Afectiunile urechii

• Otitele, cele mai frecvente afecţiuni ale urechii, pot fi externe (când afectează conductul auditiv extern) sau medii (când afectează urechea medie). Otitele medii acute netratate corespunzător pot duce, în timp, la pierderea auzului. • Principalele simptome ale otitelor externe sunt: durerea, secreţia purulentă, mâncărime, inrosirea şi inflamarea conductului. • Tratamentul otitelor externe include picăturile otice cu antibiotic şi curăţarea cu grijă a urechii. • Otitele medii acute sunt mai frecvente la copii, însă netratate corespunzător acestea îi pot provoca viitorului adult o mare sensibilitate, existând posibilitatea ca boala să revină. • Tratamentul cu antibiotice şi decongestionante nazale este imperios necesar şi trebuie instituit de la primele simptome-altfel există riscul ca membrana timpanica să fie spartă de secreţia purulentă. • Surditatea de transmisie se poate corecta prin tratament medicamentos sau/şi intervenţie chirugicala. • Surditatea de percepţie senzorială nu poate fi tratată, nici chirurgical, nici medicamentos, însă poate fi prevenită. Este de obicei o afecţiune progresivă. • Barotrauma se poate produce în cazul schimbărilor bruşte de presiune (zborul cu avionul, scufundările, sporturi extreme)-înghiţiţi în sec de câteva ori folosiţi decongestionate topice. • Dopul de ceară se produce de obicei din cauza curăţării necorespunzătoare a urechii sau în cazurile în care secreţia creşte semnificativ. Nu încercaţi să îndepărtaţi dopul de ceară acasă-mergeţi la un doctor specialist, pentru a evita să creaţi leziuni ireversibile la nivelul timpanului. • Dacă micuţului dvs. i-a intrat o insectă în ureche, începeţi operaţiunea de extragere prin a turna lidocaină în conduct-veţi evita astfel să fiţi înţepat! • În cazul în care şi-a introdus, în joacă, un obiect străin în ureche, îndepărtaţi-l cu un cârlig, având grijă să nu-l împingeţi mai mult spre timpan. • Igiena joacă un rol foarte important în prevenirea afecţiunilor urechii-nu folosiţi beţe de urechi, ci o bucăţică de bumbac, curată, un pic umezită. • Nu ascultaţi muzică la căşti şi la un sonor prea ridicat şi încercaţi pe cât posibil să evitaţi să staţi lângă boxe la spectacole.

Afectiunile ochiuluiAlacrimia sau Sindromul ochiului uscat– După ce stau în faţa calculatorului mai mult timp, am o senzaţie de iritare şi de nisip în

ochi.

- Îmi simt ochii obosiţi şi iritaţi. Cel mai rău este când încerc să citesc sau să mă uit la

televizor.

Simptome. Mulţi oameni suferă de sindromul ochiului uscat. Această problemă este mai frecventă la persoanele mai înaintate în vârstă, dar şi persoanele tinere pot avea senzaţia ochiului uscat. Disconfortul este asociat adesea cu anumite activităţi, ca statul în faţa ecranului calculatorului sau cititul. Majoritatea resimt nu numai senzaţia ochiului uscat, dar şi oboseală, iritaţie sau durere. Cauza este absenţa peliculei lacrimale (ceea ce în termeni obişnuiţi numim lacrimi sau lichid lacrimal), care face imposibilă menţinerea umidităţii la nivelul globului ocular. Aceasta determină apariţia unor leziuni minore, a iritaţiilor şi a senzaţiei de corp străin.

Tratament. Alacrimia nu se poate vindeca, însă există mari şanse de ameliorare a simptomelor.

BlefaritaBlefarita este o inflamatie cronica care afecteaza pleoapele si genele si este una dintre

cele mai frecvente probleme pe care medicii le intalnesc in birourile lor. O problema

frecventa la copii si adulti, blefarita provoaca adesea eritem si tumefactie, precum si

mancarimi si iritatii ale pleoapelor. Printre cele mai frecvente cauze de blefarita sunt:

igiena precara a pleoapelor, excesul de ulei produs de glandele pleoapei, infectiille

bacteriene si reactiile alergice.

ChalazionulChalazion este o mica umflatura ferma in pleoapa, cauzata de o deschidere blocata sau o

infectie a glandelor sebacee palpebrale, situata in pleoapele inferioare sau superioare.

Este frecvent asociata cu o afectiune numita blefarita. Tumorile Chalazion pot fi

incomode, inestetice si pot impiedica vederea normala. Ele sunt initial rosii, umflate, si

sensibile. In cazuri rare, Chalazion ar putea creste suficient de mare incat sa creeze o

presiune pe ochi, fortand pleopa sa atarne, si sa provoace vedere incetosata.

CheratoconusulCe este cheratoconul? Cheratoconul este termenul medical pentru corneea cu formă de

con. Cheratoconul este o afecţiune care în general nu manifestă simptome până în ultimii

ani ai adolescenţei. Este o “eroare de programare” congenitală a creşterii corneei, având

drept rezultat un viciu de refracţie care, pe măsură ce avansează, devine tot mai greu de

corectat. Corneea este în mod normal bombată şi are o suprafaţă netedă în partea

anterioară, ceea ce permite pătrunderea uniformă a luminii către cristalin, ajungând apoi

la retină. În cazul cheratoconului, structura corneei este slăbită, astfel încât aceasta se

subţiază şi ajunge la forma de con. Cauzele sunt parţial de natură ereditară şi afecţiunea

apare mai frecvent la băieţi.

Simptome. Cheratoconul afectează vederea treptat, iar evoluţia bolii se opreşte de la sine după vârsta de 40 de ani. După aceea, modificările apărute sunt în general uşoare şi lente. În timp, vederea devine neclară şi apar leziuni, iar în cazuri rare, o inflamare crescută a corneei poate determina dureri tranzitorii. Această inflamare, adesea bruscă, se numeşte atac hidropic, iar tratamentul constă în aplicarea unui unguent lubrifiant şi antibacterian. Afecţiunea poate fi percepută ca gravă, însă nu duce niciodată la perforarea corneei.

Tratament. Iniţial, afectarea vederii se poate corecta cu ajutorul ochelarilor, iar dacă forma corneei se modifică prea mult, lentilele de contact reprezintă o bună alternativă. În faza

Afectiunile limbii Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi

cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care

prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu

cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea

vieţii.

Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi

cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care

prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu

cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea

vieţii. Profesorul doctor Alexandru Bucur, şeful Clinicii de chirurgie buco-maxilo-

facială din Facultatea de Stomatologie Bucureşti, vorbeşte despre cancerele

cavităţii bucale. 

Cancerul de limbă şi cancerul de planşeu bucal (porţiunea de sub limbă) strică

funcţii decisive cum ar fi: masticaţia, fonaţia, formarea bolului alimentar. De altfel,

este şi greu să se delimiteze cancerul de limbă de forma canceroasă a planşeului

bucal, adică a zonei de sub limbă. Cancerele din cavitatea bucală ocupă 4% din

totalul cancerelor. Dacă până acum ele atacau mai ales după vârsta de 60 de ani,

azi,  aceste cancere brutale agresează oameni la vârste între 45 şi 50 de ani.

Cancerul de limbă şi de planşeu bucal se desfăşoară rapid, precum un cancer

gastric, şi el evoluează între 6 şi 12 luni. Necazul este că aceste forme de cancer

din cavitatea bucală produc metastaze rapide în ganglionii de sub mandibulă şi

gât şi apoi se diseminează în alte organe. Fiind forme canceroase violente, rata

de supravieţuire este mică.

Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi

cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care

prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu

cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea

vieţii.

Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi

cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care

prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu

cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea

vieţii. Profesorul doctor Alexandru Bucur, şeful Clinicii de chirurgie buco-maxilo-

facială din Facultatea de Stomatologie Bucureşti, vorbeşte despre cancerele

cavităţii bucale. 

Cancerul de limbă şi cancerul de planşeu bucal (porţiunea de sub limbă) strică

funcţii decisive cum ar fi: masticaţia, fonaţia, formarea bolului alimentar.

Afectiunile nasului Secreţia nazală este un simptom frecvent al alergiilor, infecţiilor, inflamaţiei sau chiar

iritaţiei. Curgerea nasului apare ca urmare a secreţiilor produse de mucoasa nazală ce

căptuşeşte interiorul nasului. Poate apărea în condiţiile afectării nasului propriu-zis sau în

asociere cu afecţiuni generalizate, precum răceala sau febra fânului.

Inflamaţia nasului (rinita) este o cauză frecventă de rinoree. Alte cauze frecvente includ răceala

banală (infecţiile respiratorii virale), gripa şi sinuzita (inflamaţia sau infecţia sinusurilor).

Introducerea unor obiecte în interiorul nasului poate produce de asemenea curgerea nasului. În

funcţie de cauză, rinoreea poate să apară scurt, intermitent (apare şi dispare) sau să fie

permanentă. Ea poate fi însoţită de eritem (roşeaţă), prurit (mâncărime) şi strănut.

Reacţiile alergice pot duce la rinoree, mai ales în cazul febrei fânului (rinita alergică). În cazuri

rare, curgerea nasului reprezintă un simptom al unei leziuni craniene grave datorată

traumatismelor. Utilizarea excesivă a spray-urilor nazale, mai ales a decongestionantelor, este o

altă cauză de rinoree.

Rinoreea izolată este rareori motiv de îngrijorare; totuşi, poate fi un semn al unor afecţiuni ce pun

în pericol viaţa precum leziunile sau traumatismele craniene.

Secreţia nazală este un simptom frecvent al alergiilor, infecţiilor, inflamaţiei sau chiar

iritaţiei. Curgerea nasului apare ca urmare a secreţiilor produse de mucoasa nazală ce

căptuşeşte interiorul nasului. Poate apărea în condiţiile afectării nasului propriu-zis sau în

asociere cu afecţiuni generalizate, precum răceala sau febra fânului.

Inflamaţia nasului (rinita) este o cauză frecventă de rinoree. Alte cauze frecvente includ răceala

banală (infecţiile respiratorii virale), gripa şi sinuzita (inflamaţia sau infecţia sinusurilor).

Introducerea unor obiecte în interiorul nasului poate produce de asemenea curgerea nasului. În

funcţie de cauză, rinoreea poate să apară scurt, intermitent (apare şi dispare) sau să fie

permanentă. Ea poate fi însoţită de eritem (roşeaţă), prurit (mâncărime) şi strănut.

Reacţiile alergice pot duce la rinoree, mai ales în cazul febrei fânului (rinita alergică). În cazuri

rare, curgerea nasului reprezintă un simptom al unei leziuni craniene grave datorată

traumatismelor. Utilizarea excesivă a spray-urilor nazale, mai ales a decongestionantelor, este o

altă cauză de rinoree.