coala Na ională de Studii Politice i AdministrativeȘ ț ș

Facultatea de tiin e PoliticeȘ ț

Alienare socială i corectitudine politicăș

în societatea consumeristă

Lucrare de Licen ăț

Specializarea tiin e PoliticeȘ ț

Conf.Univ.Dr.: ăranu Andrei Ț

Student: Fântânescu Miruna

Bucure tiș

2011

1

Cuprins:

Introducere........................................................................................................................

p.4

1 Capitolul I: Globalizarea............................................................................................p.7

1.1Globalizarea: defini ii i accep iuni ...........................................................................p.7ț ș ț

1.2Factorii care determină procesul de globalizare.........................................................p.8

1.3Viziuni asupra globalizării..........................................................................................p.9

1.4Globalizare versus Postmodernism...........................................................................p.10

1.5Impactul globalizării: ”gândirea unică” i societatea de consum.............................p.11ș

1.6Jihad VS McWorld. Identitate na ională VS. Globalizare .................................ț ......p.12

1.7Studiu de caz : McDonalizarea societă iiț ..................................................................p.16

2 Capitolul II : Societatea Consumeristă.....................................................................p.18

2.1Originile i cauzele fenomenului consumerist..........................................................p.18ș

2.2”The American Dream” i Societatea de Consum....................................................p.19ș

2.3Critica - coala de la Frankfurt.................................................................................p.21Ș

2.4Nevoi reale versus nevoi false..................................................................................p.23

2.5O adaptare corectă politic a termenului de ”societate de consum”...........................p.24

2.6Alienarea prin societatea de consum.........................................................................p.25

2.7Cultură, nevoi, identitate, alienare............................................................................p.26

3 Capitolul III : Corectitudinea Politică.......................................................................p.30

2

3.1Corectitudinea politică. Defini ii..............................................................................p.30ț

3.2Originile corectitudinii politice.................................................................................p.32

3.3Psihologia corectitudinii politice – cazul Unabomber..............................................p.34

3.4Dreptul la libera exprimare i normele antidiscriminare.......................................ș ...p.35

3.5Noua societate Orwelliană........................................................................................p.37

3.6Corectitudinea politică – uzan e lingvisticeț ..............................................................p.39

4 Capitolul IV: Alienarea.............................................................................................p.41

4.1Defini ii, accep iuni, scurt istoric..............................................................................p.41ț ț

4.2Manifestări ale alienării. Patologia normalită ii........................................................p.44ț

4.3Ce este omul?............................................................................................................p.46

4.4Manifestarea alienării în contextul societă ii de consum..........................................p.47ț

4.5Sentimentul identită ii...............................................................................................p.51ț

4.6Autoritate i conformism..........................................................................................p.53ș

5 Concluzii...................................................................................................................p.55

6 Bibliografie...............................................................................................................p.57

3

Introducere

În contextul globalizării, societatea modernă a dezvoltat noi mecanisme de adaptare

la realită ile cotidiene. Dezvoltarea tehnologică, îmbră i area capitalismului iț ț ș ș

îndeplinirea visului american au determinat apari ia unui nou model cultural – cultura deț

masă, societatea consumeristă. Individul ”autonom i ra ional” s-a văzut incapabil de a seș ț

abate de la determinismul ce-i fusese prescris de postmodernism, ”î i pierde calitatea sa deș

agent al istoriei”1. Con tientizându- i incapacitatea de a se opune fluxului uniformizator,ș ș

încearcă să- i construiască o nouă identitate, în conformitate cu actualele tendin e, prinș ț

adoptarea unei atitudini docile i conformiste, corecte politic. Abunden a bunurilor iș ț ș

produselor, precum i afirmarea i garantarea clară i răspicată a tuturor drepturilor iș ș ș ș

libertă ilor sale, i-au creat ideea posibilită ii de alegere în vederea desăvâr irii sale. Cuț ț ș

toate acestea, în căutarea identită ii i a elementelor unice i originale, omul postmodern s-ț ș ș

a lăsat fermecat de mirajul societă ii contemporane. Pactul s-a materializat în amanetareaț

libertă ii individuale întru garan ia bunăstării i siguran a zilei de mâine.ț ț ș ț

Recontextualizarea conceptelor a constituit condi ia ț sine qua non pentru în elegerea noilorț

norme i idealuri aduse de dincolo de Atlantic, de Revolu ia Industrială.ș ț

Astfel se na te, la jumătatea secolului al XX-lea, corectitudinea politică. Nouaș

ideologie uniformizatoare a acaparat sferele publicului i privatului, conferind noi sensuriș

i semnifica ii termenilor i generând reac ii nediscriminatoare i universal morale fa ă deș ț ș ț ș ț

tot ceea ce ne înconjoară. Orice manifestare contrară noii ordini este blamată i consideratăș

incorectă politic. Individului i s-a răpit posibilitatea de a- i stabili propriile coordonateș

valorice i morale după care să- i ghideze existen a. Acest ”marxism cultural” s-a infiltratș ș ț

asemenea cancerului în organismul societă ii contemporane, determinând modificăriț

substan iale atât la nivelul mentalului colectiv, cât i a celui individual.ț ș

Corectitudinea politică a devenit filtrul ra iunii omenirii. Omul zilelor noastre î iț ș

copiază identitatea, trăie te prin ochii alterului său, se dezumanizează, se alienează. Naturaș

1 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p. 6. ș

4

sa creatoare este dată uitării. ”Oamenii se recunosc în produsele lor de bază: i-au găsitș

sufletul în automobilul lor, în sistemele Hi-Fi, în echipamentele de bucătărie” (Herbert

Marcuse).

În lucrarea de fa ă, mi-am propus eviden ierea rela iei cauză-efect: globalizare –ț ț ț

societate de consum – corectitudine politică – alienare, felul în care aceste concepte sunt

interconectate, elementul comun constituindu-l gândirea unică, i impactul pe care acesteaș

îl au asupra individului societă ii contemporane. ț

Astfel, primul capitol, intitulat Globalizarea, prezintă cadrul general, contextul în

care se afirmă societatea de consum, corectitudinea politică i alienarea. În acest demers,ș

am definit, conceptualizat i trasat principalele caracteristici ale procesului de globalizare,ș

precum i a factorilor care îl determină, conturând principalele viziuni ale teoreticienilor.ș

Totodată, am eviden iat strânsa legătură între globalizare i gândire unică i procedeul prinț ș ș

care societatea consumeristă se determină. În finalul acestui prim capitol, am apelat la un

studiu de caz – McDonaldizarea societă iiț – pentru a arăta care sunt efectele globalizării la

nivel planetar i felul în care acest proces influen ează societatea de consum.ș ț

Cel de-al doilea capitol, Societatea consumeristă, completează rela ia cauzalăț

analizată în această lucrare i se structurează în subcapitole, astfel: ș Originile i cauzeleș

fenomenului consumerist – cadrul teoretic, definire; ”The American Dream” i Societateaș

de consum – scurt istoric i eviden ierea la nivelul mentalului colectiv al noului produsș ț

cultural; Critica - coala de la FrankfurtȘ i ș Nevoi reale versus nevoi false – expunerea

unor idei semnificative cu privire la fenomenul consumerist; O adaptare corectă politic a

termenului de ”societate de consum” – diferite viziuni ale teoreticienilor asupra acestui

concept; Alienare prin societate de consum i Cultură, nevoi, identitate, alienareș –

eviden ierea efectelor pe care tendin a consumeristă o are asupra culturii în general,ț ț

asupra individului în special.

Capitolul al III-lea se dedică noii ”ideologii”, corectitudinea politică – enumerarea

accep iunilor ț asupra acestui concept, încercarea de a găsi o defini ie corespunzătoare;ț

identificarea originilor i eviden ierea ș ț uzan elor lingvisticeț .

5

Ultimul capitol, Alienarea, se materializează ca bază empirică pentru întregul

proces de analiză a conceptelor enumerate în sec iunile anterioare. În primul rând, amț

încadrat i definit termenul de ”alienare”, eviden iind principalele sale accep iuni înș ț ț

viziunea filosofilor Feuerbach, Marx, Hegel, Marcuse, Fromm, Freud; am arătat în linii

generale ce însemnă natura umană i cum se manifestă normalitatea. Ulterior, am aplicat iș ș

corelat principiile societă ii de consum i gândirii unice i am analizat felul în care acesteaț ș ș

determină alienarea individuală i socială.ș

6

Capitolul I: Globalizarea

Motto:

“La scară planetară, fenomenul irezistibil este globalizarea. Aceasta ac ionează fără niciț

un fel de discriminare, fără vreo preocupare de ordin ideologic. Este un tăvălug universal.

Gra ie comunica iilor moderne, lumea a devenit mică.”ț ț 2

1.1 Globalizarea: defini ii i accep iuniț ș ț

Globalizarea, desemnează în tiin ele sociale, procesul care spore teș ț ș

interdependen a i comunicarea între societă ile lumii, dând na tere unei “societă iț ș ț ș ț

globale”. Aceasta interdependen ă este întalnită în ț diferite domenii, astfel încât se poate

vorbi despre o pluralitate de procese ale globalizării ( globalizare politică, tehnologică,

economică, culturală etc.)3

Conceptul de “globalizare” cunoa te o uzan ă preponderentă în dezbaterile dinș ț

politică, afaceri i media. Dacă în urmă cu 20 de ani, acest termen era aproape necunoscut,ș

în zilele noastre este pe buzele tuturor. Globalizarea presupune coexisten a într-o singurăț

lume a tuturor indivizilor, grupurilor i na iunilor, în rela ii de interdependen ăș ț ț ț .

Globalizarea este adesea înfă i ată doar ca un fenomen economic. Accentul se pune peț ș

rolul corpora iilor transna ionale ale căror opera iuni masive trec de grani ele na ionale,ț ț ț ț ț

înfluen ând procesele de produc ie i distribu ia interna ională a produselor, dar i aț ț ș ț ț ș

muncii.

Factorii care au stat la baza apari iei globalizării sunt de natură economică,ț

politică, socială, culturală. Meritul principal se datorează însă dezvoltării tehnologiilor de

informa ie i comunicare în masă, care au intensificat viteza i spa iul interac iunii întreț ș ș ț ț

oameni i întreaga lume.ș 4

2 Boia, Lucian, Mitul democratiei, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, p. 1213 Enciclopedie de Filosofie i tiin e umaneș Ș ț , Editura All, DeAgostini, Bucure ti, 2004,2007, p. 398ș4 Giddens, Anthony – Sociologie, Edi ia V, Editura All, Bucure ti, 2006, p. 48ț ș

7

1.2Factorii care determină procesul de globalizare

Factorii care influen ează ț și contribuie la procesul de globalizare sunt:

- Procesul tehnologiei informa iei i comunicaț ș țiilor;

- Factorii economici și politici.

În continuare, vom analiza cât mai succint importanța acestora, eviden iindț

sectoarele în care se manifestă.

tiin a i tehnica au cunoscut o evolu ie fără precedent în istorie: astfel, de laȘ șț ț

tradiționalul telefon fix, prin cablu, am avansat la telefoane mobile ( smartphone-uri),

laptopuri, video-chat, internet de mare viteză, servere capabile să stocheze mii de gigabytes

de informa ii, toate acestea având rolul de a organiza vie ile a milioane de indivizi,ț ț

simplificându-le. Un simplu click i sunt transmise imagini, documente, bani. Oamenii auș

posibilitatea de a ine legătura cu prietenii afla i la mii de kilometri distan ă, îi pot vedeaț ț ț

prin intermediul camerelor video i chiar îi pot auzi. O întâlnire se poate realiza în spa iulș ț

virtual. Indivizii sunt în permanen ă interconecta i datorită internetului, a programelorț ț

speciale pentru conversa ii on-line i a site-urilor de socializare.ț ș

Din punct de vedere economic, globalizarea presupune integrarea economică a

întregii lumi. S-a făcut trecerea de la economia industrială sau agrară la o economie

„intangibilă, a cărei greutate nu poate fi percepută. Aceasta economie fără greutate este una

în care produsele î i au propria lor bază în informa ie, ca în cazul programelor software, aș ț

produselor media i a serviciilor bazate pe internet.”ș 5

Corpora iile transnaț ționale sunt unele dintre cele mai importante componente ale

societă ii globalizate. Aceastea produc bunuri i/sau servicii în mai multe ări. Deț ș ț

dimensiuni reduse sau companii gigant, scopul lor este întotdeauna acela i: realizareaș

profitului. Dintre cele mai prestigioase companii răspândite la nivel global amintim: Coca

Ccola, General Motors, Colgate-Palmolive, Kodak, Ikea, H&M, Microsoft. Produc ia deț

mărfuri a devenit globalizată: de la materiile prime până la consumatorul produsului finit,

întreg procesul este bine structurat, standardizat, sincronizat.

5 Giddens, Anthony – Sociologie, edi ia V, Editura All, Bucuresti, 2006ț , p. 52

8

Societatea contemporană a determinat apariția unei mari mase de consumatori avizi

de noi tehnologii ( laptopuri, telefoane mobile de ultima genera ie, televizoare cu cristaleț

lichide, tridimensionale etc. ) care doresc adaptarea stilului lor de via ă la cel globalist.ț

1.3 Viziuni asupra globalizării

În contextul globalizării lumii realizate cu viteza luminii, reac iile fa ă de acestț ț

proces nu au întârziat să apară. Controversa rezidă mai degrabă în felul în care este

conceptualizat acest fenomen. Astfel, cele trei filiere sunt : scepticismul, hiperglobalismul

i transforma ionalismul.ș ț

Scepticii sus in ideea conform căreia globalizarea nu este neapărat un concept nou,ț

că teoretizarea sa este exagerată. Ace tia afimă că de fapt relaș țiile economice interstatale

nu s-au modificat foarte mult decât în intensitate în epoca contemporană, ele existând încă

din secolele trecute. De asemenea, adep ii acestei filiere sus in că rolul guvernelorț ț

na ionale a rămas neschimbat, fără a se dimiua în condi iile globalizării. Accentul cadeț ț

astfel asupra dimensiunii regionale; astfel, în loc să se realizeze o contopire omogenizată a

statelor în procesele lor economice i politice, s-a produs fix contrariul.ș

Hiperglobali tii suntș în opozi ie cu viziunea scepticilor. Pentru ace tia,ț ș

globalizarea este un proces cât se poate de real i de activ, care afectează toate sfereleș

societă ii. Se realizează un centralism politic, dar i economic, statul-na iune î i pierde dinț ș ț ș

influen ă, iar capitalismul devenind for a motrice a întregului sistem, în timp ceț ț

McDonalizarea societă ii laitmotiv.ț

Transforma ionali tii ocupă pe un continuum stânga-dreapta o pozi ie centrală,ț ș ț

moderată. Ace tia considerăș globalizarea un proces cu impact major, care se desfă oarăș

multilateral, determinând anumite schimbări economice, sociale i politice în cadrulș

statelor contemporane. Prin globalizare se întâlnesc numeroase re ele interumane, culturaleț

i sisteme diferite de valori, norme i moralită i. Pentru transforma ionali ti, acest procesș ș ț ț ș

este unul activ i reflexiv, care îmbină i uniformizează.ș ș

9

1.4: Globalizare versus Postmodernism

„Globalizarea pare să fie fenomenul în care se întâlnesc prin excelen ăț antinomiile

tipice ale postmodernismului, sau, pentru al i autori, ale modernismului târziu:ț

universalism i particularită i, omogenizare i diferen iere, integrare i fragmentare,ș ț ș ț ș

centralizare i descentralizare”.ș 6

Tendin a actuală a globalizăț rii presupune occidentalizarea lumii,cu toate acestea,

asistăm la o afirmare tot mai accentuată a spiritului critic al indivizilor fa ă de valorile cuț

valen e universaliste pe care le proclamă i pe care le promovează societatea. Dar, pentru aț ș

face clară legătura dintre acest fenomen i curentul postmodern, este necesar a defini i aș ș

trasa în linii generale principalele caracteristici ale viziunii din urmă (postmodernismul).

Postmodernismul, potrivit Enciclopediei de Filosofie i tiin e Umane, se define teș Ș ț ș

ca fiind „un termen implicat în diverse domenii disciplinare”, care însă nu delimitează

temporal o epocă, ci este o caracteristică a celei moderne7. Este o tendin ă care blameazăț

adevărul universal i ridică semne de întrebare asupra culturii globale sau metanarative,ș

promovate de modernism. De asemenea, presupune că realitatea este un construct social,

care variază în func ie de timp i loc. Postmodernismul evită să se plaseze de o parte sauț ș

altă a baricadelor conven iilor lingvistice, considerându-le relative. Promovează o viziuneț

pluralistă asupra lumii, diferen iată în func ie de cultură, origini, mediu în care seț ț

formează etc.

Conform Dicționarului Oxford, avem de-a face cu „un concept preponderent în

artă, caracterizat de scepticism supra teoriilor i ideologiilor i care are rolul de a atrageș ș

aten ia asupra conven iilor”. Scopul postmodernismului este de a reliefa subiectivismul,ț ț

de a eviden ia sensurile particulare ale constructelor sociale, de a deconstrui concepte iț ș

simboluri, a le analiza în amănunt i a le scoate la iveală valen ele multiple.ș ț

6 Enciclopedie de Filosofie i tiin e umaneș Ș ț , Editura All, DeAgostini, Bucure ti, 2004,2007, p. 398ș7 Lyotard, Jean-Francois, The Postmodern Condition. A report on Knowledge, Manchester University Press,

1984, http://www.marxists.org/reference/subject/philosophy/works/fr/lyotard.htm accesat 10 iunie 2011

10

1.5: Impactul globalizării: „gândirea unică” i societatea de consumș

Tendința lumii contemporane este de a avansa cu pa i rapizi către o economieț

globală. Astfel, asistăm la o modificare din punct de vedere cultural a hăr ii lumii: noileț

pie e de desfacere constituie surse de profit pentru companiile transna ionale, rela iileț ț ț

interumane depă esc grani ele, sigurând legături culturale. Au început să predomine câtevaș ț

dintre limbile omenirii în anumite cazuri, înlocuindu-le pe cele na ionale, tradi ionaleț ț 8 :

”mondializarea poartă indubitabil amprenta Americii. E un sistem de domina ie aproapeț

complet: economie, putere militară, tehnologie de vârf, i nu în ultimul rând folosirea uneiș

limbi universale: engleza.”9

Afluxul de informații impersonale venite pe diferite mijloace de comunicare –

internet, televiziune, radio, cultură media – au schimbat în mod profund mentalul colectiv.

Ne aflăm într-un angrenaj continuu de schimbări – atât în spa iului public, cât i în celț ș

privat. Noile tendin e culturale ne-au modificat stilul de via ă autentic, original, de la felulț ț

în care mâncăm i ce mâncăm până la felul în care ne raportăm la ceilal i i la cuvintele peș ț ș

care le folosim.

Individul postmodern pare să aibă o paletă variată în a- i făuri viitorul. Poate săș

decidă în ceea ce prive te filiera religioasă de care apar ine sau orientarea sexualăș ț ,

domeniul academic în care vrea să se specializeze, locul de muncă în care î i va petreceș

norma de 8 ore pe zi, starea matrimonială i lista poate continua.ș

O consecin ă considerabilă a globalizării este reprezentată de fenomenul gâț ndirii

unice. Fiind o sintagma controversată prin asocierea celor doi termeni „gândire” i „unică”,ș

aparent aria sa de semnifica ii poate fi supusă interpretărilor. ț

Pentru a-i delimita sfera de înțelegere se impun anumite clarificări. Termenul „gândire”

nu- i găse te un corespondent direct în capacitatea omului de a ra iona, nici în intelectulș ș ț

său. Astfel, ra iunea se diferen iază de gândire, căutând să în eleagă, să treacă dincolo deț ț ț

suprafa ă, să descopere esen a realită ii care înconjuratoare. Ra iunea presupune rela iaț ț ț ț ț

cu lumea i cu sentimentul de sine. Inteligen a constă în capacitatea individului de aș ț

8 Giddens, Anthony – Sociologie, Edi ia V, Editura All, Bucure ti, 2006, p.53-56ț ș9 Boia, Lucian, Mitul democratiei, Editura Humanitas, Bucure ti, 2003, p. 122ș

11

manipula concepte care trebuie să permită atingerea unor scopuri practice.10 Ori gândirea

unică presupune existan a unui mecanism universal cu ajutorul căruia indivizii seț

raportează la realitatea înconjurătoare i operează dupa un anumit tipar conceptele sale. ș

1.6: Jihad VS. McWorld – Identitate na ională VS. Globalizareț

Benjamin R. Barber, unul dintre cei mai cunoscu i profesori americani de tiin eț ș ț

politice publică în 1995 un articol menit să trezească con tii a publică. „ș ț Jihad vs.

McWorld” trage un semnal de alarmă asupra principalelor două direc ii în care se îndreaptăț

cu pa i repezi societatea contemporană. Tendin ele i prognozele sunt cel pu in sumbre laș ț ș ț

adresa democra iei. Ce este de făcut? Barber militează pentru afirmarea con tii ei civice iț ș ț ș

pentru participare activă la via a socială i politică.ț ș

În acest subcapitol, voi reliefa principalele idei expuse de Benjamin Barber în

articolul său, „Jihad vs. McWorld”. Scopul este de a eviden ia rolul identită ii na ionaleț ț ț

într-o lume globalizată, precum i necesitatea con tientizării dinamicii celor două tendin eș ș ț

ce amenin ă societă ile contemporane.ț ț

„La orizont se întrevăd două posibile viitoruri: unul dintre acestea constă în

retribalizare prin război i vărsare de sânge – unș jihad împotriva oricărui fel de cooperare

socială; i unul ș economic i ecologicș care cer integrarea i uniformizarea prin tot ceea ceș

este fast: fast-food, muzică( fast music) – MTV, Macintosh, McDonalds. Lumea devine o

re ea comercială omogenă. O ț McWorld unită prin tehnologie, ecologie , comunica ii iț ș

comer .”ț 11

Exemplele lui Barber pentru a verifica o astfel de ipoteză sunt concludente:

„Iugoslavia s-a destrămat, India încearcă să î i men ină reputa ia de cea mai mareș ț ț

democra ie integrată în ciuda faptului că noile partide fundamentaliste precumț

na ionali tii Hindu i Bharatiya Janata Party amenin ă greu cucerita unitate. Statele fie seț ș ș ț

destramă, fie se reunesc: Uniunea Sovietică s-a destrămat, dând statelor posibilitatea de a

10 Fromm, Erich, Societate alienată i societate sănătoasă,ș Capitolul V Omul în societatea capitalistă, în

Texte alese, Editura Politică, Bucure ti, 1983, p.ș 17011 Barber, Benjamin, Jihad vs. McWorld, Times Book, 1995, în

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1992/03/jihad-vs-mcworld/3882/

12

crea noi alian e în apropiata vecinătate”ț 12. Într-o lume globalizată se pune accentul tot mai

mult pe cooperare i dezvoltare multilaterală a statelor. ș

Există patru reguli imperative care guvernează McWorld : „Imperativul de pia ăț ,

al resurselor, al informa iei i tehnologieiț ș i cel ș ecologic. Toate acestea au determinat

pierderea spiritului na ionalist i a particularită ilor. Cei reali ti sunt acum cei europeni,ț ș ț ș

ideali tii fiind cei care încă visează la o Anglie sau o Germanie care sa renască, să- iș ș

impună valorile na ionale, în acest ț global-village.

Imperativul de pia ăț : teoriile imperialiste marxiste i leniniste s-au dovedit utopiceș

când au crezut că economiile na ionale capitaliste vor împinge grani ele na ionale înț ț ț

vederea creării unui imperiu economic interna ional. Toate economiile na ionale suntț ț

acum vulnerabile pentru că există pie e transna ionale, cursurile valutare sunt convertibile,ț ț

împrumuturile bancare sunt mult mai u or de contractat. În Europa, Asia, Africa i înș ș

Pacificul de Sud, astfel de pie e erodează suveranitatea na ională i permit afirmarea unorț ț ș

entită i globale : bănci interna ionale, asocia ii comerciale, lobbyuri transna ionaleț ț ț ț

precum OPEC sau Greenpeace, canale de tiri precum BBC sau CNN i companiileș ș

multina ionale – toate acestea traduc o lipsă a identită ii na ionale.Psihologia de pia ăț ț ț ț

atenuează psihologia ideologică sau religioasă - presupune un acord între producători iș

consumatori.

Pie ele comune cer o limbă comună, o monedă comună i produc comportamenteț ș

identitice cosmopolite peste tot în lume. De la programatori, bancheri interna ionali,ț

speciali ti în media pânâ la celebrită i, profesori, exper i in ecologism, contabili i atle i –ș ț ț ș ț

to i ace tia sunt o nouă rasă – pentru care religia, cultura sau na ionalitatea par să fieț ș ț

elemente marginale în identitatea lor ca angaja i.ț

Imperativul resurselor : între toate elementele există o insuficien ă mutuală care aț

fost exploatată. În societatea de astăzi, schimburile se realizează cu rapiditate. Cu toate

acestea, proasta distribu ie a petrolului sau a terenurilor arabe, determină dependen a celorț ț

mai bogate state. În final, fiecare stat are nevoie de ceva ce altul are, sunt state care n-au

nimic din ceea ce ar trebui să aibă.

12 Ibidem

13

Imperativul informatiei i tehnologieiș : tin a i tehnologiile sunt inerentș ț ș

universalizatoare. Ele cer principii descriptive pentru o aplicare generală, o căutare pentru

solu ii universale pentru probleme particulare, subiectivism i impar ialitate în acela iț ș ț ș

timp.

Progresul tiin ific se bazează pe comunicare deschisă, un discurs comun bazat peș ț

ra ionalitate, colaborare. Afacerile, bankingul, comer ul se bazează pe schimbul deț ț

informa ii i sunt facilitate de tehnologiile de comucare.culturile individuale vorbesc limbiț ș

na ionale, comer ul i tiin ele vorbesc engleză, lumea întreagă vorbe te logaritmi iț ț ș ș ț ș ș

matematică.

Festivalul de film de la Cannes a devenit unul americanizat; în noiembrie 1991,în

Elve ia, filmul numărul 1 a fost „Terminatorul 2”, cartea cea mai vândută – „Scarlett” iț ș

albumul muzical cel mai ascultat a fost „Diamonds and Pearls” a lui Prince. Nu e de mirare

că japonezii cumpără mai repede filmele americane decât cumparără americanii

televizoarele japoneze. Care e puterea Pentagonului în compara ie cu cea aț

Disneylandului? McDonalds în Moscova i Coca Cola în China creează o cultură globalăș

rapidă.

Imperativul ecologic: Impactul globalizării asupra ecologismului a devenit un

cli eu. Pădurile indoneziene se transformă în scobitori pentru fastuoasele cine japoneze,ș

aten ia lumii se îndreaptă asupra protejării i consevării mediului.”ț ș 13

Fiecare dintre aceste imperative enun ate de Benjamin Barber esteț

transna ional,transideologicț i ș transcultural. Fiecare se aplică impar ial catolicilor,ț

evreilor, musulmanilor, hindu ilor i budi tilor, democra ilor i totalitari tilor,ș ș ș ț ș ș

capitali tilor si sociali tilor.Visul despre o societate ra ională i universală s-a atins, darș ș ț ș

într-un sens comercial, omogen, depolitizat, birocratizat, i în mod cert incomplet.ș

McWorld a intrat în competi ie cu tot ceea ce înseamnă ț identitate na ionalăț .

Comunită ile musulmane, exasperate de aceste tendin e de universalitateț ț

promovează Jihadul. Războiul sacru împotriva a tot ce înseamnă elemente globalizatoare.

13 Ibidem

14

Însă sensul său ini ial a fost modificat proful, astfel încât mi cările fundamentalisteț ș

islamiste au determinat o spaimă la nivel global, terorismul.

Nici McWorld i nici Jihadul nu prevăd i nu promovează democra ia. Ambele, auș ș ț

acela i scop: prosperitatea i unitatea relativă, însă costul constă în pierdereaș ș

independen ei, a comunită ii i identită ii. De i totul se bazează pe ideea de libertate –ț ț ș ț ș

presă liberă, comer liber, dragoste liberă, societatea este puternic monitorizată iț ș

supravegheată. Parafrazând spusele lui Jean Jacques Rousseau, „libertatea este o hrană u orș

de mâncat, dar greu de digerat”.14

1.7 :Studiu de caz: McDonalizarea societă iiț

Lucrarea „McDonalizarea societă ii”, apar inând unuia dintre cei mai cunoscu iț ț ț

sociologi americani, George Ritzer, are un impact major asupra teoriei contemporane a

consumerismului. Cartea are drept scop eviden ierea principalelor efecte aleț uniformizării

i ș ra ionalizăriiț societă ii în contextul ț globalizării, prin intermediul lan ului deț

restaurante fast-food McDonald’s. Ritzer consideră că „McDonalizarea este procesul prin

care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în

societatea americană, precum i în restul lumii”ș 15. În contextul societă ii de astăzi, în careț

totul este fast, indivizii au început să- i neglijeze tabieturile zilnice, iarș momentele

esen iale cotidiene, precum: luarea micului dejun, a prânzului, a cinei, i-au pierdut dinț ș

semnifica ie, devenind activită i redundante. ț ț

14 Barber, Benjamin, Jihad vs. McWorld, Times Books, 1995 în

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1992/03/jihad-vs-mcworld/3882/ accesat la 20 iunie 2011

15 Ritzer, George, McDonalizarea societă iiț , Bucure ti, Editura comunicare.ro, 2003, p. 17.ș

15

Inten ia declarată a fondatorului McDonald`s, Ray Kroc, a fost de a oferi clien ilorț ț

un burger i un milkshake într-un timp record – mai pu in de 50 de secunde. Într-unș ț

restaurant McDonalds, fisa postului a fiecărui angajat este foarte clar alcătuită, timpul fiind

o condi ie-cheie în realizarea procesului de servire a. Totul se desfă oară cât mai rapid iț ș ș

cât mai eficient. Sigla uria ă a McDonald’s este vizibilă de la kilometrii distan ă înș ț

alomera ia ora ului, fiind foarte u or de reperat de individul consumerist contemporan.ț ș ș

Organizarea restaurantului este minimalistă, practică i întotdeauna dupa acelea i tipare.ș ș

Produsele McDonald`s sunt întotdeauna identice, indiferent de ara în care te afli.ț

Alimentele i serviciul la McDonalds sunt extrem de simplu de calculat i de cuantificat.ș ș

Cumpărăm adeseori produsele clasice, cu a căror gust ne-am obi nuit. Pre ul nu variazăș ț

foarte mult în timp. Servirea i amabilitatea personalului sunt de cele mai multe oriș

impecabile, standardizate. Prepararea i livrarea produselor nu depă esc 10 minute.ș ș

Experien a McDonalds caută să pună accentul pe ț uniformizare i ș predictibilitate,

indiferent că te afli la Londra, Buenos Aires sau la Bucure ti.ș

Succesul lan ului de restaurante McDonald`s se datorează capacită ii sale deț ț

adaptare la nevoile omului contemporan, în continuă mi care, mereu pe fugă între douăș

întâlniri – profesionale sau personale. Indivizii tind să uite de nevoile lor primare, fiind

mult prea preocupa i de realizarea celor pe care le consideră superioare. Raportându-ne laț

piramida lui Maslow, pentru a trece la nivelul urmator al nevoii, individul trebuie să- iș

satisfacă în întregime nevoia anterioară. McDonald`s constituie exemplul cel mai

reprezentativ pentru lumea globalizată în care trăim, pentru procesul de dezumanizare iș

alienare a individului modern. Oamenii î i doresc cu to ii acelea i lucruri, le vor cât maiș ț ș

rapid i cât mai eficient. i vor plăti un pre pe care îl vor considera accesibil pentru unș Ș ț

gust întotdeauna la fel.

16

Capitolul II: Societatea Consumeristă

Motto:

„Era consumului, fiind culmea istorică a întregului proces de productivitate accelerată

sub semnul capitalului, este i era alienării radicale. Logica mărfii s-a generalizat,ș

guvernând astîzi nu numai procesele de muncă si produsele materiale, ci i întreagaș

cultură, sexualitatea, rela iile umane, până i fantasmele i pulsiunile individuale.”ț ș ș 16

.

16 Baudrillard, Jean, Societatea de consum Mituri i structuriș , editura Comunicare.ro, Bucure ti, 2008, p.ș

246

17

2.1 Originile ș i cauzele fenomenului consumerist

Consumerismul este un fenomen de o amploare deosebită ce afectează în special statele

dezvoltate i în curs de dezvoltate. Un accent profund se poate remarca în stateleș

postcomuniste, datorat unui sentiment de frustrare sociala al indivizilor care au încercat

să acopere anumite lipsuri resim ite în perioada comunistă. ț

Conform unui studiu „State of the world 2004”, realizat în anul 2004 de Institutul

WorldWatch17, aproximativ 1,7 miliarde de oameni din lume apar in „claseiț

consumatoare”, acel grup de oameni care preferă alimentele hiperprocesate, care î iș

doresc să aibă o locuin ă mai mare, ma ini mai multe i mai mari. Stilul lor de via ă seț ș ș ț

caracterizează a adar prin necesitatea imperioasă de a achizi iona bunuri care nu suntș ț

condi ii sine qua non a existen ei lor. Studiul ne arată că jumatate dintre ace tia î i auț ț ș ș

resedin a în ări în curs de dezvoltare. Globalizarea este factorul decisiv care faceț ț

bunurile i serviciile accesibile la scară largă în statele în curs de dezvoltare i care faceș ș

din bunurile considerate în trecut de lux, actuale nevoi.

2.2: „The American Dream” ș i Societatea de Consum

Visul american trăie te ș și se extinde global

Cele două Războaie Mondiale au avut un impact covârșitor asupra statelor

moderne. Harta lumii a fost redesenată. Economiile statelor europene au intrat în colaps,

confruntându-se cu o majoră criză economică (1929-1930). La nivel global, ierarhiile

economice s-au inversat. Astfel, Statele Unite au ocupat locul I, căpătând statutul de

„superputere”. Aparatul de produc ie american a rămas intact în urma celor douăț

conflagra ii mondiale.ț

17 Mayell, Hillary, As Consumerism Spreads, Earth Suffers, Study Says, 2004,

http://news.nationalgeographic.com/news/2004/01/0111_040112_consumerism.html, accesat la 30 mai,

2011

18

Europa pauperizată s-a confruntat cu o îndelungată perioadă de frământari

economice, politice i ideologice. În urma Primului Război Mondial, mi căș ș rile extremiste

– fascismul, nazismul – au ocupat via a politică, trasând o noua traiectorie în modelulț

gândirii colective. La finalul celui de-al Doilea Război, o „cortinî de fier” s-a a ternutș

asupra Europei, divizând-o conform a două mari criterii ideologice i economice: Vestul aș

apar inut liberalismului capitalist, iar Estul a intrat în sfera protec ionistă a comunismului.ț ț

La capătul celalalt al Oceanului Atlantic, Statele Unite au cunoscut în perioada

Războiului Rece, sfâr itul anilor `60, începutul unei epoci de alienare care continuă până înș

ziua de azi. Expansiunea economică fără precedent, dar i tehnologizarea au dat na tere laș ș

ceea ce s-a numit „The American Dream”. Un stil de via ă nou, inovator, libertin, oț

societate care promovează i apără drepturile i libertă ile cetă ene ti, libertatea de aș ș ț ț ș

alege, de a fi ce vrei sa fii, abunden a produselor în supermarketuri, comoditatea iț ș

lejeritatea vie ii de zi cu zi, toate acestea s-au transformat în idealurile europenilor. În fapt,ț

europenii i-au dorit stilul de via ă consumerist atât de fascinant al americanilorș ț

Tinerele so ii europene au început săț viseze la aspiratoare peformante, ma ini deș

spălat, robo i cât mai sofistica i de bucătărie care să le faciliteze treburile gospodăre ti.ț ț ș

Barba ii tânjeau la ma inile de serie Chevrolet, Ford, Cadillac, Hummer etc. i laț ș ș

televizoarele care reflectau imagini atât de clare, într-o multitudine de culori. Tinerii

a teptau ziua în care să se poată răzvrăti asemenea celor din State. Întreaga societateș

europeană visa la stilul de via ă a americanului de clasă medie. Aceste tendin e au intratț ț

sub pielea lor i au devenit o parte integrantă a vie ii de zi cu zi. Un scop ce trebuia atins.ș ț

O perspectivă mult mai bună.

În contextul globalizării, Europa a adoptat cu admira ie i recunostin ă acest stil deț ș ț

via ă american i a îț ș ndeplinit „The American Dream”. Dintr-o dată, totul a devenit mult

mai simplu. Treburile gospodăre ti se realizau de la sine, cu ajutorul complicatelorș

dispozitive casnice. Informa iile ne-au invadat casa: prin Internet, la un click distan ă,ț ț

fiecare are la dispozi ie mii se rezultate i puncte de vedere asupra unor probleme ceț ș

frământă cotidianul, presa scrisă vine prin po tă, sute de publica ii, împânzite de opiniileș ț

jurnali tilor de duzină. Transporturile, infrastructura drumurilor au asigurat vacan e deș ț

neuitat în locuri exotice, izolate, la doar câteva ore de zbor.

19

Există i voci care su tin căș ș produsele americane au condus la o lipsă de cultură iș

de societate. Oamenii cumpără i aruncă permanent, cumpără produse pe care le considerăș

mai bune, iar bunurile devin de unică folosin ă. ț

America s-a transformat încet-încet într-un adevărat BigBrother. Suprastructura

care ne supraveghează vie ile: „ cu noile tehnologii de supraveghere, dispare grani a dintreț ț

spa iul privat i cel public. Totul este supus convergen ei, trecut i prezent, mintea iț ș ț ș ș

trupul, Diavolul i Bunul Dumnezeu”.ș 18 Brusc, sentimentul care a încol it în sufletulț

oamenilor a fost cel de nesiguran ă. S-a încercat construirea unei societă i „cu risc zero”ț ț 19.

„Factorii de risc au devenit alunele, telefoanele celulare, încălzirea planetei, asteroizii,

boala vacii nebune, exploziile solare [...]. orice arab ar putea fi terorist, orice bărbat, un

posibil violator.”20

„Rezultatul? O lume de acumulări superflue. Dematerializată, redundantă, sterilă iș

sterilizantă. Un univers tautologic în care imensitatea mijloacelor tehnice este egalată doar

de deriziunea scopurilor. [...] o realitate prin „libera” adeziune. Tehnoglobalismul, construit

pe un vid în permanentă expansiune, ne atrage ca o gaură neagră. Nu putem rezista mi căriiș

frenetice, suntem mixa i, metisa i, creoliza i, amalgama i. Lichida i. Vidul tehnoglobalistț ț ț ț ț

devine scopul nostru, caruselul spectrelor, singura noastră realitate. Hibridizare,

convergen ă, metisaj cultural etc, reunite în adevarate „ideologii combinatorii”, suntț

tehnici de integrare a individului/mul imilor i mecanisme de justificare. Promoveazăț ș

superfluul, neesen ialul, ne fac să uităm adevărul: eliminarea omului prin propriile saleț

mijloace.”21

2.3: Critica – coala de la FrankfurtȘ

18 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valley,ț Editura Timpul, Ia i, 2005, p.19ș19 Ibidem, p. 1020 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p. 20ș21 Ibid p.20

20

Reprezentan ii ț Școlii de la Frankfurt constituie icon-urile care au abordat o viziune

critică asupra societă ii contemporane de consum: „ Aporia cu care am fost confrunta i înț ț

lucrare s-a dovedit a fi prima problemă pe care trebuia să o investigăm, autodistrugerea

ra iunii” ( Introducere XVI – ț Dialectiva Iluminismului). Teoreticieni liberali de factură

marxistă, Theodor Adorno, Max Horkheimer preferă termenul de „industrie culturală”

celui de „cultură de masă” ( în Dialectica Iluminismului – 1947), considerând că noul

model cultural nu este rezultatul maselor, ci pentru mase, scopul acestuia fiind

manipularea22. De asemenea, reprezenta ii colii de la Frankfurt revizuiesc argumentele luiț Ș

Karl Marx asupra influen ei culturii în societatea capitalista modernă, oferind o nouăț

perspectivă, postmaterialistă.

Cultura i comunicarea de masă constituie mijloace îș n realizarea consensului la

nivel societal, în păstrarea i conservarea status-quo-ului existent. ș

Aceasta tehnologie a industriei culturii de masă presupune standardizare iș

ra ionalizareț . Principiul după care func ioneaza noua societate este cel al cererii i ofertei.ț ș

Societatea consumeristă răspunde prompt, cu o paletă largă de produse, idei, imagini,

emisiuni radio i de televiziune, presa etc ambalate i promovate cât mai atractiv, la pre uriș ș ț

accesibile tuturor. Obiectivele principale constau în identificarea necesită ilor publiculuiț

larg, formularea de predic ii asupra posibilelor i viitoarelor dorin e ale consumatorilorț ș ț

( pe termen scurt ) i oferirea lor ca răspuns la cerin ele indivizilor. Industria culturalăș ț

schematizează i împarte pe categorii în func ie de venituri, indivizii societă ii. Fiecăruiș ț ț

segment social i se pretează mai bine un anumit produs. De i atra i de diversitateaș ș

mărfurilor frumos aranjate pe rafturile supermarketurilor, practic, avem acelea i produse,ș

cu aceea i utilitate, la pre uri diferite, în func ie de preten iile individuale (sic!). Astfel,ș ț ț ț

acela i ampon, cu aceea i utilitate, îl vom găsi în diferite forme, arome i pre uri, la fel seș ș ș ș ț

întâmplă i cu uleiul – fie că este de floarea soarelui, de soia, de palmier i exemplele potș ș

continua. În fapt, nu avem de-a face decât cu acelea i bunuri, mulplicate la nesfâr it, pentruș ș

mereu aceea i oameni, to i tra i la indigo, care a teaptă docili, la cozi interminabile, cuș ț ș ș

cărucioarele pline de bunuri ( de consum).

22 Adorno, Theodor – Reconsiderarea industriei culturii, în vol. Cultură i societate, dezbateriș

contemporane ( coord. Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman), Institutul European, Ia i, 2001ș

21

Uniformizarea socială apare prin acest proces de „dresaj uman”. Cum mai poate fi

identificat spiritul critic al individului, când însă i individualitatea sa s-a contopit într-oș

identitate de grup? Societatea consumeristă creează nevoi false pentru a le satisface imediat

i pentru a asigura premisele altora noi.ș

2.4 Nevoi reale versus nevoi false

Herbert Marcuse, unul dintre promotorii teoriei critice asupra societă ii,ț

eviden iază în lucrarea sa de referin ă „One-Dimensional Man” diferen ă între nevoileț ț ț

false i cele reale.ș

Intensitatea, necesitatea satisfacerii i natura nevoilor umane sunt în mod clar,ș

caracteristici ce in de subiectivitatea fiecărui individ în parte. Totu i, există anumiteț ș

categorii de nevoi, care de i nu sunt esen iale vie ii, nu pot fi trecute cu vederea – nevoileș ț ț

false. Nevoile false sunt acele „necesită i” impuse indivizilor prin anumite mecanismeț

sociale i care dau na tere la nedreptă i, agresivitate i frustrări. Satisfacerea lor poateș ș ț ș

cunoa te valori ridicate, variind de la individ la individ, totu i, aceaste valori nu trebuieș ș

men inute i antrenate, deoarece perpetuarea lor va împiedica societatea să se dezvolteț ș

într-un mod armonios i spiritual. Putem cataloga drept „nevoi false” majoritatea celor deș

distrac ie, de comportament i de consum. Dezvoltarea acestora este de natură heterogenă,ț ș

deoarece sunt/pot fi determinate de anumi i factori externi, sociali, pe care individul nu îiț

poate evita sau asupra cărora nu de ine controlul. Satisfacerea unei nevoi false, va atrage oț

utilitate efemeră, i va constitui premisele, în scurt timp de la consumarea acesteia,ș

necesită ii satisfacerii altei nevoi false, care nu va întârzia să apară.ț 23 Consumerismul î iș 23Marcuse,Herbert,One-Dimensional Man, 1964,

http://www.marxists.org/reference/archive/marcuse/works/one-dimensional-

22

face loc în acest tip de nevoi, care nu sunt necesită i naturale ale individului, ci constructeț

artificiale ale societă ii de aparten ă.ț ț

A adar, conchidem că „pentru cetăș țeanul modern, consumatorul, nu se pune problema să

se priveze de aceasta constrângere la fericire i plăcere [...] omul modern î i dedică tot maiș ș

pu in timp producerii prin munca i din ce în ce mai mult producerii i reinventăriiț ș ș

propriilor sale nevoi i bunăstări.”ș 24

2.5 O adaptare corectă politic a termenului de „societate de consum”

Criticii epocii au caracterizat aceasta cultură de masă ca „o infrastructură, o

subcultură”, un „divertisment al sclavilor” sau „opium pentru popor”. Este o „mitologie a

fericirii” transpusă în realită ile vie ii de zi cu zi. Edgar Morin, unul dintre cei maiț ț

înver una i opozan i a acestui nou model contemporan, o consideră ca fiind „cosmopolităș ț ț

prin voca ie i planetară prin extindere”, „prima cultură universală din istoria omenirii”ț ș

( Edgar Morin în - Cultura de masă) 25.

Pentru a se adapta totu i corectitudinii politice a zilele noastre, unii autori auș

introdus noi termeni pentru a defini „cultura de masă”. Abraham Moles impune termenul

de „cultura mozaicată” pentru a sublinia amalagamul haotic de informa ii si idei, stări deț

spirit; imposibilitatea stabilirii unor legături între elementele componente ale culturii noi

formate precum i ierarhizarea i ordonarea acestora, relativismul valoric, caracterulș ș

incoerent. 26

Lucien Sfez, abordează din perspectivă simbolistică noua societate alimentată de

spiritul consumerist i condamna iluzia generală în care indivizii î i poartăș ș rutina zilnică.

Trăim într-o lume în care simbolurile sunt golite de semnifica ie, suntem deposeda i deț ț

man/index.htm, accesat la 1 iunie 201124 Baudrillard, Jean, Societatea de consum Mituri si structure, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2008, p. 10125 Georgiu, Grigore, Filosofia culturii. Cultură i comunicareș , editura Comunicare.ro, Bucure ti, 2004,ș p.201-20326 Ibidem, pg 203.

23

sine, pendulăm între realită i fictive, inter anjabile. Trăim prin ochii alterului nostru,ț ș

suntem incapabili de a mai distinge în oglindă o imagine individuală.27

Un alt teoretician al societății consumiste este postmodernistul Jean Baudrillard.

Acesta oferă o nouă perspectivă asupra felului în care efectul mass-mediei moderne a

influen at societatea contemporană. Acesta consideră că existen a individului esteț ț

încriptată în semne i imaginii, acestea fiind „cheia de boltă” a întregii vie i sociale i aș șț

raporturilor pe care le stabilim.

Noua societate contemporan, puternic tehnologizată, a determinat o modificare

puternică a semnelor i simbolurilor, a totemurilor menite să confere o identitate fiecăruiș

individ. Asistăm la o sciziune între trecut i actual, omul nu- i mai „aminte te” originile,ș ș ș

iar rela iile interumane se deteriorează. Oamenii au devenit victimele mass mediei i aț ș

consumerismului la cote globale. Avem tendin a de a ne reconstrui o identitate care săț

ofere stabilitate i confort, un sentiment de siguran ă. Cu toate acestea, bazele se pierd într-ș ț

o lume a valorilor denaturate de semnifica ia lor originară.ț

„Consumul nu este prometeic, ci hedonist i regresiv. Procesul de consum nu esteș

unul de muncă i de depă ire, ci un proces de absorb ie de semne i de absorb ie prinș ș ț ș ț

semne. El se caracterizează a adar, cum spune Marcuse, prin „sfâr itul transcenden ei”, înș ș ț

procesul generalizat de consum, nu mai există suflet, umbră, dublu, imagine în sens

specular. [...] Omul consumului nu se confundă niciodată cu propriile nevoi, nici cu

produsul propriei sale munci, nu se mai înfruntă cu propria lui imagine: este imanent

semnelor care îl ordonează. Nu mai exista transcenden ă, nu mai există finalitate, nu maiț

există scop: ceea ce caracterizează această societate este absen a de „reflectare”, deț

perspectivă asupra ei înse i.”ș 28

Observând rolul televiziunii în via a cotidianăț a individului, Baudrillard conchide

că realitatea sa este atrofiată prin intermediul media „disolu ia vie ii în tv”. Astfel, avemț ț

de-a face cu o hiperrealitate, contruită din simulacre – ansamblu de imagini care î i iauș

semnfica ia din alte imagini i î i pierd autenticitatea. Ceea ce vedem la televizor nu maiț ș ș

este o copie a ceea ce se întâmplă în realitate, este însă i realitatea. Un lider politic deș

27 Sfez, Lucien, Simbolistica politică, editura Institutul European, Ia i, 2000, p 136-138.ș28 Baudrillard, Jean, Societatea de consum Mituri si structuri, editura Comunicare.ro, Bucure ti, 2008 p. 247ș

24

astăzi nu mai poate câ tiga alegerile dacă nu apare constant la televizor: imaginea TV aș

liderului este „persoana” pe care cei mai mul i dintre spectatori o cunosc. ț 29

2.6 Alienarea prin societatea de consum

Contemporaneitatea a dat na tere, asemenea epocilor anterioare, unui nouș

model cultural, un mixaj de idei i reactii, produse i bunuri accesibile world-wide,ș ș

uniformizatoare i globalizatoare, imagini, mesaje i simboluri impersonale, sentimente iș ș ș

gânduri golite de semnifica ie. Întreaga lume pare că se hrane te i proslăve te acesteț ș ș ș

elemente componente a ceea ce numim „(sub)cultura maselor”.

Inovatorul secol XX în domeniile tiinș ței i tehnologiei, a creat un segment social,ș

un proletariat alienat, de dimensiuni impresionante, cu nevoi „speciale”, avid de consum de

dragul consumului.

Golit de propria individualitate, omul postmodern s-a găsit în situa ia de a- iț ș

reconstrui, cu propriile sale mijloace, o identitate. O identitate copiată dupa a celorlal i, unț

model comportamental i de gândire „corect politic”, în perfectă consonan ă cu normeleș ț

morale ale societă ii sale. ț

Individul se define te în raport cu semenii săș i prin intermediul produselor pe care

le consumă i prin obiectele pe care le de ine. Acestea par să constituie noii indici aiș ț

statusului social:“consumul nu este un ansamblu de obiecte, ci un raport social între

persoane, raport mijlocit de obiecte”.30

2.7: Cultură, nevoi, indentitate, alienare

29 Storey, John, Cultural Theory and popular culture, editia a III-a, Pearson Education Limited, 200630 Mihal , Ciprian – ț Prefa ăț , în Baudrillard, Jean, Societatea de consum Mituri si structuri,Editura

Comunicare.ro, Bucure ti,2008, p. 16.ș

25

Herbert Marcuse, unul dintre exponen ii colii de la Frankfurt, reia filosofia asupraț Ș

individului în raport cu societatea a lui Sigmund Freud i o reinterpretează în lucrareaș

“Eros i civiliza ie”. Societatea capitalistă are tendin a de a reprima instinctele individualeș ț ț

în scopuri sociale utile : “Cultura înseamnă tocmai sacrificarea metodică a libidoului,

devierea sa, impusă în mod rigid, spre activită i i expresii socialmente utile”.ț ș 31

Pleacă de la spusele lui Freud conform cărora “Civiliza ia se bazează peț

subjugarea permanentă a instinctelor umane”32 i reface argumentul freudian cu privire laș

reprimare în contextul societă ii civilizate. Marcuse vede în mod limpede legătura inerentăț

dintre dezvoltarea industrială, tehnologie i diminuarea libertă ii individului. Pre ul peș ț ț

care trebuie să îl plătim pentru a trăi într-o societate civilizată este însă i libertateaș

individuală.

Ideea marcusiană care ne interesează în lucrarea de fa ă este condi iaț ț individului în

societatea contemporană de consum.

Marcuse observă că în societatea zilelor noastre, institu iile politice i economiceț ș

au preluat controlul vie ii publice i private. Trăim în conformitate cu legi morale care neț ș

ordonează via a personală, ne supunem normelor jurisdic ionale în spatiul public. Totulț ț

este controlat prin intermediul mass mediei i a canalelor de difuzare în masă. Hegemoniaș

apar ine unei norme unice, cu valoare de universalitate, o lege atomizată i totalitaristă. ț ș

Cum se mai poate dezvolta rațiunea, spiritul critic i supraeul lui Freud înș

condi iile de fa ă? Marcuse oferă un răspuns pesimist. Asistăm la o sărire a stadiul deț ț

individualizare a supraeului matur33, individul fiind doar o copie a celorlal i, a grupului, unț

construct social. Cultura socială ne este impusă încă din stadiile ini iale de dezvoltare : niț

se „alege” o educa ie deosebită, din zecile de manuale alternative, care con in acelealiț ț

idei, reformulate, televizorul ne înfă i ează imagini care ar trebui să redea cât mai exactț ș

realitatea, radioul i presa transmit mesaje corecte politic, conformiste. Abisul întreș

genera ii este tot mai accentuat. Părin ii sunt „de modă veche”, tinerii sunt rebeli iț ț ș

răzvrăti i împotriva a ceva. Acest ceva? Aparent întregul sistem conformist, uniformizator.ț

31 Marcuse, Herbert, Eros i civiliza ieș ț , editura Trei, Bucure ti, 1996, p. 21ș32 Freud în Marcuse, Herbert, Eros i civiliza ieș ț , editura Trei, Bucure ti, 1996, p. 21ș33 Marcuse, Herbert, Eros i civilita ie,ș ț editura Trei, Bucuresti, 1996 ,p. 99

26

Individul nu- i mai găse te locul în noua societate, este nevoit să- i construiască o nouăș ș ș

identitate, dupa ablonul celorlal i. Aflat în aceasta situa ie, con tientizându- iș ț ț ș ș

incapacită ile i mizera sa condi ie, individul dezvoltă sentimente de frustrare i vinovă ieț ș ț ș ț

( aceastea au tendin a de a se acumula, până la un anumit punct critic când vor refula subț

diferite forme – agresivitate, întristare, depresie, tendin e de autodistrugere, de izolareț

etc) : „ Invidiul nu mai are suficient „spa iu psihic” pentru a se dezvolta împotrivaț

sentimentului său de vinovă ie, pentru a trăi având propria sa constiin ă. Eul s-aț ț

contractat într-o asemenea măsură încât procesele antagonice multiforme dintre sine, eu iș

supraeu nu se mai pot dezvolta în forma lor clasică”.34

Marcuse analizează efectele societă ii de consum i conchide că dimensiuneaț ș

regresivă nu este dată de standardizare i universalizare, ci de faptul că este intangibilăș

omului. El nu mai con tientizează dimensiunile sistemului viciat, i se creează ideea deș

libertate tocmai pentru a fi controlat cât mai eficient : „ Standardul înalt de via ă dinț

domeniul marilor corpora ii este restrictiv într-un sens sociologic concret: bunurile iț ș

serviciile pe care indivizii le cumpără le controlează nevoile i le pietrifică facultă ile. Înș ț

schimbul obiectelor care le îmbogă esc via a, indivizii î i văd nu numai munca, ci iț ț ș ș

timpul liber. Traiul mai bun este plătit printr-un control atotcuprinzător al vie ii. Oameniiț

locuiesc în aglomerări de apartamente, sunt proprietari de automobile private, cu care însă

nu mai pot evada într-o lume diferită. Au frigidere uria e, pline cu alimente congelate. Auș

zeci de ziare i reviste care adoptă acelea i idealuri. Au nenumărate op iuni, nenumărateș ș ț

fleacuri care sunt toate la fel, îi in ocupa i i le distrag aten ia de la adevarata problemă –ț ț ș ț

care constă în con tientizarea faptului că ar putea munci mai pu in i determina propriileș ț ș

nevoi i satisfac ii”.ș ț 35

Consumerismul devine ideologia globalizatoare. Principiile sale hedoniste promit

bunăstarea i maximizarea utilită ii prin achizi ionarea produselor de linie. ș ț ț

Procesul muncii este alienat și alienant per se. Muncitorul este o mică roti ăț

angrenată în imensul proces de produc ie. Prestează o activitate automată, incapabil de a- iț ș

mai pune amprenta asupra produsul muncii sale. Revolu ia industrială i tehnologizarea auț ș

34 Marcuse, Herbert, Eros i civiliza ieș ț , editura Trei, Bucure ti, 1996, p. 101ș35 Ibid, p. 102

27

permis dezvoltarea mijloacelor i instrumentelor opera ionale astfel încât acestea auș ț

preluat func iile ini iale ale omului, iar utilitatea sa s-a minimalizat. Nu mai este deț ț

neînlocuit în cadrul sistemului în care func ionează. i tocmai acesta poate fi o sursăț Ș

alternativă de frustrare – con tientizarea noului său statut, în configura ia actuală. ș ț

În altă ordine de idei, individul a devenit un obiect golit de personalitate. La rândul

lor, rela iile interumane sunt inter anjări de opinii superficiale. Legăturile de fond s-auț ș

pierdut în rutina cotidianului, fiind înlocuite de pseudo-conexiunile lipsite de consisten ăț

valorică, instabile i automatizate.ș

28

Capitolul III – Corectitudinea Politică

3.1 Corectitudinea politică. Defini iiț

Corectitudinea politică sau ”a fi corect politic” (în limba engleză - “political

correctness”, respectiv “politically correct”) este, în uzan ele comunica ionale comune, “oț ț

expresie utilizată pentru a descrie limbajul, ideile, politicile i comportamentele prin careș

se încearcă minimizarea ofenselor care au la bază trăsături etnice, de gen, orientare sexuală,

religie, handicap, vârstă, rasă etc”36. În aparen ă avem de-a face cu un concept careț

desemnează un anumit mod de a reac iona fa ă de lucrurile care ne înconjoară i careț ț ș

îndeamna la un normativism universal, etic i de “bun sim ”. O ș ț Weltanschauung37, o

sensibilitate sui generis, după cum exprima VladimirVolkoff38. Conform acestuia,

ideologia corectă politică este dominată de două tendin e majore: ”tendin a entropică spreț ț

o nivelare absolută, respectiv mondialismul”39. Cele două tendin e men ionate anteriorț ț

determină ”distrugerea deliberată a tuturor barierelor care protejează omul împotriva

gândirii unice (bariere familiale, na ionale, artistice, religioase, chiar sexuale)”ț 40.

36 http://en.wikipedia.org/wiki/Political_correctness. 37 Weltanschauung – termen ce desemnează o credin ă, un punct de vedere, ideologie sau filosofie deț

via ă.ț38 Volkoff, Vladimir, Manualul corectitudinii politice. Defectele democra iei sau de ce nu sunt decât peț

jumătate democrat, editura Antet, Bucure ti, 2008, p. 7ș39 Ibid., p. 97. 40 Ibidem.

29

Potrivit prestigiosului Dic ionar Oxford, corectitudinea politică reprezintă ”ț evitarea

formulărilor sau a ac iunilor prin care sunt excluse, marginalizate sau insultate segmenteț

de popula ie care sunt dezavantajate social sau discriminate”ț 41.

Dintr-o perspectivă ortodoxă, nu mai pu in radicală, ”ț corectitudinea politică este

un decret de comportare socială, pe care o minoritate luminată îl impune unei

majorităţi înapoiate. Cei care se opun ori obiectează acestui nou criteriu de omogenizare

socială – criteriu care nu a fost stabilit prin consensul majorităţii, ci a fost impus prin

terorismul intelectual al unei minorităţi ”active” şi ”conştiente” - sunt în mod natural

decretaţi ca fiind reacţionari (deoarece se opun ”progresului” reprezentat de idealurile

minorităţii leniniste), duşmani ai drepturilor omului (drepturile omului aşa cum le înţeleg

activiştii corectitudinii politice), pe scurt, inamici publici”42.

Un reputat specialist american în tiin e militare, William S. Lind, considerăș ț

corectitudinea politică drept ”cea mai mare pacoste a secolului, molima care a ucis zeci de

milioane de oameni în Europa, în Rusia, în China i, în definitiv, în ș întreaga lume”43.

Extrem de incisiv, adoptând un ton fără echivoc, Lind atrage aten ia asupra pericolului peț

care îl reprezintă uniformizarea i conformismul absolut către care tinde societateaș

contemporană. Gândirea unică, obiectiv nedeclarat al ”apostolilor” corectitudinii politice,

transcede grani ele na ionale i barierele sociale, pentru a estompa până la eliminareț ț ș

diferen ele între indivizi, societă i, culturi. ț ț

Lucian Boia consideră corectitudinea politică „o afec iune a democra iei actuale,ț ț

care riscă să devină boală în toată regula”44. Scopul vizat de această “strategie” este

promovarea unei morale universale, nediscriminatoare ( este incorect politic să folose tiș

termenul de „negru” pentru o persoană de culoare ) i a ”ș coeziunii sociale„, în contextul

unei lumi globalizate. De i suntem ”mai liberi decât înainta ii no tri”, ”trăim într-o lumeș ș ș

41 Oxford Dictionary, http://oxforddictionaries.com/42 *** - “Zeul toleran ei” i descre tinarea cre tinismului. O privire ortodoxăț ș ș ș , editura Christiana,

Bucure ti, 2009. ș43 Lind, William S., Originile corectitudinii politice, traducere de Drago Moldoveanu, ș www.constiinte.ro. 44 Boia, Lucian, Mitul democra iei, ț Editura Humanitas, Bucure ti, 2003, p. 143ș

30

mai liberă i mai constrângătoare”ș 45, suntem mult mai ”disciplina i” i ne bucurăm deț ș

iluzia libertă ii de a alege. Noua societate în viziunea lui Lucian Boia este dominată de oț

”mediocritate generalizată”46, iar cetă enii săi sunt toti copie a aceluia i ablon. ț ș ș

Ovidiu Hurduzeu, oferă o defini ie a corectitudinii politice în cartea sa de referin ăț ț

„Sclavii Ferici i. Lumea văzută din Silicon Valley”. Pentru acesta, corectitudinea politicăț

apare ca „o mi care eclectică care grupează stângi tii postmoderni: feministele,ș ș

multiculturali tii, ecologi tii radicali, sus inătorii extremi ti ai drepturilor omului iș ș ț ș ș

animalelor, lesbienelor i homosexualilor”ș 47. „Stângistul politic corect” este prototipul

individului lipsit de personalitate, alienat modern, consumerist, „un conformist i porta-ș

vocea gândirii de grup”.48 Nu are o ideologie la care să adere, este adeptul globalismului

ideologic, promovând prin corectitudine politică, „o nouă utopie planetară”.

Grosso modo, ne confruntăm cu o practică, o filosofie de via ă i, probabil, cu oț ș

adevărată ideologie globalizatoare, “camuflată” în termeni, reac ii, adevăruri proprii i ideiț ș

universale, morale i pretins nediscriminatoare. Corectitudinea politică ni se inoculează,ș

suntem manipula i să o acceptăm, să o utilizăm. Se regăse te în mass-media ( internet,ț ș

presă scrisă, televiziune, radio etc), în reclamele ostentative de pe marile bulevarde, în

îmbrăcăminte, în produsele supermaketurilor. O ”achizi ionăm”, o întrebuin ăm, oț ț

reciclăm. Normele juridice sunt formulate astfel încât să respecte principiile de baza ale

corectitudinii politice. Avem de-a face cu unul dintre cele mai distrugătoare vicii ale

autenticită ii, ale capacită ii critice i analitice a individului contemporan.ț ț ș

3.2: Originile corectitudinii politice

Identificarea originilor corectitudinii politice presupune un exerci iu analitic iț ș

critic îndelungat asupra evenimentelor produse în istoria civiliza iei. ț

45 Ibidem, p. 3646 Ibidem, p.4647 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p. 133ș48 Ibidem

31

Urmând definițiile date sintagmei „corectitudine politică” i respectândș

caracteristicile sale, acesta realitate î i trage originile din însu i „contractul social”ș ș 49, actul

de na tere a societă ii. De i neformulată, corectitudinea politică a existat dintotdeauna înș ț ș

sânul comunită ilor. Consensul, elementul esen ial în crearea constractului social, punereaț ț

de acord asupra normelor ce vor determina evolu ia societă ii i a indivizilor, precum iț ț ș ș

inegalită ile economice, sociale, dar mai ales cele individuale, insurmontabile, au constituitț

premisele apari iei acestui „cancer” al societă ii.ț ț

William S. Lind consideră că începuturile corectitudinii politice se regăsesc în

Primul Razboi Modial, în anii `60 a mi cărilor studen e ti din campusurile americane, aș ț ș

hipio ilor i a pacificistilor. Acest „marxism cultural, tradus din termeni economici înț ș

termeni culturali” 50 a căpătat de-a lungul vremii, statutul de ideologie. Găsind valori

comune marxismului clasic, corectitudinea politică devine totalitară prin însă i esen a saș ț

de ideologie. Indivizii sunt obliga i la a adopta un stil de via ă i un mecanism de filtrare aț ț ș

con tiin ei – corectitudinea politică care nu le mai dă posibilitatea de a identifica înș ț

realitate i de a cataloga un anume element ca fiind adevărat sau fals, bun sau rău; ci le esteș

dictat, prestabilit. „Marxismul cultural” de ine capacitatea de a formula enun uri cuț ț

valoare de adevăr: există doar un singur sens al istoriei, anumite grupuri de indivizi iș

curente culturale care sunt bune a priori – feminismul, homosexualii, negrii etc – doar prin

prisma faptului că sunt „victime”.51 Corectitudinea politica „deconstruie te”. Gole te deș ș

semnifica ie orice construct cultural, punând în loc un înteles specific, cu valoare deț

universalitate.

coala de la Frankfurt, prin reprezentan ii săi de seamă: Max Horkheimer, TheodorȘ ț

Adorno, Erich Fromm i Herbert Marcuse, a sus inut „credin a în capacitatea individuluiș ț ț

49 Volkoff, Vladimir, Manualul corectitudinii politice, Editura Antet, Filipe tii de Târg, Prahova, p. 98ș50 Lind, William S., Orginile corectitudinii politice, traducere de Drago Moldoveanu,ș

http://www.proiectul-arche.org/2009/01/traducere-william-s-lind-originile.html, accesat la 14 iunie 201151 Lind, William S., Orginile corectitudinii politice, traducere de Drago Moldoveanu,ș

http://www.proiectul-arche.org/2009/01/traducere-william-s-lind-originile.html, accesat la 14 iunie 2011

32

de a dezvolta idei valide”52 i a creat Teoria Critică, o metodă care operează concepte deș

factură marxistă i freudiană, a cărei scop este „răsturnarea ordinii sociale dominante iș ș

declan area revolu iei sociale”ș ț 53. A dat un nou sens corectitudinii politice i a stimulatș

mi cările din campusurile universitare americane din anii `60 ( dupa preluarea puterii deș

Hitler în 1933 în Germania, „ coala de Frankfurt se mută la New York, Ș unde îşi va

continua munca traducând marxismul din termeni economici în termeni culturali utilizând

mecanismele psihologice ale lui Sigmund Freud pentru a-i determina pe americani în a

crede în political correctness54). În fapt, teoreticienii colii de la Frankfurt au experimentatȘ

un nou model de gândire, universalist, egalizator; o viziune care să transceadă realitatea.

3.3:Psihologia corectitudinii politice – Cazul Unabomber

O viziune aparte asupra corectitudinii politice „noua stângă” ne este oferită de

Theodore Kaczynski, cunoscut sub numele de Unabomber, în manifestul său „ Societatea

industrială i viitorul ei”ș 55. Premisele de la care pleacă autorul sunt că segmentul cel mai

reprezentativ al sus inătorilor corectitudinii politice este dominat de „sentimente deț

inferioritate” i „suprasocializare”. Practican ii corectitudinii politice semnalează anumiteș ț

stări de frustrare, de lipsă de încredere în sine, înstrainare de membrii comunită ii din careț

fac parte, fiind hipersocializa i prin întreg ansamblul de confomare la normele societă iiț ț

din care provin. Toate aceste „simptome” trimit cu gândul la ceea ce voi defini în capitolul

52 Blazquez, Agustin, Sutton, Jaums, Political Correctness: The Scourge of Our Times, 2002,

http://www.newsmax.com, accesat 15 iunie 201153 Raehn, Raymond V., Radacinile istorice ale “Corectitudinii politice”, traducere de Irina Bazon,

http://www.proiectul-arche.org/2009/12/traducere-raymond-v-raehn-radacinile.html, accesat 14 iunie 201154 Ibidem.55 Theodore Kaczynski, matematician american, de origine poloneză,este autorul a numeroase atentate cu

colete capcană, vizând universită i i linii aeriene, prin care a ucis 3 persoane i a rănit alte 23. Lucrareaț ș ș

„Societatea industriala i viitorul ei” a fost publicată în data de 24 aprilie 1995 în New York Times, subș

promisiunea autorului că va renunta la atentate. Dupa apari ia în ziar a manifestului, Kaczynski a fostț

arestat i este închis pe via ă pentru actele sale.ș ț

33

ulterior a fi „alienarea”. Abordarea lui Kaczynski nu este în niciun moment una academică,

dar stilul folosit în manifestul său i publicarea sa în cel mai titrat ziar al Statelor Unite, auș

ridicat semne serioase de întrebare, în rândurile cititorilor asupra condi iei umane i aț ș

felului în care societatea le gestionează gusturile, preferin ele, educa ia, stilul de viata etc.ț ț

„Nu crimele lui par să-i deranjeze pe “criticii sociali”. În ochii contestatarilor

subven ionari, Unabomber se face vinovat de o crima mult mai gravă. Manifestul săuț

demască monstruoasa coali ie dintre tehnoglobalism i stângismul ț ș politic corect din

universită i. Departe de se revolta împotriva societă ii tehnologice, stângistulț ț

hipersocializat este servitorul umil al sistemului.”56

3.4: Dreptul la liberă exprimare i normele antidiscriminatoareș

Cartea lui Bernstein „ You can’t say that! The growing threat to civil liberties from

antidiscrimination laws” pune accentul pe politicile care condamnă discriminarea de orice

natură, dar care vin în contradic ie cu Primul Amendament al Constitu iei Americane iț ț ș

limitează libertă ile cetă ene ti. Cercetarea sa are la bază legile antidiscriminatoare dinț ț ș

societatea americană, codurile etice din campusurile universitare, de la locul de muncă, din

organiza iile private etc. precum i exemple clare de procese în care primul amendamentț ș

din Constitu ie ( care garantează i apără libertă ile civice – precum- libertatea de expresieț ș ț

i ce a religiei ș 57 ) a fost încălcat flagrant de atitudinile corecte politic.

Autorul consideră că modul în care sunt aplicate anumite legi este gre it per se.ș

Încercarea de eradicare a oricărei manifestări discriminatoare aduce atingere libertă ilorț

civile ale indivizilor. Tendin a este de intoleran ă fa ă de intoleran i, de a cenzuraț ț ț ț

discursul public i de a incrimina anumite atitudini considerate incorecte politic.ș

În anii 80 au apărut primele coduri de discursuri publice în universită i prinț

intermediul cărora s-au impus norme de conduită a studen ilor în colectivitate i au fostț ș

catalogate anumite reac ii si atitudini. În contextul apari iei corectitudiniiț ț

56 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p.24ș57 Primul amendament al Constitu iei Americane consfin e te dreptul la liberă exprimare, la practicareaț ț ș

liberă a religiei, libertatea discursului etc . Este parte a Bill of Rights i afirmă libertă ile civile.ș ț

http://www.firstamendmentcenter.org/

34

politice,libertatea de expresie a individului a cunoscut ajustari semnificative. Codul din

Michigan interzicea spre exemplu discursul „care stigmatizează sau victimizează un

individ pe motive rasiale” sau „care are scopul sau inten ia de a afecta în vreun felț

eforturile academice”58. Un alt articol din acela i text interzicea discursul cu tentă sexualăș

sau cu privire la orientarea sexuală deoarece „creează un mediu intimidant, ostil sau

necorespunzător scopurilor educa ionaleț ” de asemenea , erau interzise remarci din partea

bărba ilor la adresa femeilor precum „ț bărba ii sunt mai competen i ( mai buni ) în acestț ț

domeniu decât femeile”.59 Unele universită i pedepsesc în mod aspru atitutidinile incorectț

politice, spre exemplu : într-o coală liberală de arte din Bronx, New York, un student aș

fost acuzat pentru că a râs într-un mod necorespuzător după ce colegul său de cameră l-a

numit pe un altul „homosexual”. Alte universită i blamează glumele nechibzuite,ț

discursurile care pot leza respectul de sine sau chiar modul de a privi în ochi o persoană.60

Aceste politici antidiscriminare duc la erodarea libertă ilor civile.ț 61

„Corectitudinea politică este o formă acceptată de cenzură. Bazată pe afecte, în

detrimentul ra iunii, minimalizează impactul unor fapte sau adevăruri incomode,ț

ascuzându-le sub preș”62. Este mult mai confortabil să adop i o atitudine conformistă,ț

decât să fii etichetat drept „homofob” sau „rasist”. Astfel, urmând opinia generală,

individul societă ii corecte politic renun ă la a sa.Cenzura adevărurilor i opiniilorț ț ș

dureroase i inconfortabile, acesta este scopul corectitudinii politice. Cei care aderă laș

aceasta, sunt considera i indivizi „slabi”, membrii ai turmei, care sunt incapabili să- iț ș

formeze opinii sau să i le afime. Ni te „ș ș idio i utiliț ”.63

Continuând pe aceea i linie de idei, Roger Scruton observă depersonalizarea,ș

dezumanizarea individului din punct de vedere spiritual, cultural i politic prin intermediulș

58 Bernstein, Dadid E, You Cant say That! The growing threat to civil liberties from antidiscrimination laws, Cato Institute, Washington DC, 2003 , p. 5959 Bernstein, Dadid E, You Cant say That! The growing threat to civil liberties from antidiscrimination laws,

Cato Institute, Washington DC, 2003 , p. 5960 Ibidem, p. 16661 ibidem62 Morgan, Nancy, You cant say that! În http://www.americanthinker.com/2011/04/you_cant_say_that.html

,16 aprilie, 201163 ibidem

35

liberalismului, socialismului si mai ales a postmodernismului. Scopul filosofiei lui Scruton

este de a reda „dragostea fa ă de lucruri, comunitate, casă i identitate locală”ț ș 64.

Scruton pledează asemenea lui Bernstein pentru o societate civilă puternică, creată

prin interac iunea liberă a cetă enilor săi, moderată de tradi ii i respect. Cu toate acestea,ț ț ț ș

Scruton neagă natura ra ională a individului, condamnând teoriile rational choice, aceasteaț

fiind produse ale istoriei. Analizând marxismul i căutând explica ii i referin e valide înș ț ș ț

Gramsci, Foucault, Allthuser, conservatorul declarat, Roger Scruton observă dimensiunile

domina iei ț con tiin ei false,ș ț implementată cu succes în rândul maselor de puterea

dominatoare. Aceasta con tiin ă falsă este cauza pierderii identită ii de sine, aș ț ț

dezumanizarii societă ii. Este ideologia totalitară a gândirii unice.ț 65

3.5: Noua societate Orwelliană

Societatea contemporană a corectitudinii politice ne aminte te de distopia ș 1984 a

lui George Orwell. O nouă Oceanie, guvernată de un sigur partid, o singură ideologie, a

gândirii unice, supravegheată îndeaproape de BigBrother în care cetă enii au o dublăț

identitate, gândire, ra iune. ț

Indivizii în societatea orwelliană sunt asemenea animalelor, „toate animalele sunt

egale. Dar unele sunt mai egale ca celelalte”66. Împăr irea socială este după modelulț

comunist, marea masă a popula ieiț , proles ( proletariatul ) este condus de un singur partid

care impune regulile BigBrotherului ( entitate conducătoare necunoscută, ocultă,

intangibilă). Ministerele prin care se implementează noua ordine sunt de factură autoritară,

numele lor fiind în antonimie cu atribu iile : astfel, ț Ministerul Păcii (Minipax) are în

vedere problemele legate de răboi; Ministerul Adevărului ( Minitrue) operează cenzura; cel

al Dragostei ( Miniluv) aplică torturi i procedee de reeducare indivizilor care îndrăznescș

să nu se supună normelor statului; iar cel al Bunurilor ( Miniplenty) are rolul de a organiza 64 Scruton, Robert, „How i became a conservative” , Gentle Regrets 2005, in Dooley, Mark, The Roger

Scruton Reader, editura Continuum, London, 2009, p. 1365 Scruton, Robert, What is right?, Thinkers of the New Left, 1986, in Dooley, Mark, The Roger Scruton

Reader, editura Continuum, London, 2009, p. 20-4566 Orwell, George, Animal Farm, ed. Martin Secker & Warburg Limited/ Octupus, London, 1976

36

produc ia, de a o planifica i centraliza ( produsele bineîn eles ca nu sunt redistribuiteț ș ț

echitabil, se utilizează procedura de ra ionalizare). ț

În statul fictiv al lui Orwell se vorbe te o nouă limbă ( ș Newspeak) a cărei vocabular

este semnificativ redus la concepte simple, clasice, dar contradictorii. Scopul este a aliena

individul prin intermediul limbajului, de a-l manipula. De asemenea, Newspeakul introduce

Gândirea dublă ( Doublethink). Gândirea dublă denaturează semnifica iile conceptelor, leț

inversează, le gole te, punând în loc sensuri contradictorii, i am putea spune, corecteș ș

politic. Exemplul dat de Orwell in 1984 privind acest mecanism de falsificare iș

manipulare este concludent: în societatea sa, albul devine negru i viceversa. Indiviziiș

ajung să creadă acest lucru, devin convin i că lucrurile stau astfel i uită că anterior ar fiș ș

gândit contrariul. 67

Extrapolând acest exemplu, putem spune că acest fenomen se desfă oară înș

societatea contemporană prin intermediul aplicării corectitudinii politice termenilor iș

conceptelor. Dic ionarul lui Vladimir Volkoff este concludent în acest sens. În subcapitolulț

următor, voi eviden ia anumite uzan e lingvistice, corecte politic. Cuvintele sunt golite deț ț

sensul lor ini ial, capătă alte valori i semnifica ii.ț ș ț

Societatea contemporană ni se înfă i ează asemenea celei descrise de Orwell înț ș

1984. Indivizilor li se răpe te dreptul la libera exprimare, li se impun noi canoaneș

lingvistice în conformitate cu regulile antidiscriminatoare ale corectitudinii politice, li se

implementează o nouă gândire, unică, atomizatoare i uniformizatoare, adaptată laș

cerin ele BigBrotherului ( entită i suprastatale care promovează globalizarea iț ț ș

desfin area identită ii na ionale ). Prizonieri în acest ț ț ț Panopticon, supraveghea i înț

permanen ă, individul postmodern se dezumanizează, se înstrăinează. ț

Condi ia sa în noua societate consumeristă, globalizată i bineîn eles, corectăț ș ț

politic, va fi analizată în capitolul următor, Alienarea.

3.6: Corectitudinea politică – uzan e lingvisticeț

67 Orwell, George, 1984, Martin Secker & Warburg Limited/ Octupus, London, 1976

37

Corectitudinea politica – “acest comunism american”68 – se bazează pe sincretismul

„tradi iei aten iei fa ă de cuvânt a filosofiei analitice americane cu rasismul egalită ii –ț ț ț ț

forma cea mai condensată în care comunismul se poate manifesta”69.

Devian aț de la această forma ideologizantă, respectiv incorectitudinea politică,

constituie unul dintre cele mai grave atacuri la adresa valorilor occidentale, universale iș

globalizatoare.

Umberto Eco define te corectitudinea politică ca ”o mi care de reformă lingvistică,ș ș

care a generat uzan e lingvistice deviate.”ț 70 De i s-a încercat în primă fază evitarea unorș

epitete jignitoare la adresa unui anumit segment de popula ie ( de exemplu, ț negrii – au

devenit afroamericani), în timp corectitudinea politică i-a schimbat obiectivele, mergândș

până la golirea de sens a unor concepte cu tradi ie străveche în mentalul colectiv.ț

În continuare voi enumera câ iva termeni care i-au schimbat sensul în contextulț ș

adaptării la ceea ce este corect politic potrivit lui Vladimir Volkoff:

„Adevăr: este incorect din punct de vedere politic i totodată periculos să seș

folosească acest cuvânt la singular. Există adevăruri, între care se poate alege;

Alternan aț : alternan a partidelor la putere este singurul mijloc corect politic prinț

care se poate guverna o ară, deoarece este bine să spui că toate doctrinele i, înț ș

consecin ă, toate partidele au aceea i valoare. Acest lucru se aplică partidelor corecte dinț ș

punct de vedere politic. Celelalte sunt excluse de la alternan ă. Dacă un partid incorectț

politic ajunge în mod democratic la putere i pretinde avantajele alternan ei, trebuieș ț

modificate imediat regulile jocului democratic.

Capitalism: nu este incorect politic atâta vreme cât capitali tii ”sponsorizează”ș

ac iuni corecte politic.ț

Căutarea identită iiț : atitudine corectă politic cu condi ia să nu se găseasca nimic.ș

Civiliza ieț : cuvânt arhaic, impropiu, nefast, insultător, discriminator i politicș

incorect. A se utiliza de preferin ă cuvântul cultură.ț

68 Patapievici, Horia-Roman, Politice, editia a V-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008, p. 125.69 Ibidem70 Eco, Umberto, Înainte ca racul, Editura RAO, Bucure ti, 2007, p. 107ș

38

Democra ieț : cuvântul este corect politic. Democra ia este regimul cel mai bineț

adaptat tuturor epocilor, climatelor i popoarelor.ș […] Numai ni te chi ibu ari, suspec i deș șț ț

incorectitudine politică, ar putea remarca următoarele: - în democra ia ateniană, fiecareț

cetă ean avea în medie cinci sclavi; - Magna Charta, care este primul text democratic alț

timpurilor noastre, i-a fost impusă lui Ioan Fără de ară de către baronii săi, iar nu deȚ

masele populare - Iisus Hristos a fost crucificat în aclama iile poporului, consultat înș ț

modul cel mai democratic de către Pilat din Pont; - Hitler a fost adus la putere de

democra ia germană.ț

Individualism: era corect politic chiar atunci când corectitudinea politică nici nu se

inventase. El a fost calul troian al corectitudinii politice. Timp de multe genera ii, indiviziiț

care se doreau să se elibereze de categoriile existente – corpuri sociale, medii, na iuni – seț

declarau individuali ti. Făcând acest lucru, ei săpau încet la rădăcina zidurilor care,ș

închizându-I în colectivită i reduse, îi separau, fără ca ei să o tie, de marea, justaț ș

universala corectitudine politică. Acum, când aceste ziduri aproape că s-au prăbu it, nu maiș

este corect politic să fii individualist. Trebuie din contră, să accep i a fi membrul uneiț

echipe, al tuturor echipelor, al Marii echipe.

Mondialismul: este atât scopul ideologiei corecte politic, cât i condi ia sine quaș ț

non a expansiunii sale universale. Acesta este, într-un fel, cauza sa finală.

Om : omul nu se na te corect politic, dar poate deveni.ș ”71

De i în aparen ă, scopul corectitudinii politic este de a trage un semnal de alarmă în ceeaș ț

ce prive te receptivitatea fa ă de alterul nostru, în fond corectitudinea politica nuș ț

reprezinta decât „marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertă ii de expresie,ț

controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradi ionale i, în ultimă instan ă, un statț ș ț

totalitar”.72

Capitolul IV: Alienarea

Motto:

71 Volkoff, Vladimir, Manualul corectitudinii politice. Defectele democra ieiț , Editura Antet, Filipe tii deș

Târg, Prahova, p. 10-9572 Raehn, Raymond V., Rădăcinile istorice ale “Corectitudinii politice”, traducere de Irina Bazon,

http://www.proiectul-arche.org/2009/12/traducere-raymond-v-raehn-radacinile.html, accesat 14 iunie 2011

39

“Omul actual se scaldă în imaginar i trăie te în mare măsură prin intermediulș ș

altora. Cu ochii a inti i la micrul ecran, î i satisface astfel nevoile esen iale […]ț ț ș ț Nici un

tip de civiliza ie n-a fost capabil să ofere atâta fic iune; este un miracol produs prinț ț

fuziunea banului i a tehnologiei.ș ”73

Reiterând ideile parcuse în cursul lucrării cu privire la raportul cauzal „globalizare-

gândire unica – societate de consum”, în care un pion referen ial elementar este reprezentatț

de ceea ce este, sau din contra, nu este „corect politic”, capitolul de fa ă î i propune săț ș

eviden ieze în elegerile, accep iunile i manifestările alienării. Ce presupune alienarea iț ț ț ș ș

cum este aceasta conectată de tematica abordată?

Scopul acestei secțiuni teoretice este acela de a explica conceptul de alienare ca

fiind rezultanta raportului cauzal dat.

4.1. Defini ii, accep iuni, scurt istoricț ț

Alienare ( sau înstrăinare) reprezintă un concept care ocupă un loc central în

gândirea sociala i politică modernă, în teologie, ca i în sociologie i psihologie. Înș ș ș

accep iunea cea mai simplă, termenul „alienare” desemnează condi ia de separa ie sau deț ț ț

înstrăinare. Derivă din verbul latin „alienare” care înseamnă „a separa, a înlătura, a

îndepărta”. Ini ial, a însemnat trasferul proprietă ii unei persoane către o alta, dar cuț ț

timpul i-a lărgit sfera, începând să fie asociat cu amovibilitatea sau inamovibilitatea unorș

posesiuni nemateriale, de felul drepturilor i libertă ilor, i cu elemente sau atribute despreș șț

care se consideră că ne apar in în virtutea faptului că suntem cetă eni sau fiin eț ț ț

omene ti.ș 74

73 Boia, Lucian, Mitul democra ieiț , Editura Humanitas, Bucure ti, 2003, p.146ș74 Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, ed. Humanitas, Bucure ti, 2006, p. 24ș

40

În secolul al XVIII-lea, Jean Jacques Rousseau desemnează prin termenul de

alienare procesul prin care drepturile individuale sunt cedate prin contractul social,

comunită ii. Teoreticienii drepturilor omului, au clasificat drepturile în func ie de naturaț ț

lor. Astfel avem drepturi negative, naturale, inalienabile75 – această categorie desemnându-

le pe acelea cu care ne na tem, pe care nu le putem înstrăina i pe care nimeni nu ni leș ș

poate lua, aboli sau interzice. În cea de-a doua categorie le avem pe cele pozitive, acordate

de stat.

Termenul de „alienare” era folosit în trecut pentru o desemna nebunia

diagnosticata.

Hegel i Marx au dat o nouăș interpretare acestui concept. Astfel, alienarea nu este

”o stare de nebunie ci o formă mai pu in acută de rătăcire, care lasă bolnavuluiț

posibilitatea de a ac iona ra ional în domeniul practic, dar care constituie totu i oț ț ș

infirmitate dintre cele mai grave”76. Pentru Marx, alienarea le apare oamenilor “nu ca

propria lor for ă unită, ci ca o putere străină, exterioară, despre care nu tiu de undeț ș

provine i încotro se îndreaptă, care deci nu mai poate fi stăpânita de eiș 77”.

Hegel consideră că ”con tiin a sau spiritul (Geist) se dezvoltă spre formeș ț

superioare prin divizări sau „alienari” succesive. În esen a ei, istoria omenirii este povesteaț

autodezvoltării spiritului prin divizare sau autoînstrăinare. Aceasta odisee spirituală, care se

desfă oara în timp i în mare măsură independent de inten iile i scopurile individuale,ș ș șț

poate fi asemănată, în unele privin e, cu dezvoltarea spirituală sau psihologică a fiin elorț ț

umane individuale. A adar, Hegel vede istoria filosofiei ca o dezvoltare continuă aș

75In viziunea lui John Locke, drepturile inalienabile ale omului erau: dreptul la viata, libertate si

proprietate. Acestora li s-a adaugat ulterior, dreptul la fericire. Drepturile inalienabile ale omului au fost

cuprinse in “Virginia Bill of Rights” – document realizat in anul 1776, in contextul Razboiului de

Independenta a Statelor Unite ale Americii. Acestea sunt: dreptul la viata, libertate si proprietate; dreptul la

libera intrunire si libertatea presei; dreptul la libera migratie si dreptul de petitie; dreptul la protectie legala;

dreptul de vot. http://www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_2.htm76 Fromm, Erich – Societate alienata i societate sănătoasăș , Capitolul V: Omul în societatea capitalistă, în

Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politica, Bucure ti, 1983, p.120ș77 Marx, Karl, Engels, Friedrich, Opera, Volumul 3, Editura Politica, Bucuresti, 1958, p 35.

41

elementelor definitorii, în faze secven iale.”ț 78 Evolu ia individului este condi ionată deț ț

aceste forme ale alienării pentru a se desăvâr i.ș

La Hegel, alienarea este metoda prin care se împline te spiritualitatea.ș Feuerbach se

opune acestui demers, el în elege prin alienare ”răsturnarea ideologiei prin care omulț

proiectează în Dumnezeu nevoi i idealuri umane”ș 79.

Marx prive te i el alienarea în termeni istorici. În opinia sa, îș ș n diferite epoci

istorice, alienarea ( Entfremdung ) îmbracă forme i semnifica ii diferite. În societateaș ț

capitalistă membrii clasei muncitoare sunt înstrăina i în patru sensuri interdependente. ț

1: muncitorul este înstrăinat de produsul muncii sale: î i vinde for a de muncă,ș ț

rezultatul muncii sale îi este străin, nu- i pune amprenta personală.ș

2: muncitorul se înstrăinează de procesul de produc ieț , de munca în sine. Acest

fapt fiind consecin a înstrăinării sale fa ă de produsul muncii sale.ț ț

3: în societatea capitalistă, muncitorul este înstrăinat de acele puteri sau

poten ialită i definitorii pentru „fiin a sa de specie”, în particular de capacitatea de a creaț ț ț

liber obiecte estetice i de a se bucura de ele. ș

4: sistemul de produc ie capitalist, cu etosul său competititv i cu diviziuneaț ș

muncii ce-i este inerenta, îl înstrăinează pe muncitor de semenii săi.80

În patologia normalității, Marx percepe omul ca fiind „ dezumanizat mental si

fizic”, „un simplu fragment de om”81. Rezultatul la care se ajunge: muncitorul devine o

formă fără fond.

Marx, influen aț t de filosofia lui Feuerbach, consideră că bazele comunismului

rezidă din ”contrastul dintre alienarea muncii în condi iile capitalismului i societateaț ș

78 Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, ed. Humanitas, Bucure ti, 2006, p. 25ș79 Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, ed. Humanitas, Bucure ti, 2006, p. 26ș80 Ibidem81 Marx, Karl, Engels, Friedrich, Scrieri din tinere eț , Editura Politică, Bucure ti, 1968, p.583 în Fromm,ș

Erich, Texte alese, Capitolul III: Contribu ia lui Marx la cunoa terea omuluiț ș , Editura Politică, Bucure ti,ș

1983, p. 436.

42

comunistă în care oamenii i-ar putea dezvolta liber natura lor, cooperând în produc ie”.ș ț

Indivizii în capitalism sunt înstrăina i atât de procesul muncii lor, cât i de activitatea înț ș

sine, de natură i de semenii lor. Comunismul avea să suprime aceste înstrăinări, prinș

”reunificarea fiin elor umane cu produsele muncii lor, cu însu i procesul muncii, cuț ș

semenii lor i cu lumea naturală”. În „Ideologia germană” (1846), Marx consideră căș

„natura indivizilor depinde de condi iile materiale ce determină produc ia lor”. În aceastăț ț

concep ie materialistă despre istorie, totalitatea rela iilor de produc ie – modul în careț ț ț

oamenii î i organizează produc ia socială, precum i uneltele pe care le folosesc –ș șț

constituie baza reală a societă ii, pe care se dezvoltă o suprastructura juridică i politică iț ș ș

căreia îi corespund forme determinate ale con tiin ei sociale. Astfel, felul în care oameniiș ț

î i produc mijloacele de subzisten ă – i în special clasele generate de raporturile diferiteș șț

ale grupurilor sociale fa ă de mijloacele de produc ie – condi ionează întreaga via ăț ț ț ț

intelectuală, politică i socială.ș 82

În secolul al XX-lea se pun bazele colii de la Frankfurt. Reprezentan ii acesteia,Ș ț

Theodor Adorno, Max Horkheimer, Herbert Marcuse, Erich Fromm, Jurgen Habermas vor

revolu iona dialectica marxistă i metapsihologia lui Sigmund Freud, dând via ă unui nouț ș ț

curent: freudo-marxismul. Printre temele centrale abordate se numără alienarea, ca proces

al pierderii identită ii de sine a individului datorită societă ii contemporane cu tendin eț ț ț

uniformizatoare, globalizatoare i consumeriste.ș

4.2. Manifestări ale alienarii. Patologia normalită iiț

Stabilind referințele teoretice asupra conceptului de alienare, lucrarea se va

focaliza în continuare pe analiza propriu-zisă a modului în care aceasta se manifestă.

Deoarece alienarea stabilește o noua stare de fapt, tacit acceptată social, aceasta

devine în mod reflexiv maniera considerată firească de func ionare socială. În alte cuvinte,ț

în contextul societă ii contemporane, alienarea a ajuns să se echivaleze valoric cuț

normalitatea.

82 Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, ed. Humanitas, Bucuresti, 2006

43

Patologia normalităț ii.

Ce înseamnă “normalitatea”, “a fi normal”? O întrebare aparent simplă, care nu ar

trebui să suresciteze prea multe explica ii. ”Normal”, conform DOOM 2 – indică felul înț

care ar trebui să fie o stare, un lucru, în perfectă consonan ă cu starea firească, obi nuită,ț ș

naturală, conformă prevederilor în vigoare83. Cu toate acestea, aceasta banală, comună

“normalitate” comportă mai multe interpretări, fiind “o no iune relativă, variabilă de la unț

mediu socio-cultural la altul i în plus face interesanta precizare că în medicină existăș

tendin a de a asimila omul normal individului perfect sănătos, individ care la dreptț

vorbind, nu există” (N. Sillamy, 1995 – Dic ionarul de psihologie Larousse).ț

Din punct de vedere sociologic, o societate este normală doar pentru că

functionează în parametrii normali, ace tia din urmă constând în ansamblul legilor ( atâtș

scrise, cât i nescrise – practici, ritualuri, tradi ii etc) socio-culturale ale unei comunită i,ș ț ț

la un moment dat în istorie.

Individul apare în acest context asemenea unui nein iat , echipat cu o tabula rasaț

limitată, pe care societatea i cultura î i vor imprima textul – experien ele cotidianului.ș ș ț

Această viziune empiristă i suficient de pesimistă ne limitează la dimensiunea fiziologicaș

i anatomică a fiin ei umane. Este într-adevăr structura mentală a unui individ o foaieș ț

nescrisă?

„Omul este propria sa crea ie”. Caută să găsească poten ialul său intrinsec i să-lț ț ș

exploateze, să-l adapteze necesită ilor sale. Ceea ce îl diferen iază pe om de animal esteț ț

”intensitatea pasiunilor i a conflictelor care îl macină”.ș 84 De-a lungul istoriei civiliza iei,ț

observăm aceste tendin e ale indivizilor de a- i depă i condi ia umană, naturală,ț ș ș ț

instinctuală, de a pă i dincolo de grani ele mediului securizant în care se dezvoltă.ș ț

Individul are capacitatea de a ra iona, de a opera conceptele lumii înconjurătoare, de a leț

descifra pentru a le încripta la loc, dându-le sensuri aparte. Putem spune că virtutea cea mai

de pre a sa este capacitatea de a abstractiza.ț

Urmatoarea întrebarea care se impune în acest demers teoretic este:

83 DOOM 284 Fromm, Erich, Omul pentru el însu i,ș în Texte alese, Editura Politică, Bucure ti,1983, p. 238ș

44

4.3. Ce este omul?

Omul, o fiin ă neînț țeleasă ce se redefine te de la o perioadă istorica la alta, înș

contextul curentelor filosofice, sociologice, antropologice, î i găse te originile atât înș ș

teoriile darwiniste cât i în cele ale crea iei, î i schimbă identitatea i caracterisiticile înș ș șț

func ie de contextul la care se adaptează, este dominat atât de ra ionalitate cât i deț ț ș

ira ionalitate i afecte; i inter anjările antagonice pot continua. ț ș ș ș

Încă din Antichitate, marii gânditori i filosofi au a ezat în centrul atenș ș ției omul,

încercând să-l demistifice, să-i găsească natura umană i să nominalizeze caracteristicileș

sale. Omul a căpătat de-a lungul istoriei civiliza iei, numeroase definiri i categorisiri înț ș

func ie de esen a sa umană, fie în compara ie cu fiin ele animalice, Dumnezeu, crea ie siț ț ț ț ț

a a mai departe. Acest demers anevoios nu s-a definitivat nicicând într-o accep iuneș ț

universală, unanim acceptată. Dată fiind multitudinea răspunsurilor la întrebarea „Ce este

omul?”, nu voi încerca să găsesc o defini ie care să suprime chint-esen a acestuia, ci măț ț

voi rezuma la enumerarea accep iunilor celebre: „ț O trestie cugetătoare”; „ ce noutate,

ce monstru, ce haos, ce îngrămădire de contradic ii? Judecător al tuturor lucrurilor;ț

imbecil vierme de pământ, depozitar al adevărului; îngrămădire de incertitudine i deș

eroare; mărire i lepădătură a universuluiș ” ( Blaise Pascal – Scrieri alese), „Animal social

– zoon politikon” ( Aristotel ) se eviden iaza caracterului sociabil al individului, „ ț Un

lucru care cugetă (...) care se îndoie te, în elege, afirmă, neagă, voie te, nu voie te,ș ș șț

totdeauna imaginează i simteș ...” ( Rene Descartes ) – viziune empiristă, ra ionalistă, „ț Pe

oameni îi po i deosebi de animale prin con tiin ă, prin religie, prin ce vrei. Ei în i i auț ș ț ș ș

început să se deosebească de animale de îndată ce au început să- i producă mijloace deș

trai” ( Karl Marx, F. Engels), „O dată cu omul a apărut [...] în cadrul naturii ceva radical

nou. O dată cu omul s-a ivit în cosmos „subiectul creator” în accep ia deplină aț

termenului. Or, aceasta ar putea să însemneze că omul încetează de a fi obiect sau

material în vederea unei crea ii biologice. Împrejurarea că omul a devenit om, adicăț

subiect creator, datorită unei hotârătoare muta iuni ontologice ar putea desigur să aibăț

tocmai semnifica ia că în om s-a finalizat evolu ia care procedează prin muta iuniț ț ț

biologice i ca dincolo de el nu mai e posibilă o nouă specie biologica superioară luiș ” ( L.

45

Blaga)- dimensiunea creatoare a omului; „Natura umană, care trebuie presupusă, nu este o

natură deja făcută i pe care prezen a sociabilului ar putea să o modifice... ea este unș ț

ansamblu de posibilită i care nu se actualizează decât în contact cu socialulț ” ( M.

Dufrenne); „Esen a umană nu este o abstrac ie inerentă individului izolat. în realitatea ei,ț ț

ea este ansamblul rela iilor socialeț ” (K.Marx); „Omul este lup fa ă de omț ” (Hobbes);

„Omul va fi pentru ma ini ceea ce sunt astăzi câinele i calul pentru om. El va continua săș ș

trăiască, bineîn eles va cunoa te în plus îmbunătă iri i probabil via a sa va fi maiț ș ț ș ț

agreabilă decât este astăzi, domesticită sub triumfala putere a ma inilor. [...] Dar, înș

ferocitatea lor, ma inile câ tigă teren pe zi ce trece, zilnic suntem mai tributari lor, existăș ș

din ce în ce mai mul i oameni destina i să le serveasca, sclaviț ț .” (R. Butler); „Dinamismul

naturii umane este în mod originar înrădăcinat în această nevoie a omului de a- i exprimaș

faculta ile sale despre lume, i nu atât în nevoia de a întrebuin a lumea ca un mijloc de a-ț ș ț

i satisface propriile necesită i fiziologice.ș ț ”85

4.4. Manifestarea alienării în contextul societă ii de consumț

A adar, stabilind atât proprietă ile normalita ii, cât i valen ele ataș ș șț ț ț ate omului,

respectiv naturii umane, este de asemenea necesară clasificarea conexiunilor func ionaleț

dintre individ si societate pentru a determina coerent modul în care aceasta denatureaza

ceea ce este propriu omului, alienându-l.

Manifestările particulare ale unui individ sunt determinate de normele sociale în

care el trăie te, de valorile sale, de experien ele pe care le-a trăit. Habitatul acestuia ce seș ț

imprima în sfera psihica i îl construiesc, particularizează i definesc. Societatea, modul deș ș

organizare i de funtionare, normele morale, juridice, practicile împământenite, cultura,ș

puncteaza i determină con tiin a umană, până la cele mai rudimentare niveluri.ș ș ț

85 Fromm, Erich, Criza psihanalizei. Eseuri despre Freud, Marx i psihologia socialăș , Capitolul III:

Contribu ia lui Marx la cunoa terea omuluiț ș , în Erich Fromm, Texte alese, Editura Politică, Bucure ti, 1983,ș

p. 434

46

Sănătatea mentală este asigurată în momentul în care normele sociale sunt

asemenea celor care ne guveneaza natura umană. Un esec în aceasta evolu ie determinăț

maladia mentală. ”Echilibrul” nu este dat de adaptarea individuală la o ordine socială dată,

ci ”este universal, valabil pentru to i indivizii”ț 86.

Am ajuns să trăim alături de semenii no tri într-o “stare de insuficien ă fără a fiș ț

bolnavi”87. Am renun at la o comunicare autentică, ne regăsim în mass media, în serialeleț

tv pe care le urmărim; tocmai pentru a ne asigura complicitatea la o existen ă autentică,ț

trăim prin intermediul celorlal i. ț

Freud în “Das Unbehagen in der Kultur”: “Dacă evolu ia civiliza iei prezintă astfelț ț

de similitudini cu dezvoltarea unui individ i daca acelea i metode se regăsesc în ambeleș ș

cazuri, nu se poate admite oare diagnosticul că numeroase sisteme de civiliza ie sauț

perioade ale acesteia – i, eventual, chiar ansamblul umanită ii au devenit nevrozate subș ț

presiunea curentelor civilizatoare? Dacă analiza acestor nevroze ar trebui să urmeze

îngrijirile terapeutice, care prezintă un mare interes practic. Nu a spune că încercarea de aș

aplica metoda psihanalitică unei societă i este o ac iune himerică sau sortita e ecului. Seț ț ș

cuvine însă să fim foarte pruden i, să nu uităm că avem de-a face cu simple analogii i căț ș

atât pentru oameni cât i pentru concept este periculos să le smulgem din mediul în care auș

crescut. Dignosticul de nevroză colectiva se ciocne te, pe de altă parte, de o dificultateș

particulară. În cazul unei nevroze individuale, punctul de plecare este contrastul care îl

opune pe pacient mediului său, considerat normal. Acest fundal nu există atunci când este

vorba de o societate. Trebuie să suplinim această lipsă. În ceea ce prive te aplicareaș

terapeutică a cuno tintelor noastre, la ce ar putea servi analiza cea mai aprofundată aș

nevrozelor sociale câtă vreme nimeni nu are puterea să contrângă comunitatea să se

îngrijească? În ciuda a tuturor acestor dificultă i, putem speră că într-o zi cineva se vaț

aventura în studiul patologiei comunită ilor civilitate.”ț 88

86 Fromm, Erich, Societate alienată i societate sănătoasăș , în Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politică,

Bucure ti, 1983, p. 55.ș87 Ibidem, p.57.88 Freud, Sigmund, Malaise dans la civilisation, in Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politica, Bucure ti,ș

1983,

47

Frica de libertate i condiș ț ia omului modern

În „Frica de libertate”, Fromm89 doreşte să arate că dezvoltarea ulterioară a

societăţii capitaliste a influenţat evoluţia personalităţii în aceeaşi direcţie în care aceasta

pornise în perioada reformei. Fromm este de părere că structura societăţii moderne

afectează omul în două feluri simultan: îl face mai independent, mai încrezător în sine şi

mai critic, dar în acelaşi timp mai izolat, mai singur şi mai temător. Problema aici apare

datorită gândirii convenţionale a omului, care se îndoieşte de faptul că două direcţii

contradictorii pot rezulat dintr-o singură cauză.

De-a lungul istoriei moderne, libertatea a reprezentat combaterea vechilor forme de

autoritate şi constrângere. Astfel, când omul a scăpat de aceste constrângeri, a apărut un alt

duşman, de natură internă. Practic, omul nu ştie ce să facă cu propria libertate. De exemplu,

omul a luptat pentru dreptul la propria religie, însă acum lumea tinde să nu mai creadă în

zei.

Deci, problema libertăţii nu se mai referă la obţinerea unei libertăţi cantitative, ci

calitative: nu trebuie doar menţinută şi sporită libertatea tradiţională, ci trebuie obţinut un

nou fel de libertate, care să permită dobândirea propriului eu individual.

Fromm susţine că, practic, capitalismul a continuat eliberarea pe plan spiritual a

omului, începută de protestantism. „Libertatea economică a fost baza acestei evoluţii, iar

clasa de mijloc a fost apărătoarea ei”. Individul îşi ţine viitorul în mână, viitorul depinzând

numai de calităţile sale intrinseci: sârguinţă, inteligenţă, curaj, chibzuinţă sau noroc.

Individul are în faţa sa un scop spre care poate tinde şi pe care îl poate atinge. Practic, omul

a învăţat să-şi poarte singur de grijă, s-a maturizat. Toţi oamenii devin egali, nemaifiind

diferenţiaţi de castă sau religie.

Datorită puterii economice, clasa de mijloc a câştigat şi putere politică. Această

evoluţie este marcată, de exemplu, de revoluţiile engleză, franceză şi americană. Punctul

culminant al acestei evoluţii îl reprezintă statul modern democrat, bazat pe principiul

egalităţii tuturor oamenilor şi dreptul egal de a participa la guvernare.

89 Fromm, Erich, Frica de libertate, Editura Universitas, Bucure ti, 1998ș

48

Iată, deci, capitalismul nu a sporit numai libertăţile tradiţionale, ci a sporit şi

libertatea pozitivă, prin dezvoltarea unui eu activ, critic, responsabil. În acelaşi timp însă l-

a izolat pe individ şi i-a generat un sentiment de insignifianţă şi slăbiciune: unul din factori

este principiul activităţii individualiste. Omul şi-a găsit ca mijloc de alinare a insecurităţii

fundamentale proprietatea, hainele, casa, trupul. Cu cât simţea că-şi pierde personalitatea,

cu atât simţea nevoia să aibă proprietăţi. Pe lângă proprietate, pe om îl mai liniştea

prestigiul şi puterea. Dacă nu avea mijloacele necesare dobândirii de proprietăţi sau de

prestigiu social, omul se refugia în conceptele de familie şi mândrie naţională (sau de

clasă). În familie, bărbatul are întotdeauna şansa de a arăta că deţine puterea şi de a-şi mări

astfel încrederea în propriile puteri. Referitor la mândria naţională, chiar şi un cerşetor din

SUA, de exemplu, se poate mândri cu faptul că este cetăţean american.

Odată însă cu stadiul monopolist al capitalismului, au câştigat în greutate acei

factori care tind să slăbească eul individual, în timp ce aceia care întăresc individul au

slăbit proporţional. Cel mai important factor în această evoluţie este puterea în creştere a

capitalului monopolist: un mic grup exercită asupra întregii societăţi o putere enormă, iar

de deciziile lui depinde soarta unei mari părţi a societăţii (de exemplu Marea Criză din

1929-1933). Omul a realizat cât de lipsit de importanţă este ca individ, văzând cum

acumulările şi crezurile sale de o viaţă pot fi năruite de alţi indivizi fără ca el să poată face

ceva pentru a îi împiedica.

Ca un contra-balans au acţionat sindicatele, nu numai pe plan economic, având grijă

ca muncitorii să nu fie exploataţi, dar şi pe plan psihologic, individul căpătând un

sentiment de putere şi însemnătate în faţa giganţilor cu care are de-a face. Individul nu mai

este singur, ci luptă alături de mai mulţi oameni care au aceleaşi probleme.

Erich Fromm, după părerea mea, vede foarte bine şi clar ce se întâmplă în societate,

şi chiar se poate spune că a şi prezis evoluţia relaţiilor interumane. El ne dă ca exemplu

evoluţia relaţiei patron-angajat, vânzător-client, votant-partid. Toate aceste relaţii au trecut

de la o relaţie strânsă, în care patronul îl cunoştea pe angajat, vânzătorul ştia care sunt

preferinţele clientului, iar politicianul era lânga alegători, la o relaţie „capitalistă”, unde

angajatul poate ajunge să nu îşi vadă niciodată la faţă patronul, vânzătorii nu relaţionează

cu clienţii decât financiar iar cea mai apropiată legătură între politician şi votant este

televizorul.

49

Pe lângă această continuă însingurare a individului, acesta mai este şi bombardat de

ameninţări, cele mai multe la nivel informaţional: scena politică şi economică este din ce în

ce mai complexă, iar individul are o capacitate din ce în ce mai mică de a analiza; o luptă

din ce în ce mai acerbă pe piaţa muncii duce la frica şomajului, care conduce la o

ameninţare a bătrâneţii (oamenilor mai în vârstă le e frică să nu rămână şomeri, căci nu ar

mai avea şanse să mai găsească de muncă); clădirile sunt din ce în ce mai inalte şi mai

impozante, facându-l pe om să realizeze cât de mic este el; ştirile se modifică de la oră la

oră şi diferă de la canal la canal, lucru ce îl face pe individ să nu mai ştie ce este adevărat şi

să se îndoiască de propria capacitate de evaluare şi înţelegere.

Individul alienat este cel care a e uat în a stabili rela ii de comunicare iș șț

interac iune cu semenii săi, nu a putut săț se alinieze unei ordini sociale stabilite. În spe ă,ț

alienarea presupune înstrăinarea sinelui de ceea ce îi este propriu, autentic. Altfel spus,

omul î i pierde identitatea. Erich Fromm este unul dintre teoreticienii care a abordat acestș

subiect, reliefând astfel ceea ce se nume te „sentimentul identită ii”.ș ț

4.5 Sentimentul identită iiț

Omul este capabil să își con tientizeze individualitatea – ș eul. Gradul con tien ei deș ț

sine este condi ionat de gradul în care individul a reu it să se deta eze de grup caț ș ș

individualitate ( se construie te în raport cu grupul din care provine, dar este capabil deș

autenticitate ) - de la Descartes – “ ma îndoiesc, deci cuget, cuget deci exist” - omul este

caracterizat prin capacitatea sa de a ra iona.ț 90

În timp individualismul s-a modificat, începând a se confunda cu experien aț

conformită ii. Indivizii se regăsesc în cultura socială din care provin ( ț “sunt American”,

protestant etc.) tocmai pentru a asigura un sentiment de siguran ă, un sentiment deț

apartenen ă la un anumit grup social. Individul are nevoie de-a lungul existen ei sale săț ț

î i găsească locul în sânul unei comunită i, să trăiască alături se semenii săi în rela iiș ț ț

90 Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politica, Bucure ti, 1983ș

50

armonioase, să accepte i să fie acceptat ( acest fapt îl putem pune pe seama caracterului deș

„zoon politikon” – enuntat de Aristotel)91. Procesul de adaptabilitate i integrare socialăș

presupune acceptarea normelor comunită ii respective i dezvoltatea conformismului. Deț ș

competen a cui ine impunerea i respectarea legilor după care se va conduce societatea?ț ț ș

Cine elaboreaza normele sociale?

Acest subiect a constituit problematica filosofilor de-a lungul istoriei. De la

Aristotel la Hobbes, Locke, Rousseau, John Rawls i Habermas, ideea contractului social aș

cunoscut o evolu ie metodologică, esen a sa rămânând aceea i. Prin „contract social” seț ț ș

în elege actul de na tere a societă ii, consensul majorită iiț ș ț ț 92 asupra normelor morale iș

juridice care legitimează guvernarea societă ii. ț

A adar, se observăș la Freud conflictul între civiliza ie i sănătatea mentala aț ș

indivizilor. Omul societă ii civilizate se bucura de roadele tiin ei, artei etc. dar esteț ș ț

întotdeauna încătu at de normele sociale ( care îl determină să î i reprime instinctele ).ș ș

Individul este pus a adar în situa ia de a face o alegere: să î i trăiască via a conformș șț ț

instinctelor sale primare sau să obtina fericirea prin adaptarea sa la normele societă ii înț

virtutea “binefacerii culturii”93.

În societatea capitalistă, schimbul a devenit un scop în sine.

Dragostea e văzută ca un schimb de “pachete” de “personalita i”. Fiecare om esteț

un pachet, o personalitate – aspect exterior, educa ie, venit, ansele de succes. Individulț ș

caută să găsească alte pachete mai avantajoase – pentru a- i schimba statutul social - a aș ș

cum se schimbă o Dacie pentru un Renault. Acest aspect apare la Adam Smith ca o pornire

inerentă umană, dar aceasta este un simptom al alienării sociale94. Via a apare ca o întreagăț

91 Zoon politikon – animal social. Aristotel vorbe te în lucrarea “Politica” despre natura umană aș

individului i locul său în societate. De factura naturalistă, acesta elaboreaza teoria organicistă – astfel,ș

indivizii sunt pentru cetate (pentru societate) precum membrele pentru corp. Ace tia au capacitatea de aș

ra iona i de a opera conceptele de bine i de rău. Scopul lor este fericirea comună în cadrul cetă ii –ț ș ș ț

aceasta este în interdependen ă de comunitatea politică, individul nu poate avea o existenta izolată, dinț

aceasta rezultând faptul că nu fericirea nu poate fi produsă în afara societă ii.ț92 Majoritate vs. unanimitate93 Fromm, Erich, Character and Social Process. An appendix to Fear of Freedom, 1942,

http://www.marxists.org/archive/fromm/works/1942/character.htm accesat la 5 mai 201194 Fromm, Erich, Societate alienată i societate sănătoasă. De la capitalism la socialismul umanist,Capitolulș V : Omul în societatea capitalistă. Societatea secolului al XX-lea, în Fromm, Erich, Texte alese, Editura

51

investi ie. Scopul este de a scoate un profit. Î i merită banii vizionarea unui spectacol?ț ș

Merită achizi ionarea unei ma ini de spălat de ultima generatie? ț ș

4.6 Autoritate i conformismș

Indivizii au avut dintotdeauna nevoie de o anumită autoritate care să le indice

întocmai calea ce trebuie urmată, pentru a- i ș asigura sentimentul de siguran ă. Dacă înț

trecut, această ”autoritate era una declarată (stăpânul, tatăl, legea, con tiin a moralăș ț

etc.)”95 de la jumătatea secolului al XX-lea autoritatea este alienată, anonimă, ocultă.

Această formă este reprezentată prin impersonalul “se”: “se face”, „se execută”, „se

simte”, „se gânde te”. Omul î i pierde con tiin a de sine i se supune acestui “ș ș ș șț Se”96.

Indivizii se supun unei reguli nescrise, se aliniază standardelor sociale impuse. Cei

care sunt în afară, sunt vicia i, răi, tocmai că sunt altfel, pentru că nu se supun normelor.ț

Sistemele culturale i-au ostracizat pe diziden i, pe cei care s-au opus ideologiei de masă:ț

”Opozan ilor li se vor acorda ajutoare sociale pentru a-i face să în eleagă cât sunt deț ț

egoi ti i de nedrep i, neparticipând la mi carea generală către viitorul luminos. Iar dacăș ș șț

persistă în eroare, vor fi marginaliza i, ostraciza i, considera i ni te parazi i răuvoitori deț ț ț ș ț

care societatea se poate debarasa. Aceasta va fi versiunea europeană a gulagului.”97

Conformismul i respectarea acestei autorită i anonime sunt consecin ele adaptăriiș ț ț

indivizilor la un sistem economic consumerist, în care fiecare necesitate nu suferă amânare.

În societatea zilelor noastre, cumpărăm ceea ce ne trebuie i ceea ce nu ne trebuie – caș

reac ie a publicită ii seducătoare. Produsele pe care le cumpărăm ne satisfac ego-ul iț ț ș

necesită ile imediate, utilitatea lor se pierde în momentul în care noua colec ie este pusăț ț

pe pia ă. Omul modern caută să- i satisfacă nevoile în cel mai scurt timp posibil – esteț ș

incapabil de a- i stăpâni pulsiunile i dorin ele. Vie ile oamenilor moderni se rezumă laș ș ț ț

munca pe care o prestează, la distrac iile pe care meticulos le planifică pentru weekenduri.ț

Politică, Bucure ti, 1983, p. 146ș95 Ibidem, p.15096 Ibidem, p. 15297 Bukovkski, Vladimir, Uniunea Europeană...O Nouă URSS?, Editura Vremea, Bucure ti, 2006, p. 160ș

52

Sunt incapabili de a se autodepă i, de a căuta în forul lor interior elementul original, unic iș ș

aparte. Copii a celorlal i, născu i, crescu i, educa i după un ablon conformist. ț ț ț ț ș

Lumea este un imens produs la posesiunea căruia oamenii visează. Adevărurile

( corecte politic) după care î i organizează vie ile, pe care le doresc a le stăpâni i dupăș șț

care aleargă pe parcursul existen ei sunt copii infidele i inferioare calitativ, asemeneaț ș

plasticelor “made in China”.

În concluzie, analizând accep iunile ț și istoricul conceptului de alienare, precum iș

maniera în care aceasta se influen ează i denaturează natura individuală, se poate observaț ș

urmatoare idee semnificativă: “Omul modern văde te o lipsă surprinzătoare de realism înș

toate domeniile: în ceea ce prive te semnifica ia vie ii i a mor ii, bucuria i durerea,ș ș șț ț ț

sentimentele i ideile serioase. El a escamontat realitatea existen ei umane, înlocuind-oș ț

printr-o pseudorealitate artificială i înfrumuse ată; el s-a comportat aproape ca sălbaticiiș ț

care i-au pierdut pământurile i libertatea în schimbul unor margele de sticlă”.ș ș 98

Concluzie:

Pentru a în elege dimensiunea i implica iile alienării individuale, este imperiosț ș ț

necesar a-i în elege cauzele i originile. Astfel, ”ceea ce caracterizează omul modernită iiț ș ț

tardive este totala sa dependen ă de realitatea tehnologică.”ț 99 Angrenat în sistemul noului

model cultural, al societă ii de consum, în care ”satisfacerea nevoilor materiale mereu înț

98 Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politică, Bucure ti, 1983ș99 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p. 45ș

53

cre tere tinde să devină unicul lui ideal”ș 100, omul contemporan se dezumanizează, î i pierdeș

con tiin a de sine, identitate, fiind incapabil de rela ionare cu semenii săi. Se înstrăinează.ș ț ț

Societatea i-a oferit individului modern confortul i siguran a în schimbul libertă iiș ț ț

sale. ”Răspândirea endemică a conformismului a produs atrofierea capacită ii critice i aț ș

spiritului creaor, frigidizarea trăirilor, pierderea încrederii în posibilită ile individului umanț

de a exista ca o fiin ă autonomă”ț 101. Astfel, omul modern a adoptat stilul de via ă corectț

politic, universalist i globalizator, încercând a- i prefabrica o nouă identitate prinș ș

intermediul abunden ei de bunuri i servicii puse la dispozi ie de societate. ț ș ț

În paginile de mai sus, am încercat, grosso modo, să supun unui examen critic

realită ile societă ii zilelor noastre i să eviden iez efectele pe care conformismul,ț ț ș ț

corectitudinea politică, societatea de consum, gândirea unică i nu în ultimul rând,ș

globalizarea, le pot produce asupra indivizilor neaviza i.ț

Acest proces, încă în fază incipientă, a constituit o scurtă incursiune în universul

teoretic al conceptelor enun ate mai sus, punând bazele unei viziuni analitice, bazate maiț

mult pe asump ii particulare,sesizabile la nivelul cunoa terii comune.ț ș

Nefiind o tratare exhaustivă, putem concluziona că: ”adevăratul pericol pentru

societă ile moderne constă în faptul că oamenii au pierdut orice încredere în valoareaț

principiilor pe care s-au înăl at aceste societa i.”ț ț 102

100 Le Bon, Gustave, Legile psihologice ale evolu iei popoarelorț , Editura Antet, Filipe tii de Târg, Prahova,ș

p. 117101 Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valleyț , Editura Timpul, Ia i, 2005, p. 69ș102 Le Bon, Gustave, Legile psihologice ale evolu iei popoarelorț , Editura Antet, Filipe tii de Târg, Prahova,ș

p. 116

54

Bibliografie

1. Adorno, Theodor, Horkheimer, Max, The culture industry: Enlightenment as Mass

Deception, 1944 diponibil

http://www.marxists.org/reference/archive/adorno/1944/culture-industry.htm;

2. Barber, Benjamin, Jihad vs. McWorld, Times Book, 1995, disponibil :

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1992/03/jihad-vs-mcworld/3882/

3. Baudrillard, Jean, Societatea de consum Mituri i structuriș , editura Comunicare.ro,

Bucure ti, 2008;ș

4. Bernstein, Dadid E, You Cant say That! The growing threat to civil liberties from

antidiscrimination laws, Cato Institute, Washington DC, 2003

55

5. Blazquez, Agustin, Sutton, Jaums, Political Correctness: The Scourge of Our

Times, 2002, http://www.newsmax.com,

6. Boia, Lucian, Mitul democra ieiț , Editura Humanitas, Bucure ti, 2003;ș

7. Bukovski, Vladimir, Uniunea Europeană...O Nouă URSS?, Editura Vremea,

Bucure ti, 2006ș ;

8. Dant, Tim, Critical Social Theory: Culture, Society and Critique, Sage

Publications, London, 2003;

9. Dooley, Mark, The Roger Scruton Reader, editura Continuum, London, 2009

10.Eco, Umberto, Înainte ca racul, Editura RAO, Bucure ti, 2007;ș

11.Ellis, Frank, Political Correctness and the Ideological Struggle: From Lenin and

Mao to Marcuse and Foucault, Univesity of Sheffield, 2004;

12.Enciclopedie de Filosofie i tiin e umaneș Ș ț , Editura All, DeAgostini, Bucure ti,ș

2004,2007;

13.Feuerbach, Ludwing, Towards a Critique of Hegel’s Philosophy, traducere : Zawar

Hanfi, 1972, sursa: The Fiery Brook, 1839,

http://www.marxists.org/reference/archive/feuerbach/works/critique/index.htm

14.Fromm, Erich, Texte alese, Editura Politica, Bucure ti, 1983;ș

15.Gamble, Andrew, Politica si destin, Editura Antet, Filipestii de Targ, Prahova,

2001;

16.Garner, James Finn, Povesti corecte politic de adormit copiii, Editura Humanitas,

Bucuresti, 2006;

17.Georgiu, Grigore, Filosofia culturii. Cultură i comunicareș , editura

Comunicare.ro, Bucure ti, 2004;ș

18.Giddens, Anthony – Sociologie, edi ia V, Editura All, Bucuresti, 2006;ț

56

19.Hurduzeu, Ovidiu, Sclavii ferici i. Lumea văzută din Silicon Valley,ț Editura

Timpul, Ia i, 2005;ș

20.Le Bon, Gustave, Legile psihologice ale evolu iei popoarelorț , Editura Antet,

Filipe tii de Târg, Prahova;ș

21.Lind, William S., Originile corectitudinii politice, traducere de Dragoș

Moldoveanu, www.constiinte.ro;

22.Lyotard, Jean-Francois, The Postmodern Condition. A report on Knowledge,

Manchester University Press, 1984,

http://www.marxists.org/reference/subject/philosophy/works/fr/lyotard.htm

23.Marcuse, Herbert, Eros i civiliza ieș ț , editura Trei, Bucure ti, 1996;ș

24.Marcuse, Herbert, Heideggerian Marxism, University of Nebraska Press, Lincoln

and London, 2005

25.Marcuse,Herbert,One-Dimensional Man, 1964,

http://www.marxists.org/reference/archive/marcuse/works/one-dimensional-

man/index.htm;

26.Marx, Karl, Engels, Friedrich, Opera, Volumul 3, Editura Politica, Bucuresti, 1958

27.Mayell, Hillary, As Consumerism Spreads, Earth Suffers, Study Says, 2004,

http://news.nationalgeographic.com/news/2004/01/0111_040112_consumerism.htm

l

28.Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, ed. Humanitas,

Bucuresti, 2006;

29.Morgan, Nancy, You cant say that! În

http://www.americanthinker.com/2011/04/you_cant_say_that.html ,16 aprilie 2011

30.Orwell, George, Animal Farm, ed. Martin Secker & Warburg Limited/ Octupus,

London, 1976;

57

31.Orwell, George, 1984, Martin Secker & Warburg Limited/ Octupus, London, 1976;

32.Pasti, Vladimir, Romania in tranzitie. Caderea in viitor, Editura Nemira, Bucuresti,

1995;

33.Patapievici, Horia-Roman, Politice, editia a V-a, Editura Humanitas, Bucuresti,

2008;

34.Raehn, Raymond V., Radacinile istorice ale “Corectitudinii politice”, traducere de

Irina Bazon, http://www.proiectul-arche.org/2009/12/traducere-raymond-v-raehn-

radacinile.html

35.Ritzer, George, McDonalizarea societă iiț , Bucure ti, Editura comunicare.ro, 2003;ș

36.Sfez, Lucien, Simbolistica politică, editura Institutul European, Ia i, 2000ș

37.Storey, John, Cultural Theory and popular culture, editia a III-a, Pearson Education

Limited, 2006;

38.Volkoff, Vladimir, Manualul corectitudinii politice. Defectele democra iei sau deț

ce nu sunt pe jumătate democrat, editura Antet, Bucure ti, 2008;ș

39.Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, traducere de Mihnea

Columbeanu,Editura Antet, Filipestii de Targ, Prahova, 1998;

40. *** - “Zeul toleran ei” i descre tinarea cre tinismului. O privire ortodoxăț ș ș ș ,

editura Christiana, Bucure ti, 2009;ș

41. www.constiinte.ro ;

42. http://www.firstamendmentcenter.org/ ;

43.http://www.globalizarea.com ;

44.http://www.marxist.org ;

45.http://nationalgeographic.com ;

46.http://www.newsmax.com ;

47.http://www.theatlantic.com/

58

48.http://www.proiectul-arche.org .

59