PDF generat folosind librăria cu sursă deschisă mwlib. Vedeți http://code.pediapress.com/ pentru mai multe informații.PDF generated at: Thu, 10 Feb 2011 14:17:49 UTC

Sindromul Alienării Părinteştiversiunea ianuarie 2011

ConținutArticole

Sindromul alienării părinteşti 1Sindromul alienării părinteşti/Contribuţii şi susţinere 2Sindromul alienării părinteşti/Caracteristici 4Sindromul alienării părinteşti/Cum apare PAS? 6Sindromul alienării părinteşti/Simptomele PAS 8Sindromul alienării părinteşti/Stadiile PAS 10Sindromul alienării părinteşti/Tipuri de alienatori 11Sindromul alienării părinteşti/Recunoaşterea PAS 13Sindromul alienării părinteşti/Comportamentul părintelui manipulator 15Sindromul alienării părinteşti/Ce pot face autorităţile? 16Sindromul alienării părinteşti/Ce poate face părintele alienat? 18Sindromul alienării părinteşti/Bibliografie 19

ReferințeSursele și contribuitorii articolului 21

Licențele articoluluiLicență 22

Sindromul alienării părinteşti 1

Sindromul alienării părinteşti

Cuvânt înainteSindromul Alienării Părinteşti sau Sindromul Alienării Parentale (în engleză Parental Alienation Syndromesau prescurtat PAS) constă în denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt cu intenţia îndepărtării copiluluide acesta. Noţiunea de PAS a fost introdusă de profesorul de psihiatrie american Richard A. Gardner (1931 – 2003)în anul 1985 (bibliografie, referinţa A)

Dr. Douglas Darnall (bibliografie, referinţa B) defineşte alienarea parentală ca fiind orice constelaţie decomportamente, conştiente sau inconştiente, care ar putea evoca o perturbare a relaţiei dintre copil şi părintele carenu deţine custodia sa. Accentul cade pentru Dr. Darnall pe spălarea creierului (brainwashing), alienarea fiind unproces reciproc în care ambii părinţi sunt prinşi.PAS este o formă de abuz emoţional asupra copilului, care apare în cursul sau în urma unui divorţ, prin care părintelece obţine custodia copilului urmăreşte excluderea completă a celuilalt părinte din viaţa copilului. În practică,părintele alienator este cel mai adesea mama, deşi există unele cazuri în care şi tatăl o poate face (bibliografie,referinta C). Pe parcursul acestui document se va considera implicită situaţia net mai frecventă în care mamacustodiană este părintele alienator; aceasta fiind abordarea în cazul marii majorităţi a literaturii de specialitate(bibliografie, referinţa D). Gardner face acest lucru de asemenea (bibliografie, referinţa E) motiv pentru care s-aconfruntat cu acuzaţia de sexism. El apreciază ca în 85-90% din cazuri părintele alienator este mama, acest lucrudatorându-se în mare măsură faptului că mama este cea căreia i se încredinţează copilul de cele mai multe ori. Pentrusimplificare el foloseşte adesea termenul de mamă pentru părintele alienator şi cel de tată pentru părintele alienat,aceeaşi convenţie fiind folosită pe parcursul acestui document.

Cuprins1. /Motto/2. /Caracteristici/3. /Cum apare PAS?/4. /Simptomele PAS/5. /Stadiile PAS/6. /Tipuri de alienatori/7. /Recunoaşterea PAS/8. /Comportamentul părintelui manipulator/9. /Ce pot face autorităţile?/10. /Ce poate face părintele alienat?/11. /Cazuri celebre/12. /Contribuţii şi susţinere/13. /Bibliografie/

Sindromul alienării părinteşti 2

Link-uri utile• Descărcaţi această carte în format PDF (varianta din 15 may 2010) [1] (atenţie, între timp e foarte posibil ca

manualul să se fi îmbunătăţit)• Sindromul alienării părinteşti în Wikipedia• Traducere Un ghid comprehensiv cu privire la evaluarile copiilor în instanta: perspective psihologice si legale +

Capitloul 18 - Despre înstrăinarea minorului şi fenomenul alienării părinteşti [2]

Referințe[1] http:/ / docs. google. com/ fileview?id=0B-iOqOKLc35PZDQ5ODBhZGQtYzEyNi00MTMxLWIxM2ItMWEzYjlkOTA0OGU5& hl=en[2] https:/ / docs. google. com/ leaf?id=0BwzMKPb_SwDLZTA5Y2MwNjAtYWJmOC00YzIzLThhYmUtOWQ4MWEyZDZmMTRi& hl=en&

authkey=CKS6gKsE

Sindromul alienării părinteşti/Contribuţii şisusţinere

Contribuţii directe• Dr. Emil Ciurea, medic, Sibiu, Asociaţia TATA• Cătălin Bogdan, Bucureşti, Asociaţia TATA• Christian Lindemayer, Bucureşti, Asociaţia TATA• Felix Moga, Cernavoda, Asociaţia TATA• Carmen Corodeanu, student psihologie

Susţinere specialişti în psihologie (în ordinea înregistrării)1. psiholog Doina Grasu [1], psihoterapeut, Bucureşti2. Tuchel Cristina, DGASP [2] Galaţi3. psiholog MA Drd. Armand Veleanovici [3], Bucureşti4. psiholog Oana (ŞOROAGĂ) Vasiu [4], Sibiu, psiholog clinician atestat de colegiul psihologilor din România şi

master în psihoterapie analitică . membru al asociaţiei psihologilor din România şi al asociaţiei române depsihologie analitică. participanta la diverse cursuri de consiliere şi psihoterapie, conferinţe şi congrese despecialitate.

5. Lidia Iliea, Galaţi, organizator al conferinţei Exemple de bune practici în educaţia parentală [5]

6. Dr. Vartosu Ioana, medic de familie, Asociaţia Şcoala Mamei [6], Timişoara - salut cu mult entuziasm aceastainiţiativă, de fapt orice iniţiativă menită să asigure o dezvoltare armonioasa a copilului şi sa nu îl lezeze din niciun punct de vedere. De 7 ani de zile conduc o asociaţie a cărei activitate principala este educaţia părinţilorpentru a-şi creste copiii sănătoşi atât fizic cât şi mental şi să se dezvolte armonios. Din păcate în România,divorţul este încă privit ca un subiect tabu şi fiecare îşi reprimă sentimentele negative şi le manifestă involuntarspre copil. Există foarte puţină literatură în acest sens şi foarte putina ghidare sănătoasă a părinţilor înaintea întimpul şi după separare.

7. psiholog Mihaela Sahlean [7], doctorand în psihologie, lector universitar şi psihoterapeut, Bucureşti - “Nimeni nupoate sa pretindă nici unui părinte să se împace cu ideea de a nu-şi vedea copilul, de a renunţa la el, de a da'cancel' pe 'istoria' de până atunci petrecută împreună sau să împrumute un mod străin de a privi lucrurile.“

8. Dr. Cicu Gabriel [8] – Psihiatru şi Psihoterapeut psihanalist, Bucureşti9. Clinica de psihiatrie, psihoterapie şi dezvoltare personală Psymotion [9], Bucureşti10. Psiholog Dănuţ Negru [10], psihoterapeut, Braşov

Sindromul alienării părinteşti/Contribuţii şi susţinere 3

Susţinere judecători1. judecător Cristi Danileţ [11], Oradea, membru ales al CSM, începând cu ianuarie 20112. Daniela Pantazi, judecator specializat în cauze cu minori, Oradea "Apreciez nespus efortul dvs. in a face

demersurile necesare pentru recunoasterea fenomenului PAS, in ambele sale acceptiuni, in Romania. Sprijinulmeu este garantat, voi transmite informatiile si altor colegi specializati in dreptul familiei. Sunt judecatorspecializat in dreptul familiei, am revenit in instanta dupa o perioada mai lunga de timp. Desi in ultimul timp amobservat ca multi soti aflati in procedura de divort ajung la un acord asupra incredintarii si legaturilor personaleprivind proprii lor copii, din pacate exista mai multe conflicte privind incredintarea si stabilirea accesului lacopil. Judec saptamanal astfel de cauze, unele sunt dramatice si nu pot sa raman indiferenta."

Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti

Alţi susţinători1. Razvan Korodi, student psihologie, Brasov

Referințe[1] http:/ / www. sfatulmedicului. ro/ parteneri-doina-grasu_245[2] http:/ / www. dgaspcgalati. ro/[3] http:/ / www. psiconsulting. ro/[4] http:/ / cabinetpsihologie. blogspot. com/[5] http:/ / docs. google. com/ fileview?id=0B-iOqOKLc35PZjNhMzZlOTEtZDBiYS00ZmFhLWFmYzgtNGJkM2ZjZGFjYTY1& hl=en[6] http:/ / www. mamicafarafrica. ro[7] http:/ / www. mihaelasahlean. ro[8] http:/ / http:/ / www. frontnews. ro/ social-si-economic/ sanatate/

dr-gabriel-cicu-la-psiholog-mergi-cand-simti-nevoia-imbunatatirii-calitatii-vietii-sau-nu-mai-esti-multumit-tu-cu-tine-18971/ toate-paginile[9] http:/ / www. psymotion. ro[10] http:/ / www. psihoterapie-brasov. ro/[11] http:/ / cristidanilet. wordpress. com/

Sindromul alienării părinteşti/Caracteristici 4

Sindromul alienării părinteşti/Caracteristici

Caracteristici• Părintele alienator are de obicei o cauză: alierea copilului de partea sa, astfel încât să lupte împreună într-o

campanie de distrugere a relaţiei copilului cu celălalt părinte. Este vorba de un proces care necesită timp, iarcopiii, mai ales cei aflaţi la vârste mici, sunt complet neajutoraţi pentru a vedea ce li se întamplă şi pentru a seapăra. Acest proces începe în multe cazuri încă dinaintea finalizării divorţului. Concret, acest lucru înseamnă căprin gânduri, acţiuni şi maniere verbale şi non-verbale un copil este abuzat emoţional (i se spală creierul) pentrua-l determina să creadă că celălalt părinte este un duşman. Celălalt părinte (părintele alienat) este vorbit de rău înfaţa copilului de către mama acestuia, vizitele copilului la tată sunt restricţionate sau mama încearcă să controlezeactivităţile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu tatăl său. În cartea sa “The Parental AlienationSyndrome” (bibliografie, referinţa F), Gardner arată că PAS se realizează prin idei, acţiuni şi manierisme verbalesau non-verbale prin care copilul este abuzat emoţional prin spălarea creierului (brainwashing) pentru a-l face săcreadă că celălalt parinte este un duşman. Aceasta se poate realiza prin diverse moduri care variază de la vorbireade rău a părintelui în faţa copilului, la împiedicarea programului de vizitare, sau planificarea altor activităţi alecopilului în timpul programului de vizitare, când autoritatea parentală ar trebui exercitată de către tată.

• Părintele alienator este nervos şi se simte trădat de către celălalt părinte. S-ar putea ca motivele iniţiale ale acesteistări de furie să fie justificate. Respectivul părinte se poate să fi fost abuzat verbal sau fizic în trecut, să fi fostviolat, înşelat sau ruinat financiar de către celălalt părinte. Problemele apar atunci când aceste sentimente nu sevindecă, ci devin şi mai intense. Simplul dialog cu celălalt părinte sau simpla vedere a celuilalt părinte înapropierea copilului îi reaminteşte părintelui alienator trecutul şi declanşează sentimentul de ură. Părinţiialienatori sunt astfel prinşi într-o capcană din care nu pot ieşi şi nu se pot vindeca.

• Dorinţa tatălui de a rămâne în legătură cu copilul prin telefon şi încercarile de a-l vizita deranjează mamele şi nusunt dorite. Părerea mamelor este că tatăl aduce neliniște în viata copiilor. Dezvoltarea familiei noi este deranjată.Totul ar fi bine dacă tatăl ne ar lăsa în pace. Tatăl niciodată nu sună la telefon într-un moment bun. Tocmaiatunci copilul are treabă, mănâncă, ascultă muzică, face lecţii, etc. Indiferent cu ce este copilul ocupat, acestlucru este mai important decât să vorbească cu tatăl, în concepţia mamelor. Bineinţeles când sună prieteniicopilului sau ai mamei situaţia este alta. Încercările tatălui de a avea o legătură cu copilul i se par mamei ca fiindo şicanare. Chiar cererea tatălui în faţa instanţelor ca să primeasca un program de vizitare sau să lărgeascăprogramul de vizitare deja agreat este văzută ca fiind impertinentă. Prostul m-a dat în judecată, atunci nu va maivedea copilul deloc. Mamele manipulatoare învaţă copilul că tatăl este iresponsabil, că mama trebuie să lucrezedin cauza tatălui care a lăsat familia fără susţinere materială, că familia nu mai are destui bani, pentru că tata adat-o pe mama în judecată şi astfel tatăl face rău copilului. Tatăl nu înţelege deloc că este o cerere iraţională şiimpertinentă să dea mama în judecată sau să îşi dorească custodia copiilor, că tatăl insistă pentru drepturile luişi nu face nici un compromis, că tatăl nu poate să se adapteze la situaţia copilului şi nu ştie care sunt nevoilecopilului.

• Nimeni nu ştie mai bine ca o mamă cât de sensibil este un copil. Şi bineînţeles mamele ştiu când tatălreacţionează emoţional. Mamele manipulatoare folosesc această informaţie pentru a tenta tatăl spre o reacţieemotională în prezenţa copilului. Obiectivul lor este să arate copilului ca tatăl este un om rău şi agresiv. Nu artrebui să mergă cu o persoană care este aşa labilă. Nu te duci într-o situaţie periculoasă cu tatăl tău spun ele.

• Foştii soţi ar trebui să înţeleagă că un copil are nevoie să-şi iubească ambii părinţi indiferent de ceea ce s-aîntâmplat între aceştia în trecut. Este posibil ca rolurile de “părinte bun” şi “părinte rău” să se inverseze uneori, iarpărintele acuzat să răspundă cu aceeaşi monedă, accentuând confuzia copilului.

Sindromul alienării părinteşti/Caracteristici 5

• Trebuie menţionat că uneori alienatorul nu este (doar) părintele, ci şi bunicul / bunica, părintele adoptiv, părintelevitreg, prietenii de familie ai mamei, sau alte persoane din anturajul mamei şi al copilului. De asemenea, unpărinte alienator se va alia deseori cu persoane care îi susţin părerea, căutând sprijin în “apărarea” copilului contraceluilalt părinte. PAS nu este caracteristic unui anumit status social sau economic, putând apărea la orice categoriipopulaţionale (bibliografie, referinţa G). Acelaşi studiu arată că implicarea tatălui în creştere şi educare dupădivorţ are efecte benefice asupra copilului precum şi faptul că nu există nici o dovadă care să susţină căîncredinţarea copilului către mamă ar fi mai favorabilă decât încredinţarea către tată.

• De asemenea, procesul vizează deseori familia lărgită şi prietenii tatălui. Relaţia copiilor cu bunicii paterni sau alţimembri ai familiei taţilor nu sunt dorite de mamele manipulatoare. Cadourile din partea tatălui sunt respinse,scrisorile rămân fără răspuns şi nimeni nu răspunde la telefon când acesta sună. Motivul copiilor poate fi degenul: Nu-mi place că unchiul meu mereu mă acuză că nu mai vreau să merg la tata.

• Există studii care demonstrează că implicarea tatălui în creşterea copilului după divorţ, inclusiv susţinereamaterială (pensia de întreţinere şi nu numai) depind direct de relaţia dintre foştii soţi (bibliografie, referinţa H).Comunicarea dintre părinţi după divorţ este un predictor mai bun al implicării tatălui ne-custodian decât relaţia pecare a avut-o cu copilul inainte de divort (bibliografie, referinţa I). Taţii care au un contact redus cu copilul dupădivorţ invocă diverse motive: relaţia cu fosta soţie şi obstrucţiile acesteia (39,3%), motive personale ale tatăluicum ar fi îndatoririle de serviciu sau din noua sa familie (26,2%), copii prea ocupaţi (15,5%), distanţa prea marela care locuiesc (14,3%) (bibliografie, referinţa J).

• PAS se întâlneşte destul de frecvent, existând cazuri de copii în vârstă de 2 ani care “refuză” să îşi mai vadă tatăl,sau familii în care toţi copii nu mai doresc să îşi vadă tatăl. Un anume grad de manipulare din partea mamei aparepractic în toate cazurile în care tatăl doreşte să extindă programul de vizitare a minorului / minorilor.

• Deşi această situaţie este binecunoscută la nivelul instanţelor unde se judecă astfel de procese cât şi la nivelulautorităţilor implicate în apărarea drepturilor copilului, nici o parte nici alta nu au experienţa, timpul şi resurselenecesare pentru abordarea profundă a acestei probleme.

Sindromul alienării părinteşti/Cum apare PAS? 6

Sindromul alienării părinteşti/Cum apare PAS?

De ce apare PAS?Separarea părinţilor înseamnă pentru un copil să aibă un tată şi o mamă care nu se mai iubesc. De obicei se dezvoltăun conflict de loialitate: am voie să îmi iubesc ambii părinţi? Părinţii trebuie să dea copilului “voie” să îi iubească peamândoi şi să arate acest sentiment, chiar dacă părinţii nu se mai iubesc unul pe altul. PAS se dezvoltă când unuldintre părinţi îl foloseşte pe copil ca o armă de răzbunare şi pentru şantaj. Copilul este agresat şi învăţat de mamă sărespingă tatăl. Chiar dacă înainte de divorţ relaţia tată-copil a fost bună şi apropiată comportamentul mamei poate sărupă, inconştient sau conştient, această relaţie. De teama de a pierde afecţiunea părintelui cu care stă cel mai multcopilul ajunge în anumite cazuri să refuze legătura cu părintele cu care prin natura situaţiei petrece mult mai puţintimp.În general frica este un fenomen important pe care părinţii îl experimentează după un divorţ. Mamelor le este frică sănu piardă custodia copilului şi de aceea încearcă să aibă o relaţie exclusivă cu copilul. Copilul are nevoie doar demine şi de sprijinul meu.. Aceste mame nu realizează că un copil are nevoie şi de susţinerea tatălui pentru a sedezvolta armonios Propozițiile folosite de către mamă sunt de genul: Tatăl tău este iresponsabil, este un mincinos,este un înşelător sau tatăl tău nu ştie ce este important pentru tine, nu te mai iubeşte şi nu are grijă de tine, sau tatanu o mai iubeşte pe mama, iubeşte acum o altă femeie şi s-a despărţit de noi din cauza acelei femei, sau tata vrea săte ia cu poliţia, vrea să te ia cu violenţă, vrea să te ia de la mama, vrea să o trimită pe mama la închisoare şi sa nu omai vezi de loc. etc. Copilul este învăţat că tatăl face rău şi mama este cea mai bună.

Cum se dezvoltă PAS?Când copilul a petrecut un timp liber cu tatăl lui şi se arată încântat de acesta în faţa mamei, ea va spune: Taci,lasă-mă în pace cu tatăl tău, nu mai vreau să aud nimic despre el, ştii exact că este un om rău.. Sau spune Ce aţifăcut? Aţi fost la xy? Ţi-am zis că acolo nu e bine pentru tine pentru ca răceşti. Vezi, ţi-am zis că tatăl tău nu esteresponsabil şi nu ştie nimic despre cum se îngrijesc copiii. Pe el îl interesează numai plăcerile lui. Aşa învaţă copilulcă dacă îşi petrece timpul liber cu tatăl său nu este loial faţă de mamă şi este periculos pentru el. Mama este supăratăiar copilul sesizează că din această cauză poate pierde afecţiunea mamei. Mamele încearcă să schimbe imagineatatălui în ochii copilului ca o “persona non grata”. Mama se aşteaptă ca şi copilul să simtă la fel şi să nu mai vrea lasă petreacă timp cu tatăl. În cazul în care copilul continuă să se arate bucuros că se întâlneşte cu tatăl, mama se vaarăta tristă, supărată, enervată sau poate îl va ignora pe copil (penalizându-l astfel). În timp, copilul va recunoaşteaşteptările ei şi va renunţa să îşi mai manifeste deschis sentimentele faţă de părintele lipsă deoarece va crede cămama lui îl va iubi şi va avea grijiă de el doar dacă este “cuminte” şi “nu se mai duce la tata”Câteodată copilul adoptă un comportament mai grav şi mai strict. Copilul poate ajunge să distrugă scrisorile saupachetele de la tată în faţa mamei şi chiar dacă exista un program de vizitare, cu acordul mamei, copilul refuză să seîntâlnească cu tatăl şi spune că nu mai vrea să îşi vadă tatăl niciodată. Când un copil spune aşa nu înseamnă că numai doreşte o legătură cu tatăl său. Nu înseamnă că nu mai are nevoie de tată. Dragostea încă există dar estedezmoştenită şi ascunsă.Sindromul se dezvoltă din cauza fricii copiilor de a pierde afecţiunea părintelui cu care petrece cel mai mult timp.Copilul nu este liber să aleagă pe cine iubeşte şi pierde condiţiile bune pentru o dezvoltare sănătoasă. Dezvoltareapersonalităţii individuale şi independenţa sa sunt limitate iar copilul nu mai poate să crească normal. Capacitateacopilului de a avea o relaţie bună cu alte persoane este limitată, foarte des aceşti copii au probleme mari la şcoală, îşipierd încrederea în sine cu repercusiuni mari asupra vieţii lor ca adulţi.

Sindromul alienării părinteşti/Cum apare PAS? 7

Efecte ale PAS?

A. Dezvoltarea relaţiei personale este limitată.De obicei mânia şi furia mamelor împotriva tatălui dispare după un timp şi părerea mamei despre fostul soţ devinemai obiectivă. Această dezvoltare este importantă. Dacă însă o mamă nu poate să înţeleagă acest lucru şi părerea eicontinuă să fie foarte negativă la adresa fostului soţ, atunci va manipula copilul în continuare. Asta este situaţia încare se dezvoltă PAS. Mamele vorbesc urât despre tată, îl numesc “laş” şi îl acuză pe tată că el a distrus familia, etc.Bineînţeles că mama nu vorbeşte niciodată despre problemele din timpul căsătoriei cu obiectivitate. Copii nu pot săînţeleagă că vina este comună pentru ambii părinţi. Copilului i se creează impresia că tatăl este cel vinovat de divorţşi toate efectele negative ale divorţului asupra familiei, inclusiv suferinţa sa, a copilului.

B. Abuzul psihic al copiluluiFoarte des mamele manipulatoare nu spun tatălui care sunt acuzaţiile lor adevărate. Într-o discuţie cu tatăl, mamelerepetă mereu acuzaţii vechi care s-au manifestat în mintea lor. De fapt, în majoritatea cazurilor , mamele nu sunt înstare să îşi schimbe comportamentul sau să ceară ajutorul unui psiholog.Singura soluţie pe care o ştiu mamele manipulatoare este să încerce prin instanţe să limiteze programul de vizitare înaşa fel încât tatăl să nu mai aibă nicio relaţie cu copilul manipulat. Mamele manipulatoare îşi aruncă propriileprobleme pe copii, fără să recunoască acest lucru. Copilul este pus într-o bătălie şi este un complice nevinovat almamei. Când tatăl este invitat pentru o vizită, mama invită alţi prieteni în aşa fel încât copilul să nu poată fi singur cutatăl. Refuză dorinţa tatălui să meargă la gradiniţă sau la şcoală cu copilul, educatoarea sau învăţătoarea este învăţatăcă tatăl nu are grijă de copil sau poate că îl bate pe copil sau că o bate pe mamă şi că în general se comportă răusau iresponsabil cu copilul.

Nicio minciună nu este interzisă pentru a convinge pe toată lumea că tatăl copilului este părintele cel mai rău dinlume. Dacă vorbiţi cu aceste persoane manipulate să le explicaţi cum este situaţia răspunsul lor va fi de genul:Haideţi, lăsaţi mama şi copilul în pace!.Pentru mamele manipulatoare este foarte important să aibă susţinerea rudelor şi a celor care sunt responsabili decopil în afara familiei Ele au nevoie de confirmarea comportamentului lor şi din cauza asta vorbesc urât despre tatăîn prezenţa copilului chiar dacă discuţia nu este adresată direct copilului. Copilul înregistrează aceste afirmaţii şi dedă o şi mai mare putere de adevăr.

C. Nu există cooperare sau comunicare pentru rezolvarea problemelorMamele manipulatoare sunt convinse că este în interesul copilului să crească fără tată. De obicei deviza lor este:Taţii sunt importanţi pentru copii dar nu acest tată. O altă variantă este să spună că ele sunt de acord ca minorul sămergă la tată dar din păcate copilul nu vrea iar ele nu vor să-l oblige.

Mamele nu sunt de acord să susţină copilul, nu sunt de acord să creeze condiţiile care susţin copilul să petreacă timpcu tata. Fiecare ofertă pentru o discuţie sau ajutor este respinsă şi în general înţelegerile nu sunt respectate. Înainte deîntâlnirea tata-copil mamele manipulatoare pregătesc copilul cu o manipulare proaspătă. O supraveghere de către unpsiholog sau o consiliere post divorţ este respinsă din start de către mame. Ele acuză tatăl dar nu sunt de acord sărezolve problemele cu fostul soţ.Rezultatele anchetei sociale, recomandările de la protecţia copilului şi toate motivele pentru o schimbare suntrespinse. Singura soluţie valabilă în opinia mamelor manipulatoare este să limiteze cât mai mult accesul tatălui lacopil, apelând la instanţă. Dacă instanţa nu limitează programul de vizitare conform cu dorinţele lor în multe cazuriele ajung să nu respecte deciziile instanţelor cu privire la programul de legături personale dintre copil şi tată.- / -

Sindromul alienării părinteşti/Simptomele PAS 8

Sindromul alienării părinteşti/Simptomele PASExistă o gamă foarte largă de manifestări ale PAS, iar lista de mai jos nu este exhaustivă. Pe de altă parte, chiar şi ceimai buni părinţi pot avea într-o mică măsură atitudini alienatoare. Diferenţa este făcută de caracterul sistematic şiprogramat al acestor acţiuni în cazul părinţilor manipulatori:

Acţiuni• copilul este pus să decidă dacă doreşte sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte, astfel creând o situaţie de

conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua• se povesteşte copilului “totul” despre căsătorie şi divorţ, ceea ce este dureros şi distructiv pentru acesta• copilului nu i se permite să îşi ia lucrurile care îi aparţin atunci când acesta se deplasează la celălalt părinte• tatăl nu are acces la şcoală sau la activităţile extracuriculare ale copilului• tatăl nu primeşte informaţii despre situaţia şcolară sau medicală a copilului• tatăl este acuzat de ruperea relaţiei, de problemele financiare şi schimbarea modului de viaţă al mamei, etc.• pozele tatălui nu sunt permise în la domiciliul copilului. Mai ales pozele realizate dinaintea separării părinţilor, în

care toţi membrii familiei apăreau într-o ipostază fericită, sunt prohibite.• Inflexibilitate în programul de vizitare (chiar dacă tatăl întârzie mama nu permite tatălui să îşi prelungească

programul de vizitare peste ora maximă decisă de instanţă)• programarea altor activităţi ale copilului în timpul programului de vizitare şi caracterizarea tatălui ca “egoist” dacă

protestează nerecunoaşterea dreptului tatălui de a exercita autoritatea parentală în acele ore în care are drept devizită la domiciliul mamei.

• monitorizarea permanentă a activităţilor pe care tatăl le realizează cu copiii eventual interferarea cu acesteactivităţi decise de mamă.

Efecte asupra copilului:• Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinţi, acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei copilul nu

răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea subiectului.• Copilul devine supărat sau furios pe tată, deseori fără o motivaţie• Copilul este folosit pentru a “spiona” celălalt părinte, ceea ce provoacă o stare de tensiune şi conflict interior

pentru copil. Copilul ne-alienat doreşte să fie loial ambilor părinţi.• Reacţia negativă a mamei când copilul se simte bine în timpul programului de vizitare, va duce la o problemă de

comunicare. Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuala dacă nu ştie ca este “în regula” să se simtă binecu tatăl.

• Restricţionarea accesului tatălui la comunicarea prin telefon (se desfinţează postul telefonic fix pentru ca tatăl săpoată lua legătura cu copilul doar apelând mobilul mamei) şi respectiv ascultarea conversaţiei telefonice pe care oare copilul cu tatăl.

Sindromul alienării părinteşti/Simptomele PAS 9

Simptome:Se consideră că există 8 simptome primare , care în funcţie de stadiu pot fi prezente doar parţial:1. campaniile de denigrare,2. raţionalizări absurde pentru denigrare,3. absenţa ambivalenţei,4. fenomenul “gânditorului independent”,5. susţinerea reflexă a părintelui alienator (mama) în caz de conflict,6. absenţa sentimentului de vinovăţie,7. prezenţa unor scenarii împrumutate,8. extinderea animozităţii la rudele tatălui.

Cum recunoaştem PAS într-o discuţie cu copilul?Când îl întrebaţi pe copil să îşi descrie părinţii este evident că acesta vorbeşte exclusiv de bine despre mamă şi de răudespre tată. Acest lucru nu este normal pentru că un copil poate să vadă atribute bune şi rele ale ambilor părinţi.Când îl întrebaţi pe copil dacă se supară câteodată pe mamă răspunsul fals este “nu”. Copii influenţaţi de PAS îşi vădmama ca persoană ideală. Fiecare întrebare despre tată are un răspuns monoton.Copilul nu poate să zică ceva bun despre tatăl lui. Când i se arată pozele cu tatăl şi copilul din timpul căsătoriei (cândfamilia a fost fericită), răspunsul este la fel: Am fost numai acolo pentru ca tata m-a obligat să merg cu el. N-am fostfericit, am făcut numai ce a zis tata. . Când îl întrebaţi pe copil de ce nu vrea să meargă la tata, motivele pe care le dăsunt puerile: Acolo trebuie să fac curat, acolo n-am o cameră, vreau să mă joc cu jucăriile mele de la apartamentulmamei.

Dacă doriţi o descriere mai exactă veţi auzi cuvintele învăţate de mamă: tata este un mincinos, este un înşelător, nuştie ce este important pentru mine. Dacă doriţi să precizeze acuzaţiile, foarte des nu poate să răspundă. Copilul ştiedoar acest lucru din gura mamei: mama a zis ca ...Cuvintele folosite sunt identice şi copilul formulează propoziţiile la plural: Noi suntem agresaţi de tată, noi nu maivrem să-l vedem pe tata, tatăl nu ne mai plăteşte pensie, a plecat de la noi, etc.Argumentele spuse nu sunt tipice pentru vârsta copilului. Tatăl nu face teme pentru acasă cu mine, educaţia lui nueste destul de strictă, mereu vrea să mă facă să fiu cuminte cu cadouri şi jocuri. Această declaraţie nu este din lumeacopilului, ci din gura mamei.Pentru că argumentele copilului nu sunt adevărate se întamplă ca acesta să spună într-un mod fericit cu un zâmbet pebuze: Nu-mi place să ma duc la tata. Copiii povestesc despre un abuz al tatălui foarte clar, foarte tare şi la fel într-unmod fericit: Când am fost la tata m-a bătut, m-a abuzat sexual. Nicio emoţie a copilului nu arată însă că asta s-aîntâmplat. Copilului nu îi este frică de tată dar este învăţat să spună astfel de fraze.

Sindromul alienării părinteşti/Stadiile PAS 10

Sindromul alienării părinteşti/Stadiile PAS

Stadiile PASUn copil manipulat poate trece prin 3 stadii de alienare.

Stadiul uşor:În aparenţă mama manipulatoare încurajează relaţia tatălui cu copilul, dar comportamentul ei transmite mesajul că eaar fi mai bună decât tatăl. Se păstrează o oarecare legătură între tată şi copil, cu mici dificultăţi în perioada detranziţie. Cele 8 simptome primare sunt prezente într-o formă superficială, de cele mai multe ori nefiind prezentetoate 8.Acest stadiu se poate însoţi de alţi factori cum ar fi:• unul dintre părinţi are un nou partener / se recăsătoreşte sau are un alt copil• nu se acordă importanţă menţinerii legăturii directe (vizitare) cu tatăl• lipsa încurajării menţinerii unei legături indirecte (de exemplu prin telefon)• intoleranţă pentru prezenţa tatălui la evenimente importante pentru copil.

Stadiul moderat:Părintele alienator interferează clar cu programul de vizitare, deşi poate menţine o oarecare aparenţă de susţinere aimplicării celuilalt părinte. Există dificultăţi mari în relaţia copilului cu tatăl, mai ales în prezenţa mamei şi înperioada de tranziţie. Copilul îşi depăşeşte anxietatea la un anume timp după ce mama nu mai este prezentă (perioadade tranziţie) după care se joacă şi îşi îmbraţişează tatăl. Cele 8 simptome primare sunt prezente mai pregnant decât înstadiul uşor.Părintele alienator înţelege importanţa teoretică a menţinerii legăturii dintre tată şi copil, dar consideră că în cazul lorparticular nu este utilă datorită deficienţelor de caracter ale tatălui. Afirmaţiile şi comportamentul mamei suntsubtile, indirecte, dar foarte dăunătoare pentru copil.Acest stadiu se poate însoţi de alţi factori:• părintele alienator refuză cooperarea sau chiar întrerupe orice comunicare cu fostul soţ• mama îi acorda copilului control total privind programul de vizitare• părintele alienator arată lipsă de respect faţă de celălalt părinte în prezenţa copilului. De exemplu dacă tatăl sună,

mama va spune “e el” sau “e taică-tău” cu dispreţ în voce, sau îi va închide telefonul, sau va înmâna telefonulcopilului fără să spună nimic.

• mama va face afirmaţii denigratoare despre tată care apoi sunt negate• copilul simte nevoia de a separa total lumea mamei de lumea tatălui

Stadiul sever:Copilul este supus procesului de brainwashing, este programat şi îndepărtat de tată. Copilul este perturbat sever,obsedat şi fanatic în ura sa faţă de tată; poate prezenta fantezii paranoide referitoare la acesta. Vizitarea este de obiceiimposibilă. Din păcate, acest stadiu este adeseori ireversibil (bibliografie, referinţa K). Dr. Gardner a recomandatiniţial îndepărtarea copilului de la domiciliul părintelui alienator şi încredinţarea sa celuilalt părinte, dar ulterior arevenit asupra acestei recomandări, considerând ca fiind mai benefică folosirea unui loc “tranziţional” (un membru defamilie, o autoritate a statului şi în ultimă instanţă chiar spitalizarea) (bibliografie, referinţa L).Caracteristicile copilului în acest stadiu sunt:

Sindromul alienării părinteşti/Stadiile PAS 11

• ura neîncetată faţă de tată• imitarea părintelui alienator• refuzarea programului de vizitare• convingeri deluzionale şi iraţionale• copilul nu este intimidat de instanţă• motivaţia copilului nu se bazează pe experienţa sa ci pe ceea ce îi spune mama; există dificultăţi în a le diferenţia

pe cele două.• lipsa ambivalenţei în sentimente: doar ură, fără a reuşi să vadă vreo parte bună.• împărtăşirea totală a “cauzei” mamei cu absenţa oricărui sentiment de vinovăţie faţă de tată.• Extinderea sentimentului de ură la rudele tatălui.

Sindromul alienării părinteşti/Tipuri dealienatori

Tipuri de alienatoriExistă 3 tipuri de părinţi alienatori (bibliografie, referinţa B).

Alienatorul naiv (inconştient):“Tatăl tău are mai mulţi bani decât mine, aşa că să-ţi cumpere el pantofii”Majoritatea părinţilor divorţaţi sunt la un moment dat alienatori naivi deşi comunicarea cu celălalt părinte există şi însituaţia dezacordurilor ştiu să nu implice copilul în aceste probleme. Ei în general se concentrează asupra a ceea ceeste important pentru copil, fără ură şi dorinţă de răzbunare asupra partenerului. Nu au nevoie de psihoterapie, darpot beneficia de o informare cu privire la PAS pentru a evita agravarea situaţiei.

Caracteristici:• Recunosc importanţa păstrării legăturii dintre tată şi copil; separă sentimentele proprii de cele ale copilului.• Nu se simt ameninţaţi de legătura copilului cu tatăl şi cu familia lui.• Respectă hotărârile judecătoreşti.• Sunt flexibili şi cooperează cu celălalt părinte• Simt vinovăţia atunci când au afectat legătura copilului cu tatăl.• Informează tatăl cu privire la situaţia şcolară şi medicală a copilului şi îl implică în activităţile acestuia.

Alienatorul activ:“Să nu-i spui tatălui tău că am câştigat mai mulţi bani luna aceasta. Mizerabilul e în stare să nu ne mai dea banii pecare ni i-a promis pentru vacanţă”Aceştia sunt în general bine intenţionaţi, dar nu îşi pot controla sentimentele şi frustrarea în faţa celuilalt părinte.Sunt îngrijoraţi sincer privitor la adaptarea copilului după divorţ şi sunt în general dispuşi să accepte ajutorpsihologic dacă li se explică riscurile PAS.

Sindromul alienării părinteşti/Tipuri de alienatori 12

Caracteristici:• Denigrarea tatălui în faţa copilului• După ce se liniştesc, aceste mame înţeleg că au greşit, şi încearcă să acorde confort psihologic copilului în

încercarea de a-şi repara greşealaanterioară.• Pot face diferenţa între sentimentele lor şi cele ale copilului, permiţându-i acestuia păstrarea unei relaţii cu tatăl.

În timpul acceselor de furie, numai pot percepe aceste diferenţe.• Copiii mai mari învaţă să îşi formeze propriile opinii cu privire la fiecare părinte în parte şi să le păstreze pentru

ei. Copiii mai mici sunt maivulnerabili şi pot fi confuzaţi de părintele alienator.

Alienatorul obsesiv (obsedat):"Îmi iubesc copiii, iar dacă instanţa nu îi poate apăra de tatăl lor, o voi face eu. Chiar dacă până acum nu i-aabuzat, mai devreme sau mai târziu o va face. Pot înţelege de ce copiii nu vor să îşi vadă tatăl, iar eu nu îi voi forţasă o facă"Aceşti părinţi sunt dedicaţi unei cauze: aceea de a alinia sentimentele copilului cu cele proprii şi de a distruge totalrelaţia acestuia cu tatăl. Sentimentele ostile ale mamei faţă de tată pot fi justificate de anumite acţiuni care au dus ladivorţ (abuz fizic sau verbal, infidelitate, etc.) dar timpul nu le vindecă, ba chiar le accentuează din cauza relaţiei pecare sunt constrânşi să o aibă cu tatăl în interesul copilului. Aceste mame sunt prinse într-o capcană şi din păcateexistă foarte puţine metode de a interveni atât din partea unui psiholog cât şi din partea instanţei. Însă efectul pe careele îl au asupra copiilor şi a relaţiei părintelui alienat cu copiii este devastator.

Caracteristici:• Obsesia de a distruge relaţia copilului cu tatăl• Substituirea sentimentelor copilului cu cele proprii; acesta va ajunge să fie doar o imitaţie a mamei în această

privinţă• Nimeni (şi în nici un caz o instanţă) nu poate convinge aceste mame că greşesc. Oricine încearcă acest lucru

devine un duşman.• Încearcă racolarea unui grup cât mai mare de suporteri: membri de familie, prieteni, grupuri de suport

victimizându-se şi proiectând o luptă “noi contra

lor”.• Furia lor nu poate fi oprită, convinşi fiind că sunt victime ale taţilor. Orice acţiune a lor se face în numele

protejării copiilor şi este justificată şitrebuie făcută cu orice preţ. Se cred înrolaţi în sprijinul unei “cauze nobile”• Instantele nu îi intimidează; speră că acestea îl vor “pedepsi” pe tată prin limitarea şi mai marcată a contactului

acestuia cu copilul. Aceasta arconfirma în plus convingerile mamei.• Alienatorul obsesiv va refuza probabil să citească aceste pagini deoarece conţinutul lor l-ar face furios.

Sindromul alienării părinteşti/Recunoaşterea PAS 13

Sindromul alienării părinteşti/RecunoaştereaPAS

Recunoaşterea PASExistă două aspecte care trebuie abordate: cel medical şi cel legal. Din punct de vedere medical, PAS este o formăde abuz emoţional asupra copilului (bibliografie, referinţa M). Din punct de vedere legal, nu există o definiţiesuficient de clară a abuzului emoţional pentru uzul instanţelor. Prin urmare acestea vor recunoaşte şi pedepsi foarterar PAS. O mamă care nu respectă programul de vizitare stabilit printr-o hotărâre judecătorească va scăpa cu uşurinţăfără sancţiuni deoarece instanţele consideră deseori ca “nu este în interesul copilului ca mama să fie pedepsită”.

PAS din punct de vedere medicalRevenind la aspectele medicale, criticii PAS vor obiecta întotdeauna că acest sindrom nu este recunoscut de mediciipsihiatri. Diagnosticul tulburărilor mentale se bazează pe Manualul Statistic şi Diagnostic al Tulburărilor Mentale(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – DSM) elaborat de Asociaţia Psihiatrilor Americani(American Psychiatric Association) şi recunoscut în toată lumea, inclusiv în România. Acest manual se află la ediţiaa patra – DSM IV, elaborată in 1994. Elaborarea ediţiei a cincea – DSM V – a început în 2006 şi este prevăzut săapară în 2010. Având în vedere dovezile apărute în cei 16 ani care au trecut între cele două ediţii, este foarte probabilca PAS să fie recunoscut de DSM V – sub această denumire sau sub o altă denumire similară

Recunoaşterea PAS din punct de vedere legal - în alte ţăriDin punct de vedere legal, având în vedere premisele de mai sus, recunoaşterea PAS de către instanţe este doarepisodică, neexistând o opinie unanimă în nici o ţară. Există cazuri de recunoaştere a PAS în Canada (bibliografie,referinţa N), SUA (bibliografie, referinţa O) unde instanţele au decis invesrarea rolului de părinte custodian şirespectiv părinte necustodian, bazat pe această recunoaştere (bibliografie, referinţa P), precum şi cazuri izolate înalte state. Există procese documentate (bibliografie, referinţa Q), cu precedente stabilite, dar chiar şi în aceste statenu există o viziune şi o atitudine globală în ceea ce priveşte recunoaşterea PAS şi modalităţile prin care sistemuljudiciar poate interveni.

Recunoaşterea PAS din punct de vedere legal - în RomâniaPAS a fost acceptat şi de către jurisprudenţa din România şi Uniunea europeană.• Cităm din decizia CEDO nr. în cauza R.R. împotriva României din 10 noiembrie 2009 "Prin decizia din 9 august

2006 [1] , Judecătoria Braşov a admis acţiunea şi a dispus interzicerea părăsirii ţării de către D.J. împreună cucopilul. Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că fosta soţie a reclamantului a părăsit ţara împreună cu copilulde două ori, în absenţa unei vize turistice, pentru perioade lungi de timp. Procedând astfel, D.J. a acceptat risculca relaţiile dintre fiica sa şi tatăl acesteia să sufere modificări ireversibile, inclusiv alienarea parentală"(bibliografie, referinţa T)

• Cităm din Sentinţa Civilă nr. 2969 din 21.03.2008, dosar NR. 9267/197/2006, Judecătoria Braşov: "S-a afirmat decătre reclamant că opoziţia constantă a mamei pârâte la existenţa legăturilor personale dintre el şi minorăconstituie un comportament tipic pentru 'sindromul alienării părinteşti'. Această caracterizare fiind una despecialitate, instanţă nu se poate pronunţa în lipsa unei evaluări psihologice dacă pârâta şi deci minora suferă înmod real de această afecţiune deoarece legea nu permite, iar pârâta a refuzat să se prezinte pe sine şi copilul.Singurul lucru pe care instanţa îl poate face este acela de a constată că din probele administrate rezultă căpârâta are un astfel de comportament."[1]

Sindromul alienării părinteşti/Recunoaşterea PAS 14

• "Din declaraţiile martorilor pârâtei (vol. II, f.381) rezultă că minora avea reţineri clare de fiecare dată când seîntorcea de la reclamant în a discută cu ele ori în prezenţa lor, deşi ambele sunt prietene bune ale mamei, despremodul în care îşi petrecuse timpul cu reclamantul, fapt pe care una din martore chiar l-a caracterizat dreptcurios, deşi le povestea acestora ce făcea cu pârâta ori cu prietenele ei. Or, în condiţiile în care este necontestatcă se simţea foarte bine cu reclamantul şi că în general minora este o persoană comunicativă, devine evident căaceasta nu ar fi simţit de fiecare data că e mai bine să nu povestească decât dacă ştia cert că pentru ea ar apareo problemă dacă ar poveşti. […] Instanţa reţine aici şi faptul învederat de reclamant la ultimul termen şinecontestat de către pârâta că acum minora, în vârstă de peste 11 ani, se adresează tatălui sau folosindu-iprenumele, "R.", iar nu sintagmă tată."[1]

• "Dat fiind comportamentul pârâtei de a încerca ani de zile să reducă la minim contactele minorei cu reclamantul,timpul disproporţionat de mare petrecut de pârâta cu minoră faţă de cel petrecut de reclamant cu aceasta peparcursul celor 3 ani ai procesului, comportamentul observat al minorei, precum şi valorile reţinute caimprimate minorei de către pârâta şi soţul acesteia, instanţa reţine că în mod cert între minoră şi reclamant aintervenit o distanţare, care este imputabilă exclusive pârâtei. O altă consecinţă a acestei separări este şi ceaafirmată chiar de către pârâtă în întâmpinare (dos.civ.nr.8629/2005, f.117), anume faptul că datorită "relaţieiafective speciale" pe care pârâta şi copilul au dezvoltat-o, minora are încredere deplină în subsemnata, ceea cenaşte o prezumţie simplă în sensul că minora a afirmat ceea ce i s-a spus să afirme de către persoana în care aredeplină încredere."[1]

• "Aspectul invocat de pârâtă cu ocazia concluziilor asupra fondului în sensul că reclamantul nu poate suplinilipsa mamei cu bunica paternă ori cu bonă nu doar că sunt adevărate, dar sunt şi indicate pentru că tocmaiaceasta este atitudinea corectă, de a nu încerca să înlocuieşti un părinte care mai este în viaţă şi interesat decopil cu un substitut, prin recrearea "celulei familiale" ori evitarea ca reclamantul să "tulbure liniştea noii familiia fiicei sale". […] Practic, încercând ani de zile şi reuşind parţial înlocuirea tatălui minorei cu soţul sau, pârâtaa eliminat dreptul minorei la o viaţă de familie alături de tatăl său şi dreptul similar al acestuia din urmă faţă deminoră"[1]

• "Faţă de caracterul special al situaţiei din prezenta cauză, interesul superior al minorei A-K. nu putea fi în niciuncaz cel de îndepărtare faţă de tatăl sau natural şi de înlocuire a acestuia în cele din urmă pentru că "nucorespunde" modelului biblic de tată, iar pârâta ar fi trebuit să-şi dea seama de aceasta. dar s-a încercat şirealizat parţial soluţionarea acestuia prin alegerea celei mai nefericite şi neconforme interesului minorei soluţie:promovarea unei imagini distorsionate a reclamantului ca persoană "condamnată" de toate persoanele dinanturajul minorei pentru ceea ce face şi corectarea ideilor contrare pe care reclamantul le promova şi minoră ledezvoltă în perioadele de vizită la reclamant ori, nu poate fi admis ca un părinte, după ce a tăcut eforturiconsiderabile şi nelegale pentru a-l înlătura pe celălalt, eforturi ce constituie tot atâtea motive ce impunreîncredinţarea, să poată paraliza reîncredinţarea prin invocarea tocmai a situaţiei privilegiate pe care şi-acreat-o în acest mod "[1]

• "În realitate, se observă că modul în care mama a gestionat situaţia până în prezent contravine fundamentalinteresului superior al copilului, contribuind la accentuarea separării celor doua fetiţe de tatăl lor, cu riscul de ao face ireversibilă [...] Din discuţia purtată cu cele doua minore, se desprinde concluzia că fetele se simt vinovatesă-şi manifeste afecţiunea faţă de tatăl lor, întrucât acesta a fost rău cu mama [...] Deşi fetele declară sincer căîşi iubesc tatăl, se străduiesc din răsputeri să ascundă aceste sentimente pentru a nu-şi răni mama, pe care oconsideră victimă în relaţia cu tatăl lor. [...] obligaţia de a facilita menţinerea şi dezvoltarea unor relaţii defamilie armonioase cu ambii părinţi, dar şi cu bunicii paterni, sunt doar câteva exemple de obligaţii pozitive pecare mama nu le-a respectat, punând copii într-o situaţie intolerabilă şi transferând asupra acestora oresponsabilitate disproporţionată faţă de vârsta lor. [...] cele două fetiţe [...] încearcă să elimine orice urmă dedorinţă de a locui cu tatăl său, exprimându-şi loialitatea faţă de mama care se străduieşte să facă tot ce e maibun fără a putea da un minim exemplu de ce consideră fetiţa că este mai bun." [2]

Sindromul alienării părinteşti/Recunoaşterea PAS 15

Note[1] Extrasele relevante cu privire la PAS, din această decizie istorică pentru Justiţia Română pot fi consultate aici (https:/ / docs. google. com/

leaf?id=0B-iOqOKLc35PMjMxZWI1NmUtZjY5Mi00MWY5LWE0ZDctMGE0NzY3NTFmOThj& hl=en) în timp ce textul integral alsentinţei poate fi consultat aici (https:/ / docs. google. com/leaf?id=0B-iOqOKLc35PODcxN2MyNWEtMGU2Yi00ZDcwLThiOTktMmE4NmQyZGEzYjIx& hl=en). De notat că toate sublinierileprecum şi caracterele italice sau îngroşate aparţin judecătoarei şi grefeierului care s-a ocupat de redactarea sentinţei

[2] Citatele au fost preluate din decizia civilă 1181A emisă de Tribunalul bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 08.11.2010 în dosarul6698/94/2009. Pasajele relevante pot fi descărcate de aici (https:/ / docs. google. com/leaf?id=0BwzMKPb_SwDLOTUwNjVkY2EtNmM3My00YmI2LTk1YzktMmQ0NGI5YmJiMGZm& hl=en) iar sentinţa integrală poate fidescărcată de aici (https:/ / docs. google. com/leaf?id=0BwzMKPb_SwDLNDZmNmY0YWUtMTI1OS00N2IwLWEyYzYtMmNhMmM5YjhiZTYx& hl=en)

Sindromul alienării părinteşti/Comportamentulpărintelui manipulator

Comportamentul părintelui manipulatorSituaţia cea mai des întâlnită este ca mama să arate că ea deţine controlul prin modalităţi care pot merge de laignorarea la umilirea tatălui. În mod paradoxal, ea poate realiza aceasta datorită faptului că tatăl îşi iubeşte copilulîntr-atât încât să reziste sau să accepte aceste abuzuri. Deşi deseori mama nu are o strategie clară a acţiunilor ostile,procedează în acest fel presupunând că tatăl nu va renunţa şi îşi împinge acţiunile abuzive cât de mult este posibil.

Câteva exemple de acţiuni posibile des întâlnite(bibliografie, referinţa R)

1. Decizia cu privire la programul de vizitare aparţine în totalitate mamei.2. Mama doreşte să fie informată asupra tuturor detaliilor privind activităţile copilului în timpul în care se află cu

tatăl, dar nu va da nici o informaţie referitoare la ceea ce face ea cu copilul3. Mama modifică în ultima clipă detaliile privind vizitarea; dacă tatăl protestează va pierde vizita. Dacă tatăl

încearcă să modifice vizitarea, mama va refuza iar tatăl va pierde vizita.4. Mama programează evenimente plăcute copilului în timpul programului de vizitare. Tatăl este în situaţia dificilă

de a insista în respectarea programului de vizitare cu riscul de a părea rău intenţionat împiedicând copilul săparticipe la o activitate plăcută.

5. Duplicarea cadourilor primite de copil.6. Ascunderea, distrugerea sau ignorarea cadourilor făcute de tată copilului.7. Interpretarea rău-voitoare a ceea ce face sau spune tatăl până la punctul în care tatăl se va gândi mult înainte de a

face sau spune ceva.8. Solicitarea unor sume de bani suplimentare, cu implicarea clară că tatăl va pierde programul de vizitare în cazul

în care nu este de acord.9. Transmiterea informaţiilor privind schimbarea programului de vizitare în aşa fel încât tatăl să nu fie informat la

timp.10. Mama nu informează tatăl cu privire la sănătatea copilului, rezultatele şcolare, diverse alte activităţi şi în general

orice ar putea interesa un părinte.11. Dacă tatăl îşi ajută copilul, mama îi mulţumeşte în felul în care ar mulţumi unui străin pentru o favoare.12. Dacă tatăl cumpăra haine copilului, mama îi va critica gusturile sau capacitatea de a înţelege nevoile copilului.13. Mama va critica prietenii, casa, sau modul de viaţă al tatălui şi va folosi oricare din aceste scuze pentru a-i

întrerupe contactul cu copilul.

Sindromul alienării părinteşti/Comportamentul părintelui manipulator 16

14. Mama îi spune copilului că instanţa de judecată nu permite vizitarea mai des decât programul stabilit prinhotărâre.

15. Mama va permite copilului să nu îşi facă temele în timpul săptămânii pentru a perturba orice alt plan pe caretatăl şi l-ar fi făcut pentru timpul de vizitare.

16. Mama consideră că programul de vizitare acordat tatălui acoperă toate scopurile; de exemplu dacă buniciipaterni doresc să vadă copilul trebuie să o facă în timpul programului cu tatăl.

17. Dacă mama îl vede pe tată pe stradă când ea este cu copilul, îl va ignora pe tată şi va forţa copilul să facă acelaşilucru

18. Dacă tatăl doreşte să îşi vadă copilul la şcoală sau în timpul unor activităţi extracuriculare, mama îi va spune cănu are permisiunea să o facă şi va informa şcoala asupra acestui lucru.

19. Dacă tatăl are o nouă parteneră, mama va pretinde că prezenţa acesteia este dăunătoare copilului.20. Dacă tatăl trimite un cadou la ocazii speciale, acesta va fi ignorat sau omis.21. Dacă tatăl va telefona copilului, mama va spune că acesta este ocupat sau nu este acasă. În cazul în care copilul

răspunde la telefon, mama va asculta şi întrerupe copilul.22. Mama reaminteşte permanent tatălui lipsurile sale în prezenţa copilului. Dacă tatăl protestează i se va reproşa că

se ceartă în faţa copilului.Stan Hayward consideră că cea mai mare parte a mamelor manipulatoare au nevoie de asistenţă psihologică deoarecedoar un mic procent dintre ele sunt normale, stabile şi independente (bibliografie, referinţa R).

Sindromul alienării părinteşti/Ce pot faceautorităţile?

Ce pot face autorităţile?“Permiţând dezvoltarea PAS la un copil este în sine o formă de abuz deoarece împiedică pe copil să aibă o relaţiecaldă cu un părinte care îl iubeşte... cu posibile consecinţe serioase în dezvoltarea copilului care este astfelîncurajat să adopte o viziune distorsionată a realităţii – un proces care distruge însăşi baza sănătăţii psihologice”(bibliografie, referinţa S).

Munca de prevenirePrevenirea este cea mai bună soluţie. Pentru aceasta este necesară recunoaşterea precoce a PAS, identificareacazurilor cu risc mare, evitarea întârzierilor în sistemul judiciar atunci când sunt probleme legate de custodie sauîncredinţare, formarea unor experţi în domeniu (psihologi, dar nu numai).Introducerea de către judecători, în mod standard, atunci când se observă o anume tensiune între părinţi pe parcursulşedinţelor de judecată, a unor dispoziti care să atragă atenţia cât se poate de clar părintelui custodian cu privire laresponsabilitatea pe care acesta o are în a nu răni, împiedica sau încerca prin orice acţiune a sa să distrugă legăturileafective dintre minor şi părintele necustodian.

Sindromul alienării părinteşti/Ce pot face autorităţile? 17

Propunere de text pentru dispozitivul sentinţelor

Frazarepropusă

"Instanţa atrage atenţia cât se poate de serios părintelui custodan cu privire la riscurile şi daunele emoţionale de mare amploare pecare pot apărea în psihicul minorului ca urmare a alienării relaţiei pe care minorul o are cu părintele necustodian. Totodată instanţaobligă părintele custodian să nu încerce ca direct sau indirect, prin acţiunile sale sau prin interpuşi să rănească, să împiedice, săîngrădească sau să deterioreze sentimentele de afecţiune şi legăturile emoţionale dintre minor şi părintele necustodian, atrăgându-iatenţia că orice abuz de poziţie dominată, ca urmare a încredinţării minorilor, poate fi sancţionat ulterior inclusiv cu schimbareadeciziei de încredinţare a minorilor către celălalt părinte [1]

Munca de combatereOdată declanşat PAS, mai ales în stadiile severe, impune psihoterapia. Aceasta se adresează copilului dar şipărintelui alienat În condiţiile în care copilul este încredinţat părintelui alienator este foarte probabil ca acesta sărefuze orice formă de terapie fiind convins că nu greşeşte cu nimic şi că îi oferă copilului tot ceea ce îi este necesar.În situaţia în care psihoterapia este acceptată, este esenţial ca psihologul să aibă experiență cu acest gen de probleme.Chiar şi în aceste condiţii rata de succes este redusă datorită faptului că părintele alienator petrece în continuare multmai mult timp cu copilul. Gardner face comparaţia cu acei copii care sunt îndoctrinaţi de un cult; una sau douăşedinţe săptămânale cu durata de până la o oră nu pot avea efectul dorit dacă în restul timpului copilul esteîndoctrinat în continuare. Psihologul cu experienţă în PAS va avea o abordare diferită de cea tradiţională(bibliografie, referinţa 13), având o atitudine autoritară şi chiar dictatorială uneori pentru a-şi impune deciziile înfaţa părţilor implicate.Pentru ca părintele alienator să poată beneficia de pe urma unei terapii trebuie să se îndeplinească 2 condiţii:1. să admită existenţa problemei şi2. să dorească să o trateze.În practică aceste 2 condiţii se îndeplinesc extrem de rar. Părintele alienator nu consideră că ceea ce face este oproblemă, sau că distrugerea relaţiei cu celălalt părinte ar fi un abuz emoţional.Gardner raportează o rată bună de succes în cazurile în care se schimbă încredinţarea copilului către părintele alienat(tată). Simptomele se ameliorează, chiar dacă nu dispar complet. În 91% din cazurile în care copilul rămâne cupărintele alienator, alienarea rămâne permanentă.

Implementarea custodiei comune şi a unor programe de legături personaleampleEste cunoscut faptul că "puterea absolută corupe" în exact acelaşi sens custodia unică favorizează apariţiafenomenelor de alienare parentală în condiţiile în care părintele custodian simte că are putere abslută asupraminorului putând să restricţioneze complet, dacă vrea, accesul celuilalt părinte[2] la copil, în condiţiile în carelegislaţia actuală şi practica instituţiilor statlului (poliţie, procuratură) nu pun la dispozitie măsuri de penalizareeficiente.

Referinţe[1] Idee preluată din excelentul articol publicat de domnul Bogdan Ionescu în Curier Juridic nr 2/2010 ;i care a preluat ideile din literatura de

limbă engleză L. Rice, The complete guide to divorce practice: forms and procedures for the lawyer, ed. a III-a, American BarAssociation, 2005, p. 477 precum şi din M.L. Boland, Your right to child custody, visitation, and support, ed. a IV-a, Sphinx, 2007, p. 237

[2] Studiul Prof. Roland Proksch Despre Avantajele Custodiei Comune (https:/ / docs. google. com/ viewer?a=v& pid=explorer& chrome=true&srcid=0B-iOqOKLc35PODg1NzI3MWMtNTU2NC00ZTYwLWJhNmEtNWUwODY4Mjc3MWI3& hl=en)

Sindromul alienării părinteşti/Ce poate face părintele alienat? 18

Sindromul alienării părinteşti/Ce poate facepărintele alienat?

Ce poate face părintele alienat?Această situaţie poate părea fără ieşire pentru tată, dar acesta trebuie să înţeleagă că în esenţă are două soluţii: săaccepte dorinţele mamei manipulatoare sau să lupte în continuare pentru relaţia cu copiii săi. Prima soluţie a fostrecomandată de mulţi experţi în trecut dar acum viziunea modernă asupra acestui sindrom este diferită: tatăl nu artrebui să se retragă din viaţa copilului, chiar dacă lupta cu mamele la început va fi mai grea. Răbdarea şi calmul suntcele mai importante. Un tată refuzat trebuie să înveţe să suporte insulta, răzbunarea şi şantajul mamelor. Tatăl trebuiesă înţeleagă că un copil manipulat este nevinovat când îl vorbeşte de rău. Agresivitatea nu e niciodată un răspuns bunîn astfel de situaţii.

DivorţulDe obicei lupta pentru drepturile copiilor înseamnă la început să primească un program de vizitare la tribunal. Dupăce procesul este deschis, din experienţă mai durează aproximativ un an până când tatăl va primi o hotărâre definitivăşi irevocabilă. În acest an tatăl ar trebui să încerce să-l viziteze pe copil la domiciliul său, la gradiniţă sau la şcoală.Dacă este posibil tatăl trebuie să vorbească cu mama şi bunicii, cu educatoarea, cu învăţătoarea şi toată lumea careeste implicată în acest caz.

Când este cu copilulDacă tatăl are legătura cu copilul trebuie să se joace în linişte şi trebuie să îi arate că îl iubeşte. Din păcate foarte desse întamplă ca minorul să îşi acuze tatăl: De ce nu plăteşti pensie alimentară? De ce ai plecat de acasă? De ce nu omai iubeşti pe mama?, De ce nu mă laşi în pace?Deseori copilul foloseşte chiar violenţa fizică asupra tatălui – îlbate, îl muşcă, îl loveşte cu piciorul. Tatălui îi este recomandat să reactioneze cu dragoste în aceste condiţii. Copilulnu are voie să îl bată pe el. Nu are voie să scoată limba. Clarificaţi că tatăl îşi iubeşte copilul şi este o persoana derespectat. Este interzis pentru tată să folosească violenţa, dar o reacţie verbală este recomandată. Se pot folosi frazede genul: Nu mă mai lovi. Dacă nu te opreşti nu mai vreau să mă joc cu tine. Nu este frumos să baţi pe altepersoane. Tatăl nu ar trebui să pună nici o întrebare de genul: Te-a învăţat mama să mă baţi? Îţi place dacă cineva tebate?

Tatăl nu are voie niciodată să plece de la vizită ca o pedeapsă pentru copil. Aceasta schimbare bruscă va confirmadin nou copilului că tatăl este omul cel mai rău. Mama manipulatoare va spune copilului: Vezi, ţi-am zis eu ca tatăltău este iresponsabil, nu are putere să rezolve un conflict, când ceva este dificil tatăl tău pleacă mereu

Un copil manipulat nu poate să înţeleagă argumentele taţilor şi de aceea nu este recomandat să i se explicecomportamentul tatălui. Lupta părinţilor nu este un lucru pe care copilul să îl poată înţelege. Tatăl este obligat să nuîncerce să-l folosească pe copil ca pe o armă. Nu are permisiunea să vorbească rău despre mamă în prezenţacopilului. Singura soluţie este să o oblige pe mamă să susţină relaţia tată-copil. Nu este posibil să influenţeze copilulcontra dorinţei mamei.Comportamentul taţilor în faţa mamelor manipulatoare este un aspect deosebit de dificil. Primul lucru este caniciodată să nu folosească violenţa. Tatăl nu poate să rezolve problemele dacă o bate pe mama copilului sau se ceartăcu ea. Tăticii care vor să stea de vorbă cu mama ar trebui să încerce să facă o intermediere profesională. Un mediatorpoate să rezolve conflictele părinţilor.Creativitatea şi fantezia mamelor manipulatoare este nelimitată în a găsi explicaţii false. Foarte important este catatăl să nu arate niciodată când este supărat pentru că acesta este obiectivul mamelor şi le va face să persevereze în

Sindromul alienării părinteşti/Ce poate face părintele alienat? 19

atitudinea lor. În prezenţa copilului este strict interzis să discute contradictoriu cu mamele manipulatoare. Timpul devizită este timpul copiilor!

Sindromul alienării părinteşti/Bibliografie

Bibliografie1. [A] Gardner, RA – Parental Alienation Syndrome (PAS): Sixteen years later [1]

2. [B] Darnall, D – Divorce Casualties: Protecting Your Children From Parental Alienation [2]

3. [C] Pamela Richardon – A Kidnapped Mind [3]

4. [D] Jayne A. Major – Parents Who Have Successfully Fought Parental Alienation Syndrome [4]

5. [E] Gardner, RA – People Who Diagnose Parental Alienation Syndrome Are Sexist [5]

6. [F] Gardner, R.A. – The Parental Alienation Syndrome, Second Edition, Cresskill, NJ: Creative Therapeutics,Inc., 1998

7. [G] Kelly, J. – Longer-Term Adjustment in Children of Divorce: Converging Findings and Implications forPractice. Journal of Family Psychology, 2(2), 119-139, 1988.

8. [H] Ahrons, C., Miller, Richard – The effect of the Post divorce Relationship on Paternal Involvement: Alongitudinal Analysis. American Journal of Orthopsychiatry, 63(3), 441-450, 1993

9. [I]Kock M., Lowery C. – Visitation and the Noncustodial Father. Journal of Divorce, 8(2), 47-64, 198410. [J] Dudley, J., - Increasing Our Understanding of Divorced Fathers Who Have Infrequent Contact with Their

Children. Family Relations. 40, 279-28, 199111. [K] Situl web Paskids.Com [6]

12. [L] Gardner, RA – The Parental Alienatin Syndrome: A Guide For Mental Health and Legal Professionals.13. [M] Gardner RA – The Role of the Judiciary in the Entrenchment of the Parental Alienation Syndrome (PAS) [7]

14. [N] Bala, N, Fidler, Barbara-Jo, Goldberg, Dan and Houston, Claire – Alienated Children and ParentalSeparation: Legal Responses in Canada's Family Courts, Queen's Law Journal 38: 79–138, 2007

15. [O] Fortin, Jane – Children's Rights and the Developing Law. Cambridge University Press. pp. 263, 200316. [P] Hoult, JA – The Evidentiary Admissibility of Parental Alienation Syndrome: Science, Law, and Policy".

Children's Legal Rights Journal 26 (1), 2006 [8]

17. [Q] Dougherty, DB – The Law of Parental Alienation in Ohio (Parental Alienation is Relevant to Child CustodyDecisions) [9]

18. [R] Hayward, S – A Guide To the Parental Alienation Syndrome [10]

19. [S] Gardner, RA – The Parental Alienation Syndrome... A Frequently Missed Diagnosis [11]

20. [T] Institutul European din Romania Cauza R.R. împotriva României [12]

21. [U] Sindromul alienării părinteşti în Wikipedia

Sindromul alienării părinteşti/Bibliografie 20

Referințe[1] http:/ / www. fact. on. ca/ Info/ pas/ gard01b. htm[2] http:/ / www. amazon. com/ Divorce-Casualties-Protecting-Children-Alienation/ dp/ 0878332081/ ref=sr_1_3?ie=UTF8& s=books&

qid=1257806132& sr=8-3[3] http:/ / books. google. ro/ books?id=vJEf_60XEc4C& dq=A+ Kidnapped+ Mind& printsec=frontcover& source=bn& hl=en&

ei=_Di5St2KMozx-Qbjs_TNBQ& sa=X& oi=book_result& ct=result& resnum=4#v=onepage& q=& f=false[4] http:/ / www. breakthroughparenting. com/ PAS. htm[5] http:/ / www. fact. on. ca/ Info/ pas/ gard99h. htm[6] http:/ / www. paskids. com/[7] http:/ / www. fact. on. ca/ Info/ pas/ gard02d. htmGardner,[8] http:/ / papers. ssrn. com/ sol3/ papers. cfm?abstract_id=910267[9] http:/ / www. parentalalienation. org/ articles/ law/ ohiolaws. html[10] http:/ / www. coeffic. demon. co. uk/ pas. htm[11] http:/ / www. fact. on. ca/ Info/ pas/ gard99a. htm[12] http:/ / www. ier. ro/ documente/ dct_fisiere/ cedo-1188-05. pdf

Sursele și contribuitorii articolului 21

Sursele și contribuitorii articoluluiSindromul alienării părinteşti  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=14893  Contribuitori: Catalin Bogdan, 25 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Contribuţii şi susţinere  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=14876  Contribuitori: Catalin Bogdan, Taticulluiandrei, 45 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Caracteristici  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10737  Contribuitori: Catalin Bogdan, 5 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Cum apare PAS?  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10651  Contribuitori: Catalin Bogdan

Sindromul alienării părinteşti/Simptomele PAS  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10654  Contribuitori: Catalin Bogdan

Sindromul alienării părinteşti/Stadiile PAS  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10738  Contribuitori: Catalin Bogdan

Sindromul alienării părinteşti/Tipuri de alienatori  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10739  Contribuitori: Catalin Bogdan, 2 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Recunoaşterea PAS  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=14248  Contribuitori: Catalin Bogdan, 26 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Comportamentul părintelui manipulator  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10741  Contribuitori: Catalin Bogdan, 2 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Ce pot face autorităţile?  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=14017  Contribuitori: Catalin Bogdan, 6 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Ce poate face părintele alienat?  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10673  Contribuitori: 1 modificări anonime

Sindromul alienării părinteşti/Bibliografie  Sursă: http://ro.wikibooks.org/w/index.php?oldid=10756  Contribuitori: Catalin Bogdan, 5 modificări anonime

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor 22

LicențăCreative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unportedhttp:/ / creativecommons. org/ licenses/ by-sa/ 3. 0/