afectiuni pulmonare-eozinofilice-final-2
TRANSCRIPT
AFEC IUNI ȚAFEC IUNI ȚPULMONARE PULMONARE
EOZINOFILICEEOZINOFILICE
Medici reziden i țMedici reziden i țnefrologienefrologie::ENACHE STELAENACHE STELA
MARZA ANDREEAMARZA ANDREEA
MOCANU ALINAMOCANU ALINA
VARTIC VICTORIAVARTIC VICTORIA
INTRODUCEREINTRODUCERE
Bolile pulmonare eozinofilice au fost descrise pentru prima
dată ca sindroame pulmonare cu sânge
Pot avea infiltrat eozinofilic, însă cu sau fără o creştere a
numărului de eozinofile din sângele periferic
Diagnosticarea corectă cu lavaj bronhoalveolar sau biopsie
pulmonară.
Eozinofilele sunt recrutate în sânge i esuturi ca răspuns la ș ț
IL-5, eotaxină i chemokina C-C ș
Importan a IL-5 în biologia eozinofilelor a dus la ț
dezvoltarea de anticorpi anti-IL-5 (ex. mepolizumab) pentru
a ac iona selectiv pe linia eozinofilă.ț
Eozinofilele joacă de asemenea un rol în remodelare tisulară
i fibroză prin eliberarea de TGF-ș β
FIZIOPATOLOGIEFIZIOPATOLOGIE
Infiltrat eozinofilic la nivelul intersti iului pulmonar i al ț ș
spa iului alveolar, cu păstrarea arhitecturii pulmonare.ț
Au răspuns bun la corticoterapie sistemică
Vindecarea se face fără sechele în majoritatea cazurilor
Prezen a eozinofilelor >25% ț în lavajul bronhoalveolar
iș /sau mai mult de 1000/mm3 în sângele periferic.
AFEC IUNI PULMONARE EOZINOFILICEȚAFEC IUNI PULMONARE EOZINOFILICEȚ
PNEUMONIILE EOZINOFILICE- PNEUMONIILE EOZINOFILICE- CLASIFICARECLASIFICARE
Pneumonii eozinofilice de cauze necunoscute
Pneumonii eozinofilice de cauze cunoscute
Alte sindroame pulmonare cu u oară hipereozinofilieș
PNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZE PNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZE NECUNOSCUTENECUNOSCUTE
Pneumonii eozinofilice idiopatice simple, cronice sau
acute.
Sindromul Löffler
Pneumonii eozinofilice in cadrul sindroamelor
sistemice:
Sindrom Churg-Strauss;
Sindrom hipereozinofilic idiopatic (varianta limfocitică sau
mieloproliferativă)
PNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZE CUNOSCUTE
Aspergiloza bronhopulmonară alergică.
Sindroamele înrudite (incluzând granulomatoza
centrolobară)
Pneumonii eozinofilice parazitare, de cauză infec ioasă ț
sau drog-indusă
ALTE SINDROAME PULMONARE CU ALTE SINDROAME PULMONARE CU U OARĂ HIPEREOZINOFILIEȘU OARĂ HIPEREOZINOFILIEȘ
Astm.
Fibroză pulmonară idiopatică.
Histiocitoză cu celule Langerhans.
Pneumonie organizată.
Tumori.
Predomină la sexul feminin (2:1), poate afecta toate grupurile de vârstă i nu are predispozi ie genetică.ș ț
Astmul este prezent la 2/3 dintre pacien i, iar jumătate alergii țmedicamentoase, polipoză nazală, urticarie.
Spre deosebire de pneumonia eozinofilică idiopatică acută, cea cronică apare la nefumători.
1.PNEUMONIA EOZINOFILICĂ IDIOPATICĂ CRONICĂ
Debutul este progresiv sau subacut
Pacientii prezinta tuse, febra, dispnee progresiva, scaderi ponderale, wheezing si transpiratii nocturne.
Mai pot fi prezente manifestări extratoracice (lichid pericardic în cantitate redusă, artralgii, alterarea probelor hepatice i afectare ștegumentară nespecifică)
75% din pacien i prezinta astm pe parcursul bolii, de obicei țsever, cu obstruc ie a căilor aeriene la 10% din pacien i, sub ț țtratament corticosteroid.
CLINIC
Diagnosticul se pune pe baza hipereozinofiliei în sângele periferic (5000-6000/mm3, 20-30% din leucocite), la pacien ii care nu au început tratamentul corticosteroid.ț
Eozinofilia în lichidul bronhoalveolar (>25%) este prezentă la to i pacien ii evalua i înainte de tratament ț ț țcorticosteroid cu ICEP (40-50% în serii mari).
Eozinofilia în spută poate fi prezentă.
Cre terea CRP sangvine i IgE totale nu sunt specificeș ș
BIOLOGIC
50% din pacien i au o disfunc ie ventilatorie obstructivăț ț şi 50% au disfunc ie restrictivă, asociată cu multiple consolidări țimagistice.
Hipoxemie moderată este frecventă, rata de transfer a CO2 este redusă, iar coeficientul de transfer este scăzut în 25% din cazuri.
Diagnosticul nu necesită biopsie decât în cazuri excep ionale țşi este caracterizat de infiltrat intersti ial eozinofilic, țexudat fibros, cu păstrarea arhitecturii pulmonare.
Pot apărea deasemenea microabcese eozinofilice, vasculită nongranulomatoasă nonnecrozantă, ocazional celule gigant multinucleate.
FUNC IA PULMONARĂȚ
La radiografia toracică se observă infiltrate alveolare bilaterale, cu margini slab delimitate, în aproape toate cazurile înainte de ini ierea tratamentului.ț
Migrarea spontană a opacită ilor la un sfert din pacien i duce la ț țdiagnosticul diferen ial cu pneumonia criptogenetică organizată. țLeziunile predominant periferice apar la 25% din pacien i i ț șindică pneumonia eozinofilică idiopatică cronică (ICEP).
La examenul CT de înaltă rezolu ie, se observă consolidări țconfluente i aspect de ș “sticlă mată”, imagini bilaterale predominante în lobii superiori i subpleural. Acest aspect este știpic pentru 75% din cazuri. Imaginile se estompează rapid sub tratament corticosteroid.
IMAGISTICĂ
Radiografie toracica-pacient cu ICEP
CT TORACIC LA UN PACIENT CU ICEP
CT TORACIC LA UN PACIENT CU IECP DEMONSTRÂND PREZENTA OPACITA ILOR ALVEOLAREȚ
Consolidări difuze alveolare cu bronhogramă aerică i/sau opacită i cu aspect de ș ț “sticlă mată”, predominant
periferic.
Eozinofilie la lavaj bronhoalveolar mai mult de 40% (sau mai mult de 1000/mm3 eozinofile în sânge periferic).
Simptome respiratorii prezente cel pu in 2-4 săptămâni.ț
Absen a altor cauze cunoscute ț de afec iuni pulmonare țeozinofilice (în special expuneri la droguri susceptibile de a induce eozinofilie pulmonară).
CRITERII DIAGNOSTICE
BIOPSIE PULMONARA
Tratamentul este bazat pe corticoterapia orală, cu scopul de a induce remisiunea si de a reduce riscul de recădere
Datorită recidivelor (50%) dupa oprirea sau reducerea tratamentului, se încearcă reducerea progresivă i controlată.ș
Se ini iază 0,5 mg/kg/zi prednison oral 2 săptămâni, urmat de 0,25 mg/kg/zi , ț2 săptămâni, dupa care se scade progresiv pe parcursul a 6 luni i stoparea ștratamentului. Boala se remite clinic în 2 zile i imagistic într-o săptămână. ș
Recăderile sunt tratate cu 20 mg/zi prednison, cei mai mul i pacien i ț țnecesitând tratament timp de 6-12 luni. Este posibilă dezvoltarea unei disfunc ii obstructive persistente, de aceea este necesară supravegherea țclinică i func ională de durată la ace ti pacien i.ș ț ș ț
TRATAMENT I PROGNOSTICȘ
2. PNEUMONIA ACUTĂ EOZINOFILICĂ IDIOPATICĂ (IAEP)
cea mai severă pneumonie eozinofilică, mimând pneumonia
infecţioasă sau un sindrom de detresă respiratorie acută, în
prealabil la indivizi sănătoşi;
diferă de forma cronică prin: debut acut, hipoxemie severă,
un nivel al eozinofilelor din sânge normal la debutul
afecţiunii, în contrast cu o eozinofilie francă în LBA şi
absenţa recidivei după vindecare.
EPIDEMIOLOGIE ŞI FACTORI DE RISC
apare în prealabil la adulţi tineri sănătoşi, predominant la
bărba i, cu o vârstă medie de 30 de anț i;
2/3 din pacienţi sunt fumători;
poate să apară în câteva zile de la începerea fumatului printr-un
consum mare de ţigarete, astfel că pacienţii ar trebui sa fie
informaţi cu privire la implicarea tutunului în apariţia
afecţiunilor eozinofilice;
poate să apară la câteva zile după expunerea la diverşi
contaminanţi inhalatori.
CAUZE
Micoze alergice:aspergillus penicillium, candida, curvularia.
Parazi i : ascaris,ancylostoma,toxocara, strongyloides, ț
wuchereria.
Medicamente :nitrofurantoin,sulfamide,peniciline.
Sindromul eozinofilie –mialgie ( produs de ingestia de L-
triptofan) .
CLINIC
Este diagnosticată frecvent greşit, fiind considerată a fi o
pneumonie comunitară dobandită.
Debutul este acut, manifestat prin dispnee (la 100% din
pacienţi), febră moderată (la 100% ), tuse (80-100% ) şi
durere toracică (la 50-70% ) în mare parte de origine pleurală,
uneori însoţite de mialgii şi dureri abdominale (25%).
Tahipneea si tahicardia sunt prezente la majoritatea
pacienţilor.
Insuficienţa respiratorie acută apare frecvent, fiind de multe
ori necesară ventilaţia mecanică .
ANALIZE DE LABORATOR
Nivelul eozinofilelor din sânge este normal la debut în
majoritatea cazurilor , însă nivelul lor poate creşte în câteva
zile.
Eozinofilia din LBA reprezintă cheia de diagnostic în IAEP, cu
o medie de 37-54% eozinofile.
Culturile din LBA sunt sterile
Se poate evidenţia eozinofilie pleurală nespecifică.
Biomarkerii crescuţi în ser, urină şi LBA sunt în special IL-5,
IL-18 şi factorul de creştere endotelială ( VEGF).
FUNCŢIA PULMONARĂ:
Spirometria relevă o disfuncţie ventilatorie de tip restrictiv,
cu scăderea capacităţii de transfer a monoxidului de carbon
Pa O2/FiO2 ≤ 300 (40 Kpa)
Saturaţia în O2 din aerul ambiental < 90%
IMAGISTIC
Radiografic se evidenţiază infiltrate bilaterale, opacităţi mixte
alveolare şi interstiţiale, în special liniile Kerley.
Coexistenţa a unor zone de condensare, îngroşare
interlobulară şi revarsat pleural, pot sugera diagnosticul.
CT toracic: asocierea tipică între noduli slab definiţi, prezenţa
aspectului de „sticlă mată”, îngroşări interlobulare, revărsat
pleural bilateral şi arii de condensare pulmonară.
Se mai pot observa: ganglioni limfatici măriţi de volum şi
noduli centrolobulari.
CT LA UN PACIENT CU IAEP A) ÎNGROŞĂRI INTERLOBULARE, B) ZONE DE CONDENSĂRI PULMONARE C) REVĂRSAT PLEURAL BILATERAL, NEABUNDENT ŞI LIMFADENOPATII MEDIASTINALE;
DIAGNOSTIC
Biopsia pulmonară evidenţiază afectare alveolară difuză şi infiltrat eozinofilic la nivel interstiţial, bronhiolar şi intraalveolar, respectiv edem interstiţial.
Afectarea la nivelul laminei bazale este mult mai pronunţat decât în forma cronică.
Lavajul bronho-alveolar (LBA), cu eozinofilie alveolară şi culturi negative, exclude diagnosticul de pneumonie infecţioasă.
Ca în toate cazurile de afecţiuni pulmonare eozinofilice este obligatoriu de găsit potenţiale cauze de eozinofilie. Acestea includ: agenţi infecţioşi, paraziţi, păianjenii roşii, droguri ilicite
DEOSEBIRI ÎNTRE IECP ŞI IAEP IECP IAEP
Durata >2-4 saptamani <1 luna
Antecedente de astm da nu
Fumător 10% din fumători 2/3 din fumători, de cele mai multe ori cu debut
recent
Afecţiuni respiratorii nu deseori
Eozinofilie la debut da nu
Eozinofilie în LBA >25% 37-54%
Imagini pulmonare Arii omogene de condensare în periferie
Zone bilaterale, neomogene cu aspect de „sticlă mată”, arii de condensare, îngroşarea septului interlobular,revărsat pleural bilateral
Recidivă da nu
TRATAMENT
Majoritatea pacienţiilor primesc tratament sistemic cu corticosteroizi pentru o perioadă de aproximativ 2-4 săptămâni, cu o doză de atac de prednison oral sau metiprednisolon i.v. de la 1-2 mg/kg/doză
Recuperarea clinică completă are loc rapid sub tratament cu corticosteroizi
Revărsatele pleurale şi infiltratele parenchimale dispar în mai puţin de o lună
Afectările extrapulmonare sunt excepţionale şi doar câteva cazuri letale au fost raportate.
IAEP, comparativ cu ICEP, nu recidivează.
3. SINDROMUL CHURG-STRAUSS (CSS)
CSS reprezintă o inflamaţie granulomatoasă cu eozinofile a arborelui respirator asociată cu vasculita necrozantă a vaselor de calibru mediu şi mic, astm şi eozinofilie sangvină.
A fost descris pentru prima dată în 1951 de doctorii Jacob Churg şi Lotte Strauss, mai ales din cazuri de autopsie.
Este o boală rară (incidenţa anuală este de < 1 caz /100.000 loc.) şi survine cu maximum de frecvenţă între 30-50 ani, având distribuţii egale pe sexe.
ETIOPATOGENIE
Patogeneză CSS este în mare măsură necunoscută. Au fost incriminate anumite Ag exogene inhalate.
La pacienţii cu CSS se pot evidenţia antecedente alergice personale ( 64%), sau familiale (25%).
Se asociaza cu ANCA, de obicei de tip p-ANCA (anti-MPO).
ANATOMIE PATOLOGICĂ
În CSS se pot întâlni trei tipuri de leziuni elementare, ce sunt rareori prezente simultan:
Vasculita necrozantă a arterelor şi venelor de calibru mic, cu leziuni segmentare şi infiltrat bogat în eozinofile
Infiltrat tisular cu eozinofile Granuloame extravasculare, constituite dintr-un centru
necrotic şi o coroană de celule epiteloide
CLINIC
Boala evoluează, de obicei în trei faze:
I etapă: astm bronşic şi alte manifestări alergice
II- a etapă: eozinofilie şi infiltratele pulmonare
III-a etapă: după mai mulţi ani de la apariţia astmului se
instalează manifestările sistemice ale CSC.
CLINIC
Manifestările pulmonare
Astmul – debutează în jurul vârstei de 40 de ani, adesea sever,
necesită corticoterapie inhalatorie sau sistemică, şi precede cu
aproximativ 10 ani apariţia vasculitei.
Hemoragiile alveolare – se datorează capilaritei pulmonare şi
se manifestă prin hemoptizii, infiltrate pulmonare şi anemie
Revărsate pleurale - în 20-30% din cazuri, uni sau bi-laterale,
cu caracter de exudat şi citologie bogată în eozinofile (80%).
Biopsia pleurală poate evidenţia vasculită.
CLINIC
Alte manifestări: cutanategastro-intestinalecardiace (pericardită, rareori cu tamponadă, miocardită, arterită coronară, endocardul nefiind afectat) osteo-articulare şi musculare renale (GN extracapilare rapid progresive, stenoze ureterale ce pot induce IRA obstructivă), oculareORL
ANALIZE DE LABORATOR
Eozinofilie sangvină – de obicei peste 1500/mm³ (în medie 7.000/mm³, dar poate atinge şi 50.000/mm³
Eozinofilia din LBA este uneori > 60% Sindrom inflamator ( 80%): proteina C reactivă foarte crescută
şi nivel crescut al IgE. ANCA- în aproximativ 60% din cazuri, cel mai frecvent de tip
p-ANCA ( anti-MPO). Funcţia pulmonară: Disfuncţia ventilatorie obstructivă este prezentă în 70% din
cazuri, în ciuda inhalării bronhodilatatoarelor şi a corticosteroizilor din tratamentul prescris în astm.
IMAGISTIC
Radiografic modificări la nivelul parenchimului pulmonar: opacităţile
pulmonare apar în 30-70% din cazuri, sunt uni- sau bilaterale labile şi migratorii ce se datorează unor infiltraţii pulmonare cu eozinofile (50-70%)
modificările la nivelul căilor respiratorii includ: îngroşarea peretelui bronşic, noduli centrolobulari şi bronşiectazii.
CT toracic- opacităţi cu aspect de „sticlă mată”, arii pulmonare condensate, limfadenopatii mediastinale şi hilare şi revărsat pleural uni- sau bilateral
SUBTIPURI ALE SINDROMULUI CHURG-STRAUSS
Subtipuri ale sindromului Churg-Strauss
1. Fenotip vasculitic 2. Fenotip de afectare
eozinofilică tisulară
Frecvența 40 % 60%
ANCA Prezent ( cu
predominanța p-ANCA
cu specificitate anti-
MPO)
Absent
Manifestari frecvente Afectare glomerulară
Neuropatie periferică
Purpură
Vasculită
Afectare cardiacă
(miocardita euzinofilică)
Pneumonie euzinofilică
Febră
CRITERII DE DIAGNOSTIC
Astm Eozinofilie periferică >1500mm3 si eozinofilie alveolară >25% Manifestări clinice extrapulmonare asociate cu cel puțin una
din urmatoarele: Manifestari tipice ale afecțiunii: cardiomiopatie eozinofilică, purpură Orice manifestare extrapulmonară cu probă histopatologică de
vasculită obținută prin biopsie la nivel cutanat, muscular sau nervos Orice manifestare extrapulmonară cu ANCA pozitiv cu specificitate
anti-MPO sau antiproteinaza 3
TRATAMENT
Corticosteroizii constituie cel mai important element al
tratamentului CCS, cu prednison oral inițiat la o doză de 1
mg/kgc/zi, pentru 3-4 saptămâni, apoi crescut progresiv la 5-10
mg/kgc/zi la 12 luni de terapie.
Interferonul subcutanat, doze mari de imunoglobuline i.v,
plasmafereză și administrarea de ciclosporină au fost utilizate cu
succes în câteva cazuri refractare la corticosteroizi.
TRATAMENT
Terapia cu ciclofosfamidă i.v. in zilele 1, 15, 30, apoi la
fiecare 3 luni trebuie adaugată la corticosteroizi pentru a
induce remisia la pacienții cu:
Vârsta de peste 65 de ani,
Simptome cardiace,
Afectare gastro-intestinală,
Insuficien ăț renală.
TRATAMENT
Este posibil ca strategiile ce au ca scop controlul liniei
eozinofilice (mepolizumab) să devină parte a
strategiei terapeutice în afecțiunile pulmonare
eozinofilice și în special CSS in anii următori.
EVOLUTIE
În ciuda managementului strict, aproximativ un sfert din
pacienti cu CSS experimentează cel putin o recadere ce
trebuie diferentiată de exacerbările astmatice severe.
Supraviețuirea la 5 ani in CSS este de 95-100%.
4. ASPERGILOZA BRONHOPULMONARĂ ALERGICĂ (ABPA)
Descrisă pentru prima dată de Hinson în 1952 .
Pepys şi col. au adus contribuţii importante la definirea acestei
afecţiuni, cunoscută şi ca boala Hinson-Pepys.
În 1977 Rosenberg şi col. au clasificat criteriile de diagnostic
în majore şi minore, apreciind ca “cert” sau “probabil”
diagnosticul în ABPA ,iar în 1982 Patterson şi col. propun
stadializarea acesteia.
ETIOLOGIE
Aspergillus speciae (A spp) este un fung filamentos,
ubiquitar, care poate determina la om infecţii oportuniste
localizate sau invazive, dar şi manifestări alergice
rinobronho-pulmonare.
Aspergillus fumigatus (Af) este reprezentantul
genului cel mai frecvent incriminat în patologia
respiratorie.
EPIDEMIOLOGIE
Se întalnește la 1-2 % dintre adul iț i astmatici i la ș 7-10%
dintre pacienții cu fibroză chistică, este excepțională în alte
contexte.
Cazuri izolate pot fi întâlnite la pacienții cu BPOC.
PATOGENIE
Este secundară unei reacții inflamatorii cronice la nivelul
bronșiilor și parenchimului pulmonar adiacent in prezența
Aspergillus la nivelul căilor respiratorii ale astmaticilor.
Apare afectarea:
țesutului bronșic si pulmonar
afectarea funcției mucociliare
Predispoziția genetică a fost demonstrată cu precadere la
pacienții cu fibroză chistică heterozigotă.
CLINIC
Cei mai multi pacienți cu ABPA prezintă:
Tuse cronică, expectorație;
Dispnee;
Febră;
Rinită cronică cu numeroase exacerbări.
STADIILE ABPA:
Cuprind:
Faza acută
Faza de remisie
Exacerbari recurente
Astm cortico-dependent
Faza finală fibrotică
ABPA poate evolua spre insuficienta respiratorie cronică
INVESTIGAȚII DE LABORATOR
Suspiciunea de ABPA trebuie ridicată la astmatici in caz de:Eozinofile sangvine crescute (> 100/mm3) Nivel crescut de Ig E totali
La diagnostic contribuie și:Prick- testul cutanat pozitiv la Aspergillus fumigatus Creșterea Ig E totali si Ig E Aspergillus specifici in timpul exacerbarilor ABPA, insă aceasta crestere nu reprezintă un marker de activitate a boliiPrezența miceliilor fungice la examenul direct al sputei
IMAGISTIC
Aspectele imagistice sunt reprezentate de :
bronșiectazii - cele mai frecvente semne ce sugerează
ABPA la astmatici;
pereți bronșici ingrosați;
dopuri mucoase (aspect în deget de manu ă- ș corespunde
impactării mucusului bronșic de la hil la periferie);
imagini cu aspect de „sticlă mată”.
CT torace la un pacient cu ABPA ce eviden iazăț bronșiectazii cilindrice proximale, îngrosare a peretelui bronsic i ș noduli centrolobulari
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Modificările patologice cuprind:
Bronșiectazii;
Inflamație granulomatoasă a peretelui bronșic;
Infiltrate peribronșice eozinofilice insoțite de arii de
pneumonie eozinofilică;
Bronșiolita exudativă.
DIAGNOSTIC
Criteriile de diagnostic in ABPA sunt:
1. La pacienții cu astm si bronsiectazii:
Astm ;
Bronșiectazii la nivelul celor 2/3 interne din aria pulmonară;
Reacție cutanată imediată la Aspergillus;
Nivel seric de Ig E > 1000 ng/ml (417 kU/ L);
Nivel seric crescut de Ig E Aspergilus fumigatus si /sau Ig A
Aspergillus fumigatus.
DIAGNOSTIC
2. Pacienți cu fibroză chistică
Stare generală alterată, tuse, wheezing, cresterea cantitații de
spută, scaderea funcției pulmonare;
Reacție cutanată imediata la Aspergillus sau prezentă;
IgE Aspergilus fumigatus;
Nivel seric de Ig E > 1000 kU/L;
Anticorpi ce precipită la Aspergillum fumigatus;
Radiografie toracică cu modificari- infiltrate pulmonare, dopuri
mucoase.
5. ALTE BOLI PULMONARE EOZINOFILICE5.1 SINDROMUL HIPEREOZINOFILIC
IDIOPATIC
Este o tulburare mieloproliferativă, caracterizată printr-o
eozinofilie persistentă, >1500/mm3 timp de minim 6 luni,
asociată cu afectarea multiplelor organe.
Este un diagnostic de excludere după eliminarea cauzelor
eozinofiliei secundare i clonale.ș
CLINIC
Oboseală, durere, febră, transpira ii nocturneț
Prurit
Dureri abdominale, grea ă, diareeț
Simptome respiratorii nespecifice: tuse uscată, dispnee
AFECTAREA ORGANELOR:
Cardiac – cardiomiopatie, afectare valvuară, revărsat pericardic, boală trombembolică
Respirator – pneumonie, embolism pulmonar, revărsat pleural, infiltrate eosinofilice
Neurologic – AVC, confuzie, ataxie, neuropatie periferică
Digestiv – inflama ia TGI, hepatită, pancreatită, țascită
Cutanat – dermatită, urticărie Ocular – episclerită, trombi retinieni Sangvin – trombocitopenie, hipercoagulabilitate,
spelnomegalie
TRATAMENT:
Managementul are ca scop mic orarea eozinofiliei i ș ș
monitorizarea regulată ecocardiografică i a troponinei ș
serice.
Corticosteroizii sunt de prima linie.
Linia II - interferon alfa sau anticorpii monoclonali
(mepolizumab, alemtuzumab).
Transplant de celule hematopoietice alogene.
5.2 PNEUMONIA CU EOZINOFILE IN BOLILE PARAZITARE
Cele mai frecvente infec ii parazitare sunt cauzate de ț- Strongyloides - Ascaris - Toxocara - Ancylostoma
Nematodele se multiplică în corpul uman i în timpul migra iei ș țlarvelor prin plămani cauzează un număr crescut de eozinofile în căile respiratorii sau parenchimul pulmonar cu sau fără eozinofilie periferica, fără a determina leziuni pulmonare permanente.
Cele mai des întâlnite infec ii parazitare ce cauzează țeozinofilie pulmonară sunt:-Sindromul Löffler-Larva Migrans Viscerală-Eosinofilia pulmonară tropicală – cea mai gravă, cauzată de viermii Wuchereria Bancrofti i ș Brugia malayi, cu un tablou clinic de astm acut refractar
Clinic: tuse tranzitorie, wheezing, febră, infiltrate pulmonare si hipereozinofilie.
Radiografia toracică: Infec iile parazitare ț se manifestă prin densită i nodulare intersti iale, de obicei bazale. Infiltratele pot fi ț țmigratoare. Uneori radiografia toracică poate fi normală
5.3 PNEUMONIA CU EOZINOFILE INDUSĂ DE DROGURI
Pneumonia cu eozinofile a fost raportată in asociere cu multe medicamente, cel mai des incriminate fiind antibioticele i șantiinflamatoarele nesteroidiene.
Antiinflamatoare nesteroidiene Acid acetilsalicilic, diclofenac, ibuprofen, naproxen fenilbutazona,piroxicam
Antibiotice Etambutol, minociclina, nitrofurantoin, penicilina, sulfamide, sulfonamide
Alte medicamente Antidepresante, Contraceptive, Anihipertensive, Anticonvulsivante,Inhibitori de leucotriene, Cocaina
Pneumoniile eozinofilice drog induse pot debuta acut sau insidios, de-a lungul mai multor luni de tratament.
Boală acută este de obicei u oară i auto-limitată. ș ș
Forma cronică, variază de la minim simptomatică, la forme grave, cu febră, dispnee, frisoane, stare generală alterată i pierdere în greutate. ș
Prognosticul este bun dacă medicamentul incriminat este oprit. În unele cazuri este necesar tratament cu corticosteroizi.
Diagnosticul:
simptome cliniceprezen a opacifierii parenchimului pe radiografia ț
toracică sau CTcre terea eozinofiliei periferice sau în fluidul de lavaj ș
bronhoalveolaradministrarea unui medicament cunoscut absen a altor cauze de boli pulmonare. ț
CT de înaltă rezolu ie are un rol important în diagnostic.ț Modificările cele mai des întâlnite: - opacită i ț “sticlă mată”, cu o distribu ie predominant ț
periferică, în principal în zonele pulmonare superioare.
Fig. 50-year-old man receiving methotrexate therapy for non-Hodgkin's lymphoma. High-resolution CT scan shows area of ground-glass opacity and reticulation in periphery of left upper lobe. Also seen are a few small nodules (arrows).
Afectarea miocardică în sindroamele hipereozinofilice
Afectarea cardiovasculară caracteristică în SHE este fibroza endomiocardică, descrisă în 1936 de către Loeffler, care a numit-o "endocardita parietală fibroplastică cu eozinofilie sangvină.”
Patologia cardiacă a HES a fost în mod tradi ional împăr ită în trei etape: ț ț
necroză acută tromboză FibrozăNecroza acută se observă atunci când durata bolii
este scurtă (în medie 5.5 săptămâni), în timp ce etapa trombotică apare atunci când durata medie a eozinofiliei este de 10 luni.
Fibroza este descrisă după aproximativ 24.5 luni de boală.
Etapa necrotică acută se caracterizează prin infiltrarea eozinofilică a miocardului asociată cu necroză miocardică cauzată de eliberarea proteinelor cationice toxice din eozinofilele degranulate.
La o serie de pacien i s-au observat hemoragii țprofuze în timpul etapei necrotice.
E dificil de a diagnostica boala cardiacă la această etapă deoarece pacientul nu are simptome cardiace, iar electrocardiografia i ecocardiografia nu sunt șsugestive.
Biopsia endomiocardică este necesară pentru a pune diagnosticul în acest stadiu.
Necroza acută a miocardului este urmată de formarea trombilor murali, implicând adesea ambele ventricule, tractul de ejec ie a țventriculului i regiunile subvalvulare. ș
Trombul format pe miocardul denudat este înlocuit de fibroză
Afectarea cardiacă la pacien ii cu HES poate să țnu fie diagnosticată până la etapa finală a bolii, atunci când ace tia prezintă cicatrici ale șcordajelor tendinoase i a endocardului, cu șapari ia unei cardiomiopatii restrictive sau țdilatative, precum i a insuficien ei valvulare ș țprogresive.
Clinic afectare cardiacă în HES include semne i șsimptome de insuficien ă cardiacă, trombi țintracavitari, ischemie miocardică, aritmii, i șrareori pericardită.
Cele mai frecvente simptome sunt dispnea, care apare la 60% dintre pacien i, dureri toracice, țtuse, palpita ii, evenimente embolice.ț
Cele mai frecvent utilizate modalități de a evalua afectarea cardiacă în HES sunt:
• EKG - (inversiunea undei T, dilatare AS, hipertrofie VS, BRD și deviație axială stângă)
• ecocardiografie - (îngro are endomiocardică, trombi șapicali în VS i VD, caracteristicile unei cardiomiopatii șrestrictive, regurgitare i deteriorare subvalvulară) ș
• RMN – (sensibilă i specifică pentru detectarea ștrombilor ventriculari, dar i a fibrozei ( captarea șîntârziată a gadoliniului)
• biopsia endomiocardică - standardul de aur (îngro area șfibroasă a endocardului, tromboză murală, fibroza i șinflama ia vaselor mici coronare intramurale, ținfiltrarea eozinofilică în miocard i endocard.ș
VĂ MULŢUMIM!VĂ MULŢUMIM!
BIBLIOGRAFIE Clutterbuck E, Shields JG, Gorden J, Smith SH, Boyd A, Callard RE, Campbell HD,
Young IG, Sanderson CJ: Recombinant human interleukin-5 is an eosinophil differentiation factor but has no activity in standard human B cell growth factor assays.Eur J Immunol 1987, 17:1743-1750.
ALBERTO PAPI, MICAELA ROMAGNOLI, SIMONETTA BARALDO, FAUSTO BRACCIONI, IPPOLITO GUZZINATI, MARINA SAETTA, ADALBERTO CIACCIA, and LEONARDO M. FABBRI "Partial Reversibility of Airflow Limitation and Increased Exhaled NO and Sputum Eosinophilia in Chronic Obstructive Pulmonary Disease", American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, Vol. 162, No. 5 (2000), pp. 1773-1777.doi: 10.1164/ajrccm.162.5.9910112
J N Allen and W B Davis "Eosinophilic lung diseases." American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, Vol. 150, No. 5 (1994), pp. 1423-38.doi: 10.1164/ajrccm.150.5.7952571
Respiratory Medicine, 2nd Edition, Editors:Paolo Palange, Anita K. Simonds Princess Ogbogu, Cardiovascular Manifestations of Hypereosinophilic
Syndromes Immunol Allergy Clin North Am. Author manuscript; available in PMC 2007 Nov 1. doi: 10.1016/j.iac.2007.07.001
Carolina A. Souza1, Nestor L. Müller1, Takeshi Johkoh2 and Masanori Akira3 Drug-Induced Eosinophilic Pneumonia: High-Resolution CT Findings in 14 Patients American Journal of Roentgenology, Volume 186, Issue 2
http://www.patient.co.uk/doctor/hypereosinophilic-syndrome (accesat la 25.02.2015)