ambalarea chefirului, mitocariu madalina
TRANSCRIPT
Universitatea Stefan cel Mare Suceava
Facultatea de Inginerie Alimentară
Specializarea: Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare
Proiect
Tema: Ambalarea chefirului
Argument
Produsele lactate acide sunt extrem de populare în întreaga lume atât datorită
caracteristicilor senzoriale plăcute, cât şi potenţialului pe care îl au pentru menţinerea şi chiar
îmbunătăţirea sănătăţii consumatorilor.
Chefirul este unul din principalele sortimente de produse lactate acide, alături de iaurt şi
lapte bătut, ce se fabrică în prezent în cantităţi mai mari în ţara noastră şi care se obţin prin
fermentarea controlată a laptelui, datorită însămânţării cu culturi lactice seleţionate.
Astfel, ca urmare a proceselor fermentative ce au loc, lactoza este transformată în acid
lactic ce determină creşterea aciditatii şi coagularea laptelui, rezultând un coagul cu o consistenţă
fină, cremoasă, uniformă în toată masa. De asemenea, datorită prezenţei în culturile folosite de
bacterii producatoare de aromă, produsele lactate acide au gustul plăcut, acrişor şi răcoritor,
deosebit de apreciat de consumatori. În afară de acestea, la chefir se mai constată prezenţa unor
bule fine de gaze şi un gust puţin înţepător, caracteristic, datorat unui preces slab de fermentaţie
alcoolică, produs de drojdiile din cultura utilizată.
Produsele lactate acide au o valoare alimentară ridicată, conţinând toate substanţele
nutritive ale laptelui din care au fost fabricate. Acestea sunt considerate produse dietetice,
adevarat "izvor de sănătate", având un important rol curativ, fiind recomandate în tratamentul
prin alimentație a diferitelor afecțiuni, cum sunt bolile gastro-intestinale, ale ficatului, renale,
obezitate, ș.a., acestea fiind doar câteva dintre motivele pentru care consumatorii din întreaga
lume sunt din ce în ce mai atrași de aceste alimente. În aceeași măsură sunt recomandate a fi
consumate zilnic de către copii, tineri și persoane în varstă, pentru asigurarea unei alimentații
complete corespunzătoare nevoilor fiziologice ale organismului și pentru menținerea stării de
sănătate.
Am ales această temă pentru a cunoaşte noţiunile despre materialele folosite la ambalare
dar şi tehnicile de ambalare a chefirului.
Primul capitol cuprinde câteva aspecte legate de materiile prime folosite pentru fabricarea
chefirului, descrierea procesului tehnologic de obţinere a chefirului precum şi caracteristicile
acestuia.
În al doilea capitol sunt prezentate materialel folosite la realizarea ambalajelor pentru
produsul chefir, ambalaje care trebuie să asigure protecţia produsului, salubritatea acestiua, să-i
păstreze caracteristicile de calitate şi să nu deprecieze produsul. Alegerea materialelor
corespunzatoare pentru confecţionarea ambalajelor reprezintă siguranţă pentru consumatori din
punct de vedere al calităţii igienice a produsului.
În al treilea capitol sunt prezentate tehnicile de ambalare, procedee foarte importante
pentru asigurarea protecţiei produsului în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării.
În capitolul patru am analizat ambalajul chefirului de la Napolact din punct de vedere al
formei, disignului.
În finalul proiectului se găsesc concluziile generale care sintetizează aspectele generale
referitoare la importanța ambalării chefirului.
Capitolul 1
Ambalarea chefirului
Chefirul este un produs lactat acid, rezultat în urma unui dublu proces de fermentaţie,
obţinut cu ajutorul granulelor de chefir. În urma fermentării rezultă o băutură acrișoară, cu
nuanţă distinctă de drojdie, carbogazoasă și ușor alcoolică.
Din punct de vedere nutriţional, chefirul conţine proteine, glucide, lipide, vitamine,
minerale.
Chefirul se consumă ca atare sau poate fi consumat şi cu adăugare de fructe, siropuri,
arome şi îndulcitori.
Chefirul este cunoscut şi consumat de persoane din toate categoriile de varstă.
1.1. Materii prime si auxiliare
Materia primă de bază pentru procesare o constituie laptele crud de vacă, selecţionat de
cea mai bună calitate, şi culturile lactice selecţionate.
Laptele este alimentul cel mai complex şi mai uşor asimilat de organism, constituind unul
din alimentele de baza şi în nutriţia omului. Laptele este denumit şi „Sângele alb” prin valoare sa
hrănitoare. Are peste o suta de substanţe nutritive necesare vieţii omului (20 aminoacizi, peste 10
acizi graşi, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, peste 45 elemente minerale, proteine). Proteinele
conţin aminoacizi necesari creşterii şi menţinerii sănătăţii.
Proprietăţile organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale laptelui crud de vacă
acceptate de fabrică pentru procesare in chefir sunt prezentate in tabelul 1. Proprietăţile fizico-
chimice ale laptelui crud de vacă trebuie să se incadreze in cerinţele: STAS 2418/61, iar
proprietăţile microbiologice trebuie să se incadreze in cerinţele Ordinului Ministerului Sănătăţii
nr. 975/98.
Proprietăţi
organoleptice
Aspect
lichid omogen, opalescent, fara corpuri straine
vizibile in suspensie şi fără sediment
Consistenţă fluidă, nu se admite consistenţă vâscoasă,
filantă sau mucilaginoasă
Culoare alb cu nuanţă gălbuie
Gust şi miros plăcut dulceag, specific laptelui crud, fără gust
şi miros străin
Proprietăţi
fizico-chimice
Grăsime, % min 3,2
Aciditate, grade Thorner 15-19
Titru proteic,%min 3,2
Densitate relativă, min 1,029
Substanţă uscată negrasă, min 8,5
Proprietăţi
microbiologice
NTG aerobi mezofili/ml, max 500,000
Bacterii coliforme/ml max 100
Escherichia coli/ml,
maxim
10
Salmonella/25g absent
Stafilococi c.p./ml absent
Bacillus cereus/ml,
maxim
10
Listeria
monocytogenes/25g
absent
Tabelul 1: Proprietăţile organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale laptelui crud de vacă
Granula de chefir este o aglomerare de cazeină cu aspect de conopidă care cuprinde în ea
şi la suprafaţa ei microorganisme care participă la fermentare. Uscate la aer, granulele de chefir
îţi menţin capacitatea de a fermenta laptele timp de 12-18 luni.
1.2. Descrierea procesului tehnologic
Procesul tehnologic de fabricare a chefirului este compus din două faze: cultivarea
granulelor (maiaua) şi fabricarea propriu zisă.
Schema tehnologică de obţinere a chefirului este prezentată în figura 1.
Lapte
Culturi bacterii
lactice selecţionate
Figura 1: Schema tehnologica de fabricare a chefirului
În continuare sunt descrise pe scurt, conform schemei tehnologice, etapele procesului de
obținere a cârnațului cabanos:
În continuare sunt descrise pe scurt, conform schemei tehnologice, etapele procesului de
obținere a chefirului:
Receptie calitativa si cantitativa
Curatire
Normalizare
Pasteurizare
Racire
Insamantare
Fermentare I
Fermentare II
Ambalare
Depozitare
a) Recepţia calitativă şi cantitativă a laptelui - Laptele se recepţionează calitativ pe baza
aprecierilor senzoriale: miros, gust, culoare, impurificare şi vâscozitate, cât si pe baza analizelor
de laborator determinându-se: densitatea, gradul de impurificare, aciditatea, conţinutul de
grăsime şi proteinele.
b) Curăţirea laptelui - Curăţirea laptelui se face în scopul eliminării impurităţilor rămase
în lapte, după filtrarea acestuia în zona de producere şi la colectarea lui în centrele respective. În
acest scop se pot folosi tifoane sau filtre. Procedeul cel mai eficace de eliminare a impurităţilor
din lapte se bazează pe forţa centrifugară, construindu-se în acest scop curăţitoare centrifugare
care se bazează pe diferenţa dintre greutatea specifică a laptelui şi impurităţilor.
c) Normalizarea laptelui - Prin normalizarea laptelui se înţelege operaţia prin care
laptele este adus la un anumit conţinut de grăsime. Normalizarea laptelui se poate face prin
creşterea sau micşorarea conţinutului de grăsime. Normalizarea se face în funcţie de cerinţele
normelor în vigoare pentru chefir.
d) Pasteurizarea laptelui - Pasteurizarea laptelui se realizează printr-un tratament termic
sub 1000 C, cu scopul distrugerii formelor vegetative a microorganismelor patogene şi a celei
mai mari părţi din microflora banală, de alterare, căutând în acelaşi timp să se influenţeze cât mai
puţin structura fizică a laptelui, echilibrul său coloidal, ca şi elementele biochimice, enzimele şi
vitaminele.
Regimul de pasteurizare se realizează la o combinaţie temperatură – timp necesar pentru
a creşte eficienţa distrugerii microorganismelor în raport cu patogenii cei mai rezistenţi şi anume
Mycobacteriumm tuberculosis dar în acelaşi timp se urmăreşte minimalizarea efectelor
tratamentului termic asupra calităţii laptelui.
e) Răcirea laptelui - Laptele este răcit la temperatura de însămânţare, ce diferă în funcţie
de sezon, fiind de 18 – 200 C vara şi 22 – 240 C iarna. În acest scop, între pereţii dubli sau în
canalele spirale ale vanei, se introduce apă de la reţea, iar laptele se agită pe toată durata răcirii.
f) Însămânţarea şi fermentarea laptelui- Pentru fermentarea laptelui şi obţinerea
produsului cu proprietăţi specifice, laptele se însămânţează cu o cultură liofilizată de bacterii
lactice cu “inoculare directă în lapte” ce are în componenţă tulpini de Lactococcus lactis ssp.
Lactis biovar, Leuconostoc mesenteriodes ssp cremoris, Lactobacillus brevis şi Saccharomyces
cerevisiae. De asemenea, însămânţarea laptelui mai poate fi facută cu o maia specială, obţinută
prin cultivarea granulelor de chefir al cărei mod de preparare şi de utilizare, precum şi cantitatea
necesară.
Datorită condiţiilor favorabile ce se asigură, microorganismele din culturile liofilizate sau
maiaua adăugată, produc în lapte un dublu proces fermentativ, respectiv fermentaţia lactică şi
alcoolică. Astfel, bacteriile lactice conţinute produc în prima fază fermentaţia lactică, ce
determină creşterea acidităţii şi coagularea laptelui. În faza următoare acţionează drojdiile
prezente în cultură care fermentează lactoza, rezultand cantităţi reduse de alcool şi gaze.
g) Fermentarea I (lactică) a laptelui se face la temperatura de 20 - 240 C timp de 8 - 12
ore, fiind considerată încheiată atunci când se obţine un coagul bine format, având aciditatea de
80 - 900 T . Când aceste condiţii sunt îndeplinite, procesul de fermentare lactică se întrerupe prin
răcirea laptelui coagulat la temperatura de 12 - 140 C.
h) Fermentarea aII-a (alcoolica) se face la temperatura de 12 - 140 C şi durează 6 – 12 ore
timp în care aciditatea coagulului nu trebuie să crească cu mai mult de 5 0 T, în schimb condiţiile
sunt favorabile pentru activarea drojdiilor provenite din culturi ce produc fermentaţia alcoolică.
i) Ambalarea produsului - Pentru ambalare sunt utilizate pahare din material plastic,
închise prin termosudare cu folie de aluminiu, cu capacitate de 400g şi flacoane (PET–uri)
închise cu capac înfiletat, cu capacitate de 420g si 900g. Aceste ambalaje, protejează fizic
produsul, acţionând de asemnea, ca o bariră împotriva comtaminării microbiologice sau chimice.
Etichetarea şi marcarea ambalajelor se face cu specificaţiile prevăzute de Normele
metodologice privind etichetarea alimentelor şi Norma sanitară veterinară, date ce sunt
imprimate direct pe ambalajele respective sau pe eticheta aplicată, cu excepţia termenului de
valabilitate, care se imprimă la ambalare.
j) Depozitarea produsului - Chefirul fabricat se depozitează în spaţii frigorifice curate,
dezinfectate, fără mirosuri străine, la temperatura de 40 C, unde se pastrează cel puţin 12 ore
înainte de livrare, pentru a se definitiva procesul de maturare. Este recomandabil ca pentru
obţinerea unei calităţi cât mai bune, produsul să fie păstrat în aceleaşi condiţii până la 24 ore,
după care va fi livrat.
Chefirul are un termen de valabilitate de 25 zile şi necesită o temperatură de păstrare de
max.4 gr.C. Acest termen se referă la produsul ambalat, depozitat şi transportat în condiţiile
prevazute de standardul sau norma tehnicăpentru depozitarea produselor alimentare şi decurg de
la data ambalării chefirului.
1.3. Caracterizarea produsului finit
Conform standardelor în vigoare, chefirul trebuie să corespundă următoarelor
caracteristici organoleptice, prezentate in tabelul 2:
Proprietăţi
organoleptice
Aspect
coagul fin omogen, cu bule fine de gaz, nu se admite
separarea de zer peste 10%
Consistenţă fluidă, de smântână proaspătă, cu bule fine de gaze
Culoare albă, alb-gălbuie, uniformă
Gust şi miros plăcut, acrişor, uşot înţepător, răcoritor, fără gust şi
miros străin
Proprietăţi
fizico-chimice
Grăsime, % 1,2 – 3,3
Aciditate în grade
Thorner
90, 105, 110-120 în funcţie de tipul de chefir, chefir
slab, mediu, tare
Substanţe proteice,
%min
3
Alcool 0,2; 0,4; 0,6 în funcţie de tipul de chefir, chefir slab,
mediu, tare
Proprietăţi
microbiologice
Bacterii patogene lipsă
Bacterii coliforme 5/ml
Tabelul 2: Proprietăţi organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale chefirului
Capitolul 2: Materiale folosite la ambalare
Alegerea materialului de ambalare se realizează în funcţie de compoziţia produsului de
ambalat şi a condiţiilor de păstrare. Materialele utilizate la ambalarea chefirului sunt: pahare din
polipropilenă (PP), policrolura de vinil (PVC), butelii tip pet din polietilenă (PE), polipropilenă
(PP), pungi de polietilenă (PE), cartoane Tetra Top.
Paharele sunt ambalaje obţinute prin termoformare pornind de la o bobină de material
plastic sau un laminat din mai multe materiale plastice. Termoformarea constă în încălzirea prin
contact a foliei derulate de pe bobină şi sterilizată prin trecerea printr-o baie de apă oxigenată,
urmată de deformarea acesteia în matriţe care au forma ambalajelor. Deformarea materialului
plastic încălzit în matriţe se realizează prin acţiunea combinată a presării mecanice şi a aerului
comprimat. Capacul paharelor este confecţionat din folie de aluminiu.
Buteliile tip pet se confecţionează prin extrudare suflare, din polietilena, polipropilena.
Acestea se închid cu capace din materiale plastice cu filet.
Recipientele din materiale plastice au cel mai adesea încorporaţi pigmenţi pentru a se
asigura conţinutului o protecţie mai mare faţă de lumină, fiind colorate in diverse culori.
Polipropilena (PP) se obţine prin polimerizarea propilenei în prezenţa unor catalizatori.
PP se foloseşte pentru confecţionarea paharelor şi buteliilor tip pet. Este rezistentă la tracţiune, la
şocuri mecanice şi termice şi are o stabilitate dimensionala excelentă.
Policlorura de vinil (PVC) se obţine prin polimerizarea clorurii de vinil sub acţiunea
căldurii şi în prezenţa unor catalizatori. Se poate prelucra prin injectare, extrudare, presare
suflare şi termoformare. Rezistă foarte bine solicitărilor mecanice, fiind superioară din acest
punct de vedere polietilenei. Se foloseşte pentru confecţionarea ambalajelor tip pahar pentru
chefir.
Polietilena (PE) este un polimer termoplast obţinut prin polimelizarea etilenei cu
utilizarea oxigenului ca iniţiator. PE este materialul cel mai utilizat având şi un preţ scăzut. Este
folosită pentru confecţionarea buteliilor tip pet sau a pungilor pentru ambalarea chefirului.
Ambalajele tip Tetra Top sunt confecţionate din cartoane aseptice formate din
următoarele straturi: strat exterior de polietilenă, strat pentru imprimare, strat de hârtie albă, strat
de hârtie nealbită, kraft, strat de polietilenă, folie de aluminiu şi două straturi interioare de
polietilenă, obţinute prin aplicarea unui capac din material plastic cu margini ovalizate, ceea ce
elimină formarea muchiilor verticale. Este pravăzut cu capac din plastic foarte uşor de deschis şi
închis.
Cartonul este folosit şi ca ambalaj secundar la ambalarea colectivă a chefirului.
Printre avantajele folosirii cartonului la fabricarea ambalajelor amintim:
- au masă proprie mică;
- se pot modela la forma şi dimensiunile dorite;
- au costuri reduse;
- sunt biodegradabile sau se pot recicla;
- unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor şi grăsimilor.
Dintre dezavantajele acestor materiale de ambalare se pot enumera:
- rezistenţă mecanică mică la sfâşiere, rupere;
- permeabilitate la apă şi la vapori de apă.
Capitolul 3 Tehnica de ambalare
Ambalarea chefirului reprezintă un factor important ce influențează calitatea precum și
vânzarea acestuia. În zilele noastre cumpărătorii au tendința de a achiziționa produsele frumos
ambalate precum și pe cele pe care le văd mai des comercializate în televiziune, în reviste, etc.
Aspectul estetic al ambalajelor a început sa devină mai important pentru cumpărători decât
conținutul produsului sau modul cum este acesta ambalat.
Modul de ambalare are o importanță deosebită pentru produsele lactate care se
depreciază mai ușor când vin în contact cu ambalajele necorespunzatoare. Acestea pot intra în
diferite reacții chimice cu substanțele din ambalaj sau se pot impregna cu diferite substanțe
toxice sau primesc mirosuri neplăcute.
3.1. Utilaje pentru umplerea paharelor
În figurile 3.1., 3.2. sunt prezentate maşini automate de umplere a paharelor.
Fig. 3.1. Maşina automată de umplere la pahar
Această maşină este utilizată pentru umplerea paharelor de chefir, având o capacitate de
circa 1200 bucaţi/oră, în funcţie de mărimea dozei, aceasta putând fi între 200 – 500ml.
Operaţiile efectuate în mod automat sunt următoarele: preluare pahar din magazia de pahare,
dozare produs, preluare capac din magazia de capace, termosudare capac pe pahar, aplicare data
pe suprafaţa capacului, evacuare pahare din jgheabul de pahare.
Fig. 3.2. Maşină de umplut şi închis pahare din plastic
1-pahare, 2-staţie de imprimare, 3-cuvă cu produs, 4-pompă dozatoare, 5-capace, 6-rondele din
hârtie pergamentată, 7-platou rotativ, 8-dispozitiv de evacuare a paharelor pline şi închise, 9-
bandă transportoare.
Extragerea paharelor din rastel se face cu ajutorul unui dispozitiv vaccumat cu mişcare
verticală, ce aşează fiecare pahar în locaşul lui pe platou.
De asemenea, există şi maşini de formare-umplere-închidere în linie, folosite la
ambalarea chefirului. În figura 3.3. este prezentată o maşină liniară de format-umplut-închis.
Fig.3.3. Maşină liniară de format-umplut-închis pentru chefir.
1-folia de bază, 2- corp de încălzire, 3-matriţă, 4-claşete, 5-dozator, 6-folie superioară, 7-staţie de
sudare, 8-staţie de ştanţare, 9-bandă de evacuare, 10-produs ambalat.
Ambalarea chefirului în pungi se poate face pe maşini complexe ce realizează întreg ciclu
de formare-umplere-închidere. Închiderea se face de cele mai multe ori prin sudare, cu clipsuri
metalice sau cu benzi adezive. Aceste maşini pot fi împărţite în maşini verticale şi maşini
orizontale.
În figura 3.4. este prezentată o maşină verticală de formare a pungilor:
Fig. 3.4. Maşină verticală de formare a pungilor
Derularea foliei de material plastic se face de pe o bobină 1 printre rolele de întindere 2.
Apoi folia se formează într-un tub de secţiune circulară prin intermediul unui dispozitiv de
înfăşurare 3 pe cilindrul de formare şi umplere 4, cu suprapunerea marginilor, şi se sudează
longitudinal cu unitatea de sudare 5. Sudarea şi tăierea transversală a pungilor se face cu o
unitate de închidere orizontală, cu fălci 6.
Maşinile orizontale sunt similare cu cele verticale, realizând aceleaşi operaţii: formarea
ambalajului, umplerea cu produs şi închiderea şi separarea ambalajului. Diferenţa principală o
constituie tragerea foliei ce se face de data aceasta pe orizontală. Evacuarea produselor ambalate
se face cu benzi transportoare. În figura 3.5. este prezentată o maşină orizontală de formare-
umplere-închidere.
Fig. 3.5. Maşină orizontală de formare-umplere-închidere.
1-formarea tubului, 2-individualizarea produselor.
Formarea orizontală are următoarele avantaje:
- asigură un bun raport volum produs-mărime ambalaj
- maşinile au o construcţie relativ simplă, cu mişcare continuă, fără şocuri;
- productivitatea poate varia între 40 şi 600 pungi/minut;
- permite modificarea uşoară a dimensiunilor ambalajului.
3.2. Moduri de ambalare
Ambalarea porţionată este procedeul de ambalare în care cantitatea de produs care
urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel încât să fie consumată la o singura folosire.
În acest scop, chefirul este ambalat in pahare cu capacitatea de 250g, 500g , butelii cu capacitatea
de 400g sau cutii din carton de 450g.
Ambalarea colectivă sau secundară se aplică în scopul ușurării operațiilor auxiliare de
manipulare, depozitare și transport spre locul de desfacere, ca atare ambalajele folosite se mai
numesc și ambalaje colective, secundare sau de desfacere. Ambalarea colectivă este metoda care
permite gruparea într-o singură unitate de vânzare a mai multor produse.
Pentru ambalarea colectivă a chefirului se folosesc de obicei cutii de carton sau lăzi din
material plastic pentru depozitarea ulterioară și pentru livrare.
Ambalajele din carton, mai exact cutiile/lăzile din carton de diferite mărimi sunt folosite
ca suport pentru produsele lactate care sunt mai întai preambalate în diferite ambalaje.
Lăzile din carton sunt ambalaje de dimensiuni mari folosite la protecția produselor în
timpul manipulării, transportului și depozitării. Printre cele mai întâlnite lăzi folosite pentru
ambalarea produselor alimentare se numără următoarele: ladă pliantă, ladă cu clape, ladă
telescopică cu clape, ladă telescopică cu corp și capac, ladă cu capac dublu. În figura 3.6 sunt
prezentate două tipuri de lăzi de carton care se utilizează cel mai frecvent la ambalarea colectivă
a chefirului.
Fig.3.6. Lăzi de carton: ladă pliantă, ladă cu clape
Lăzile din material plastic (figura 3.7.) sunt cofecționate din PVC colorat de diferite
culori. Sunt folosite pentru depozitarea și manipularea produselor.
Fig.3.7. Ladă din material plastic
Pentru a ajunge în siguranță la consumatori laptele şi produsele lactate au nevoie de
ambalaje corespunzătoare, de aceea și în magazine sunt păstrate în lăzi frigorifice, iar vânzatorii
sunt obligați să le asigure temperatura corespunzatoare, mai ales pe timp de vară.
Capitolul 4 Analiza ambalajului chefirului Napolact
Un ambalaj de calitate trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe tehnice, constructive,
economice şi de durabilitate. La acestea s-a adăugat o nouă cerinţă, şi anume dimensiunea
estetică a ambalajelor.
Ambalajul de prezentare şi vânzare are rol promoţional deosebit. Prin formă, culoare,
grafică şi materiale de ambalare utilizate, acesta oferă identitate produsului, comunică natura
conţinutului său şi evidenţiază denumirea si marca acestuia.
Punerea în valoare a mărcii sau a denumirii de vânzare este una din misiunile importante
ale ambalajului, depunerea acesteia pe suprafaţa ambalajului având un rol însemnat ca
poziţionare şi mărime pentru a putea fi citită şi remarcată de la distanţă.
Ambalajul a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai importante criterii de
achiziţionare a unui produs. O prezentare bună a produselor comercializate creează o primă
imagine, care are un rol esenţial în decizia de cumpărare.
Ambalajul chefirului Napolact asigură identificarea produsului, garantează calitatea,
facilitează vânzările și dispune de o prezentare atractivă în conformitate cu standardele.
Napolact se identifică prin intermediul numelui de marcă şi logo-ul complex, care
ilustrează un câmp verde cu vaci păscând, ceea ce semnifică că vacile sunt crescute si hrănite
într-un loc ecologic, departe de poluarea oraşelor, rezultând astef un lapte de calitate din care se
vor fabrica produse lactate de cea mai bună calitate.
Materialul ambalajului este ales corespunzător astfel încât sa păstreze calitatea produsului
şi să să îl ferească de eventualele pericole.
Ambalajul are forma unui pahar, conţinând 400 g chefir. Este uşor de manipulat şi practic
pentru consumul produsului, iar cantitatea ar putea fi echivalată cu necesarul zilnic având în
vedere proprietăţile benefice pe care le are asupra orgnismului. Denumirea produsului este clară
şi vizibilă, fiind în prim plan, pentru a uşura căutările consumatorilor la rafturile magazinelor.
Un dezavantaj al acestui tip de ambalaj este faptul că şi alte produse au aceeaşi simetrie şi
produsul se poate confunda.
Grafica ambalajului este un element estetic important, ce ajută la identificarea produsului,
identificarea mărcii, promovarea acestuia şi informarea consumatorilor. Grafica ambalajului
Napolact este modernă şi prin logoul său sugerează ca produsul este bio, natural, de înaltă
calitate.
Culorile folosite sunt elemente importande deoarece transmit anumite mesaje. De
asemenea, prontr-o alegere corectă a culorii, produsele devin mai atractive şi convingătoare,
formând o primă impresie conumatorului.
Verdele este asociat cu prospeţime, natură, este culoarea ecologiei. Roşul este o culoare
care atrage privirea, simbolizând forţa, pasiunea, sugerează şi vigoare, îndeamnă la acţiune şi
dinamism.
Eticheta este un element obligatoriu pentru orice ambalaj, pe aceasta gasindu-se
informaţii deosebit de necesare pentru consumator. Eticheta cuprinde următoarele menţiuni:
denumirea produsului, unitatea producătoare, lista ingredientelor (lapte, culturi lactice),
conţinutul caloric pentru 100g produs (62kcal), valoarea nutriţională ( grăsimi 3,5g; glucide 4g;
proteine 3,5g), data fabricaţiei şi termenul de valabilitate (25 zile), condiţii de depozitare-păstrare
(max.40C), standardul care reglementează calitatea, elemente de identificare a lotului.
Concluzii.....