Represiunea psihiatrică în România comunistă

Represiunea politică întreprinsă de regimul comunist din România a fost o temă intens

cercetată în ultimele două decenii, însă aspecte ale acestui fenomen, precum represiunea prin

mijloace psihiatrice, au fost neglijate de cercetarea istorică. Acest lucru este cauzat, pe de o

parte, de imaginea generală că în perioada dictaturii ceaușiste fenomenul represiunii politice a

scăzut în intensitate, iar pe de altă parte, de caracterul specializat și ermetic al discursului

psihiatric.

În condițiile în care, în socialism, psihiatrul era considerat „agentul unei ordini sociale

date” și psihiatria devine un câmp de luptă ideologică, fiind, practic, politizată, ea va avea

mereu de înfruntat probleme etice și de esență umană, fiind singura disciplină medicală

autorizată de către societate să interneze o persoană chiar și împotriva voinței sale. Ca și

definiție, represiunea psihiatrică a fost un fenomen prin care psihiatria a fost manipulată

politic pentru a argumenta dogma inexistenței opoziției politice și pentru a izola pe cei care se

manifestau împotriva regimului, orice formă de rezistență devenind subiect de diagnostic

clinic. Obiectivele concrete ale studiului de față vizează o analiză a conceptelor cheie din

cadrul discursului științific psihiatric, a felului în care psihiatria era definită ca știință în

perioada comunistă, urmată de o prezentare generală a fenomenului de represiune psihiatrică,

fenomen căruia avea să îi cadă victimă chiar și tânăra generație.

Denumită de unii cercetători drept o „cenușăreasă” printre specialitățile medicale,

știința psihiatrică și rolul acesteia în combaterea opozanților politici rămân, încă, unele dintre

cele mai controversate aspecte ale istoriei comunismului. Plecând de la analiza, pe de o parte,

a discursului psihiatric, așa cum reiese din diversele publicații de specialitate ale epocii și, pe

de altă parte, a dosarelor din cadrul Arhivelor Securității ale unor victime ale psihiatriei

politice/ cadre medicale, precum și a memoriilor unora dintre aceștia, prezentarea de față

vizează reflectarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului în sine.