular)
ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre miocardice embrionare
Epicardul – reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Structura histologică a inimii
Endocardul cu: endoteliu pe o membrană bazală strat subendotelial
Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune
inserate pe scheletul fibros al inimii (4 inele fibroase, două trigoane fibroase şi porţiunea superioară a septului interventricular)
ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre miocardice embrionare
Epicardul - reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Structura histologică a inimii
Endocardul cu: endoteliu pe o membrană bazală strat subendotelial
Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre
miocardice embrionare
Epicardul - reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Structura histologică a inimii
Endocardul cu: endoteliu pe o membrană bazală strat subendotelial
Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre
miocardice embrionare
Epicardul - reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Ţesutul nodal (excitoconductor) al inimii
Este format din fibre miocardice de tip embrionarGenerează şi conduce impulsurile nervoaseAsigură automatismul cardiac
Distribuţia ţesutului nodal
nodulul sinoatrial Keith-Flack – situat în atriul drept, în vecinătatea orificiului de deschidere a venei cave superioare (70-
80 impulsuri/minut)nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara– situat în septul interatrial (40 impulsuri/minut)fasciculul atrioventricular Hiss – pleacă din nodulul atrioventricular, trece în septul
interventricular, unde după un scurt traseu se bifurcă → două ramuri → subendocardic în ventriculereţeaua Purkinje – se formează prin ramificarea celor două ramuri în miocardul ventricular
(20-25 impulsuri/minut)
Distribuţia ţesutului nodal
În condiţii normale, funcţia de comandă o deţine nodulul sinoatrial
Blocarea conducerii impulsurilor prin ţesutul nodal → bloc total bloc
parţial bloc de
ramură
Vascularizaţia inimii
Arterele coronare (dr. şi stg.) – ramuri din aorta ascendentă artere de tip terminal obliterarea lor sau a ramurilor lor→
infarct miocardic
Venele coronare (dr. şi stg.) confluează → sinusul coronar ce se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu
valvula Thebesius
Vascularizaţia inimii
Arterele coronare (dr. şi stg.) – ramuri din aorta ascendentă artere de tip terminal obliterarea lor sau a ramurilor lor→
infarct miocardic
Venele coronare (dr. şi stg.) confluează → sinusul coronar ce se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu
valvula Thebesius
Inervaţia inimii
Fibrele parasimpatice aparţin nervilor vagi şi determină: inhibarea activităţii contractile miocardice
vasoconstricţie coronariană
Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali, determină: stimularea activităţii
contractile miocardice vasodilataţie coronariană
Arborele circulator
Reprezintă un sistem închis de tuburi prin care circulă sângele sau limfa
Arborele circulator sanguin
Sistemul circulator sanguin este format din: artere, vene şi capilareArterele – vase care duc sângele de la inimă la diferite ţesuturi şi organeVenele – vase care aduc sângele de la ţesuturi şi organe la inimăCapilarele – vase de un calibru foarte mic, care fac legătura între circulaţia arterială şi cea venoasă
Structura peretelui vascular
Peretele vascular arterial este mai gros faţă de cel venosLumenul arterial este mai mic decât cel venos (raportat la grosimea peretelui)
Structura peretelui vascular
Peretele vascular arterial şi venos include 3 tunici: - internă (intima) - mijlocie (media) - externă (adventicea)
Structura peretelui vascular
Tunica internă (intima) alcătuită din: - endoteliu aşezat pe o membrană bazală - strat conjunctiv subendotelial
-este echivalenta endocardului
Structura peretelui vascular
Tunica mijlocie (media) este alcătuită din: ţesut muscular neted sau ţesut conjunctiv elastic – în peretele
arterelor ţesut conjunctivo-muscular, musculo-conjunctiv sau muscular – la vene
-este echivalenta miocardului
Structura peretelui vascular
Tunica externă (adventicea) este alcătuită din: ţesut conjunctiv lax vascularizat (vasa vasorum) şi inervat
(nervum vasorum) -este mai subţire la artere decât la vene
-este echivalenta epicardului
Arterele
Au peretele mai gros ca al venelor (datorită presiunii sanguine mari din artere)Au două membrane elastice bogate în MPZ: - internă – între intima şi media
- externă – între media şi adventice
Arterele
Calibrul arterelor scade de la inimă la periferie
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire
media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire
media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Arterele
După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:
-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri
-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii
-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire
Cui se datorează îmbătrânirea precoce a arterelor
Îmbătrânirea arterelor începe pe la 35 ani datorită: -rigidizării peretelui arterial ca urmare a transormării elastinei din perete în elacină
-rigidizării peretelui prin formarea plăcilor de aterom ← contribuie: colesterolul
nicotina sărurile etc-lipsei vaselor limfatice în adventicea arterelor (la vene există limfatice)-unei hrăniri deficitare a peretelui arterial deoarece vasa vasorum de la acest nivel stau mai mult timp închise decât deschise - datorită presiunii sanguine mari
Venele
Au pereţii mai subţiri ca ai arterelor şi lumenul mai mareNu prezintă o delimitare netă a celor trei tuniciMedia este mai subţire iar adventicea e mult mai groasă
Venele
Calibrul lor creşte de la periferie la inimăPe traiectul venelor aflate sub nivelul cordului există valvule venoase ce fragmentează coloana de sânge şi împiedică refluxul acestuia
Venele
Calibrul lor creşte de la periferie la inimăPe traiectul venelor aflate sub nivelul cordului există valvule venoase ce fragmentează coloana de sânge şi împiedică refluxul acestuia
Venele
După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:
Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă -adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice
Vene mijlocii şi mici: - fibroase - fibro-elastice - fibro-musculare - musculo-fibroase
Venele
După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:
Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă -adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule
longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice
Vene mijlocii şi mici: - fibroase - fibro-elastice - fibro-musculare - musculo-fibroase
Venele
După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă
-adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice
Vene mijlocii şi mici: - fibroase - fibro-elastice - fibro-musculare - musculo-fibroase
Capilarele
Sunt vasele sanguine care apar primele în ontogeneză şi filogenezăSunt vase foarte fine, cu un calibru de 5-9 µm şi lungime de 20-100 mmÎn capilare - sângele circulă lent (0,7 mm/s) şi continuu
- circulaţia este influenţată de factori tisulari, fizici, chimici
Capilarele
Lungimea totală a capilarelor corpului este de 2500 kmSuprafaţa totală a capilarelor corpului este de 6200 m2
Capilarele
Numărul capilarelor în ţesuturi şi organe este direct proporţională cu intensitatea activităţilor metabolice de
la acest nivel. Muşchii scheletici, miocardul, creierul, plămânii au o vastă reţea capilară, substanţa albă nervoasă are o slabă reţea capilară, corneea şi cartilajele nu au capilare.
Capilarele
Se formează prin ramificarea metaarteriolelor, la locul desprinderii lor existând sfinctere
precapilareContracţia şi relaxarea sfincterelor precapilare→reglarea fluxul sanguin în capilare
Capilarele
Numărul capilarelor deschise într-un ţesut sau organ la un moment dat depinde de intensitatea activităţii metabolice la momentul
respectivDupă structura peretelui capilar distingem: capilare tipice
capilare atipice (sinusoidale)
Capilarele tipice
Au peretele format din: endoteliu continuu dispus pe o membrană bazală continuă periteliu – cu pericite (cu funcţie fagocitară şi
contractilă) celule conjunctive în contact strâns cu celulele endoteliale
Capilarele atipice - sinusoidale
Au endoteliu şi membrană bazală discontinui → schimbul de substanţe şi gazeUneori membrana bazală lipseşte (în ficat)Nu au periteliuAu un traiect sinuosAu un calibru mai mare decât cel al capilarelor tipice şi neregulat
Capilarele atipice fenestrate
Au „fenestre”– spaţii de 60-100 nm între celulele endoteliale obturate de o diafragmă Se găsesc în organele cu un transport intens de lichide:
-mucoasa tractului gastrointestinal -glandele endocrine
-procesele ciliare ale ochiuluiAu „fenestre” neobturate de diafragmă (dar cu o membrană bazală foarte groasă)
Se găsesc în glomerulul renal
Rolul capilarelor
- mediază schimburile de substanţe şi gaze prin pinocitoză, difuziune şi filtrare- regleaztă debitul şi presiunea sanguină în ţesuturi şi organe- au funcţii antixenice prin celulele periteliului
Mica circulaţie (circulaţia pulmonară)
Asigură oxigenarea sângelui cu CO2 rezultat în urma activităţilor metabolice tisulare
Mica circulaţie (circulaţia pulmonară)
Începe din ventriculul drept→trunchiul arterei pulmonare→artera pulmonară dr. şi stg. →plămâni→vene pulmonare (câte două/plămân) → atriu stâng
Mica circulaţie (circulaţia pulmonară)
Începe din ventriculul drept→trunchiul arterei pulmonare→artera pulmonară dr. şi stg. →plămâni→vene pulmonare (câte două/plămân) → atriu stâng
Marea circulaţie (circulaţia sistemică)
Asigură: transportul sângelui oxigenat de la inimă la ţesuturi–circulaţia arterială
transportul sângelui cu CO2 de la ţesuturi la inimă– circulaţia venoasă
Circulaţia arterială sistemică
Asigură transportul sângelui oxigenat de la inimă la toate ţesuturile şi organeleÎncepe din ventriculul stâng prin artera aortă cu cele 3 porţiuni: - aorta ascendentă
- crosa aortei
- aorta descendentă
Circulaţia arterială sistemică
Asigură transportul sângelui oxigenat de la inimă la toate ţesuturile şi organeleÎncepe din ventriculul stâng prin artera aortă cu cele 3 porţiuni: - aorta ascendentă
- crosa aortei
- aorta descendentă
Circulaţia arterială sistemică
Aorta ascendentă – din ea se desprind două artere coronare → inimă
Obliterarea coronarelor, sau a ramurilor lor→ infarctul de miocard
Circulaţia arterială sistemică
Crosa aortei→trunchiul brahiocefalic → a. subclaviculară dr. şi a. carotidă comună dr. a. carotidă comună stg. a. subclaviculară stg.
Circulaţia arterială sistemică
Arterele carotide comune → a. carotide interne (pt. creier) a. carotide externe (pt. organele
capului şi gâtului)
Circulaţia arterială sistemică
Arterele subclaviculare→a. axilare→a. brahiale→a. radiale şi ulnare→arcade palmare → a. digitale comune şi proprii (toate pt. membrul superior)
Circulaţia arterială sistemică
Arterele subclaviculare→ a. vertebrale (pt. encefal) a. toracice interne şi a. intercostale
anterioare (pt. torace)
Circulaţia arterială sistemică
Aorta descendentă toracală (supradiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. intercostale posterioare, diafragmatice superioare- ramuri viscerale: a. bronşice, pericardice, esofagiene
Circulaţia arterială sistemică
Aorta descendentă abdominală (subdiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. lombare şi diafragmatice inferioare- ramuri viscerale: trunchiul celiac→a. hepatică, gastrică stângă şi splenică
a. mezenterică superioară (pt. pancreas, intestinul subţire, colonul drept)
a. mezenterică inferioară (pt. restul colonului, rect) a. suprarenale – pt. glandele suprarenale a. renale – pt. rinichi a. genitale – pt. organele genitale interne
Circulaţia arterială sistemică
Aorta descendentă abdominală (subdiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. lombare şi diafragmatice inferioare- ramuri viscerale: trunchiul celiac→a. hepatică, gastrică stângă şi splenică
a. mezenterică superioară (pt. pancreas, intestinul subţire, colonul drept)
a. mezenterică inferioară (pt. restul colonului, rect) a. suprarenale – pt. glandele suprarenale a. renale – pt. rinichi a. genitale – pt. organele genitale interne
Circulaţia arterială sistemică
Ramurile terminale ale aortei - arterele iliace comune dr. şi stg., care se bifurcă în:- a. iliacă internă - pt. organele din bazin- a. iliacă externă (pt. membrul inferior) → a. femurală→ a. poplitee→
a. tibială şi fibulară → arcadele plantare→ a. digitale
Circulaţia arterială sistemică
Ramurile terminale ale aortei - arterele iliace comune dr. şi stg., care se bifurcă în:- a. iliacă internă - pt. organele din bazin- a. iliacă externă (pt. membrul inferior) → a. femurală→ a. poplitee→
a. tibială şi fibulară → arcadele plantare→ a. digitale
Circulaţia venoasă sistemică
Este reprezentat de vena cavă superioară şi inferioară ce se deschid în atriul dreptVenele au traiect similar arterelorDe regulă - o arteră mare e însoţită de o singură venă
- o arteră medie şi mică de două vene
Circulaţia venoasă sistemică
Vena cavă superioară←prin unirea trunchiurilor venoase brahiocefalice dr. şi stg. Trunchiul brahiocefalic ← v. subclaviculară ← sânge de la membrul superior v. jugulară internă ← sângele de la cap şi gât
Circulaţia venoasă sistemică
Vena cavă superioară înainte de vărsare în atriul drept primeşte:
marea venă azygos (în care se varsă mica venă azygos) - ele drenează sângele de la venele intercostale, diafragmatice, pericardice, bronşice şi esofagiene
Circulaţia venoasă sistemică
Vena cavă inferioară:- rezultă prin unirea venei iliace comune dr. şi stg. - drenează sângele ← membrele inferioare - v. iliacă
externă pereţii şi organele bazinului - v.
iliacă internă
Circulaţia venoasă sistemică
Vena cavă inferioară:- are un traiect ascendent către inimă (atriul dr.) străbătând diafragma - primeşte afluenţi: v. lombare, v. genitale, v. renale, v. suprahepatice
Circulaţia venoasă sistemică
Reţineţi! Membrele au un sistem venos profund şi un sistem venos superficial
tributar celui profund
Vena portă
Transportă sângele încărcat cu substanţe nutritive absorbite de la nivelul tubului digestiv
subdiafragmatic la ficatAsigură vascularizaţia funcţională a ficatului
Vena portă
Începe prin capilarele din peretele tubului digestiv Se termină prin capilarele sinusoide ale lobulilor hepatici
Vena portă
În capilarele sinusoide se amestecă -sângele cu substanţe nutritive aduse de v. portă -cu sângele cu O2 adus
prin artera hepatică
Vena portă
Se formează în spatele colului pancreasului prin unirea:- v. mezenterice superioare- v. mezenterice inferioare - v. splenice
Vena portă
Se formează în spatele colului pancreasului prin unirea:- v. mezenterice superioare- v. mezenterice inferioare - v. splenice
Circulaţia prenatală şi postnatală
Remarcaţi la circulaţia prenatală:- ductul venos Arantius (dintre vena cavă
inferioară şi vena portă)- prezenţa orificiului lui Botalo (foramenului
oval) – dintre atrii
Remarcaţi la circulaţia postnatală:- transformarea ductului venos Arantius în
ligamentul Arantius- închiderea orificiului Botalo şi formarea
fosei ovale
Sistemul circulator limfatic
Este un sistem închis de tuburi de calibru diferit prin care circulă limfa
Sistemul circulator limfatic
Limfa – “sângele alb”
-Lichid alcalin, incolor sau albicios (când e încărcat cu lipide)-Compoziţie electrolitică asemănătoare plasmei-Conţinut proteic redus la jumătate-Nu are globule roşiiAbundă în agranulocite (limfocite şi monocite)-Face parte din mediul intern al organismului-Rezultă prin filtrarea sângelui venos din spaţiile interstiţiale-Limfa, finalmente, se varsă în sistemul venos
Sistemul circulator limfatic
Rolurile limfei sunt multiple:-readuce imunoglobulinele produse de ganglionii limfatici (rol în imunitate)-readuce în sânge proteinele extravazate-transportă -acizii graşi cu lanţ lung absorbiţi din intestin -colesterolul absorbit din intestin
-unele enzime -limfocitele produse de ganglioni
Sistemul circulator limfatic
Originea sistemului limfatic se află în spaţiile interstiţiale Aici există numeroase capilare în „deget de mănuşă” sau „capăt orb”Capilarele confluează → vase limfatice cu un calibru mai mareFinalmente vasele se varsă într-unul din colectoarele limfatice:
-Canalul toracic-Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)
Canalul toracic
Este cel mai mare colector limfaticÎncepe printr-o dilataţie (cisterna chili sau Pequet) – înaintea vertebrei L2Urcă prin spatele aortei, străbate diafragmulSe varsă în unghiul venos stâng rezultat prin unirea:
- venei subclaviculare stângi - venei jugulare internă stângă
Canalul toracic
Drenează limfa de la membrele inferioare pereţii şi organele bazinului pereţii şi organele abdominale jumătatea stg. a
toracelui,gâtului,capului membrul superior stâng
Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)
Se varsă în unghiul venos drept rezultat prin unirea: - venei
subclaviculare drepte - venei jugulare
interne drepte
Drenează limfa de la membrul superior drept jumătatea dr. a
toracelui,gâtului,capului
Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)
Ganglionii limfatici
Sunt structuri limfoide amplasate pe traiectul vaselor limfaticeDe regulă sunt dispuşi sub formă de grupuri: - cervicali
- profunzi
- axilariGanglionii izolaţi sunt rari - inghinali
- hilari
- mezenterici
- lombari
- iliaci
Ganglionii limfatici
Sunt organe mici, de forme variabile (rotunde, ovalare, reniforme)Au consistenţă redusă, nu pot fi palpaţi sub pieleÎn caz de inflamaţii, devin mari, duri şi dureroşi la palpare
Ganglionii limfatici
Sunt organe mici, de forme variabile (rotunde, ovalare, reniforme)Au consistenţă redusă, nu pot fi palpaţi sun pieleÎn caz de inflamaţii, devin mari, duri şi dureroşi la palpare
Structura ganglionilor limfatici
Capsulă fibroasă periferică din care se desprind septe conjunctivo-vasculareSeptele delimitează lojile parenchimul ganglionarParenchimul ganglionar are: - o zonă corticală
- o zonă medulară
Structura ganglionilor limfatici
Capsulă fibroasă periferică din care se desprind septe conjunctivo-vasculareSeptele delimitează lojile parenchimul ganglionarParenchimul ganglionar are: - o zonă corticală
- o zonă medulară
Prin capsulă intră în ganglion câteva vase aferentePrin hilul ganglionului ies vase limfatice eferente
Structura ganglionilor limfatici
Zona corticală a parenchimului – prezintă foliculi limfatici
Zona medulară a parenchimului are:-cordoane celulare ramificate şi anastomozate, între care
sunt-sinusurile limfatice
Structura ganglionilor limfatici
Zona corticală a parenchimului – cu foliculi limfatici
Zona medulară a parenchimului cu:-cordoane celulare ramificate şi anastomozate, între care
sunt-sinusurile limfatice
Rolurile ganglionilor limfatici
-Produc limfocite şi anticorpi
-Formează o barieră împotriva microbilor şi extinderii infecţiilor
-Opresc pătrunderea unor substanţe străine (ex. substanţe folosite la tatuare)
- Intervin în circulaţia limfei
Splina
Este un organ abdominal, intraperitonealEste amplasat – la coada pancreasului – în loja splenicăE considerat un organ limfoid important în reglarea compoziţiei sângelui în ceea ce
priveşte elementele sale figurate
Splina
Are formă de bob de cafeaAre 3 feţe: gastrică, diafragmatică, renalăAre 3 margini, un vârf şi o bază (faţă colică)Culoarea splinei este roşie-brunăGreutatea splinei – 180-200 g
Splina
Are formă de bob de cafeaAre 3 feţe: gastrică, diafragmatică, renalăAre 3 margini, un vârf şi o bază (faţă colică)Culoarea splinei este roşie-brunăGreutatea splinei – 180-200 g
Structura splinei
Peritoneu - la periferia splinei
Capsulă - din care se desprind septe ce compartimentează parenchimul splenic
Parenchimul splenic are: - pulpa albă – ţesut limfoid sub formă de foliculi limfatici - pulpa roşie – ţesut bogat în capilare
sinusoide capilarele sinusoide se
varsă în venele splinei
Structura splinei
Peritoneu - la periferia splinei
Capsulă - din care se desprind septe ce compartimentează parenchimul splenic
Parenchimul splenic are: - pulpa albă – ţesut limfoid sub formă de foliculi limfatici - pulpa roşie – ţesut bogat în capilare
sinusoide capilarele sinusoide se
varsă în venele splinei
Structura splinei
Peritoneu - la periferia splinei
Capsulă - din care se desprind septe ce compartimentează parenchimul splenic
Parenchimul splenic are: - pulpa albă – ţesut limfoid sub formă de foliculi limfatici - pulpa roşie – ţesut bogat în capilare
sinusoide capilarele sinusoide se
varsă în venele splinei
Rolurile splinei
-limfopoietic – produce limfocite şi monocite
-hematopoietic – numai la embrion
-distrugerea globulelor roşii îmbătrânite (→denumirea de „cimitir al globulelor roşii”)
-depozitează 200-300 ml sânge, care este mobilizat numai la nevoie
-intervine în metabolismul fierului
-cu toate rolurile sale, nu este un organ indispensabil vieţii