Amenajarea și Planificarea Turistică

Noțiuni introductive

Cadru Conceptual

Cadru Conceptual

ORGANIZAREA SPAȚIULUICare este logica organizării (structurii și configurației)

teritoriului național?

ORGANIZAREA SPAȚIULUI – reprezentări deformate (anamorfoză)

ORGANIZAREA SPAȚIULUICare este logica organizării

TURISTICE a teritoriului național?

Care sunt zonele de forțăale turismului din

România (ce criterii?)

ORGANIZAREA SPAȚIULUI

ORGANIZAREA SPAȚIULUI

PLANIFICAREA

PLANIFICAREA

PLANIFICAREA reprezintă..- Un proces de anticipare a schimbării, orientat către viitor- Își propune coagularea unui complex de factori (sociali, politici,

economici, de afaceri, ecologici) pentru a adopta obiective comune- Implică factori interesați (grupuri, agenții, instituții publice/private)

PLANIFICAREA presupune o serie de etape:- Proiecția/definirea/formularea obiectivelor specifice- Identificarea instrumentelor și metodelor concrete prin care planul va fi

pus în practică- Căutarea unor soluții opționale/potențiale, urmat de alegerea variantei

optime- Necesară pentru a maximiza beneficiile și a obține rezultate previzibile

TIPURI de PLANIFICARE- Interregională – o proiecție unitară extinsă asupra mai multor țări din aceeași regiune

(alpină, mediteraneană etc.)- Națională – plan național de promovare și comercializare a turismului- Regională – plan de dezva turismului în cadrul unei regiuni aparținând aceleiași țări- Locală – urmărește dezvoltarea unui segment teritorial limitat dpdv spațial (în cadrul unui

oraș /comune / grup de localități- Vectorială – obiective grupate tematic – dezvoltarea turismului social, promovarea curei

termale, amenajarea spațiului montan etc.

Model conceptual de PLANIFICARE

Williams, S. (2009) – Tourism Geography

Probleme ale planificării turistice

Williams, S. (2009) – Tourism Geography

AMENAJAREA

AMENAJAREA

- ”Amenajarea turistică” , ca și componentă distinctă a ”amenajării teritoriului”, se dezvoltă după 1960, în urma intensificării fără precedent a călătoriilor turistice

Evoluția sosirilor turistice internaționale

AMENAJAREA

- ”Amenajarea turistică” reprezintă o componentă esențială a procesului dinamic și complex de organizare științifică (acțiune) a spațiului geografic, care-și propune valorificarea particularităților teritoriului în cauză (resurse, activități, funcții) printr-o serie de dotări, servicii, instalații, construcții etc. care să fie exploatate eficient.

- Scopul principal este integrarea optimă și echilibrată a activităților turistice în dezvoltarea economică și socială a teritoriului, armonizarea relațiilor între mediul înconjurător și societate.

- Reprezintă liantul (și modalitatea de echilibrare) între cerere și ofertă, fixând limita superioară a absorbției turistice și pragul maxim de încărcare a ofertei turistice

Ciangă, Dezsi (2007) – Amenajare turistică, Ed. Presa Univ. Clujeană

Factorii principali în AMENAJARE

După Defert , 1966, o serie de factori trebuie luați în considerare în cadrul amenajării turistice:

- Aptitudinile cadrului natural- Distanța între zona emițătoare și cea receptoare (”costul” deplasării)- Potențialul zonei de destinație - Resursele umane din zona de destinație- Politica factorilor de decizie- Capacitatea de primire actuală sau proiectată

Tipologia AMENAJĂRILOR turistice (după tipul resursei)

- Amenajările se pot diferenția în funcție de calitatea, cantitatea și dispersia în teritoriu a resurselor atractive (Defert, 1966):

- A. AMENAJARE TURISTICĂ UNIVOCĂ – direcționată pe un singur obiectiv / atracție, bine individualizat (ex. obiectiv istoric/cultural, o peșteră, un sector de chei, etc) – caracterizat prin intervenții sumare, punctuale, izolate, strict dimensionate pe atractivitatea obeictivului respectiv.

- B. AMENAJARE TURISTICĂ PLURIVOCĂ – acțiuni asupra unui ansamblu de resurse

turistice omogene, relativ grupate spațial, pe un anumit specific (ex. un areal cu ape minerale, ansamblu de obiective culturale etc.) – dotările sunt mai complexe, integrate localităților / stațiunilor / teritoriului.

- C. AMENAJARE TURISTICĂ ECHIVOCĂ – acțiuni ce urmăresc integrarea în circuitele turistice a unui teritoriu omogen și relativ extins, cu resurse diseminate, (ex.ariile amenajate turistic din proximitatea marilor centre urbane) – grad de complexitate mare a dotărilor, legate prin relații de complementaritate pentru ca entitatea să funcționeze ca un sistem integrat.

Tipologia AMENAJĂRILOR turistice (după spațiul geografic)

- Amenajarea spațiilor balnear-litorale

- Amenajarea spațiilor balnear-termale și balneoclimatice

- Amenajarea spațiilor montane de sporturi de iarnă (dominantă ”albă”)

- Amenajarea spațiilor turistice de tip ”verde” (agro-ecoturistice)

- Amenajarea spațiilor periurbane (mixt – turistic & recreativ)

- Amenajarea siturilor istorice și arheologice

- Amenajarea parcurilor și rezervațiilor naturale

(și după obiectivele amenajării..)

Principiile AMENAJĂRIIPrincipii majore în deciziile de amplasare sau dimensionare a echipamentelor sau a elementelor infrastructurale ale unei destinații turistice:1. Principiul unicității prestației (produsul realizat să fie individualizabil, exclusiv). 2. Principiul localizării la sursă (deplasarea cererii către ofertă și nu invers)3. Principiul localizării îndepărtate (între bazinul cererii și loc. ofertei)4. Principiul polivalenței (diversitate și complexitate a ofertei turistice)5. Principiul corelării turismului cu celelalte activități economice

Principii de integrare și eficiență a amenajărilor6. Principiul integrării armonioase (adică să ia în considerare aspectul amenajărilor existente)7. Principiul flexibilității (adică structurilor evolutive, adaptabile după mersul sau schimbările

societății)8. Principiul activității principale și al recepției secundare (corelarea activităților turistice de bază

cu cele complementare)9. Principiul rețelelor interdependente (integrarea activităților turistice în structura socio-

economică a destinației)10. Principiul funcționalității optime (organizare logică a activităților, sezonalitate mică)11. Principiul rentabilității directe (vânzări bune, locuri de muncă în turim) și indirecte (efect

multiplicator asupra altor sectoare de activitate ale societății)Berbecaru, Botez (1977) – Teoria și practica amenajării turistice , Ed. Sport-Turism București

Tipuri de AMENAJĂRI (facilities)

Infrastructuri turistice Structuri turistice Dotări turistice

Structuri de bază:- Unități de cazare- U. de alimentație

Complementare:- Unități de tratament- Unități de agrement- Alte unități specifice

(muzee, mănăstiri etc.)- Centre de informare- Unități comerciale

(alimentare, non-food, suveniruri etc.)

Dotări de bază:- Echipamente-standard

(aparate, instalații, mijloace)

Suplimentare (”facilități”)- Echipamente sau

condiții suplimentare

Infrastructuri specifice- Drumuri turistice- Pârtii de ski- Trasee turistice- Alte resurse amenajate

Infrastructuri conexe- Parcări dedicate- Infrastructura tehnico-

edilitară- Infrastructura de

transport