cuprins -...
Post on 09-Sep-2019
2 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
Cuprins
Argument………………………………..……………………..3
Capitolul I………………………………..…………………….5
1.1. Cadrul geografic natural………..…………………5
1.2. Căile de acces şi vecinii………..………………….5
1.3. Aşezarea matematic geografică……..…………….6
1.4. Geologia……………………………..…………….6
1.5. Hidrografia…………………………..…………….7
1.6. Condiţii climatice…………………..……………...7
1.6.1. Clima…………………………….7
1.6.2. Temperatura……………………..8
1.6.3. Precipitaţii……………………….8
1.6.4. Vânturile………………………...8
1.7. Condiţii biologice……………..…………………..9
1.7.1. Vegetaţia………………………...9
1.7.2. Fauna………………..…………11
1.8. Patrimoniul administrativ…………..…………….12
1.8.1. Echiparea teritoriului……….....12
1.8.2. Patrimoniul uman……….…….12
1.9. Ocupaţiile locuitorilor………...………….………13
1.10. Portul popular…………………………………13
Bibliografie ……………………………..…………………...15
Capitolul II…………………………..……………………….16
2.1. Numele……………………………………………16
2.2. Dovezi istorice de necontestat…………………….17
2.3. Primele atestări……………………………………18
2.4. Ineul în perioada medievală……………………….19
2.5. Secvenţe din istoria modernă……………………..26
2.6. Ineul în secolul al XX-lea………………………...28
2.7. Ineul în socialism…………………………………30
Bibliografie……………………………………………..……33
Capitolul III…………………………………………..………35
3.1. Învăţământul de masă ineuan……………………..35
3.1.1. Începuturile……….……………..35
2
3.1.2. Şcoala românească………..……...38
3.1.3. Şcoala de prestigiu………..……...40
3.2. Şcoala Specială Ineu şi evoluţia sa………….…….41
3.2.1. Înfiinţarea Şcolii………..………..41
3.2.2. Treapta 1919-1948…..…………..43
3.2.3. Treapta 1948-1989………..……..47
3.3. Grupul Şcolar „Sava Brancovici”
azi……………………..…….62
3.3.1. Învăţământul special românesc…….62
3.3.2. Paşi reformatori după 1990………..64
3.3.3. Învăţământul tehnic şi profesional…68
3.3.4. Componenta incluzivă şi integrarea
persoanelor cu C.E.S…………….…81
3.3.5. Activitatea de parteneriat şi relaţiile
internaţionale………………………81
3.3.6. Planul de dezvoltare al GŞSBI……...97
3.3.6.1. Caracterizarea şcolii….…...97
3.3.6.2. Motivaţia………….………98
3.3.6.3. Analiza SWOT……..……..99
3.3.6.4. Analiza PEST……………101
3.3.6.5. Viziunea-Misiunea….…...103
3.3.6.6. Ţinte strategice-opţiuni
prioritare…………………103
Bibliografie …………………………………………………124
Capitolul IV…………………………………….……………129
4.1. Cartea de onoare, relaţia vie a şcolii……………129
4.2. Slujitori de suflet ai aşezământului……………..133
3
ARGUMENT
„Mirabila sămânţă a fost aruncată“. Iată realizată prima lucrare
monografică a şcolii.
Chiar dacă pretenţia de „Monografie” este puţin „aristocrată” şi
ea nu se justifică întru-totul, este meritul unui întreg colectiv de cadre
didactice de a se fi implicat şi lucrat neobosit pentru realizarea acestei
adevarate „cărţi de vizită“ pentru Centrul Şcolar Ineu şi chiar pentru
oraşul Ineu.
Unicat în zonă, şcoala noastră a îmbinat pe parcursul a o sută de
ani de existenţă tradiţia istorică cu tradiţia educativă.Tărâm de
permanentă reformă, instituţa a pornit de la Aşezământul Medico-
Pedagogic din timpul Imperiului Austro-Ungar, trecând prin şcoala de
meserii specific interbelică, apoi prin învăţământul profesional
izolaţionist de tip special din timpul comunismului si sfârşind cu
învăţământul de tip incluziv al momentului, toate acestea sub simbolul
încărcat de istorie al Cetăţii Ineului.
Este meritul dascălilor înaintaşi, al celor care au condus
destinele acestui aşezamânt de-a lungul anilor, de a fi menţinut vie
flacăra culturii şi educaţiei în aceste locuri, de a fi menţinut vie Cetatea
Ineului, de a fi clădit piatră pe piatră noi aşezăminte educaţionale pentru
a putea reda Cetatea Ineului unui circuit firesc, aşa cum istoria şi tradiţia
o cer. Sperăm ca bogăţia de personalităţi şi fapte, încărcătura de cultură
şi istorie, să-i ambiţioneze pe cei în măsură în a se angaja în repunerea
Cetăţii Ineului în circuitul public, cultural şi istoric firesc.
Prezenta lucrare se adresează dascălilor şi slujitorilor în ale
educaţiei din Ineu şi împrejurimi, colaboratorilor Centrului Şcolar Ineu,
tuturor locuitorilor acestui oraş, oamenilor de cultură şi celor interesaţi de
istoria acestor locuri. Ea poate constitui o sursă de documentare pentru
cei ce vor dori sa realizeze alte lucrări legate de acest subiect şi poate
oferi fundamentul unei viitoare monografii a oraşului Ineu.
În speranţa că ceea ce am făcut va fi de folos semenilor noştri,
oferim spre consultare această lucrare cu ocazia aniversării centenare.
4
Dorim ca ea să fie oglinda fidela a noastră pe aceste meleaguri mioritice,
în Europa şi în întrega lume.
Aducem cu plecăciune mulţumirile noastre domnului învăţător
Ioan Nagy, care deşi lucrează la şcoala cu clasele I-IV Şomoşcheş, ni s-a
alăturat, dovedindu-şi veleităţile de pasionat cercetător în arhive, jurnalist
şi literat, însuşiri care, alăturate calificativului de „bun învăţător la clasă“,
îl portretizează aşa cum trebuie să fie dascălul de azi: intelectual devotat
profesiei.
Mulţumim pe această cale tuturor cadrelor didactice şi salariaţilor
Centrului Şcolar Ineu care au contribuit la culegerea datelor, Consiliului
Local Ineu, Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad, Muzeului Judeţean
de Istorie Arad, Protopopiatului Ortodox Ineu, Ocolului Silvic Ineu
precum şi : domnului profesor Ioan Codău pentru amabilitatea dovedită
în oferirea unor materiale documentare, doamnei profesor Sofia Crăciun
pentru traducerea monografiei în limba engleză, doamnei profesor Ana
Vreme pentru articolele puse la dispoziţie, domnului Kapus Ladislau
pentru traducerile documentare din limba maghiară.
5
CAPITOLUL I
INEU – CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
ŞI ADMINISTRATIVĂ GENERALĂ
1.1. Cadrul geografic natural
Frumoasă şi Dumnezeiască este această zonă cu numele patetic
de Ţara Zărandului, închisă în parte de ramificaţiile deluroase ale
Munţilor Codru-Moma şi ale Munţilor Zărandului, iar în partea de est pe
o mică porţiune de Munţii Bihorului.
Spre vest, de la aliniamentul Mâsca-Beliu se întinde Câmpia
Crişului Alb, iar spre sud, această zonă se întinde de la poalele podgoriei
arădene Mocrea-Radna, până la graniţa de vest a ţării.
Ineu, oraşul nostru se înscrie în Depresiunea Zărandului la
interferenţa dintre terminaţiile piemonturilor şi culoarul marcat de o
subsidenţă activă între Gut, Crişul Alb şi Teuz. (1)
Oraşul este situat central – nordic în judeţul Arad, pe cursul
inferior al râului, frumos curgător, Crişul Alb, străjuit la 3 km. de măgura
Mocrea, dealul de 346 m. înălţime, singuratic ca o căpiţă de fân şi
acoperit parcă de parfumul şiragului de podgorii.
La nord şi vest se deschide perspectiva nesfârşită a Câmpiei
Cermeiului, parte din Câmpia de Vest, o aşa numită ,,câmpie a
glacisurilor“, situată în continuarea piemontului Codrului şi mărginită la
sud de Valea Teuzului.
1.2. Căile de acces şi vecinii
Oraşul Ineu este un important nod de comunicaţii rutiere şi
feroviare, constituind o adevărată poartă de intrare în Ţara Zărandului şi
perlă a Crişului Alb.
Drumurile ce trec prin Ineu sunt incontestabil legate, din vremuri
imemoriale, de traseul Timişoara – Arad şi accesul pe valea Crişului Alb
6
spre Sebiş – Gurahonţ şi Hălmagiu (2) precum şi asigurarea legăturii cu
vestul european, prin Oradea.
Distanţele rutiere aproximative sunt:
Ineu – Arad 56 km.
Ineu – Oradea 96 km.
Ineu – Brad 105 km.
Legăturile feroviare sunt:
Ineu – Arad 50 km. ( linie ferată dată în folosinţă în 1877)
Ineu – Gurahonţ – Hălmagiu – Brad 107 km. (datată din
1896)
Ineu – Cermei 18 km. (exploatată din 1889) (3)
Localităţile cu care Ineul se învecinează sunt: la nord, Cermei, la
est localitatea Şicula, la sud-est, Seleuş, la sud, mica localitate Mocrea,
iar la vest, prospera comună Bocsig. (4)
1.3. Aşezarea matematic – geografică
Topografic localitatea Ineu se înscrie pe coordonatele:
latitudine N. – 46° 26';
longitudine E – 21° 51', faţă de meridianul
Greenwich.
Altitudinea medie a aşezării este de 111 m. (5)
1.4. Geologia
Teritoriul pe care se află astăzi oraşul şi hotarele din
împrejurimile sale a fost pe vremuri un golf al Mării Panonice. Odată cu
ridicarea munţilor laterali: Carpaţii, Alpii Dinariei, Marea Panonică a fost
umplută cu materialele aduse din erodarea munţilor şi a dealurilor din jur.
Terenul este format din straturi suprapuse de dimensiuni variabile
de la părţi grosiere până la părţi fine. Între diferitele straturi se află pânza
de apă freatică aproape de suprafaţă.
Din punct de vedere geologic terasa Crişului Alb conţine material
de natură lutoasă, zonele de câmpie fiind dominate de loess. Spre Seleuş
întâlnim formaţiuni geologice salino-sărăturoase. La Mocrea se găseşte
trahit. Formaţiunile geologice sunt formate din 3 depozite:
o depozite terţiare
o depozite aluvionare (nisipuri, pietrişuri şi luturi)
o depozite aluvionare granulometrice cu mâluri, nisipuri şi argile(6)
7
Vechimea geologică o confirmă şi descoperirea în albia joasă a
Crişului Alb a unui schelet de ,,elephans primigenius“ care a trăit în
paleolitic şi care se află expus în Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.
1.5. Hidrografia
Ineul şi zona înconjurătoare sunt beneficiarele unei reţele
hidrografice destul de dense.
Oraşul este străbătut chiar de Crişul Alb pe o lungime de aprox. 4
km., râu important din vestul României cu un debit variabil, de la 13,7
m³/sec (Gurahonţ) la 18,4 m³/sec la Bocsig – Ineu şi de 21,2 m³/sec la
Chişineu Criş. Afluenţii Crişului Alb au debite mici de 1-3 m³/sec (ex.
Cigher). (7)
În vremurile vechi pe Crişul Alb se naviga. Dovadă bărcile
monoxile descoperite în albia râului. Una se păstrează în Muzeul
Crişurilor din Oradea.
Lacul Rovina şi Balta Ştefan sunt cunoscute pe hartă cu acest
nume, fiind reamenajate ca pescării cu rol economic şi turistic specific.
Gutul este un mic pârâu, sub 10 km., ce izvorăşte din hotarul Ineului. Are
un debit neregulat, vara albia lui fiind seacă.
Canalul Morilor poartă acest nume pentru că s-au construit şi au
funcţionat pe el multe mori acţionate de forţa apei. Lungimea canalului
este de 79,3 km. Este derivat din Crişul Alb, de lângă Buteni şi se
termină la Vărşand. A fost construit de inginerul Beszedeş Iosif între anii
1833-1849, având lăţimea de 2-4 m şi adâncimea de 1-2 m.. În decursul
timpului lucrările de întreţinere s-au redus iar morile s-au desfiinţat.
Apa Acră din Ineu este locul din care se alimentează mulţi
locuitori ai oraşului şi localităţilor învecinate, apă minerală sulfuroasă şi
bună pentru tratarea anumitor afecţiuni. Preotul scriitor Nicolae Horga
Popovici din Seleuş în lucrarea sa ,,Oglinda“ apărută în 1807
consemnează: ,,La acest hotar al Boroşineului cu Mocrea, principii
Transilvaniei Rakotzy şi Apafi, în secolul XVII, adesea umblau la această
apă mirositoare a piatră pucioasă, scăldându-se întrânsa“.
Şi totuşi azi, în mileniul III, apa acră nu este valorificată nici
turistic, nici balnear sau economic!
8
Podul peste Crişul Alb
1.6. Condiţii climatice
1.6.1. Clima
Clima zonei Ineului este conform parametrilor Köppen de tip:
c.f.b.x. adică este un climat temperat cu influenţe mediteraneene, cu
precipitaţii mai multe la sfârşitul primăverii şi începutul verii.
1.6.2. Temperatura
Temperatura medie anuală înregistrată la Oradea în perioada
1896-1970 este cuprinsă între 10° - 10,5° C. Temperatura medie lunară
cea mai scăzută este în luna ianuarie ( - 10,5° C) iar cea mai ridicată în
luna iulie (21,2° C). În absolut, temperaturile înregistrate la Ineu au fost
de: 40,1° C în 15 august 1952, iar temperatura minimă absolută a fost de
–26,8° C în 16 februarie 1954.
9
1.6.3. Precipitaţii
Pentru interpretarea precipitaţiilor s-au luat datele înregistrate la
staţia pluviometrică Ineu. Precipitaţiile medii anuale au fost de 628,7
mm/m²/an repartizate astfel:
o iarna 122,5 mm/m²/an.
o primăvara 159,1 mm/m²/an.
o vara 195,2 mm/m²/an.
o toamna 154,1 mm/m²/an.
Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează în lunile
mai, iunie şi iulie, iar cele mai sărace în martie şi septembrie.
Precipitaţiile medii anuale şi regimul balic sunt favorabile
dezvoltării tuturor culturilor agricole şi a viţei de vie. Umiditatea relativă
a aerului are valori cuprinse între 87% în decembrie şi 65% în luna iulie.
1.6.4. Vânturile
După datele extrase (8) vânturile sunt în general de intensitate
mică, rareori sunt vânturi puternice de tipul uraganelor (28 mai 1982).
Predominant este vântul de iarnă din N-E ca o prelungire a Crivăţului
Rece, cunoscut popular ca ,,Orădanul“.
Vara, primăvara şi toamna bate un vânt de vest care aduce ploaie.
În fapt este o prelungire a foenului din Marea Adriatică, adică un vânt
mediteranean. Vara mai bate un vânt sărac în precipitaţii cunoscut sub
numele de ,,Austrul“.
1.7. Condiţii biologice
1.7.1. Vegetaţia
Teritoriul localităţii Ineu se află în zona de silvostepă, etajul
stejarului. Vegetaţia forestieră cuprinde în general formaţiunea gorunet-
frăsinet. Domnul inginer, Crăciun Viorel, de la Ocolul Silvic Ineu, ne-a
prezentat cu amabilitate câteva informaţii legate de rezervaţii şi parcuri.
Rezervaţia naturală Rovina are 103 ha cu specii deosebite:
migdalul pitic, o poiană de 0,7 ha cu narcise şi speciile forestiere: cer,
gârniţă şi pin negru. S-au făcut plantări de pin dar fără rezultate
spectaculoase.
Parcul oraşului a fost amenajat între anii 1800-1818, în prezent
având o suprafaţă de cca. 2 ha şi cuprinde specii de stejar, tei, salcâm,
10
platan, alun turcesc, castan porcesc, paulownia, nuc negru şi acel tisa sub
care se spune că a poposit Mihai Viteazul.
Iată cum descrie această minunăţie a naturii Doamna profesor,
Ana Vreme, în săptămânalul Informaţia Ineului, nr. 8, din 5-13 mai
2000:
,,Paulownia, doamna copacilor din parcul oraşului nostru, s-a
îmbrăcat în strai nou de un violet pal, nuanţa cea mai căutată în
vestimentaţia festivă a femeilor. Un fapt banal, s-ar putea spune, dar
coincidenţa cu cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, coloritul
neobişnuit şi priveliştea unică, tocmai atunci când suntem primeniţi
sufleteşte, îl detaşează din cotidian.
Trebuie să se ştie că nu oriunde cei care se plimbă în această
Sfântă Sărbătoare au prilejul să admire atare frumuseţe. E privilegiul
locuitorilor oraşului Ineu datorat acelui iubitor şi cunoscător al lumii
plantelor care ne-a înzestrat ambientul cu asemenea raritate.
Apelând la determinatoare, aflăm că acest copac cu flori
asemănătoare ca alcătuire cu cele ale unor plante din grădinile de pe
lângă case, în clasificarea botanică, aparţine familiei Scrophulariaceae
(care are în componenţa sa aproape numai erbacee, precum Veronica,
Linariţa, Avrămeasa, Ventilica, Coada mielului, Degeţel, Clocotici,
Muma pădurii, etc).
Genul Paulownia e o excepţie. Copacul poate atinge 15 m
înălţime, are frunze mari ovate, flori mari de 5-6 cm, ce apar pe ramuri
înaintea frunzelor. Atracţia principală e culoarea neobişnuită a florilor
pal-violete.
Originar din Ţara crizantemelor, Japonia, se întâlneşte sporadic
la noi. După părerea lui Ion Simionescu (vol. ,,Flora României”),
începând de prin 1830, se răspândeşte în Europa specia Paulownia
tomentosa, ca arbore ornamental. E folosit în parcuri mai ales izolat, aşa
cum e şi la noi. La intrarea în parc, nu departe de Ciupercă, dar pe
partea stângă, este un arbore cu tulpină scurtă, groasă şi coroană foarte
largă, oferindu-ne în fiecare an o bogăţie florală. Un exemplar zvelt, din
cauza vecinătăţii altor arbori, se află nu departe de aleea principală a
parcului, în zona celor doi arbori- lalea. Unul, cel mai tânăr, se află în
parcul din centru, în dreptul restaurantului.
Nu ştiu câte zile vor mai rămâne florile pe ramuri şi după Sfintele
Paşti, pe care le-am omagiat în deplină linişte şi smerenie. Din când în
când cade câte o floare şi astfel se aşterne un covor de frăgezime, uşor
parfumat, care te îndeamnă să salţi privirea spre a admira, spre a te
minuna de câte a dat Domnul.“
11
Vegetaţia lemnoasă cultivată o reprezintă pomii fructiferi: prunul,
cireşul, vişinul şi părul. Ţuica ,,tare“ care se obţine prin distilare întăreşte
specificul zonei. Despre prepararea ţuicii prin distilare avem informaţii
istorice certe.
Cultura viţei de vie, îndeletnicire agricolă perpetuată de pe
vremea dacilor în decursul întregii istorii este reflectată în scrierile
istoricilor Peretsengi N. L. (1805), Fabian Gabor (1835), confirmată de
vestigiile arheologice specifice descoperite la: Cuvin, Şiria, Pâncota,
Moroda (sec III-IV), Arad (sec V-VI), Pecica (sec VII) şi Mocrea (sec
XI-XII). Premiza fundamentală a continuităţii viticulturii pe întreg
teritoriul ţării şi în zona Ineului a fost însăşi continuitatea poporului
român în vatra sa strămoşească. (9)
Tot Doamna profesor, Ana Vreme, ne oferă o descriere sugestivă
a Dealului Viilor, apărută în Informaţia Ineului în nr. din 9 februarie
2001:
,,Îndreptându-te spre dealul viilor… în faţă, în funcţie de
anotimp, ai peretele verde-albastru, galben-ruginiu, cafeniu-brun cu
nuanţe de albastru închis şi violet, culori ce se prelungesc ca un
acoperământ gros pe pantă.
Ştiind că în faţă e pădurea, zoreşti ca să ieşi din efort şi să te
întâlneşti cu draga de ea. Cu al ei colorit mereu în schimbare, cu
mângâietoarea-i răcoare, mai ales pe arşiţă, şi cu multiplele ei alte
frumuseţi, precum stratul de frunze foşnindu-ţi sub paşi, puritatea
aerului, cântul păsărilor şi miresmele ei, pădurea întotdeauna l-a
încântat pe om.“
Locuitorii şi-au construit ,,colne“ în apropirea viilor, de obicei din
două încăperi. Una depozita vasele cu vin iar cealaltă era folosită pentru
odihnă şi recreere. Actualmente, unele dintre acestea au înfăţişarea unor
adevărate case de odihnă, cu pivniţă, parter, etaj, una sau chiar două băi
modern amenajate. Campaniile de recoltare se derulau după ritualuri
specifice zonei, transformându-se în veritabile sărbători care durau
săptămâni întregi. Şi acum se păstrează această tradiţie şi în general, în
prima duminică a lunii octombrie se organizează aşa numitul ,,surechi” –
prilej de reîntâlnire cu membrii familiei stabiliţi în alte localităţi şi cu
prietenii. În timp, şi locatarii blocurilor, în marea majoritate cadre
militare stabilite aici datorită existenţei celor două unităţi, şi-au
achiziţionat terenuri în perimetrul viilor pe care le-au cultivat şi cu mici
parcele de legume pentru necesarul propriu în bucătărie. Dealul viilor s-a
transformat astfel într-un spaţiu de agrement care ar putea fi înscris în
traseele agroturistice naţionale.
12
Naţionalizarea viilor după Război nu a reuşit să distrugă tradiţia,
după Revoluţia din Decembrie 1989, terenurile fiind retrocedate celor în
drept.
Vegetaţia ierboasă este prezentatată prin culturi în pajişti
mezofile, asociaţii de pajişti dezvoltate pe terenuri semisărăturate.
Cândva, până în sec. XVII, păduri semeţe împânzeau zona, dar treptat,
prin defrişări, terenurile au devenit agricole şi păşuni.
Pe cele agricole s-au cultivat şi se cultivă cu succes toate culturile
de cereale, legume şi zarzavaturi, obţinându-se producţii destul de bune.
În deceniul al treilea al secolului trecut a avut loc colonizarea
unor populaţii din Drauţ, Dud, Agriş, Arăneag, Ţara Moţilor tocmai
pentru că terenul agricol era excedentar.
Studiind zona, profesorul universitar Ioan Coste din Timişoara
menţionează pentru flora din zonă peste 590 de specii de plante
superioare şi un număr mai mic de plante inferioare insuficient studiate.
(10)
1.7.2. Fauna
Putem consemna că fauna caracteristică zonei de silvostepă este
destul de bine distribuită. Vânatul este reprezentat prin: iepuri, vulpi,
căprioare, cerbi, mistreţi, raţe şi gâşte sălbatice. În localitate întâlnim
şobolani, şoareci de casă, şerpi de casă şi broaşte. (11)
Fauna piscicolă din apele naturale şi cele amenajate este
reprezentată prin: crap, biban, lin, mreană, ştiucă şi somn.
Dintre păsările mai răspândite putem cita: corbul, cioara de
semănătură, coţofana, vrabia, privighetoarea, ciocârlia, mierla, sticletele
şi piţigoiul.
Insectele sunt reprezentate prin: ţânţar, purice, păduchele de
găină, omidă.
1.8. Patrimoniul administrativ
1.8.1. Echiparea teritoriului
Suprafaţa oraşului: 11620 ha (12)
din care : 660 ha intravilan
11062 ha extravilan
Teren agricol: 8645 ha
Teren arabil: 6288 ha
Lungimea străzilor oraşului: 43 km
13
Spaţii verzi: 10 ha
Fondul de locuinţe: 3461
Apartamente: 1001
1.8.2. Patrimoniul uman
Populaţia: 10835
Sex bărbătesc 5471
Sex feminin 5364
Români: 9438 (86,5%)
Maghiari. 1126 (10,5%)
Ţigani: 182 ( 1,7%)
Germani: 85 ( 0,8%)
Alte naţionalităţi: 84 ( 0,7%)
După confesiuni, situaţia este următoarea:
Ortodocşi: 8790 (80%)
Romano-catolici: 1094 (10%)
Reformaţi: 158 (1,5%)
Baptişti: 255 (2,3%)
Penticostali: 334 (3,1%)
Alte religii: 284 (2,6%)
În localitate, învăţământul este reprezentat prin următoarele
unităţi şcolare:
Grădiniţe: 4 cu 239 preşcolari
Şcoli generale: 2 cu 994 elevi
Liceu- Grup Şcolar Industrial ,,Mihai Viteazul”- zi: 582 elevi
Şcoala profesională: 211 elevi
Şcoala complementară: 18 elevi
Şcoala postliceală: 21 elevi
Şcoala incluzivă ,,Centrul Şcolar Ineu“ – Capitolul III
1.9. Ocupaţiile locuitorilor
Iniţial, localitatea având specific rural, ocupaţiile sătenilor erau
preponderent legate de cultivarea pământului şi creşterea animalelor.
Odată cu dezvoltarea economico-socială a localităţii au apărut noi
îndeletniciri:
o prelucrarea lemnului – în cadrul fabricii de mobilă
o prelucrarea metalului – o secţie aparţinând Întreprinderii
,,Strungul” Arad
o lucrător în produse textile – fabrica ,,Tricotaje”
14
o muncitori calificaţi prestatori de servicii
o specialişti în domeniile: militar, sănătate, învăţământ,
economic
1.10. Portul popular
Costumul femeiesc Caracteristic este ,,conciul“ acoperit cu basma, părul pieptănat cu
cărare pe mijloc, cu două şuviţe lăsate liber care sunt încreţite şi care se
numesc ,,julufi“. ,,Conciul“ este de formă dreptunghiulară, lucrat din
sârmă groasă, susţinut pe cap cu ajutorul celor două cozi. El este purtat
numai de către femeile căsătorite. Capul este acoperit cu un batic roşu,
peste care se aşează o varietate de alte baticuri.
Îmbrăcămintea conţine trei piese de bază: cămaşa care se numeşte
,,spătoi“, cojocul sau ,,pieptarul“ şi ,,pumnata“, care este partea
superioară a poalelor şi a cârpii.
Peste poale se pune un şorţ de bumbac alb numit ,,cârpă“. Cele
mai frecvente modele geometrice pentru această piesă sunt ,,prescura“,
,,capra cu cârlig“. Marginea de jos a cârpei se termină cu un volan numit
,,fodră“.
Piese auxiliare: ,,cotul“ de după cap şi ştergarul.
Încălţămintea o reprezintă cizmele roşii cu tulpan.
Costumul bărbătesc Bărbaţii folosesc pălărie numită ,,clop“ iar pe timp de iarnă
căciulă din blană neagră (gri) de miel.
Îmbrăcămintea este compusă din ,,cămeşă“ de pânză cu guler şi
,,umeriţe“. Mâneca are o manşetă numită ,,pomnari“. Urmează vesta
numită ,,zobon“. Vara bărbaţii poartă izmene largi iar iarna ,,cioareci“
făcuţi dintr-un material gros. Peste acestea se îmbracă şuba. În zonă se
observă o influenţă maghiaro-austriacă.
15
Bibliografie
1. Aradul, permanenţă în istoria patriei, Arad, 1978, p. 17-18;
2. Mihai Tacsen, Eugen Glück, Simion Palcu: Meleaguri
arădene, ghid turistic, Arad, 1972, p. 80-82;
3. Dr. Cornel Şorban: Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938,
cap. 6;
4. Localităţile judeţului Arad, Harta judeţului Arad, 1972, p. 29-
30;
5. Clima R.S.R., vol. II, Bucureşti, 1966, p. 18;
6. Ioan Motorca: Monografia aşezărilor Moroda – Iermata, jud
Arad, Timişoara, 1972, p. 10-14;
7. Aradul, permanenţă în istoria patriei, Arad, 1978, p.21-22;
8. Ibidem, Clima R.S.R.;
9. Alexandru Miholcă, Pascu Hurezan: Miniş, Muzeul viei şi
vinului, prospect, p. 3-16;
10. Ioan Coste, Ioan Godea: Lunca Teuzului, monografie, Ed.
Litera, Bucureşti, 1990, p. 12-19;
11. Ioan Nagy, Romulus Haţegan, Maria Paşcalău: Curtici vatră
din câmpie, cercetări monografice, Ed. Mirador, Arad, 2000,
p. 32-34;
12. Departamentul pentru Administraţie Publică Locală: Judeţele
şi oraşele României în cifre şi fapte, vol. II, Bucureşti, 1995,
p. 10-15.
16
CAPITOLUL II
CETATEA ŞI ORAŞUL INEU – COMPENDIU ISTORIC
2.1. Numele
Toponomia este o mărturie a locuirii străvechi şi permanente a
unui teritoriu. Uneori explicaţiile la toponimie constituie o plutire în
legendă, în mitologie sau supoziţii.
Multiplele variante explicative la numele oraşului şi cetăţii Ineu
vin din înscrisuri documentare sau din tradiţia orală.
Aşadar, citând ca sursă pe Thielle, istoricul Marki Sandor, afirmă
in lucrarea sa Localităţile Aradului(1) că numele „Ineu” înainte de
venirea ungurilor ar fi fost „Brod” (de origine dacă sau slavă).
O altă posibilă denumire ar putea fi transpunerea denumirii
pecenege „Besineu”, parte de hotar între Zărand şi Ineu (2).
În unele documente, susţine dr. Şorban în lucrarea sa
monografică, Ineul apare cu denumirea de „Nadlenew” şi abia din 1334
cu toponimele Ieno si Ieneu.
Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Arad (3)
menţionează aceeaşi denumire, dar cu o grafie puţin schimbată:
1334 Ieno, Ieneu,Ienen
1347 Ieneu
1474 Ienew
1591 Jene
1595 Ienes, Genna
1596 Ieno
1601 Gienne
1602 Genu
1640 Boros Jeno
1806 Boroşjeno- Harta lui Lipszky
1920 Borosineu - Ineu (Ciuhandu)
Menţionăm că Episcopia Ortodoxă de Ineu, existentă din anul
1479, avea titulatura de „Ienopolea”.
Această denumire sau cea de Ienopolis este, precum bine se ştie,
caracteristică oraşelor străvechi numite apelativ greceşte, în care
terminaţia „polis” însemnă oraş-cetate. Dar cum zeul vinului, la greci era
Dionysos, ajuns cult în Tracia, de ce n-am lega acest nume de activitatea
viticolă tradiţională în zonă. Monograful Ineului, Şorban, susţine că
17
Pădurea de la Rovina şi coasta dealului Mocrea au fost locuite de
daci.După cucerirea Daciei, romanii au întărit un castru aici în zonă.
Monograful Şorban susţine că viile din împrejurimi au aparţinut
împăratului roman Probus (sec III d.Hr). (4)
În mod colateral numele localităţii Ineu pare legat şi de existenţa
mănăstirii „Dyenesmonostura comitis Dyenus” (5).
O altă variantă toponimică ne oferă călătorul turc Evlia Celebi,
care a vizitat Ineul în 1660, şi care a lăsat în cartea sa: Seyahatname
(Cartea călătoriilor, vol V) , următorul pasaj: „ Cetatea Ineu (Yanova
Kalesi), este construcţia craiului maghiar cu numele Yanovan, care fiind
foarte onorat şi învăţat, se citeşte la neamul creştinilor o onorată istorie
despre el. Oamenii de frontieră îi spun acestei cetaţi: Yaniova (6).
Şi trebuie subliniat că topicele Zărand şi Crişul Alb (Milliare-
Ariane) sunt şi ele denumiri străvechi indoeuropene reluate de daci.
Dar cum dovezile arheologice confirmă o vechime de câteva mii
de ani a aşezării să facem şi o scurtă sinteză a acestora.
2.2 Dovezi istorice de necontestat
Fără a prezenta în mod exhaustiv întreg repertoriul arheologic al
localităţii Ineu, dar cu convingerea că argumentăm atât cât ar fi necesar,
vom enumera câteva din descoperirile întâmplătoare din cetate, oraş şi
împrejurimi.
18
Rămăşiţe din zidul de apărare al Cetăţii
În întreaga zonă a Zărandului s-au găsit vestigii arheologice
datând din paleoliticul timpuriu, apoi cel mijlociu si târziu, când grupuri
umane locuiau pe culmile teraselor înalte sau pe văile şi luncile unor ape.
Este suficient să amintim câteva localităţi: Beliu, Iosăşel, Zimbru, Clit,
Silindia si Moroda. (7)
În neolitic aşezările au fost numeroase, acoperind întreaga
întindere a Zărandului şi a Câmpiei Aradului, reprezentativă fiind
înfloritoarea civilizaţie a culturii Tisa (2800 – 2500 î.Hr.) ilustrată de
descoperirile istorice de la Pâncota, Cuied, Vărşand, Moroda şi Iermata
(8).
Continuitatea acestor aşezări este atestată în epoca bronzului prin
existenţa unui vârf de lance de bronz descoperit în Ineu (9), prin obiecte
ceramice, unelte şi podoabe aparţinând Culturii Otomani şi în localităţile
învecinate: Pâncota, Seleuş, Moroda, Chisindia, Minişul de Sus, Vărşand
şi Socodor (10).
Există în zona în care este situat Ineul un mare număr de
descoperiri arheologice care vorbesc despre viaţa economică şi socială a
dacilor în epoca preromană: ceramică, seceri, topoare, fibule dacice şi
tezaure monetare (11) scoase la iveală la: Buteni, Şilindia, Berindia, Clit,
Chişlaca, Craiva, Şomoşcheş şi Ineu (12). Totalitatea descoperirilor
19
dacice confirmă un comerţ intens local şi transnaţional, o organizare
comunitară tribală sau unională deosebită, cu aşezări de tipul davelor ce
vor fi avut rolul de centre cu caracter economic, politic, militar,
prefigurând viitoarele oraşe-cetăţi-târguri. Cu siguranţă şi Ineul este între
ele, chiar dacă până în prezent nu avem înscrisuri.
Pe teritoriul Crişanei au continuat să trăiască dacii liberi,
fărâmiţaţi în diferite triburi şi după cucerirea de catre romani şi
destrămarea statului centralizat dac.
Din această perioadă s-au găsit cărămizi romane ştampilate şi
ruine de fortificaţii romane la temelia unor ziduri din cetatea Ineu.
Chiar şi după retragerea trupelor romane din Dacia şi pătrunderea
masivă a populaţiilor migratoare, populaţia autohtonă şi-a continuat
activităţile specifice, a colaborat cu vremelnicii migratori, s-a identificat
în noua populaţie daco-romană cu influenţele nesemnificative ale
trecătorilor vremelnici în noua identitate românească creştină şi ortodoxă.
Aşezămintele stabile din zonă, populaţia cu limba şi obiceiurile
sale între care şi Ineu cu împrejurimile sale, au intrat în aria de
etnogeneză a poporului român din ultimele secole ale mileniului întâi.
Bastionul de sud-est
2.3 Primele atestări
Lucrarea Judeţele şi orasele României în cifre şi fapte
menţionează, printre „cele mai vechi aşezări urbane din ţară” Ineul, ca
fiind atestat în anul 625 d.Hr. (13).
Codex Rakonczy (14), primul codex al românilor, prezintă
organizaţia statală centralizată de pe teritoriul dintre Dunăre, Nistru şi
Tisa, ca pe o ţară suverană centralizată, condusă de domnul „Vlad”
(1064-1101) şi care avea graniţa de vest apărată de un şirag de cetăţi, din
20
Banat prin Arad (Vladimirescu, cetatea de pământ) şi Inăul (cetate de
piatră).
În donaţia regelui maghiar Bela al III-lea din 1177, întărită apoi în
1202-1203 şi de regele Emeric apare consemnată mănăstirea lui Dionisie,
din zona Ineului (Dyenesmonostura comitis Dyenus) (15).
Partea din localitatea Ineu s-a dezvoltat în jurul mănăstirii Dienes,
aproape de Măgura Morii, de la care îi revine şi denumirea.
Printr-un document, datat la 15 mai 1318 , regele Carol Robert,
donează meşterului Leel din zona Ineului, pe langa mănăstirea Dienes şi
câteva sate româneşti (cum villi olachibus ... et alliis). Din secolul al
XIV-lea informaţille despre Ineu sunt tot mai dese.
2.4 Ineul în perioada medievală
Pentru perioada medievală timpurie, izvoarele istorice sunt destul
de sărace. Dovezi ale continuităţii de viaţă ale populaţiei autohtone din
acestă perioadă aflăm din relatările cunoscutei Gesta Hungarorum, scrisă
de Anonymus, învăţat latinist, scriitor al cronicii în jurul anului 1200, în
care se evocă dezvoltarea statală, românească, în etapa invaziei ungurilor
şi a formării regatului arpadian în secolul IX-XI (16).
Istoria zonei, din jurul anului 1000, se leagă nemijlocit de ducatul
independent al lui Ahtum, un descendent al lui Glad, a cărui perioadă de
activitate coincide cu sfârşitul secolului al X-lea şi ţine până în jurul
anului 1030. Întrega epocă se caracterizează prin străduinţa populaţiei
româneşti locale de a consolida şi apăra existenţa statutului său, care
cuprindea o zonă destul de întinsă cu o suprafaţă de 40 000 km², pe
teritoriul actualelor judeţe: Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Bekeş
de Sud, Csongrad, Voievodina, între Vidin, Belgrad, Szeged, Szentes,
Gyoma, Gyula, Ineu, Gurahonţ, Poiana Ruscăi şi Retezat, piemontul
oltean, pe valea Dunării la Calafat şi având reşedinţa la Morisena (Urbs
Morisena) de pe malul Mureşului (17).
In secolul al XVIII-lea, când se extinde expansiunea maghiară,
zona este organizată in comitate. În 1214 este semnalată existenţa
comitatului Zărand care, la început, cuprindea teritoriul de la sud-vest de
Munţii Codru-Moma, având reşedinţa în cetatea omonimă, care mai
târziu s-a mutat chiar la Ineu. Favorizat de cursul Crişului Alb, treptat,
comitatul îşi extinde jurisdicţia până la izvoarele râului, integrând toate
voievodatele şi cnezatele din acest spaţiu geografic (18).
21
Rogerius, canonic din Oradea, in lucrarea sa „Carmen
miserabile” confirmă existenţa organizaţiilor cneziale la 1241, în zona de
câmpie.
Prin construirea si întărirea cetăţii Ineu în 1295, pe malul Crişului
Alb, localitatea se mută pe aşa numita „insulă” care a însemnat stabilirea
pe locul dintre Gut si Crişul Alb, un teren, probabil mai ridicat şi mai
puţin mlăştinos. Se consemnează comandantul şi administratorul
domeniului cetăţii ca fiind castelanul Egedius.
În 1375 regele Ladislau al Ungariei acordă pentru familia
Losonczy Istvan domeniile cu cetăţile şi satele din Zărand, Ineu, Pâncota
şi Dezna. Ele cuprindeau trei mari domenii compuse din 140 sate.
Domeniul cetăţii Ineu se compunea din 51 sate. Zona Ineu-Zărand
aparţinea în 1444 lui Iancu de Hunedoara, iar cetăţile existente se înscriu
în lanţul de apărare a Transilvaniei. De numele lui Iancu de Hundeoara se
leagă construcţia bisericii ortodoxe din Ineu şi înfiinţarea Episcopiei
Ortodoxe Ienopole – precursoarea Episcopiei Aradului.
Localitatea si cetatea Ineu cunosc o dezvoltare continuă, deşi în
multe rânduri vor avea de suferit de pe urma luptelor care s-au dat pentru
stăpânirea cetăţii.
Reacţia de aderenţă şi contribuţia efectivă a ţăranilor din Ineu şi
din zonă s-au constatat în timpul răscoalei ţărăneşti in 1514, sub
conducerea lui Gheorghe Doja. Alăturîndu-se răsculaţilor mulţi locuitori,
cucerirea cetăţii a fost mult facilitată.
Un episod similar s-a petrecut în 1526 când a avut loc în nordul
Banatului şi în jurul Aradului răscoala ţărănească condusă de căpitanul
sârb Ivan cel Negru (Nenada).
Nobilii adunaţi într-o armată şi-au ridicat tabăra militară lângă
Ineu, la Seleuş, această oaste nobiliară fiind învinsă. Cu forţe mult mai
mari nobilii i-au înfrânt apoi pe ţărani la Frumuşeni.
Cele două răscoale au oferit nobilimii prilejurile de a comite
jafuri. În acelaşi timp, regatul Ungaria a slăbit, facilitând pătrunderea
turcilor şi victoria acestora la Mohacs (1526). În urma acestei bătălii şi a
ocupării unei părţi însemnate a Ungariei, zona Ineului ajunge sub
stăpânirea lui Ioan Zapolya.
După căderea cetăţii Buda (1541) se formează un paşalâc otoman,
în centrul şi sudul Ungariei. Transilvania a fost declarată principat
autonom, dar tributar Porţii cu 10 000 de galbeni (1541).
Zona Ineului devine ţinut de graniţă între paşalâcul de Buda şi
Principatul Transilvaniei.
22
Expansiunea turcească continuă înregistrându-se numai în cursul
anului 1552 jafuri şi arderea a 26 de comune în partea apuseană a
comitatului Zărand (19).
În 1552 turcii cuceresc Ineul şi se menţin în cetate timp de 13 ani.
În virtutea armistiţiului încheiat la 13 septembrie 1565, între
comandantul imperial Lazăr Schwendi şi Pertef Paşa, generalul austriac a
reocupat cetatea, dar n-a păstrat-o mulţi ani. Chiar în anul următor apare
sub zidurile cetaţii Ineu, oastea paşei Pertef, care începe la 5 septembrie
1566, asediul. Garnizoana cetaţii Ineu s-a apărat eroic 23 de zile
respingând cinci asalturi otomane. Mercenarii germani, aflaţi în
garnizoană nu au vrut să continue lupta. Ştiind însă că nu pot beneficia de
clemenţă din partea turcilor au acceptat propunerea transilvănenilor ca să
încerce, într-o noapte întunecoasă, străpungerea liniilor otomane.
Transilvănenii, buni cunoscători ai configuraţiei terenului, au reuşit să
iasă din încercuire, îndreptându-se spre Beliu, dar mercenarii germani s-
au rătăcit în pădurile din apropiere şi au căzut în mâna turcilor. Astfel,
cetatea Ineului a rămas câteva decenii sub stăpânirea turcilor (20).
În 1566 s-au format pe teritoriile cucerite de turci în zona
Aradului, trei sangeacuri: Arad, Lipova şi Ineu. Acesta din urmă se
întindea până la Beliu şi parte pe valea Crişului Alb. Avea în componenţă
23
la 1566, un număr de 63 sate în întregime, 15 sate parţiale şi 16 puste. Se
numea turceşte „Yanova sancagi”. Cetatea avea o garnizoană formată din
8 000 de turci.
Cetatea Ineului a rămas în posesia turcilor timp de cîteva decenii.
Ei n-au adus cetăţii modificări constructive esenţiale ci s-au mărginit
doar la reparaţii şi construcţia unei moschei cu minaret (turn) aşezate
lângă cetate în dreapta Crişului aproape de pod. (S-a păstrat pănâ în anul
1950, când datorită nepăsării a fost demolată).
Turcii locuiau în cetate fără să se amestece cu creştinii. Aveau
familiile cu ei doar conducătorii (paşa, beii şi ofiţerii). Femeile lor purtau
voal şi trăiau separat.
Desele schimbări de stăpânire a cetăţii şi domeniilor au creat
instabilitate, nelinişte şi jaf. Atacurile şi jafurile nobililor ardeleni, sau ale
trupelor imperiale explică de ce iobagii, în majoritate români, aşteptau
ocrotire tocmai din partea turcilor, fiind sătui de samavolniciile
mercenarilor străini sau ale nobilimii. Turcii obişnuiau să facă şi ei jafuri
în împrejurimile cetaţilor în care aveau garnizoane.
În 1572 câţiva militari transilvăneni din garnizoana Oradea au
fost atacaţi de turcii proveniţi din cetăţile Ineu, Pădureni şi Lipova. În
urma ambuscadei, 36 soldaţi orădeni au fost asasinaţi. Aceste atacuri se
repercutau asupra sărăcimii satelor care suferea dubla asuprire şi
impozitare otomană şi nobiliară.
În lupta împotriva cotropitorilor otomani un rol deosebit l-au avut
haiducii. Ei proveneau din ţăranii şi micii nobili care pierdusera totul în
urma devastărilor otomane. O asemenea ceată de haiduci a încercat în
1593 să cucerească printr-un atac surprinzător cetatea de la Ineu.
Acţiunea nu a reuşit datorită superiorităţii garnizoanei locale (21).
Stăpânirea otomană nu a durat prea mult. Îndată, după ce oştile lui
Mihai Viteazul au obţinut primele victorii împotriva turcilor şi în zona
Aradului, încep luptele pentru izgonirea lor. Armatele ardelene conduse
de generale Gheorghe Borbely, printr-o campanie reuşită eliberează şirul
de cetăţi de pe valea Mureşului, apoi cele de pe valea Crişului Alb, între
care şi Ineul.
24
Iată filmul evenimentului:
Armata transilvăneană a sosit la 16 septembrie 1595, sub zidurile
cetăţii Ineu şi a început asediul printr-un intens foc de artilerie. Turcii
aveau în garnizoană 700 ostaşi.
Neputând apăra palisadele târgului, ei au incendiat localitatea
civilă şi s-au retras între zidurile cetăţii. Fiind puţini, nici transilvănenii
nu se puteau gândi la un asalt decisiv. De aceea au vrut să lichideze
şanţurile de apărare şi în acest scop au încercat să modifice cursul
Crişului Alb. Munca lor a fost zădărnicită de ploile care au umflat peste
măsură apa râului. Au sperat că aducând cantităţi mari de materiale de
umplutură, să poate îmfunda şanţurile de apărare. Au reuşit totuşi să
aşeze turnurile în imediata apropiere a zidurilor, focul tunurilor
asediatorilor făcând pagube destul de mari cetăţii.
La 15 octombrie are loc asaltul haiducilor şi a celorlalte trupe
ardeleneşti, între care se aflau 1 000 de călăreţi ai banului Lugojului, sub
conducerea generalului Borbely. În sprijinul asediatorilor au sosit noi
trupe care au reuşit să taie drumul unei coloane turceşti venită din cetatea
Timişoara, în sprijinul turcilor asediaţi. La aflarea acestei veşti,
garnizoana din Ineu a încercat tratative cu asediatorii, trimiţându-le
ostatici.
La 21 octombrie 1595, garnizoana turcă din Ineu a aflat despre
victoria strălucită a lui Mihai Viteazul la Călugăreni şi descurajată a
acceptat condiţiile de capitulare impuse.
25
La 22 octombrie 1595, turcii părăsesc Ineul, oştile ardeleneşti
intrând cu onor în cetate. La sosirea triumfală a lui Mihai Viteazul în
Ardeal, în 1599, cele mai multe cetăţi i se închină trecând toate sub
autoritatea lui. Ineul i-a deschis voievodului porţile la 23 noiembrie 1599.
În cetate a fost numit căpitan Gheorghe Borbely. Acesta a pretins printre
altele ca adunările comitatense din Zărand să fie ţinute la Ineu sub directa
coordonare a lui Mihai.
Acesta a luat măsuri serioase pentru aprovizionarea cetăţilor. La 3
aprilie 1600 Mihai a ordonat expulzarea nobililor din Sibiu şi Bistriţa,
sechestrarea cantităţilor de cereale aparţinând acestora, dispunând ca ele
să fie trimise garnizoanlelor de la Ineu şi Lipova, lipsite de bucate.
La 4 august 1600 a cerut Bistriţei 200 de infanterişti, pentru
întregirea garnizoanei cetăţii Ineu.
După înfrângerea suferită de domnitorul român, la Mirăslău,
cetatea Ineului ajunge în mâinile adversarului său, George Basta, care o
va administra. Peste câteva luni în drum spre Praga, pentru a trata cu
împăratul Rudolf, Mihai Viteazul trece prin Ineu. Tradiţia orală susţine
că şi-ar fi instalat cortul sub tisa uriaşă de lângă stadionul „Victoria” din
actualul parc, dar hărţuit de soldaţii din cetate şi-a continuat drumul,
reuşind să treacă aceste obstacole, cu spijinul lui Korniş Gaspar, un nobil
credincios lui.
Stăpânirea lui Basta în părţile Aradului nu va dura mult, fiind
supusă tot mai frecvent la atacuri din partea haiducilor din vest care l-au
sprijinit pe Ştefan Bacskay.
Ineul a fost smuls din mâna imperialilor printr-o stratagemă. În
cetate exista ganizoana imperială. În oraş erau puţine trupe transilvănene.
Căpitanul lor a intrat în legătură cu trupele principelui Bocskay,
stationate aproape de Ineu. Într-o seară, îi invită pe căpitanul imperial şi
pe ofiţeri la o cină, la locuinţa sa din oraş. În acest interval de timp
cetatea a fost atacată prin surprindere, iar garnizoana imperială germană
înlăturată. Aşa s-a restabilit autoritatea şi stăpânirea transilvăneană, în
noiembrie 1604.
În anul 1616 emisarii Transilvaniei caracterizau pe castelanul
cetăţii Ineu ca fiind un om încăpăţânat care dispune de o garnizoană
bună, iar atacul asupra cetăţii ar impune o armată de 50 000 – 60 000
soldaţi şi o durată a asediului de 5 – 6 luni (22).
La 21 iulie 1620, noul castelan al cetăţii Ineu emite instrucţiuni
foarte precise referitoare la cetate, paza ei, regulile armatei şi multe
aspecte ale vieţii în cetate.
Aceste norme privesc oraşul înconjurat de ziduri cu palisade,
precum cetatea. Potrivit dispoziţiilor, căpitanul era în fruntea tuturor
26
forţelor militare din cetate, compuse din soldaţi români, maghiari şi sârbi.
Una din principalele obligaţiuni ale căpitanului a fost continua întărire a
cetăţii, folosind în acest scop nu numai munca gratuită a iobagilor din jur
dar şi prestaţia locuitorilor cetăţii.
Armele, muniţiile, tehnica militară trebuiau ţinute în locuri uscate,
sub cheie, bine îngrijite şi reparate la timp. Porţile urmau să fie păzite, iar
santinelele şi patrulele, mai ales în timpul nopţii, adesea erau inspectate.
Căpitanul avea puteri nelimitate asupra întregii garnizoane. Soldaţii
efectuau servicii şi exerciţii de pregătire, interzicându-li-se să iasă fără
rost din fortăreaţă.
Principele îi avertiza că cetatea fiind recucerită de la turci, trebuie
evitat tot ce ar putea să-i întârâte (23).
Întărirea cetăţii Ineu a devenit o necesitate deoarece hărţuielile cu turcii
erau la ordinea zilei.
Reconstrucţia cetăţii s-a bazat pe planurile lui Gavril Haller, care
era un arhitect şi matematician eminent. El a contribuit la reconstrucţia
mai multor cetăţi. În anul 1645 s-au refăcut bastioanele cetăţii, în acest
scop s-au ars cărămizi şi o mare cantitate de var. S-a folosit multă piatră
şlefuită 7444 extrasă din carierele de la Mocrea. Palisadele oraşului au
fost întărite cu un zid de piatră constituit într-un pătrat. Şanţurile adânci
27
şi late înconjurau cetatea şi erau inundate de apele Crişului Alb. Oraşul
era legat de cetate printr-un pod suspendat peste şanţurile de apărare.
Cetatea era apărată de ziduri groase, la cele patru colţuri avea
bastioane de tip italian. Construcţia bastioanelor a început în 1651 sub
directa îndrumare a lui Haller. Acesta a devenit şi căpitan dar şi comite
suprem al Zărandului.
Dar cea mai frumoasă şi exactă descriere a oraşului şi cetăţii Ineu,
la 1660, ne-o oferă călătorul turc Evlia Celebi efendi.
Iată descrierea sa:
“Slavă Domnului, din epoca aceea, această cetate Ineu rămânând
în mâna islamului, a devenit un oraş mare, păzit de Allah. Hass-I
Hümâyün al paşei, apoi şi timirioţii ( erab-i tuccar, greşit pentru timar) şi
Ziameturile sunt înscrise în defterurile Timişoarei, în prezent este un
mevleviyet de 500 de accele, are pârcălabul cetăţii, yeniceri odasi, un aga
al haseki-ilor, un post de kethüda al spahiilor, o unitate de panţeraţi (bir
oda cebeci), o unitate de tunari, aga al cetăţii dinafară, un aga al aripei
drepte, un aga al aripei stângi, aga üryân, agă al beşliilor, agă al
martolosilor, agă al voluntarilor; în total sunt 10 agalâcuri. Sunt ca la
8000 de ostaşi şi apărători.
Forma cetăţii Ineu. – Are formă pătrată pe marginea râului Criş.
Are bastioane mici construite din piatră; fiecare dintre ele aseamănă cu
bariera lui Magog (Yâcüc) şi în fiecare se adăposteşte câte 1000 de
oameni, în fiecare sunt câte 10 tunuri balyemez. Are o poartă care
priveşte spre sud-est (kible), a cărei cheie se află la aga ienicerilor care
locuieşte în cetate. Prin şanţul ei curge într-una râul Criş. Pe partea
interioară a porţii este geamia sultanului Mehmed Han. La poalele acestei
geamii este un turn cu ceas, o moară cu cai. Înlăuntrul acestei cetăţi este
citadela (Narin kale). E o cetăţuie frumoasă; înlăuntrul, în afară de odăile
ienicerilor, nu există nimic altceva. În cele patru colţuri ale ei sunt patru
turnuri puternice, pe deasupra acoperite cu scânduri având grosimea
zidurilor de 20 de picioare. Această cetate interioară (ickale) are o poartă
care dă spre partea apuseană; în şanţul acesteia de asemenea este râul,
până la gură.
Foburgul Ineului (Yanovanin varoşu). – Râul Criş curge prin el.
Pe dreapta şi pe stânga acestui râu este un mare oraş (şehr-i muazzam),
de o formă arcuită ce s-a întins pe pământ ca un arc. Circumferinţa de jur
împrejur este de 4800 de paşi şi acuma este o palancă în curs de
dezvoltare. În total opt bastioane tari şi trei porţi: Poarta Orăzii privind
înspre răsărit, care sunt porţi de lemn. Şanţul acestui foburg fiind umplut
de râul Criş, 10.000 de raiale (reaya) lucrează şi sapă un nou şanţ.
28
În acest foburg se află geamia lui Koprulu Mehmed paşa, foarte
îngrijită şi împodobită. Partea superioară e din cărămida şi minaretul
muezinilor e din piatră. Este o geamie care are o incintă amplă. Înlăuntrul
târgului, geamia lui Haseki Osman aga. Şi aceasta este foarte artistică şi
frumoasă, e o geamie înflorit desenată cu cărămizi şi are un minaret de
scânduri. Pe poarta acestei geamii este gravat un tarih în versuri. Apoi,
geamia lui Sufî (“Misticul”) Kenan paşa, din cărămidă, cu minaret de
scânduri. În apropierea ei, apoi, la capul podului amintit, este geamia lui
Kopruluzade Fâzil Ahmed paşa. În afară de acestea, mai există şi
moschei.
Este un oraş înfloritor, cu un total de 800 de case zidite din
cărămidă cu cat inferior şi superior, care acuma este în dezvoltare. Râul
Criş curge chiar prin mijlocul acestui oraş, şi din toate ferestrele şi
balcoanele închise (şahnişin) fiecine poate prinde tot felul de peşti.
Grădinile şi trandafiriştele şi straturile de flori, mulţimea grădinarilor de
legume reticulate, şi felul şi însuşirile fiecărei grădini sunt mai presus de
orice descriere şi înfăţişare.
Casele de familie (hanedan) sunt cele mai bogate. La picioarele
Porţii Giulei este Palatul Paşei (Paşa Sarayi), cu atenanţe şi cu hamam,
cu numeroase camere la etajele inferioare şi superioare, de construcţie
mândră şi împodobită, toate fiind acoperite cu ţiglă. Ferestrele şi
balcoanele închise ale acestor case de familie au vederea spre râul Criş.
Fiecare palat are câte un caic şi o luntre (cirnaklar, probabil conaklar,
din ung. Csónak). Toată lumea se îmbarcă cu amicii şi ducându-se la
viile din împrejurimi şi la grădinile paradisului (bagce-i Iremleri) din faţa
caselor lor, îşi petrec şi se amuză. În fiecare vie cântecele privighetorilor
prin comoara vocilor lor le hrănesc sufletele şi-i îneacă în dragoste şi
plăcere. Parfumul trandafirilor şi al zambilelor din boschetele dimprejur
şi al florilor de bujor de toate culorile vrăjesc sentimente delicate în
fiecare om. Pomii fructiferi cultivaţi simetric în toate părţile cu libertate
şi fără număr şi asemuire, coroană lângă coroană, îşi aruncă umbrele
peste râul Criş, de parcă ar fi aleile Persiei. Uite, sub arborii aceştia
umbroşi, toţi locuitorii vilaietului şed în grupuri, ascultând muzica lui
Hüseyin Baykara. Căci acest oraş, când a fost din nou cucerit, stăpânul de
atuncia a acordat populaţiei răgaz şi timp suficient.în felul acesta,
înfrumuseţându-se oraşul acesta zi de zi, aici vin din celelalte sangeacuri
şi târguri (kasaba) de se aşează raialele şi beraialele. Până acum are
numai un hamam. La capul podului de lemn de pe râul Criş, Köprölüoglu
Ahmed paşa a pus să se facă un han mare, l-a acoperit cu ţigle şi l-a
înfrumuseţat. Sunt aici în total 200 de prăvălii, dar este lipsit de alte
construcţii publice. Fiind un oraş extrem de bogat (gâyetülgâye ganimet
29
şehir), raialele sale sunt ardeleni şi români (reâyâsi Erdel ve Iflakli dir).
Ostaşii sunt potur şi bosnieci, care se îmbracă cu haine de serhat, aşa ca
locuitorii Timişoarei şi ai Lipovei.”
Această lume şi viaţă turcească erau însă sortite dispariţiei.
Forţele locale ardeleneşti îmbinate cu moderna pentru acele vremuri,
armată austriacă au reuşit la sfârşitul secolului al XVII-lea să “elibereze”
de dominaţia turcească, teritoriul transilvan.
În urma eşeculului dezastruos al turcilor la Viena, în 1683, trupele
austriece reiau ofensiva şi, înaintând metodic, recuceresc în 1688 cetăţile
Lipova, Şoimuş, Lugoj, la 7 iunie 1692, Oradea şi după un atac
concentrat generalul Heisler ocupă pe rând aşezările din jurul Ineului. La
15 mai 1693, garnizoana din cetate se predă austriecilor. Prin pacea de la
Carlovitz (26 mai 1699), turcii au recunoscut trecerea Transilvaniei sub
stăpânirea Imperiului Habsburgic.
După anexarea acestor teritorii, austriecii plasează în valea
Mureşului şi a Crişului Alb, regimente grănicereşti. Din acest sistem
militar local făceau parte: Ineul, Şicula, Gurba, Şiria şi Galşa (24).
La 30 aprilie 1732, în Ineu, se ţine ultima adunare a nobililor din
Comitatul Zărand, condusă de Poganz Andras. În 1742, parte din
comitatul Zărand este ataşată la Arad, iar din 1746 se mută ganizoana
cetăţii Ineului la Arad.
În perioada următoare Ineul decade din punct de veder
administrativ, dar se menţine şi se dezvoltă economic şi comercial.
Încă din 1746, aici se ţin anual trei mari târguri. Germenii capitalismului
apar în diferite sectoare.
2.5 Secvenţe din istoria modernă
Criza feudalismului şi formarea relaţiilor capitaliste vor crea o
mulţime de contradicţii şi care din punct de vedere social culminează cu
răscoala ţăranilor din 1784.
În urma incidentului de la Curechiu, din noaptea de 1 noiembrie,
la îndemnul lui Crişan “să stingă pe toţi nobilii”, răbufnesc primele
flăcări ale răscoalei. Revolta populară se extinde în comitatele Zărand şi
Hunedoara simultan. La 4 noiembrie răsculaţii atacă Hălmagiul şi
localităţile din jur, înaintând pe Crişul Alb şi ajung la Sebiş.
La 7 noiembrie o coloană a răsculaţilor cărora li s-au alăturat şi
ţărani din satele de pe traseu, ajunge la Ineu unde întâmpină rezistenţă
serioasă, din cauza armatei şi a autorităţilor (25).
Se ştie că spre 20 noiembrie răscoala a fost înăbuşită, dar ea a
însemnat o puternică lovitură dată feudalităţii.
30
Pentru anul următor zona Ineului s-a remarcat printr-o nouă
acţiune locală. În primăvara lui 1785 în împrejurimile Ineului şi Sebişului
a izbucnit o răscoală sub conducerea lui Beci Petru. Răsculaţii porniţi
spre Cetatea Şiriei au fost înfrânţi de trupele imperiale aflate în comitat.
(26).
La începutul secolului al XIX-lea aspectul şi împrejurimile
Ineului se schimbă mai ales după 1802 când începe canalizarea Crişului
Alb. Tot acum se sapă “Canalul morilor” după planurile inginerului
Beszedes Nador care pune în funcţie la Rovina şi Mocrea mori cu câte
patru pietre.
Anul revoluţionar 1848-1849 a cuprins aceste meleaguri în
diverse acţiuni şi în diferite tabere.
Memoria locului consemnează momentul depunerii armelor de
către revoluţionarii maghiari comandaţi de generalul Vecsey Karoly în
faţa generalului rus Rüdiger, pe câmpia dintre Ineu şi Seleuş. S-au adunat
cu acest prilej 60.000 de arme (săbii, pistoale şi puşti) (27).
Spiritul revoluţionar continuă să străbată printre locuitorii Ineului.
În vara anului 1851 se raportau la Arad situaţii îngrijorătoare. Prim
pretorul plăsii Ineu raporta lui Atzel, la Arad, că în circumscripţia sa este
un spirit de agitaţie, mai mulţi locuitori au spus direct jandarmilor că
“aşteaptă să coboare din nou moţii lui Avram Iancu”.
Fortăreaţa Ineului este folosită de stăpânii domeniului în scopuri
doar gospodăreşti, mai ales ca hambar. În această perioadă cetatea se
distrugea tot mai mult, păstrându-şi doar zidurile principale şi
bastioanele. Nu se cunoaşte data la care, în sec.al XIII-lea dispar zidurile
protectoare ale oraşului.
O întorsătură mai favorabilă a intervenit doar în anul 1870 când
Petre Aczel, un om de cultură, a devenit temporar stăpânul domeniului.
La cererea lui, arhitectul Hunndelmann a întocmit un plan de restaurare
destul de neinspirat. Cunoscând în mod insuficient specificul arhitecturii
militare italiene din timpul Renaşterii, proiectantul a folosit unele soluţii
mai arhaice decât cele necesare. Cert este însă că planul şi bastioanele au
rămas neschimbate. După spusele lui Dimitrie Stoi în articolul ,,O familie
nobiliară care are în blazon stema cetăţii Ineului“ din Observatorul
arădean, la restaurarea cetăţii şi-au adus o contribuţie importantă şi
arhitectul şef al Aradului, Czigler Anton junior, iar după decesul acestuia
fiul său Gyozo, devenit ulterior profesor universitar la Institutul
Politehnic din Budapesta. În locul teraselor s-a montat un acoperiş din
masive grinzi din lemn şi ţiglă, cum arată şi astăzi.
31
Clădirea restaurată a fost transformată în cazarmă, fiind
abandonată din nou în 1901 de autorităţile militare. Peste trei ani ea a fost
destinată pentru Institutul şcolar pe seama copiilor alienaţi mintal. (20)
În primii ani ai secolului XX, ca urmare a dezvoltării sale
economice, în Ineu, creşte şi numărul locuitorilor (1910 – 6593 locuitori)
(28). Crescând importanţa economică şi administrativă zonală, din 1872
se instalează aici judecătoria regală de care aparţineau şi zona Beliu şi
Chişineu-Criş.
În 1875 Ineul devine centru de notariat regal.
În 1888 este consemnată existenţa morii cu aburi şi a formaţiei de
pompieri voluntari (29).
În 1902 se parcelează noi loturi pentru case şi se formează un nou
cartier spre gară. Ineul îşi schimbă aspectul edilitar prin construirea unor
clădiri oficiale cu etaj. În 1907-1908 se pavează strada principală şi mai
multe străzi sunt iluminate, primind şi denumiri stabilite de o comisie din
oraş.
La 15 martie 1914 s-a aprobat construirea unui pod metalic peste
Criş, în locul podului de lemn, dar pentru “necesităţile frontului” a fost
dus în altă parte. De la 1 decembrie 1914 a funcţionat în Ineu şi o baie de
abur.
Primul război mondial a antrenat şi populaţia Ineului, în prima
parte în armata austro-ungară făcându-se mobilizări mari. Dacă medităm
la numărul de 23 prizonieri, numai în Italia, bănuim la ce scară au fost
mobilizaţi combatanţii din Ineu (269 persoane).
Un moment de seamă din istoria României şi a Ineului pe care
trebuie să-l evocăm este cel legat de Unirea cea Mare, de la 1 Decembrie
1918. Spaţiul restrâns al acestei lucrări ne obligă din nou să sintetizăm
prezentând doar câteva aspecte şi personalităţi, radiografiind desfăşurarea
acelor evenimente.
La sfârşitul lunii octombrie şi la începutul lui noiembrie 1918,
flăcările revoluţiei au cuprins tot Imperiul austro-ungar, înlăturându-l de
pe scena istoriei. La Ineu, ca şi peste tot în Transilvania, Banat, Bucovina
şi Basarabia poporul s-a ridicat la luptă. Bunăoară la Ineu, a fost atacat
conacul moşierului Salymossy Laios, posesorul a nu mai puţin de 7781
jugăre de teren în Ineu şi alte 7734 jugăre în Şicula şi Gurba. S-au
organizat şi acţiuni cu caracter politic, unii notari şi jandarmi fiind
alungaţi iar puterea administrativă trecută consiliilor şi gărzilor naţionale,
româneşti, atunci constituite.
În raportul său din 4 noiembrie 1918, vicecomitele judeţului Arad
nominaliza între cei 42 de notari scoşi din funcţie şi pe notarul Ineului –
Strasser Peter. În ce priveşte noile organe e bine să menţionăm că la 10
32
noiembrie 1918 s-a constituit şi la Ineu, Garda Naţională Română
Cercuală având comandant pe dr. Silviu Păşcuţiu.
Adunarea populară din Ineu, ţinută la 24 noiembrie 1918, a
desemnat delegaţii pentru Marea Adunare de la Alba Iulia. Au fost aleşi:
dr. Ioan Suciu, avocat în Ineu, Iustin Monţia, preot în Şicula, Patriciu
Covaci, învăţător în Sebiş, Dumitru Nica, ţăran din Moroda, Teodor
Hălmăgean, ţăran din Răpsig, Mihai Cosma, preot în Răpsig, Ioan
Oachiş, vicepreşedinte C.N.R. din Beliu, Aurel Gligor, din Beliu, dr.
Teodor Burda, avocat în Ineu, dr. Silviu Păşcuţiu din Ineu, Ioan Georgea,
protopop de Ineu şi Avram Borcuţa, ţăran din Şicula.
Deşi este vorba de 12 delegaţi, din cercul electoral Ineu, au plecat
la Alba Iulia şi sunt imortalizaţi în cunoscuta poză 22 de persoane, dintre
care amintim pe Valea Pavel (Hoşcu), recompensat mai tarziu cu Ordinul
Steaua Romaniei clasa I, Feier Adam (Adămuţ a lui Onişor, a cărui
familie locuieşte în spatele cetăţii, lîngă malul Crişului Alb).
Monumentul dedicat cinstirii celor care au fost trup şi suflet
devotaţi Marii Uniri şi care străluceşte în razele de soare din centrul de
azi al Ineului a fost dezvelit în 1 decembrie 1998, într-un cadru festiv
(30).
Între anii 1870-1918, cetatea Ineu a fost garnizoană pentru
Regimentul 4 honvezi, îndrituit cu paza şi ordinea în zonă.
La 10 aprilie 1919, “Consiliul dirigent” a hotărât decretarea
mobilizării generale a armatei, corpul de armată sub comanda generalului
Dabija a intrat în Ineu la 20 aprilie 1919, apoi a plecat spre Bekes-Csaba.
Pentru un scurt timp poliţia a deschis o şcoală de pregătire a
cadrelor în cetate.
2.6 Ineul in secolul al XX-lea
Reluând firul evoluţiei localităţii Ineu, punctăm lucrările şi actul
de împroprietărire a ţăranilor prin Reforma agrară din martie 1921.
O suprafaţă de 2016 jugăre şi 220 stej a fost împărţită ţăranilor,
pentru care aceştia au achitat 116.736 lei. Din această suprafaţă, 199 de
ineuani au primit loturi de câte 4 sau 8 jugăre. Din păcate mulţi care ar fi
avut dreptul la împroprietărire nu au beneficiat de pământ.
În 1924 a luat fiinţă pe pusta Istvanhaza, un cartier în care
coloniştii veniţi din Drauţ, Dud, Arăneag, Pecica, Agriş şi Brusturi au
primit loturi pentru case şi teren agricol în posesie, constituindu-se
“Colonia Traian”.
În 1928 ea s-a extins, iar din 28 august 1936 a devenit comună
politică, cu consiliu comunal şi primar. Avea în 1936 un număr de 198 de
33
case şi 418 locuitori (31). Populaţia comunei a crescut an de an ajungând
în 1936 la 821 de locuitori care se ocupau cu agricultura şi creşterea
animalelor având în posesie 378 jugăre de islaz şi 57 jugăre de pădure
(32).
Al doilea război mondial a marcat o pagină nepieritoare pentru
Ineu şi locuitorii săi.
După actul de la 23 august 1944, Armata a III-a horthistă, după o
scurtă perioadă de pregătire şi de hărţuire la frontieră (5-13 septembrie
1944) a trecut graniţa în fapt la 13 septembrie 1944.
O divizie de honvezi a atacat pe direcţia Chişineu – Criş – Sebiş,
infiltrându-se pe defileul Crişului Alb.
Lupte grele au dat cele două batalioane ale Şcolii de ofiteri,
rezervă, nr. 6 Ineu şi un divizion din Regimentul 38 Artilerie sprijiniţi de
Regimentul 85 Infanterie în zilele de 14-17 septembrie 1944.
Au apărat cu succes sectorul Ineu – Mocrea – Pâncota pe un
aliniament de şanţ antitanc.
La 19 septembrie 1944 a fost eliberat Ineul, iar în zilele
următoare, până la 25 septembrie, întreg teritoriul naţional pe această
direcţie alăturându-se, în continuare, trupelor ruse venite pe Valea
Mureşului şi continuând drumul victorios spre Debreţin.
Faptele de arme, bătăliile din: Crimeea, Cotul Donului,
Stalingrad, Păuliş, Ineu, Teiuş, Nagybojon, Debreţin, Budapesta, Tatra şi
Praga nu vor fi uitate.
Asociaţia Veteranilor de Război Ineu şi-a câştigat un prestigiu
deosebit având în rândurile sale mulţi foşti combatanţi dintre care a fost
avansat la gradul de general domnul Aurel Golcea, dar şi foşti ofiţeri şi
comandanţi ai celor două unităţi militare din Ineu.
În noiembrie 1946, în Ineu, în sala cinematografului a sosit
Lucreţiu Pătrăşcanu care voia să cunoască şi problemele locale.
S-a discutat chestiunea reînfiinţării liceului, dezvoltarea industriei
locale precum şi stringenta reformă agrară.
Peste câteva zile s-au împărţit titlurile de proprietate.
2.7 Ineul în socialism sau contrastul dintre democraţie şi represiune
Timp de o jumătate de secol, regimul impus de armatele sovietice
- “cel bolşevic” - s-a instaurat şi s-a întărit aducând multe prejudicii dar
şi bunăstare, favoruri unor activişti de partid şi de stat. Mulţi au promovat
din simpli muncitori în directori de fabrici, de instutiţii, primari, secretari
34
P.C.R., la judeţ sau alte funcţii pe care dosarul de partid “cu origine
sănătoasă” permitea a fi săltat.
Cei care au trăit acei ani pot face singuri în mod sincer o
evaluarea a ceea ce a fost bun sau rău în 50 ani de comunism.
Exemplificăm doar anul de raport, 1971, din lucrarea editată de
Secţia de propagandă a Comitetului judeţean de partid şi Consiliul
Popular Judeţean Arad.
În anul 1971, în unităţile industriale ale oraşului lucrau 1150
salariaţi, realizând cca 1% din producţia globală industrială a judeţului.
Agricultura deţine o pondere importantă în economia oraşului. La
sfârşitul anului 1971 existau trei cooperative agricole de producţie şi
întreprindere piscicolă. Pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei, în oraş
exista o reţea comercială formată din 44 de unităţi, din care 10 sunt
unităţi alimentare. În perioada 1966-1971 au fost construite din fondurile
statului 524 apartamente (33).
Dar nici un raport statistic sau document de partid nu a prezentat
politica antireligioasă şi represivă la adresa celor care continuau să fie
credincioşi, nimeni nu a vorbit de politizarea din şcoli şi armată, nimeni
nu a susţinut respectarea drepturilor omului potrivit ,,Cartei Universale a
drepturilor omului”. Şi pentru că în Ineu au existat opozanţi ai
comunismului, deţinuţi politici pe nedrept, ne facem o datorie istorică de
a-i aminti pe cei care între anii 1945-1989 au fost încadraţi juridic şi
condamnaţi:
o Baboş Ioan;
o Bălănoiu Ştefan;
o Ursan Ioan
o Ruxanda Miorel
o Bartoş Petru;
o Buţiu Constantin;
o Cismaş Moisă;
o Crişan Preda Petru;
o Dehelean Gheorghe;
o Georgie Cornel;
o Ghiulescu Gheorghe;
o Henţiu Gheorghe;
o Maniu Gheorghe;
o Poenaru Gheorghe;
o Rus Pavel
Unii au acţionat direct împotriva regimului totalitar, s-au exprimat
deschis, s-au organizat în grupuri de rezistenţă, dar oricum mai mult sau
35
mai puţin vinovaţi, regimul i-a etichetat ca opozanţi politici, i-a
condamnat şi pe unii i-a executat (34).
Iată şi feţe nevăzute, mai puţin prezentate de regimul socialist.
Revoluţia din 1989 a găsit Ineul în efervescenţa dorinţei de
schimbare. Menţionăm că în Ineu nu au fost victime şi nu s-a vărsat
sânge pentru Revoluţie.
Încheiem acest sintetic periplu prin istoria Ineului cu speranţa că
cei care-şi iubesc pământul strămoşesc îşi apreciază faptele şi înaintaşii,
sunt mândri de istoria lor şi vor fi dornici să afle şi mai multe date,
informaţii, în viitoarea şi ampla monografie a Ineului.
Ne-am bucura şi mai mult dacă cetatea actuală, intrată în custodia
Primăriei Ineu ar fi renovată, primind şi amenajându-se în incinta sa
,,Muzeul Ineului” despre care înscrisurile spun că ar fi existat în 1937 şi
1970 în fostul Palat al pionierilor din Ineu prin grija regretatului profesor
†Dinu Bâte.
36
Bibliografie
1. Sandor Marki, Arad varmegye es Arad szabad kiralyi
varaştortenete (Istoria comitatului Arad şi a oraşului liber regesc
Arad), Arad, 1895, vol. II, p. 220;
2. Octavian Mândruţ, Aurel Ardelean, Elena Gramescu, Toponimia
geografică-mărturie a locuirii străvechi şi permanente a
teritoriului judeţului Arad, Ziridava XI, p. 240;
3. Alexandru Roz, Geza Kovach, Dicţionarul istoric al localităţilor
din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, pp. 131-134;
4. Szolasi Karoly, Ineu astăzi şi în trecut, Ziarul Alfold, 1896;
5. Alexandru Roz, Geza Kovach, Dicţionarul istoric al localităţilor
din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, p. 133;
6. Aurel Decei, Oraşul şi judeţul Arad în sursele istorice turceşti,
Aradul cultural, Arad, 2000, pp. 89-94;
7. Ioan Motorca, Monografia aşezărilor Moroda, Iermata, jud.
Arad, 1982, p. 22;
8. Ibidem, p. 23;
9. Repertoriul arheologic al Mureşului inferior, Ed. Orizonturi
universitare, Timişoara, 1999, p. 78;
10. Aradul, permanenţă în istorie, Arad, 1978, pp. 49-51;
11. Mircea Barbu, Descoperiri monetare dacice pe teritoriul
arădean, Adevărul 18.03.1995;
12. Repertoriul arheologic al Mureşului inferior, Ed. Orizonturi
universitare, Timişoara, 1999, p. 78;
13. Judeţele şi oraşele României în cifre şi fapte, vol. II, Bucureşti,
1995, pp. 10-11;
14. Codex Rakanczy, prezentat în emisiunea Repere votive din
23.11.2002 la TVR 1;
15. Geza Kovacs, Documente despre începuturile Aradului, Ziridava
VI, Arad, 1976, pp. 117-138;
16. Sergiu Iosipescu, Schiţă a Constituirii statelor medievale
româneşti, Revista de Istorie, Tom 36, martie 1983, p. 258;
17. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoria părţilor arădene în
epoca ducatului lui Ahtum, Ziridava VI, 1976, p. 89;
18. Pavel Vesa, Din istoria comunei Dieci, Ed. Ştirea, Arad, 1999, p.
37
19. Aurel Decei, Oraşul şi judeţul Arad în sursele istorice turceşti,
Aradul cultural, Arad, 2000;
20. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoricul cetăţii de la Ineu,
Ziridava XIII, p. 133,147;
21. Ibidem, p. 134;
22. Aradul, permanenţă în istorie, Arad, 1978, p. 138;
23. Eugen Gluck, Contribuţii cu privire la istoricul cetăţii de la Ineu,
Ziridava XIII, p. 139;
24. Gheorghe Ciuhandu, Românii din câmpia Aradului de acum două
veacuri, Arad, 1940, p. 65;
25. Otto Greffner, Cetatea Şiriei, contribuţii monografice, Arad,
1976, p. 62;
26. Îndrumător în arhivele statului, jud. Arad, vol. I, Bucureşti, 1974,
p. 30;
27. Dumitru Stoi, In memoriam 150, Arad, 1999, p. 44;
28. Alexandru Roz, Geza Kovach, Dicţionarul istoric al localităţilor
din judeţul Arad, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1997, p. 133;
29. Cornel Şorban, Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938, cap. II,
p. 6;
30. Din cuvântul deputatului de Ineu, prof. Ioan Jurcă şi reportajul
„Faţă în faţă cu eroii”, transmis la R. Timişoara în emisiunea
„Uniţi sub tricolor”, cu prilejul dezvelirii Monumentului Unirii
din Ineu, 1 dec. 1998, reporter corespondent, înv. Ioan Nagy;
31. Îndrumător în arhivele statului, jud. Arad, vol. I, Bucureşti, 1974,
pp. 73-74;
32. Cornel Şorban, Monografia oraşului Ineu, Oradea, 1938, cap. II,
p. 6;
33. Localităţile judeţului Arad, Secţia de Propagandă a Comitetului
Judeţean de Partid şi Consiliul Popular Judeţean, Arad, 1972, p.
30;
34. Corneliu Cornea, Jurnalul detenţiei politice în judeţul Arad,
1945 - 1989, Ed. Mirador, Arad, 2000, pp. 14-102.
38
CAPITOLUL III
ROLUL SI LOCUL INVĂŢĂMĂNTULUI SPECIAL
3.1. Învăţământul de masă ineuan
3.1.1. Începuturile
În Transilvania primele ştiri privind viaţa, respectiv istoria
învăţământului şcolii sunt corelate cu viaţa bisericii, atât cea ortodoxă,
cât şi cea catolică. Cea dintâi şcoală atestată documentar este o şcoală din
Cenad, din nord-vestul Banatului Timişan. Aici a existat o veche
mănăstire şi Episcopie ortodoxă care, după ocupaţia maghiară, a fost
înlocuită cu o mănăstire şi o episcopie catolică. „Viaţa Sfântului Gerard”
scrisă cel mai târziu în secolul al XIII-lea – aminteşte de şcoala din
Cenad, existentă în secolul al XI-lea şi frecventată de 30 de şcolari. Mai
târziu şi în celelalte reşedinţe episcopale catolice s-au organizat şcoli.
Limba de predare era latina, iar materiile de învăţământ erau grupate pe
trei cicluri: primul, numit „trivium” cu trei materii: gramatica, retorica şi
dialectica, iar al doilea numit „quadrivium” cu patru materii: aritmetica,
geometria, astronomia şi muzica. Cei ce voiau să-şi desăvârşească
învăţătura, urmau un curs superior în care studiau filosofia şi teologia,
aceste discipline fiind, pe atunci, considerate ca încununarea
cunoştinţelor umane.
Au existat de asemenea şcoli pe lângă episcopiile şi mănăstirile
ortodoxe, dar limba de predare era cea slavă. Putem exemplifica şcolile
de la Peri şi Ieud, Maramureş, Vad şi Feleac în părţile Someşului şi
Prislop în Ţara Haţegului. Nu pot fi trecute cu vederea şcolile modeste
săteşti amintite documentar în secolul XIV, îndeosebi în părţile săseşti şi
îndeosebi în Banat.
Ele erau şcoli de învăţământ elemetar: scris şi citit, pe texte
bisericeşti, socotit, sub conducerea preotului, a ţârcovnicului sau a
dascălului bisericii.¹ Nu numai mănăstirile şi bisericile de la sate au ajutat la
răspândirea ştiinţei de carte. În anul 1675, sinodul mitropolitan de la Alba
Iulia hotăra: „ Iar pentru ca să se întărească şi pruncii, nefiind işculă
unde să înveţe, tot creştinul să-şi ducă pruncii la biserică şi popa, după
39
ce va isprăvi slujba bisericii, să facă ştire cum să strângă pruncii în
biserică, să-i înveţe cum este scris mai sus „(2).
După anul 1670 se face simţită influenţa bisericii sârbeşti asupra
celei româneşti din Banat şi Transilvania.
Această influenţă devine mai puternică după anul 1700 când o
parte din români acceptă Unirea cu biserica romano-catolică. Românii
rămaşi la religia ortodoxă – neuniţii, cum li se spunea în documentele
oficiale, îşi pierd treptat ierarhia bisericească română. Sunt numiţi
episcopi sârbi, iar în biserică se foloseşte limba slavonă.
Au rămas totuşi biserici şi şcoli şi în limba română. În urma păcii
de la Pasaroviţ (1718) Banatul intră sub stăpânirea austriacă şi cum statul
avea interes în realizarea de venituri, a stimulat dezvoltarea economică a
întreprinderilor, a mineritului, a agriculturii şi comerţului.
Cum numărul neştiutorilor de carte era mare, stăpânirea de la
Viena a înţeles că e nevoie de o cultura şi ştiinţă de carte care putea fi în
folosul organelor administrative austriece.(3)
Curtea de la Viena, sub Maria Tereza ( 1740-1780) şi mai ales
Iosif al II-lea au căutat să folosească noile transformări şi progrese
economice şi sociale spre a-şi întări autoritatea. (4)
În vremea guvernatorului Banatului, Klary von Altringen (1769-
1774) s-au luat multe hotărâri bune în legătură cu organizarea
învăţământului în Banat.(5)
La 14.04.1774 a fost aprobat de guvernul austriac regulamentul
şcolilor ,,Regulile directive, pentru îmbunătăţirea şcolilor elementare sau
triviale, ilirice sau valahe, sârbeşti şi româneşti“.(6)
În şcolile triviale se învăţau: religia, citirea, scrierea, socotitul şi
economia. Obligativitatea şcolară se întindea asupra copiilor de la 6 ani
la 12 ani, iar supravegherea si controlul erau încredinţate preoţilor şi
episcopilor.
Peste numai trei ani în 1774, noul regulament şcolar ,,Ratio
educationis“ după care s-au condus şcolile din comitatele: Arad, Bihor şi
Satu-Mare, vine cu noi facilităţi în folosul învăţământului în limbile
naşionalităţilor conlocuitoare şi bineînţeles a celei româneşti.
Sistemul de învăţământ includea şcoli elementare, secundare şi
superioare.
Baza acestui sistem o forma şcolile poporale. Acestea erau
frecventate de copiii ţăranilor şi meseriaşilor. Ei primeau aici
cunoştinţele folositoare în viaţă.
Şcolile de grad mediu erau şcolile de gramatică de trei clase şi
gimnaziale care aveau cinci clase. Primele serveau pentru pregătirea
40
muncitorilor şi funcţionarilor. Gimnaziul pregătea: profesori, preoţi,
bibliotecari şi secretari.
Academiile regale, cea mai înaltă treaptă, pregăteau cadre pentru
slujbe înalte juridice şi cu studii filozofice.
Cu privire la şcoli se arată că în fiecare comună unde este parohie
să fie şi şcoală. Construirea localurilor de şcoală şi întreţinerea lor cade în
sarcina comunelor. ,,Domnul de pământ“ era obligat să dea material de
construcţie iar poporul mână de lucru. Se stabilea ca plata învăţătorului
să fie fixă. Comuna plătea în produse şi o 1/3 în bani, iar 2/3 din salariul
în bani va fi achitat de ,,domnul de pământ“.
S-a hotărât ca învăţătorului să i se dea loc de păşunat pentru două
vaci, să i se asigure o cameră la şcoală pentru locuinţă, separată de sala
de clasă.
Postul de învăţător să nu mai fie împrumutat cu cel de secretar al
satului şi cu cel de cântăreţ bisericesc.
Angajarea învăţătorilor să se facă prin contract scris care
prevedea drepturile şi îndatoririle acestuia, cât şi ale comunei.
În spiritul ideilor iluministe, Cancelaria aulică aprobă înfiinţarea
în 1771 a 142 de şcoli pe lângă cele 73 existente.
În 1789 Cancelaria aulică a aprobat contractele a încă 48 de şcoli
printre care sunt menţionate şi cele din Apateu, Şepreuş, Cermei şi
Talpoş. Dar şcoala din Ineu funcţionează încă din 1754 cea din Apateu
din 1749, iar cea din Berechiu din 1768 (8).
Cum şcolile erau în subordine tractuală, ele aparţinând unui
protopopiat, cele din zonă erau arondate protopopiatului Ienopole sau
Boroş Ineului în denumirile vremii.
O situaţie din 1793 din protopopiat ne aduce la cunoştinţă
următoarele:
PROTOPOPIATUL INEU
CASE SUFLETE PAROHIA PROTOPRESBITER
2625 15432 31 Grigore Chituţa
Invăţător, Andrei Mironovici cu 3 ani vechime. (9)
În 1791 trebuie să menţionăm că mai multe şcoli au declarat nule
contractele dintre învăţători şi autorităţile locale. Între şcolile găsite la 21
octombrie 1791 de către A Velici, şi I. Verner, inspectori şcolari, în
această situaţie s-au aflat şi şcolile din Ineu şi Curtici (10).
In 1793 episcopul şi inspectorul şcolar de Oradea Mare a dat o
circulară pentru prezentarea unor învăţători, preoţi la cursurile de
pregătire metodică pe o periodă de 5 săptămâni.
41
Acestea au continuat şi în 1794, 1795 si 1796. Cei care au urmat
cursurile au primit un atestat eliberat de T. Abramovici. Printre ei se
găseau cei din Ineu, Şiria şi Roşia (11).
Este imperios necesar să subliniem lupta dusă de preoţii şi
învăţătorii vremii pentru păstrarea limbii române în condiţiile în care şi în
1792 s-a declarat obligativitatea limbii maghiare din Ungaria.
O problemă deosebită o prezenta slaba frecvenţă la şcoală. O
statistică de la începutul veacului al XIX-lea ne arată:
1814-1815 1817-1818 1818-1819 1819-1820
6-12 ani Frecv. Dilig. Neglij. Dilig. Neglij
.
Dilig. Neglij
.
154 20 5 3 9 11 14 16
3.1.2. Şcoala românească în luptă cu deznaţionalizarea
Nu e lipsit de semnificaţie să arătăm că salarizarea învăţătorilor se
făcea în bani şi în produse cerealiere. La 1 septembrie 1820 noul salariu
pentru învăţătorul Ion Iftimovici din Ineu era de 140 florini din care 80
erau în monede, iar 60 în bunuri naturale şi produse.
Într-un anuar al diecezei arădene din 1858 (12) pentru
Protopopiatul Ineu se stipulează statistic: total locuitori 17 486, români
17 017 – ortodocşi, şcoli 28, învăţători 28, şcolari 1226.
Aceeaşi statistică a anului 1871 consemnează o creştere a
numărului de elevi de şcoală la 3171, dar şcoli sunt numai 23.
Cu mândrie locală consemnăm că în 1878 pentru perfecţionarea
învăţătorilor s-au organizat 6 centre din care unul la Ineu, cel care a
condus activitatea fiind Paul Duma care funcţiona aici din 1849 şi care s-
a remarcat printr-o carieră cu adevărat strălucită.
În 1862, cercul tractual scolar Ineu cuprindea 29 şcoli cu 1089
băieţi, 786 fete, in total 1875, din care frecventau 706 băieţi si 318 fete,
29 învăţători. Inspector şcolar era I. Munteanu.(14) Anul istoric de mare
importanţă 1877-1878 pe plan şcolar trebuie rememorat prin aceea că în
Ineu erau două şcoli, în acelaşi local, construcţia unui nou local de şcoală
a început chiar în acel an 1877. Învăţătorii şcolii erau Paul Duma şi
Vasile Stefan. Numarul de şcolari examinaţi a fost de 51 elevi la finele
lui 1876 (15).
Pentru sfârşitul secolului al- XVIII-lea o statistică pe protopopiat
ne aminteşte că existau 24 şcoli populare cu 24 învăţători. Au fost
42
recenzaţi, înscrişi la începutul anului: 4163 – 6-12 ani, 1675 – 12-15 ani.
Au frecventat: 1950 de 6-12 ani, 350 de 12-15 ani.
În oraşul Ineu frecvenţa şcolară era considerată de 50,78%.
Trebuie menţionate şi alte aspecte printre care existenţa de coruri vocale
în număr de 10, şcoli de pomicultură – 6 şcoli, biblioteci şcolare – 4 şi
activitaţi de albinărit doar într-o şcoală.
Considerăm necesar a arăta că din cele 11 şcoli confesionale, în
1896, 9 şcoli aveau săli corespunzătoare, 2 şcoli erau necorespunzătoare.
Din cei 11 învăţători, 8 erau definitivi, iar 3 erau suplinitori.
Învăţătorii încadraţi cu salar maximal primeau 480 de florini, iar
cei încadraţi cu minimal primeau 181 de coroane (16).
Începutul secolului XX îl putem caracteriza sumar prin câteva
repere:
o Introducerea de matricole noi în 1903;
o Numirea lui Pavel Dârlea ca învăţător dirigent al şcolilor din
Boroşineu;
o Activităţi de alfabetizare;
o Înfiinţarea de noi şcoli, clasele a V-a şi a VI-a.
o Şi iarăşi trebuie să subliniem multiplele contribuţii şi intervenţii
progresiste ale protopopului de Ineu, Constantin Gurban (decedat
în 1906).
O mare semnificaţie patriotică are raportul din 11.03.1901 prin
care protopopul C. Gurban informează Ministerul Cultelor din Budapesta
că în toate bisericile ortodoxe serviciul divin se face în limba română
(17).
Multe acţiuni ale învăţătorilor şi preoţilor vizează lupta pentru
şcolarizare. Înapoierea prin alfabetizare se poate constata din următoarea
statistică pe Protopopiatul Ienopole:
o suflete la sfârşitul anului 1908 – 32 474
o ştiu citi şi scrie – 6 640
o ştiu numai citi – 1322
o sub 6 ani analfabeţi - 5 776
o total analfabeţi - 24 512 (18).
Iată semnificaţia luptei acerbe pentru limbă şi cultură prin adunări de
protest în 46 de localităţi şi în Ineu contra Legii lui Apponyi şi cererile
tuturor comitetelor parohiale din Protopopiatul Ineu pentru sprijinirea
şcolilor (19).
Cum sarcina principală a acestui material a vizat prezentarea şi
cunoaşterea cadrului şcolar în care la 1904 apare Centrul Medico -
Pedagogic din Ineu nu vom detalia activitatea şcolară din Ineu şi zonă ci
vom prezenta telegrafic doar traseul învăţământului general apoi cel
43
liceal punctând câteva repere şi care în mod cert în monografia oraşului
vor fi prezentate pe larg.
3.1.3. Şcoala românească de prestigiu
În 1922 se înfiinţează în Ineu un liceu care va funcţiona doar 6
ani.
În 1954 s-a înfiinţat Şcoala Medie Mixtă.
În 1977 liceul a primit profilul industrial, apoi s-a mutat în
clădirea actuală. Din 1991 s-a constituit Grupul Şcolar Industrial Ineu
primind apoi numele de ,,Mihai Viteazul“.
În şcoală lucrează 135 cadre didactice: 14 educatoare, 20
învăţători, 75 profesori, 12 ingineri, 11 maiştri, 3 economişti. (20)
Este principalul liceu din zonă care are un prestigiu de traditie,
datorat rezultatelor obţinute de elevi şi indirect de profesorii care i-a
îndrumat la olimpiadele scolare, la concursurile pe meserii şi a celor
reuşiti în învaţământul superior. Mulţi sunt medici, ingineri, profesori
care astăzi constituie corpul de nădejde al instituţiilor de învăţământ
superior din Cluj, Timişoara, Arad, Bucureşti, Braşov, etc. Dintre aceştia
amintim pe : Mihăiţă Stoian – conferenţiar universitar – Iaşi, Marius
Danciu – profesor universitar – Braşov, Gheorghe Ilonca – profesor
universitar – Cluj, Ioan Coste – profesor universitar – Timişoara, Aurel
Faur – conferenţiar – Timişoara, Ştefan Kyleni – profesor universitar –
Timişoara, Marius Herbei – profesor universitar – Timişoara, Avram
Andea – profesor universitar – Cluj, Melinda Hulka Cîndea – profesor
universitar – Bucureşti, Bercea Petru – profesor universitar – Cluj,
Teodor Todincă – profesor universitar – Timişoara, Arsenie Horgoş –
profesor universitar – Timişoara, Ilie Stan – profesor universitar –
Timişoara, Petru Hălmăgean – Cluj, Florian Miculiţ – conferenţiar
doctor – Timişoara, Doru Todincă – asistent universitar – Timişoara,
Bogdan Sasu – lector universitar – Timişoara, Pavel Farkaş –
matematician – Arad, Silard Pafka – profesor universitar – Budapesta.
Alţii sunt oameni de afaceri, conducători de firme: Cristea
Francisc, Flueraş Paul, Vinge Dudi, Vinge Tiberiu, Constantinescu Sorin,
Popa Dan, Ciucea Maria. Unii au depăşit graniţele prin munca şi
competenţa lor profesională: Gănescu Luminiţa – S.U.A., Octavia Plesh
– San Francisco, Albu Balaci Rodica - SUA, Todincă Ionel – Franţa,
Crăciun Adrian – Austria , Mocanu Manuela – New-York, Mavrache
Carmen – Germania. Alţii s-au afirmat în domeniul artei: Sara Gheorghe,
Faur Gabriel.
44
Acest lucru a fost posibil pentru că liceul a beneficiat de un corp
profesoral de elită. În 1954, la înfiinţarea liceului, o echipă de dascăli
tineri şi foarte inimoţi au pus bazele unui învăţământ de calitate,
performant, competitiv la nivel naţional. Ne oprim doar asupra câtorva
nume : †Sidonia Martin, Vasile Parfenie, Maria Mara, soţii Preda, †Ioan
Constantinescu, Vasilica Constantinescu, soţii Barna, †Traian Miclăuş,
Gheorghe Pribac, soţii Vreme, Gheorghe Gabor, †Pavlos Muculis.
Ulterior, colectivul de dascăli ai liceului se consolidează cu noi
nume de prestigiu: †Ioan Todincă a cărui corabie a părăsit prea devreme
ţărmurile vieţii, regretat de generaţii de elevi, Cornelia Todincă -
absolventă a acestui liceu, Teodor Jurcă, Aurel Sasu, soţii Bulc, Sofia
Crăciun, Otmar Huhn, Veronica Cotuna. Câţiva dintre absolvenţii acestui
liceu au revenit, după absolvirea facultăţii, în atmosfera acestuia, numai
că locul acestora este acum la catedră şi nu în bancă. Din acest nou val de
tineri profesori amintim: Zoe Cipu, Corina Sasu, Petru Chiş, Ioan
Brandinburg, Petru Feieş, Alexandra Pele – şefă de promoţie a Facultăţii
de Filologie Cluj-Napoca, Matei Cosma, Teodor Crişan (actualmente
director), Angelica Grăjdănescu şi lista ar putea continua.
3.2. Şcoala specială Ineu şi evoluţia sa
3.2.1. Înfiinţarea şcolii
La 28 noiembrie 1904, în clădirea fostei cetăţi a Ineului s-a
înfiinţat primul aşezământ medico-pedagogic din zonă, destinat ocrotirii,
educării şi instruirii practice, a pregătirii pentru viaţă a unor copii debili
mintal, cu diverse disabilităţi sau orfani.
Trebuie să caracterizăm momentul istoric şi cadrul social din acea
perioadă subliniind că mai multe reglementări legislative de după 1879
au creat premisele unei presiuni şi chiar agresivităţi asupra caracterului
naţional al şcolilor populare româneşti.
În 1891 s-a elaborat o nouă lege pentru grădiniţele de copii iar
pentru învăţământul de masă s-au propus legi noi antinaţionale precum
proiectul de lege elaborat sub conducerea ministrului de culte al Ungariei
de atunci, A. Berzeviczy. (21)
Nu dorim să dăm extindere problemei dar e necesar să oferim
celor interesaţi câteve date despre cel care a fost vajnicul luptător pentru
drepturi naţionale şi pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului
românesc, protopopul Ineului, Constantin Gurban.
45
Sigiliul Şcolii – 1904
S-a născut la 20 mai 1845 în Buteni. A îmbrăţişat cariera de preot,
urmând cursurile Institutului Teologic din Arad. În 1871 este numit
administrator apoi ales şi întărit ca protopop al Ineului, funcţie pe care
temporar o îndeplineşte trecând la Buteni iar din 1898 până în 1906 iarăşi
protopop în Ineu.
S-a remarcat ca deputat în Parlamentul de le Budapesta, apărând
drepturile naţiunii române. Protopopul C. Gurban se integrează într-o
campanie de presă şi prin circularele emise de protopopiat prin care se
dovedeşte susţinător al şcolilor româneşti. ,,Şcolile noastre le vom susţine
din sărăcie, şi după vreme să vină asupra noastră orice primejdie de
pierire, nu ne temem căci /…/ noi credem în viitorul celor asupriţi“,
concluziona într-un articol din Tribuna de Arad. (22)
Ca protopop al Ineului şi inspector şcolar care coordona 16
comune, cu 24 şcoli şi 24 învăţători s-a interest prin vizite, participând
la examene sau studiind rapoarte, de soarta elevilor, a dascălilor şi
preoţilor din protopresbiterat.
Prin circulara 3756 din 1899 recomanda ca în fiecare comună în
care nu există clasele a V-a şi a VI-a să se înfiinţeze aceste clase. Ex. în
Somoşcheş. (23)
46
Preocupat de istoria fiecărei localităţi emite Circulara 156/1902
prin care solicită fiecărui preot paroh să-şi pună în ordine arhiva bisericii
iar în urma cerecetării ei să expedieze date statistice, monografice despre
localitate şi biserică. (24)
Preocupat şi de starea de sănătate a locuitorilor din protopopiat trimite
mai multe circulare: 2115/1903, 2845/1905, prin care recomandă acţiuni
practice pentru ,,împiedecarea morbului de tuberculoză în şcoli“ şi a
alcoolismului, sugerând învăţătorilor să ţină prelegeri şi lecturi.
Proces verbal în limba maghiară – 1911
Ca inspector şcolar a participat la multe examene în zonă
exprimând şi consemnând multe aprecieri deosebite asupra unor eminenţi
învăţători ai vremii: Pavel Dârlea din Ineu, Ioan Leucuţa din Somoşcheş,
Ioan Incican din Sepreuş. (25)
C. Gurban a murit la 7 ianuarie 1906 şi este înmormântat în
Cimitirul oraşului Ineu lângă aleea principală.
În aceste condiţii istorice se deschide la 28 noiembrie 1904,
Institutul Medico-Pedagogic din Ineu prin decizia Ministerului Instrucţiei
Publice şi al Culturii din Ungaria, din care Transilvania şi zona noastră
făcea parte atunci.
47
E clar de ce acest aşezământ medico-pedagogic, fiind susţinut de
stat a avut profesori maghiari, director maghiar şi a folosit în învăţământ
limba maghiară. Trebuie totuşi să subliniem că printre elevi erau mulţi
români de diferite confesiuni şi de ambele sexe. Statistic, putem
consemna în 1904 un număr de 28 elevi, băieţi şi fete. (26)
Activitatea debuta cu o clasă pregătitoare tip grădiniţă şi şase
clase progresive. Elevii primeau cunoştinţe practice de viaţă asfel: fetele
învăţau gospodărirea iar băieţii în majoritate şi funcţie de capacităţi,
învăţau grădinăritul.
Proces verbal de şedinţă de consiliu profesoral
Dublarea şi chiar triplarea numărului de elevi într-un singur
deceniu dovedesc creştere prestigiului şcolii, a modului pragmatic în care
elevii cu deficienţe erau pregătiţi pentru viaţa socială.
Graficul efectivelor de elevi este concludent:
1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913
45 47 57 65 51 54 90 91 122
48
Dacă în anul 1913 erau 122 elevi, în 1926, efectivele ajung la
133-138 elevi. (27)
În această perioadă, director al şcolii a fost György Csapo, iar
profesori, soţia sa, Mariska Csapone, Zenö Pirovits, Deschenschi Nadrre
şi Stern Iahab.
Procesele verbale ale aşezământului 1904-1926
Rezultatele excepţionale obţinute de către elevii aşezământului în
această perioadă sunt dovedite prin participările de succes la expoziţiile
internaţionale din Londra şi Jena. Astfel, în 1907, şcoala primeşte în baza
hotărârii juriului londonez o diplomă de onoare şi medalia de argint. În
anii 1908 şi 1909, la aceeaşi expoziţie din Londra, elevii câştigă
medaliile de aur şi diplomele de onoare aferente. (vezi Documentul din
arhivă – Procese verbale 1908-1926)
Comitetul Director al şcolii hotăra organizarea de serbări şcolare
periodice iar de Crăciun se acordau cadouri elevilor, având un puternic
rol stimulativ în dezvoltarea afectiv-psihică a acestora.
49
3.2.2. Treapta 1919 – 1948
Începând din 1904 a funcţionat ca profesor dirigent, pentru toate
şcolile din Ineu, învăţătorul Pavel Dârlea, remarcabil dascăl, patriot, om
de cultură şi corifeu al Unirii pentru zona Ineului. S-a remarcat în
perioada pregătitoare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, fiind şi
arestat pentru acest fapt. Ca o recunoaştere a meritelor sale, după Unire a
fost ales în Consiliul Dirigent. El a funcţionat ca dascăl şi în cadrul
Aşezământului medico-pedagogic, cu scoaterea sa de la catedră pe
perioada în care a reprezentat Circumscripţia Boroş-Ineu ca deputat.
În articolul ,,Un om pentru o cauză – Pavel Dârlea“, din revista
Şcoala Vremii nr. 4/1993, domnul profesor Ioan Codău îl caracterizează
pe marele patriot pe mai mult de două pagini. Din raţiuni de economie a
spaţiului am selectat doar următoarele informaţii:
Născut la 7 mai 1878 în Galşa, Arad, format în climatul de înaltă
efervescenţă naţională şi culturală a Preparandiei arădene, pe care o
încheie în 1898, şi a Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din
Cluj, Pavel Dârlea s-a dedicat trup şi suflet cauzei naţionale, sociale şi
culturale a românilor din străvechea aşezare Ienopole (Ineu) definindu-
se ,,om de şcoală şi de luminător al poporului“, misiune pentru care a
dovedit realmente vocaţie.
În raportul comisarilor consistoriali apare printre puţinii dascăli
care dispun de o bibliotecă corespunzătoare, abonat fiind la mai multe
reviste de specialitate
Din 1920 până la pensionare (1931) va funcţiona ca profesor la
Institutul de Educarea Copiilor Debili Mintali. Pentru informarea sa şi a
altora a tradus şi publicat în limba română regulamente şi planuri de
învăţământ. Activitatea laborioasă în acest domeniu i-a fost oficial
recunoscută în 1923, când este medaliat cu Crucea ,,Meritul Sanitar“
clasa I. (brevetul nr. 1383)
O etapă deosebită în activitatea de dascăl a fost aceea a luptei
pentru înfiinţarea unui gimnaziu destinat copiilor din zona Ineului. ,,O
şcoală medie să se creeze în Ineu, ca în cel mai potrivit loc, fie ca centru,
fie ca şi comunicaţie, ca loc istoric, ca situaţie. Planul acesta de lucru
făurit în şcoalele cari ne lipsesc vor aduce cu sine bogăţie şi cultură“.
Urmează ani în care efectivele şcolii speciale cresc, ajungând la
160 elevi şi 9 cadre didactice. În aceste condiţii în şcoală existau o clasă
pregătitoare, 7 clase progresive şi 3 clase de ucenici.
Adresa 2841/1920 stipula că şcoala era intitulată ,,Căminul celor
neaccesibili pentru instrucţiune“, înţelegându-se că o parte dintre elevi
sunt cu disabilităţi.
50
Astfel dosarele elevilor înscrişi în anul şcolar 1921 cuprindeau:
o cerere de internare
o ordin de internare
o extras de naştere
o certificat de cetăţenie
o certificat de pauperitate
o certificat medical
o certificat şcolar
o ordin de plasare
o corespondenţă cu părinţii (28)
De asemenea, fiecărui elev i se completau periodic de către
profesori foile de observaţie. Asupra elevului se exprima şi medicul
printr-o ,,părere medicală“, sau ceea ce în zilele noastre numim
cerecetare psiho-pedagogică. Nu au lipsit consemnările şi aprecierile
referitoare la vârsta intelectuală şi coeficientul intelectual al fiecărui elev.
Principalele obiecte de studiu erau: cunoaşterea patriei, cetit-scris,
cânt, gimnastică, purtare, desen, exerciţii intuitive, deprinderi practice,
dezvoltarea simţurilor, jocuri conceptive, religie-morală, exerciţii de
vorbire, gramatica, grădinărit şi economie, caligrafie, lucru de mână. (29)
Dintre profesorii care au funcţionat în această perioadă amintim
pe: - George Căprariu Csapo – Director, Căprariu Maria, Tasch Petru,
Roth Ludovic, Maria Balinth, Ştefan Pârcălabu, Irina Schaffer, Corneliu
Haiduc, Dârlea Pavel, din 1921 fiind şi deputat al circumscripţiei Boroş-
Ineu (30), Dimitrie Moldovan, care va îndeplini şi funcţia de director al
şcolii între 1933-1941 când este concentrat şi participă la Al Doilea
Război Mondial.
Trebuie să mai subliniem că în aceşti ani Şcoala din Ineu a fost
arondată la Oradea Mare, ca atatre, aici s-a tipărit şi s-a difuzat şi pentru
elevii Şcolii din Ineu ,,Carnetul pentru întreţinerea copilului“. În cuprins
se dădeau îndrumări pentru creşterea copiilor, adresate educatorilor şi
tutorilor cu sublinierea de protecţie la boală, alcool, hrănire şi
îmbrăcăminte. (37)
Profesionalizarea câştigă tot mai mult teren, ucenicia urmărind
preponderent însuşirea profesiei de agricultor. Alături de grădinărit se
învăţa împletitoria, legatul cărţilor şi olăritul.
51
Tablou cu retribuţiile profesorilor1919
Demnă de remarcat este participarea elevilor Şcolii Speciale din Ineu la
Expoziţia Generală din Chişineu-Basarabia în anul1925 cu lucrări
practice de combinaţii, din lut, împletituri, cusătorie, împletituri papură,
împletituri coşuri, legat perii, croitorie bărbaţi, pantofărie.
Faptul că activitatea era diversă rezultă din nomenclatorul de
personal încadrat în 1924:
o un director
o 6 profesori
o 3 profesori-candidaţi
o 1 administrator
o 1 controlor-contabil
o 5 maeştri de lucru
o 4 supraveghetoare
o 1 economă
o 9 personal inferior de serviciu.
Caracteristică acestei perioade este şi grija pentru absolvenţii
şcolii care erau plasaţi în diferite gospodării în urma întocmirii unor
contracte între şcoală şi gospodarii respectivi prin care aceştia din urmă
52
se obligau să plătească 50 de lei pe lună copiilor, asigurâdu-le acestora
cazarea şi masa.
Efectivele de elevi în această perioadă au oscilat între 50 şi 100
elevi.
Ca urmare a organizării învăţământului special se impune Decizia
Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor sociale No.
43822/14.07.1931 care reglementează posibilitatea asistaţilor de a deveni
ucenici, după absolvirea cursurilor şcolare.
Efectul celui de-al Doilea Război Mondial s-a repercutat şi asupra
efectivelor de elevi ai acestei şcoli, marea majoritate fiind orfani sau
copii abandonaţi.
În anul 1940 secţia fetelor s-a desfinţat ramânând în continuare
numai băieţi. Această perioadă se caracterizează printr-o mare mişcare a
ocrotiţilor, unii transferaţi la alte aşezăminte, alţii la diferite spitale. La
rândul lor unele familii işi retrag copiii din şcoală.
Situaţia absolvenţilor in această perioadă este următoarea:
Nr.
crt.
Anul
şcolar
Număr
absolvenţi
Nr.
crt.
Anul
şcolar
Număr
absolvenţi
Obs.
1 1926-1927 2 10 1935-1936 16
2 1927-1928 3 11 1936-1937 9
3 1928-1929 - 12 1937-1938 2
4 1929-1930 9 13 1938-1939 11
5 1930-1931 10 14 1939-1940 9
6 1931-1932 14 15 1940-1941 14
7 1932-1933 13 16 1941-1942 7
8 1933-1934 19 17 1942-1943 6
9 1934-1935 21 18 1943-1944 2
Total general absolvenţi – 167
Este caracteristică acestui interval de timp forma deghizată de
exploatare a deficienţilor, care era posibil acceptată sub forma integrării
lor sociale. Deficienţii apţi pentru muncă erau luaţi de diverse persoane
care ii foloseau ca mâna de lucru semicalificată in atelierele particulare
ale diverşilor patroni sau argaţi in gospodăriile celor care îi ridicau din
Institut.
53
Tabel cu situaţia elevilor la sfârşitul anului şcolar
Atât in primul caz cât şi în al doilea, remunerarea muncii prestate
este lesne de înţeles cum se făcea. Astfel au fost plasaţi in cursul acestor
ani la diferite persoane in judeţ sau în afara judeţului peste 130 deficienţi.
Marea majoritate a celor plasaţi era constituită din orfani sau abandonaţi
de familie.
Sfârşitul celei de a doua perioade de existenţă a Institutului a
însemnat traversarea unor momente dificile create de cel de al doilea
război mondial. Pe lângă impedimentele de ordin financiar activitatea
institutului se restrânge datorită ocupării unui spaţiu însemnat din
clădirile existente de către armată.
3.2.3. Treapta 1948-1989
Anul 1948 a adus reforma în învăţământ, o reformă prin care s-a
implementat sistemul de învăţământ sovietic. Programele şcolare au fost
copiate după învăţământul rus, manualele au fost traduse din rusă,
programele şcolare fiind de asemenea identice cu cele din Uniunea
Sovietică. Învăţământul a primit un puternic caracter politic, elevii fiind
încadraţi în detaşamente de pionieri, utemişti şi ulterior utecişti.
54
Spaţiul şcolar deteriorat în timpul războiului a creat greutăţi în
baza materială a şcolii fiind necesare fonduri mari pentru reparaţiile
clădirii (cetăţii).
Inventarul cu obiectele de la expoziţie
Instituţia şcolară a primit denumirea de Aşezământ medico-
pedagogic şi a trecut sub jurisdicţia Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor
Sociale. Şcoala s-a demixtat, elevii şcolii rămânând doar băieţi. Planurile
de învăţământ au devenit în timp specifice instruirii deficienţilor. Elevii
urmau 7 clase generale după care continuau ucenicia în decursul a trei
ani. Profesionalizarea s-a diversificat cuprinzând grădinărit, olărit,
zidărie, cismărie, croitorie şi tâmplărie. Activitatea secţiei de grădinărie
se restrânge, grădina şcolii rămâne de numai 3 hectare, atelierele fiind
dotate cu sculele şi dispozitivele necesare.
Absolvenţii şcolii erau consideraţi cu stadiul de ucenicie încheiat
după ce susţineau un examen practic la locul de muncă.
Plasarea absolvenţilor în mediul social se făcea preponderent
pentru cei cu părinţi şi prin grija lor. În legătură cu plasarea celui mai
mare număr de absolvenţi scoatem în evidenţă colaborarea cu Direcţia
Judeţeană a Muncii care prin organisme specializate a asigurat plasarea
în locuri de muncă a absolvenţilor în judeţele de provenienţă. Locul de
55
muncă se încerca a fi asigurat chiar în localitatea de domiciliu sau în
imediata apropiere. În urma acestor demersuri, inserţia socială se făcea în
condiţii bune, condiţia fiind ca vreme de trei ani elevii încadraţi neputând
fi îndepărtaţi de la locul de muncă. Se ţinea o evidenţă exactă a tuturor
absolvenţilor şcolii şi exista un control asupra mişcării acestora.
. crt. Anul şcolar
Număr
absolven
ţi
Nr.
crt.
Anul
şcolar
Număr
absolvenţi
1 1945-1946 - 9 1953-1954 11
2 1946-1947 8 10 1954-1955 10
3 1947-1948 8 11 1955-1956 9
4 1948-1949 - 12 1956-1957 6
5 1949-1950 - 13 1957-1958 12
6 1950-1951 4 14 1958-1959 13
7 1951-1952 - 15 1959-1960 26
8 1952-1953 7 - - -
Total general absolvenţi 116
Anul 1961 a marcat un moment deosebit în evoluţia unităţii
noastre deoarece începând cu data de 1 ianuarie s-a înfiinţat Şcoala
Profesională nr. 21, cu o capacitate de 160 de locuri şi un plan de
producţie de 138 000 lei. În anii 1964-1965 şcoala pregătea elevii în
meseriile de tâmplari mobilă, zugravi-vopsitori, tapetari, croitori,
cizmari, tinichigii, zidari-construcţii şi sobari-teracotişti. Sistemul
învăţământului pentru deficienţi a fost conceput ca un sistem elastic care
să ţină cont de capacităţile intelectuale şi fizice precum şi posibilităţile de
integrare în producţie a absolventului, oferindu-se copiilor şansa de
specializare şi în meseriile de tapiţer-plăpumar-saltelar, mozaicar-
faianţar, instalator tehnico-sanitar, lăcătuş mecanic, horticultor şi
zootehnist.
Învăţământul special era chemat în acel moment să rezolve cu
mai multă eficienţă problema deficienţilor fapt ce se va concretiza în anul
1961. Deci anul 1961 marchează un moment important în evoluţia
învăţământului special constituind o adevărată reformă cu conţinut
revoluţionar a întregii reţele de toate gradele pentru deficienţi: psihici,
fizici si senzorio-motori.
56
Fişa individuală a elevului
Astfel prin Hotărârea Consiliului de Miniştri şi ordinul
Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale numărul 1159 din 27
octombrie 1960 se înfiinţează cu data de 1 ianuarie 1960 Şcoala
profesională specială nr. 21 Ineu cu o capacitate de 160 locuri şi un plan
de productie anual în valoare de 138 mii lei.
În acest moment începe o altă perioadă de frământări în
dezvoltarea şcolii atât în planul logistic cât şi în cel educaţional şi de
profesionalizare. Remarcabilă este contribuţia directorului învăţător
†Androne Ioan, care venit de la Vinţu de Jos se stabileşte şi se dedică cu
devotament actului de recuperare, educare, socializare a tinerilor
instituţionalitaţi la Ineu. De o ţinută morală şi intelectuală aproape de
perfecţiune, regretatul om de suflet al Aşezământului s-a preocupat
permanent pentru asigurarea în unitate a unui climat de muncă serioasă,
obligând prin modelul său pe toţi slujitorii instituţiei la corectitudine,
punctualitate şi devotament. A fost un permanent sprijin pentru oricare
copil sau angajat în momente dificile din viaţa lor chiar şi după încetarea
activităţii (prin pensionare), sprijin evidenţiat prin prezenţa sa zilnică în
ateliere, prin curtea şcolii, dormitoare sau în alte puncte unde credea că
57
poate să aducă o mână de ajutor în perfecţionarea cadrelor didactice
tinere în dificila profesie de dascăl al unor copii defavorizaţi.
Actul de înfiinţare al şcolii profesionale este în concordanţă cu
dezvoltarea generală şi continuă a învăţământului de toate gradele din
ţara noastră.
Relevant este faptul că erau primele unităţi de învăţământ special
din ţara noastră care în paralel cu instruirea şi cu procesul de recuperare
realizau şi o productie valorică pe unitate şcolară. Concretizând interesul
manifestat de statul nostru pentru recuperarea deficienţilor, sunt alocate
de la bugetul statului sume importante. Astfel pentru şcolarizarea unui
deficient psihic anual, în sistemul de învăţământ profesional special s-a
destinat suma de aproximativ 15 mii lei. Valoarea reprezintă toate
cheltuielile efectuate în cadrul procesului de instruire teoretică şi practică
precum şi întreţinerea în internatul şcolii, inclusiv imbrăcămintea. În
aceste condiţii şcolarizarea şi calificarea deficienţilor de toate categoriile
devine gratuită.
Intrarea în Şcoala Profesională Specială
În intervalul anilor 1960 – 1964 datorită faptului că se găsea în
primii ani de la infiinţare Şcoala profesională specială nr. 21 Ineu nu a
58
avut absolvenţi. Durata şcolarizării variază între 4 – 6 ani în funcţie de
categoria de deficienţă a elevilor înscrişi în şcoală.
În anul şcolar 1960 – 1961 şcolarizarea deficienţilor se face în
meseriile: tâmplari mobile si articole tehnice, zugravi-vopsitori-tapetari,
croitori, cizmari, tinichigii. An de an capacitatea de şcolarizare creşte, la
fel si valoarea planului de producţie. În acelaşi timp pe lângă meseriile
amintite, în anul şcolar 1961 – 1962 elevii vor fi instruiţi şi pentru
meseria zidar-constructor. În anul şcolar 1964 – 1965 gama meseriilor se
îmbogăţeşte cu sobarii-teracotişti. Se poate observa preocuparea pentru o
mai bună calificare a deficienţilor în meserii, care pentru timpul de
atunci, erau uşor de plasat în muncă. Tot pentru realizarea acestui dezirat
în anul şcolar 1966 – 1967 două meserii respectiv, croitorii si cizmarii
dispar din planul de şcolarizare tocmai pentru faptul ca deficienţii
absolvenţi ai acestor sectii erau plasati mai greu în câmpul muncii. Drept
urmare, şcoala profesionalizeaza elevi în celelalte meserii existente în
şcoală, cărora li se adaugă meseria de tapiţer. În această formă se
continuă instruirea elevilor până în anul 1973.
Lecţie practică de specialitate
În anul şcolar 1973 – 1974 dispar din planul de şcolarizare
sobarii-teracotişti, în locul acestora fiind infiinţată o clasă de mozaicari-
faianţari. Întreaga gamă de transformare a profilului de instruire în
59
meserii preponderent utile în construcţii, demonstrează necesitatea
economiei naţionale în acest sector şi în acelaşi timp facilitează plasarea
în producţie a ucenicilor calificaţi acum de scoală.
De menţionat este faptul că anul şcolar 1978 – 1979 se începe
instruirea elevilor şi în meseria de instalaţii tehnico-sanitare si gaze.
Valorile producţiei realizate de elevi în timpul procesului de instruire au
ajuns să creascî anual aducând beneficii şcolii.
Forţa de muncă calificată în şcoală pentru perioada amintită este
prezentată în tabelul următor:
Nr.
crt.
Anul şco
lar
Cro
itori
Cizm
ari
Tâm
plari
Zugrav
i
Tin
ichig
ii
Zid
ari
Sobari
Tap
iţeri
Faian
ţari
1 1961-1962
2 1962-1963
3 1963-1964
4 1964-1965 12 11 28 14 11
5 1965-1966 12 10 19 25 12 11
6 1966-1967 13 14
7 1967-1968 12
8 1968-1969 26 16 11 13
9 1969-1970 21 13
10 1970-1971 13 13 14
11 1971-1972 13 31 9
12 1972-1973 20 22 13 9
13 1973-1974 27 15
14 1974-1975
15 1975-1976 10 10 16 19 13
16 1976-1977 40 23 11
17 1977-1978 12 11 11 6
18 1978-1979 14 22
19 1979-1980 21 24 8
Total 24 21 277 224 87 47 22 66 6
Total general de absolvenţi calificaţi: 774.
Concretizând acţiunea de recuperare putem spune că mult mai
eficient se realizează integrarea socio-profesională a deficienţilor după
terminarea şcolii.
60
Plasarea absolvenţilor în producţie în vederea integrării lor
sociale, se realizează de către direcţia de specialitate din cadrul
Ministerului Muncii care este organul tutelar, împreună cu Direcţia
pentru probleme de munca si ocrotire sociala de la nivelul judeţelor în
care au domiciliul absolvenţii. Plasarea lor se face cât mai aproape
posibil de domiciliu şi în condiţiile în care situaţia permite chiar în
întreprinderile în care muncesc parinţii deficienţilor, în scopul unei
supravegheri cât mai atente a acestora după absolvire.
Lesne de înteţes că şi integrarea socială în aceste condiţii este
considerabil facilitată. De menţionat este faptul că elevii au fost plasaţi în
producţie în totalitatea lor şi în meseriile în care s-au calificat.
În urma investigaţiilor efectuate de şcoală cu privire la integrarea
socio-profesională a absolvenţilor putem spune că marea lor majoritate
au rămas în meseria în care au fost calificaţi. Puţini sunt cei care la locul
de muncă şi-au schimbat meseria. Acest lucru denotă o mai bună
mobilitate practică precum şi o adaptare socială a absolventului nostru.
Pentru unii dintre absolvenţi rezultatele de integrare au fost deosebite în
sensul că sunt foarte apreciaţi în colectivele în care muncesc, unii
dobândind categorii superioare de salarizare.
Din punct de vedere social la mulţi dintre absolvenţi s-a constatat
grija pentru realizarea unor condiţii de viată bune prin cumpărarea unor
locuinţe în care au condiţii de locuit bune împreună cu familiile lor.
Baza materială a şcolii a fost în ascendenţă continuă existând
toate condiţiile necesare desfasurării unui proces de instruire. Dotările
şcolii din fondurile ministerului tutelar au fost coordonate cu cele pe care
şi le-a facut scoala din fondurile proprii de dezvoltare. În aceste condiţii
economice şcoala este rentabilă.
Întrucât aşa cum s-a arătat numarul elevilor şcolarizati a fost în
creştere, era firesc să existe preocupare pentru mărirea şi îmbunătăţirea
condiţiilor de instruire în clasă şi ateliere, precum şi în internatul şcolii.
Astfel în anul 1970 prin munca cadrelor, profesori, maiştri
instructori, educatori, precum şi a elevilor s-a înlocuit acoperişul vechi la
pavilionul B, care era totalmente degradat având învelitoare din ţiglă
solzi si dulgheria uzată moral, cu acoperiş terasat, cu grinzi de susţinere
din beton armat. Tot acum s-a prelungit acest pavilion cu 21 metri, ceea
ce reprezintă spaţiu pentru o hală de maşini de tâmplarie şi atelier pentru
zugravi-vopsitori.
Toată construcţia primeşte un nou gen de ferestre şi usi mai mari,
facilitând un bun iluminat natural pe ambele laturi ale fiecăriu atelier.
Iluminatul artificial a fost modificat cu echipament pentru iluminat
61
fluorescent si instalaţii forţă pentru utilajele din atelier. Lucrarea
efectuată a fost realizată în regie proprie.
Întregul proces de transformare al pavilionului B, a afectat
gospodăria anexă a şcolii care în forma iniţială se găsea adiacentă
pavilionului. În aceste condiţii s-a construit o nouă gospodărie anexă în
care au fost cuprinse ţi spaţii de garaje, plus o sală destinată maşinii de
şlefuit mecanic pentru tâmplari.
Pavilionul A a suferit şi el succesiv în intervalul 1963 – 1964
transformări ale unor planşee peste parter care fiind complet degradate nu
mai prezentau siguranţă. De asemenea s-a redistribuit spaţiul din acest
pavilion, creându-se sala de sport şi o sală destinată clubului elevilor.
Baza sportivă a şcolii s-a îmbogăţit cu un teren de tenis asfaltat.
Reparaţia capitală efectuată acestui corp de clădire respectiv,
internatul şcolii, a constat din refacerea planşeelor peste parter, rămas
neefectuat de la anterioara reparaţie şi înlocuirea totală a planşeelor peste
etaj, precum şi refacerea totală a acoperişului, păstrându-se forma
anterioară.
Astfel noile condiţii create sunt propice desfaşurării instruirii
elevilor, asigurând o cifră sporită pentru profesionalizare. Şcoala devine
mai mare.
În anul 1978 ianuarie 1, Şcoala profesională specială nr. 21 se
transformă în Grup şcolar nr. 15 Ineu prin ordinul Ministerului Muncii
numărul 207 din 11 decembrie 1977.
Această formă de învăţământ presupune şcolarizarea şi
profesionalizarea în continuare a deficienţilor oligofreni în şcoala
profesională existentă în cadrul grupului şcolar pentru o cifră de
şcolarizare de 427 elevi. Cealaltă formă respectiv Căminul şcoală, nou
infiinţat cuprinde pentru şcolarizare deficienţi nerecuperabili, în grad de
imbecilitate. Numărul cadrelor didactice a crescut şi el, s-a ajunsla 19
cadre profesori, 15 cadre maiştri instructori, 7 învăţători, 7 educatori si
11 pedagogi. Cifra aprobată pentru şcolarizare la această formă de
învăţământ este de şapte clase în total cuprinzând 68 de elevi cuprinşi în
clasele: I, II si a IV-a, considerând că pot fi cuprinşi într-o clasă 16 – 18
elevi.
La înfiinţarea sa în anul 1961 şcoala profesională a funcţionat cu
12 clase de elevi, considerând că în fiecare clasă erau cuprinşi între 12 –
14 elevi.
Pe parcursul anilor şcoala profesională şi-a mărit numărul de
clase ajungând la 20 în care efectivul este între 16 – 18 elevi pe clasă.
În primii ani după înfiinţare, planurile de învăţământ cuprindeau
oarecum echilibrat, orele de cultură tehnică cu cele de cultură generală,
62
instruirea practică facându-se alternativ cu cea teoretică şi având destinat
un număr de 3 – 4 ore pe zi.
Începând cu anul şcolar 1975 – 1976 numărul de ore teoretice de
cultură generală scade simţitor la toate cele trei categorii de şcolarizare în
favoarea orelor de cultură tehnică. Săptămânal sunt destinate 17 –19 ore
instruire teoretică şi 18 – 24 ore instruire practică.
Profesionalizarea deficienţilor se realizează bine în cadrul şcolii
prin faptul că în atelierele de producţie se efectuează lucrări şi obiecte
solicitate de reţeaua comercială cu care şcoala colaborează pentru
vânzarea produselor.
În cadrul prestărilor de servicii şi a colaborării cu Întreprinderea
de Construcţii Montaj a judeţului Arad, şcoala cooperează cu mâna de
lucru la realizarea unor obiective edilitare, industriale pe plan local sau în
afara localităţii pe bază de contracte.
Lucrările practice şi obiectivele propuse în cadrul şcolii noastre
au primit permanent aprecieri elogioase din partea beneficiarilor. Pentru
popularizarea acestora şi respectiv a şcolii s-au organizat la sfârşitul
anilor şcolari, expozitii cu produse realizate de elevi la nivelul oraşului.
În colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judetului Arad, au participat la
expozitia judeţeana alături de şcolile profesionale şi tehnice din teritoriul
judetului. Exponatele şcolii noastre au fost remarcate şi apreciate în mod
deosebit.
Corectarea deficienţilor primeşte un caracter mai exact, ştiinţific
şi o sferă mai largă de acţiune prin noile planuri de învăţământ care
cuprind activităţi specifice de recuperare psiho-motorie a deficienţilor.
Aceste activităţi sunt organizate individual sau pe grupe de elevi
în funcţie de natura deficienţei şi se desfasoară în spaţiul existent
amenajat, cu elevii care au asociate asemenea deficienţe.
Dacă în cursul anilor şcoala a avut o asistenţă medicală minoră,
rezumată la o soră medicală şi 4 ore pe zi medic generalist, începând cu
anul şcolar 1975 – 1976 acest deziderat se reglementează la o normă
întreagă medic generalist şi 13 cadre medii sanitare. Şcoala deţine cabinet
propriu medical şi spaţiu pentru infirmerie şi izolator.
Serviciul neuro-psihic de strictă specialitate este asigurat de către
Spitalul Judeţean Arad şi a unităţii acestuia aflat în teritoriu respectiv
comuna Mocrea.
În cadrul localităţii şcoala şi-a adus în permanenţă aportul la
acţiunile importante cerute de către edilii oraşului. Aprecierile au fost
elogioase asupra felului în care cadrele didactice, elevii grupului şcolar
au răspuns promt în momentele în care oraşul avea nevoie de un spor de
forţă de muncă.
63
Relevante sunt contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor
râului Crişul Alb care ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul
anilor 1970 – 1974 şi anual în campaniile agricole şi acţiunile de
înfrumuseţare a oraşului.
Vizita Ministrului Învăţământului la Ineu
În toamna anului 1977, prin strădania colectivului cadrelor
didactice şi în special a directorului profesor†Lăzureanu Tiberiu, ia fiinţă
o nouă componentă educativă, destinată copiilor cu debilitate mintală
severă de vârstă cuprinsă între 7 şi 14 ani, respectiv Căminul Şcoală.
Deşi contestată la momentul respectiv, dezvoltarea şcolii prin această
formă s-a dovedit o idee care de-a lungul anilor a fost utilă, din punct de
vedere social, pentru familiile din care proveneau aceşti copii fiind mult
mai aproape de casă şi evitând deplasarea până la Abrud, localitate în
care exista o altă unitate şcolară de acest fel.. Prin această înfiinţare s-a
realizat şi integrarea copiilor de diferite vârste în aceeaşi colectivitate,
constituit o pepinieră pentru şcoala profesională.
Principala sarcină a acestei forme de învăţământ este formarea
unor deprinderi de auto-servire si auto-gospodarire urmând ca la sfârşitul
şcolii să aibă un anumit grad de independenţă care să le permită
autonomia socială. În această perioadă cursurile au fost conduse de către
64
învăţători cu vechime în învăţământul special, fiind coordonaţi de
psihopedagog care conducea şi cabinetul de psihoterapie şi logopedie.
O importanţă deosebită în această perioadă este formarea de
cerinţe specifice programei şcolare, apariţia unor manuale proprii
acesteiu forme de învăţământ, precum şi metode si tehnologii didactice
specifice muncii cu aceşti copii.
An de an Căminul şcoală îşi măreşte numărul de clase şi implicit
numărul de elevi, ajungând să existe cel puţin o clasă pe fiecare din
parcursul I – VIII. Se introduc discipline recuperatorii ca: reeducarea
psihomotricităţii, cultura fizică medicală, psihoterapia. Procesul de
recuperare a copiilor cu handicap devine mai complex desfaşurat după
noi criterii în care loc de prim rang îl are individualizarea procesului de
învăţământ.
Crescând numărul elevilor de la cele două forme de învăţământ
s-a impus ca necesară costrucţia unui nou edificu şcolar cuprinzând 24
săli de clasă, 4 cabinete, 2 laoratoare, 6 ateliere de producţie şi grupul de
birouri administrative. Construcţia s-a făcut pe parcursul anilor 1976 –
1978 la care şi-au adus din plin aportul elevii si cadrele didactice.
Mentionăm faptul că în vara anului 1978 mai multe cadre didactice au
renunţat la concediul de odihnă pentru a finaliza acoperişul şcolii, în
toamna acelui an putându-se intra în ,,casa nouă”.
Atelierele şcoală au rămas în aceeaşi clădire, care pe parcursul
anilor a suferit mai multe reparaţii cât şi introducerea încălzirii centrale.
Ele au fost dotate cu unelte şi dispozitive specifice meseriilor, respectiv
în limita posibilităţilor financiare.
Construcţia noului sediu pentru sălile de clasă a constituit un prim
pas pe calea înnoirii zestrei unităţii şcolare. Utilităţile de bază:
dormitoarele, sala de mese, blocul alimentar, sala de sport, spălătoria,
clubul de zi şi grupurile sanitare au rămas cele vechi, improprii
desfăşurării activităţilor sociale şi educative de înaltă ţinută.
Ca exemplu arătăm faptul că în perioada 1961 – 1975, încălzirea
s-a făcut cu sobe cu lemn, prilej de murdărie, pericole şi lipsă de
randament. Această formă de încălzire s-a înlocuit cu încălzire centrală
pe bază de apă caldă dar avea tot un randament scăzut datorită mărimii
dormitoarelor. La copiii de la Căminul şcoală dormitoarele erau de 40 –
60 locuri, iar la şcoala profesională erau de 10 – 15 locuri. Cu toate
reparaţiile şi renovările făcute la grupurile sanitare nu s-a putut ajunge la
nivelul cerinţelor igienico-sanitare.
Cantina care deservea toţi copiii şcolii necesita dese reparaţii şi
lucrări de întreţinere costisitoare fără a se putea ridica la nivelul de
civilizaţie cerut. Masa se servea în 3 – 4 serii care ocupau mare parte din
65
timpul zilei ramânând timp puţin pentru întreţinere, igienizare şi o servire
civilizată. Bucătăria era într-o sală mică, veşnic aburită, mâncarea se
pregătea pe o sobă cu combustibil lichid iar munca de pregătire a mesei
se facea manual (curaţarea zarzavaturilor, a legumelor etc.). Personalul
blocului alimentar era format din doi bucătari calificaţi şi potrivit
normativelor 12 muncitoare necalificate, activitatea acestora
desfăşurându-se pe două serii (1 bucătar si 6 lucrătoare).
Igiena individuală a elevilor era precară , cu toate că exista
preocupare pentru asigurarea materialelor necesare ( săpun, pastă de
dinţi, şampon, cremă de ghete, etc ), baia săptămânală făcându-se în
condiţii improprii deoarece exista câte un grup de duşuri pentru elevii de
la şcoala profesională (circa 250 elevi) şi un grup pentru cei de la
Căminul şcoală (circa 100 elevi).
Echipamentul elevilor era asigurat de către şcoală conform
baremurilor, neexistând posibilităţi de echipare în plus, aşa că, uneori,
mulţi copii prezentau tabloul unor zdrenţuroşi şi mai ales desculţi.
Baremul cuprindea: 1 geacă sau palton la 2 ani; 1 costum stofe (uniforma
şcolară); 1 pulover; 1 cămaşă; 2 maiouri; 2 chiloţi; 1 indispensabil; 1
cămaşă de corp; 2 perechi ciorapi; 1 pereche pantofi; 1 pereche bocanci;
1 trening; 1 pijama; 2 batiste; 1 curea la 2 ani; 1 fes la 2 ani. Acest
echipament nu a fost niciodată suficient mai ales pentru copiii proveniţi
de la casele de copii sau din familii cu probleme sociale. Lipsa acută se
simţea mai ales la copiii de la Căminul şcoală care datorită deficienţei
mintale mai severe, vârstei şi posibilităţilor mai reduse de
autogospodărire, nu puteau manifesta grijă pentru echipament (le
pierdeau, le stricau, le rupeau).
Spălarea lenjeriei se făcea în spălătoria unităţii care avea o maşină
de spălat industrială (500 kg), restul muncii desfăşurându-se manual
(prespălare, clătire, stoarcere, dezinfectare, călcare). Uscarea era
improprie, în podul şcolii, cu toată interdicţia impusă de organele P.S.I..
Personalul care deservea spălătoria era format din 4 muncitoare
necalificate care îşi desfăşurau activitatea într-un spaţiu umed.
Pentru întreţinerea echipamentului şi a lenjeriei erau organizate
ateliere de reparaţii încălţăminte, unul de reparaţii îmbrăcăminte şi unul
de lenjerie, dotate corespunzător.
66
Supraaglomerarea dormitoarelor (anii 1960-80)
Spălarea lenjeriei se făcea în spălătoria unităţii care avea o maşină
de spălat industrială (500 kg), restul muncii desfăşurându-se manual
(prespălare, clătire, stoarcere, dezinfectare, călcare). Uscarea era
improprie, în podul şcolii, cu toată interdicţia impusă de organele P.S.I..
Personalul care deservea spălătoria era format din 4 muncitoare
necalificate care îşi desfăşurau activitatea într-un spaţiu umed.
Pentru întreţinerea echipamentului şi a lenjeriei erau organizate
ateliere de reparaţii încălţăminte, unul de reparaţii îmbrăcăminte şi unul
de lenjerie, dotate corespunzător.
În cadrul unităţii funcţiona şi o frizerie care tundea şi bărbierea
elevii.
Curăţenia curţilor era asigurată de către un muncitor necalificat şi
elevii de serviciu destinaţi acestui scop.
Activităţile zilnice se desfăşurau după următorul program:
Şcoala profesională:
o ora 6 – 6,30 deşteptarea, program de dimineată;
o ora 6,30 – 6,40 – înviorare;
o ora 6,40 – 7,00 – prima serie la masă;
o ora 7,15 – 7,30 -a doua serie la masă;
o ora 7,30 – 7,45 – a treia serie la masă;
o ora 8,00 – 14,00 – program de atelier si clasă;
67
o ora 14,00 – 15,30 – masa de prânz;
o ora 16,00 – 17,30 – program de meditaţie;
o ora 17,30 – 19,00 – program de club sau jocuri sportive;
o ora 19,00 – 20,00 – servirea cinei;
o ora 20,00 – 20,30 – program de seară;
o ora 20,30 – 22,00 – vizionare TV;
o ora 22,00 – stingerea.
Programul zilelor de sâmbata după amiaza cuprindea între orele
15,30 – 19,00 program administrativ (curăţenie generală în dormitoare,
club, curte etc ). Duminica era învoire generală în oraş. La plecarea în
învoire se controla ţinuta elevilor şi starea igienică.
Programul de dimineaţă până la începerea activităţilor şcolare se
desfăşura sub supravegherea a 2 pedagogi şi a profesorului de serviciu pe
şcoală.
Între orele 6 – 7 se eliberau alimente de la magazie în prezenţa
profesorului de serviciu pe şcoală, care semna de predare – primire a
alimentelor, aici asistând şi un cadru medical care se ocupa şi de
controlul organoleptic al mâncării şi recoltarea probelor alimentare.
Orele 8,00 – 14 ,00 activităţi la clasă şi ateliere, în pauze elevii
fiind supravegheaţi de pedagogi, în pauza mare (ora 11) se servea
gustarea. La orele 14,00 elevii erau preluaţi de către pedagogi, care sub
îndrumarea profesorului de serviciu desfăşurau activităţile zilnice până la
orele 22,00 când efectivul elevilor era predat prin proces-verbal
supraveghetorilor de noapte.
Căminul şcoală:
o 7,00 – 8,00 – program de dimineaţă;
o ora 8,00 – 8,30 – mic dejun;
o ora 8,30 – 12,30 – activităţi şcolare;
o ora 12,30 – 13,30 – masa de prânz;
o ora 14,00 ora 7,00 – deşteptarea;
o ora – 16,00 – program de odihnă;
o ora 16,00 – 18 00 – activităţi educative (întărirea deprinderilor,
activităţi ludice, sportive, dezvoltarea comunicării, autoservire,
autogospodărire);
o ora 18,00- 18,30 – servirea cinei;
o ora 18,30 – 20,00 – program de club (jocuri, urmărirea
programului TV, audiţii muzicale, poveşti, proiecţii de diafilme);
o ora 20,00 – 21,00 – program de seară;
o ora 21,00 – stingerea.
Programul de dimineaţă se desfăşura de către infirmieră sub
supravegherea învăţătorului de serviciu.
68
Între orele 8,30 – 12,30 activităţi şcolare cu învăţătorii claselor
respective. Învăţătorii participau la masa de prânz pentru a le corecta
deprinderile greşite de autoservire. La ora 13,00 elevii erau preluaţi de
către educatori (fiecare cu clasa sa) şi instructorul de educaţie. În cadrul
programului de odihnă copiii mai mari puteau să desfăşoare sub
îndrumarea educatorului program de club. În activitatea lor, educatorii
erau ajutaţi de către elevii din clasele mai mari, mai ales la activităţi de
formare a deprinderilor de autogospodărire şi autoservire. La orele 21,00
efectivul de elevi era predat supraveghetorului de noapte (femeie) care pe
timpul nopţii îi trezea de 2 ori pe copiii cu probleme enuretice.
Întregul program se desfăşura sub îndrumarea profesorului de
serviciu care la sfârşitul zilei întocmea procesul –verbal specificând felul
în care au decurs activităţile, prezenţa elevilor, calitatea mâncării,
evenimentele deosebite, care erau comunicate a doua zi conducerii
unităţii.
Asistenţa medicală era asigurată permanent. Programul de
dimineaţă şi seară precum şi servirea meselor este asistată de către un
cadru medical cu care ocazie administrau şi tratamentul celor bolnavi.
Cu ocazia vacanţelor şcolare era elaborat un program special
pentru copiii care rămâneau în unitate şi care cuprindea activităţi
culturale, sportive şi distractive, vizite şi excursii, vizionări de spectacole.
Aceste activităţi erau conduse de cadre didactice, pedagogi, educatori, şi
instructori de educaţie care răspundeau de buna desfăşurare şi
supraveghere.
69
T abel statistic 1980 –1990
Nr.
crt.
An sco
lar
Tâm
plari
Zugrav
i
Zid
ari
Tin
ichig
ii
Instalato
ri
Tap
iţeri
Zooteh
niţti
Horticu
ltori
1 80-81 17 13 - 8 - 10 - -
2 81-82 37 28 - 8 13 20 - -
3 82-83 - - 42 - 15 - - -
4 83-84 24 63 - 13 - 16 - -
5 84-85 21 47 - 13 - 19 - 15
6 85-86 47 - 18 - 16 - 25 15
7 86-87 - 35 - 12 21 19 33 -
8 87-88 29 39 38 - - 17 - 16
9 88-89 19 - 20 - - - 19 19
10 89-90 54 24 8 - 18 - 27 10
Total 248 230 126 54 83 101 104 75
Începând cu anul şcolar 1985 – 1986 datorită volumului mare de
lucru cu elevii, familiile şi legătura cu şcoala, a luat fiinţă biroul de
asistenţă socială, aprobat de Ministerul Muncii. Aceasta arăta şi o nouă
deschidere asupra problematicii şcolilor speciale, asupra posibilităţilor
lor de comunicare.
Datorită faptului că s-a sistat pregătirea asistenţilor sociali prin
şcoli de profil, a trebuit să fie încadrată o asistentă medicală – profil
pediatrie – cu atribuţii de asistent social, respectiv doamna Mocanu
Florica.
Acest birou a însemnat mult în viaţa şcolii prin faptul că s-a făcut
o apropriere de părinţi, elevii fiind internaţi, s-a ţinut o bună legătură cu
şcoala, au existat mai multe date despre elevi şi familie, evidenţa
problemelor specifice elevilor instituţionalizaţi fiind clară şi completă.
Spre exemplificare prezentăm în continuare sarcinile de serviciu
ale asistentului social din învăţământul special:
1. Relaţii ierarhice:
a) de subordonare:
o directorului unităţii;
b) de colaborare:
o colaborează cu celelalte servicii ale unităţii (psihologul
şcolii, diriginţii, profesorii, învăţătorii, educatorii şi
70
pedagogii, cabinetul medical, serviciul contabilitate şi
secretariat);
o colaborează cu alte instituţii de învăţământ special;
o colaborează cu Direcţia Judeţeană pentru Protecţia
Drepturilor Copilului Arad şi din judeţele din care unitatea
şcolară are elevi înscrişi;
o colaborează cu Comisiile de expertiză complexă de pe
lângă Inspectoratul Şcolar Judeţean;
o colaborează cu organele Ministerului de Interne;
o colaborează cu organele Ministerului Justiţiei;
o colaborează cu Autoritatea tutelară de la Consiliile
locale de domiciliu;
o colaborează cu alte instituţii implicate în educarea şi
ocrotirea copiilor cu probleme speciale;
o colaborează cu Oficiile şi cabinetele de expertiză
medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
o colaborează cu familiile elevilor;
o colaborează cu Inspectoratul de stat pentru handicapaţi;
o colaborează cu Oficii ale direcţiilor teritoriale de muncă
şi protecţie socială;
o colaborează cu O.N.G.-uri privind problema de
integrare socio-profesională a copiilor proveniţi din casele
de copii.
2. Atribuţii generale:
o îşi însuşeşte legislaţia privind drepturile copilului şi
familiei aplicând-o;
o respectă atribuţiile şi responsabilităţile privind
activitatea profesională şi participă la instruirile
profesionale organizate de directorul unităţii sau alte
organizaţii;
o are obligaţia să-şi îmbunătăţească în permanenţă
cunoştinţele profesionale şi modul de lucru.
3. Atribuţii specifice:
o participă la integrarea şi recuperarea medico-
pedagogică şi socio-profesională, prin cercetarea
problemelor de asistenţă socială a fiecărui elev
o se informează şi cunoaşte condiţiile mediului social din
care provin minorii ,
o evaluează situaţia socială a elevilor deficienţi, stabilind
şi prezentând conducerii unităţii şcolare şi Comisiei pentru
orientare şcolară şi profesională, factorii de ordin personal,
71
familial şi social, care pot să influenţeze procesul de
recuperare şi de integrare socio-profesională a elevilor;
o urmăreşte aspecte sociale în procesul de adaptare la
exigenţele pregătirii şcolare şi profesionale a elevilor
deficienţi
o participă la organizarea activităţilor de petrecere a
timpului liber
o execută şi alte sarcini din profilul postului care decurg d
in diversificarea activităţii şcolare şi problematica socială.
Dosarul unui elev de la şcoală profesională.conţine:
1. Actele de identitate ale elevului:
o copii xerox – certificat de naştere
o copii xerox – buletin de identitate;
Acte de identitate ale părinţilor, fraţilor, surorilor;
o copii xerox – certificat de naştere;
o copii xerox – buletin de identitate;
2. Fişa de orientare şcolară şi profesională;
3. Certificat de expertiză şi orientare şcolară şi profesională;
4. Fişa de orientare şcolară şi profesională pentru elevii cu cerinţe
educative speciale;
5. Hotărârea Comisiei de ocrotire a minorilor;
6. Acte de studii:
o Adeverinţa (certificat) de absolvire a opt clase în
învăţământul special;
o Cerere pentru şcolarizare în învăţământul special;
o Caracterizare de la dirigintele sau psihologul unităţii de
unde vine elevul;
7. Ancheta socială la care se adaugă:
o Adeverinţa de venit;
o Adeverinţa de la locul de muncă al părinţilor;
o Adeverinţa de la Consiliul local – departamentul Registru
agricol;
8. Adeverinţa medicală pentru toţi membrii familiei care să ateste
starea de sănătate ( de la medicul de familie);
o adeverinţa de vaccinare (pentru elev);
o test HIV.
Pentru elevii care provin din Centrele de Plasament, dosarul mai
cuprinde Hotărârea Comisiei de protecţie a copilului.
În intervalul anilor 1985 – 1990, după înfiinţarea biroului de
asistenţă socială, s-a remarcat schimbarea sub aspecte pozitive a relaţiilor
de feed- back: familie – elev – şcoală.
72
Asistenţa socială s-a confruntat în această perioadă cu diverse
situaţii care implicau, în special legătura cu familia şi condiţiile sociale
din care provine elevul (numărul membrilor din famile, familii
dezorganizate, pregătirea profesională a părinţilor, veniturile pe cap de
familie etc. ).
Totodată munca asistentului social se regăseşte în soluţionarea
problemelor copiilor proveniţi din Casele de copii (copii abandonaţi),
încercând a le găsi familia, sau a le oferi un mediu cât mai aproape de cel
familial.
73
3.3. CENTRUL ŞCOLAR INEU AZI
3.3.1. Învăţământul special românesc – între reforma europeană şi
realitatea românească
Învăţământul special românesc, aşa cum se dezvoltase el pe
vremea dictaturii comuniste, era clădit pe realizarea unui scop major
urmărit în toate sectoarele de activitate: acela al reducerii cât mai mult
posibil a costurilor în condiţiile maximizării eficienţei economice. Acest
lucru a fost posibil prin abordarea segregaţionistă a educaţiei pentru
persoanele cu nevoi speciale şi concentrarea tuturor cazurilor similare în
centre pregătite şi specializate pentru recuperarea diferitelor tipuri de
deficienţe.
Astfel s-au născut în timp în România centre mamut care
concentrau într-un regim închis fete sau băieţi, fără să ţină cont de
apropierea de familie, aspiraţiile personale dorinţele lor de convieţuire
socială sau pregătire profesională.Centrele astfel formate aveau un scop
bine definit şi anume crearea acelei maşini umane depersonalizate care să
poată fi controlată si căreia să i se poată ataşa o eficienţă economică.
Criza majoră a sistemului românesc nu a apărut imediat după
1990, odată cu spargerea relaţiilor de tip comunist. Ea a inceput să se
manifeste abia când, dupa 1992, pe plan european s-a pus definitiv
accentul pe persoana umană, pe nevoile ei speciale sau nu, resursa find
componenta care trebuia să se subordoneze şi să urmeze aceste nevoi.Ea
s-a accentuat profund atunci când România s-a apropiat tot mai mult de
Europa şi s-a pus definitiv problema integrării europene.
În Europa lucrurile au fost mult mai simple. Sistemul suficient de
diversificat, abundenţa Resurselor, exerciţiul democratic şi în special cel
competiţional find la el acasă, integrarea socială bine pusă la punct au
determinat o adaptare uşoară din mers la condiţiile integrării de tip
educativ. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat in România.
Prima şi cea mai dificilă problemă a fost aceea a rezolvării
componentei sociale a integrării. Toate instituţiile şcolare speciale
funcţionau în regim de case de copii mascate, cu sute de copii în regim
rezidenţial, majoritatea orfani sau cu relaţii precare cu familia. Soluţia de
compromis, care nu a făcut altceva decăt să amplifice criza a fost aceea
a ruperii din şcolile speciale a serviciilor sociale prin înfiinţarea Centrelor
de plasament .
Astfel s-au născut administraţiile duble din fostele şcoli speciale,
program de tristă amintire pentru reforma şi Resursele invăţământului
74
special în general. Programul nu numai că nu rezolva problema
reintegrării sociale normale, dar statua o tendinţă de conservare a
structurilor mamut pentru fostele case de copii din şcolile speciale. Au
fost necesari ani de căutări şi cheltuieli ineficiente de Resurse pentru ca
acţiunea de reintegrare să capete cursul normal, desfiinţarea centrelor de
plasament atrăgând dupa ele în multe cazuri şi desfinţarea fostelor şcoli
speciale, unele dintre ele foarte bine pregătite pentru abordarea unor arii
educaţionale divesificate. Au fost pierdute Resurse umane şi materiale de
care reforma sistemului ar fi avut mare nevoie.
O altă problemă majoră cu care s-a confruntat reforma în
România a fost aceea a condiţiilor sociale şi educaţionale precare ale
familiilor. Aceste condiţii au determinat imposibilitatea familiilor de a
reprimii copiii plasaţi în fostele internate şi o acută problemă a
reintegrării orfanilor. Structurile de tip familial care se cereau create erau
foarte costisitoare şi nu aveau pregătite structuri de susţinere. Soluţia a
început să vină firav şi cu poticniri din partea societăţii civile, prin
organizaţii neguvernamentale, care au început să construiască aceste
structuri.
Pe de altă parte, absenţa Resurselor de sistem şi locale pentru
transformarea fostelor şcoli speciale a generat o criză de migraţie şi
adaptare a cadrelor didactice. În majoritate, fostele şcoli speciale erau
supradimensionate ca spaţii iar, prin oprirea migratiei interjudeţene şi
adoptarea incluziunii şcolare de către instituţiile publice numărul copiilor
pentru clase speciale a scăzut drastic.Erau şi sunt încă necesare eforturi
majore şi bani pentru a transforma spaţii, pentru a utila ateliere, pentru a
pregăti Resursele umane pentru educaţia incluzivă. Şocul acestor
transformării a fost prea dur pentru unele şcoli. Lupta pentru existenţă
continuă şi ea poate fi câştigată numai prin implicare majoră a Resursei
umane, găsirea unor Resurse materiale alternative şi promovarea unor
planuri de dezvoltare in concordanţă cu condiţiile geografice, Resursele
locale, cererea de forţă de muncă de pe piaţă şi parteneriatele stabilite de
instituţiile şcolare.
75
Clădire Cămin Şcoală
Nu lipsită de importanţă pentru reforma învăţământului special a
fost rezolvarea verigii postprofesionale a integrării. Relaţiile economice
de tip socialist sunt definitiv rupte, iar competiţia este singura cale de
promovare a individului. Şcolile care au adoptat învăţământul incluziv
sunt puse in situaţia de a produce indivizi apţi pentru competiţia socială a
muncii. Acest lucru nu este uşor în condiţiile în care trebuie să pregăteşti
pentru aceasta copii cu nevoi educaţionale speciale. Domeniul legislativ
face eforturi pentru adoptarea unor măsuri de sprijin pentru tinerii aflaţi
în dificultate, dar aceste măsuri sunt încă insuficiente. Sprijinul major a
venit tot de la asociaţiile neguvernamentale prin staţiile de tranzit şi
casele pentru adulţi.
Nu în ultimă instanţă, incapacitatea învăţământului public de
adopta incluziunea şcolară este încă o realitate a momentului.Tendinţa
elitistă, programele şi planurile de învăţământ supraîncărcate, numărul
mare de copii in clase, absenţa cadrelor itinerante, toate acestea au
determinat şi determină încă o acerbă rezistenţă a instituţiilor publice la
programul de incluziune şcolară. Crearea Centrelor de Resurse a dat un
prim impuls incluziunii şcolare prin organizarea şi direcţionarea
Resurselor umane din fostele şcoli speciale spre sprijinirea incluziunii
şcolare. O altă categorie de acţiuni este aceea a sprijinirii pregătirii
76
cadrelor didactice din învăţământul public pentru abordarea educaţională
diferenţiată şi activitatea cu copii cu nevoi educaţionale speciale. Iar cea
mai importantă şi benefică actiune a fost aceea a transformării fostelor
şcoli speciale, acolo unde condiţiile geografice şi demografice o permit,
în şcoli incluzive cu componente bine definite pe toate palierele de
activitate, specială sau publică.
În tendinţa firească de a urma acţiunea antisegregationistă
europeană, învăţământul românesc face eforturi majore între
tradiţionalism şi europenizare. Aceste eforturi nu dau întotdeauna şansă
de afirmare firescului, iar consecinţele sunt în toate aceste cazuri dure şi
nefaste. Dar din toată bâjbâiala post decembristă încep încet să fie
selectate căile reale de dezvoltare şi, trecănd peste suferinţele inerente
unor transformări atât de ample, speranţa unui echilibru începe să se
înfiripe.
3.3.2 Şcoala Specială Ineu – paşi reformatori după 1990
In 1990 şcoala specială de la Ineu se găsea în faţa unui prim
impas major. Condiţiile improprii din Cetatea Ineului aduseseră de mai
multe ori în discuţie pe parcursul anilor 80 desfinţarea instituţiei. Dar
cum 600 de copii nu era uşor să fie mutaţi în altă parte, situaţia s-a
perpetuat. Prima sarcină de rezolvat era aceea a imbunătăţirii condiţiilor
de viaţă ale copiilor. Conducerea de atunci a instituţiei, formată din prof.
Reghiş Ioan – director, ing. Ţigan Ioan, dir.adj. şi Chelemen Ioan,
coordonator al activităţii atelierelor de producţie, au înaintat Ministerului
Muncii, sub subordonarea căruia işi desfăşura şcoala activitatea, un
proiect de construcţie a unui complex şcolar nou, din care prima etapă era
formată din noua baza de asistenţă socială şi terapie pentru copii. În faza
a doua , aprobată ulterior in 1992, erau prevăzute şi ateliere pentru
activităţile practice, prin supraînălţarea atelierelor deja existente.
77
Corpuri de construcţii internat
Proiectul a fost aprobat şi construcţia noului complex a început
încă din iunie 1990. Complexul, aşa cum se vede el astăzi, constă din trei
cladiri de internat cu maxim 450 de locuri autorizate, cantină cu 120 de
locuri pe serie, spălătorie pentru lenjerie şi echipament, centrală termică,
complex pentru asistenţă medicală şi sală de sport. În 1994 se dădeau în
folosinţă sala de sport, cantina, centrala termică, spălătoria şi primul corp
de internat. În 1998 erau date în folosinţă şi celelalte obiective, iar pe
lânga acestea, din Resurse neguvernamentale şi prin programe proprii ale
atelierelor de producţie, sera didactică, ferma pentru animale şi atelierul
auto.
În paralel a fost modernizată clădirea pentru activitătile teoretice,
iar spaţiile din blocurile 2 şi 3 de internat au fost mărite prin mansardare
şi organizarea la mansarde a două spaţii multifuncţionale de activitate
pentru copiii de şcoală profesională in blocul 2 ,respectiv pentru copii de
la clasele I-VIII în blocul 3.
În 1992 a început programul de reabilitare a atelierelor de producţie, prin
etajarea atelierelor vechi existente. Programul se continuă şi in prezent,
în mare parte activitatea fiind mutată în clădirea nouă.
78
Baza sportivă, inexistentă in 1990, a fost treptat dezvoltată, în 1998 fiind
date deja în funcţiune un teren gazonat cu drenaj şi trei terenuri
multifuncţionale betonate, unul dintre ele fiind dotat şi cu iluminat
nocturn. Este de menţionat faptul că în 1990, pentru a putea desfăşura
activităţile de educţie fizică şi CFM a fost betonată curtea mare a Cetăţii
şi au fost montate gratii la geamuri. Ulterior, în 1991-1992, cu
participarea directă a cadrelor didactice, care au cărat efectiv cu targa
betoane, a fost construit terenul betonat cu mantinelă şi cu nocturnă.
Serele pentru practica elevilor
În urma construcţiei complexului nou, în 1998, întreaga activitate
s-a mutat din cetate in baza nou construită, clădirea Cetăţii Ineului fiind
predată Consiliului local Ineu.
Din baza materială dată în funcţiune până în 1998 şi apoi până în
2003 (atelierele de producţie) aproximativ 40% a fost construit cu
fonduri bugetare, 35% cu fonduri extrabugetare si 25% cu Resurse
proprii. Identificăm la Resursele proprii tot ceea ce s-a realizat cu
materiale din donaţii şi cu manopera atelierelor, fără ca această manoperă
să fie recuperată. Tot ce este parte din lemn şi metal, majoritatea
finisajelor interioare precum şi construcţia unor clădiri s-a realizat prin
implicarea majoră a atelierelor de producţie şi a personalului angajat în
acestea.
79
Prima realizare reformatoare importantă a fost pusă în aplicare în
1991, când în vacanţa de vară au fost compartimentate sectoarele Cetăţii
în aşa fel încât fiecare an de studiu avea un sector bine determinat şi era
exclusă influenţa anilor mari de studiu în sectoarele anilor mici. Această
izolare a celor mici de cei mari a determinat o scădere semnificativă a
crizelor de adaptare a copiilor din anul I şi o îngrădire a posibilităţilor de
manifestare homosexuală.
Un al doilea moment important în reformă a fost constituit de
mixtarea instituţiei. Urmare a unor aprige dezbateri în consiliul
profesoral şi consiliul de administraţie derulate pe parcursul anului 1993,
în toamna anului 2004 au fost înscrise primele fete în anul I şcoală
profesională. Ulterior, alături de programul de reducere treptată a
efectivelor (de la 600 de copii în 1990 s-a ajuns ca în 2000 la cifra de 380
de copii) au fost mixtate şi clasele I-VIII şi s-a ajuns la o normalizare
parţială a convieţuiri sociale.
Sala de mese
În cadrul proiectului de reformă înaintat în 1994 de Centrul
Şcolar Ineu Ministerului Învăţământului erau propuse verigi de sprijin
pentru integrarea postprofesională a copiilor fără aparţinători legali.
Aceste structuri de sprijin au început să prindă contur la Ineu prin case
pentru absolvenţi cumpărate pe lângă Centrul Şcolar Ineu. Prima casă a
80
fost cumpărată în 1994 la Bocsig şi cei patru absolvenţi plasaţi acolo au
fost angajaţi la fabrica din localitate. A doua casă a fost cumpărată în
1995 în Ineu şi a fost parţial renovată pentru a găzdui 8 tineri. Ulterior,
în 1998, a fost redactat un proiect de reconstrucţie şi a fost începută
pregătirea materială pentru reconstrucţia casei din Ineu. Prin trecerea
caselor la Centrul de Plasament în anul 2000 acest proiect a fost oprit.
Protecţia tinerilor orfani absolvenţi a fost continuată începând cu
primăvara anului 1999 prin Fundaţia Împreună în cadrul Proiectului ,,
Împreună “ de la Apa Acră.
Tendinţa de a elimina efectul de turmă şi hospitalismul a generat
gândirea unui sistem de separare în grupuri mici a copiilor din clasele I-
VIII. Astfel au apărut complexele de educaţie şi integrare în grup mic
care erau constituite din spaţii multifuncţionale (sală de clasă, baie şi
accesorii pentru spălătorie, microcantină şi sală de joacă) destinate
activităţii cu grupe de 8-12 copii. Prin darea în funcţiune a acestor spaţii
şi adaptarea adecvată a programului personalului educativ era evitată
orice manifestare de turmă şi activitate de lungă durată în grup mare (de
genul 120 de copii în sala de mese unde este absolut imposibilă orice
formă de educaţie sau îndrumare). Efectul imediat a fost acela că în
majoritate copiii au deprins manierele de comportament civilizat la masă,
în relaţia cu alţii, au dispărut manifestările de hospitalism şi crizele de
adaptare în general. Proiectul a fost pus în aplicare în 1998 şi s-a derulat
pe parcursul a doi ani de zile, până în 2000 când a fost constituit Centrul
de plasament Ineu.
Un pas important spre normalizarea vieţii sociale şi educative a
copiilor de la Centrul Şcolar Ineu a constituit-o organizarea Fundaţiei
Împreună în decembrie 1998. Urmare a experienţei câştigate prin
încercarea de asociere pentru activităţi sociale prin Asociaţia
Samaritania, proiect derulat începând cu 1995, un grup de cadre
didactice ale Centrului Şcolar Ineu au constituit Fundaţia Împreună, care
are ca obiective majore sprijinirea socială, educativă şi culturală a
grupurilor de copii, tineri şi vârstnici aflaţi în dificultate. Proiectul
Împreună a asimilat iniţial tineri orfani care nu au avut sprijin pentru
integrarea socio-economică, a pregătit apoi structuri economice şi ateliere
pentru autofinanţare, a continuat cu case de tip familial pentru copiii
orfani (3 case pe parcursul anului 2003 şi una în 2004), a promovat
proiectul case pentru familii (prima casă dată spre folosinţa a doi tineri
căsătoriţi orfani în 2003) şi propune dezvoltarea unei puternice baze de
suport pentru acţiuni integrative la baza de la Apa Acră şi organizarea
unor complexe de integrare la sate pentru tineri fără aparţinători legali.
Întregul proiect Împreună a fost iniţiat şi dezvoltat prin iniţiativa unor
81
inimoase cadre didactice de la Centrul Şcolar Ineu, între care amintim
grupul de membri fondatori: Nicodin Ioan, Zdrenţan Mihăiţă, Stanca
Dan, Meszarosz Ladislau, Curetean Radu, Gubaş Horea şi contribuţia de
excepţie a fondatorului de onoare, Bracke Iohannes din Nordborkhen,
Paderborn, Germania, alături de alţi membri care au sprijinit iniţierea şi
continuarea programului, toţi angajaţi ai Centrului Şcolar Ineu: Crainic
Floare, Nedea Doina, Budea Daniela, Bercea Gheorghe,Gubaş Adam,
Sav Adam, Rădac Doru, Cotuna Aurel, Tripa Constantin, Rădac
Cornelia, Cosma Bujor, Gubaş Florica, Miclăuş Doru, Tabuia Sergiu,
Dulhasz Ionel, Nicodin Lenuţa, Rusu Diana, Marian Lucian, Cismaş
Florin, Palcu Voichiţa, Giurgiu Diana, Ţiroga Mihaela şi, nu în ultimul
rînd, regretatul nostru coleg, †Cioară Ioan.
Factorul decisiv în reforma instituţională a Centrului Şcolar Ineu
l-a constituit transformarea în 2001 a Centrului Şcolar Ineu în instituţie
şcolară publică incluzivă. În urma Memorandumului Primului Ministru şi
a planului de măsuri al Guvernului României, Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului a emis un ordin de transformare a unor foste
şcoli speciale în şcoli publice cu clase I-VIII. Astfel Centrul Şcolar Ineu
devenea şcoală profesională publică integratoare cu clasele I-VIII, fapt
reflectat şi în planul de şcolarizare, în anul şcolar 2001-2002 fiind
integraţi sub formă de grup primi copii din învăţământul public,
absolvenţi ai claselor a VIII-a generală.
Tot începând cu acest an, pe lângă clasele I-VIII au fost integraţi
copii cu abandon şcolar sau cu repetenţii multiple în cadrul programului
“A doua şansă”, progrsam realizat în întregime cu Resurse proprii. În
scopul realizării acestui proiect, echipa de psihologi a Centrului Şcolar
Ineu, secondată de reprezentantul rromilor, a început un program de
consiliere a familiilor şi copiilor de etnie rromă din Ineu. Până în anul
2003 erau deja reintegraţi educativ 32 de copii de etnie rromă numai în
clasele I-VIII. Forma de şcolarizare combinată-zi şi în paralel comasat,
pentru cei cu ani de studiu lipsă şi înaintaţi în vărstă a permis copiilor să
refacă diferenţele dintre vărsta cronologică şi cea şcolară, revenind astfel
în circuitul educativ normal.
Şi nu în cele din urmă, o componentă importantă a reformei a
constituit-o reorientarea planului de dezvoltare al Centrului Şcolar Ineu
începând cu anul 2002. Accentul major începând cu acest an se va pune
pe pregătirea Resurselor umane şi materiale pentru şcoala de arte şi
meserii. În cadrul programului se puneau coordonatele noilor structuri
materiale, care prevedeau cabinet de pregătitre personală, laborator
tehnologic şi atelier, toate computerizate, pentru fiecare domeniu de
calificare. Alături de aceasta era prevăzută informatizarea tuturor
82
domeniilor de activitate şcolară şi modernizarea spaţiilor pentru partea
teoretică a instruirii, terapii şi activităţi extracuriculare.
3.3.3. Învăţământul tehnic şi profesional la Centrul Şcolar Ineu
Domeniul major de activitate al Centrului Şcolar Ineu a fost şi
rămâne învăţământul profesional. Începând de la Aşezământul Medico-
pedagogic din 1904, instituţia a trecut succesiv prin mai multe forme de
organizare, dar în permanenţă forma de învăţământ de bază a fost cea
profesională.
După 1990, prin reforma instituţională, au fost puse treptat bazele
învăţământului profesional modern.
Prima acţiune şi cea mai importantă, a fost normalizarea vieţii
sociale şi educative
a copiilor Ea a început prin asigurarea unor condiţii de cazare decente şi
ieşirea din cetate, apoi mixtarea, scoaterea treptat în case de tip familial
şi, în cele din urmă ,integrarea cu învăţământul public, toate orientate
spre asigurarea unui bun climat pentru pregătirea profesională.
Al doilea element definitoriu al pregătirii şcolii profesionale
moderne a fost pregătirea Resursei umane.Treptat aproape toate cadrele
au fost calificate în specialitatea cerută, pregătite din punct de vedere
psihopedagogic şi metodic.
Atelierul de sevice auto
83
Pentru a se încadra în standardele de pregătire cerute de viitoarea
integrare europeană, a fost pus în aplicare un amplu program de adaptare
şi dezvoltare a bazei materiale tehnice. Acest program a început încă din
1992 şi s-a intensificat după darea în folosinţă a componentelor sociale
ale bazei materiale, după 1998 . La moment aniversar, în 2004 , Centrul
Şcolar Ineu dispune de un atelier auto bine dotat şi o clădire vastă,
terminată în proporţie de 70% ,destinată atelierelor de producţie şi
laboratoarelor tehnologice. Pentru terminarea acestei baze materiale
moderne se depun eforturi mari, de la utilizarea cu maximă eficienţă a
Resurselor proprii, donaţii şi sponsorizări, până la aplicaţii pentru diferite
proiecte şi programe nerambursabile.
Ţinta şcolii noastre este totuşi mai complexă decăt simpla
pregătire profesională. Pornind de la complexitatea fenomenului
educaţional, în special a celui de tip incluziv, misiunea şcolii se compune
dintr-un lanţ de verigi bine conectate şi interdependente.
Pregătirea profesională este o primă ţintă , care solicită o bază
materială bine organizată şi utilată, formată din module pe specialităţi
(ateliere, laboratoare tehnologice şi cabinete de formare personală) şi o
bază umană calificată şi motivată.
O a doua ţintă este pregătirea teoretică şi tehnică de bază pentru a
construi bazele unei posibile perfecţionări continue ale tănărului
meseriaş. Aici intră în acţiune logistica pentru disciplinele teoretice (săli
de clasă, laboratoare, cabinete, calculatoare, diferite materiale) şi cadrele
didactice cu pregătire adecvată.
O altă ţintă majoră este capacitatea de a oferi alternative şi
posibilităţi de activitate extracuriculară şi de timp liber, în conformitate
cu aspiraţiile şi aptitudinile fiecărui elev (cluburi, săli de sport, terenuri,
săli de muzică şi alte spaţii cu destinaţie culturală) şi posibilităţi de
interdisciplinaritate. Preocuparea pentru resursa umană capabilă să
realizeze aceste lucru reprezintă o realitate a managementului instituţiei
noastre.
Posibilitatea de a oferi terapie psihologică şi fizică constituie un
element de importanţă majoră de asemenea. Această terapie poate să fie
de natură recuperatorie sau pur şi simplu compensatorie, raportat la
atitudinile şi posturile vicioase caracteristice practicării unor meserii.
Logistic, aici intră în acţiune modulele pentru terapie şi cabinetele
pshologice şi o resursă umană bine pregătită.
Şi nu în ultimul rând, abordarea verigilor pregătitoare
preprofesionale, mai ales pentru copiii din zona Ineului care manifestă
liminaritate intelectuală şi a verigii posprofesionale, integrative social,
mai ales pentru copiii aflaţi în dificultate socială, reprezintă componente
84
de strategie în dezvoltare. Nu întâmplător, pe lăngă şcoala de arte şi
meserii funcţionează o structură pentru învăţământ primar şi gimnazial
pentru copii cu inadaptabilitate şcolară. De asemenea, nu întâmplător, pe
lăngă Centrul Şcolar Ineu a luat fiinţă Fundaţia pentru Integrare şi Sprijin
Social Împreună care se ocupă de integrarea socială a orfanilor
absolvenţi.
Activităţile recuperatorii
După organizarea învăţământului special care a avut loc în anii
1960-1961 s-a simţit nevoia ca pe lângă activităţile tipice de şcolarizare
şi profesionalizare să fie desfăşurate şi activităţi recuperatorii în
conformitate cu handicapul celor internaţi.
Faptul că unitatea noastră şcolariza elevi cu handicap mintal era
normal ca să funcţioneze cabinete de recuperare psiho-motorie,
logopedică şi de psihoterapie.
Datorită unor stări conjuncturale aceste cabinete nu au putut
funcţiona decât începând cu anul 1976 – cabinetul de logopedie, 1981 –
cabinetul de psihomotricitate şi începând cu anul 1990 cabinetul de
asistenţă psihologică.
În prezent dispunem de cabinet logopedic, cabinet de asistenţă
psiho-pedagogică şi de consiliere, cabinete încadrate cu personal
calificat, competent.
Dotarea este făcută în conformitate cu normativele şi cerinţele în
domeniu, annual făcându-se completări şi reorganizări specifice.
Prin aceste cabinete şcoala noastră deserveşte nu numai unitatea
proprie ci şi unităţi şcolare şi preşcolare din Ineu şi din localităţile
arondate.
Activităţile susţinute de către specialiştii noştri vizează:
o logopedic – corectarea deficienţelor de vorbire grave şi
uşoare, dezvoltarea vorbirii, dificultăţi de vorbire şi de
scriere
o asistenţa psihopedagogică – probleme legate de anxietate,
autisme infantile, tratament vicios din partea părinţilor
o consiliere psihologică şi pedagogică – orientarea şcolară şi
profesională, aspecte legate de învăţare, reuşită şi eşec,
comportament, stări emoţionale şi volitive, etc.
Prin organizarea în viitor a unui centru psihoterapeutic şi
logopedic zonal vom ajunge ca numărul copiilor cu probleme în domeniu
să se micşoreze, familiile să fie mai avizate şi comunităţile locale să le
asigure o mai mare atenţie.
85
În decursul anilor, aceste cabinete şi-au dovedit pe deplin
utilitatea, acestui fapt stând mărturie elevii care au beneficiat de aceste
activităţi.
Aceste activităţi au fost susţinute în decursul anilor în special de
către colegul nostru, domnul Jenescu Radu.
Născut la 21.06.1944 în Ineu, a locuit în cadrul Aşezământului
Medico – Pedagogic din Ineu, unde mama îndeplinea funcţia de
administrator.
Tovarăş de joacă şi de năzbâtii cu copiii şcolii, a ajuns să-i
cunoască în mod direct, nemijlocit. Ce putea să înveţe un copil de câţiva
anişori de la „colegii” săi mai mari proveniţi din case de copii?
Îi rămâne proaspăt în minte, după scurgerea a 55 de ani, chipul
celui care a fost directorul Aşezământului Medico-Pedagogic Ineu, d-l
doctor Moldovan Dumitru, la care, din întâmplare, s-a dus să-i ceară
zahăr pentru pâinea cu untură.
Prezent la toate momentele importante ale şcolii, alături de
dascălii şi de copiii ei, Radu Jenescu din zilele noastre este un punct de
referinţă, de la el putându-se obţine date despre vechii elevi şi cadrele
didactice, despre viaţa şcolii.
După absolvirea liceului, urmează facultatea de psiho-pedagogie
specială şi, în decursul anilor, a fost educator, profesor, director, director
adjunct.
Specialitatea aleasă, precum şi cunoaşterea copiilor, îl fac să fie
unul din cei mai buni specialişti în psiho-pedagogie specială, prin mâinile
căruia au trecut mii de copii din şcoală sau din afara ei.
Este autor de manuale şi de materiale publicate. Acum, la 60 de
ani de viaţă, făcând un remember, vedem că viaţa lui este dominată de
un singur ţel: copiii cu nevoi speciale, reabilitarea lor socio-profesională
şi pregătirea lor pentru viaţă.
Cabinetul şi atelierele de confecţii textile
Meseria de confecţioner se practică din cele mai vechi timpuri.
Dacă e să stabilim în timp când a apărut această meserie, o putem
considera, fără a ne abate prea mult de la realitate, ca fiind printre
primele meserii care s-au practicat de la apariţia omului pe pământ.
„Îmbrăcămintea” pentru oamenii epocii preistorice, realizată din
materiale oferite de natură, gata „prelucrate” ca frunze, piei de vânat, era
folosită doar pentru protejarea corpului împotriva intemperiilor vremii.
Odată cu evoluţia omului şi a progresului tehnic, din simplul
mijloc de apărare a corpului, îmbrăcămintea s-a transformat în obiect de
86
creaţie şi înfrumuseţare. Evoluţia îmbrăcămintei este influenţată de
modernizarea vieţii, de locul de muncă din ateliere şi birouri, de felul
mijloacelor de transport, de concepţiile privind construcţia de locuinţe, de
modul de organizare a vacanţei şi odihnei. Îmbrăcămintea modernă este
un mijloc de protecţie şi de afirmare a personalităţii, fiind una din cele
mai directe forme de manifestare estetică a omului în relaţia cu semenii
săi.
Pregătirea forţei de muncă la nivelul cerinţelor actuale, când
concurenţa este tot mai agresivă, obligă pe cei care vor lucra în domeniul
confecţiilor să-şi însuşească temeinic cunoştinţele de specialitate. Toate
sectoarele (filatură, ţesătorie, tricotaje, confecţii, finisare), prin rezultatele
activităţii lor, contribuie la obţinerea de produse textile de calitate
superioară, satisfăcând criteriile moderne de apreciere: confort la purtare,
uşurinţă de întreţinere, stabilitatea formei, durată de utilizare.
Meseria de confecţioner trebuie învăţată încet, dar temeinic,
începând cu lucrările cele mai simple şi înaintând numai pe măsură ce
acestea sunt însuşite perfect. Însuşirea meseriei nu se limitează la cele
învăţate în şcoala profesională, ci ea trebuie completată cu lucrări
executate în cadrul unui atelier şi continuată sub îndrumarea unui
maistru, cu interes şi sârguinţă. Produsele textile, cu deosebire cele de
îmbrăcăminte, fac parte din nevoile primare ale omului. Dezvoltarea
societăţii omeneşti se reflectă în mod evident în diversitatea şi în calitatea
produselor textile, în capacitatea acestora de a satisface diferenţiat
nevoile membrilor societăţii.
În pregătirea profesională a muncitorului confecţioner se transmit
ucenicilor cunoştinţe şi se formează priceperi fundamentale despre cele
mai importante faze de lucru ale procesului de producţie. Cunoştinţele
profesionale bune şi conştiinciozitatea crează baza realizării unor
confecţii bune din punct de vedere calitativ şi a creşterii productivităţii
muncii.
Îmbrăcămintea constituie atât un mijloc de protecţie, cât şi o
formă de manifestare estetică a omului. Ea are drept scop echilibrarea
interacţiunii dintre om şi mediu. Îmbrăcămintea are rolul de a
înfrumuseţa corpul, de a atenua unele dizarmonii ale conformaţiei şi de a
întregi aspectul exterior al purtătorului. Din punct de vedere fiziologic,
rolul îmbrăcămintei este de a păstra căldura organismului, de a permite
trecerea transpiraţiei şi aerisirea la suprafaţa corpului.
Pentru ca elevii să-şi însuşească temeinic cunoştinţele de
specialitate în domeniul textil, este necesară crearea unui cabinet de
confecţii textile. Crearea şi dotarea cabinetului de confecţii textile este
foarte importantă, deoarece Centrul Şcolar îşi propune să formeze tineri
87
cu o înaltă calificare în domeniul textil, tineri care ar putea lucra în
nenumărate ateliere sau secţii de confecţii deschise în acest oraş cu
tradiţie în domeniul textil.
Rolul cadrelor didactice care au predat şi predau în acest domeniu
este de a urmări şi forma competenţele:
o să stimuleze dezvoltarea aptitudinilor;
o să obişnuiască elevii cu munca individuală;
o să pregătească elevii pentru activitatea de producţie;
o să se lucreze cu elevii în conformitate cu standardele
europene;
Pot beneficia de dotările existente în acest cabinet şi ateliere:
o copiii din învăţământul public care doresc această
meserie;
o băieţi şi fete, absolvenţi ai şcolii ajutătoare;
o copiii care au avut un eşec în învăţământul public;
o tineri cu diferite probleme de adaptare educaţională şi
socială.
Până în anul 2002, Centrul Şcolar Ineu a avut doar clase de
învăţământ special. În anul 2002 au luat fiinţă clase de învăţământ public
şi învăţământ integrat, la care se predă după programa PHARE-VET. Din
anul 2003 s-au creat clase de învăţământ public ce aparţin Şcolii de Arte
şi Meserii. Problema instruirii practice a elevilor de la Şcoala de Arte şi
Meserii prezintă o importanţă deosebită atât pentru formarea
profesională, căt şi pentru dobândirea valorilor psiho-socio-morale, care
au ca finalitate puterea de decizie în rezolvarea problemelor de ordin
restrâns privind meseria de confecţioner.
Obiectivele generale urmărite de inginerii şi maiştrii instructori
care predau în domeniul confecţii sunt:
o formarea de capacităţi, comportamente intelectuale şi
deprinderi practice la elevi specifice procesului de
producţie a produselor de îmbrăcăminte;
o cunoaşterea şi mânuirea utilajelor folosite în procesul de
producţie;
o cunoaşterea normelor de protecţia muncii, de prevenire şi
stingere a incendiilor specifice confecţiilor şi tricotajelor.
Continuând tradiţia croitorilor din generaţiile anterioare, elevii de
azi produc lenjerii de pat, pantaloni pentru copii mici şi salopete pentru
elevii de la Centrul Şcolar Ineu. Între anii 2000-2002, elevii claselor de
confecţioner îmbrăcăminte au realizat salopete şi geci pentru elevii care
stau în Centrul de Plasament Ineu.
88
În anul 2004, la atelierele de confecţii s-a cumpărat doar
„Augustin” în valoare de 8.000.000 lei şi s-au confecţionat salopete
pentru societatea „Davila”, care au fost vândute cu 20.000.000 lei,
beneficiul obţinut de şcoală fiind de aproximativ 12.000.000 lei.
Atelierul de instalaţii sanitare şi gaze
Şcoala noastră adoptă în anul 1978 primele clase de instalatori
tehnico-sanitari şi gaze sub îndrumarea maistrului Dobromirescu. Prima
promoţie primeşte diplomele de absolvire în anul 1982, avându-l maistru
pe Tripa Constantin, care pune bazele atelierului de instruire practică a
viitoarelor clase de instalatori.
Datorită cererii crescânde de pe piaţa forţei de muncă, meseria a
avut o continuitate constantă, promoţiile de instalatori fiind tot mai
numeroase.
Dotarea bazei materiale s-a făcut treptat, ajungându-se astăzi la
un atelier modern, dotat în conformitate cu cerinţele educaţionale
prezente.
Buna pregătire profesională realizată în şcoală, sub îndrumarea de
excepţie a doamnei inginer Florica Gubaş şi a maistrului mai sus amintit,
facilitează angajarea absolvenţilor noştri pe piaţa forţei de muncă. Elevii
care au terminat şi au reuşit să-şi însuşească competenţele necesare
acestei meserii s-au încadrat în muncă în proporţie de 90%.
Amploarea investiţiilor din ultima perioadă, noile tehnologii
adoptate, calificarea personalului asigură o perspectivă foarte bună pentru
această meserie atât în domeniul serviciilor cât şi al investiţiilor.
Atelierul de tâmplărie
Prelucrarea lemnului este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale
omului. Din lemn şi-a confecţionat primele unelte pentru lucrul
pământului, primele arme pentru vânătoare, primele ustensile casnice,
mobilier, etc.
Valea Crişului Alb dispune de materia primă necesară producerii
şi prelucrării materialului lemnos. În Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea
sunt dispuse o mare varietate de obiecte din lemn confecţionate aici.
Printre multe altele se găseşte şi o barcă confecţionată dintr-un
trunchi de arbore găsită în zona localităţii Bocsig.
În localitatea Ineu prelucrarea lemnului a fost una din principalele
activităţi economice. Încă de la începutul sec. XX a fost construită o
fabrică de mobilă curbată, fabrică ce a fost mutată apoi la Caransebeş.
89
În cadrul şcolii noastre au fost înfiinţate clase de tâmplari încă din
timpul Aşezământului Medico-Pedagogic.
De la înfiinţarea Şcolii profesionale speciale, clasele de tâmplari
alături de cele de constructori au avut ponderea cea mai mare ca număr.
Clasa de tâmplari înfiinţată în anul 1962 l-a avut ca maistru instructor pe
Sodolan Augustin. Primul inginer de industrializarea lemnului care a
predat specialitatea la clasele de tâmplari şi tapiţeri â fost Vălan Teodor.
În cadrul orelor de instruire practică trebuia realizat un plan anual de
producţie în funcţie de numărul de elevi, anii de studiu şi meseria în care
erau pregătiţi.
Valoarea cea mai mare a planului de producţie înainte de 1990,
valoare ce a fost depăşită a fost de 1 400 000 lei. Menţionăm că în acea
perioadă întregul buget alocat şcolii pentru un an era de 7 000 000 lei.
Clasele de tâmplari realizau în cadrul orelor de instruire practică
lucrări de mobilier, binale, lucrări de întreţinere a şcolii şi internatului.
Valoarea obiectelor şi lucrărilor realizate în decursul unui an era
în jur de 500 000 lei. Lista de lucrări realizate de către tâmplari şi tapiţeri
în decursul unui an arăta cam în felul următor: 100 canapele, 100
dulapuri, 50 sofale, 150 biblioteci, 150 măsuţe televizor.
După 1990, veniturile realizate intrau în conturile atelierelor şi
puteau fi folosite pentru procurarea materiilor prime şi a materialelor, a
sculelor şi dotărilor necesare.
Pentru instruirea celor peste 700 de elevi care au absolvit şcoala
în meseria de tâmplar au fost alături de ei următorii ingineri şi maiştri
instructori:
Ingineri: Vălan Teodor, Ţigan Ioan, Lasca Virgil, Gubaş Horia
Maiştri instructori: Sodolan Augustin, Benedek Ioan, Tămaş
Teodor, Apetre Ioan, Lile Teodor, Marghithazy Martin, Nesleba , Onuţan
Ioan, Pribag Gheorghe, Tatar Mihai, Nagy Nicolae, Cotuna Aurel,
Moţocan Ioan.
Din corespondenţa şi întâlnirile cu absolvenţii s-a putut constata
că cea mai mare parte dintre aceştia s-au realizat atât pe plan profesional
cât şi social (peste 70%). De remarcat este absolventul Sorici Vasile care
a reuşit să depăşească grniţele ţării şi să profeseze în Londra.
90
Atelierul de tapiţerie
A luat fiinţă în anul 1966. Primii elevi care au urmat această
formă de profesionalizare prezentau deficienţe fizice şi psihice dar aveau
totuşi o bună dexteritate manuală. Prin exerciţii multiple şi o varietate de
metode didactice maiştrii instructori Vilics Iosif (până în 1977) şi de
atunci până în prezent maistrul Jurjiţa Avram au reuşit să formeze
elevilor competenţe în meseria de tapiţer-plăpumar-saltelar în aşa fel
încât abolvenţii au reuşit în marea lor majoritate să-şi găsească un loc de
muncă calificat.
Maistrul instructor Jurjiţa Avram, prin forţe proprii de multe ori, a
reuşit să doteze atelierul chiar şi în perioadele de criză cu materiale
necesare exersării meseriei, materiale obţinute adesea de la agenţi
economici pentru care ele constituiau rebuturi. (materiale de umplutură,
ace, cupoane de materiale etc)
Astăzi atelierul este dotat cu maşini de cusut, maşini de găurit,
traforaje, capsatoare. Aici s-au executat şi se execută toată gama de
lucrări de tapiţerie începând cu cele mai simple (tabureţi tapiţaţi) până la
cele mai complicate (colţare, tapiţerie auto, capitonări uşi).
Colaborarea bună dintre profesori, maistru, diriginţi şi părinţi a
condus la realizarea unui climat favorabil însuşirii deprinderilor practice
de muncă ale elevilor.
Atelierul mecanic
Începând cu anul 1959 a existat un interes din partea copiilor
pentru profesionalitarea în domeniul mecanic în specializările:
tinichigiu, lăcătuş, mecanic şi mecanic-auto, tinichigiu-vopsitor auto.
Conducerea şcolii împreună cu maiştrii instructori s-au preocupat
continuu pentru dotarea atelierelor cu maşini şi utilaje, scule şi
dispozitive, materii prime absolut necesare în dobândirea unor abilităţi
cerute de piaţa forţei de muncă.
La solicitările unor agenţi economici sau a unor persoane fizice
atelierele au prestat diverse servicii: confecţionat burlane, sobe, pubele,
porţi, confecţii metalice, reparaţii motoare auto şi lucrări de tinichigerie
şi vopsitorie auto.
În ultimii 3 ani a crescut cererea pentru profesionalizarea în
meseria de mecanic-auto, răspunzând în felul acesta nevoilor zonei în
concordanţă cu mărirea parcului auto.
Bună parte dintre absolvenţii noştri s-au angajat la diferite ateliere
auto de tip service auto.
91
În vederea asigurării bazei logistice s-au întocmit proiecte de tip
PHARE – TVET coordonate de către prof. Nicodin Ioan, Zdrenţan
Mihăiţă, Giurgiu Diana, Gubaş Florica.
Maiştrii care au coordonat activitatea instructiv-educativă în acest
domeniu au fost: Zuh Carol, Ienăşuţ Vasile, Baul Dorel, Brancu
Gheorghe, Meszaroş Ladislau, Grec Ioan, Pantea Ovidiu, Mănăchescu
Doru, Horhat Radu, Nemeş Mihai.
Activităţile cultural artistice
În instituţiile pentru copii cu deficienţă mintală activităţile
cultural-artistice au un rol important, muzica fiind o adevărată terapie…
Prin orele de cerc cultural artistic prevăzute în programă s-au
realizat diverse programe ocazionate de evenimentele importante ale
şcolii.
Corul elevilor
De-a lungul anilor s-a manifestat dorinţa copiilor şi a dascălilor
de a-şi petrece plăcut timpul liber organizând activităţi culturale de tipul
serlor distractive, programe artistice, omagieri ale unor personalităţi
culturale şi ştiinţifice, concursuri şi brigăzi artistice diverse. S-au
92
remarcat în acest domeniu numeroase cadre didactice printre care
profesorii Roşu Nicolae, Draghinda Ioan, Jenescu Radu, nume care au
mobilizat întregul oraş în desfăşurarea unor activităţi artistice de calitate.
În 1991 s-a înfiinţat un grup vocal instrumental condus de prof. Tămaş
Cecilia şi înv. Cosma Bujor şi o formaţie de dansuri populare sub
îndrumarea educatoarei Jenescu Felicia.
În anul 1999 formaţia de dansuri populare condusă de prof. ing.
Zdrenţan Mihai şi înv. Zdrenţan Aurora a fost reînfiinţată.
Formaţiile existente, grup vocal şi dansuri populare, au prezentat
programe artistice cu ocazia unor evenimente din viaţa şcolii şi â
comunităţii, au fost bine apreciate în Germania, unde au fost invitate de
mai multe ori.
În 1995 prof. Tămaş Teodor a înfiinţat Corul cadrelor didactice,
formaţie care a prezentat programe de o înaltă ţinută artistică, fiind
invitată de Radio Timişoara pentru înregistrări.
Până în anul 1998 s-a organizat Revelionul pentru cadrele
didactice, motiv de destindere şi întărire a coeziunii dintre cadrele
didactice.
Activitatea culturală va continua, prin promotorii actuali înv.
Cosma Bujor, înv. Zdrenţan Aurora, prof. Zdrenţan Mihai şi alte cadre
didactice care au disponibilitate pentru activitatea culturală.
Activităţile sportive
Actvitatea de educaţie fizică şi sport la început s-a desfăşurat în
curtea interioară a cetăţii şi în clubul elevilor amenajat în partea stângă a
clădirii, lângă sala de mese.
Cu trecerea timpului birourile Direcţiei sanitare a fostului raion
Ineu au fost mutate, desfiinţate din cetate, zidurile despărţitoare au fost
demolate şi astfel s-a amenajat o nouă sală de sport, mai funcţională,
dotată ulterior cu vestiar şi magazie pentru materiale sportive.
Toate aceste lucrări au fost efectuate de către elevi sub
conducerea maiştrilor şi celorlalte cadre didactice. În ceea ce priveşte
baza sportive în aer liber, în urma tăierii unui rând de duzi situat la 15
metri de vechile ateliere, s-a amenajat un teren de sport simplu finalizat
în 1963. În acelaşi an grădina şcoli a fost mutată cu 15 metri spre râul
Criş şi s-a trecut la amenajarea unui teren de sport multifuncţional de 90
metri lungime şi 45 metri lăţime dotat cu pistă de atletism şi acoperit cu
zgură roşie. Ulterior, la intrarea în cetate, în partea stângă a fost amenajat
un teren de volei acoperit tot cu zgură roşie. Zgura roşie folosită pentru
93
acoperirea terenurilor a fost obţinută de la Clubul sportiv Victoria.
Cantitatea folosită a fost de 20 vagoane descărcarte de către elevi.
Activitate sportivă
În perioada următoare terenul mare a fost dotat cu un culoar de
gimnastică şi groapă pentru sărituri. Toate lucrările şi amenajările au fost
făcute de elevi cu ajutorul cadrelor de specialitate şi a maiştrilor.
În 1968, lângă dolma Crişului, a fost construit un teren de tenis
acoperit cu zgură şi care în 1984 a fost betonat urmând ca în cele din
urmă să fie asfaltat în 1992 iar în 1994 a fost dotat cu instalaţie de
nocturnă. Terenul a fost prevăzut cu pereşi de beton şi gard cu plasă.
În prelungirea terenului asfaltat, devenit multifuncţional prin
montarea porţilor de handbal, a fost amenajat un teren de fotbal drenat şi
acoperit cu gazon. Şi aceste lucrări au fost făcute de către elevi şi
profesorii de sport.
În fine, anul 1995 a costituit apogeul în ceea ce priveşte baza
sportivă a şcolii prin inaugurarea sălii de sport Adolph Kölping având
dimensiunile de 18 metri lungime şi 9 metri lăţime. Ea este dotată cu
magazie pentru material sportiv, cu două vestiare care au grup sanitar şi
încăperi pentru duş la etaj iar la parter mai există două grupuri sanitare.
Dacă ne referim la actvităţile sportive ale elevilor, putem aprecia
că acest sector de activitate a avut încă de la început rezultate meritorii.
94
Amintim câteva dintre ele:
o participarea la sărbătorirea zilelor de 1 Mai şi 23 August
înainte de Revoluţie (1989);
o activităţi desfăşurate pe terenul clubului sportiv Victoria
cu ansamblul de gimnastică ritmică şi piramide format din
aproximativ 100 elevi;
o participarea cu echipele de volei, baschet, fotbal feminin şi
masculin la diferite competiţii interne: Cupa 8 Martie,
Campionatul naţional al Liceelor şi Şcolilor profesionale;
o participarea echipelor mai sus amintite la competiţii
internaţionale ca de exemplu Turneul internaţional de
fotbal în cinci Poggibonsi – Italia unde au fost obţinute
rezultate bune şi foarte bune, cea ce dovedeşte ambiţia şi
dorinţa elevilor de a se remarca şi în acelaşi timp
profesionalismul cadrelor didactice care i-au antrenat.
Dintre cadrele didactice care au activat şi care încă mai
desfăşoară actvităţi de tipul celor de mai sus amintim profesorii: Marica
A., Palcu Ioan, Cureteanu Radu, Nicodin Ioan, Dulhasz Ionel, Tabuia
Sergiu şi Blidar Cristian
95
Prezentăm statistic situaţia absolvenţilor pe meserii din perioada
1990 – 2004
Nr.
crt.
An şco
lar
Tâm
plari
Zugrav
i
Zid
ari
Tin
ichig
ii
Instalato
ri
Tap
iţeri
Zooteh
nişti.
Horticu
ltori
Lacatu
şi
Cro
itori
1 90-
91
29 28 21 10 14 20 16 10 - -
2 91-
92
12 - - 12 - - 11 - - -
3 92-
93
14 25 - - - - 11 8 - -
4 93-
94
15 25 - - - - 8 8 - -
5 94-
95
13 21 17 10 12 15 11 9 21 -
6 95-
96
25 14 - 15 11 8 - - 10 -
7 96-
97
25 16 11 - 11 11 13 9 11 -
8 97-
98
14 13 10 12 30 21 - - 17 -
9 98-
99
28 9 8 - 10 12 - 7 14 15
10 99-
2000
16 11 11 16 10 12 - 20 9 16
11 2000
2001
9 9 10 10 7 10 7 7 13
12 2001
2002
9 23 11 9 13 15
13 2002
2003
12 6 16
14 2003
2004
8 10 9 10 12 10 11
96
3.3.4. Componenta incluzivă şi integrarea persoanelor cu cerinţe
educaţionale speciale (C.E.S.)
În ampla acţiune europeană de normalizare a vieţii copiilor şi
persoanelor adulte cu handicap, Romania a făcut în ultimii ani paşi
importanţi. Experienţa ultimilor ani a demonstrat însă cât de costisitoare
poate fi aşezarea căruţei în faţa cailor. Am început acţiunea invers: mai
întâi integrarea educativă şi apoi cea familială.
Ineul a beneficiat de circumstanţele atenuante ale acţiunii unor
structuri neguvernamentale care deja funcţionau în momentul în care
tăvălugul integrării a fost pus în funcţiune. Aceste structuiri au asimilat
social copiii aflaţi în dificultate făcând integrarea educativă mai uşoară şi
menţinând structurile organizatorice şi Resursele necesare construcţiei
unei adevărate şcoli incluzive. Astfel Ineul se găseşte în situaţia benefică
de de a fi capabil să asimileze educativ şi social, în structuri publice sau
incluzive toate cazurile de copii cu nevoi speciale din zonă.
3.3.5. Activitatea de parteneriat şi relaţiile internaţionale
Începând din 1990, o componentă de bază a activităţii Centrului
Şcolar Ineu a fost activitatea de parteneriat. Activitatea managerială a
promovat cu consecvenţă construcţia de parteneriate şi perfecţionarea
unor structuri apte să suporte activitatea în cadrul acestor parteneriate, iar
cadrele didactice au urmat acest demers. Promovarea parteneriatelor a
pornit de la premisa că o dezvoltare reală se poate realiza numai prin
compunerea şi aglutinarea unor Resurse diverse, mai ales în condiţiile de
criză în care se derulează activitatea în Romania în aceste vremuri.
Relaţia cu organizaţii din străinătate a început prin contacte cu
persoane din Europa de Vest care promovau acţiuni de caritate în
România. Aceste contacte au devenit legături stabile, s-au dezvoltat în
parteneriate pentru proiecte comune diverse şi au devenit în final
adevărate relaţii de prietenie. Ele au fost urmate de construcţia unor
structuri neguvernamentale proprii şi relaţii solide cu organizaţii din ţară.
Este important cred de amintit câteva dintre cele mai colorate şi
importante momente în evoluţia acestor relaţii.
În vara anului 1990 venea la Ineu preotul Lothar Weiss din
Witten-Germania, care a fost impresionat atăt de condiţiile grele ale
şcolii din Ineu cât şi de dorinţa de dezvoltare şi transformare care anima
colectivul de dascăli de aici. El a îndrumat aici un om deosebit din
Paderborn care avea misiunea pe lângă Caritas Paderborn-Germania de a
dezvolta relaţii de sprijin în România. În toamna anului 1990 Johannes
97
Bracke venea prima dată la Ineu şi avea să devină cel mai de nădejde
prieten al şcolii noastre. O mare parte din dezvoltarea complexului şcolar
i se datorează. Punerea bazelor Fundaţiei ,,Împreună“ şi o mare parte din
dezvoltarea acestei Fundaţii i se datorează de asemenea, ca membru de
onoare fondator .În munca lui pentru Ineu a fost secondat permanent de
un alt om deosebit,domnul inginer Kunigh Harald.
Oaspeţi din Germania
În toamana anului 1990 venea pentru prima dată la Ineu, într-o
acţiune de voluntariat pe lângă Kolping Werk Erfurt Turingen-Germania,
studentul pe atunci Peter Hederich. Sub conducerea lui şi sprijinul
coordonatoarei din Germania, doamna Anette Muller , au urmat ani de
zile în care în fiecare vacanţă studenţi din toată Turingia, cu sprijin de la
Evangelische Kirche Weimar, prin preotul Hardy Rylke, Kolping Werk
Erfurt şi “Hilfe fur Ineu” Lippborg, sub coordonarea lui Magh Clemens,
(toate aceste organizaţii sunt din Germania), în acţiuni de voluntariat, au
participat la lucrări de renovare a instituţiei, construcţie a parcurilor de
joacă, tabere de vară cu copiii, etc. Dintre aceşti studenţi am aminti pe cei
cu cele mai multe participări: Joachim Kraub şi Jane Such, Antje
Schmarbauch, Pierre Mosbeaux, Ientz , Heiko Clajus, Jorg Georgy,
Bernhard Shach, Ulrike, Ulrike Braun, Horstwalter Hardkopf.
98
Parteneriatul cu aceste organizaţii continuă şi acum, iar grupurile de
studenţi continuă să vină în fiecare vacanţă.
Cu toate aceste organizaţii s-au derulat schimburi de experienţă în
cadrul cărora grupuri de copii şi cadre didactice au efectuat stagii de
perfecţionare în Germania.
Vizita în Germania a Corului şcolii
Relaţia cu Scoţia a început tot în 1990 prin contactul cu grupul
condus de Doamna Agnes Beveridge (Mama Nan). În fiecare an, la
Crăciun şi Paşti, această minunată doamnă a condus până la Ineu din
Scoţia pentru a putea organiza petreceri pentru copiii. În ultimi ani ea nu
99
a mai putut să vină, dar relaţia cu Scoţia a continuat prin grupurile care i-
au urmat, conduse de Rosemary Blair şi Isobbel Carlin.
În primăvara anului 1991 la Ineu veneau în schimb de experienţă
un grup de 6 pedagogi de la sindicatul pedagogilor danezi. La întoarcerea
în Danemarca au recomandat unui institut pedagogic danez să efectueze
modulul internaţional de practică pedagogică al studenţilor la Ineu. A
urmat o scrisoare a Domnului Jorgen Banke, Director al Ranum
Statsseminarium Danemarca, apoi în iunie 1991 un grup de 22 studenţi
au venit la Ineu pentru două săptămâni şi un grup de 22 de profesori de la
Centrul Şcolar Ineu au plecat în septembrie pentru două săptămâni în
Danemarca. De atunci şi până acum, un număr de 78 studenţi de Ranum
au efectuat stagii de 3 şi 6 luni de practică la Ineu.
Teren de joacă pentru copii realizat de studenţii germani
În 1994 au început parteneriatele pentru realizarea unor proiecte
comune. Primul proiect comun a fost derulat cu Yunged Umvelt
Landwirshaft Weimar-Germania, iar relaţia cu coordonatorul de atunci al
proiectului Carsten Frohlich se continuă şi acum prin multe alte proiecte.
Apoi au urmat proiecte comune cu LEB Turingen, LEB Gottingen, alte
organizaţii din Olanda, Spania, Franţa, Ungaria, Lituania. Prin parteneriat
cu Fundaţia Împreună, Centrul Şcolar Ineu este în prezent membru al
100
unei reţele internaţionale care promovează proiecte în domeniul
tineretului, social, cultural etc.
În urma multiplelor contacte cu tineri şi organizaţii din Germania,
începând din 1998 au început să vină în practică la Ineu studenţi de la
universităţi din Germania. Pe parcursul ultimilor ani peste 35 de studenţi
din Germania au efectuat stagii de practică de două săptămâni pănă la trei
luni la Centrul Şcolar Ineu prin programele Socrates sau Leonardo.
Prezentăm mai jos lista activităţilor desfăşurate în parteneriat cu
prietenii noştri din străinătate:
G E R M A N I A C A R I T A S
DATA FIRMA BUNURI - BANI -
VIZITE
7.12.1994
Caritasverband Paderborn
Hilfe fur Ineu
- 2.140 DM
-10.000 DM
15.10.1990 Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten - prin Lothar Waiss-
Pharrer
-vizită pentru 2 copii
din Ineu în Germania
23.11.1990 Caritasverband Paderborn -ajutor în cadrul
Caritas-ului
Internaţional
-primul contact cu
Caritasul prin
Gerhard Wieczorek
2.10.1991 Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten
-transport de haine,
alimente
7.02.1991 Caritasverband Paderborn -materiale pentru
atelierele de
producţie
10.05.1991 Caritasverband Witten
Caritasverband Paderborn
-sponsorizare- tabără
internaţională în
Olanda
-transport : unelte,
aparate, maşini
pentru ateliere
dotarea
dormitoarelor,
alimente
101
30.04.1991 Pastro Paul Huster Borchen -transport : jucării
11.05.1991 Caritasverband - prin Hans Wilk -transport cu diferite
materiale
2.08.1991 Caritasverband Paderborn SKM
– prin
Johannes Bracke
-transport : lămpi,
faianţă, boilere,
echipament de
fotbal, maşini de
spălat
12.08.1991 Caritasverband Paderborn SKM
– prin
Johannes Bracke
Lippetal
- 1.100 DM
- 500 DM
25.10.1991 Caritasverband Paderborn SKM
– prin
Johannes Bracke
-transport: haine,
paturi, încălţăminte,
materiale pentru sala
de maşini
17.01.1992 Caritasverband Paderborn -1 an de colaborare
cu Paderborn
-transport: vopsele,
dulciuri, saltele
paturi, detergenţi,
instalaţii electrice
- 3.860 DM
20.02.1992 Caritasverband Paderborn -transport: pachete
de la familii
30.04.1992 Caritasverband Paderborn - 1.500 DM
14.06.1992-
16.07.1992
Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten
-sponsorizare :
practică de
perfecţionare la
Witten
17.06.1992 Caritasverband Paderborn -transport: materiale
de construcţie,
bunuri pentru copii
17.07.1992 Caritasverband Witten -sponsorizare: tabără
în Ungaria
19.10.1992 Caritasverband Paderborn -cumpărare de loturi
de pământ pentru
şcoală – valoare
15.405 DM
19.01.1993 Caritasverband Paderborn -transport: alimente,
102
dulciuri
- 1.600 DM
18.03.1993 Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten
-invitaţie în tabără la
Witten
9.04.1993 Caritasverband Paderborn SKM
– prin
Johannes Bracke
-transport: sticlă
pentru seră,
materiale de
instalaţii, materiale
de construcţie,
îmbrăcăminte,
încălţăminte,
alimente, dulciuri
11.05.1993 Caritas Malteza Ungaria -transport: ciment
8.06.1993 Caritasverband Paderborn -transport:
radiatoare,
compresor pentru
vopsit, vopsea
8.07.1993 Caritasverband Paderborn – prin
Kuhnigle Harold
-transport: materiale
din Ungaria
14.09.1993 Caritas Malteza Ungaria -transport: cărămidă
14.000 buc.
25.09.1993 Caritasverband Paderborn -transport: materiale
diverse
- 4.600 DM
11.12.1993 Caritasverband Paderborn -transport: materiale
diverse
28.01.1994 Caritasverband Paderborn -transport:
medicamente,
alimente, materiale
diverse
-16.750 DM
8.04.1994 Caritas Malteza Ungaria -transport: blocuri
ceramice
5.05.1994 Caritasverband Paderborn
Hilfe fur Ineu Lipporg
--transport: tonete
gunoi, instalaţii
sanitare, alimente
-17.000 DM
- 2.640 DM
23.06.1994-
7.07.1994
Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten
-sponsorizare: tabără
în Cehia
103
1.07.1994 Caritasverband Paderborn -transport: pachete
pentru copii
1.08.1994 Caritasverband Paderborn SKM
– prin
Johannes Bracke
-transport: ferestre
sticlă termopan,
materiale de
construcţii, materiale
de instalaţii
- 1.000DM
23.02.1995 Caritasverband Paderborn
Hilfe fur Ineu Lipporg
-transport: mobilier,
materiale electrice,
materiale sanitare,
biciclete, saltele,
paturi, materiale de
construcţie
- 5.520 DM
-10.000 DM
-valoarea
transportului: 20.000
DM
2.08.1995 Caritasverband Paderborn
-transport: alimente,
îmbrăcăminte,
încălţăminte
- 4.650 DM
12.09.1995 Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita
grupului coral al
şcolii în Germania
11.12.1995 Caritasverband Paderborn -transport: orgă
electronică, pachete
de la familii, jucării
25.02.1996 Caritasverband Paderborn -transport: alimente,
jucării, aparate
medicale, materiale
de construcţie,
mobilier şcolar
4.04.1996 Caritasverband Paderborn –prin
Franz Ferdinand Kloke
-transport: conserve,
îmbrăcăminte,
dulciuri,
- 2.500 DM
9.08.1996 Kath.Kirchengemeinde Sf.
Johannes Siedlinghausen
- 600 DM
104
Kath.Kirchengemeinde
Sf.Laurentius Nord Borhen
- 1.494,43 DM
- 205 DM -anonime
3.11.1996 Caritasverband Paderborn –prin
Franz Ferdinand Kloke
Kath.Kirchengemeinde Sf.
Johannes Siedlinghausen
-transport: bare de
metal, mobilier
pentru clase, obiecte
sanitar,
îmbrăcăminte,
dulciuri
- 2.000 DM
- 200 DM
30.12.1996 Caritasverband Paderborn -transport: dulciuri,
alimente
- 4.300 DM
8.01.1997 Caritasverband Paderborn -transport: dulciuri,
îmbrăcăminte
3.04.1997 Caritasverband Paderborn -donatie: maşini de
spălat, mobilier,
paturi, dulciuri, ţevi
- 1.400 DM
17.05.1997 Caritasverband Paderborn -sponsorizare pentru
construcţii: materiale
diverse
24.07.1997 Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita
grupului coral al
şcolii în Germania
-costul vizitei: 6.500
DM
6.08.1997 Caritasverband Paderborn -donaţie: microbus
Volkswagen
9.09.1997 Kath.Kirchengemeinde Sf. Pius
Witten - prin Lothar Waiss-
Pharrer
-2 copii în Germania
22.10.1997 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
îmbrăcăminte
-„ Ziua şcolii”
2.01.1998 Caritasverband Paderborn -transport: pachete
105
de la familii,
încălţăminte,
îmbrăcăminte,
dulciuri
- 4.500 DM
1.02.1998 Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita
unui copil în
Germania Mureşan
Vasile (23.03.1998-
18.04.1998)
5.03.1998 Caritasverband Paderborn -transport: maşini de
spălat, materiale
diverse
31.03.1998 Caritasverband Paderborn -transport: scule
pentru ateliere,
ustensile pentru
bucătărie,
amenajarea terenului
de la Tăcăşele, cărţi
19.05.1998 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
haine, încălţăminte,
veselă, dulciuri,
alimente, chiuvete,
calorifere, paturi,
covoare,
20.07.1998 Caritasverband Paderborn -transport: alimente,
haine, orgă electrică,
scaune
29.07.1998 Kath.Kirchengemeinde
Sf.Laurentius Nord Borhen
- 1.200 DM
18.08.1998 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
jucării, sobă pentru
cărbuni
25.09.1998-
3.10.1998
Caritasverband Paderborn -sponsorizare: vizita
în Germania a unui
grup format din
persoane din şcoală,
inspectori de la I.S.J.
Arad şi din minister
16.11.1998 Kath.Kirchengemeinde -invitaţie : pentru
106
Sf.Laurentius Nord Borhen –
prin
Luzi Risthaus
Mureşan Vasile
(6.12.1998 –
3.01.1999 )
2.12.1998 Caritasverband Paderborn -transport: uşi,
mobilier, lenjerie de
pat, haine, jucării
30.12.1998 Caritasverband Paderborn -transport: dulciuri,
îmbrăcăminte,
lenjerie de pat,
mobilier, alimente
24.04.1999 Caritasverband Paderborn -transport: găleţi,
jucării, uşi, instalaţii
sanitare, mobilier,
îmbrăcăminte
14.05.1999 Caritasverband Paderborn -transport: ferestre,
scaune, dulciuri
15.07.1999 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
haine, calorifere,
dulciuri, lămpi
10.11.1999 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
haine, plapume,
dulciuri, instalaţii
electrice, boilere,
saltele, radiatoare
3.01.2000 Caritasverband Paderborn -transport: mobilier,
saltele, biciclete,
îmbrăcăminte,
alimente, leagăn de
lemn
107
K O L P I N G + J E N A + W E I M A R
25.03.1991 Kolping Werk -transport: materiale pentru
reparaţii
17.05.1991 Kolping Werk -transport: materiale diverse
10.11.1991 Kolping Werk -transport : alimente, încălţăminte,
haine
27.11.1991 Kolping Werk -transport: materiale diverse,
alimente, îmbrăcăminte
7.01.1992 Kolping Werk -transport: medicamente, ciment,
alte produse
15.02.1992 Kolping Werk -transport : pachete, haine, ţevi
5.03.1992 Kolping Werk -transport: materiale,
medicamente, instrumente
8.04.1992 Kolping Werk -transport : alimente,
îmbrăcăminte
28.04.1992 Kolping Werk -transport: alimente, îmbrăcăminte
4.05.1992 Kolping Werk -transport: instalaţii electrice şi
sanitare
23.07.1992 Kolping Werk -transport: instalaţii electrice şi
sanitare
3.08.1992 Kolping Werk -transport: materiale pentru
zugrăvit şi vopsit, pachete pentru
copii
16.08.1992 Kolping Werk -bunuri pentru copii
7.09.1992 Kolping Werk -transport: alimente, îmbrăcăminte
3.11.1992 Kolping Werk -transport : pachete, materiale
diverse
12.03.1993 Kolping Werk -transport: alimente, materiale
pentru construcţie
4.04.1993 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
–prin Joachim Krauss şi
Jane Schuch
-organizarea unei tabere cu copiii
9.07.1993 Kolping Werk -transport: pachete, sticlă pentru
seră şi geamuri
26.08.1993 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
-transport : materiale pentru
executarea unui parc de joacă
pentru copii
108
30.11.1993 Kolping Werk
Thurringen
-transport : unelte de tâmplărie,
obiecte sanitare, îmbrăcăminte,
paturi, bănci
3.12.1993 Kolping Werk
Thurringen – prin Peter
Hederich
-transport : cu pachete pentru
copii
11.01.1994 Kolping Werk
Thurringen
-donaţie : autobuz pentru transport
persoane, alimente, dulciuri
11.03.1994 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
-construirea unui parc de joacă
pentru copii
16.03.1994 Wurzburg -transport : alimente, biciclete,
corturi,
23.04.1994 Kolping
Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
-transport : alimente,
îmbrăcăminte, obiecte sanitare,
obiecte electrice
-contract de cooperare cu
„Evangeliche Kirchgemeinde
Weimar ” prin Joachim Krauss
26.07.1994 Kolping -transport: biciclete, haine(450
colete)
28.07.1994 Kolping – prin Horst
Walter
-tabără cu copiii
- 200 DM
2.08.1994 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
-transport : materiale diverse
-lucrări în şcoală ale grupului :
terenul de sport, parc de joacă
11.08.1994 Kolping – prin Hans
Kraft
-transport de materiale diverse
7.10.1994 Kolping -transport : alimente,
îmbrăcăminte
17.10.1994 Kolping Werk
Thurringen – prin
Bernhard Scharck
-1.775.000 lei
21.10.1994-
29.10.1994
-vizita unui grup format din 20 de
persoane vizitează România
23.11.1994 Kolping Werk
Wurzburg Meiningen
-transport: alimente
4.01.1995 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
–prin Jorg Giorgi
-solicitare spre a lucra în Ineu din
septembrie 1995
14.04.1995 Kolping Werk Erfurt -organizarea unei tabere în
109
România în perioada 22.07.1995-
6.08.1995
23.05.1995 Kolping Werk Erfurt -transport: încălţăminte sport
19.07.1995 Kolping Werk -transport: bunuri pentru cabinetul
medical
25.09.1996 Kolping Werk - 1.000 DM
25.10.1996 Kolping Werk -10.000 DM
6.11.1996 Kolping Werk -12.226 DM
11.12.1996 Kolping Werk -transport : pachete pentru
angajaţi
12.06.1997 Kolping Werk – prin
Peter Braun
-transport: materiale diverse
27.08.1997 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
-transport: biciclete, paturi
2.10.1997 Kolping Werk -transport: scaune, paturi, mobilier
29.09.1998 Kolping Werk -sponsorizează vizita grupului din
România în Germania
7.o7.1999 Kolping Werk Erfurt
Turringen
-transport : materiale pentru
instalaţiile electrice
19.11.1999 Kolping Werk - 5.000 DM
6.12.1999 Kolping Werk -transport: pachete
9.06.2000 Kolping Werk -transport: alimente, haine,
mobilier, alte bunuri
- 1.000 DM
3.07.2000 Kolping Werk -alimente, obiecte sanitare
3.01.2001 Kolping Werk -jucării, materiale sportive,
aparate de radio
3.01 2001 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
Materiale sportive, materiale
pentru ateliere
17.04.2001 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
Materiale pentru ateliere
4.12.2001 Kolping Erfurt -ţevi, materiale pentru ateliere,
jucării, alimente
18.04.2001 Michael Fielsch Produse de telecomunicaţii,
centrala telefonică
5.11. –
9.11.
2001
Kolping Werk Proiectul ,,Şcoala Verde“ –
Moneasa
3 700 euro
4.01. 2002 Kolping Erfurt Prosoape, materiale sportive,
110
materiale birotică, materiale pt.
ateliere
16.04.2002 Kolping Erfurt Materiale sportive
10.12.2002 Kolping Erfurt Pături, rechizite, materiale
sportive, lenjerie
23.05.2003 Evangeliche
Kirchgemeinde Weimar
Materiale sportive
11.05.2004 Kolping Erfurt Ajutor Casa II – 2 300 euro
I N T E R R E G I A
1.09.1997 - 2.09.1997 Conferinţă Interregia la Ineu
1.10.1997 - 5.10.1997 Invitaţie pentru 10 persoane (copii) la
Weimar
-donaţie -Hardy Rilke - 600 DM
1.10.1997 – 15.10.1997
Conferinţa Mutabor II – Weimar
13.11.1997 Seminar- Bratislava
17.11.1997 Seminar în Franţa.-ţări participante
Lituania, Franţa, România, Ungaria,
Germania
-participarea unui grup de români :
Ciocan O, Dulhazs I., Lasca V., Toth C.,
30.03.1998 -vizita unui grup de 4 persoane din
Germania în România
22.05.1998 – 24.05.1998 Conferinţa „Planet Buchenwald-Deep
Space- Weimar”
-participarea unui grup de 2 persoane:
Nicodin I., Miclăuş T.,
111
S C O Ţ I A - N. A. R. „Nan*s Romanian Appeal”
21.11.1990 N.A.R. –prin: Cristian
Teaching & Worship
-transport: bunuri materiale
3.04.1991 N.A.R. –prin: John
Stanton
-transport : îmbrăcăminte
12.06.1991 N.A.R.-prin Nan
Beveridge
Relief Fund For
Romania
-transport : bunuri pentru copii
-ajutor pentru construcţii
2.04.1992 Express Aid. Din
Irlanda
-transport : pături, haine
6.04.1992 N.A.R.-prin Nan
Beveridge
-transport: medicamente,
îmbrăcăminte, alimente, materiale
sportive
10.10.1992 N.A.R.- -ajutor medical pentru un pedagog
din şcoală – Frăţilă I.
9.02.1993 N.A.R.- -transport : pachete pentru copii
7.05.1993 N.A.R.- - 1.600 Lire
19.12.1993 N.A.R.-prin Agnes
Beveridge, Brian
Johnson, Jean Cowan,
Scott Birrell, Devina
Jackson
-transport umanitar
-petrecerea Crăciunului cu copiii
27.04.1994 N.A.R.- prin James
Steward
- transport: îmbrăcăminte,
încălţăminte, medicamente,
echipament sportive şi sanitare
7.06.1994 N.A.R.- -sponsorizează participarea la
Olimpiada pentru Persoane cu
Handicap de la New Jearsy
(S.U.A.)
6.08.1994 N.A.R.- -1000 Lire
-faianţă, gresie, materiale de
construcţie
112
28.08.1994 N.A.R.- -15 tone de faianţă şi gresie
4.10.1994 N.A.R.—prin: Agnes
Beveridge, Jennifer
Allen, Helen Evans
-transport : alimente,
medicamente, haine
16.03.1995 N.A.R.- -2.401 Lire
-cadouri de Paşti
25.12.1995 N.A.R.- -transport : alimente, instrumente
medicale
16.02.1996 N.A.R.-prin Helen
Evans
-transport umanitar
1.04.1996 N.A.R.- -transport : îmbrăcăminte,
încălţăminte, articole pentru birou
şi baie
21.10.1996 –
28.10.1996
N.A.R.- -transport umanitar
12.04.1997 N.A.R.- - 3000 Lire
27.05.1997 N.A.R.- prin Helen
Evans
-activitate educaţională în
România cu copiii de la şcoala
profesională
28.06.1997-
30.10.1997
N.A.R.- -activitate de caritate cu persoane
cu nevoi speciale
DANEMARCA
1991 Pr- Proiect „ Pedagogi sociali danezi în unităţi
sociale române”
01.1991- 03.1991 Colaborare cu Ranum Statsseminarium
25.05.1991-12.061991 -14 practicanţi danezi în practică
8.07.1991 -vizită din danemarca
6.09.1991-18.09.1991 -vizită de lucru în Danemarca la Ranum
Statsseminarium
7.10.1991 -donaţie autocar „Scania”
6.11.1991 -7 practicante – transport: obiecte de uz şcolar
01.1992 -practicanţi din Danemarca
113
08.1992 -vizită de lucru în Danemarca
11.09.1992 -curs de perfecţionare cu profesori din
Danemarca
- 1.100 DM
15.10.1992 -excursie cu grupul danez la Recaş
4.11.1992 -3 practicanţi din Danemarca
25.11.1992 -3 practicanţi îndrumaţi de profesoara Elinor
Naef
12.1992 - 3 practicanţi în practică în România
17.08.1992- 27.08.1992 -22 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de
lucru în Danemarca
-25.490 DM bani din practică cu care au fost
sponsorizate schimburile de experienţă din
Danemarca
31.03.1993 -transport din Danemarca : materiale pentru
copii, alte bunuri
04.1993 - 7 studenţi în practică în România
15.08.1993 –
15.02.1994
- 2 studenţi în practică în România
1.09.1993 –
30.11.1993
- 7 studenţi în practică în România
15.10.1993 -12 profesori în vizită la Ineu
19.11.1993 -transport : îmbrăcăminte, încălţăminte, biciclete,
jucării
1.12.1993 –
28.02.1994
-10 studenţi în practică în România
1.09.1994- 1.12.1994 - 5 studenţi în practică în România
09.1994 -24 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de
lucru în Danemarca
7.12.1994 -transport : retroproiectoare, alte bunuri pentru
şcoală
6.02.1995- 28.04.1995 - 4 studenţi în practică în România
18.04.1995 -transport : ajutoare umanitare din Danemarca
07.1995 - 10.1995 - 6 studenţi în practică în România
13.07.1995 -transport: haine şi bunuri pentru copii
114
26.09.1995- 30.09.1995 - 8 persoane( profesori danezi) participă la un
curs de perfecţionare
12.10.1995 -transport: îmbrăcăminte, materiale textile, haine,
materiale pentru bucătării
22.10.1997 -„ Ziua Şcolii”- vizita unui grup de la Ranum
Statsseminarium di Danemarca la Ineu
9.12.1997 - 2 studenţi în practică în România
06.1998 - 6 copii vizitează Danemarca
15.07.1998 -donaţie: calculator, imprimantă
19.01.1999 - 1 studentă în practică în România
12.04.1999- 22.04.1999 -16 cadre de la Centrul Şcolar sunt în vizită de
lucru în Danemarca
8.03.2003 -donaţie de mobilier, retroproiector
115
3.3.6. Planul de dezvoltare al Centrului Şcolar 2002-2006
3.3.6.1. Caracterizarea şcolii
Centrul Şcolar Ineu şi-a început activitatea în anul 1904 în vechea
cetate a Ineului sub forma de învăţământ special, ca aşezământ medico-
pedagogic.
Instituţia creată a fost destinată ocrotirii, educării şi instruirii
practice a copiilor cu deficienţe. Pe parcursul anilor instituţia s-a
dezvoltat foarte mult ajungând să fie în prezent un complex şcolar cu o
bază umană şi materială ce s-a îmbunătăţit continuu.
Baza umană se compune din cadre calificate în proporţie de 97%,
numai la discipline psihopedagogie specială mai existând cadre în curs de
calificare.
Şantier bucătărie şi sală de sport
Baza materială se compune din două clădiri destinate
învăţământului teoretic, o clădire destinată atelierelor, cu o seră şi un
atelier auto în completare, două corpuri de clădire pentru cazare, o
cantină, sală de sport şi mai multe terenuri ataşate, centrală termică
proprie, spălătorie şi cabinete medicale.
Spaţiile destinante procesului activităţilor de învăţământ, de
profesionalizare şi cazare sunt distribuite în felul următor: 19 săli de
116
clasă, o sală de sport, un club multifuncţional (mansarda corpului de
internat C), 20 laboratoare şi cabinete, 20 ateliere, 20 dormitoare, o sală
pentru activităţi festive (la mansarda clădirii atelierelor).
Instituţia cuprinde:
o Şcoala cu clasele I-VIII, şcoala incluzivă care cuprinde 63
elevi având vârsta între 7-16 ani, o parte dintre aceştia
provenind din familii de etnie rromă (32). Din totalul de
elevi, 28 sunt orfani si sunt cuprinşi in programul
Fundatiei Impreună (oferindu-le ocrotirea în cele trei case
de tip familial);
o Şcoala profesională pentru elevii cu nevoi speciale
cuprinşi în 19 clase cu un efectiv de 186 elevi. Ei sunt
instruiti în scopul însuşirii uneia dintre meseriile: tâmplar,
zugrav, zidar lăcătuş, confecţioner îmbrăcăminte,
horticultor, zootehnist, tapiţer, instalator sanitar, bucătar;
o Şcoala de Arte si Meserii (S. A. M.) cuprinzând elevii din
învăţământul de masă (public) în 6 clase cu un efectiv de
125 elevi. Aceştia sunt instruţti în scopul însuşirii uneia
dintre meseriile: lucrător în mecanica de motoare, lucrător
în comerţ, lucrător în structuri pentru construcţii, lucrător
instalator pentru construcţii, lucrător textile –
pielărie.Menţionăm că numărul claselor de SAM public va
creşte în anii următori.
3.3.6.2. Motivaţia
a) De ce Şcoală de Arte si Meserii (S.A.M) si şcoală profesională
la Ineu?
Tradiţie -100 de ani de învăţământ pentru meserii – în 1904 s-a
înfiinţat la Ineu Aşezământul Medico Pedagogic – transformat sucesiv
până la Şcoala de Arte şi Meserii incluzivă de astăzi.
Resurse umane calificate şi Resurse materiale (descrise mai sus).
Situarea geografică a Ineului – CENTRU, puţin nord a judeţului, cu un
bazin vast de recrutare a educabililor.
Reţea neguvarnementală vastă de sprijin pentru susţinerea
proiectelor de dezvoltare şi pregătire profesională.
Reţea de întrerprinderi partenere pentru a beneficia de Resursele
educaţionale oferite de C.S.I.
b) Ce se realizează în şcoala de la Ineu?
S.A.M. şi Şcoala profesională de la Ineu oferă multe posibilităţi:
117
o Pregătire profesională într-o specialitate în condiţii logistice
adecvate si cu sprijin uman calificat pentru o gamă largă de
meserii (toată gama de calificări din construcţii, prelucrarea
lemnului, mecanic, electric, confecţii, agricol, turism şi
alimentaţie publică)
o Posibilităţi de interdisciplinaritate si chiar policalificare;
o Testare a predispoziţiilor native si dezvoltarea aptitudinilor
individuale;
o Pregătire socială pentru integrare;
o Posibilitatea de a urma o specializare – profesionalizare,
integrare, pregătire dorită (propusă).
c) Cine poate beneficia de mediul educaţional de la Ineu ?
o Mediul educaţional de la Ineu poate fi abordat de:
o Copiii din învăţământul public care doresc pregătire prin
meseriile oferite prin planul de Şcolarizare al C.S.I.
o Băieţi si fete, absolvenţi ai şcolii ajutătoare;
o Copii încă neşcolarizaţi;
o Tineri cu diferite probleme de adaptare educaţională;
o Copii care au avut eşec în învăţămîntul public;
d) Posibilităţi de implicare în acţiuni specifice familiei
(substituire).
Pentru copiii orfani, mediul din Ineu a oferit prin preocuparea
unor cadre de excepţie, o alternativă, si anume Fundaţia pentru Integrare
şi sprijin Social Împreună, creaţie a cadrelor didactice ale Centrului
Şcolar Ineu, care realizează în fapt integrarea socio-profesională a
tinerilor absolvenţi de şcoală profesională, orfani şi a altor categorii
defavorizate.
3.3.6.3. Analiza SWOT
A. Puncte tari
o Baza umană pregătită pentru activitatea cu copiii cu deficienţe,
calificată, cu disponibilităţi pentru activitatea si cu copiii din
învăţământul public;
o Tradiţie de 100 de ani în învăţământ profesional şi special;
o Grup foarte activ implicat în redactarea unor programe de reformă
educativă, programe de tineret şi programe sociale;
118
o Baza materială, clădiri si alte spaţii concepute corespunzător
activităţii educative, recuperatorii şi mai ales pregătirii
vocationale;
o Poziţia geografică favorabilă a Ineului, tipul de activităţi
educative al şcolii fiind nereprezentat în zonă;
o Posibilităţi de interdisciplinaritate, policalificare si pregătire
complementară;
o Obişnuinţa comunităţii cu copiii cu nevoi speciale;
o Posibilităţi de asistenţă în domeniul psiho-pedagogic, terapia
deficienţilor de diferite tipuri, asistenţă socială, cazare, masă, etc.;
o Activitatea autofinanţată care sprijină dezvoltarea cu forţe proprii
a activităţii şcolii şi susţine practica productivă a elevilor;
o Activitate extra-curriculară dezvoltată: echipa de dansuri, echipe
pe ramuri de sport, cerc de desen şi sculptură în lemn, cor,
programe pentru tineret ;
o Apartenenţă la structuri internaţionale, parteneriate cu asociaţii şi
fundaţii în cadrul unor programe educative şi de susţinere
materială.
Şantier cabinet medical
119
B. Puncte slabe
o Investiţia în continuare la ateliere fără susţinere financiară
guvernamentală, care resoarbe o importantă resursă financiară
extrabugetară şi din autofinanţare, resursa care ar putea fi folosită
pentru utilare;
o Impactul modificărilor administrative permanente prin existenţa
în incintă a C.P. aflat în restructurare şi preluarea de la acesta
treptat a unor strucuri materiale.
C. Oportunităţi (Analiza de posibilităţi)
o Plasarea copiilor orfani în case de tip familial, familii adoptive ;
transformarea instituţiei în şcoala cu internat cu regim
săptămânal ;
o Spaţiile mari încă nedate în folosinţă oferă posibilitatea adoptarii
unor meserii noi si utilarea rapidă a acestor spaţii pentru
pregătirea în noile specializări ;
o Adoptarea unor alternative educaţionale pentru toate categoriile
de copii şi tineri defavorizaţi: completarea studiilor generale prin
clase incluzive şi prin studii la comasaţi, frecvenţă redusă,
învăţământ la domiciliu, clase integrate la învăţământul
profesional, învăţământ profesional public, învăţământ şi inserţie
post-profesională, etc. ;
o Dezvoltarea unei Şcoli de Arte si Meserii incluzive (S.A.M.) cu
baza materială modernă, personal calificat şi multiple posibilităţi
de manifestare prin activităţi extracurriculare si programe interne
şi internaţionale, care să confere un înalt standard al serviciilor
educative acordate ;
o Centru de Resurse pentru servicii speciale către învăţământul
public ;
o Centru de testare a aptitudinilor şi îndrumare spre meserie pentru
tineri neşcolarizaţi, dar şi pentru alte categorii de tineri ;
o Favorizarea unui climat creativ şi responsabil în rândul
personalului pentru adoptarea la cerinţele reformei.
D. Factori de risc (Diagnoza mediului intern si extern)
o Concurenţa la nivelul Şcolii de Arte şi meserii cu Grupul Şcolar
Industrial Mihai Viteazul Ineu, pentru anumite calificări;
o Posibilităţi reduse de susţinere din partea comunităţii locale ;
120
o Insuficientă pregătire a unor categorii de cadre pentru practica
educaţională incluzivă.
3.3.6.4. Analiza PEST
În tendinţele de dezvoltare educaţională ale zonei Ineului se
conturează câteva
Direcţii prioritare, în concordanţă cu tendinţele de dezvoltare
judeţene, regionale, naţionale şi chiar europene. Una dintre aceste
priorităţi este dezvoltarea în Ineu a unui centru de pregătire profesională
apt să deservească Ineul şi satele din împrejurimi cu servicii educaţionale
de calitate optimă, compatibile cu standardele europene. Argumentele
aduse în favoarea acestei politici educaţionale de la nivel local şi regional
sunt:
o necesitatea descentralizării învăţământului tehnic de la
nivelul municipiilor şi distribuirea lui proporţională la
nivelul judeţului pentru a micşora distanţele dintre
beneficiari şi prestatorul de servicii educative;
o situarea geografică şi intersecţia de căi de comunicaţie de
la nivelul Ineului (central – nordic, cu 12 comune
aparţinătoare, o mulţime de sate şi alte localităţi mai
îndepărtate – subcarpatice – care au căi de comunicaţie
directă spre Ineu);
o bază materială (infrastructură) bine dezvoltată şi Resurse
umane calificate;
o tradiţie în specializări de interes pentru zonă:mecanic,
prelucrarea lemnului, construcţii, confecţii, agricol;
Din punct de vedere economic, Ineul se găseşte într-o zonă
predominant agricolă cu creşterea animalelor, agricultură mare şi
piscicultură dezvoltată, cu terenuri forestiere abundente şi întreprinderi
de prelucrarea lemnului în împrejurimi, întreprinderi mecanice, de
confecţii şi comerţ. Se estimează o dezvoltare accentuată a prelucrării
lemnului bazat pe materia primă abundentă, dezvoltarea întreprinderilor
mecanice şi a componentelor pentru maşini (în special reparaţii auto,
structuri metalice, cablaje – numai în perioada 1998-2002 au fost
înfiinţate peste 10 astfel de microîntreprinderi). Un impact deosebit l-au
avut întreprinderile în “lohn”, în domeniul confecţiilor funcţionând peste
15 astfel de întreprinderi iar recent a început investiţia pentru o
întreprindere de cablaj care va absorbi aprox. 4500 de muncitori în
special în domeniile mecanic, electromecanic şi construcţii-prin
dezvoltarea în lanţ a altor sateliţi economici.
121
Din punct de vedere social, dezvoltarea centrului de pregătire
profesională şi pentru integrare la Ineu este de asemenea benefic:
o creşte şansa de pregătire a copiilor în meseriile pe care le doresc
datorită costurilor mai mici de deplasare, de cazare în internat (vezi
sprijinul pe care îl acordă instituţia unor categorii de copii) şi de
contact cu familia şi datorită gamei foarte largi de meserii
(domenii) abordate;
o impactul pozitiv este major la nivelul grupurilor cu grad ridicat de
risc (comunitatea rromă, copiii cu nevoi speciale, copiii cu abandon
şcolar, datorită practicii incluzive;
o un număr foarte ridicat de copii din zonă apelează la o calificare
chiar dacă ulterior nu se angajează, rămânând să lucreze pe utilaje
agricole în gospodărie sau în fermele de animale (comunitate rurală
încă preponderent agrară, dar cu tendinţe de concentrare a
pământului).
o fiind zonă de restructurare militară, se aşteaptă ca mare masă de
bărbaţi să apeleze la reconversie profesională, mai ales pentru
domeniile mecanic, electromecanic, construcţii şi prelucrarea
lemnului pentru a se putea încadra într-o zonă de dezvoltare
preconizată.
Centrul şcolar Ineu a dezvoltat structuri materiale care sunt apte să
suporte adaptarea la retehnologizare. Această retehnologizare trebuie să
vină în întâmpinarea cerinţelor întreprinderilor europene care încadrează
forţa de muncă. Pentru a îndeplini această cerinţă, în ultimi 14 ani
instituţia a dezvoltat puternice parteneriate şi a adoptat programe de
dezvoltare a structurilor de profesionalizare (au fost efectuate construcţii
în valoare de peste 90 de miliarde lei din Resurse neguvernamentale. Au
fost efectuate şi utilări masive, dar acestea au reprezentat o pondere mai
mică datorită investiţiilor mari în structuri. Cel mai bine utilate în acest
moment sunt atelierele de confecţii.
3.3.6.5. Viziunea – Misiunea
A. Viziunea
Şcoala de Arte si Meserii de nivel european pentu toate categoriile de
copii, cu structuri de sprijin pentru copiii care au suferit eşec în
învăţământul public general şi structuri preprofesionale pregătitoare şi
post profesionale integratoare. Centru de pregătire pentru integrare a
diferitelor categorii de copii şi tineri, care au beneficiat sau nu de o
122
educaţie anterioară într-un sistem public sau special, cu posibilităţi de
testare a aptitudinilor, consiliere, orientare şi terapie.
B. Misiunea
Organizarea pas cu pas a Şcolii de Arte şi Meserii şi Centrului de
pregătire, în coformitate cu viziunea expusă, mobilizând toate Resursele
bugetare şi extra bugetare care pot fi accesate.
Conferinţă internaţională la Centrul Şcolar
3.3.6.6. Ţinte strategice – Opţiuni prioritare
Prioritatea I: Realizarea integrării cu învăţământul public sub formă
individuală, de grupă sau clasă cu scopul nondiscriminării şi
compatibilizării mediului şcolar cu cel social în care va pleca copilul;
transformarea Centrului Şcolar Ineu în instituţie şcolară
integratoare/incluzivă.
Transformarea din şcoală profesională specială cu clasele I-VIII
în şcoală publică incluzivă cu clasele I-VIII pentru normalizarea vieţii
instituţionale şcolare a copiilor cu necesităţi educaţionale speciale şi
oferirea unor posibilităţii de terapie şi instruire profesională adecvată
copiilor fără deficienţe.
123
Transformarea se impune ca urmare a condiţiilor existente:
Resurse umane adecvate, Resurse logistice importante (internat, cantină,
clădiri pentru ateliere şi spaţii educative, sală de sport, cabinete de
terapie), situare geografică, adaptabilitate la cerinţele unui învăţămînt
modern, de tip european (toate cadrele didactice au beneficiat de cel
puţin un stagiu de formare în străinătate)
Obiective operaţionale:
Organizarea structurilor şcolii de arte şe meserii incluzive;
Organizarea structurilor pentru clasele I-VIII incluzive;
Fundamentarea bugetului şi Resurselor umane şi materiale,
regîndirea programului de dezvoltare în conformitate cu cerinţele tipului
de activitate nou abordat.
Modalităţi de evaluare:
o numărul de copii integraţi individual;
o numărul de copii integraţi sub formă de grup;
o numărul de clase integrate /proporţia învăţământ special-
invăţământ public;
o numărul de cadre didactice apte să conducă ambele tipuri de
activităţi (de şcoală publică şi şcoală specială;numărul cadrelor
specializate în învăţămânzul incluziv;
o numărul de spaţii multifuncţionale;adaptarea structurilor
materiale la cerinţele învăţământului profesional incluziv;
o -numărul activităţilor menite să sprijine învăţămîntul de tip
incluziv:activităţi în tandem,munca în echipă,activităţi pe
curiculum personalizat,etc;
Acţiuni: A1. Elaborarea şi autorizarea programului de transformare în şcoală
profesională publică incluzivă cu clasele I-VIII;
o În conformitate cu programul de măsuri al Guvernului României,
adoptarea învăţământului profesional public, începănd cu anul
şcolar 2001-2002 – Răspunde Consiliul de administraţie şi
Directorul;
o Obţinerea certificatului de şcoală de arte şi meserii incluzivă –
până în vara anului 2004 – răspunde Directorul.
A2. Adaptarea planului de şcolarizare la cerinţele pieţei muncii locale şi
la solicitările de calificare ale comunităţii;
o Dialogul cu clasele terminale din şcolile generale de unde provin
copiii şi cu autorităţile locale din comunele respective – anual,
grupul de lucru constituit prin comisia diriginţilor;
o Consultarea diagnozei ocupării forţei de muncă şi solicitărilor de
pe piaţa muncii de către un colectiv constituit din ingineri,
124
psihologi, asistenţi sociali, părinţi şi alte categorii de specialişti;
autorizarea planului de şcolarizare de către autorităţile locale
A3. Adaptarea Resurselor umane şi materiale la cerinţele învăţământului
incluziv (priorităţile II şi III);
A4. Adaptarea structurilor administrative la cerinţele învăţământului
vocaţional şi incluziv;
o reintrarea în posesia internatului şi cantinei ;
o prin scoaterea copiilor din clasele integrate clasele I-VIII în case
de tip familial prin programul de parteneriat cu Fundaţia
Împreună se va prelua de la Centrul de plasament un corp din cele
trei de internat, cu două etaje destinate internatului şi celelalte
două etaje destinate înv. incluziv general – septembrie 2003 –
răspunde comitetul de cadre didactice coordonatoare ale fundaţiei
şi conducerea CSI, DGPDC Arad (vezi contracte de parteneriat).
RESURSE: Suport financiar din partea Fundaţiei Împreună.
o prin plasarea copiilor de şcoală de arte şi meserii aflaţi în regim
rezidenţial în case de tip familial, complexul CSI se va elibera
integral şi vor fi preluate cantina, spălătoria , cabinetele medicale,
sera din incintă şi celelalte două corpuri de internat; primul corp
de clădire va fi destinat claselor incluzive I-VIII şi profesionale,
al doilea corp va fi destinat internatului şcolar, iar al treilea corp
va fi transformat în casă de oaspeţi pentru practica claselor de
turism – septembrie 2005 – răspunde comitetul de coordonare al
Fundaţiei Împreună şi Consiliul de Administraţie CSI, DGPDC
Arad. (vezi contracte de parteneriat). RESURSE: Suport financiar
din partea fundaţiei Împreună.
o organizarea parteneriatului cu administraţia publică locală;
o consultarea administraţiei publice locale în redactarea planului de
şcolarizare-anual – răspunde Consiliul de Administraţie;
o organizarea unui parteneriat pentru acordarea de servicii de
cazare sub formă de casă de oaspeţi primăriei Ineu prin activitatea
autofinanţată a atelierelor de producţie – Primăria urmează să
susţină dezvoltarea acestui proiect – începănd cu primăvara
anului 2006 - răspunde dir. adj. şi colectivul de coordonare al
activităţii autofinanţate.
o organizarea de proiecte comune de dezvoltare prin Resurse
financiare nerambursabile – minim două proiecte anual –
răspunde colectivul de elaborare a aplicaţiilor pentru proiecte,
coordonatori: ing.Zdrenţan Mihăiţă şi prof. Nicodin Ioan.
o distribuirea personalului proporţional în conformotate cu
ponderea celor două forme de activitate;
125
o personalul va fi distribuit proporţional în conformitate cu
ponderea celor două forme de activitate educativă – specială şi
publică – începând cu anul şcolar 2002-2003 – răspunde
serviciul secretariat şi contabilitate.
o construcţia şi adaptarea bugetului la structurile reorganizate;
o execuţiile bugetare vor efectuate distinct pentru bugetarea de la
Consiliul judeţean ,respectiv Consiliul local, respectiv activităţi
autofinanţate, respectiv donaţii şi sponsorizări – începând cu anul
şcolar 2002-2003 – răspunde serviciul contabilitate şi
ordonatorul de credite.
o reorganizarea activităţii autofinanţate; (prioritatea VIII).
A5. Atragerea de fonduri extrabugetare şi creşterea potenţialului de
investiţii. ( priorităţile VI-VII şi VIII).
A6. Regândirea programului de investiţii şi adaptarea lui la cerinţele noii
organizări (prioritatea III).
Grup Freinet la Ineu
126
Prioritatea II: Adecvarea/compatibilizarea Resurselor umane la
cerinţele şcolii de arte şi meserii, învăţământului incluziv şi la celelalte
cerinţe ale reformei.
Personalul şi în special cadrele didactice sunt cheia dezvoltării
unui învăţământ de calitate. De aceea în ultimii 10 ani Centrul Şcolar
Ineu a pus un accent deosebit pe dezvoltarea potenţialului Resursei
umane. Alături de acest lucru, posibilitatea recrutării grupului ţintă
(existenţa educabililor în bazinul de acţiune al instituţiei) şi conformitatea
ofertei cu cererea dă viabilitate competiţiei pentru oferta de servicii
educative.
Cadre didactice şi alte categorii de personal:
Toate cadrele didactice au efectuat cursul de psihopedagogie
specială prin Casa Corpului Didactic la nivelul instituţiei. În proporţie de
97 % posturile sunt ocupate cu specialişti calificaţi. Majoritatea cadrelor
didactice sunt localnici (doar două cadre didactice fac naveta din sate din
apropiere). Numărul mare al psihologilor (6 catedre) permite organizarea
adecvată a terapiilor, cosilierea cadrelor didactice şi o activitate
fructuoasă la nivelul comisiilor metodice. Toate cadrele au efectuat stagii
de formare în străinătate. Un număr mare de cadre didactice au fost
îndrumători pentru practica pedagogică a studenţilor din străinătate.
Majoritatea cadrelor didactice au participat la activităţi sociale, fiind
organizatorii Fundaţiei pentru integrarea copiilor orfani şi membri activi
ai acesteia.
Grup ţintă-educabilii:
Un număr mare de copii din zona Ineului sunt nevoiţi să se
deplaseze la Arad pentru a se califica în anumite meserii, neavând
posibilitatea să facă acest lucru în zonă. Pentru calificările la care există
posibilităţi de calificare în zonă, baza umană şi mai ales materială sunt
inadecvate. Ineul situat în zona centrală-nordică a judeţului poate oferi
pregătire profesională pentru copiii proveniţi din comunele şi satele din
această zonă de mijloc. Prin activitatea grupului de psihologi au fost
descoperiţi un număr mare de copii neşcolarizaţi, în special din familii de
rromi şi familii sărace, care trebuie reintegraţi în circuitul educativ.
Obiective operaţionale:
Personal de calitate, în conformitate cu cerinţele unei şcoli de
nivel european
Servicii educative de calitate,în conformitate cu cerinţele unui
învăţământ modern.
Modalităţi de evaluare:
127
o numărul de activităţi de perfecţionare a cadrelor
didactice/ponderea cadrelor didactice care se pregătesc continuu
pentru a îmbunătăţi standardele de performanţă;
o adaptarea la cerinţele unui învăţămînt modern/numărul cadrelor
didactice apte să opereze şi să conducă lecţii asistate de
calculator,care au modulul de psihopedagogie specială,care
participă la activităţi extracuriculare şi sunt prişi în activităţi
comune cu instituţii din străinătate,etc.
o ponderea posturilor ocupate cu specialişti în domeniu;
o numărul de activităţi de consiliere şi întîlniri cu elevi absolvenţi ai
claselor a VII-a
o numărul de locuri ocupate din planul de şcolarizare;
Activităţi/acţiuni: cadre didactice şi personal:
A1 Perfecţionarea tuturor cadrelor nou încadrate în psihopedagogie
specială;
o anual, prin parteneriatul cu U. Aurel Vlaicu din Arad –
RESURSE - fiecare cursant individual.
A2 Perfecţionarea tuturor cadrelor didactice în operarea pe calculator şi
conducerea lecţiilor asistate de calculator;
o în anul şcolar 2003-2004, prin parteneriat cu o firmă de instruire
pe calculatoare se va realiza instruirea la nivel de instituţie a
tuturor cadrelor didactice răspunde comisia tehnică, dir. adj.
Zdrenşan Mihăiţă – RESURSE - fiecare cursant îşi plăteşte
cursul; se vor constitui grupe din afara instituţiei pentru obţinerea
unor venituri suplimentare.
A3 Organizarea unor parteneriate cu universităţi şi cuprinderea cadrelor
didactice în cursurile de perfecţionare periodică;
o organizarea unui parteneriat cu universităţile din Arad pentru
perfecţionarea periodică a cadrelor didactice – an şcolar 2002-
2003 - răspunde Comisia diriginţilor.
A4 Organizarea prin comisiile metodice a unor activităţi periodice de
perfecţionare prin dezbateri şi activităţi metodice pentru:
o adoptarea unor programe alternative conform planului de
activitate al comisiilor metodice – Resurse – cadrele didactice;
o curriculum adaptat;
o învăţămănt integrat/incluziv - modalităţi de abordare, avantaje şi
dezavantaje, metodologii, forme de activitate la clasă;
o învăţământul tehnic, forme moderne de abordare a activităţilor
(lucrul în tandem-maistru şi inginer de ex.).
o managementul clasei, consiliere şi orientare;
o managementul instituţional;
128
o prin activitatea grupului managerial cadrele didactice vor fi
îndrumate să participe la cursuri de management pentru a putea
conduce instituţii şcolare – periodic, în conformitate cu programul
de instruire publicat de universităţi – realizat prin comisiile
metodice.
o redactarea şi conducerea unor documente didactice şi de
manageriat;
o Cadrele didactice vor participa la întocmirea şi conducerea unor
documente de manageriat al şcolii – permanent – în funcţie de
necesităţi, planificat prin comisiile metodice.
o reforma învăţământului, reforma instituţională, adoptarea de
alternative, adaptarea la cerinţele în permanentă schimbare.
o Conform planului de activitate al comisiilor metodice – Resurse –
îndrumătorii comisiilor metodice, invitaţi, specialişti în domeniu.
A5. Iniţierea cadrelor didactice în elaborarea şi conducerea unor
proiecte de dezvoltare şi în cadrul unor programe europene.
o Implicarea cadrelor didactice în elaborarea şi conducerea unor
proiecte – fiecare cadru didactic trebuie să participe în echipă la
elaborarea şi implementrea a cel puţin un proiect anual –
Începând cu anul şcolar 2003-2004 – Răspund şefii de
compartimente/catedre.
o Grupul de lucru pentru proiecte iniţiat prin Fundaţia Împreună va
iniţia echipele în activitatea pe bază de proiecte - anul şcolar
2004-2005 – coordonator - Directorul
A6. Creşterea capacităţii de comunicare internaţională-iniţierea cadrelor
în limba engleză.
o organizarea unor cursuri de limba engleză cu cadrele didactice la
nivel de instituţie – răspunde profesorul de limba engleză –
începând cu anul şcolar 2003-2004, RESURSE - subvenţionarea
cursurilor de către Fundaţia Împreună.
A7. Pregătirea pedagogică internă sau prin cursuri prin universităţi a
personalului didactic auxiliar şi nedidactic;
o Organizarea de cursuri de psiho-pedagogie cu personalul
nedidactic şi didactic auxiliar pentru compatibilizarea
comportamentului acestor categorii de personal-la nivel de
instituţie – răspund psihologii şi consilierii şcolari; RESURSE:
fondul de 2%, în conformitate cu programul adoptat în Consiliul
de administraţie.
129
Elevi:
A8. Testarea aptitudinilor şi orientarea vocaţională corectă:
o Testarea copiilor absolenţi ai clasei a VIII-a se va face de cel
puţin două ori pe parcursul anului şcolar; vor fi luate în
considerare caracterizările diriginţilor, fişele de examen
psihologic, rezultatele analizei în echipă a fiecăruicaz - răspunde
echipa de psihologi, diriginţii . RESURSE: personalul CSI – în
cadrul activităţii şcolare.
o Toţi copiii vor fi urmăriţi pe parcursul anului I pentru a fi
reorientaţi în caz de nevoie, în conformitate cu aptitudinile
manifestate - Răspunde echipa formată din inginer şi maistru,
psihologul şi dirigintele fiecărei clase; RESURSE - activitatea
didactică planificată.
A9. Accentuarea activităţilor de educaţie tehnologică la clasele V- VIII
şi în special la clasele VII-VIII pentru o mai bună orientare profesională.
o Activităţi săptămânale derulate în atelierele şcolii profesionale,
sub îndrumarea profesorului de educaţie tehnologică sau
maistrului instructor sau sub îndrumarea profesorului educator
după masa; RESURSE - 2% şi activităţi din planul de învăţământ.
A10. Orientarea practică şi instruirea pe produs.
o contractarea unor lucrări în conformitate cu cerinţele programei
fiecărei meserii;Raspunde biroul coordonare ateliere.
o instruirea pe produs se va accentua pe parcursul şcolarizării spre
anii terminali; Răspunde colectivul de coordonare al activităţii
practice – RESURSE - materiale din donaţii, în claborare cu
Fundaţia Împreună şi asociaţii din străinătate, contracte de
colaborare cu întreprinderi.
A11. Asigurarea unor elemente de interdisciplinaritate în pregătirea
profesională-colaborarea între ateliere; De fiecare dată cînd este nevoie,
răspunde echipa tehnică a fiecărei clase - RESURSE: prin programă, în
cadrul orarului stabilit.
A12. Cuprinderea tuturor copiilor în activităţi de terapie şi recuperare
psihologică şi fizică, Răspunde catedra de psihopedagogie şi catedra de
CFM. RESURSE - prin planul de şcolarizare pentru copiii cu decizie de
la comisia de expertiză, prin remunerare din 2% şi fonduri extrabugetare
pentru ceilalţi copii.
o Triere şi măsurători antropometrice la început şi sfărşit de an
şcolar, stabilirea măsurilor de recuperare şi redactarea planurilor
individuale de recuperare.
o Adaptarea planurilor terapeutice pe parcursul anului şcolar;
130
o Colaborarea cu medicul şcolar pentru diagnostic şi redactarea
planurilor de recuperare.
A13. Organizarea optimă a procesului instructiv educativ - Răspunde
colectivul managerial, responsabilii comisiilor metodice, fiecare cadru
didactic.
A14. Organizarea unor activităţi ajutătoare în sprijinul instruirii practice
(vizite în întreprinderi, practica la agenţi economici, concursuri pe
meserii, etc.)
A15. Organizarea activităţilor extracuriculare; la nivelul instituţiei
trebuie să funcţioneze:
o corul copiilor - răspunde responsabilul cu munca educativă şi
profesorul îndrumător - RESURSE: normare de cercuri,
2%,activităţi finanţate prin ONG-uri.
o dansurile populare răspunde responsabilul cu munca educativă şi
profesorul îndrumător- RESURSE: 2%, normare de cercuri,
activităţi finanţate de ONG-uri.
o echipele pe ramuri de sport - răspunde catedra de educaţie fizică-
RESURSE: cercuri, competiţii finanţate de ONG-uri.
A16. Acordarea unui sprijin social copiilor proveniţi din familii sărace:
răspunde serviciul de asistenţă socială şi grupul de lucru pentru
parteneriatele cu ONG-uri.
o echipament şi unele produse alimentare prin contract cu
organizaţii din Germania şi alte ONG-uri.
o rechizite şi alte bunuri de interes şcolar - prin diferite programe
guvernamentale şi neguvernamentale.
o subvenţionarea unei părţi din costurile internatului - prin
parteneriatul cu ONG-uri şi din alte Resurse proprii.
Prioritatea III: Adecvarea/compatibilizarea bazei materiale cu cerinţele
învăţământului profesional european şi cerinţele învăţământului incluziv.
În contextul învăţământului tehnic european, Şcoala de Arte şi
Meserii trebuie să ofere condiţii materiale optime pentru derularea
procesului instructiv-educativ. Aceste condiţii se referă la facilităţile
directe (săli de clasă, laboratoare, cabinete, ateliere, dotări pentru
instruirea practică, etc.), dar şi la facilităţi indirecte (săli de sport şi
terapie, terenuri de practicare a exerciţiilor fizice în aer liber, săli de
muzică, internat, cantină, cabinete medicale, bibliotecă, etc), care să
permită manifestarea şi dezvoltarea tuturor aptitudinilor copiilor.
Centrul Şcolar Ineu a început acţiunea de refacere şi adaptare a
bazei materiale încă din 1990. În ultimi 14 ani au fost date în folosinţă 2
131
corpuri de internat, o clădire destinată activităţilor de recuperare şi
socializare, cabinetelor de psihopedagogie specială şi cultură fizică
medicală, o clădire multifuncţională pentru terapie medicală, o sală de
sport, o cantină, spălătorie, atelier auto, seră didactică şi a fost construită
aproape în întregime clădirea pentru atelierele noi. Aceste investiţii au
fost efectuate în proporţie de 70% din surse neguvernamentale. Pentru a
realiza condiţiile necesare unei şcoli de arte şi meserii incluzive moderne
sunt necesare dotări şi unele transformări ale spaţiilor destinate
învăţămăntului teoretic din clădirea construită în 1977.
Obiective operaţionale:
o adaptarea bazei materiale la cerinţele învăţământului profesional
şi incluziv;
o realizarea dotărilor corespunzătoare cerinţelor;
o amenajarea unor spaţii pentru activităţi complementare.
o Modalităţi de evaluare:
o nivelul de dotare a atelierelor şi laboratoarelor tehnologice pentru
fiecare domeniu;
o compatibilitatea spaţiilor cu cerinţele igienico-sanitare şi alte
norme europene;
o numărul şi nivelul de dotare al cabinetelor de formare
individuală-se vor raporta la ponderea fiecărei specializări în
parte.
o numărul spaţiilor destinate activităţilor complementare;
o ponderea parteneriatelor cu întreprinderi economice raportat la
ponderea domeniului în planul de şcolarizare realizat
Acţiuni:
A1. Dotarea primului cabinet de informatică, minim 15 calculatoare -
termen 2002-2003 RESURSE:parteneriate neguvernamentale, prin
proiecte-răspunde catedra tehnică şi informatică.
A2. Dotarea celui de-al doilea cabinet de informatică, minim 25 de
calculatoare şi legarea lor în reţea - termen toamna anului 2004 -
Răspunde catedra tehnică şi informatică - RESURSE: programul MECT,
parteneriat neguvernamental, Resurse proprii.
A3. Instalarea antenei pentru Internet - termen sfărşitul anului 2004 -
răspunde catedra de informatică: RESURSE neguvernamentale.
A4. Dotarea cabinetelor de pregătire individuală cu calculatoare,
imprimante şi posibilităţi de multiplicare şi acces la internet, cel puţin
unul pentru fiecare comisie metodică (4 cabinete) – termen - finele anului
şcolar 2004-2005 - răspunde manageriatul instituţiei şi responsabilii
comisiilor metodice.
132
A5. Terminarea clădirii atelierelor şi darea în folosinţă a modulelor de
pregătire practică pentru fiecare domeniu: răspunde grupul de coordonare
al investiţiilor şi echipa managerială;
o Modulul pentru prelucrarea lemnului, constituit din sală de
maşini, uscătorie, sală de şlefuit, atelier pentru presă şi mobilier
greu, 2 ateliere pentru confectionare mobilier, un atelier pentru
tapiţerie-termen-parţial an şcolar 2003-2004 - integral an şcolar
2004-2005 - RESURSE: regie proprie a atelierelor, Resurse
neguvernamentale, proiecte nerambursabile.
o Modulul pentru mecanică şi lăcătuşerie, format din atelier mecani
pentru maşini cu gabarit ridicat, două ateliere cu elevator, sală
pentru vopsitorie şi sală pentru maşini grele - parţial în anul şcolar
2002-2003 şi 2003-2004 şi finalizare în 2005. RESURSE:
parteneriat neguvernamental, proiecte nerambursabile, execuţii în
regie proprie, eventual programul de investiţii al MECT.
o Modulul pentru domeniul electric şi electronic constituit din două
săli multifuncţionale – termen - an şcolar 2004-2005; RESURSE:
proiect nerambursabil, regie proprie, parteneriat cu ONG-uri, alte
Resurse locale (eventual parteneriat cu întreprinderi).
o Modulul pentru construcţii
o Modulul pentru confecţii
o Modulul pentru activităţi hoteliere
o Modulul pentru agricultură
A6. Amenajarea unor laboratoare tehnologice pentru fiecare domeniu
pentru activitatea teoretic – practică – domeniile: mecanic, electric,
construcţii, confecţii, lemn, activităţi hoteliere, în perioada 2004-2006,
câte trei în fiecare an şcolar, primul în septembrie 2004 pentru activităţi
hoteliere – răspunde – fiecare colectiv pe domeniu şi echipa
managerială; RESURSE: regie proprie, Resurse neguvernamentale din
parteneriate, proiecte nerambursabile.
A7. Completarea bazei pentru terapie şi recuperare; pe lângă sala de
sport, sala de cultură fizică medicală, terenuri de sport şi cabinete de
psihopedagogie, va mai fi amenajată o sală multifuncţională pentru
fizioterapie, forţă, gimnastică ; termen-finele anului 2005, în clădirea
nouă a atelierelor; Răspunde catedra de educaţie fizică şi CFM;
RESURSE: dotări din parteneriate cu ONG-uri, regie proprie.
A8. Amenajarea casei de oaspeţi în regim autofinanţat pentru practica
claselor de hotelieri - una din clădirile de internat - termen de preluare de
la DGPDC Arad, iunie 2005, termen de dare în folosinţă - iunie 2006 .
Răspund, conform acordurilor cu DGPDC Arad, comisia de negociere,
echipa managerială, echipa de specialişti din domeniul hotelier;
133
RESURSE: prin programul cu Caritas Paderborn, utilarea spaţiilor, regie
proprie, parteneriat cu administraţia publică locală. Prin parteneriat cu
Fundaţia Împreună vor fi amenajate case de tip familial pentru toţi copiii
CP Ineu – iunie 2006.
A9. Reamenajarea internatului în al doilea corp de internat şi mutarea lui
din clădirea destinată cabinetelor şi sălilor de clasă pentru clasele I-VIII -
termen de preluare de la DGPDC Arad - iunie 2006, termen de dare în
folosinţă reamenajat, iunie 2007. Răspunde administraţia CSI:
RESURSE: administraţia publică locală şi lucrări în regie proprie.
A10. Recompartimentarea unor spaţii din clădirea veche pentru sălile de
clasă. Vor fi mărite 5 săli destinate activităţilor teoretice prin
recompartimentare – Termen – 2004 - redactarea planurilor şi efectuarea
primelor compartimentări – finalizare până în 2006-Răspunde echipa de
coordonare pentru investiţii; RESURSE: regie proprie proiect
nerambursabil, parteneriate neguvernamentale.
A11. Dotarea unei centrale termice proprii pentru ateliere şi trecerea ei în
regim autofinanţat. Se impune pentru a putea gestiona mai bine
activitatea uscătoriei pentru lemn , vopsitoriei pentru maşini şi sălii
multifuncţionale pentru terapie; termen – an şcolar 2005-2006;
RESURSE - proiecte şi parteneriate neguvernamentale, regie proprie,
eventual programul de investiţii al MECT.
A12. Amenajarea spaţiilor din incinta instituţiei; proiectul Centrul Şcolar
Verde.
Va consta în amenajarea unor spaţii verzi şi plantarea unor arbuşti în
incintă, termen 2002-2008; Răspunde catedra de biologie şi agricultură -
Redactarea planurilor-2002- 2004; primul spaţiu complet amenajat în
octombrie 2004. RESURSE: regie proprie, parteneriat Împreună.
A13. Finalizarea faţadelor exterioare ale atelierelor, termen 2007;
Răspunde echipa de coordonare pentru investiţii, Resurse: investiţii
MECT, parteneriat cu administraţia publică locală.
A14. Finalizarea reţelelor de incendiu şi ape pluviale – termen – iunie
2007 – răspunde echipa de coordonare pentru investiţii; RESURSE:
Investiţii MECT, parteneriat cu administraţia publică locală.
A15. Amenajarea unei săli de conferinţe, necesară unor dezbateri şi
intruniri; termen-octombrie 2004, răspunde echipa managerială şi
serviciul administrativ; RESURSE: colaborarea cu Autorităţi locale şi
judeţene, regie proprie.
A16. Amenajarea unui laborator de fizică - chimie – termen - an şcolar
2004-2005, răspunde catedra de fizică-chimie; RESURSE: parteneriat cu
ONG-uri.
134
A17. Amenajarea unui cabinet pentru limbi moderne, termen – an şcolar
2005-2006, răspunde catedra de limbi moderne; RESURSE: parteneriat
cu ONG-uri.
Prioritatea IV: Adaptarea curriculumului şi mijloacelor la cerinţele
procesului instructiv-educativ de tip incluziv şi la cerinţele
învăţământului de arte şi meserii.
Învăţământul de tip incluziv/integrator determină modificări în
abordarea curriculară, metodologii şi sisteme de mijloace. Întregul proces
se diferenţiază până la personalizare.
Iată de ce capacitatea de a elabora şi implementa un curriculum
este considerată o prioritate într-o şcoală integratoare. Noul Curriculum
Naţional conferă flexibilitatea necesară adaptării procesului la
necesităţile educabililor. Aceată adaptare este un proces interactiv în
cadrul căruia curriculumul suferă modificări în special la nivelul plajei
orare, metodologiilor, mijloacelor şi conţinuturilor instruirii, încercând să
păstreze nealterate obiectivele generale şi chiar pe cele specifice.
Activitatea pe curriculum diferenţiat a fost promovată la Centrul
Şcolar Ineu încă din 1990 ca necesitate a adaptării procesului la
diferenţele semnificative existente între nivelele de capacitate la care se
situau subiecţii unei clase. Dascălii au fost iniţiaţi în proiectarea pas cu
pas, fiecărui subiect fiindu-i respectat pe cît posibil ritmul propriu de
asimilare. Ca urmare a acestui exerciţiu cadrele didactice au fost
pregătite pentru actiunea de tip incluziv abordată începând cu anul 2000.
Obiective operaţionale:
o organizarea unor structuri eficiente de elaborare şi implementare
a curriculumului;
o organizarea unor seturi de mijloace de susţinere pentru
implementarea curriculară;
o crearea unor structuri de sprijin pentru implementarea curriculară;
o mediatizarea curriculumului elaborat.
Modalităţi de evaluare:
o numărul de activităţi desfăşurate pe curiculum
diferenţiat/ponderea curriculumului personalizat;
o numărul activităţilor interne de specializare/perfecţionare a
cadrelor pentru utilizarea curriculumului diferenţiat;
o ponderea cadrelor specializate să lucreze ca itinerant;
o numărul documentelor curriculare mediatizate.
135
o ponderea mijloacelor de concepţie proprie în susţinerea
activităţilor didactice.
Acţiuni:
A1. Specializarea unor cadre didactice din fiecare domeniu pentru
proiectarea/elaborarea de curriculum. Se va realiza prin comisiile
metodice şi prin organizarea la nivelul instituţiei a unui curs în colaborare
cu o universitate parteneră pentru instruirea în strategii de proiectare,
implementare şi elaborare curiculară. În fiecare an şcolar în lunile
octombrie, noiembrie, decembrie prin comisiile metodice cu specialişti
de la nivelul instituţiei; pe parcursul anului şcolar 2004-2005 prin
universutate .Răspunde-echipa mangerială şi comisia pentru curriculum
la nivel de şcoală; RESURSE: finanţare neguvernamentală şi Resurse
proprii ale cursanţilor (parţial).
A2. Cuprinderea tuturor cadrelor didactice în cursuri pentru însuşirea
unor cunoştinţe de proiectare didactică diferenţiată/personalizată. Prin
cursuri prin universitate parteneră, pe parcursul anului şcolar 2004-2005;
Răspunde-echipa managerială şi comisia pentru curriculum la nivel de
şcoală; RESURSE:finanţare neguvernamentală şi contribuţia cursanţilor
(parţial).
A3. Organizarea unor echipe stabile de proiectare, implementare şi
evaluare curriculară la nivelul comisiilor metodice; Aceste echipe vor
funcţiona permanent ca echipe de depistare a golurilor curriculare
manifestate la nivelul fiecărei discipline – domeniu şi vor organiza
activităţi de proiectare şi implementare de curriculum. Răspund –
responsabilii comisiilor metodice şi comisia pentru curriculum la nivel de
şcoală; RESURSE:2%.
A4. Activităţi specifice de adaptare a conţinuturilor, metodologiilor şi
mijloacelor la anii de studiu unde funcţionează clase cu grupă integrată.
Activităţile vor fi susţinute de cadrele didactice de la clasele
respective,semestial,iar adaptările curriculare vor fi elaborate în cadrul
grupurilor de lucru constituite pe lăngă comisiile metodice. Răspunde-
comisia pentru curriculum, fiecare cadru didactic; RESURSE:2%, alte
Resurse proprii.
A5. Adoptarea unor activităţi complementare de sprijin pentru grupele
integrate. Aceste activităţi se vor manifesta la nivelul CDŞ-ului,
activităţilor în parteneriat în cadrul unor programe comune cu ONG-uri şi
practicii în întreprinderi partenere .Răspunde-echipa managerială,
responsabilul cu munca educativă, echipa pentru parteneriat cu ONG-uri
şi aplicaţii pentru programe. Proiectarea acestor activităţi se va face la
136
începutul fiecărui an şcolar. RESURSE: fonduri nerambursabile din
cadrul programelor europene sau naţionale, proiecte finanţate prin reţele
de ONG-uri.
A6. Descrierea şi executarea unor seturi de mijloace specifice fiecărui
domeniu pentru sprijinirea activităţii la clasele incluzive. În coformitate
cu necesităţile fiecărei discipline; Raspunde – fiecare cadru didactic,
responsabilii comisiilor metodice; RESURSE: 2%, activitatea
autofinanţată.
A7 Activităţi demonstrative în cadrul comisiilor metodice/evaluarea
implementării curriculare. Se vor derula lunar. Răspunde – responsabilii
comisiilor metodice; RESURSE: în cadrul programului şcolar planificat.
A8. Publicarea unor aspecte ale procesului curricular care au avut un
impact pozitv deosebit asupra dezvoltării educabililor (programe
modificate, seturi de mijloace ,metodologii moderne sau adaptate). De
câte ori este cazul, la hotărârea comisiei pentru curriculum, dn Resursele
proprii constituite pentru sprijinirea unor idei reformatoare.
Prioritatea V: Remodelarea relaţiei cu comunitatea locală, autorităţile
locale şi judeţene, alte şcoli şi universităţi; promovarea realităţilor
instituţionale.
Comunitatea locală este sursa comenzii şi susţinerii activităţii
instituţilor şcolare.Cunoaşterea realităţilor şi mai ales a nevoilor de
educaţie din comunitate conferă instituţiei şcolare capacitatea de a decide
corect asupra ofertei de şcolarizare. În cadrul unei şcoli de arte şi meserii
comunitatea se extinde pe o rază de cel puţin 40 km în jurul localităţii şi
chiar pe teritoriul întregului judeţ.
Centrul Şcolar Ineu porneşte în această relaţie de la situaţia de
fostă şcoală specială. Din această poziţie, relaţia cu comunitatea locală a
fost doar una sporadică. Recunoaşterea ca şcoală de arte şi meserii
modernă este un proces delicat , care se sprijină pe cunoaşterea unor
realităţi instituţionale: baza materială deosebită, baza umană calificată şi
de calitate, situarea geografică, capacitatea de autofinanţare prin
parteneriate şi programe, necesitatea unei şcoli integratoare în această
zonă a judeţului, posibilităţile de interdisciplinaritate şi adaptare la
meserii noi, oferta amplă de servicii educative complementare.
Obiective operaţionale:
o promovarea/mediatizarea realităţilor instituţionale;
o realizarea unor parteneriate cu autritatea locală, judeţeană, cu alte
instituţii şcolare şi universitare;
137
o investigarea necesităţilor educaţionale şi de formare din
comunitate; raportarea tuturor acţiunilor la PRAI şi PLAI.
o Modalităţi de evaluare:
o numărul de materiale publicate sau difuzate sub alte forme
referitoare la activitatea şcolii;
o numărul de parteneriate create la diferite nivele şi efectele
acestora;
o concordanţa planului de şcolarizare şi a planurilor de dezvoltare
cu PRAI şi PLAI,
o participarea activă în cadrul comisiei pentru educaţie la nivel
local.
o numărul de acţiuni destinate contactului cu părinţii;
Acţiuni:
A1. Participarea la elaborarea PLAI, în cadrul programului de reformă a
învăţământului profesional şi tehnic, pe parcursul anului 2003-2004;
corelarea planului de şcolarizare cu PLAI şi PRAI ; răspunde echipa
managerială şi consiliul de administraţie; RESURSE: proprii.
A2. Organizarea unei echipe de investigare a situţiei cererii de calificări
pe piaţa muncii, anual, în perioada de redactare a planului de şcolarizare;
răspunde echipa de consilieri şi responsabilul comisiei de cultură tehnică;
RESURSE: prin proiectul de susţinere a activităţii cu celelalte instituţii,
finanţare neguvernamentală.
A3. Redactarea unor informări periodice asupra deciziilor instituţionale,
în special cu privire la programul de dezvoltare, activităţile educaţionale
propuse, planul de şcolarizare, etc., la începutul şi sfărşitul fiecărui an
şcolar; raspunde echipa managerială .RESURSE: prin activitatea
planificată.
A4. Organizarea unui parteneriat activ cu administraţia publică locală
prin:
o acordarea de servicii de sprijin prin activitatea autofinanţată;
(cazare, servicii pentru parcuri şi spaţii verzi, întreţinerea unor
oaspeţi în cadrul unor proiect comune ale Ineului cu alte localităţi
prin casa de oaspeţi şi activităţile extracurriculare); răspunde
echipa de coordonare a activităţii autofinanţate; RESURSE: Prin
programele specifice fiecărei activităţi.
o participarea la soluţionarea unor probleme socio educative în
cadrul comisiei pentru educaţie (readucerea în circuitul educativ a
unor copii cu abandon, sprijin pentru copiii proveniţi din familii
dezorganizate, sprijin pentru copiii săraci,etc.)
Răspunde:reprezentantul în comisia pentru educaţie, echipa
138
managerială; RESURSE: partenriate neguvernamentale şi diferite
proiecte.
o promovarea unui program de dezvoltare conform cu direcţiile de
acţiune ale Consiliului Local - avizarea planului de şcolarizare de
oficiul abilitat al Administraţiei Locale. Răspunde: echipa
managerială; RESURSE: proprii.
A5. Organizarea unei comisii pentru promovarea realităţilor instituţionale
şi participarea la manifestări destinate mediatizării instituţiei:
o participarea la târgul judeţean anual al educaţiei: Raspunde
comisia; RESURSE: proprii ale activităţii autofinanţate, alte
Resurse neguvernamentale, parteneriat cu comunitatea locală.
o participarea la competiţii sportive, în conformitate cu calendarul
competiţional; răspunde comisia; RESURSE: parteneriate şi
Resurse din autofinanţare prin Asociaţia sportivă a şcolii.
o înfiinţarea Asociaţiei sportive a şcolii cu statut juridic şi utilizarea
pentru promovarea intereselor echipelor şi sportivilor proprii şi
pentru mediatizarea vieţii instituţionale, pănă la sfârşitul anului
şcolar 2003-2004; răspunde-catedra de educaţie fizică şi sport;
RESURSE: neguvernamentale.
o participarea la concursuri şi manifestări culturale, în conformitate
cu calendarul judeţean; răspunde comisia; RESURSE: proprii,
neguvernamentale.
o redactarea unor materiale documentare asupra vieţii instituţionale:
CD-uri, broşuri, pliante; anual, răspunde comisia; RESURSE:
autofinanţare şi parteneriate.
o redactarea Monografiei şcolii - cu ocazia zilei şcolii la aniversarea
a 100 de ani, 22 octombrie 2004; răspunde comisia: RESURSE:
neguvernamentale.
o ştanţarea unei medalii jubiliare - 22 octombrie 2004; răspunde
comisia; RESURSE: neguvernamentale, parteneriat cu
F.Împreună.
o participarea la întruniri ale claselor a VIII-a din localităţile din
împrejurimile Ineului şi Ineu pentru a consilia copiii pentru
orientarea profesională şi pentru a prezenta şcoala. Răspunde –
comisia; RESURSE: neguvernamentale.
A6. Încheierea unui parteneriat cu universităţile din Arad, pînă în 2004 -
răspunde echipa managerială; RESURSE:proprii.
A7. Organizarea semestrial a unor zile ale porţilor deschise cu participare
locală şi judeţeană şi a părinţilor, răspunde directorul educativ;
RESURSE: neguvernamentale.
139
A8. Organizarea Zilei Şcolii - 22 oct. 2004 - Centenarul; Răspunde
echipa pentru organizare; RESURSE: neguvernamentale.
A9. Organizarea în şcoală a unor conferinţe şi întruniri pe diferite teme
de interes pentru învăţământ - după posibilităţi - răspunde
directorul;RESURSE: organizatorii acestor manifestări.
A10. Organizarea unor întruniri periodice cu părinţii, răspunde fiecare
diriginte: RESURSE: prin Resursele extrabugetare create la nivelul
fiecărei clase.
Curtea interioară C. S. Ineu
Proritatea VI: Motivarea şi dezvoltarea relaţiilor cu ONG-urile;
dezvoltarea parteneriatelor cu organizaţii din ţară şi străinătate pentru
obţinerea unor Resurse extrabugetare.
În condiţiile evoluţiei actuale a demersurilor reformei şi în
competiţia pentru oferirea serviciilor educaţionale generată între instituţii
la diferite nivele, Resursele bugetare de sprijin sunt total insuficiente.
Managementul instituţional este pus în faţa unei crize acute de Resurse în
galopul pentru dezvoltare. Această criză are ca soluţie parteneriatele şi
140
oferta societăţii civile care investeşte acolo unde găseşte compatibilitate
între oferta de servicii şi intereselor membrilor comunităţii.
Centrul Şcolar Ineu se situează intr-o poziţie extrem de
avantajoasă sub acest aspect. Începând din 1991 întreţine relaţii şi este
partener al unor organizaţii din străinătate. Cercul acestor relaţii şi
parteneriate s-a lărgit an de an, fără ca cele iniţial create să se destrame.
În acelaşi timp au apărut parteneriate şi în ţară, prin crearea
Fundaţiei Împreună fiind incheiate indirect acorduri cu ONG-uri din zona
Aradului şi nu numai. În acest moment Centrul Şcolar Ineu este partener
a peste 15 organizaţii din străinătate, studenţi de la universităţi din
Germania, Danemarca, Anglia, Scoţia vin în practică la Ineu, Este
membru in net-work-uri europene şi participant la proiecte prin YOUTH
for EUROPE, SOCRATES, LEONARDO ŞI ARE PARTENERIAT DE
DEZVOLTARE PRIN Caritas, Kolping sau THW. Din complexul şcolar
nou construit, constând din 3 corpuri multifuncţionale pentru cabinete,
săli de clasă, săli de terapie şi recuperare, dormitoare, cluburi, la care se
adaugă sala de sport, antina, spălătoria, centrala termică, cabinetele
medicale, sera, atelierul auto pentru maşini mari şi clădirea mare a
atelierelor, peste 60% a fost construit prin Resurse extrabugetare
provenite din aceste parteneriate. Prin relaţiile statuate capacitatea de
dezvoltare cu forţe proprii şi de menţinere a structurilor create este o
CERTITUDINE la Centrul Şcolar Ineu.
Obiective operaţionale:
o menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor existente;
o organizarea unor parteneriate noi în ţară şi străinătate;
o eficientizarea structurilor organizate să gestioneze activităţile şi
programele
o rezultate din aceste parteneriate.
Modalităţi de evaluare.
o numărul proiectelor derulate;
o numărul contractelor nou încheiate;
o efectele materiale în dezvoltarea CSI;
o rezultate la nivelul dezvoltării Resurselor umane, educabili şi
cadre;
o Acţiuni:
A1. Repartizarea treptată pe echipe de lucru a relaţiilor cu toate
organismele internaţionale - pe parcursul anilor 2002-2004 - răspunde
grupul managerial ;
A2. Consolidarea echipei pentru relaţia cu ONG-urile prin aducerea de
noi cadre, absolvenţi de universitate cunoscători ai unei limbi străine;
141
răspunde echipa managerială, echipa pentru relaţia internaţională - pe
parcursul anului şcolar 2002-2003.
A3. Consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor cu ONG-urile din ţară şi
străinătate cu care şcoala a avut contracte de colaborare. RESURSE
interne prin voluntariatul cadrelor didactice şi 2%.
Din ţară:
o Fundaţia Împreună – pentru sprijinirea dezvoltării bazei
materiale, aplicaţii pentru proiecte,perfecţionare cadre didactice şi
schimburi de copii şi tineret sau alte acţiuni educative;răspunde
grupul de lucru al fundaţiei, în funcţie de graficul acţiunilor
stabilite prin programul annual,RESURSE:bugetul fundaţiei.
o Alte ONG-uri din Ineu (Asociaţiile DR.Stoian, Moara cu Noroc,
Armonia) cu scopul derulării unor programe comune culturale,
sociale şi sportive-răspunde grupul de lucru al Fundaţiei
Împreună, în conformitate cu activităţile stabilite; RESURSE:
comune ale asociaţiilor sau din aplicaţii pe proiecte.
o Relaţii cu alte asociaţii judeţene şi naţionale, în funcţie de
posibilităţi; răspunde echipa mangerială; RESURSE: constituite
cu prilejul fiecărui contract.
Din străinătate:
1. Relaţie cu Caritas Paderborn – Germania, în conformitate cu
programul comun de acţiune, răspunde comisia pentru relaţia cu
străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, în conformitate cu
fiecare proiect.
o realizarea unui program de concerte şi spectacole cu ansamblul
coral şi dansuri populare, cu ocazia unor aniversări, în vederea
adunării de fonduri şi popularizarea activităţii instituţiei;
o realizarea unor transporturi cu materiale destinate dotării
atelierelor şi susţinerea activităţii Centrului Şcolar Ineu – o dată la
două luni sau trimestrial
o participare la programul de inserţie socială a orfanilor;
2. Relaţie cu Kolping Werk Erfurt – Germania, în conformitate cu
programul comun de acţiune, răspunde comisia pentru relaţia cu
străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, prin fiecare proiect în
parte.
o finalizarea proiectului Scoala Verde – în derulare
o finanţarea proiectului pentru perfecţionarea personalului didactic
auxiliar, tip ,,week-end“ în trei serii;
142
o finanţarea unor tabere de vară pentru copii – Rusca Montană
(continuitate de 13 de ani);
o Relaţie cu Evangelische Kirche Weimar – Germania - în
conformitate cu programul comun de acţiune, răspunde comisia
pentru relaţii cu străinătatea; RESURSE: de la asociaţie, în
conformitate cu fiecare proiect.
o -contact cu cluburile puternice din Weimar pentru susţinerea
amenajării sălii de muzică şi a capelei-2004-2006;
o -susţinerea dotării atelierelor-2002-2006;
o -sprijin în construcţia unor secţiuni de ateliere (studenţi în
practică în fiecare vară şi vacanţe)-2002-2006;
o -amenajări exterioare – prin practica studenţilor,de trei ori pe
an,câte două săptămâni.
4. Relaţie cu organizaţii din Scoţia şi Anglia, prin grupuri de studenţi
în practică şi prin proiecte pentru dezvoltarea bazei materiale, în
conformitate cu fiecare proiect, răspunde echipa pentru relaţia cu
străinătatea ; RESURSE: prin fiecare proiect în parte.
o susţinerea programului de investiţii în funcţie de posibilităţi
o participare la programul social
5. Relaţie cu Ranum Statsseminarium Danemarca, prin contractul de
susţinere reciprocă, Centrul Şcolar Ineu contribuind cu conducerea
practicii studenţilor fără a percepe costuri iar Ranum
Statsseminarium cu susţinerea perfecţionării cadrelor didactice de la
Ineu la seminariumul din Ranum - răspunde echipa pentru relaţia cu
străinătatea; RESURSE: prin fiecare program în parte:
o practica studenţilor de la pedagogie la Ineu, prin opţiunea
acestora;
o perfecţionarea unor cadre la Ranum Statsseminarium - prin
programul comun de activitate, stabilit prin contract.
o Relaţia cu “Hilfe fur Ineu” Lippborg, pentru susţinerea materială
a tuturor programelor de la Ineu, cu caracter permanent, răspunde
echipa pentru relaţia cu străinătatea - RESURSE: de la “HFI”
Lippborg.
o Relaţia cu alte asociaţii şi organizaţii din străinătate, conform
programelor individuale stabilite; răspunde echipa pentru relaţia
cu străinătatea: RESURSE: prin fiecare proiect în parte.
A4. Redactarea de proiecte de dezvoltare specifice domeniului propriu de
activitate; fiecare cadru didactic, în echipă de 2 sau 3, cel puţin două
proiecte anual; Vor fi făcute aplicaţii sau proiectele vor fi trimise în reţea
pentru a găsi finanţare. RESURSE: Sprijinul pentru cofinanţare va fi
realizat prin parteneriate interne, în special Fundaţia Împreună.
143
A5. Iniţierea cadrelor didactice în redactarea de aplicaţii pentru proiecte
nerambursabile şi conducerea acestor proiecte în cazul obţinerii finanţării
-la nivelul instituţiei, 2002-2004 – răspunde echipa managerială;
Resurse: voluntariat.
A6. Realizarea unui parteneriat cu Asociaţia Rromilor din localiate
pentru a susţine proiecte de dezvoltare pentru etnia rromă - termen 2002-
2004; răspunde echipa managerială; RESURSE: logistic din partea
Fundaţiei Împreună pentru constituirea Asociaţiei rromilor, Resurse
umane - consilierii şi psihologii CSI.
A7. Realizarea parteneriatelor necesare şi participarea la selecţie pentru
toate fondurile nerambursabile destinate dezvoltării invăţământului de
arte şi meserii şi învăţămîntului incluziv - răspunde echipa managerială şi
grupul de lucru pentru proiecte, în funcţie de termenele limită:
RESURSE: 2%, parteneriate cu Administraţia locală şi ONG-uri.
A8. Redactarea şi trimiterea în reţea a unor informări periodice asupra
realizărilor obţinute şi modului cum au fost utilizate Resursele puse la
dispoziţie; cu prilejul conferinţelor anuale şi ori de câte ori este nevoie,
răspunde serviciul contabil, secretariatul şi responsabilii pentru relaţia cu
ONG-urile respective. RESURSE: din bugetul fiecărui proiect.
Prioritatea VII: Măsuri organizatorice administrative şi financiare
menite să adapteze structurile şi să eficientizeze Resursele pentru
realizarea priorităţilor descrise.
Organizarea administrativă şi financiară optimă este o condiţie a
eficientizării Resurselor. Se elimină pierderile de timp în cadrul normei
de muncă zilnice, întârzierile în execuţia unor lucrări, etc.
Prin dezmembrarea în anul 2000 a instituţiei în şcoală şi centru de
plasament, administraţia patrimoniului şi a întregii baze materiale a avut
de suferit. Resursele financiare bugetare au fost diminuate datorită
necesităţii finanţării a două administraţii în locul uneia şi datorită
reorientării Resurselor pentru investiţii. Centrul Şcolar are sarcina de a
reface structurile scolii de meserii şi de a eficientiza administrativ şi
financiar întregul complex educativ care va fi preluat treptat de la Centrul
de Plasament aflat în desfinţare.
Obiective operaţionale:
o reorganizarea activităţii financiar contabile;
o organizarea activităţii administrative;
o refacerea integrităţii complexului educativ.
Modalităţi de evaluare:
144
o respectarea termenelor şi încadrarea în standarde cu toate lucrările
contabile şi execuţiile bugetare;
o încadrarea în norme şi obţinerea bugetului în conformitate cu
legislaţia în vigoarte;
o obţinerea şi gestiunea corectă a Resurselor neguvernamentale;
o obţinerea tuturor autorizaţiilor de funcţionare;
Acţiuni:
A1. Redistribuirea execuţiei bugetare pe toate formele de bugetare nou
create: Consiliu Judeţean, Consiliu Local, autofinanţare din venituri
proprii, alte venituri extrabugetare, începând cu anul şcolar 2002-2003;
răspunde: ordonatorul de credite şi serviciul contabilitate; RESURSE:
prin programul bugetat de lucru.
A2. Reorganizarea Resurselor umane administrative pentru cuprinderea
tuturor spaţiilor redobândite în administraţie ca urmare a restrăngerii
activităţii Centrului de Plasament,în conformitate cu programul de
integrare în case de tip familial a copiilor, începând cu iunie 2003, câte
un bloc de internat în fiecare an; răspunde serviciul administrativ;
RESURSE: prin autofinanţare, donaţii şi lucrări în regie proprie.
A3. Consolidarea Resurselor extrabugetare prin iniţierea de programe
cooerente care să acopere în permanenţă necesarul în domenile de
dezvoltare abordate. Se va compune din menţinerea surselor de venit
existente şi înfiinţarea altor surse noi, în conformitate cu programul de
dezvoltare; cu caracter permanent, răspunde echipa managerială, în
special serviciul contabilitate; RESURSE: din subvenţiile alocate.
A4. Încadrarea instituţiei în normele sanitare, igienice şi de securitate a
muncii şi împotriva incendiilor şi obţinerea autorizaţiilor pentru toate
domeniile cerute, în fiecare an, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
răspunde serviciul administrativ şi responsabilul cu securitatea împotriva
incendiilor; RESURSE: din buget, în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
A5. Asigurarea condiţiilor optime ale şcolii cu internat, cantină, servicii
sanitare, spălătorie, cluburi, pentru a putea caza copiii în regim
săptămânal, începănd cu anul şcola 2002-2003, în fiecare an câte 30 de
locuri în plus; răspunde serviciul administrativ; RESURSE: finanţare de
la buget şi autofinanţare.
A6. Asigurarea condiţiilor optime pentru activitate şcolară: reamanajare
spaţii, restructurarea serviciilor pentru întreaga gamă de activităţi,
redistribuire spaţii, etc. Începând cu anul şcolar 2002-2003, răspunde
serviciul administrativ: RESURSE: proprii.
145
Prioritatea VIII: Dezvoltarea unor structuri proprii aducătoare de
venituri pe model autofinanţat; contracte şi parteneriate cu întreprinderi.
Raportat la condiţiile cerute de învăţămîntul tehnic actual,
Resursele bugetare sunt insuficiente. Pentru a putea răspunde
necesităţilor de dezvoltare, dotare şi consum, în special pentru material
de suport pentru instruire şi compensarea unor nevoi sociale ale copiilor,
fiecare instituţie trebuie să dezvolte surse alternative de finanţare. Unele
din aceste surse alternative au fost tratate la capitolul relaţii cu ONG-uri
şi parteneriate pentru proiecte. Acum ne vom referi la activităţile
economice proprii aducătoare de venituri prin activitatea atelierelor de
producţie şi activităţile ajutătoare.
Centrul Şcolar Ineu are o bună tradiţie, dezvoltată pe parcursul a
100 de ani de existenţă, în activităţile practice aducătoare de venituri.
Instruirea practică, pe parcursul anilor de şcolarizare evoluează de la
operaţii simple şi capacităţi de bază în anul I la instruirea accentuată pe
produs şi producerea de bunuri comercializabile. Instruirea pe produs şi
obţinerea de venituri din activităţi economice a fost mult facilitată de o
bază materială bine dotată şi personal bine pregătit în meserie. În prezent,
datorită acestui potenţial, în proporţie de peste 20% din refacerea bazei
materiale (noile clădiri construite după 1990) a fost realizată cu Resurse
proprii.
Obiective operaţionale:
o orientarea instruirii pe produs în special cu anii terminali;
o realizarea unor contracte pentru prestări de servicii;
o adaptarea bazei materiale pentru a-i conferii capacităţi de
producţie:
o gestionarea adecvată a Resurselor pentru a lucra în condiţii de
profit;
o organizarea unor Resurse administrative cu scopul obţinerii de
venituri.
Modalităţi de evaluare:
o valoarea veniturilor proprii obţinute raportat la dimensiunea
cheltuielilor;
o utilizarea tuturor capacităţilor materiale la parametrii optimi;
o numărul de obiective de dezvoltare (proiecte) realizate cu forţe
proprii.
Acţiuni:
A1. Organizarea domeniilor de pregătire profesională sub formă de
complexe de instruire în cadrul cărora să fie posibilă efectuarea tuturor
proceselor tehnologice, de la prelucrarea primară a materiei prime pînă la
146
executarea produsului finit, începînd cu anul şcolar 2002-2003, câte un
complex în fiecare an şcolar (2002-2003 - complexul pentru confecţii;
2003-2004 - complexul pentru turism şi alimentaţie publică, 2004-2005 –
complexul pentru prelucrarea lemnului şi complexul mecanic; 2005-
2006 – complexul pentru electric şi complexul pentru construcţii);
răspunde echipa de coordonare ateliere şi coordonatorul pentru investiţii.
RESURSE: programul de investiţii cu Resurse proprii, donaţii prin
parteneriate cu ONG-uri, proicte în cadrul unor programe
nerambursabile, bugetare ministerială.
A2. Dezvoltarea unei baze de Resurse materiale (materii prime şi produse
semifinite) care se pot utiliza în instruirea practică, pentru instruire şi
realizarea de produse finite; acţiunea constă în amenajarea unor depozite
şi magazii (pe oarcursul anului şcolar 2002-2003 şi 2003-2004),
efectuarea unor transporturi periodice cu materiale prin parteneriatele cu
ONG-uri din străinătate (cel puţin un transport pe trimestru) şi
achiziţionarea de materiale prin reţelele interne; răspunde tehnicianul
coordonator ateliere, merceologul şi echipa pentrru relaţia cu ONG-urile;
RESURSE: prin fiecare activitate în parte – Resurse proprii pentru
depozite şi magazii.
A3. Dezvoltarea unor Resurse umane capabile să coordoneze activitatea
în sectoarele care necesită utilizarea unor maşini complexe, care vor
sprijini activităţile de instruire alături de maiştri instructori – în
conformitate cu numărul de clase pe fiecare domeniu şi complexitatea
domeniului, în conformitate cu normele de încadrare; răspunde serviciul
contabilitate, echipa de coordonare a atelierului şi consiliul de
administraţie.
A4. Organizarea unor activităţi prin comisia metodică tehnică pentru
perfecţionarea cadrelor didactice tehnice în managementul unor activităţi
aducătoare de venituri: activităţi în tandem, organizarea productivă,
specializarea în utilizarea unor maşini şi utilaje moderne, coordonarea
activităţilor de interdisciplinaritate, etc) – semestrial; răspunde comisia
de cultură tehnică; RESURSE: 2 %, Resurse neguvernamentale.
A5. Organizarea unor parteneriate cu întreprinderi pentru practică
productivă, pentru executarea unor faze ale unor lucrări productive şi
pentru acordarea de servicii productive prin activitatea autofinanţată,
pentru fiecare an şcolar, în conformitate cu specialităţile anilor terminali
de studiu: răspunde - dir. adj. coordonator ateliere; RESURSE: prin
programul ordonat.
147
Bibliografie
1. Compendiu, Istoria învăţământului din România, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, pp. 31-32;
2. Iuliu Vuia, Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al XVIII-lea,
Orăştie, 1896, p. 18;
3. Victor Târcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului
românesc din Banat, 1780-1918, pp. 23-27;
4. Ibidem, pct. 3, p. 36;
5. Ibidem, pct. 3, p. 42;
6. Ibidem, pct. 3, p. 44;
7. Vasile Popeangă, Un secol de activitate şcolară românească în
părţile Aradului, 1721-1821, Arad, 1974, p. 11;
8. Vasile Popeangă, Dezvoltarea şcolilor populare româneşti pe
teritoriul Eparhiei Aradului, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a
Aradului, 1989, p. 186;
9. Vasile Popeangă, Mărturii privind lupta românilor din părţile
Aradului pentru păstrarea fiinţei naţionale prin educaţie şi
cultură, 1784-1918, Arad, 1986, p. 47;
10. Ioan Nagy, Maria Pascalău, Romulus Haţegan, Curtici-vatră din
câmpie, studii monografice, Ed. Mirador, Arad, 2000, p. 79;
11. Vasile Popeangă, Mărturii privind lupta românilor din părţile
Aradului pentru păstrarea fiinţei naţionale prin educaţie şi
cultură, 1784-1918, Arad, 1986, p. 54;
12. Ibidem, p. 136;
13. Ibidem, p. 205;
14. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, Dosar, 1862;
15. Arhiva Episcopiei Aradului, Evidenţa şcolară, 1877, nr.
363/1873-1877;
16. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, fila 69, Dosar, 1886;
17. Arhiva Bisericii Ortodoxe Şomoşcheş, Registru de esibite, 1901,
din 11.03.1901;
18. A.E.O.R.A. III, 23a/1904, doc. 19;
19. Vasile Popeangă, Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea
Marii Uniri (1908-1918), Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a
Aradului, 1991, p. 48;
20. Prospect-Liceul Mihai Viteazul din Ineu ,201-2002;
148
21. Vasile Popeangă, , Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea
Marii Uniri (1908-1918), Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a
Aradului, 1991, p. 16;
22. Pavel Vesa, Protopopul Constantin Gurban, la 155 de ani de la
naştere, Adevărul, 22.05.2000;
23. Ioan Nagy, Şomoşcheş, vatră de suflet şi dor, Ed.Viaţa Arădeană,
1997, p. 72;
24. Arhiva Parohiei Ortodoxe Şomoşcheş, adr. 2115/1903 şi
2845/1905, Registru de esibite 1903 şi 1905;
25. Arhiva Protopopiatului Ortodox Ineu, Dosar, 1905, 1906;
26. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Registrul de procese verbale ale
corpului didactic 1908-1932, p. 4;
27. Ibidem, pp. 118-119;
28. Ibidem, Dosar 9 (1924);
29. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Registrul matricol 1909, Registrul
de studii matricol 1926-1954, înv. 3;
30. Ibidem, Procese verbale, înv. 1, p. 175;
31. Ibidem, Dosare cămin şcoală, 1921-1928;
32. Doina Nedea, Centrul Şcolar Ineu, Istorie şi asistenţă socială,
Lucrare de diplomă, Arad, 2002, p. 15;
33. Ibidem, pp. 16-34;
34. Ibidem, pp. 35-42;
35. Ibidem, pp. 12-13;
36. Arhiva Grupului Şcolar Ineu, Grafic statistic, Cartea şcolii,
1960-1961, înv. 4.a ;
37. Doina Nedea, Centrul Şcolar Ineu, Istorie şi asistenţă socială,
Lucrare de diplomă, Arad, 2002, p. 18;
149
CAPITOLUL IV
SLUJITORI DE SUFLET AI AŞEZĂMÂNTULUI
DOCUMENTE ŞI MĂRTURII
4.1. Cartea de Onoare, relaţia vie a şcolii
Cartea de Onoare a Centrului Şcolar Ineu poate fi privită ca
oglinda evoluţiei acestei instituţii şcolare din perioada Aşezământului
Medico-Pedagogic şi până în prezent, ba chiar cu reflecţii în trecutul plin
de istorie al localităţii, şi mai ales al cetăţii. Primele pagini fac referire
chiar la relaţia şcoală-cetate: “Anul 1904 reprezintă momentul de început
al unei instituţii de învăţământ special în localitatea Ineu. Nu este lipsit
de interes a se cunoaşte că această instituţie a început să funcţioneze în
vechea clădire a cetăţii Ineului, fapt care a determinat introducerea în
acest studiu a unui scurt istoric al cetăţii, mai ales că acestă formă de
învăţământ dăinuieşte până în zilele noastre, folosind drept spaţiu de
instruire a ocrotiţilor aceeaşi cetate, cu îmbunătăţirile aduse pe parcurs.”-
după cum este consemnat în studiul introductiv.
Acest studiu se întinde pe 9 file scrise pe ambele părţi, datat
29.05.1981 şi semnat de regretatul profesor †Faur Remus, fost director al
Şcolii Speciale nr. 21 în perioada 1969 – 29 august 1980, când o clipă
nefastă i-a curmat firul vieţii într-un stupid accident rutier, în ciuda
faptului că fusese absolvent al Şcolii de Pilotaj, iar la volan era în
elementul său, atent, precaut şi niciodată grăbit.
Studiul debutează cu informaţii despre aşezarea geografică a
Ineului, continuând cu un scurt istoric despre localitate, cetate, urmărind
în continuare evoluţia Aşezământului Medico-Pedagogic, cu referire la
începuturi, descrierea activităţii grafice privind populaţia şcolii,
transformările aduse bazei, respectiv spaţiilor unde învăţau, trăiau şi
făceau practică subiecţii educaţionali ai Aşezământului cu caracter
didactic.
Studiul surprinde şi aspecte referitoare la socializarea elevilor,
asistenţa medicală, relaţia şcolii cu comunitatea locală, colaborarea cu
organele ierarhic superioare.
150
În final, sunt inserate activităţi extracurriculare şi aprecieri asupra
întregului personal al instituţiei. În cadrul localităţii, relevante sunt
contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor râului Crişul Alb care
ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul 1970-1974 şi, “În cadrul
localităţii, şcoala şi-a adus în permanenţă aportul la acţiunile importante
iniţiate de către conducerea locală de partid şi de stat. Aprecierile au fost
elogioase asupra felului în care cadrele, elevii grupului şcolar au
îndeplinit sarcinile trasate în momentele în care oraşul avea nevoie de un
spor de forţă de muncă.
Relevante sunt: contribuţia şcolii la acţiunile de stăvilire a apelor
râului Crişul Alb care ameninţau localitatea cu inundarea în intervalul
anilor 1970-1974, şi anual în campanile agricole şi acţiunile de
înfrumuseţare a oraşului.
Pentru numărul mare de ore de muncă patriotică şi pentru
contribuţia şcolii în diferite ocazii, şcoala a fost distinsă de către C.C. al
U.T.C. cu “Diploma de onoare”, iar pe plan local de mai multe ori
evidenţiată de către Comitetul Orăşenesc al P.C.R. şi al U.T.C.”(Ineu,
29.05.1981, prof.†Faur Remus).
Cronologic însă, prima consemnare în Cartea de Onoare este
datată în 17.07.1935 şi este semnată indescifrabil de către Directorul de
ocrotire socială din acea perioadă.
Urmează un grupaj de impresii şi aprecieri datate 7. 06.1935 până
în 1960. Sunt note ale unor personalităţi româneşti care au vizitat şi
apreciat activitatea şcolară a unităţii noastre în decursul anilor.
În 1935, Aşezământul din Ineu a fost vizitat cu ocazia serbării
sfârşitului de an şcolar de domnii Constantin Stăncescu din partea
M.S.O., Nicolae Buteanu – Inspector general sanitar şi de ocrotire şi de
C. Răsmeriţă şi Ioan (indescifrabil) – directorul Institutului pentru surdo-
muţi Timişoara care au constatat că ,,s-a pus mult effort din partea
direcţiei şi a corpului didactic pentru realizarea scopului urmărit“. In
acelaşi timp s-a luat notă şi de lipsurile materiale existente şi care vor fi
remediate de minister. Se recomandă corpului profesoral şi direcţiunii să
pregătească temeinic elevii pentru ca viitorii absolvenţi să-şi poată
câştiga existenţa.
În 17 iunie 1935 semnează Iuliana şi Pavel Dârlea pe lângă un
grup de alte semnături : Dr. Ionaş, prof. Atanasiu, Marioara Ştefancu.
În 29 august 1936 semnează directoarea liceului de fete din Beiuş Elisa
Dr. C. Pavel şi menţionează că a fost plăcut impresionată de cele văzute,
dorind progres şi spor la muncă.
În 11 iulie 1937, şcoala a fost vizitată de domnul general Manu
(indescifrabil) – inspector de armată care menţionează grija care se pune
151
pentru educarea tinerilor ocrotiţi, spre a-i educa şi a-i face capabili să-şi
câştige pâinea în viitor. In acelaşi timp laudă conducerea şi personalul
pentru ordinea desăvârşită ce domneşte în instituţie.
La 18 iulie 1939 semnează indescifrabil un locot.-colonel (V.V.)
care apreciază : ,,o muncă cu un prea frumos rezultat“
In 24 iulie 1939 doi vizitatori apreciază valoarea istorică precum
şi ordinea şi curăţenia aşezământului.
În 12 septembrie 1942, Elena Alexandrescu scrie : ,,un centru
care trebuie vizitat de orişicine“.
În aceeaşi zi, Institutul a fost vizitat de Victor Vancea de Buteasa
– Cavaler al Ordinului Suveran de Malta care a notat: ,,Vizitarea
Institutului şi a Castelului mi-a cauzat mare plăcere în trecerea mea prin
Ineu“.
La 8 mai 1943, prof. I. Vicolescu scrie : ,,Un modest omagiu
pentru munca ştiinţifică, priceperea şi sârguinţa conducătorilor de a
deschide şcoalei şi ştiinţei române un nou câmp de explorare“.
În 21 septembrie 1943, Ioan Bălan, episcopul Lugojului, cu
ocazia vizitei canonice a ,, binecuvântat pe harnicul director şi instituţia
aşa de utilă pentru copiii deficienţi“.
În 31 octombrie 1943 instituţia a fost vizitată din ordinul
Ministerului Sănătăţii de Ionasiu (indescifrabil) care ,,a rămas
impresionat de ordinea, curăţenia şi buna organizare pe care a găsit-o“. În
acelaşi timp îşi exprimă dorinţa măririi capacităţii de primire a instituţiei.
La 28 iunie 1944, aşezământul a fost vizitat de Inspectorul
General al învăţământului primar, normal şi special N. C. Enescu care
scrie : ,,am rămas plăcut impresionat de organizarea şi buna rânduială a
institutului în care peste tot se vede o muncă conştiincioasă şi devotată“.
O altă însemnare este făcută de Inspectorul principal de
învăţământ din M.S.P.S. şi Directorul Şcolii prof. Nr. 7 Oradea
(semnături indescifrabile) care propun ca Institutul Medico-Pedagogic
din Ineu să se trnsforme în Şcoală Profesională specială pentru oligofreni
,,prin faptul că realizările de până în prezent ne dau această certitudine“.
În continuare se prezintă o copie a Ordinului Ministrului Sănătăţii şi
Prevederilor Sociale ca urmare a referatului nr. 32 /793 din 13 octombrie
1960 al Direcţiei Generale de Prevederi Sociale.
Următoarea pagină este tot de legislaţie şi se referă la Hotărârea
de organizare şi funcţionare a Ministerului Muncii căruia şcoala i se
subordonează în această perioadă.
Cartea de Onoare se continuă cu 30 pagini în care sunt inserate
promoţiile absolvenţilor 1969-1981, câştigătorii concursurilor pe meserii
(1970-1983 ), participarea elevilor şi cadrelor didactice la extinderea şi
152
modernizarea corpului destinat atelierelor şcoală (1969-1970),
participarea la numeroase activităţi patriotice în cadrul urbei (la
recoltarea porumbului, cartofilor, căpşunelor, legumelor), la
înfrumusţtarea oraşului sau la apărarea oraşului de furia apelor Crişului
Alb – când elevii conduşi de dascăli s-au organizat zi şi noapte, au
umplut saci cu nisip, camioane cu piatra necesare consolidării digului
(1979, 1981, 1999, 2002).
Efectele Revoluţiei din 1989 sunt simţite din ce în ce mai mult de
institutia noastră. Ele sunt consemnate în următorul grupaj de pagini.
Parcurgând documentele existente în arhiva şcolii, de la înfiinţare
şi până azi este prezent un fir roşu călăuzitor – sintalitatea colectivului
acestui aşezământ – şi anume acela de a fi permanent ancorat în realitate
şi a folosi orice oportunitate în dezvoltarea instituţiei. Aşa explicăm
faptul că nici nu s-au uscat lacrimile pentru morţii Revoluţiei, nici nu s-
au închis rănile până când inimosul colectiv condus de directorul
profesor Reghiş Ioan şi cu implicarea decisivă a adjunctului Ţigan Ioan, a
şefului de producţie †Chelemen Ioan şi a contabilei Bercea Saveta s-au
făcut demersurile pentru constituirea unui complex şcolar în vederea
îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale copiilor. S-au primt aprobările şi
începând cu luna martie 1990 au demarat lucrările.
Corul cadrelor didactice
153
Primăvara lui 1990 debutează – pe lângă acest proiect - şi cu
deschiderea porţilor şcolii spre a primi vizita unor persoane sau grupuri
de străini cu ajutoare pentru bieţii copii. Primul vizitator a fost Lothar
Weiss din Germania. În vara aceluiaşi an vine şi doamna Agnes
Beveridge din Scoţia, numită de copii şi Mama Nan. De acum încolo
drumul începe să fie bătătorit de tot mai mulţi străini, dintre care cei mai
mulţi ne-au devenit prieteni.
Despre toate acestea se găsesc relaţii mai ample în subcapitolul
3.3.5. - Activitatea de parteneriat şi relaţiile internaţionale.
În septembrie 1990 are loc o masivă mişcare a cadrelor didactice
în întreaga ţară prin efectuarea titularizărilor şi transferurilor, în felul
acesta asigurându-se în învăţământ o mai mare stabilitate. Aşa se face că
în septembrie 1990 se transferă directorul profesor Reghiş Ioan iar în 2
octombrie 1990 este numit în funcţie profesorul Nicodin Ioan alături de
adjuncţii Ţigan Ioan şi Jenescu Radu. Această nouă conducere şi-a fixat
ca obiectiv strategic continuarea tradiţiei ca unitatea să ofere servicii
educaţionale şi de profesionalizare în condiţii logistice din ce în ce mai
bune.
Dezvoltarea ulterioară şi toate transformările Centrului Şcolar
sunt consemnate în Cartea de Onoare dar nu ne mai oprim asupra lor
deoarece au fost tratate în capitolele anterioare.
Mărturie a faptului că slujitorii acestui aşezământ educaţional, de
ocrotire şi recuperare au fost tot timpul mobilizaţi de un cult al
dezvoltării, al ieşirii în faţă, al progresului sunt şi consemnările din
grupajul aprecierilor făcute de către musafiri cu ocazia aniversării a 90
ani de existenţă şi a celorlalţi oaspeţi din ţară şi străinătate care ne-au
trecut pragul până în această toamnă 2004 şi care au ţinut să imortalizeze
în câteva cuvinte impresiile şi gândurile lor.
4.2. Slujitori de suflet ai aşezământului
Directori: Gyorgy Csapo (George Căprariu) – 1904-1933
Moldovan Dumitru – 1933-1948
Drăghinda Ioan – 1949-1950
Roşu Nicolae – 1950
Ilievici Iorgu – 1951-1957
Sabău Vasile – 1957-1959
Androne Ioan – 1959-1969
Popovici Dorel – 1969-1975
Faur Remus – 1969-1980
154
Lăzureanu Tiberiu – 1976-1978
Roşu Nicolae – 1979
Jenescu Radu – 1980-1983;1990-2002 (adj.)
Reghiş Ioan – 1983-1990
Ţigan Ioan – 1983-2002 (adj.)
Nicodin Ioan – 1990-2004
Crainic Floare – 2002-2004 (adj.)
Zdrenţan Mihăiţă – 2002-2004 (adj.)
Profesori:
Căprariu Maria – 1904-1925
Zenö Pirovits – 1904-1920
Deschenschi Nadrre – 1904-1913
Stern Iahab – 1904-1925
Garay Eduard – 1925
Moldovan Dumitru – 1925-1948
Cory Francisc – 1925
Rott Ludovic – 1925
Dârlea Pavel – 1925
Paulenco – Boicovenco Sofia - 1925
Teodorescu Maria – 1940
Popescu Dumitru - 1941
Popescu Maria – 1941
Almăşan Gavril – 1942-1944
Draghinda Ioan – 1948-1951
Latiş Aglaia – 1948-1951
Ilievici Iorgu – 1946-1970
Roxin Lucian – 1951-1971
Roxin Aglaia – 1951-1967
Androne Ioan – 1951-1980
Moldovan Teodor – 1953-1961
Mardare Elena – 1953-1987
Albu George – 1953-1958
Moş Eugen – 1956 -1980
Roşu Nicolae – 1949-1982
Palaghia Elena – 1958-1961
Palcu Ioan – 1958-1996
Hărţău Lidia – 1959-1980
Colhon Fevronia – 1960-1971
Iacob Mirela - 1959-1962
Popa (Şraiber) Mărioara – 1961-1967
155
Lobonţ Elisabeta – 1962-1967
Păiuşan Gheorghe – 1962-1967
Delamarian (Jenescu) Geta – 1965-1990
Jenescu Radu – 1966-2004
Popovici Margareta – 1967-1970
Buzura Stelian – 1971-1990
Andra Aurel – 1972-1980
Dimofte Virgil – 1975-1989
Cociuba Violeta – 1975, 1980-1999
Preda Sima – 1975-2000
Preda Maria – 1980-1988
Curetean Radu – 1980-2004
Pârv (Crainic) Floare – 1978-2004
Caba (Bătrâna) Lenuţa – 1983-2004
Horga Ioan – 1985-1990
Bun Iuliana – 1986-1991
Tămaş Iosana Mărioara –1986-2001
Lasca Milica – 1985-2004
Dragomir Stela – 1985-1997
Bulzan Maria – 1984-2004
Cociuba Florin – 1990-2004
Crainic Marius – 1990-2004
Sârb Cristian – 1995-2004
Tabuia Sergiu – 1977-2004
Raţiu Florin – 1997-2002
Măciucă Simona – 1998-2002
Blidar Cristian – 2001-2004
Moş Iescău Valentina – 2000-2004
Draghici Diana – 2000-2004
Dulhasz Ionel – 2000-2004
Ică Gheorghe – 2000-2004
Ancuţa Codruţ – 2004
Dragoş Teodor – 2004
Popa Iovuţa – 2004
Feier Adina – 2004
Szyghety Sonia – 2004
Profesori ingineri:
Popovici Dorel – 1967-1975
Ţigan Ioan – 1975-2004
David Maria – 1980-1984
156
Bănică Dorina – 1983-2002
Lasca Virgil – 1985-2000
Gubaş Florica – 1985-2004
Stanca Sever – 1983-1997
Gubaş Horia – 1990-2004
Zdrenţan Mihai – 1990-2004
Buda Valentin – 1990-2000
Badea Paulina – 1997-2004
Negârlă Angela – 1995-2004
Negârlă Gheorghe – 1991-2004
Ţiroga Mihaela – 1994-1999
Stanca Dan – 1995-2004
Sas Lavinia – 1995-2004
Toth Cristian – 1994-2000
Nagy Nicoleta – 1996-2004
Hedea Nicolae – 2001-2004
Învăţători – educatori – pedagogi
Ardelean Floare – 1940
Roşu Nicolae – 1948
Georgeta Bujor – 1948
Voştinar Vasile – 1948
Faur Remis – 1956-1962
Hornea Felicia – 1957-1990
Berlo Florica – 1959-1970
Popa Cornelia – 1961-1986
Baul Maria – 1961-1967
Tomuţa Sabina – 1962-1967
Guţiu Aurica – 1965-1973
Androne Veronica – 1966-1986
Stănculescu Maria – 1968-2000
Becheru Ioana – 1969-1975
Cilan Teodor – 1973-1977
Folteanu Gheorghe – 1977-1989
Berar Lenuţa – 1980-1990
Bonţa Florica – 1980-1990
Munteanu Maricica – 1980-1984
Hada Olimpia – 1980-1990
Ienci Viaşu Mura – 1979-1990
Handra Cilan Emilia – 1979-1996
Nicodin Ioan – 1979-2004
157
Stiubei Muler Maria 1979-1997
Bolovan Adriana 1979-1984
Galea Ioan 1979-1984
Popa Floare Rodica – 1980-1984
Pricope Ioana – 1980-1986
Popa Tiberiu – 1980-1985
Bălănoiu Dorin – 1980-2004
Cornea Catiţa – 1980-2003
Frăţilă Ioan – 1980-1998
Tabuia Vasile – 1979-2000
Nicodin (Herlo) Lenuţa – 1983-2004
Popa Cornelia – 1981-1988
Bonţa Aneta – 1989-2003
Sîrb Ioan – 1990-2003
Palcu Voichiţa – 1990-2004
Ilisie (Rusu) Diana Loredana – 1990-2004
Miclăuş Teodor – 1990-2004
Csoncsik Adriana – 1990-2003
Cismaş Florin – 1990-2004
Marian Lucian – 1990-2004
Fărcuţa (Zdrenţan) Aurora –1990-2004
Cristea Doru – 1990-2002
Bucatoş Mircea – 1990-2002
Nemeth Emil – 1990-2002
Mănăchescu Doru – 1990-2000
Văcean Dorel – 1990-2000
Cosma Bujor – 1992-2004
Ardelean Daciana – 1992-2004
Popa Floare – 1992-2002
Bâte Ana – 1992-2004
Denk Rodica – 1992-2004
Tucan Lavinia – 1994-2004
Corcheş Elena – 1995-2003
Cismaş Mirela – 1995-2003
Moş Simona – 1995-2001
Puf Liliana – 1996-2003
Iovuţa Popa Ileana – 1996-2004
Bortoş Doru – 1996-2002
Marchiş Adriana – 1997-2002
Nedea Doina – 1997-2004
Pintilie Elena – 1997-2004
158
Gubaş Adrian – 1997-2004
Nădăban Cornelia – 1997-2004
Niculescu Eugenia – 1997-2004
Sav Rodica – 2001-2003
Ignat Cosmin – 1997-2002
Maiştri instructori
Olariu Ioan – 1925-1931
Olariu Angela – 1925-1931
Cafinec Ioan – 1925-1932
Ghergar C-tin – 1925-1965
Ranca Iosif – 1925-1931
Boacă Avram – 1925-1965
Iustilă Petru – 1925-1926
Morar Alexandru – 1946-1951
Harixon Ludovic – 1946-1951
Borzaş Iosif – 1951-1969
Anghelescu Ioan – 1953-1956
Olaru Ioan – 1953-1960
Tarko Ştefan – 1954-1968
Koller Mihai – 1953-1960
Martincek Vasile – 1961-1973
Benedek Vasile – 1961-1973
Mărcuţ Dumitru – 1962-1975
Vilics Iosif – 1965-1985
Hera Ioan – 1965-1973
Ker Anton – 1965-1975
Zuh Carol – 1965-1975
Frătean Ghe. – 1965-1973
Karl Mihai – 1965-1975
Mândăcan Ghe. – 1965-1975
Lupău Pavel – 1965-1996
Apetre Ioan – 1969-1997
Lile Teodor – 1969-1977
Marghithazy Martin – 1969-1987
Bara Teodor – 1971-1996
Nagy Nicolae – 1973-2002
Hălmăgean Petru – 1975-1994
Medve Iuliu – 1976-1981
Tătar Mihai – 1977-2004
Ienăşuţ Vasile – 1977-2000
159
Bredău Adam – 1980-1997
Jurjiţa Avram – 1980-2004
Csoncsik Francisc – 1980-1986
Tripa Constantin – 1983-2004
Onc Gheorghe – 1985-2004
Leneşiu Emil – 1985-2004
Baul Dorel – 1981-2004
Brancu Gheorghe – 1990-1996
Cotuna Aurel – 1990-2004
Grec Ioan – 1992-2004
Huţ Petru – 1992-2004
Meszaroş Ladislau – 1993-2004
Pantea Ovidiu – 1996-2004
Nemeş Mihai – 1996-2002
Pintea Alexandru – 1996-2004
Ţigan Sofia – 1996-2004
Onu Maria – 2000-2004
Gubaş Otelia – 1995-2004
Gubaş Iuliana – 1995-2004
Buta Viorica – 2001-2004
Horhat Radu – 2003-2004
Personal administrativ
Herbeiu Iosif – 1925-1931
Ghergar Maria – 1925-1931
Mornăilă Clara – 1925-1931
Dudaş Avram – 1926
Jenescu Vioara – 1924
Striffer Victor – 1924
Berar Adam – 1924
Muneran Maria – 1924
Balco Teodor – 1924
Mărian Ana – 1924
Cristean Ana – 1924
Berva Elena – 1924
Berva Sofia – 1924
Moţocan Ioan – 1924
Indrieş Sara – 1924-1949
Cociuban Sofia – 1925
Laţco Ecaterina – 1925
Zdrenghiuţ Ana – 1925
160
Ciucea Sabina – 1925
Indrică Ana – 1925
Marce Elisabeta – 1925
Mărculescu Nicolae – administrator - 1940
Drăghici Maria – 1940
Roşu Elisabeta – 1940
Ghergar Rozalia – 1931
Codreţ Ioan – 1932
Vanc Ioan - 1933
Rus Măriuţa – 1933
Pop Elisabeta – 1940
Miclăuş Teodor – 1940
Loghin Nicolae – 1946-1968
Ionescu Constantin – 1946
Szep Maria – 1948
Lazăr Alexandru – 1948
Iovănuţ Ana – 1948
Bruţ Petru – 1949-1966
Toduţa Elena – 1950-1962
Bruţ Maria – 1950-1962
Khiss Margareta – 1950
Khiss Iosif – 1950
Kumer Matei – 1950-1959
Frind Maria – 1951-1959
Laco Ana – 1951-1954
Kesi Margareta – 1951-1954
Mod Ecaterina – 1951-1954
Dunăreanu Alexandru – 1951-1983
Sîrb Moise – 1953
Lile Giorgiana – secretar – 1953-1967
Koler Eugenia – 1953-1970
Buţiu Elena – 1954-1970
Bologhi Ecaterina – 1954-1962
Hesca Leocadia – 1954-1957
Ruszbac Vera – 1955-1970
Giurgiu Sara – 1955-1969
Sas Elena – 1956-1961
Sîrb Iuliana – 1956-1968
Dunărean Persida – 1956-1967
Sabău Ana – 1956-1960
Csilog Pavel – 1956-1959
161
Căscătău Nicolae – 1956-1965
Hedea Mihai – cismar – 1957-1962
Moţocan Sofia – spălătoreasă - 1957-1962
Lăcătuş Ioan – croitor – 1958-1965
Tripa Adam – administrator – 1958-1965
Ionescu Sintichilia – ing. – 1958-1965
Tripa Maria – achizitor – 1959-1965
Buţiu Mihai – ing. – 1960-1968
Meszaroş Ecaterina – croitor – 1960-1966
Bortoş Eva – bucătar – 1960-1968
Medrea Ioan – frizer – 1961-1984
Pele Floare – soră medicală – 1961-1980
Chelemen Maria – croitor – 1961-1986
Bucatoş Ana – spălătoreasă – 1961-1970
Indreica Iosana – bucătar – 1965-1970
Crisciuc Ana – bucătar – 1965-1970
Tolfea Gheorghe – grăd. – 1965-1975
Indreica Cornel – îngrijitor - 1965-1997
Clavic Ana – îngrijitor – 1965-1977
Lucea Ioan – şofer – 1965-1975
Vincse Margareta – spălătoreasă – 1966-1977
Ţica Pavel – bucătar – 1966-1975
Vutan Ana – bucătar – 1966-1975
Maghiari Domnica – bucătar – 1966-1982
Medrea Elisabeta – îngr. – 1966-1977
Nagy Valeria – îngr. – 1966-1973
Martincek Iuliana – lenjereasă – 1967-1982
Stanca Ana – secretar – 1968-2000
Toduţa Stanca – bucătar - 1968-1980
Mănăchescu Vera – bucătar – 1968-1995
Pavel Toader – supraveghetor - 1968-1975
Dudaş Maria – îngr. – 1968-1973
Tomuţa Ioan – mecanic – 1969-1997
Toduţa Stanca – îngr – 1969-1977
Maliţa Ana – contabil – 1969-1989
Delamarian Nicolae – administrator – 1969-2001
Miclăuş Petru – magaziner – 1971-1982
Chelemen Ioan – şef atelier – 1971-1990
Tomuţa Victoria – bucătar – 1971-1982
Medrea Elisabeta – spălăt. – 1971-1990
Flonta Floare – îngr. – 1973-1986
162
Olah Rozalia – bucătar - 1975-1984
Popa Dumitru – portar – 1977-1982
Văcean Cornel – portar – 1977-1992
Draga Gheorghe – portar – 1977-1992
Ghiura Pavel – supr. – 1977-1980
Rusu Gheorghe – supr. – 1977-1982
Bodea Florea – 1979-1985
Pătraşcu Rozalia – supr. – 1980-1996
Cherecheş Elisabeta – îngr. – 1980-1990
Farago Maria – îngr. – 1980-1985
Văcean Elena – bucătar – 1980-1986
Marchiş Saveta – bucătar – 1980-2000
Măgulean Sofia – bucătar – 1980-2000
Ghiţă Sava – îngr. – 1980-1985
Morar Ştefan – fochist – 1982-1988
Csoncsik Elisabeta – îngr. – 1980-1990
Golinski Dumitru – pantofar - 1982-2004
Tripa Sofia – funcţionar – 1983-2004
Farago Maria – infirmieră - 1983-1988
Mocanu Florica – asistent social – 1985-2003
Gabor Andrei – magaziner – 1985-1997
Golinski Florica – lenjereasă – 1985-2003
Martin Ghiţă – bucătar – 1985-1989
Abrudan Maria – lenjereasă – 1986-2004
Cionca Cornel – portar – 1987-2002
Oală Teodor – fochist – 1984-1998
Perva Iosana – bucătar – 1983-2000
Bercea Saveta – contabil - 1988-2000
Neta Dinu - portar – 1989-1998
Laza Sorina – bucătar – 1989-2004
Pinte Mariana – casier – 1989-2004
Vesa Cornel – portar – 1983-1988
Csoncsik Ioan – fochist – 1989-2004
Pantea Mariana – secretar - 1990-2004
Barany Maria – administrator – 1990-2000
Trânc Mariana – bucătar – 1990-2004
Stepan Gheorghe – portar – 1990-1996
Trânc Marinel – supr. – 1990-2004
Draga Iuliana – îngr. – 1990-2002
Matei Aurora – bucătar – 1990-2001
Hedea Elisabeta –ingr. – 1990-2004
163
Bologa Florica – bucătar – 1990-1998
Vuşcan Maria – infirmieră – 1990-2000
Rădac Doru – electrician – 1990-2004
Horga Ioan – frizer – 1990-2000
Paraschiv D-tru. – bucătar – 1990-1998
Cionca Elena – bucătar – 1990-1997
Lazea Iuliana – bucătar – 1990-2000
Buţiu Maria – bucătar – 1990-2004
Burtă Maria – bucătar – 1990-2004
Mihale Ramona – bucătar – 1990-1996
Tomuţa Ana – bucătar – 1990-2002
Martin Elena – bucătar – 1990-2002
Dragoş Floarea – bucătar – 1990-1997
Boldica Aurel – bucătar – 1990-1996
Marincaş Cornel – muncitor – 1990-2004
Selejan Pascu – bucătar – 1990-2000
Bondor Teodor – bucătar – 1990-2000
Bercea Gheorghe – şef producţie – 1990-2004
Filimon Gheorghe – magaziner – 1990-2002
Lupău Dumitru – muncitor – 1990-1996
Miclăuş Pavel – muncitor – 1990-2004
Moţocan Pavel – maistru – 1990-2002
Budea Daniela – bibliotecar – 1992-2004
Retzler Hilda – laborant – 1992-2004
Tămaş Teodor – portar – 1989-1997
Iconar Etelka – îngr. – 1992-2004
Cândea Gheorghe – fochist – 1992-2002
Jurjiţa Ioan – mecanic – 1997-2004
Gubaş Gheorghe – mecanic – 1997-2004
Bulzan Pavel – magaziner – 1990-2002
Buta Viorica – îngr. – 1997-2001
Iancu Claudiu – îngr. – 1990-2002
Banu Gheorghe – îngr. – 1997-2003
Marchiş Ovidiu – îngr. – 1997-2002
Munteanu Remus – portar – 1997–2000
Lazea Viorel – şofer – 1997-2004
Paraschiv Floare – îngr.- 1997-2004
Lazea Marţian – şofer - 1997-2004
Climai Ioan – şofer – 1997-2002
Străuţ Maria – îngr. – 1997-2003
Trânc Florica – îngr. – 1997-2004
164
Abrudan Mariana – bucătar – 1997-2003
Nemeth Maria – bucătar – 1997-2002
Parv Viorica – bucătar – 1998-2002
Gabor Aniţa – supraveghetor – 1998-2002
Horhat Radu – supraveghetor – 1998-2003
Sav Adam – muncitor – 1994 – 2004
Morar Ştefan – prof. supl.- muncitor – 1982-1998
Sav Adam – supraveghetor – 1998-2004
Laza Sorina – supraveghetor – 1998-2004
Hirş Virgil – supraveghetor – 1998-2004
Păcurar Florin – supraveghetor – 1998-2004
Mune Ana – supraveghetor – 1996-2004
Paraschiv Florica – supraveghetor – 1998-2004
Puf Sorel – supraveghetor – 1996-2004
Jula Mariana – supraveghetor – 2000-2004
Hanciuţa Monica – supraveghetor – 1997-2004
Brad Florica – supraveghetor – 1997-2004
Barta Diana – supraveghetor – 1997-2004
Bun Daniela – supraveghetor – 1998-2004
Măruşteru Ioan – supraveghetor – 1998-2002
Buţiu Pavel – supraveghetor – 1999-2004
Asistenţa medicală
Medici şcolari
Dumitraş Pavel
Popa Titus
Vrabie Mioara
Ilinca Constanta
Ionescu Emilia
Hedea Mirela
Minea Jean
Oană Horea
Reghiş Georgi Diana
Tripa Cristina
Asistenţi medicali
Loghin Maria
Baul Maria
Pele Florica
Rusu Rodica
165
Radoi Gabriela
Baschir Irina
Preda Iosana
Birău Pavel
Ursoi Petrica
Buneci Aurica
Drapos Lenuta
Perva Pantea Florica
Ciobanu Florita
Borha Maria
Vicar Maria
Ardelean Ana
Zamfir Florica
Botnar Floriţă
Buşu Lucia
Simon Ana
Martin Daniela
Raţiu Mihaela
Am mai spus undeva, dar chiar cu riscul de a ne repeta mai
spunem, pentru a accentua, că pe parcursul a 100 de ani de existenţă
această şcoală s-a caracterizat prin dorinţa tuturor salariaţilor de a fi
înaintea altora, lucru care a costat adesea sacrificii în detrimentul
familiei, a timpului liber, sau chiar a chiar şi-a pus amprenta asupra
sănătăţii unora. Un exemplu de sacrificiu a fost profesorul †Roşu
Nicolae, care deşi solicitat în două rânduri de colectivul şcolii să accepte
a sta la conducerea instituţiei nu a reuşit să-şi exercite mai mult de un an
funcţia de director tocmai pentru că datorită conştiinciozităţii, seriozităţii,
punctualităţii care l-a caracterizat i s-ar fi solicitat un efort fizic şi psihic
costisitor pentru puterile domniei sale care mai trecuse printr-o astfel de
experienţă.
Un alt exemplu similar cu cel prezentat este şi cel al profesorului
†Tiberiu Lăzureanu care din dragostea pentru aceşti copii defavorizaţi a
introdus un nou stil de abordare a relaţiei profesor-elev, implementând în
mentalitatea copiilor că profesorii le sunt în primul rând familie şi apoi
pedagog.
Exemplele de sacrificiu ale salariaţilor pot continua: †Roxin
Lucian, †Mardare Elena, Hărţău Lidia, Becheru Ioana, Androne
Veronica, Stănculescu Maria, Palcu Ioan, †Hornea Felicia, Moş Eugen,
Cociuba Violeta, Tămaş Marieta., Popa Cornelia, Jenescu Geta, Buzură
Stelian, †Andra Aurel, Apetrei Ioan, Stanca Sever, Buda Valentin,
Ţiroga Mihaela, Cornea Catiţa, Frăţilă Ioan, Bâte Ana, Nagy Nicolae.
166
În prezent flacăra sacrificiului este încă aprinsă prin: Bulzan
Maria, Cociuba Florin, soţii Crainic, Lasca Milica, soţii Gubaş, soţii
Ţigan, Negârlă Angela, Caba Lenuţa, Stanca Dan, Badea Paulina şi alţii.
Oameni de excepţie au fost şi sunt dascălii de la Căminul Şcoală
care în condiţiile vitrege ale anilor ’80 au renunţat de bună voie la
confortul propriu pentru a le asigura copiilor condiţii decente de viaţă.
Este imperios necesar să ne aducem aminte de Mura Viaşu, Tabuia
Vasile, Berar Lenuţa, Hada Olimpia, Munteanu Maricica, Bonţa Florica.
După Revoluţie, Nicodin Lenuţa, Bonţa Aneta, Palcu Voichiţa, soţii
Sârb, Cosma Bujor, Rusu Diana, Zdrenţan Aurora, Miclăuş Doru au
continuat munca asiduă în vederea formării unei atmosfere de tip familial
printre aceşti copii cu nevoi speciale.
Lista continuă cu cei care au stat zi şi noapte în şcoală pentru a
contribui la asigurarea condiţiilor de viaţă mai bune (prin construirea
noului complex): Huţiu Petru, Meszaroş Ladislau, Bercea Gheorghe,
Tripa Constantin, Jurjiţa Avram, Tatar Mihai, Cotuna Aurel, Rădac Doru,
Grecu Ioan, Onu Maria, Gubaş Iuliana, Gubaş Otelia, Buta Viorica, Pinte
Alexandru.
Părintele Tulcan în mijlocul elevilor
Tot progresul nostru nu putea fi la cotele actuale fără contribuţia,
de asemenea de excepţie, a devotaţilor din sectorul auxiliar şi
167
contabilitate: Maliţa Ana, Delamarian Nicolae, Stanca Ana, Bercea
Saveta, Barany Maria, Pantea Mariana, Rădac Cornelia, Nedea Doina,
Budea Daniela, Retzler Hilda, Pinte Mariana, Mănăchescu Doru.
Din sectorul administrativ merită toată consideraţia noastră Oală
Teodor, Gubaş Adam, Miclăuş Pavel, Sav Adam, Stevard Vasile, Lazea
Doru, Lazea Marius, Horhat Radu, Iconar Etelka, Brad Florica, bun
Daniela, Jula Mariana, Hanciuţa Monica.
Domnul Ioan Nicodin la sfinţirea sălii de sport Adolph Kolping
168
Deasupra tuturor acestor oameni de excepţie, venit de pe
drumurile bătătorite de moţii lui Avram Iancu în toamna anului 1978, ca
proaspăt absolvent al Liceului Pedagogic din Arad, se află cel care după
12 ani de experienţă ca educator a devenit conducătorul ,,Corabiei“
Centrul Şcolar Ineu, ,,corabie“ greu încercată adesea de vânturi nu
totdeauna prielnice. L-am numit aici pe domnul Ioan Octavian Nicodin,
leadershipul nostru de acum – adevărat manager, întreprinzător, devotat
până la capăt intereselor unităţii, cel care trage zilnic ,,căruţa noastră“ pe
drumul plin de gropi şi de alternanţe: împliniri – dezamăgiri, bucurii –
supărărări, urcuş – coborâş. Sub influenţa lui pozitivă am înţeles cu toţii
un lucru esenţial: că fiecare înfundătură este un început de drum în
ascensiune.
Cu un echilibru psihic de invidiat, creierul rezistenţei noastre în
faţa oricărei furtuni gata-gata să ne răstoarne Corabia – puternicul
Nicodin – şi-a mobilizat organismul, a gestionat crizele şi le-a
transformat întotdeauna într-o pistă de lansare în noi eforturi pentru a
porni pe un drum nou, să ieşim din întuneric, să o luăm de la capăt, să
urcăm zi de zi, pas cu pas, spre luminiţa ce se zăreşte la capătul unui nou
şi greu de străbătut tunel – acela al alternativelor. De admirat această
combinaţie de calităţi adunate în persoana profesorului, fotbalistului,
schiorului, şoferului sau mai recent a studentului (acum la 44 de ani face
o a doua facultate – Psihologia la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-
Napoca), de admirat acest OM între Oameni.
În speranţa că activitatea inimosului colectiv de oameni, care şi-
au dăruit o bună parte din timpul lor dezvoltării acestei instituţii, va fi
continuată de alte generaţii la fel de interesate pentru bunul mers al şcolii
şi că această lucrare va fi reluată de alţi slujitori de suflet punem punct
aici şi ne cerem scuze pentru eventualele greşeli neintenţionate.
top related