dreptul concurentei
Post on 17-Jan-2016
18 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA Facultatea de Drept Ἠi ἧtiinἪe Administrative din TimiἨoara
DREPTUL CONCURENȚEI Suport de curs
TIMIȘOARA, 2012
2
I. Informatii generale
Datele de contact ale titularului de curs Date de identificare curs si contact tutori
Nume: Emilia Mihai Numele
cursului:
Dreptul concurenἪei
Cabinet nr: 4 Codul
cursului:
DD4876
Adresa: Blvd. Eroilor 9A Timisoara
300575 Timis, Romania
Tip curs: Optional
Telefon/fax: 0256-592.400/442 An,
semestru:
Anul IV, semestrul II
E-mail: emilia.mihai@drept.uvt.ro Tutore: Emilia Mihai
tutore:
emilia.mihai@drept.uvt.ro
ConsultaἪii: Miercuri 16-18
3
MODULUL I
Noţiunea de drept al concurenţei şi noţiunea de concurenţă neloială
Unitatea de ´nvŁŞare:
Unitatea 1: NoŞiunea de drept al concurenŞei
Unitatea 2: NoŞiunea de concurenŞŁ neloialŁ
Unitatea 3: Autonomia instituŞiei concurenŞei neloiale faŞŁ de alte instituŞii
juruidice
Timp alocat: 4 h
Bibliografie:
1. COMAN, Giorgiu, Concurenţa în dreptul intern şi european, Editura
Hamangiu, Bucureĸti, 2011, Capitolul V ï ConcurenŞa neloialŁ
2. EMINESCU, Yolanda, Concurenţa neleală, Editura Lumina Lex, Bucureĸti,
1994
3. MIHAI, Emilia, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureĸti, 2004,
Partea I, capitolul I ĸi Partea a III-a ï ProtecŞia concurenŞilor
Unitatea 1
Noţiunea de drept al concurenţei
Definiţia dreptului concurenţei
Dreptul pozitiv al concurenŞei este alcŁtuit din douŁ subsisteme cŁrora le este
comun acelaĸi obiectiv general. Primul cuprinde reglementŁrile care asigurŁ
funcŞionarea unei economii de piaŞŁ ĸi, implicit, libertatea de acŞiune a operatorilor:
libertatea accesului pe piaŞŁ, libertatea ´n configurarea ofertei ĸi ´n alegerea cererii.
Cel de-al doilea cuprinde reglementŁrile care promoveazŁ ĸi apŁrŁ anumite calitŁŞi
ale jocului concurenŞei, reunite sub cunoscuta formulŁ a loialitŁŞii concurenŞei.
Ambele sunt guvernate de acelaĸi principiu, cel al liberei concurenŞe, pe care ´l
ocrotesc cu mijloace specifice împotriva unor pericole distincte: pe de o parte,
actele, practicile ĸi operaŞiunile care aduc atingere mecanismelor de reglare a
concurenŞei, pe de altŁ parte, practicile care aduc atingere moralitŁŞii concurenŞei.
Definim dreptul concurenŞei ca fiind acea ramură compozită de drept formată
din reglementările care asigură existenţa competiţiei economice şi exercitarea
loială a acesteia. Ne vom ocupa în cursul acestei discipline de al doilea subsistem ï dreptul
concurenŞei neloiale.
4
Raporturile cu alte ramuri de drept IdentificŁm urmŁtoarele conexiuni:
a) RelaŞiile cu dreptul administrativ sunt relevate de rŁspunderea
contravenŞionalŁ pentru multe din faptele ilicite ´n materie de concurenŞŁ neloialŁ.
b) RelaŞiile cu dreptul civil sunt relevate de:
- Principiile ĸi condiŞiile rŁspunderii care, cu unele particularitŁŞi, sunt principiile
ĸi condiŞiile rŁspunderii civile delictuale;
- Metoda specificŁ de reglementare care este aceeaĸi ca ´n dreptul civil, a
egalitŁŞii pŁrŞilor.
c) RelaŞiile cu dreptul consumului au o semnificaŞie aparte. Cele douŁ domenii
de reglementare au subiecte de drept diferite, obiecte ĸi finalitŁŞi deosebite. ķi
totuĸi, ´ntre ele existŁ o convergenŞŁ afirmatŁ explicit ´n actele normative care
consacrŁ normele de moralitate a concurenŞei. Astfel, Legea 11/1991 privind
combaterea concurenŞei neloiale prevede obligaŞia comercianŞilor de a-ĸi exercita
activitatea Ăcu bunŁ-credinŞŁ, potrivit uzanŞelor cinstite, cu respectarea intereselor
consumatorilor (s.n.) ĸi a cerinŞelor concurenŞei loialeò (art. 1).
Acelaĸi respect pentru interesele ĸi drepturile consumatorilor fundamenteazŁ ĸi
norme care vizeazŁ loialitatea concurenŞei, prezente ´n alte acte normative: Legea
nr. 148/2000, privind publicitatea; Legea nr. 158/2008, privind publicitatea
´nĸelŁtoare ĸi comparativŁ; Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor
incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu consumatorii ĸi armonizarea
reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind protecŞia consumatorilor, precum ĸi
O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ.
Într-adevŁr, dreptul concurenŞei neloiale, sancŞion©nd delicte precum imitaŞia,
parazitismul sau denigrarea, asigurŁ nu numai protecŞia comercianŞilor ´mpotriva
confraŞilor, ci ĸi protecŞia consumatorilor faŞŁ de profesioniĸtii comerŞului.
d) RelaŞiile cu dreptul comercial: principalele subiecte de drept ale acestei
componente a dreptului concurenŞei sunt comercianŞii, aceleaĸi deci ca ĸi ale
dreptului comercial. Morala profesionalŁ a comercianŞilor constituie fundamentul
dreptului concurenŞei neloiale. DupŁ cum, ´ntregul drept al concurenŞei neloiale
constituie, în principal, o aplicaŞie a rŁspunderii civile delictuale la raporturile
profesionale dintre comercianŞi.
e) Raporturile cu dreptul proprietăţii intelectuale sunt relevate de reglementŁrile
de protecŞie a monopolului conferit prin aceste drepturi (mŁrci, indicaŞii
geografice, brevete de invenŞie, nume comercial ĸi emblemŁ), complementare celor
instituite prin legile speciale. În plus, jurisprudenŞa a consacrat posibilitatea
introducerii acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ ca accesoriu al acŞiunii ´n contrafacere
ĸi, ´n anumite condiŞii, ca substitut al acesteia.
5
f) Raporturile cu dreptul penal se vŁdesc prin consacrarea unor infracŞiuni
speciale prin Legea nr. 11/1991 privind concurenŞa neloialŁ.
Principiile dreptului concurenţei
a) Principiul liberei concurenţe constŁ ´n libertatea fiecŁrei ´ntreprinderi de a-ĸi
concepe strategia competiŞionalŁ, totodatŁ, de a-ĸi alege mijloacele pe care le
considerŁ potrivite pentru c©ĸtigarea, menŞinerea ĸi sporirea clientelei ĸi, astfel, de
a produce prejudicii concurenŞiale altor ´ntreprinderi. A
7
act de concurenŞŁ, fie pe durata relaŞiilor contractuale, fie dupŁ expirarea acestora.
Astfel de clauze se ´nt©lnesc ´n contractele de muncŁ (art. 20-24 C. muncii), în
contractele de mandat comercial, ´n actele constitutive ale unor societŁŞi
comerciale, precum ĸi ´n v©nzŁrile sau ´nchirierile fondurilor de comerŞ, în
raporturile dintre avocaŞi ĸi formele de exercitare a profesiei (v. Statutul din 2004).
Toate aceste clauze aduc atingere libertŁŞii de iniŞiativŁ comercialŁ. Concurenţa
anticontractuală este cea care înfrânge o clauză stipulată într-un contract. Persoanele supuse clauzei de nonconcurenţă. De regulŁ, clauza de
nonconcurenŞŁ nu priveĸte dec©t o singurŁ persoanŁ (un medic ´ĸi cedeazŁ
cabinetul ĸi se angajeazŁ faŞŁ de noul titular sŁ nu-l concureze). Este ´nsŁ posibil ca
doi sau mai mulŞi comercianŞi sŁ se angajeze sŁ nu-ĸi facŁ reciproc concurenŞŁ.
Transmisibilitatea clauzei de nonconcurenţă. Orice având cauzŁ cu titlu
particular poate fi legat prin clauza de noncurenŞŁ asumatŁ de transmiŞŁtorul
dreptului, fiind necesar ´nsŁ ĸi consimŞŁm©ntul sŁu expres sau tacit.
Clauze înrudite. Practica a dezvoltat clauze ´nrudite cu clauza de neconcurenŞŁ:
Clauza de non-solicitare este clauza prin care clientul unei întreprinderi ï
de asemenea întreprindere - acceptŁ interdicŞia de a solicita ĸi de a recurge la
serviciile salariaŞilor sau colaboratorilor acestei ´ntreprinderi, ´n timpul sau dupŁ
´ncetarea relaŞiei contractuale, fiind evitat astfel riscul ademenirii personalului.
JurisprudenŞa nu asimileazŁ clauza de non-solicitare cu clauza de non-concurenŞŁ.
Clauza de clientelă (Ăclauza de necaptare a clienteleiò) este clauza prin
care nu se interzice debitorului (ex-salariat sau comerciant) exerciŞiul oricŁrei
activitŁŞi concurente, ca ´n cazul clasicei clauze de neconcurenŞŁ, ci doar
ademenirea ĸi/sau exploatarea clientelei fostei ´ntreprinderi angajatoare ori cu care
a fost ´n relaŞii contractuale. JurisprudenŞa o recalificŁ drept clauzŁ de
neconcurenŞŁ.
Clauza de non-reafiliere restrânge libertatea unui distribuitor de a se afilia
la o altŁ reŞea de distribuŞie la expirarea contractului sŁu. JurisprudenŞa refuzŁ sŁ o
asimileze cu o clauzŁ de non-concurenŞŁ.
Liceitatea clauzelor de nonconcurenţă. Liceitatea unei clauze de non-
concurenŞŁ este subordonatŁ respectŁrii exigenŞelor fundamentale impuse fie de
teoria generalŁ a obligaŞiilor fie de teoria practicilor anticoncurenŞiale.
A. Liceitatea apreciată din perspectiva teoriei generale a obligaţiilor
Condiţia referitoare la debitor. Regula este urmŁtoarea: clauza de non-
concurenŞŁ nu trebuie sŁ-l punŁ pe debitor ´n imposibilitate absolutŁ de a exercita o
activitate conformŁ cu formarea sa profesionalŁ, oblig©ndu-l sŁ-ĸi schimbe
orientarea. O asemenea clauzŁ, chiar limitatŁ ´n timp ĸi spaŞiu, va putea fi redusŁ,
diminuatŁ, ori declaratŁ nulŁ. Ċn consecinŞŁ, cu c©t contractantul are o formare
profesionalŁ mai specializatŁ, cu at©t mai mult clauza riscŁ sŁ fie nulŁ, ´ntruc©t
lipseĸte o soluŞie de substituŞie pentru debitor. Ea va fi valabilŁ ´nsŁ dacŁ debitorul
8
are o formare polivalentŁ sau dacŁ natura specializŁrii sale ´i permite sŁ exercite
acelaĸi tip de activitate ´ntr-un alt sector economic. Art. 21 ĸi 23 din actualul Cod
român al muncii reflectŁ aceste principii.
Condiţii privitoare la creditor:
Exigenţa unei contraprestaţii. Codul român al muncii impune, prin art.
21, o indemnizaŞie de neconcurenŞŁ datoratŁ debitorului clauzei, care
trebuie plŁtitŁ pe ´ntreaga perioadŁ de neconcurenŞŁ. Ċn doctrinŁ se discutŁ
oportunitatea aplicŁrii exigenŞei unei contraprestaŞii ´n cazul oricŁrui tip
de clauzŁ de neconcurenŞŁ.
Exigenţa interesului legitim al beneficiarului, în limite proporţionale.
O clauzŁ de nonconcurenŞŁ nu este licitŁ dec©t dacŁ respectŁ echilibrul
dintre interesele debitorului ĸi cele ale creditorului obligaŞiei de
neconcurenŞŁ, fiind indispensabilŁ ĸi strict proporŞionalŁ cu protecŞia
intereselor legitime ale acestuia. Ċn general, se considerŁ cŁ interesul
legitim se determinŁ ĸi se evalueazŁ la momentul stipulŁrii clauzei.
B. Liceitatea clauzei de non-concurenţă din perspectiva teoriei practicilor
anticoncurenţiale
Condiţiile liceităţii. Când clauza de neconcurenŞŁ rezultŁ dintr-o antantŁ,
validitatea sa depinde de îndeplinirea a trei condiŞii:
SŁ fie ´ncheiatŁ cu titlu accesoriu ´n raport cu o convenŞie principalŁ, cŁci ea se justificŁ prin contractul a cŁrui eficacitate o garanteazŁ. C©nd este ´ncheiatŁ cu
titlu principal ´ntre mai mulŞi parteneri economici care ´ĸi interzic sŁ-ĸi facŁ
concurenŞŁ, ea conduce la o ´mpŁrŞire a pieŞei ĸi este lovitŁ de nulitate.
SŁ fie limitatŁ ´n timp ĸi spaŞiu.
SŁ fie necesarŁ economiei contractului ĸi strict ajustatŁ funcŞiei pe care o ´ndeplineĸte (regula raŞiunii). Ea nu trebuie sŁ ´mpiedice excesiv jocul concurenŞei.
DacŁ este disproporŞionatŁ ´n raport cu obiectivele contractului, constituie o
antantŁ ilicitŁ, deci nulŁ.
C©nd clauza este impusŁ de o ´ntreprindere ´n situaŞie dominantŁ, ´n dreptul
rom©n al concurenŞei, este lovitŁ de nulitate.
Răspunderea pentru neregularitatea clauzei de neconcurenţă. Reducerea şi
nulitatea. Când clauza este excesivŁ ĸi ´i limiteazŁ disproporŞionat debitorului
posibilitatea de a exercita o activitate conformŁ formŁrii ĸi experienŞei sale
profesionale, judecŁtorul poate să-i restrângă aplicarea – în timp şi/sau în
spaţiu. Ċn materia contractului de muncŁ, judecŁtorii opteazŁ ´n general pentru
nulitate, mai protectoare faŞŁ de salariat.
Clauza care ´l ´mpiedicŁ absolut pe debitor sŁ exercite o activitate conformŁ cu
competenŞa ĸi experienŞa sa profesionalŁ este lovitŁ de nulitate.
Ċn cazul aplicŁrii nulitŁŞii se pune problema retroactivitŁŞii acesteia.
JurisprudenŞa tempereazŁ efectele nulitŁŞii, ´nlŁtur©nd retroactivitatea dacŁ
9
debitorul a respectat clauza. Debitorul va putea deci sŁ pŁstreze sumele vŁrsate cu
titlul de indemnizaŞie.
DacŁ se pronunŞŁ nulitatea clauzei, debitorul non-concurenŞei poate pretinde
repararea prejudiciului suferit.
Răspunderea pentru violarea unei clauze de non-concurenţă valabile. Neexecutarea unei clauze licite de neconcurenŞŁ ridicŁ urmŁtoarele probleme:
Ce fel de răspundere ? Violarea interdicŞiilor valide de cŁtre debitorul
obligaŞiei atrage ´n sarcina acestuia rŁspunderea civilŁ contractualŁ. Doctrina
considerŁ cŁ doar concurenŞa activŁ poate genera rŁspunderea contractualŁ.
Consecinţele violării clauzei. Nerespectarea clauzei poate antrena
rezoluţiunea contractului (de cesiune de fond de comerŞ, de ex.), dar numai ´n
cazul ´n care clauza prezintŁ un interes determinant în economia contractului.
Victima nu trebuie sŁ dovedeascŁ dec©t activitatea concurenŞialŁ a
cocontractantului sŁu, indiferent de lipsa de loialitate care a inspirat eventual
conduita acestuia ĸi indiferent de prejudiciul efectiv pe care, posibil, l-a suferit. De
cele mai multe ori, violarea clauzei va antrena ´nsŁ ĸi acordarea de daune-interese.
Debitorul non-concurenŞei poate, ´n plus, sŁ fie privat, cu titlul de sancŞiune, de
indemnizaŞia pecuniarŁ, chiar dacŁ violarea nu a fost dec©t temporarŁ.
O altŁ soluŞie posibilŁ este executarea în natură a clauzei. JudecŁtorii pot
dispune chiar ´nchiderea ´ntreprinderii ´nfiinŞate prin violarea clauzei. Executarea
´n naturŁ poate fi ´nsoŞitŁ de obligarea la plata unor daune/amenzi cominatorii.
Complicitatea terţului. Ċn cazul contractelor de muncŁ: noul angajator care
angajeazŁ o persoanŁ pe care o ĸtia legatŁ printr-o clauzŁ de non-concurenŞŁ ´ĸi
angajeazŁ rŁspunderea delictualŁ, sub forma rŁspunderii pentru concurenŞŁ
neloialŁ, faŞŁ de angajatorul precedent.
Răspunderea pentru concurenţă neloială. TradiŞional se considerŁ cŁ actele
de concurenŞŁ neloialŁ genereazŁ rŁspunderea civilŁ delictualŁ, ´n temeiul disp. art.
998, 999 C. civ./ 1.349 NCC. Problema este ´nsŁ mai complicatŁ. Pornind de la
conţinutul art. 1 şi 2 din legea 11/1991, se poate avansa şi ipoteza unei acţiuni
de tip disciplinar, mai comodă din punctul de vedere al probaţiunii. Opinia
noastră este că ne aflăm în faţa unei acţiuni complexe, în care încălcarea unei
obligaţii deontologice generează răspundere civilă delictuală. Abaterile de la
normele moralei profesionale constituie, cu alte cuvinte, delicte civile.Victima
trebuie sŁ dovedeascŁ practica neloialŁ a concurentului sŁu, precum ĸi prejudiciul
ce i s-a provocat prin aceasta. AcŞiunea sa va avea ca finalitate condamnarea
pârâtului la daune-interese ĸi interdicŞia practicilor ´n cauzŁ, niciodatŁ ´nsŁ
desfiinŞarea ´ntreprinderii adversarului, ca ´n cazul concurenŞei anticontractuale.
Concurenţa ilegală şi concurenţa neloială
10
Concurenţa ilegală este aceea care înfrânge o interdicţie formulată printr-o
lege sau printr-un alt act normativ. Puterea publicŁ intervine adeseori pentru a
reglementa exerciŞiul activitŁŞilor comerciale ĸi pentru a moraliza metodele de
competiŞie economicŁ. DispoziŞiile edictate în acest scop sunt cel mai adesea
acompaniate de sancŞiuni contravenŞionale. Se pot cita în acest sens: prevederile
OrdonanŞei nr. 99/2000 privind comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ,
referitoare la cerinŞele ĸi criteriile necesare desfŁĸurŁrii activitŁŞii comerciale, la
v©nzŁrile cu preŞ redus ĸi publicitatea acestora, la v©nzŁrile piramidale, la loteriile
publicitare sau la v©nzŁrile cu prime, ori prevederile Legii nr. 158/2008 privind
publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi publicitatea comparativŁ, sau ale Legii nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu
consumatorii. Atunci când comerciantul exercită acte de concurenţă într-un
domeniu deschis concurenţei, dar cu depăşirea limitelor stabilite prin norme
care încadrează competiţia, ori cu nerespectarea unor condiţii administrative,
concurenţa este ilegală.
Spre deosebire de concurenŞa anticontractualŁ, care exclude incidenŞa normelor
care sancŞioneazŁ concurenŞa neloialŁ, concurenŞa ilegalŁ este constitutivŁ de
concurenŞŁ neloialŁ.
Contrafacerea şi concurenţa neloială
Contrafacerea desemneazŁ generic orice atingere adusŁ monopolului de
exploatare care decurge dintr-unul din drepturile de proprietate intelectualŁ
(brevete de invenŞii, desene ĸi modele industriale, mŁrci depuse, opere literare ĸi
artistice, programe de calculator, topografii de circuite integrate). Ea constŁ, de
exemplu, ´n fabricarea, folosirea sau punerea ´n circulaŞie fŁrŁ drept a produselor
protejate printr-un brevet de invenŞie sau în reproducerea frauduloasŁ a unei mŁrci
depuse etc. Aceste practici sunt prohibite prin lege ĸi constituie o formŁ de
concurenţă interzisă, opusŁ ´n mod tradiŞional concurenŞei neloiale. Deosebirea
dintre aceste douŁ forme de concurenŞŁ este de esenŞŁ: contrafacerea ´nseamnŁ
violarea unui drept absolut, exclusiv, ´n timp ce concurenŞa neloialŁ - violarea unei
´ndatoriri de respectare a bunelor moravuri ´n afaceri. Ċn consecinŞŁ, acŞiunile care
le sancŞioneazŁ sunt fundamental diferite; ele au izvoare ĸi finalitŁŞi diferite.
Acţiunea în contrafacere este exercitatŁ de cŁtre titularul unui drept de
proprietate intelectualŁ ´n scopul de a obŞine sancŞionarea atingerii aduse dreptului
sŁu exclusiv: ea protejeazŁ un monopol ocrotit juridic ´mpotriva concurenŞei.
Acţiunea în concurenţă neloială este exercitatŁ de cŁtre un operator economic
´n scopul obŞinerii reparŁrii prejudiciului cauzat printr-un act neloial al unui
concurent : ea consacrŁ libertatea concurenŞei, dar sancŞioneazŁ ç surplusul » de
concurenŞŁ.
11
Aĸadar, din punct de vedere teoretic, cele douŁ acŞiuni sunt distincte. Din
momentul ´n care acŞiunea ´n contrafacere este admisibilŁ, ea exclude ´n principiu
exerciŞiul acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ.
Cu toate acestea, practica judiciarŁ actualŁ ĸi doctrina tind sŁ asocieze exerciŞiul
celor douŁ acŞiuni, pentru ele prezintŁ totuĸi trăsături comune din punct de vedere
economic: ambele sunt exercitate de intervenienŞi pe aceeaĸi piaŞŁ, ambele
dezvŁluie aceeaĸi luptŁ pentru cucerirea clientelei. Astfel, pe de o parte, datŁ fiind
insuficienŞa sancŞiunilor economice ale contrafacerii, acŞiunea ´n concurenŞŁ
neloialŁ este perceputŁ ca un complement. Pe de altŁ parte, c©nd drepturile atinse
prin acŞiunile ilegitime ale unui concurent sunt similare ´n conŞinut cu cele de
proprietate intelectualŁ dar, dintr-un motiv sau altul, nu sunt protejate legal,
acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ este privitŁ ca un substitut al celei în contrafacere.
Modulul II
Răspunderea pentru concurenţă neloială
Unitatea de ´nvŁŞare
Unitatea 1: RŁspunderea civilŁ
Unitatea 2: RŁspunderea penalŁ
Unitatea 3: RŁspunderea contravenŞionalŁ
Timp alocat: 4h
Bibliografie:
1. COMAN, Giorgiu, Concurenţa în dreptul intern şi european, Editura
Hamangiu, Bucureĸti, 2011, Capitolul V ï ConcurenŞa neloialŁ
2. EMINESCU, Yolanda, Concurenţa neleală, Editura Lumina Lex, Bucureĸti,
1994
3. MIHAI, Emilia, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureĸti, 2004,
Partea I, capitolul I ĸi Partea a III-a ï ProtecŞia concurenŞilor
Unitatea 1
Răspunderea civilă
Temeiurile acţiunii în concurenţă neloială Specie a răspunderii civile delictuale. Ċn general, se considerŁ cŁ Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenŞei neloiale, prelu©nd tradiŞiile interbelice,
consacrŁ drept fundament al acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ rŁspunderea civilŁ
delictualŁ. Potrivit art. 3 din lege, ´ncŁlcarea obligaŞiilor de bunŁ-credinŞŁ ĸi de
12
respectare a uzanŞelor comerciale oneste atrage rŁspunderea civilŁ,
contravenŞionalŁ ori penalŁ, dupŁ caz. În doctrinŁ ea este analizatŁ, de regulŁ, ca o
modalitate a răspunderii civile delictuale, derivatŁ din aceasta, dar prezent©nd
anumite trŁsŁturi specifice.
Acţiune de tip disciplinar. AcŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ este uneori privitŁ
ca o acţiune de tip disciplinar, punându-se accentul exclusiv pe necesitatea
respectŁrii moralei profesionale a comercianŞilor. Temeiul ĸi sensul rŁspunderii
pentru concurenŞŁ neloialŁ l-ar constitui exclusiv protecŞia uzanŞelor comerciale.
Teoria are avantaje ĸi dezavantaje.
Avantajul constŁ ´n faptul cŁ astfel ar deveni posibilŁ aplicarea sancŞiunilor
independent de existenŞa sau de cuantificarea riguroasŁ a pagubelor. S-ar putea
depŁĸi astfel dificultatea deosebitŁ a acŞiunii ´n concurenŞŁ neloialŁ: proba
prejudiciului.
Dezavantajul teoriei rezidŁ ´n riscul de realizare a unui nou tip de corporatism,
deoarece sfera actelor reprimabile ar putea fi redusŁ, printr-o interpretare
restrictivŁ, doar la cele prin care se ´ncalcŁ normele deontologice profesionale
stricto sensu, adicŁ la cele prin care comercianŞii ´nĸiĸi ´ĸi protejeazŁ relaŞiile ñde
castŁò.
Acţiune reală. O altŁ teorie considerŁ acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ ca fiind
similară celei care protejează drepturile de proprietate incorporală, punând
accentul în primul rând pe necesitatea apărării drepturilor asupra clientelei sau
asupra altor “valori concurenţiale”. Teoria nu poate fi reŞinutŁ deoarece :
Ipoteza dreptului de proprietate al comerciantului asupra clientelei sale
porneĸte de la premisa cŁ acesta este proprietar asupra fondului sŁu de
comerŞ, printre ale cŁrui elemente se regŁseĸte ĸi clientela. Dar clientela
nu este, din punct de vedere juridic, asimilabilŁ cu celelalte elemente ale
fondului de comerŞ, deoarece comerciantul nu este ñstŁp©nulò clientelei.
Prin natura sa, clientela este fluctuantŁ.
Mai delicatŁ este chestiunea de a ĸti dacŁ acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ are ca finalitate recunoaĸterea unui drept exclusiv privind o ñvaloare
concurenŞialŁò neprotejatŁ printr-o dispoziŞie legalŁ specialŁ (ipoteza
vizeazŁ mijloacele de confuzie ĸi unele manopere parazitare). Este
adevŁrat cŁ jurisprudenŞa referitoare la concurenŞa neloialŁ se inspirŁ tot
mai mult, în cazul unora dintre practicile neloiale, din protecŞia
drepturilor intelectuale. Dar, la fel de adevŁrat este cŁ cele douŁ domenii
se disting net ´n plan principial: ´n timp ce exclusivitatea recunoscutŁ
titularului unui drept de proprietate incorporalŁ constituie o excepŞie de la
principiul liberei concurenŞe, tocmai acest principiu guverneazŁ ´ntreaga
teorie a concurenŞei neloiale.
13
Un nou fundament legislativ. OdatŁ cu directiva referitoare la practicile
comerciale neloiale din 11 mai 2005, transpusŁ ´n dreptul intern prin Legea nr.
363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu
consumatorii ĸi armonizarea reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind
protecŞia consumatorilor, unele din noile dispoziŞii pot servi ca temei al unei
acŞiuni ´n concurenŞŁ neloialŁ. Dreptul concurenŞei neloiale nu mai este doar un
drept destinat protejŁrii interesului subiectiv al concurentului, ci, mai general, este
un drept destinat sŁ asigure loialitatea pieŞei la un anumit standard. Directiva ĸi
legea internŁ corespunzŁtoare privesc
15
imposibil de inventariat. Este totuĸi posibilŁ o clasificare în acte negative ĸi acte
pozitive.
În cadrul actelor negative includem :
acte care au ca obiect sau efect dezorganizarea întreprinderii rivale, precum:
divulgarea secretelor de fabricŁ ĸi a savoir-faire-ului, coruperea personalului,
suprimarea semnelor distinctive ale mŁrfurilor, distrugerea publicitŁŞii rivalului.
actele de denigrare directŁ ĸi indirectŁ, prin omisiune.
Actele pozitive cuprind :
acŞiunile prin care un comerciant urmŁreĸte sŁ fie asimilat cu concurentul sŁu, prin crearea unei confuzii
acŞiunile prin care un comerciant se rataĸeazŁ indiscret ´ntreprinderii concurente, adicŁ se raporteazŁ la publicitatea sau realizŁrile altuia, ´n scopul de a
profita de reputaŞia acestuia
acŞiunile prin care un comerciant recurge la manopere parazitare.
Diversitatea formelor de manifestare a prejudiciului. Prejudiciul se poate
manifesta sub formele: deturnarea clientelei ĸi uzurparea unei valori economice.
a) Deturnarea clientelei este prejudiciul clasic concurenŞial ĸi constŁ ´n
pierderea clientelei suferite de ´ntreprinderea victimŁ a practicilor neloiale. Ipoteza
vizeazŁ situaŞiile ´n care autorul actelor neleale se aflŁ ´ntr-un raport de concurenŞŁ
cu victima sa, cei doi prospect©nd aceeaĸi clientelŁ cel puŞin ´n parte. Legea nr.
11/1991 circumstanŞiazŁ explicit, prin art. 4 lit. g), ĸi lit. h) douŁ modalitŁŞi
concrete de deturnare a clientelei, calificate drept contravenŞii. Dar deturnarea
clientelei poate fi consecinŞa nenumŁrator alte acte de concurenŞŁ neloialŁ, unele
nereglementate expres de lege.
b) Uzurparea unei valori economice. De la prejudiciul conceput exclusiv ca
pierdere a clientelei în profitul autorului actelor de concurenŞŁ neloialŁ s-a ajuns la
configurarea lui conceptualŁ ca uzurpare a unei valori economice, reprezentatŁ ´n
primul r©nd prin notorietatea ´ntreprinderii victimŁ. Notorietatea este rezultatul
unui savoir-faire, al unei munci perseverente ĸi al unor deosebite investiŞii
materiale ĸi intelectuale (pentru elaborarea unei mŁrci, pentru campanii publicitare
costisitoare etc.) ĸi implicŁ asumarea unor riscuri comerciale deloc neglijabile.
Toate acestea au un echivalent bŁnesc. Apoi, odatŁ dob©nditŁ, notorietatea
reprezintŁ ´n sine o valoare economicŁ, apreciabilŁ ´n bani; ea poate constitui
obiect de tranzacŞionare. JurisprudenŞa ĸi doctrina au extins conŞinutul noŞiunii de
valoare economicŁ la toate situaŞiile care implicŁ o muncŁ creatoare ĸi aleatorie,
precum ĸi investiŞii consistente. Toate aceste valori economice pot fi apŁrate prin
acŞiunea ´n concurenŞŁ neloialŁ contra uzurpŁrilor, sŁv©rĸite mai ales prin
manopere parazitare ĸi prin imitaŞie).
Diversitatea consecinţelor prejudiciului ´nseamnŁ cŁ acestea se pot produce în
plan material sau/ĸi ´n plan moral, corespunzŁtor formelor prejudiciului
16
patrimonial ĸi nepatrimonial (moral) din cadrul rŁspunderii civile delictuale
clasice.
a) Prejudiciul material poate fi cu uĸurinŞŁ determinat, în ipoteza pierderii unei
pieŞe, a diminuŁrii cifrei de afaceri, sau a pierderii rentabilitŁŞii investiŞiilor
realizate. Alteori determinarea existenŞei ĸi întinderii sale este dificilŁ, mai cu
seamŁ ´n cazurile c©nd este afectatŁ capacitatea de concurenŞŁ.
b) Prejudiciul moral se exprimŁ ´n principal prin atingerea adusŁ reputaŞiei,
elementelor atractive de clientelŁ, ´n general, ñimaginii de marcŁò a unei
întreprinderi.
B. Unitatea prejudiciului concurenţial. Prejudiciul concurenŞial are o unitate
fundamentalŁ, determinatŁ de unicitatea izvorului juridic: art. 998, 999
V.C.civ./1.349 NCC. Temeiul sŁu juridic esenŞial este ĸi rŁm©ne responsabilitatea
civilŁ delictualŁ.
Nucleul unic al tuturor daunelor generate de nelealitatea ´n relaŞiile
competiŞionale ar putea fi numit ñtulburareò comercialŁ, dezordine comercialŁ,
care altereazŁ normalitatea jocului concurenŞei. AceastŁ tulburare comercialŁ
constituie prin sine ´nsŁĸi un interes actual, care deschide dreptul la acŞiunea ´n
justiŞie, fiind ´nsŁ necesar sŁ se facŁ proba ei : prejudiciul concurenţial nu se
prezumă, ci trebuie dovedit.
Necesitatea probŁrii prejudiciului este legatŁ de condiŞia certitudinii sale.
Prejudiciul este cert atunci când el este actual, ipotezŁ care nu pune dificultŁŞi de
probaŞiune. DacŁ el se va realiza în viitor, trebuie fŁcutŁ distincţia între prejudiciul
virtual sau potenţial şi prejudiciul eventual. Prejudiciul virtual sau potenŞial este
cel care fiinŞeazŁ ´n germene ´n actul incriminat. Prejudiciul eventual nu este ´nsŁ
dec©t o expectativŁ. Ceea ce trebuie indemnizat este doar prejudiciul cert, adică
cel actual şi cel virtual, ambele fiind susceptibile de o evaluare imediată. Tipice
pentru prejudiciile concurenŞiale potenŞiale sunt pierderea unei ĸanse de dezvoltare
comercialŁ sau economicŁ a victimei, atingerile aduse elementelor atractive de
clientelŁ sau capacitŁŞii concurenŞiale ale unei ´ntreprinderi, prin deteriorarea
ñimaginii sale de marcŁò.
Repararea prejudiciului se poate realiza printr-un ansamblu de mŁsuri practice,
ca de pildŁ obligarea la ´ncetarea faptei ilicite, publicarea hotŁr©rii ´n presŁ, dar,
mai ales, prin acordarea de daune interese. Ċn privinŞa stabilirii acestora din urmŁ
jurisprudenŞa ia ´n consideraŞie, alŁturi de paguba suferitŁ de victimŁ ĸi criteriul
avantajelor pe care actul ilicit le procurŁ autorului sŁu, al mărimii beneficiilor
nelegitime. AceastŁ derogare de la principiul clasic este justificatŁ dacŁ se are ´n
vedere cŁ rŁspunderea civilŁ pentru concurenŞŁ neloialŁ ´ndeplineĸte, alŁturi de
funcŞia indemnitarŁ, ĸi o marcatŁ funcŞie punitivŁ.
Raportul de cauzalitate. Repararea prejudiciului produs prin fapte de
concurenŞŁ este condiŞionatŁ ĸi de probarea acestui element al rŁspunderii.
17
Aspecte procesuale privind acţiunea în concurenţă neloială Este util sŁ trecem ´n revistŁ diversele acŞiuni care pot fi intentate ´n aceastŁ
materie ĸi sŁ delimitŁm cercul persoanelor care pot avea calitate procesualŁ activŁ
ĸi pasivŁ.
A) Acţiunile civile în materie de concurenţă neloială
Putem clasifica aceste acŞiuni ´n defensive ĸi ofensive, cu caracter reparator.
Defensive: acŞiunea ´n ´ncetarea tulburŁrii; acŞiunea ´n constatare ĸi acŞiunea pentru
publicarea hotŁr©rii. Ofensive: în daune-interese ĸi ´n repararea prejudiciului
moral.
Acţiunea în încetarea tulburării. Prin se urmŁreĸte sŁ se impunŁ
comerciantului care sŁv©rĸeĸte un act de concurenŞŁ neloialŁ sŁ ´nceteze sau sŁ
´nlŁture actul, precum ĸi sŁ restituie documentele confidenŞiale ´nsuĸite ´n mod
ilicit de la deŞinŁtorul lor legitim (art. 6 din legea nr. 11/1991). Ċn acelaĸi registru
se ´nscrie ĸi alin. 2 al art. 7, potrivit cŁruia, la cererea deŞinŁtorului legitim al
secretului comercial, instanŞa poate dispune mŁsuri de interzicere a exploatŁrii
industriale ĸi/sau comerciale a produselor rezultate din ´nsuĸirea ilicitŁ a secretului
comercial sau distrugerea acestor produse.
Încetarea actului neloial semnificŁ în principiu obligarea pârâtului de a pune
punct unui act de concurenŞŁ neloialŁ ´n curs de desfŁĸurare. Finalitatea acestei
acŞiuni poate fi ĸi aceea de a preveni pericolul repetŁrii unui act neloial deja comis,
precum ĸi de a para ameninŞarea, riscul producerii iminente a unui asemenea act.
AcŞiunea ´n ´ncetarea tulburŁrii este consideratŁ ´n doctrinŁ a fi cea mai
importantŁ acŞiune ´n concurenŞŁ neloialŁ, deoarece prevenirea sau încetarea
atingerii nelegitime aduse intereselor comerciale ale unei întreprinderi poate fi mai
importantŁ pentru aceasta decât repararea prejudiciului cauzat. În plus, acest tip de
acŞiune conferŁ reclamantului avantajul de a evita proba vreunui prejudiciu.
Acţiunea în constatare. Av©nd ´n vedere cŁ, potrivit art. 111 C. proc. civ.,
acŞiunea ´n constatare are caracter subsidiar, o acŞiune ´n constatarea caracterului
neloial al actului de competiŞie economicŁ, promovatŁ independent de orice altŁ
acŞiune, nu este admisibilŁ.
NeprevŁzutŁ ´n mod explicit ´n sistemele de drept pozitiv, dar admisŁ ´n doctrinŁ
ĸi respectuoasŁ faŞŁ de criteriile acŞiunii ´n constatare impuse de legea procesualŁ
rom©nŁ, credem cŁ este posibilŁ o acţiune în constatare negativă, al cŁrei scop ar fi
constatarea cŁ actul competiŞional al reclamantului nu este neloial.
Publicarea hotărârii. Potrivit art. 11 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurenŞei neloiale, odatŁ cu condamnarea ori obligarea la ´ncetarea faptei ilicite
sau repararea daunei, instanŞa poate obliga la publicarea hotŁr©rii, ´n presŁ, pe
cheltuiala fŁptuitorului. Rostul publicŁrii este ´n primul r©nd defensiv, cŁci, ´n
aceastŁ manierŁ, se stopeazŁ tulburŁrile sau se previne o recidivŁ a actelor de
18
concurenŞŁ neloialŁ. Ċn acelaĸi timp, publicarea permite repararea, cel puŞin ´n
parte, a prejudiciului, prin restabilirea adevŁrului ´n ochii terŞilor care cunoscuserŁ
actul ilicit.
De regulŁ, solicitarea publicŁrii hotŁr©rii ´nsoŞeĸte, ca accesoriu, cererea
principalŁ privind ´ncetarea faptei ilicite sau acordarea de daune-interese. Nu se
poate exclude ´nsŁ nici ipoteza formulŁrii distincte a unei asemenea acŞiuni,
posterior admiterii acŞiunii defensive sau reparatorii.
Acţiunea în daune-interese. PrevŁzutŁ expres ´n partea finalŁ a art. 6 din Legea
nr. 11/1991, acŞiunea ´n daune-interese ´n domeniul concurenŞei neloiale este
supusŁ, ´n principiu, probŁrii condiŞiilor generale ale rŁspunderii civile delictuale:
fapta ilicitŁ, vinovŁŞia, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptŁ ĸi prejudiciu.
Acţiunea în repararea prejudiciului moral. Art. 9 din Legea nr. 11/1991
pentru combaterea concurenŞei neloiale recunoaĸte posibilitatea acordŁrii de
despŁgubiri pentru prejudiciul moral.
B) Persoanele care au calitate procesuală activă sau pasivă în acţiunea în
concurenţă neloială
Calitatea procesuală activă. Calitatea procesualŁ activŁ revine, desigur,
comerciantului-victimŁ, cel lezat sau susceptibil de a fi lezat printr-un act de
concurenŞŁ neloialŁ. Legea nr. 11/1991 ĸi celelalte acte normative aplicabile ´n
materie sunt susceptibile sŁ se aplice ĸi ´n situaŞiile ´n care reclamantul nu se aflŁ ´n
raporturi de concurenŞŁ ï nemijlocitŁ sau indirectŁ - cu pârâtul, fiind perfect
compatibile cu calitatea de reclamanŞi ĸi a altor persoane dec©t comercianŞii direct
prejudiciaŞi prin actele ilicite : clienŞii, beneficiarii, altfel spus toate persoanele care
s-ar gŁsi ´n situaŞia de cumpŁrŁtori efectivi sau potenŞiali ai bunurilor sau
prestaŞiilor ´n cauzŁ ĸi care ar putea fi eventual lezaŞi, precum ĸi diverse asociaŞii
profesionale.
Consumatorii nu au deschisŁ calea acŞiunilor defensive, ci numai a celor
reparatorii, ´n mŁsura ´n care au suferit un prejudiciu direct, ´ntruc©t ei nu se pot
erija ´n reprezentanŞi ai intereselor colective aparŞin©nd categoriei de intervenienŞi
pe piaŞa din care fac parte. O astfel de legitimare procesualŁ activŁ pot avea ´nsŁ
asociaŞiile pentru protecŞia consumatorilor.
De asemenea, asociaŞiile profesionale pot promova cereri ´n justiŞie în temeiul
rŁspunderii pentru concurenŞŁ neloialŁ. Ele pot recurge, la fel ca ĸi asociaŞiile
pentru protecŞia consumatorilor, numai la acŞiunile defensive, cu excepŞia situaŞiei
´n care asociaŞia a suferit ea ´nsŁĸi o pagubŁ directŁ.
Calitatea procesuală pasivă. În principiu, sunt aplicabile regulile generale,
fiind chemat sŁ rŁspundŁ autorul comportamentului neloial, de regulŁ un
comerciant. AlŁturi de acesta, pot fi traĸi la rŁspundere coautorii, complicii,
instigatorii, indiferent de calitatea lor. Autorul actului ilicit va rŁspunde solidar, ´n
calitate de comitent, cu prepusul sŁu, pentru acoperirea prejudiciului produs printr-
19
o faptŁ de concurenŞŁ neloialŁ sŁv©rĸitŁ de acesta, ´n exerciŞiul atribuŞiunilor ce i-au
fost conferite (art. 9 alin. 2 din Legea nr. 11/1991). Legea prevede firesc, în acord
cu dispoziŞiile art. 1003 Vechiul Cod civil român/art. 1.370 N.C.C., rŁspunderea
solidarŁ a tuturor participanŞilor la actul de concurenŞŁ neloialŁ (art. 9 alin. 3).
Unitatea 2
Răspunderea penală
Art. 5 din Legea nr. 11/1991 incrimineazŁ ca infracŞiuni un numŁr de ĸapte
fapte, considerate cŁ prezintŁ un grad de pericol social mai ridicat dec©t delictele
civile ĸi contravenŞiile. În categoria infracŞiunilor sunt incluse ĸi fapte care nu sunt
sŁv©rĸite de comercianŞi, ci de persoane neimplicate ´n calitate de pŁrŞi ´n
raporturile de concurenŞŁ, dar care au un impact nemijlocit asupra mediului
concurenŞial. Sub acest aspect, textul art. 5 se prezintŁ ca un conglomerat de fapte
incriminate, al cŁrui numitor comun îl constituie obiectul juridic generic al
infracţiunilor, constituit din relaţiile sociale legate de construirea şi menţinerea
unei concurenţe neviciate prin acte contrare moralei în afaceri.
Subiecţii activi ai infracŞiunilor pot fi deci alŁturi de comercianŞi ĸi alte categorii
de persoane: prepuĸii autoritŁŞilor competente sŁ elibereze unele autorizaŞii;
persoanele care au desfŁĸurat activitŁŞi de spionaj comercial sau industrial;
persoanele aparŞin©nd autoritŁŞilor publice care, ´n aceastŁ calitate, au intrat ´n
posesia unor secrete comerciale; mandatarii comercianŞilor deŞinŁtori legitimi de
secrete comerciale.
Elementul material al laturii obiective a acestor infracŞiuni este alternativ,
fiecare dintre ele put©nd fi sŁv©rĸitŁ prin oricare din acŞiunile prevŁzute de lege.
În ceea ce priveĸte latura subiectivă, remarcŁm cŁ, pentru infracŞiunea prevŁzutŁ
la art. 5 lit. c), forma de vinovŁŞie impusŁ de legiuitor pentru existenŞa infracŞiunii
este intenŞia directŁ, ´n timp ce pentru celelalte infracŞiuni intenŞia se poate
manifesta ĸi ´n forma ei indirectŁ, ´n toate variantele alternative prevŁzute de texte.
Pedeapsa prevŁzutŁ de legea ´n vigoare pentru sŁv©rĸirea acestor infracŞiuni
este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Potrivit art. 8 din lege, acŞiunea penalŁ se pune ´n miĸcare la pl©ngerea pŁrŞii
vŁtŁmate ori la sesizarea camerei de comerŞ ĸi industrie teritoriale sau a altei
organizaŞii profesionale.
DispoziŞiile penale ale legii nr. 11/1991 se completeazŁ cu art. 86 din Legea nr.
84/1998 privind mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, care prevede cŁ reprezintŁ
infracŞiune de concurenŞŁ neloialŁ ñorice utilizare a mŁrcilor sau indicaŞiilor
geografice, contrarŁ practicilor loiale ´n activitatea industrialŁ sau comercialŁ, ´n
scopul de a induce ´n eroare consumatoriiò.
22
Copia servilă implicŁ o imitaŞie profundŁ, dincolo de aspectul exterior al
produsului, ´n specificitatea sa tehnicŁ, ´n caracteristicile ĸi
funcŞionalitatea sa. ŝinta unor astfel de manopere o constituie obiectele cu
succes comercial ĸi care nu sunt protejate prin drepturi exclusive.
Copia cvasiservilă implicŁ numai realizarea unei asemŁnŁri exterioare
între cele douŁ produse. Se sancŞioneazŁ dacŁ dominant este efectul de
ansamblu al similitudinilor.
Confuzia în percepţia publicului. IncidenŞa legii este condiŞionatŁ de proba
confuziei sau a riscului unei confuzii în spiritul consumatorilor. Sunt necesare deci
trei condiţii cumulative:
- produsele sŁ fie de aceeaĸi naturŁ;
- ´ntre produse sŁ existe similitudini obiective;
- cele douŁ produse sŁ se adreseze aceleiaĸi clientele.
Copiile licite. Imitatorul poate invoca trei justificŁri exoneratoare:
a) Natura produsului
b) Banalitatea produsului
c) Imitarea este impusă de exigenţe tehnice
Indiferenţa bunei-credinţe. Elementul relei-credinŞe nu este indispensabil
pentru angajarea responsabilitŁŞii. Legea nu este interesatŁ de atitudinea psihicŁ a
fŁptuitorului ĸi nu distinge ´ntre intenŞie ĸi culpŁ ï sub oricare din formele sale.
Identificarea cu întreprinderea
Noţiune. ĂIdentificarea cu ´ntreprindereaò constituie aĸadar orice act de
concurenŞŁ neloialŁ prin intermediul cŁruia comerciantul neonest ´ncearcŁ sŁ
creeze confuzie ´ntre ´ntreprinderea sa ĸi ´ntreprinderea comerciantului victimŁ.
Modalităţi. Identificarea cu o ´ntreprindere implicŁ imitarea semnelor
distinctive ale acesteia: numele, emblema, aranjamentul material sau orice alt semn
distinctiv al întreprinderii.
Exemplu : imitarea numelui comercial ´n modalitatea utilizŁrii propriului nume,
dar ĸi a numelui altuia.
a) Omonimia. În principiu, nimeni nu poate fi împiedicat sŁ exercite o
activitate comercialŁ sub numele sŁu, pentru singurul motiv cŁ un alt comerciant
exploateazŁ deja un comerŞ sub un nume identic sau pe motivul cŁ a fost
´nregistratŁ o marcŁ sub acelaĸi nume. Singura condiŞie impusŁ de lege este
´nlŁturarea riscului de confuzie (art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerŞului).
Legea nr. 84/1998 privind mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, modificatŁ, cuprinde,
la r©ndul sŁu, dispoziŞii speciale al cŁror scop este apŁrarea drepturilor exclusive
nŁscute din depozitul mŁrcii ´mpotriva posibilelor confuzii purt©nd asupra originii
produselor (art. 36).
23
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŞei neloiale, prin art. 5 lit. g),
sancŞioneazŁ ca infracŞiune utilizarea menŞiunilor false pentru a induce ´n eroare pe
ceilalŞi comercianŞi sau pe beneficiari asupra identitŁŞii ´ntreprinderii. La r©ndul
sŁu, Legea nr. 158/2008 privind publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi publicitatea
comparativŁ, condiŞioneazŁ liceitatea publicitŁŞii comparative, ´ntre altele, ĸi de
absenŞa confuziei ´ntre comercianŞi.
b) Utilizarea comercială a numelui altuia. Spre deosebire de cazul omonimiei,
utilizarea comercialŁ a numelui altuia nu este liberŁ. Ea nu este licitŁ dec©t dacŁ:
- titularul numelui consimte ;
- datoritŁ banalitŁŞii numelui, nu existŁ riscul confuziei.
C©nd patronimul este celebru, titularul numelui poate acŞiona ´n apŁrarea
numelui sŁu fŁrŁ sŁ fie necesar sŁ mai probeze confuzia sau prejudiciul.
Confuzia în percepţia publicului. Confuzia urmŁritŁ de competitorul neleal
´ntre ´ntreprinderea sa ĸi cea concurentŁ depinde de douŁ elemente:
- cele douŁ ´ntreprinderi desfŁĸoarŁ activităţi concurenţiale, ele acŞion©nd ´n
acelaĸi domeniu ĸi adres©ndu-se aceleiaĸi clientele;
- cele douŁ ´ntreprinderi acŞioneazŁ în acelaşi spaţiu geografic sau în spaţii
geografice apropiate.
Parazitismul economic Noţiune. Denumirea de „parazitism economic”, semnifică acele acte de
concurenţă neloială prin care comerciantul neonest urmăreşte să obţină
avantaje concurenţiale cu minimum de efort, prin uzurparea prestigiului altor
întreprinderi.
Ċn doctrinŁ se distinge ´ntre concurenŞa parazitarŁ ĸi manoperele parazitare.
Concurenţa parazitară. Comerciantul parazit creează confuzie prin
raportarea sa la o întreprindere notorie, căutând să profite de prestigiul ei, pentru
a exploata acelaşi tip de clientelă şi a determina, în cele din urmă, deturnarea
acesteia în profitul său. Exemplu : practica tabelelor de concordanŞŁ, în domeniul
parfumurilor.
Prin art. 6 lit. f), Legea nr. 158/2008 privind publicitatea ´nĸelŁtoare ĸi
comparativŁ, declarŁ legalŁ publicitatea comparativŁ dacŁ, prin intermediul ei nu
se profitŁ ç ´n mod neloial de reputaŞia unei mŁrci, a unei denumiri comerciale sau
a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor
concurente. » Mai mult, prestigiul deosebit al ´ntreprinderii victimŁ poate
determina posibilitatea de stabilire a confuziei chiar ´n absenŞa oricŁrei concurenŞe
´ntre cele douŁ ´ntreprinderi, care pot fi active ´n domenii diferite. Este ´nsŁ
obligatorie proba confuziei asupra originii bunului.
Manoperele parazitare. Teoria parazitismului poate fi ´nsŁ aplicatŁ fŁrŁ a mai
pretinde proba nici unei confuzii: comerciantul nu cautŁ ´n mod special sŁ creeze o
24
confuzie ´n percepŞia publicului ´ntre produse, nici între întreprinderi, nici privind
originea produselor. Prejudiciul va consta într-o tulburare comercialŁ, actualŁ sau
viitoare, în diluarea valorii semnelor distinctive ĸi ´n diminuarea capacitŁŞii de
concurenŞŁ a ´ntreprinderii piratate, pe scurt, ´n uzurparea notorietŁŞii acesteia.
Astfel, nimeni nu ar putea crede cŁ producŁtorii de vinuri din celebra regiune
Champagne au renunŞat la obŞinerea produselor lor specifice, pentru a fabrica
parfumuri, fie ele chiar de lux. Deci, fabricantul de cosmetice, care ĸi-a denumit
parfumul ĂChampagneò ĸi l-a ambalat într-un flacon asemŁnŁtor sticlelor de
ĸampanie, este culpabil de sŁv©rĸirea unui act de concurenŞŁ neloialŁ, sub forma
manoperelor parazitare. El a profitat de prestigiul denumirii de origine
Champagne, ´n scopul de a atrage clientelŁ pentru noul sŁu parfum.
Legea nr. 84/1998 integreazŁ ĸi aceastŁ tendinŞŁ. De pildŁ, prin art. 6 alin. (4) lit.
a) se precizeazŁ cŁ o marcŁ poate fi refuzatŁ la ´nregistrare sau este susceptibiŁ de a
fi anulatŁ dacŁ este identicŁ sau similarŁ cu o marcŁ anterioarŁ ´nregistratŁ ´n
România, pentru servicii/produse care nu sunt similare ï c©nd marca anterioarŁ se
bucurŁ de un renume ĸi dacŁ prin folosirea mŁrcii ulterioare s-ar obŞine un profit
necuvenit din caracterul distinctiv ĸi renumele mŁrcii anterioare.
Unitatea 2
Dezorganizarea
Noţiune şi clasificare Dezorganizarea întreprinderii concurente ca act de concurenŞŁ neloialŁ produce
o rupturŁ a egalitŁŞii ´n concurenŞŁ.
Ċn funcŞie de scopul urmŁrit, dezorganizarea este de douŁ feluri:
care vizeazŁ activitatea productivŁ sau comercialŁ a ´ntreprinderii concurente. Aceasta, la r©ndul sŁu, poate fi:
- directŁ
- indirectŁ.
care vizeazŁ reŞelele de distribuŞie, prin dezvoltarea importurilor paralele. Dezorganizarea care vizează activitatea productivă sau comercială a
concurentului. Dezorganizarea directă. Aceasta include în primul rând
dezorganizarea activitŁŞii adversarului prin mijloace brutale, precum deturnarea
comenzilor sau suprimarea publicitŁŞii acestuia. Ea se poate realiza ´nsŁ ĸi prin
metode mai rafinate. Unele dintre ele implicŁ utilizarea aĸa-numitelor ñpreŞuri de
apelò, care sunt preŞuri anormal de joase, dar situate deasupra rev©nzŁrii ´n
pierdere. AceastŁ practicŁ nu este constitutivŁ de concurenŞŁ neloialŁ dec©t ´n
prezenŞa unor circumstanŞe speciale: c©nd este ´nsoŞitŁ de o ´nĸelŁciune sau de un
dumping. Sunt prejudiciaŞi.
25
Dezorganizarea care vizează activitatea productivă sau comercială a
concurentului. Dezorganizarea indirectă. Aceasta poate consta în:
- utilizarea personalului întreprinderii rivale sau
-
26
cunoscute de un numŁr mai mare de persoane. EsenŞial este ca deŞinŁtorii legitimi
sŁ ia mŁsuri rezonabile pentru pŁstrarea confidenŞialitŁŞii informaŞiilor.
- Ansamblul de cunoĸtinŞe care alcŁtuiesc know-how-ul nu face obiectul unui
brevet, fie cŁ respectivele cunoĸtinŞe nu ´ndeplinesc condiŞiile pentru a fi brevetate,
fie cŁ nu se doreĸte obŞinerea unui brevet (pentru a se evita cheltuielile necesare
pentru depozit sau pentru a se preveni divulgarea lor).
Ċnsuĸirea secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului poate fi directă sau
indirectă.
Aproprierea directă se poate face prin mijloace diverse, între care spionajul
industrial sau comercial este intens folosit astŁzi ´n lupta acerbŁ pentru c©ĸtigarea
rapidŁ a unor poziŞii dominante sau pentru menŞinerea acestora [art. 5 lit. e) din
Legea nr. 1171991]. Ċnsuĸirea directŁ a unor informaŞii secrete se mai poate realiza
ĸi prin ´ncŁlcarea obligaŞiei de confidenŞialitate de cŁtre persoane aparŞin©nd
autoritŁŞilor publice, cŁrora informaŞiile le-au fost transmise de cŁtre comercianŞi ´n
virtutea unor obligaŞii legale [art. 5 lit. d) ĸi lit. f)], sau de cŁtre mandatarii
comercianŞilor, ´mputerniciŞi de cŁtre aceĸtia sŁ-i reprezinte ´n faŞa autoritŁŞilor
publice [art. 5 lit. f)].
C©nd divulgarea, achiziŞionarea sau folosirea unui secret comercial sunt actele
unui comerciant sau ale unui salariat ï infidel - ĸi se realizeazŁ contrar uzanŞelor
comerciale cinstite, faptele constituie contravenŞii [art. 4 lit. b)]. Legea nr. 11/1991
sancŞioneazŁ distinct, contravenŞional, pentru caracterul sŁu pernicios, ĸi una din
cŁile neloiale utilizate pentru obŞinerea informaŞiilor confidenŞiale: coruperea
personalului unui comerciant [art. 4 lit. f)].
Aproprierea indirectă a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului nu este
reprimabilŁ per se. Orice persoanŁ este liberŁ ´n principiu sŁ-ĸi pŁrŁseascŁ
´ntreprinderea pentru a lucra la o ´ntreprindere concurentŁ sau chiar sŁ-ĸi creeze o
´ntreprindere concurentŁ. La fel cum fostul salariat poate sŁ determine, odatŁ cu
plecarea sa, deplasarea clientelei, el poate sŁ foloseascŁ know-how-ul dobândit
anterior ´n noua ´ntreprindere ĸi ´n beneficiul acesteia. Utilizarea know-how-ului în
profitul unei ´ntreprinderi concurente devine ´nsŁ reprimabilŁ dacŁ este ´nsoŞitŁ de
acŞiuni frauduloase.
Dezorganizarea reţelelor de distribuţie prin importuri paralele. Prin
acŞiunile pe care le întreprind, distribuitorii paraleli pot determina dezorganizarea
reŞelelor de distribuŞie ĸi ´nlocuirea lor cu o distribuŞie paralelŁ, neagreatŁ de
fabricant.
Chestiunea este de a ĸti dacŁ distribuitorul paralel, care ignorŁ ´n mod conĸtient
un contract de exclusivitate sau de distribuŞie selectivŁ, comite un act de
concurenŞŁ neloialŁ. Ċn principiu, rŁspunsul este pozitiv : acŞiunea unui distribuitor
paralel de a se aproviziona de la un distribuitor agreat este constitutivŁ de
concurenŞŁ neloialŁ, deoarece orice persoanŁ care o ajutŁ pe alta sŁ-ĸi ´ncalce
27
obligaŞiile contractuale comite un delict. Fapta sa poate fi calificatŁ ĸi ca act de
parazitism comercial pentru cŁ, pe de o parte, el vinde produsele reŞelei fŁrŁ sŁ fie
supus constr©ngerilor obiĸnuite ale distribuitorilor agreaŞi (´n legŁturŁ, de pildŁ, cu
preŞurile recomandate, sau cu amenajarea spaŞiilor comerciale) ĸi, pe de altŁ parte,
beneficiazŁ de valoarea publicitarŁ a mŁrcii, pentru a-ĸi dezvolta propriul comerŞ
ilicit.
RŁspunderea ´n concurenŞŁ neloialŁ a terŞului distribuitor faŞŁ de promotorul
reŞelei poate fi angajatŁ dacŁ se produc urmŁtoarele probe:
-cŁ terŞul s-a aprovizionat de la un membru al reŞelei sau/ĸi cŁ a sŁv©rĸit ĸi alte
acte neloiale. Distribuitorul paralel poate ´nlŁtura sancŞionarea sa dacŁ dovedeĸte
cŁ ´nsuĸi furnizorul (fabricant sau v©nzŁtor) a organizat ñevadŁrileò din circuit,
v©nz©nd ´n afara propriei reŞele.
-cŁ reŞeaua de distribuŞie este organizatŁ cu respectarea legii, demonstrând, de
exemplu, caracterul obiectiv al criteriilor de selecŞie sau cŁ, prin intermediul
contractului de exclusivitate, nu se produc efecte restrictive de concurenŞŁ.
Unitatea 3
Denigrarea
Noţiune
Denigrarea constă în răspândirea de informaţii peiorative şi răuvoitoare cu
privire la persoana, întreprinderea sau produsele unui concurent ori la
produsele unui grup determinat de concurenţi. Scopul acesteia este diminuarea
forŞei economice a concurentului/concurenŞilor ĸi, simetric, creĸterea propriului
prestigiu.
Legea nr. 11/1991 sancŞioneazŁ denigrarea directă: comunicarea sau
rŁsp©ndirea de cŁtre un comerciant de afirmaŞii mincinoase asupra unui concurent
sau mŁrfurilor sale, afirmaŞii de naturŁ sŁ dŁuneze bunului mers al ´ntreprinderii
[art. 4 alin. 1 lit. g)].
De asemenea, este condamnatŁ ĸi maniera indirectă de subminare a imaginii
adversarului: comunicarea sau rŁsp©ndirea ´n public de cŁtre un comerciant de
afirmaŞii asupra propriei sale ´ntreprinderi sau activitŁŞii acesteia, menite sŁ inducŁ
´n eroare ĸi sŁ-i creeze o situaŞie de favoare ´n dauna unor concurenŞi [art. 4 alin. 1
lit. f)].
Ambele texte consacrŁ statut de contravenŞii unor forme agravate ale denigrŁrii.
Pentru reŞinerea sŁv©rĸirii unui act de concurenŞŁ neloialŁ sub forma denigrŁrii
este necesarŁ ´ndeplinirea cumulativŁ a urmŁtoarelor condiŞii:
a) ´ntre denigrator ĸi denigrat sŁ existe un raport de concurenŞŁ, cel puŞin
indirect;
b) sŁ existe o discreditare conŞinutŁ ´ntr-un mesaj;
30
Naşterea dreptului consumului
Problema protecŞiei consumatorilor a apŁrut ´n societŁŞile occidentale cu
economii de piaŞŁ mature, postmoderne, generatŁ fiind de curentele consumiste.
Statutul de ramurŁ distinctŁ de drept i-a fost adeseori contestat, datŁ fiind
aparenŞa de eclectism. ExistŁ ´nsŁ un fir unificator al tuturor împrumuturilor din
substanŞa cŁrora s-a construit ĸi el constŁ ´n funcŞia pe care o realizeazŁ normele
de dreptul consumului: protecŞia individului uman-persoanŁ ´n calitatea sa de
consumator. Criteriului scopului comun al reglementŁrilor i se adaugŁ criteriul
limbajului juridic specific ĸi criteriul codificŁrii, dat fiind cŁ, prin Legea nr.
296/2004, a fost adoptat Codul consumului.
Dreptul consumului – element al ordinii publice de protecţie EvoluŞia relaŞiilor ĸi a politicilor economice din ultimele douŁ secole a
configurat noi sfere de ordine juridicŁ, care se intersecteazŁ cu cele clasice: ordinea
publicŁ economicŁ ĸi ordinea privatŁ economicŁ. Apoi, în interiorul ordinii publice
economice, s-a distins ´ntre ordinea publicŁ economicŁ de orientare ĸi ordinea
economicŁ publicŁ de protecŞie. Ordinea publicŁ economicŁ de protecŞie este
alcŁtuitŁ din mŁsurile care tind sŁ protejeze un contractant ĸi care modificŁ relaŞiile
contractuale dintre pŁrŞi, acord©nd un anume drept uneia dintre ele. Dreptul
consumului este un important element al ordinii publice economice de protecŞie.
Într-un raport de dreptul consumului, poziŞiile pŁrŞilor nu sunt simetrice, ele nu
sunt egal tratate juridic. Dreptul consumului constatŁ cŁ pŁrŞile raportului juridic de
consum sunt inegale din punct de vedere economic ĸi profesional ĸi tinde sŁ
restaureze egalitatea dintre acestea, recunoscând consumatorilor drepturi
suplimentare, faŞŁ de cele consacrate de dreptul comun, ´n relaŞiile lor cu
comercianŞii. Altfel spus, dreptul consumului creeazŁ ´ntre pŁrŞi Ăreciprocitate
proporŞionalŁò, pun©ndu-le într-o relaŞie de egalitate de tip geometric.
Unitatea 2
Noţiunea de drept al consumului
Definiţie Dreptul român al consumului este acea ramură compozită de drept formată
din reglementările care organizează procesul economico-social al consumului şi
instituie o protecţie specială a consumatorilor, în raporturile lor cu producătorii
de bunuri şi servicii.
Obiectul dreptului consumului
31
Obiectul dreptului pozitiv al consumului îl constituie, pe de o parte, protejarea
producătorilor, a libertăţii lor de a oferi spre consum bunuri şi servicii, pe de altă
parte, protejarea consumatorilor, prin consacrarea unor drepturi subiective
speciale în favoarea acestora, în scopul realizării unei egalităţi de fapt în
raporturile acestora cu comercianţii – fabricanţi şi distribuitori.
Raporturile dreptului consumului cu alte ramuri de drept a) Relaţiile cu dreptul civil se configureazŁ ca adevŁratŁ filiaŞie a dreptului
consumului faŞŁ de dreptul civil. RegŁsim aici teoria generalŁ a contractului, dupŁ
cum rŁspunderea de dreptul consumului se ´ntemeiazŁ pe principiile rŁspunderii
civile, contractuale sau delictuale. Ċn plus, metoda de reglementare este aceeaĸi ca
´n dreptul civil: egalitatea pŁrŞilor.
b) Relaţiile cu dreptul administrativ sunt evidente sub mai multe aspecte:
- rŁspunderea pentru faptele ilicite, ´n raporturile dintre agenŞii economici ĸi
Autoritatea NaŞionalŁ pentru ProtecŞia Consumatorilor, este de naturŁ
contravenŞionalŁ;
- aplicarea reglementŁrilor care organizeazŁ protecŞia consumatorilor ĸi
supravegherea respectŁrii acestora revine unor organe ale administraŞiei publice;
- metoda specificŁ de reglementare ´n raporturile dintre profesioniĸti ĸi
Autoritatea NaŞionalŁ pentru ProtecŞia Consumatorilor este aceea a subordonŁrii;
c) Relaţiile cu dreptul comercial sunt de interdependenŞŁ ´n mŁsura ´n care
consumatorii ĸi procesul consumului sunt ´nsŁĸi raŞiunea existenŞei ĸi funcŞionŁrii
agenŞilor economici, consumul reprezentând etapa finalŁ a ciclului economic.
d) Relaţiile cu dreptul concurenţei sunt privilegiate ĸi convergenŞa acestor noi
ramuri de drept este subliniatŁ adesea chiar legislativ. Legile rom©neĸti privind
concurenŞa servesc ´ntregul proces al consumului, ´n condiŞiile ´n care competiŞia
economicŁ are ca Şel nedisimulat c©ĸtigarea clientelei, adicŁ a consumatorilor. În
mod subsecvent, sunt avute în vedere interesele consumatorilor. Reciproc, dreptul
consumului influenŞeazŁ concurenŞa ĸi dreptul concurenŞei, prin reglementarea
obligaŞiilor profesioniĸtilor în raporturile lor cu consumatorii.
Principiile dreptului consumului
Principiul inegalităţii compensate. Dreptul consumului ´ĸi asumŁ misiunea de
a repune pŁrŞile raportului juridic, inegale din punct de vedere economic ĸi
informativ, într-o nouŁ relaŞie de egalitate. El compenseazŁ slŁbiciunea
consumatorului, prin intermediul unor tehnici juridice speciale ori prin adaptarea
unor noŞiuni preluate din dreptul comun la propriile sale finalitŁŞi.
Principiul transparenţei. Principiul transparenŞei s-a cristalizat în dreptul
european instituŞional. Nucleul acestui principiu îl constituie informaŞia, care
32
trebuie sŁ fie transmisŁ ĸi accesibilŁ, pentru a asigura un anume echilibru între
autoritŁŞile publice ĸi administraŞi, dar ĸi ´ntre parteneri privaŞi inegali.
Principiul proporţionalităţii. Principiul proporŞionalitŁŞii, complementar
principiului transparenŞei, ´ĸi are ĸi el ob©rĸia ´n dreptul instituŞional comunitar.
Intrat, pe filiera preluŁrii acquis-ului comunitar, ´n ordinea internŁ, principiul
proporŞionalitŁŞii se va manifesta ´n primul r©nd ca instrument de protejare a
echilibrului conŞinutului contractului de consum nu numai ´n faza executŁrii sale,
dar ĸi ´n stadiul formŁrii acestuia.
Principiul protecţiei încrederii legitime. Principiul protecŞiei ´ncrederii
legitime, în dreptul instituŞional, poate fi definit ca un mecanism defensiv de drept
material faŞŁ de puterea etaticŁ ĸi faŞŁ de instabilitatea reglementŁrilor.
În dreptul consumului, acest principiu a generat mecanisme de protecŞie a
consumatorului faŞŁ de puterea tot mai mare a profesioniĸtilor. Se vorbeĸte ´n
legislaŞia de tip consumist de aĸteptŁri Ălegitimeò ĸi de aĸteptŁri Ărezonabileò ale
consumatorilor ´n raport de conduit profesioniĸtilor.
Principiul loialităţii. Loialitatea completeazŁ principiul transparenŞei ´n planul
formŁrii contractelor de consum: contractul este obligatoriu, pentru cŁ s-a format
transparent ĸi a suscitat un numŁr de aĸteptŁri consumatorului. Tot loialitatea
guverneazŁ executarea contractelor de consum, prin intermediul mecanismului de
´nlŁturare a clauzelor abuzive ĸi stŁ ´n spatele rŁspunderii comerciantului pentru
faptul produselor cu defecte.
Subiectele dreptului consumului
Profesionistul este persoana fizică sau juridică care acţionează în cadrul
activităţii sale obişnuite şi organizate de producţie, distribuţie sau de prestări de
servicii. Profesioniĸti sunt indistinct marii ĸi micii comercianŞi, precum ĸi
reprezentanŞii profesiunilor artizanale, liberale, agricole etc. În general, profesia
este exercitatŁ pentru a obŞine un profit, scopul sŁu este lucrativ. Dar noŞiunea se
extinde ĸi la anumite activitŁŞi care, deĸi au un caracter obiĸnuit ĸi organizat, nu au
drept scop realizarea unui beneficiu: ex. cooperativele de ajutor reciproc.
Ċn doctrinŁ ĸi jurisprudenŞŁ s-a pus ´ntrebarea dacŁ serviciile publice sunt sau nu
profesioniĸti. RŁspuns:
- Serviciile publice cu caracter industrial sau comercial au calitatea de
profesioniĸti: (Enel, Eon, Poĸta Rom©nŁ, SNCFR etc.);
- Serviciile publice administrative colective şi gratuite, precum justiŞia, poliŞia
nu sunt subiecte de dreptul consumului;
- Serviciile publice administrative care furnizează prestaţii individualizate
cu titlu oneros (mai ales spitalele) au calitatea de profesioniĸti.
33
Consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice
constituite în asociaţii, care îşi procură sau care utilizează un bun sau un
serviciu în afara activităţii profesionale, în scop neprofesional. AceastŁ definiŞie restrictivŁ considerŁ consumatorul ï individual sau colectiv -
ca un actor economic aflat într-o stare de slŁbiciune faŞŁ de comerciantul
profesionist. Vulnerabilitatea consumatorului Şine de absenŞa legŁturii dintre
obiectul contractului ĸi activitatea sa profesionalŁ. Prin urmare, consumator este
cel care cumpŁrŁ bunul sau serviciul ´n scopul unei utilizări exclusiv personale,
fŁrŁ sŁ aibŁ nici o relevanŞŁ nivelul sŁu de inteligenŞŁ ori de perspicacitate, gradul
´n care cunoaĸte dispoziŞiile legale sau puterea financiarŁ de care dispune.
Prezumţia de slăbiciune este irefragabilă.
Unitatea 3
Evoluţia dreptului consumului în Uniunea Europeană
Începuturile: 1957-1985.
Tratatul de la Roma era indiferent faŞŁ de problematica protecŞiei
consumatorilor, principalul sŁu obiectiv fiind crearea ĂpieŞei comuneò. Ċnceputurile
timide sunt marcate de urmŁtoarele momente:
1972 ï Summitul de la Paris a vizat Ă´ntŁrirea ĸi luarea ´n consideraŞie a
mŁsurilor adoptate ´n favoarea consumatorilorò;
1975 - Programul preliminar al CEE pentru o politică de protecţie şi
informare a consumatorului al Consiliului de miniĸtri al comunitŁŞii a consacrat
drepturile fundamentale ale consumatorului: dreptul la protecţia sănătăţii şi
securităţii sale, dreptul la protecţia intereselor sale economice, dreptul la
repararea prejudiciilor, dreptul la informare şi la educaţie, dreptul la
reprezentare.
1981 - Al Doilea Program CEE pentru o politică de protecţie şi de informare a
consumatorilor s-a referit expres la interacŞiunea dintre ordinea juridicŁ naŞionalŁ
ĸi cea comunitarŁ pentru a asigura consumatorilor exerciŞiul drepturilor lor
fundamentale precum ĸi buna funcŞionare a pieŞeiò.
Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene a fixat
problematica protecŞiei consumatorilor ´n reglementŁrile comunitare de lege lata,
în art. 36 al Tratatului de la Roma (art. 36 din TFUE): afacerea Cassis de Dijon ï
decizia din 20 februarie 1979 Rewe-Zentral AG c. Bundesmonopolverwaltung für
Branntwein, care a admis posibilitatea ca apŁrarea consumatorului sŁ aibŁ
prioritate faŞŁ de obiectivul realizŁrii pieŞei comune, ´n anumite circumstanŞe.
Directivele verticale (peste 200), de ñnormalizareò produs cu produs, adoptate
p©nŁ ´n 1984 cu privire la cele mai variate produse (alimente, diferite aparate
casnice, cosmetice, jucŁrii, autoturisme etc.).
34
Primele directive orizontale, cu impact în acest domeniu: referitoare la
publicitatea ´nĸelŁtoare, ori la prezentarea ĸi etichetarea produselor alimentare.
Intrarea în dreptul primar
OdatŁ cu art. 100 A din Actul Unic European (februarie 1986, intrat în vigoare
la 1 iulie 1987), protecţia consumatorului a devenit obiect de reglementare în
dreptul primar. Locul sŁu ´n economia tratatului a fost ´nsŁ modest, cantonat în
chestiunea apropierii legislaŞiilor. Directivele care au marcat epoca au fost:
Directiva 85/374/CEE a Consiliului, din 25 iulie 1985, relativŁ la apropierea
dispoziŞiilor legislative, reglementare ĸi administrative ale statelor membre ´n
materia responsabilitŁŞii pentru faptul produselor defectuoase, Directiva
85/577/CEE a Consiliului, din 20 decembrie 1985, cu privire la protecŞia
consumatorilor ´n cazul contractelor negociate ´n afara spaŞiilor comerciale,
Directiva 87/102/CEE a Consiliului, din 22 decembrie 1986, relativŁ la apropierea
dispoziŞiilor legislative, reglementare ĸi administrative ale statelor membre ´n
materia creditului pentru consum ĸi Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13
iunie 1990, privind cŁlŁtoriile, vacanŞele ĸi circuitele cu preŞ forfetar.
Tratatul de la Maastricht
Tratatul de la Maastricht a depŁĸit formal raportul strict instrumental dintre
protecŞia comunitarŁ a consumatorilor ĸi politica de piaŞŁ, prin Titlul XI, intitulat
„Protecţia consumatorilor”, integrat în cea de-a treia parte, referitoare la
„Politica Comunităţii”, care cuprindea art. 129 A. TotodatŁ, Maastricht a
´nsemnat, potrivit par. 3 al art. 100 A, ĸi afirmarea principiului armonizŁrii
minimale: statelor membre le-a fost recunoscutŁ libertatea de a menŞine sau adopta
mŁsuri de protecŞie a consumatorilor mai stricte, sub condiŞia de a nu fi ´mpiedicatŁ
buna funcŞionare a pieŞei. Cu toate acestea, Tratatul asupra Uniunii Europene nu a
instituit o politicŁ comunŁ ´n materie de protecŞie a consumatorilor.Trei directive
importante au fost adoptate: Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993,
referitoare la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva
94/47/CE a Parlamentului European ĸi a Consiliului, din 26 octombrie 1994,
privind protecŞia cumpŁrŁtorilor referitoare la unele aspecte ale achiziŞionŁrii unui
drept de utilizare pe timp parŞial a bunurilor imobile ĸi Directiva 97/7/CE a
Parlamentului European ĸi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecŞia
consumatorilor ´n materie de contracte ´ncheiate la distanŞŁ.
Tratatul de la Amsterdam (1997)
În noua sa formulare, art. 129 A a inclus o enumerare a drepturilor
consumatorilor, ceea ce nu implica totuἨi o politicŁ veritabil autonomŁ, din
moment ce textul indica doar o contribuţie a ComunitŁŞii la realizarea lor, prin
35
intermediul definirii ĸi punerii ´n practicŁ a altor politici ĸi acŞiuni. De referinŞŁ a
fost Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European ĸi a Consiliului din 25 mai
1999 privind anumite aspecte ale v©nzŁrii de bunuri de consum ĸi garanŞiile
conexe.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
A fost adoptatŁ la Nisa la 7 decembrie 2000 ĸi proclamatŁ cu adaptŁri la 12
decembrie 2007 la Strasbourg. Textul art. 38 al Cartei precizeazŁ: òPoliticile
Uniunii asigurŁ un nivel ridicat de protecŞie a consumatorilorò. Acest text este
inclus ´n Capitolul IV, intitulat ĂSolidaritateaò. Contextul în care este plasat ï între
drepturile fundamentale ale ĂcetŁŞenilor europeniò ĸi ´ntr-un capitol dedicat
solidaritŁŞii europene, sugereazŁ o viziune solidaristŁ asupra raporturilor de
consum, aĸadar asumarea de cŁtre suprastatul european a unui drept al consumului.
Ultimele documente europene – direcţia pe care o sugerează
Cartea verde din 8 februarie 2007 provoca o dezbatere publicŁ pe tema
revizuirii domeniului protecŞiei consumatorilor organizat de opt directive ĸi indica
drept obiectiv principal al revizuirii crearea Ăunei veritabile pieŞe interioare a
consumatorilor, care sŁ ofere un just echilibru ´ntre un nivel ridicat de protecŞie a
consumatorilor ĸi competitivitatea întreprinderilor, în respectul strict al principiului
subsidiaritŁŞiiò. Mecanismul de creare a acestei pieŞe interioare ar consta ´n
egalizarea protecŞiei consumatorilor, printr-o concertare completŁ a legislaŞiilor
tuturor statelor membre. Noua orientare ´ĸi va gŁsi parŞial expresia ´n Directiva
2008/48/CE a Parlamentului european ĸi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind
contractele de credit pentru consumatori.
Cartea verde a Comisiei privind opţiunile de politică în perspectiva unui
drept european al contractelor pentru consumatori şi întreprinderi din 1 iulie
2010 a lansat o consultare publicŁ referitoare la opŞiunile privind consolidarea
pieŞei interne, prin intermediul dreptului european al contractelor, privit ca
instrument de realizare a obiectivelor economice ale Uniunii ĸi de redresare a
acesteia din criza economicŁ. Comisia afirmŁ cŁ ar trebui gŁsit un instrument de
drept european al contractelor cu c©t mai puŞine trimiteri la legislaŞia naŞionalŁ sau
la instrumentele internaŞionale ĸi care ĂsŁ asigure un nivel ridicat de protecŞie a
consumatorilorò. Comisia pare sŁ privilegieze douŁ instrumente legislative: fie un
regulament de instituire a dreptului european al contractelor, fie un regulament de
instituire a Codului civil european. ķi ´ntr-un caz ĸi ´n celŁlalt, existenŞa ĸi
autonomia unui drept european al consumului va fi cel puŞin discutabilŁ, at©ta timp
cât nu ar mai exista izvoare legislative specifice.
Modulul 5
36
Pregătirea actului de consum
Unitatea de ´nvŁŞare:
1. Informarea consumatorilor
2. Publicitatea ï instrument de captivare a consumatorilor
3. Incitarea consumatorilor/ofertele promoŞionale 4. Reglementarea unor anumite procedee de distribuŞie
Timp alocat: 5 h
Bibliografie:
1. GOICOVICI, Juanita, Dreptul consumaţiei, Editura Sfera JuridicŁ, Cluj,
2006;
2. MIHAI, Emilia, Lecţii de dreptul consumului, Editura Mirton, Timiĸoara,
2007.
Unitatea 1
Informarea consumatorilor
Pentru ca un consumator sŁ-ĸi exprime un consimŞŁm©nt luminat, este necesar sŁ
fie suficient de informat cu privire la contractul ce i se propune. Drept esenŞial al
consumatorului, informaŞia este datoratŁ ´n primul r©nd de cŁtre profesionist, dupŁ
cum existŁ ĸi o informare prin semne de identificare.
Informarea obligatorie O.G. nr. 21/1992 ĸi Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului prevŁd
dreptul consumatorilor de a fi informaŞi complet, corect ĸi precis asupra
caracteristicilor esenŞiale ale produselor ĸi serviciilor, astfel ´nc©t decizia pe care o
adoptŁ ´n legŁturŁ cu acestea sŁ corespundŁ c©t mai bine nevoilor lor. Dreptul
consumului a multiplicat obligaŞiile legale de informare, sarcinile impuse
profesioniĸtilor devenind tot mai complexe. Putem vorbi de o obligaŞie generalŁ de
informare ĸi de obligaŞii de informare particulare, specific anumitor contracte.
A. Obligaţia generală de informare asupra caracteristicilor bunurilor şi
serviciilor. Potrivit art. 14 C. Consumului, consumatorii trebuie sŁ primeascŁ toate
informaŞiile necesare pentru o utilizare corespunzŁtoare, potrivit destinaŞiei iniŞiale
a bunurilor.
Directiva 2005-29 din 11 mai 2005 a instituit, în materie de informare, reguli
generale, aplicabile ´n toate statele membre ĸi ´n toate domeniile lipsite de
prevederi speciale. Directiva are caracter orizontal ĸi a impus o armonizare totalŁ.
Directiva a fost transpusŁ ´n ordinea juridicŁ internŁ prin Legea nr. 363/2007
privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu
consumatorii ĸi armonizarea reglementŁrilor cu legislaŞia europeanŁ privind
protecŞia consumatorilor. Legea sancŞioneazŁ practicile comerciale ´nĸelŁtoare ï
37
acŞiuni sau omisiuni ï, adicŁ acele practice care ´l induc ´n eroare pe consumator ĸi
îl pot determina sŁ ia o decizie de tranzacŞionare pe care altfel nu ar fi luat-o. ķi ´n
cazul acŞiunii ´nĸelŁtoare, ĸi ´n cazul omisiunii ´nĸelŁtoare, elemental esenŞial ´l
constituie informaŞia furnizatŁ de profesionist care, fie este falsŁ, fie este
insuficientŁ.
B. Obligaţiile particulare de informare. ObligaŞia de informare capŁtŁ
conŞinuturi specifice funcŞie de obiectul contractelor reglementate normativ, ca de
pildŁ:
- AgenŞia de turism este datoare sŁ furnizeze turiĸtilor, ´n scris, ´n vederea
încheierii contractului, informaŞii referitoare la: localitatea de destinaŞie, ruta de
parcurs, mijloacele de transport utilizate, tipul unitŁŞilor de cazare etc. (O.G. nr.
107 din 31 august 1999, privind activitatea de comercializare a pachetelor de
servicii turistice);
- Îndatorirea comerciantului, parte într-un contract ´ncheiat la distanŞŁ, de a
informa consumatorul asupra: identitŁŞii comerciantului, caracteristicilor esenŞiale
ale produsului sau serviciului, preŞului de v©nzare cu amŁnuntul ori tarifului,
dreptului de denunŞare unilateralŁ etc. (O.G. nr. 130 din 31 august 2000, privind
protecŞia consumatorilor la ´ncheierea ĸi executarea contractelor la distanŞŁ).
Principiile obligaţiei de informare. Oric©t ar fi de diferitŁ ´n conŞinutul ei
concret informaŞia transmisŁ consumatorilor, ea trebuie sŁ rŁspundŁ unor exigenŞe
de principiu.
A. Cerinţa completitudinii. Principial, necesitatea unei informaŞii complete
este afirmatŁ ´n art. 44, 45 din Codul consumului (legea 296/2004) ĸi 18, 19 din
OG nr. 21/1992. Apoi, toate actele normative prin care sunt reglementate diferitele
contracte de dreptul consumului stabilesc imperativ aspectele ĸi elementele care
trebuie aduse la cunoĸtinŞa consumatorilor, astfel ´nc©t aceĸtia sŁ aibŁ reprezentarea
completŁ a conŞinutului actelor juridice ce le sunt propuse. VoinŞa legiuitorului, aĸa
cum o relevŁ aceste acte normative, este ca informaŞia oferitŁ consumatorului sŁ fie
exhaustivŁ ĸi sŁ acopere temporal nu numai perioada de formare a contractului, ci
ĸi durata executŁrii acestuia.
B. Cerinţa inteligibilităţii. Pentru a proteja cu adevŁrat consimŞŁm©ntul
consumatorului, informaŞiile trebuie prezentate ´ntr-o formŁ comprehensibilŁ. DacŁ
este incomprehensibilŁ, informaŞia poate deveni ´nĸelŁtoare. Astfel, O.G. 21/1992
vorbeĸte despre dreptul consumatorilor de a fi informaŞi Ăprecisò, prin elemente de
identificare ĸi caracterizare a produselor ĸi serviciilor Ăcare se ´nscriu ´n mod
vizibil, lizibil, uĸor de ´nŞeleséò (art. 18, 19). Aceleaĸi precizŁri de principiu au
fost ulterior reluate, în aceiaĸi termeni, de Legea nr. 296/2004 ï C. consumului
(art. 45 ï 47). Dintre actele normative speciale, menŞionŁm OUG nr. 50/2010
privind contractual de credit pentru consumatori, care impune ca informaŞiile
38
precontractuale incluse în diferite forme de publicitate sŁ fie scrise Ă´n mod clar,
concis, vizibil ĸi uĸor de citit, ´n acelaĸi c©mp vizual ĸi cu caractere de aceeaĸi
mŁrimeò.
C. Cerinţa loialităţii. CondiŞia corectitudinii informaŞiilor, ca element al
loialitŁŞii conduitei contractuale, o ´nt©lnim formulatŁ pentru prima datŁ ´n
ordonanŞa privind comercializarea serviciilor turistice. Ulterior, Legea nr.
148/2000 privind publicitatea, a stipulat ´n art. 5 cerinŞa ca publicitatea ĂsŁ fie
decentŁ, corectŁ ĸi sŁ fie elaboratŁ ´n spiritul responsabilitŁŞii socialeò, interzic©nd
prin art. 6 unele modalitŁŞi de reclamŁ care sunt neloiale at©t ´n raporturile cu
consumatorii, c©t ĸi cu concurenŞii. Tot despre loialitatea informaŞiilor este vorba ĸi
în Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianŞilor
´n relaŞia cu consumatorii, precum ĸi ´n OUG nr. 50/2010, care dispune cŁ
"InformaŞiile precontractuale trebuie redactate astfel ´nc©t sŁ nu inducŁ ´n eroare
consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice
domeniului financiarbancar...ò ne´nŞelese de consumatori.
Formalismul informativ. CerinŞa transmiterii ´n scris a informaŞiilor rezultŁ ca
principiu din conŞinutul art. 45, 47 din Legea nr. 296/2004 ĸi al art. 18, 19 din O.G.
nr. 21/1992. Actele normative care reglementeazŁ contractele de consum reiau ĸi
detaliazŁ aceastŁ obligaŞie, unele extreme de riguros ĸi constr©ngŁtor, precum OUG
nr. 50/2010, care prevede informaŞiile standard care trebuie incluse în publicitate
(art. 8) sau informaŞiile standardizate care trebuie furnizate precontractual prin
intermediul formularului ĂInformaŞii standard la nivel european privind creditul
pentru consumatoriò.
Vorbim aĸadar despre standardizarea informaŞiei dar ĸi despre standardizarea
contractelor ´nseĸi, ale cŁror clauze sunt impuse una câte una, uneori în cadrul unor
modele de contracte. Legiuitorul nu are încredere în profesionist, pe care-l
suspecteazŁ cŁ, lŁsat sŁ negocieze liber, nu-ĸi va ´ndeplini obligaŞia de a transmite
consumatorului informaŞiile prescrise de lege. Suntem în prezenŞa unei manifestŁri
a formalismului de protecŞie, numit formalism informativ.
Nerespectarea condiŞiilor de formalism informativ nu este ´nsŁ sancŞionatŁ cu
nulitatea pentru niciun contract, gŁsite fiind mŁsuri mai pragmatice care sŁ
protejeze interesele consumatorului (mŁrirea duratei termenului de denunŞare
unilateralŁ a contractului, ´n cazul O.G. nr. 130/2000 privind ´ncheierea ĸi
executarea contractelor la distanŞŁ, sau un sistem de sancŞiuni contravenŞionale
complementare, ca în cazul OUG nr. 50/2001, aĸa cum a fost modificatŁ prin
Legea nr. 288/2010). Conchidem cŁ formalismul informativ, spre deosebire de cel
clasic, impune existenŞa unui ´nscris nu at©t ca o condiŞie de validitate a actului, c©t
ca suport pentru informaŞiile obligatorii destinate consumatorului, ´n acelaĸi timp
ca instrument de realizare a transparenŞei contractuale ĸi a transparenŞei pieŞei.
39
Informarea facultativă
Semnele calităţii. ComercianŞii au facultatea de a furniza consumatorilor
informaŞii privind calitatea produselor sau serviciilor oferite, prin intermediul unor
semne distinctive, a unor simboluri. Reprezentate printr-un cuvânt, un grup de
cuvinte sau o emblemŁ, acestea sunt apte sŁ transmitŁ consumatorilor mesajul cŁ
un produs sau un serviciu are anumite calitŁŞi, garantate de un organism
independent (ex: marca de testare ĂLarexò, acordatŁ de Centrul NaŞional pentru
Ċncercarea ĸi Expertizarea Produselor, care poate fi aplicatŁ pe produsele testate ĸi
evaluate). Semnele de calitate au un dublu scop: promoŞional ĸi informativ.
PromoŞional, ´ntruc©t contribuie la valorizarea produselor ĸi serviciilor, pe care le
garanteazŁ; informativ, ´ntruc©t transmit consumatorilor informaŞii obiective
privind calitatea respectivelor produse ĸi servicii. Implicit, semnele de calitate
´ndeplinesc ĸi o funcŞie de concurenŞŁ. Semnul calitŁŞii se deosebeĸte de marca
individualŁ, care nu garanteazŁ juridic calitatea produsului sau serviciului pe care-l
simbolizeazŁ.
A. Semnele de calitate în dreptul român.
Indicaţiile geografice. Conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 84/1998 privind
mŁrcile ĸi indicaŞiile geografice, indicaţiile geografice sunt semne distinctive de
calitate, constituite întotdeauna din denumiri geografice. Produsele realizate sub o
anumită indicaţie geografică prezintă o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici
determinate, legate intrinsec de spaţiul geografic respectiv, de factorii săi de
mediu sau/şi de factorii umani. Utilizate în special pentru alimente, indicaŞiile
geografice pot fi aplicate ĸi altor produse. IndicaŞiile geografice ĸi denumirile de
origine controlatŁ pentru produsele de vinificaŞie sunt atribuite potrivit Legii nr.
244/2002, a viei ĸi vinului ´n sistemul organizŁrii comune a pieŞei vitivinicole.
Mărcile de certificare. Sunt reglementate de Legea nr. 84/1998. Potrivit art. 3
lit. f) din acest act normativ, marca de certificare indică faptul că produsele sau
serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce
priveşte o seamă de caracteristici, precum: calitatea, materialul, modul de
fabricaţie sau de prestare a serviciilor, precizia etc. MŁrcile de identificare pot fi
´nregistrate la OSIM de cŁtre persoane juridice legal abilitate sŁ exercite controlul
produselor sau serviciilor ´n privinŞa caracteristicilor sus-enunŞate. Ele sunt, ´n
principiu, supuse aceluiaĸi regim juridic ca ĸi mŁrcile individuale.
Certificarea de produs constŁ ´n atestarea de cŁtre un organism de certificare
distinct de fabricant, de importator, de v©nzŁtor sau de prestator - titular al mŁrcii
de certificare - cŁ produsul respectiv este conform cu caracteristicile descrise într-
un referenŞial, cu anumite standarde prestabilite. Un astfel de certificat conferŁ
titularului de certificare dreptul de a utiliza marca de certificare pentru produsele
sale. De exemplu: marca de certificare ĂLAREX CERTò, al cŁrei proprietar
40
exclusiv este Centrul NaŞional pentru Ċncercarea ĸi Expertizarea Produselor
LAREX.
B. Simbolurile de calitate în dreptul comunitar.
Denumiri de origine protejate, indicaţii geografice protejate, atestări de
specificitate. Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006
privind protecŞia indicaŞiilor geografice ĸi a denumirilor de origine a produselor
agricole ĸi alimentare reglementeazŁ semnele de calitate privitoare la produsele
agricole ĸi alimentare care provin dintr-un spaŞiu geografic delimitat: dacŁ existŁ o
legŁturŁ ´ntre caracteristicile anumitor produse ĸi originea lor geograficŁ, acestea
vor putea beneficia fie de menŞiunea indicaŞiei geografice protejate, fie de cea a
denumirii de origine protejate. Nu intrŁ sub incidenŞa acestui regulament produsele
din sectorul vitivinicol, cu excepŞia oŞetului din vin, ĸi nici bŁuturile spirtoase.
Marcajul CE. Sigla CE, aplicatŁ pe produse sau pe ambalaje, constituie
marcajul obligatoriu care face posibilŁ comercializarea anumitor produse pe piaŞa
intracomunitarŁ. Ea genereazŁ prezumŞia cŁ produsele respective sunt conforme
unei anumite directive europene, ´n sensul cŁ respectŁ exigenŞele esenŞiale impuse
de aceasta din considerente de securitate (ex. recipientele sub presiune, aparatele
cu gaz, jucŁriile, ´ncŁlzitoarele cu apŁ caldŁ etc.).
Eco-labelul. Labelul ecologic, reprezentat de o floare cu litera E în centru, este
aplicabil tuturor produselor, cu excepŞia alimentelor, bŁuturilor ĸi medicamentelor,
care, de-a lungul întregului lor ciclu de utilizare, au cel mai redus impact negativ
asupra mediului ´nconjurŁtor. Potrivit art. 1 din Regulamentul 1980-2000 din 17
iulie 2000, Ăsistemul comunitar de atribuire de label ecologic are ca obiectiv
promovarea de produse susceptibile sŁ reducŁ impactul negativ asupra mediului
prin comparaŞie cu alte produse din aceeaĸi categorie...ò.
Unitatea 2
Publicitatea – instrument de captivare a consumatorilor
Definiţia noţiunii Profesionistul încearcŁ sŁ-l determine pe consumator sŁ consume produsele sale
42
unei persoane. Ceea ce se sancŞioneazŁ de lege prin interzicerea publicitŁŞii
subliminale (art. 6) este manipularea voinŞei prin desfiinŞarea cenzurii conĸtiente a
raŞiunii, robotizarea personalitŁŞii umane.
3. Interdicţia publicităţii care include discriminări bazate pe rasă, sex,
limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate.
4. Interdicţia publicităţii prin care se exploatează superstiţiile, credulitatea
sau frica persoanelor.
5. Interdicţia publicităţii prin care se incită la violenţă sau se încurajează
un comportament care prejudiciază mediul înconjurător. 6. Reglementarea publicităţii comparative. Articolul 3 lit. c) din Legea nr.
158/2008 defineĸte publicitatea comparativŁ ca fiind acea publicitate care
identificŁ explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de acesta.
Se recunoaĸte ´n principiu caracterul licit al publicitŁŞii comparative, acesta fiind
determinat, potrivit art. 6 din legea 158/2008, de îndeplinirea anumitor condiŞii:
a) Nu trebuie sŁ fie ´nĸelŁtoare, potrivit dispoziŞiilor art. 3 lit. b) ĸi ale art. 5 din
aceeaĸi lege, precum ĸi ale art. 5-7 din legea 363/2007 privind combaterea
practicilor incorecte ale comercianŞilor ´n relaŞia cu consumatorii.
b) Trebuie sŁ compare bunuri sau servicii care rŁspund aceloraĸi nevoi ori sunt
destinate aceloraĸi scopuri.
c) Trebuie sŁ compare, ´n mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici
esenŞiale, relevante, verificabile ĸi reprezentative ale unor bunuri sau servicii.
d) SŁ nu discrediteze sau denigreze mŁrcile, denumirile comerciale, alte semne
distinctive, bunuri, servicii, activitŁŞi ori situaŞia unui concurent.
e) În cazul unor produse cu denumire de origine, sŁ se refere, ´n fiecare caz, la
produse cu aceeaĸi denumire.
f) SŁ nu profite ´n mod neloial de renumele unei mŁrci, a unei denumiri
comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de
origine a produselor concurente.
g) SŁ nu prezinte bunuri sau servicii drept imitaŞii sau replici ale unor bunuri sau
servicii purt©nd o marcŁ sau o denumire comercialŁ protejatŁ.
h) Nu trebuie sŁ creeze confuzie pe piaŞŁ ´ntre cel care ´ĸi face publicitate ĸi unul
sau mai mulŞi concurenŞi sau ´ntre mŁrci, denumiri comerciale sau alte semne
distinctive, bunuri sau servicii ale celui care ´ĸi face publicitate ĸi cele aparŞin©nd
unui concurent.
7. Reglementarea publicităţii – în anumite condiţii - pentru unele produse,
considerate dăunătoare pentru sănătatea şi viaţa consumatorilor. Legea
reglementeazŁ specific publicitatea unor produse nocive pentru viaŞa ĸi sŁnŁtatea
oamenilor precum: tutunul, bŁuturile alcoolice, arme, muniŞii, explozivi ĸ.a.
8. Reglementarea publicităţii destinate copiilor. Norme speciale vizeazŁ
publicitatea destinatŁ minorilor, fiind interzisŁ publicitatea care conŞine elemente
43
ce dŁuneazŁ copiilor din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic ori
afecteazŁ relaŞiile speciale care existŁ ´ntre aceĸtia, pe de o parte, ĸi pŁrinŞi sau
cadre didactice, pe de altŁ parte etc.
9. Reglementarea publicităţii pentru medicamente. Ċn ceea ce priveĸte
medicamentele, Legea nr. 148/2000 conŞine prevederea de principiu: este permisŁ
numai publicitatea celor care se elibereazŁ fŁrŁ prescripŞie medicalŁ, dar ĸi
materialele de promovare a acestora trebuie aprobate de AgenŞia NaŞionalŁ a
Medicamentului. Restul reglementŁrilor le vom ´nt©lni Legea nr. 95/2006 privind
reforma ´n domeniul sŁnŁtŁŞii, care prevede reguli speciale pentru promovarea
medicamentelor.
10. Reglementarea publicităţii prin mijloace audiovizuale. Legea nr.
504/2002, a audiovizualului, cu modificŁrile ulterioare, organizeazŁ publicitatea
audio ĸi video. Ċn afarŁ de precizŁrile privind tipurile de emisiuni ´n timpul cŁrora
sau ´ntre care se pot difuza spoturi publicitare, precum ĸi intervalele de timp ce pot
fi afectate publicitŁŞii, legea conŞine c©teva reglementŁri de principiu privind
interzicerea tehnicilor subliminale, a formelor de discriminare etc.
Unitatea 3
Incitarea consumatorilor/Ofertele promoţionale
AtracŞia consumatorilor cŁtre preŞurile mici poate fi manipulatŁ de comercianŞi
prin tehnici imorale ĸi, de multe ori, mai costisitoare pentru consumatori decât
niĸte preŞuri stabilite corect. Mijloacele de comercializare realizate prin agresarea
ĸi inducerea ´n eroare a consumatorilor au necesitat adoptarea unor instrumente
legale adecvate, în principal OrdonanŞa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor ĸi serviciilor de piaŞŁ.
Ofertele interzise
Ofertele promoŞionale pot fi interzise pentru cŁ ele utilizeazŁ metode neloiale
sau metode ´nĸelŁtoare.
A. Ofertele care utilizează metode neloiale.
Unele au ca obiectiv forŞarea consimŞŁm©ntului consumatorului, ´n timp ce altele
îi propun un fals avantaj.
Vânzarea forţată. Potrivit art. 53 din OG nr. 99/2000, prin v©nzare forŞatŁ se
´nŞelege o formŁ de agresivitate comercialŁ care constŁ ´n: a) expedierea unui
produs cŁtre o persoanŁ, fŁrŁ o cerere prealabilŁ din partea acesteia, solicit©ndu-i
cumpŁrarea acelui produs sau returnarea lui, chiar ĸi fŁrŁ taxe, ´n cazul refuzului de
cumpŁrare; b) prestarea unui serviciu cŁtre o persoanŁ, fŁrŁ o cerere prealabilŁ,
solicitându-i acceptarea serviciului prin achitarea c/val. Profesionistul conteazŁ pe
46
Ofertele aleatorii. Loteria publicitarŁ este acea practicŁ de promovare a
produselor/serviciilor care tinde sŁ stimuleze ´n r©ndul participanŞilor speranŞa unui
c©ĸtig prin tragere la sorŞi. Ofertele aleatorii, în principal loteriile au fost
întotdeauna tratate cu neîncredere de drept: consumatorul s-ar putea lŁsa sedus de o
ofertŁ fŁrŁ legŁturŁ cu valoarea produsului sau serviciului, din cauza faptului cŁ i
se induce speranŞa unui c©ĸtig important. Procedeul este adeseori dolosiv. Nu sunt
asimilate loteriei publicitare concursurile ´n cadrul cŁrora premiile sunt c©ĸtigate
exclusiv datoritŁ abilitŁŞii, cunoĸtinŞelor ĸi perspicacitŁŞii participanŞilor.
Pentru legalitatea acestor oferte trebuie respectate unele condiŞii de fond ĸi de
formŁ.
Unitatea 4
Reglementarea unor anumite procedee de distribuţie
Vânzarea în afara spaţiilor comerciale
Sediul materiei: OG privind contractele ´ncheiate ´n afara spaŞiilor comerciale
nr. 106/1999. Este o metodŁ avantajoasŁ pentru consumator: evitŁ deplasarea ĸi
c©ĸtigŁ timp, resurse. Procedeul poate deveni agresiv deoarece consumatorul este
luat prin surprindere, nu poate ´ntotdeauna rezista presiunii solicitŁrilor ĸi cumpŁrŁ
fŁrŁ sŁ reflecteze obiecte inutile sau de care s-ar putea dispensa.
Contractele care intrŁ sub incidenŞa actului normativ: cele încheiate între
profesionist ĸi consummator ´n orice loc care nu este destinat activitŁŞilor
comerciale desfŁĸurate de ofertant, ´n condiŞiile ´n care legea defineĸte spaţiul
comercial ca orice spaŞiu sau loc autorizat conform legii, folosit ´n mod obiĸnuit
de comerciant ´n scopul desfŁĸurŁrii activitŁŞii sale autorizate. Obiectul
contractelor ´ncheiate ´n afara spaŞiilor comerciale: furnizarea de bunuri sau
servicii.
Dreptul de denunŞare unilateralŁ a contractului este elementul principal al
dispozitivului de protecŞie: consumatorul are dreptul de a denunŞa unilateral
contractul în termen de 7 zile lucrŁtoare.
Încheierea contractelor la distanţă
V©nzarea la distanŞŁ este aceea care, prin intermediul tehnicilor de comunicare
la distanŞŁ, se formeazŁ ĸi se executŁ fŁrŁ ca v©nzŁtorul ĸi consumatorul sŁ se afle
faŞŁ ´n faŞŁ. ExistŁ avantaje pentru consumator, precum evitarea deplasŁrii ĸi
asigurarea rŁgazului necesar reflecŞiei. Sunt ĸi dezavantaje: procedeul poate deveni
agresiv, produsul poate fi furnizat cu defecte etc. De aceea este necesarŁ
reglementarea: OG. 130/2000 privind protecŞia consumatorilor la ´ncheierea sau
executarea contractelor la distanŞŁ.
Reglementarea este aplicabilŁ indiferent de natura contractului. Elementul
esenŞial este modul de încheiere: consumatorul este solicitat de profesionist printr-
47
o ofertŁ cŁreia ´i rŁspunde prin acceptare, dar fŁrŁ a se afla ´n acelaĸi spaŞiu fizic ĸi
´n aceeaĸi secvenŞŁ temporalŁ.
Momentul încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii
mesajului de confirmare de cŁtre consumator, referitor la comanda sa.
ProtecŞia rezultŁ esenŞialmente din informaŞia pe care trebuie sŁ o primeascŁ
destinatarul ofertei ï consumatorul -, din dreptul de retractare recunoscut acestuia,
din regulile aplicabile ´n caz de indisponibilitate a bunurilor ĸi din interdicŞia
expedierii forŞate.
Potrivit art. 7 din OG, dreptul discreŞionar al consumatorului de a se dezice de
contract este de 10 zile lucrŁtoare. Singurele costuri care pot cŁdea ´n sarcina
consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor.
Modulul 6
Încheierea şi finanţarea contractului de consum
Unitatea de ´nvŁŞare:
1. Eradicarea clauzelor abuzive
2. FinanŞarea contractului de consum ï Contractul de credit pentru consum
Timp alocat: 5 h
Bibliografie:
1. GOICOVICI, Juanita, Dreptul consumaţiei, Editura Sfera JuridicŁ, Cluj,
2006;
2. MIHAI, Emilia, Lecţii de dreptul consumului, Editura Mirton, Timiĸoara,
2007.
Unitatea 1
Eradicarea clauzelor abuzive
Noţiunea de clauză abuzivă
Lupta contra clauzelor abuzive în legislaŞia rom©nŁ a fost consacratŁ prin Legea
nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ´ncheiate ´ntre comercianŞi ĸi
consumatori, care a transpus Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993,
referitoare la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 1 alin. (3) al legii interzice comercianŞilor sŁ stipuleze clauze abuzive ´n
contractele încheiate cu consumatorii. Apoi, art. 4 calificŁ drept abuzivŁ acea
clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin
ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul
consumatorului, prin înfrângerea cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru
semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
48
Domeniul de incidenţă a prohibiţiei clauzelor abuzive Părţile. Cei doi termeni al cŁror echilibru contractual este cŁutat de lege sunt
comerciantul, cu semnificaŞia de profesionist, ĸi consumatorul, deci pŁrŞile
specifice raportului de consum.
Actele juridice aflate sub incidenţa legii. Orice contract, indiferent de natura
ĸi obiectul lui, ale cŁrui pŁrŞi sunt un profesionist ĸi un consumator, face parte din
domeniul de aplicare a legii. Contractele de adeziune sunt vizate cu prioritate.
ScapŁ interdicŞiei contractele sau clauzele incluse ´n contracte, redactate Ă´n
temeiul unor alte acte normative ´n vigoareò (art. 3 alin. (2) din lege).
Clauzele. Pot intra în sfera clauzelor abuzive toate prevederile care nu au fost
negociate direct de profesionist ĸi consumator ĸi care nu decurg din dispoziŞii
legale imperative, indiferent de natura lor. Prin urmare, orice clauze, oricare le-ar
fi conŞinutul, fie cŁ privesc modalitŁŞi de platŁ a preŞului ori de livrare a bunurilor,
fie ´ntinderea rŁspunderii pŁrŞilor, asumarea riscurilor, dar ĸi, potrivit legii române
ï derogatorie faŞŁ de legea comunitarŁ -, clauzele care definesc ĸi cuantificŁ
drepturile ĸi obligaŞiile principale ale pŁrŞilor, vor putea fi declarate abuzive.
Legea oferŁ exemple de clauze susceptibile a fi abuzive, urmând modelul
comunitar, într-o listŁ anexŁ, care nu are caracter limitativ. Aĸadar, dreptul nostru
consacrŁ douŁ metode prin care pot fi identificate clauzele abuzive. Una constŁ
într-un sistem al listei ĸi conferŁ un mai mare grad de previzibilitate aplicŁrii legii.
Ċn acelaĸi timp, ocolirea legii, prin inserarea unor clauze diferite formal de cele
menŞionate ´n listŁ, dar abuzive, este blocatŁ prin incidenŞa celeilalte metode, un
sistem al criteriilor.
Criteriile de identificare a clauzelor abuzive
Termenii care jaloneazŁ definiŞia clauzelor abuzive sunt: dezechilibrul
semnificativ ´ntre drepturile ĸi obligaŞiile pŁrŞilor, creat contrar cerinŞelor bunei-
credinţe, în detrimentul consumatorului.
Echilibrul contractului constŁ ´ntr-o calitate specialŁ a conŞinutului acestuia: o
anume potrivire ´ntre drepturile ĸi obligaŞiile pŁrŞilor, o justŁ repartizare a acestora,
privite global, at©t static, c©t ĸi diacronic, pe ´ntreaga duratŁ a manifestŁrii sale.
Prin opoziŞie, dezechilibrul contractual ´nseamnŁ nepotrivire, discrepanŞŁ ´ntre
elementele conŞinutului contractului, adicŁ alterarea globalŁ a armoniei sale,
pierderea justului contractual.
Dezechilibrul contractual creat de clauzele abuzive prezintŁ caracteristicile:
a) Dezechilibrul este static, surprins în secvenŞa de timp care implicŁ
´ncheierea contractului ĸi ´mprejurŁrile care o preced.
b) Dezechilibrul sancŞionat de lege este:
- subiectiv: nu existŁ echivalenŞŁ ´n satisfacerea intereselor
pŁrŞilor, la momentul ´ncheierii contractului, ĸi nici ´n asumarea riscurilor;
50
stabilite ´n temeiul unui contract pe duratŁ nedeterminatŁ, este abuzivŁ. De
asemenea, clauzele limitative de rŁspundere.
4.
Sancţionarea clauzelor abuzive (nu avem ´n vedere sancŞiunea
contravenŞionalŁ aplicabilŁ profesionistului neloial, potrivit art. 15 al Legii nr.
193/2000).
Sancţiunile clauzelor abuzive. Legea instituie douŁ sancŞiuni.
a) Lipsirea clauzei abuzive de efecte.
ĊnlŁturarea clauzei sau clauzelor abuzive este susceptibilŁ nu numai sŁ afecteze
economia contractului, ci ĸi sŁ compromitŁ iremediabil viabilitatea acestuia.
Consumatorul este cel chemat sŁ decidŁ, funcŞie de interesele sale, dacŁ derularea
contractului mai este posibilŁ sau dacŁ se impune Ăreziliereaò acestuia, eventual, cu
daune-interese (art. 7 din legea nr. 193/2000). Folosirea termenului Ăreziliereò este
incorectŁ, vizatŁ fiind ´n realitate, nulitatea parŞialŁ sau totalŁ a actului juridic.
b) Interpretarea clauzei abuzive contra proferentem.
Art. 1 din legea nr. 193/2000 dŁ expresie principiului transparenŞei ´n dreptul
consumului. DupŁ ce impune utilizarea unor Ăclauze contractuale clare, fŁrŁ
echivoc, pentru ´nŞelegerea cŁrora nu sunt necesare cunoĸtinŞe de specialitateò,
textul precizeazŁ cŁ, ´n caz de ´ndoialŁ, prevalează interpretarea cea mai
favorabilă consumatorului. Textul consacrŁ un Ăechilibru informaŞionalò ca formŁ
a echilibrului contractual. Acest echilibru informaŞional, care implicŁ nu numai
cantitatea, ci ĸi calitatea informaŞiilor furnizate, este contrariat prin impunerea de
cŁtre profesionist a unei clauze abuzive, ´ntruc©t nu este transparentŁ, fie cŁ este
ilizibilŁ, obscurŁ, sau, pur ĸi simplu, nu a fost adusŁ la cunoĸtinŞa consumatorului.
Ca remediu, legiuitorul comunitar, urmat de cel rom©n, a transformat o regulŁ de
interpretare în contra redactorului contractului, într-o sancŞiune specificŁ, menitŁ sŁ
palieze dezechilibrul contractual.
Proceduri pentru eradicarea clauzelor abuzive. Din punct de vedere
procedural, opŞiunile legiuitorului român sunt comparabile cu mŁsurile adoptate în
alte state. Întâlnim reglementate, adeseori conjugate, iniŞiative ale consumatorilor
individuali, ale asociaŞiilor de consumatori, ale autoritŁŞilor administraŞiei publice,
precum ĸi ale organelor jurisdicŞionale. Cele mai multe dintre cŁile de ´nlŁturare a
dezechilibrelor au un caracter Ăcurativò, ele fiind deschise doar posterior lansŁrii ´n
circuitul juridic a contractelor de consum Ăcontaminateò cu clauze abuzive. În acest
sens se ´nscrie ĸi procedura complexŁ, administrativŁ ĸi jurisdicŞionalŁ,
reglementatŁ de legea nr. 193/2000 ´n art. 8 ï 13. Punctul de pornire îl constituie
controlul efectuat de reprezentanŞi ai organelor administraŞiei publice competente,
al cŁror proces-verbal se transmite fie la judecŁtoria competentŁ teritorial, numai
judecŁtorul fiind competent sŁ aplice sancŞiunea contravenŞionalŁ. Legea îi
recunoaĸte acestuia prerogativa de a interveni ´n contract ĸi de a dispune
51
modificarea clauzelor contractuale sau, ´n situaŞia ´n care contractul nu este viabil,
desfiinŞarea acestuia, eventual cu daune-interese.
TEMŀ DE CONTROL: Eradicarea clauzelor abusive
Unitatea 2
Finanţarea actului de consum - Contractul de credit pentru consum
Domeniul de aplicare a O.U.G. nr. 50/2010
Prin O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori,
aprobatŁ prin Legea nr. 288/2010, s-a transpus ´n legislaἪia naἪionalŁ Directiva
2008/48/CE.
Normele juridice care reglementeazŁ relaŞiile de credit pentru consum sunt
preponderent imperative ĸi au un caracter excepŞional. Nu se vor aplica deci dec©t
´n situaŞia realizŁrii ipotezei prevŁzute de lege, at©t din perspectiva actelor juridice
vizate, c©t ĸi din perspectiva persoanelor care le ´ncheie.
A. Domeniul de aplicare după calitatea contractanţilor. Actul normativ se
adreseazŁ consumatorilor de credite ĸi finanŞatorilor de credite, numiŞi creditori,
´ntre ei put©nd apŁrea intermediarul de credit.
B. Domeniul de aplicare după funcţia operaţiunilor vizate. Art. 2 al O.U.G.
50/2010 precizeazŁ generic domeniul de aplicare: contractele de credit. Iar definiŞia
contractului de credit ne este datŁ de art. 7 pct. 2 al ordonanŞei: contractul Ăprin
care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui
consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte
facilităţi financiare similare (é)ò. Nu intereseazŁ deci cŁ natura contractului care
se încheie in concreto este de împrumut, de vânzare-cumpŁrare, de locaŞiune sau
alta, ci cŁ operaŞiunea permite unei persoane sŁ obŞinŁ imediat o prestaŞie, a cŁrei
valoare o va plŁti ulterior, fie prin rate egale (anuitŁŞi), fie prin rate descrescŁtoare,
potrivit alegerii sale. Decalajul în timp este elementul caracteristic al creditului.
Operaţiuni care intră sub incidenţa legii române. Ċntruc©t legea nu indicŁ
expressis verbis tipurile de contracte care intrŁ ´n sfera sa de incidenŞŁ,
exemplificŁm operaŞiuni ĸi tehnici juridice care pot fi incluse ´n Ărecipientulò legal
numit Ăcontract de creditò:
a) creditele fără o afectare predeterminată. Acestea sunt creditele acordate fŁrŁ
a fi condiŞionate de opŞiunea prealabilŁ a cumpŁrŁrii unui anumit bun sau serviciu
ĸi de instituirea unor garanŞii reale. ExemplificŁm: creditul pentru nevoi personale;
descoperitul de cont explicit ĸi descoperitul de cont cu aprobare tacită;
deschiderile de credit (liniile de credit).
b) creditele cu o afectare predeterminată, care, din chiar momentul încheierii
lor, sunt destinate finanŞŁrii achiziŞionŁrii unui anume produs sau serviciu, numite,
54
procedurile incidente, dob©nda anualŁ efectivŁ ĸi valoarea totalŁ plŁtibilŁ de
consumator etc.
Reguli privitoare la încheierea contractului de credit de consum. OrdonanŞa
conŞine un set de reguli menite sŁ asigure echilibrul contractual al pŁrŞilor ĸi
predictibilitatea validitŁŞii contractului:
1. Obligaţia de evaluare a bonităţii consumatorului. Noul act normativ, prin
art. 30, condiŞioneazŁ ´ncheierea contractului de credit de evaluarea solvabilitŁŞii
consumatorului de cŁtre finanŞator.
2. Obligaţii generale privind forma contractului. Potrivit art. 33 din O.U.G.
nr. 50/2010, contractul se încheie, obligatoriu, în scris ï pe hârtie sau alt suport
durabil, ´n at©tea exemplare c©te pŁrŞi sunt. Legea impune ´n detaliu condiŞii
precise de lizibilitate. InformaŞiile trebuie sŁ fie complete, clare ĸi uĸor de ´nŞeles,
´n limba rom©nŁ ĸi pot fi ´ntregite, la solicitarea consumatorului, cu detalii ĸi
explicaŞii suplimentare, consemnate ´ntr-o notŁ, anexŁ la contract.
3. Clauze obligatorii. Art. 46 ï 49 ale ordonanŞei indicŁ elementele
obligatorii care trebuie specificate în contractele de credit de consum. Aceste
dispoziŞii ale legii acoperŁ ´n realitate, clauzŁ cu clauzŁ, ´ntregul conŞinut al unui
asemenea contract, care se vŁdeĸte a nu fi altceva dec©t un receptacul legal, ´n care
se ĂtoarnŁò ´nŞelegerea pŁrŞilor. Dintre cele cu impact special asupra integritŁŞii ĸi
libertŁŞii consimŞŁm©ntului consumatorului, menŞionŁm:
- valoarea totalŁ a creditului ĸi condiŞiile care reglementeazŁ tragerea creditului;
- bunul sau serviciul ĸi preŞul sŁu de achiziŞie, ´n cazul creditului acordat sub
forma unei am©nŁri la platŁ sau ´n cazul contractelor legate;
- rata dob©nzii aferente creditului ĸi tipul acesteia;
- valoarea DAE ĸi valoarea totalŁ plŁtibilŁ de cŁtre consumator;
- o schemŁ de rambursare care sŁ cuprindŁ suma, numŁrul ĸi frecvenŞa plŁŞilor
care urmeazŁ sŁ fie efectuate de cŁtre consumator;
- costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care ´nregistreazŁ
at©t operaŞiunilor de platŁ, c©t ĸi tragerile din credit;
- existenŞa sau inexistenŞa unui drept de retragere, termenul ĸi condiŞiile acestuia
etc.
4. Dreptul de retragere. Legea se referŁ la un veritabil drept de retractare a
consimŞŁm©ntului, un drept de denunŞare unilateralŁ a contractului. Potrivit art. 58
alin. (1) al ordonanŞei, consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile
calendaristice în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca
motive.
5. Clauze interzise. Art. 40 al legii indicŁ o seamŁ de clauze care nu pot fi
incluse în contractul de credit, nici în ipoteza în care ar fi fructul unor negocieri.
Ideea care fundamenteazŁ aceste interdicŞii este necesitatea protecŞiei
consumatorului: asemenea clauze ar constitui, pe de o parte, consecinŞa slŁbiciunii
55
consumatorului în raporturile sale precontractuale cu bancherul, pe de altŁ parte, ar
deschide calea unor noi posibile abuzuri din partea acestuia. Clauzele interzise pot
privi:
- dreptul creditorului de a modifica unilateral clauzele contractuale;
- obligaŞia consumatorului de a pŁstra confidenŞialitatea termenilor contractuali;
- dreptul creditorului de a impune consumatorului încheierea contractului de
asigurare a bunurilor aduse ´n garanŞie cu o societate agreatŁ de bancŁ ĸ.a.
Neoformalismul consumist sau formalismul informativ. Sancţiunea
nerespectării condiţiilor de formă. ObligaŞia de informare este ambivalentŁ, ´n
sensul cŁ menirea ei prioritarŁ nu este consumistŁ, ci de a asigura transparenŞa
relaŞiilor de concurenŞŁ. Necesitatea atingerii celor douŁ obiective a generat un
anume formalism al menŞiunilor care, numai ele, pot face dovada transmiterii
informaŞiilor considerate de lege ca indispensabile ĂluminŁriiò consimŞŁm©ntului
consumatorului - formalismul informativ.
Nerespectarea menŞiunilor de informare precontractualŁ ĸi contractualŁ
determinŁ sancŞiuni pragmatice ĸi eficiente. Anume, ´n afara obiĸnuitelor amenzi
contravenŞionale, un ansamblu de sancŞiuni complementare. Unele dintre ele sunt
destinate sŁ ´nsŁnŁtoĸeascŁ contractul viciat informativ ĸi sŁ reechilibreze
raporturile dintre pŁrŞi (ex. aducerea contractului ´n conformitate cu prevederile
legale, ´n termen de maximum 15 zile). Rostul altora este disuasiv, urmŁrindu-se
prin ele vindecarea ´ntregii pieŞe a creditelor (ex. aducerea tuturor contractelor
similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile).
Executarea contractului de credit pentru consum Reguli generale privind executarea obligaţiilor părţilor. Executarea
contractului de credit pentru consum este ´ncadratŁ de reguli stricte, care vizeazŁ
mai ales ´nlŁturarea posibilitŁŞilor profesionistului de a interveni unilateral ´n
contract ĸi de a agrava situaŞia consumatorului.
1. Reguli privitoare la spezele bancare. Art. 36 al ordonanŞei enunŞŁ limitativ
costurile pe care creditorul le poate impune consumatorului pentru împrumutul
acordat. Pe de altŁ parte, art. 35 enumerŁ o seamŁ de interdicŞii ´n sarcina
profesionistului, de naturŁ sŁ-l ´mpiedice sŁ eludeze protecŞia consacratŁ legal
consumatorului, precum interdicŞia majorŁrii nivelului oricŁror costuri convenite
contractual sau interdicŞia introducerii unor costuri noi.
2. Reguli privitoare la rata dobânzii. Potrivit art. 7 pct. 11 al O.U.G. nr.
50/2010, rata dobânzii aferente creditului este rata dobânzii ca procent fix sau
variabil aplicat anual sumei trase din credit. Rata fixă a dobânzii aferente
creditului este rata unicŁ stabilitŁ prin convenŞia pŁrŞilor pentru ´ntreaga duratŁ a
contractului de credit, sau cea stabilitŁ ca procentaj fix specific pe termene parŞiale
58
echilibrarea pieŞei interioare. Legea dispune ´n art. 25 cŁ prevederile sale nu
´mpieteazŁ asupra drepturilor pe care consumatorii le pot invoca potrivit altor
reglementŁri ce implicŁ rŁspunderea contractualŁ sau extracontractualŁ.
ŝinta legii o constituie garanŞia legalŁ ĸi garanŞiile comerciale ale v©nzŁrii
bunurilor de consum, cu precizarea cŁ termenul ĂgaranŞieò este utilizat numai
pentru noŞiunea de garanŞie comercialŁ. Noţiunea de garanţie legală include orice
protecŞie juridicŁ a cumpŁrŁtorului faŞŁ de defectele bunurilor achiziŞionate,
rezultatŁ din lege. Legea creeazŁ un sistem monist al garanŞiilor legale, care nu mai
este ´ntemeiat pe distincŞia dintre lipsa conformitŁŞii bunului ´n raport cu termenii
contractului, reflectatŁ ´n viciile aparente, ĸi lipsa conformitŁŞii rezultatŁ din viciile
ascunse.
Art. 2 lit. b) din legea nr. 449/2003 defineĸte produsele ca fiind orice obiecte
mobile corporale, a cŁror destinaŞie finalŁ este consumul individual sau colectiv, cu
excepŞia unor bunuri, enumerate limitativ.
Art. 5 alin. (1) enunŞŁ principiul conformitŁŞii bunului de consum cu contractul
de v©nzare, iar alin. (2) al aceluiaĸi articol instituie prezumŞia acestei conformitŁŞi,
dacŁ sunt ´ndeplinite anumite condiŞii, enumerate de text.
Garanţia legală
Noţiunea de conformitate. Art. 5 al legii nr. 449/2003 enunŞŁ principial cŁ
bunul predat de v©nzŁtor consumatorului trebuie sŁ fie conform contractului de
vânzare. Legea nu oferŁ o definiŞie a noŞiunii de conformitate, conŞinutul acesteia
urmând a fi dedus din analiza circumstanŞelor ´n care este incidentŁ prezumŞia de
conformitate a bunului cu contractul. Vom putea identifica clasifica douŁ tipuri de
conformitate:
A. Conformitatea cu informaţia precontractuală. Potrivit art. 5 alin. (2) al
legii nr. 449/2003, existŁ conformitate cu informaŞia precontractualŁ c©nd:
a) produsul corespunde descrierii fŁcute de v©nzŁtor ĸi posedŁ calitŁŞile bunului
pe care v©nzŁtorul l-a prezentat sub formŁ de eĸantion sau model consumatorului;
b) bunul este propriu oricŁrei utilizŁri speciale dorite de consumator, pe care
acesta a adus-o la cunoĸtinŞŁ v©nzŁtorului ´n momentul ´ncheierii contractului ĸi pe
care v©nzŁtorul a acceptat-o.
B. Conformitatea cu aşteptările rezonabile ale consumatorului. Conformitatea cu contractul, expresie utilizatŁ de lege, ar trebui ´nŞeleasŁ ca o
conformitate cu aşteptările consumatorului, aĸa cum sunt ele configurate de
circumstanŞele contractului ĸi de clauzele acestuia. Bunul de consum este prezumat
a fi conform contractului:
a) dacŁ este propriu utilizŁrilor cŁrora le servesc ´n mod obiĸnuit bunurile de
acelaĸi tip;
59
b) dacŁ el prezintŁ parametrii de calitate ĸi performanŞe normale ale unui bun de
acelaĸi tip, la care consumatorul se poate aĸtepta ´n mod rezonabil, av©nd ´n vedere
natura produsului ĸi declaraŞiile publice fŁcute de profesionist. În cadrul
contractual al v©nzŁrii-cumpŁrŁrii, evaluarea subiectivŁ a consumatorului privind
calitŁŞile ĸi utilizŁrile produsului achiziŞionat este esenŞialŁ. Aici nu se poate vorbi
de aĸteptŁri Ălegitimeò, generate de ĸi ´n conformitate cu norma de drept, ci de
aĸteptŁri Ărezonabileò, croite ´n raport de subiectivitatea consumatorului concret ´n
temeiul informaŞiilor livrate de profesionist.
Consecinţele neconformităţii. AbsenŞa conformitŁŞii conferŁ consumatorului
una din urmŁtoarele posibilitŁŞi, ´n ordinea stabilitŁ de lege:
a) să pretindă aducerea bunului în stare de conformitate, fără plată, prin
reparare sau înlocuire, cu excepŞia situaŞiei ´n care mŁsura este disproporŞionatŁ
sau imposibilŁ. MŁsura reparatorie este disproporŞionatŁ dacŁ ea impune
v©nzŁtorului costuri nerezonabile ´n comparaŞie cu cealaltŁ mŁsurŁ reparatorie. O
mŁsurŁ reparatorie este imposibilŁ ´n sensul legii, dacŁ v©nzŁtorul nu poate asigura
produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare.
b) să ceară reducerea proporţională a preţului sau rezoluţiunea contractului
(art. 13), ´n unele situaŞii, prevŁzute limitativ de lege.
Tehnica punerii ´n practicŁ a acŞiunilor oferite consumatorului ´n caz de
neconformitate implicŁ respectarea unor termene. Consumatorul poate recurge la
aceste acŞiuni dacŁ lipsa de conformitate apare ´ntr-un termen de doi ani de la data
livrŁrii bunului. TotodatŁ, consumatorul trebuie sŁ informeze v©nzŁtorul despre
defectul de conformitate într-un termen de douŁ luni, calculat de la momentul
constatŁrii defectului.
Garanţiile comerciale
GaranŞiile comerciale sunt cele oferite de comerciant consumatorului ´n plus faŞŁ
de ĂgaranŞiaò legalŁ. GaranŞia comercialŁ trebuie sŁ conŞinŁ, potrivit art. 20 alin.
(2) din lege un minimum de informaŞii comunicate consumatorului: elementele de
identificare a produsului; termenul de garanŞie; durata medie de utilizare,
modalitŁŞile de asigurare a garanŞiei. De asemenea, trebuie sŁ menŞioneze
drepturile legale conferite consumatorului, cu menŞiunea, fŁrŁ echivoc, cŁ acestea
nu sunt diminuate prin garanŞia comercialŁ [art. 20 alin. (1)].
Toate menŞiunile pe care profesionistul le insereazŁ ´n garanŞie ´l angajeazŁ
juridic, ´n condiŞiile specificate ´n garanŞie, dar ĸi ´n publicitatea aferentŁ.
Unitatea 2
Securitatea produselor şi serviciilor
Aspecte generale
60
Regulile concepute pentru conformitate sunt insuficiente pentru protejarea
securitŁŞii fizice a persoanelor. Valori precum sŁnŁtatea ĸi integritatea corporalŁ
depŁĸesc interesele economice ĸi necesitŁ reguli mai riguroase. ObligaŞia generalŁ
de securitate a dob©ndit dimensiuni europene ĸi se regŁseĸte ´n douŁ directive:
- Directiva din 25 iulie 1985 privind responsabilitatea pentru faptul produselor
defectuoase, transpusŁ ´n legislaŞia internŁ prin Legea nr. 240/2004 privind
rŁspunderea producŁtorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte;
- Directiva din 29 iunie 1992, ´nlocuitŁ prin cea din 3 decembrie 2001,
referitoare la securitatea generalŁ a produselor, transpusŁ ´n dreptul intern prin
Legea nr. 245/2004 privind securitatea generalŁ a produselor.
Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte
Principiul fundamental este acela cŁ producŁtorul rŁspunde pentru prejudiciul
cauzat de defectul produsului, fie cŁ este actual, fie cŁ este viitor. Este, de
asemenea, indiferent dacŁ prejudiciul a fost provocat nu numai de defectul
produsului, ci ĸi, ´n mod cumulativ, de acŞiunea sau omisiunea unui terŞ.
RŁspunderea producŁtorului poate fi diminuatŁ sau ´nlŁturatŁ ´n cazul ´n care la
producerea pagubei a concurat, alŁturi de defectul produsului, ĸi culpa persoanei
prejudiciate sau a altei persoane pentru care aceasta rŁspunde legal.
Produs cu defecte este acela care nu oferŁ siguranŞa la care persoana este
´ndreptŁŞitŁ sŁ se aĸtepte, Şin©ndu-se seama de toate ´mprejurŁrile. Vorbim desigur
despre aşteptările legitime ale persoanei, aĸteptŁri de naturŁ abstractŁ, spre
deosebire de aĸteptŁrile rezonabile.
Condiţiile angajării răspunderii sunt precizate în art. 6: probarea pagubei, a
defectului ĸi a legŁturii de cauzalitate dintre defect ĸi pagubŁ. Sarcina integralŁ a
probei incumbŁ persoanei prejudiciate.
În sprijinul persoanei prejudiciate vin în schimb prevederile care definesc
noţiunea de producător, care primeĸte nu mai puŞin de cinci semnificaŞii (art. 2),
pentru a acoperi întregul evantai al ofertanŞilor de produse: întotdeauna va exista
un responsabil pentru prejudiciul provocat de orice produs.
Două tipuri de pagube sunt supuse reparaŞiunii: paguba cauzatŁ prin moarte
sau prin leziuni corporale ĸi paguba produsŁ unui obiect, destinat unei utilizŁri non
profesionale.
Cauzele de exonerare de răspundere sunt prezentate la art. 7 din lege,
producŁtorul trebuind sŁ probeze, pentru a se exonera, una din situaŞiile enumerate
de text.
Clauzele de limitare a rŁspunderii producŁtorului sunt lovite de nulitate absolutŁ.
Regimul responsabilitŁŞii instituit prin Legea nr. 240/2004 nu are caracter de
exclusivitate ´n domeniul pe care ´l reglementeazŁ. El se aplicŁ, potrivit art. 9 din
61
lege, ´n paralel cu regimul general al rŁspunderii contractuale sau extracontractuale
sau cu orice alt regim special de rŁspundere, existent la data intrŁrii ´n vigoare a
legii.
Dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor este ´ncadrat de douŁ termene: 3
ani, termen de prescripŞie care ´ncepe sŁ curgŁ de la data la care reclamantul a avut
sau ar fi trebuit sŁ aibŁ cunoĸtinŞŁ de existenŞa pagubei; 10 ani de la data la care
producŁtorul a pus produsul respectiv ´n circulaŞie.
Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor
Legea internŁ precizeazŁ cŁ scopul sŁu ´l constituie asigurarea consumatorilor cŁ
produsele puse pe piaŞŁ sunt sigure. Iar produsul sigur este, potrivit art. 2/b, orice
produs care, ´n condiŞii normale sau rezonabil previzibile de utilizare/punere ´n
funcŞiune/instalare/´ntreŞinere, nu prezintŁ niciun risc sau numai riscuri minime
compatibile cu utilizarea produsului ĸi considerate ca acceptabile ĸi
corespunzŁtoare unui nivel ridicat de protecŞie a sŁnŁtŁŞii ĸi securitŁŞii
consumatorilor.
Legea instituie, prin art. 3, obligaţia producătorilor de a pune pe piaţă numai
produse sigure. De asemenea, prin art. 4 sunt impuse ĸi alte obligaţii
producŁtorilor:
- sŁ asigure consumatorului informaŞiile utile care ´i permit sŁ evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare,
- sŁ adopte mŁsuri proporŞionale cu caracteristicile produselor pe care le
furnizeazŁ, care le permit.
Definiţia producătorului: fabricantul produsului, dacŁ acesta este stabilit ´n
Rom©nia sau ´n alt stat membru UE, sau orice persoanŁ care ´ĸi asumŁ aceastŁ
calitate prin aplicarea propriului semn distinctiv pe produs; reprezentantul
producŁtorului/importatorul produsului, c©nd producŁtorul nu este stabilit ´n
Rom©nia sau ´n alt stat UE; alŞi operatori economici din lanŞul de comercializare.
Legea impune obligaŞii ĸi distribuitorilor: sŁ respecte, ´n activitatea lor,
exigenŞele de securitate a produselor ĸi sŁ participe la monitorizarea securitŁŞii
produselor puse pe piaŞŁ. DimpreunŁ cu producŁtorii, au obligaŞia:
- sŁ informeze autoritŁŞile competente cu privire la riscurile pe care le prezintŁ pentru consumatori produsele pe care le-au pus pe piaŞŁ, ´n mŁsura ´n care posedŁ
informaŞii ´n acest sens;
- sŁ colaboreze cu autoritŁŞile competente, la cererea acestora, ´n acŞiunile ´ntreprinse, pentru evitarea riscurilor pe care le prezintŁ produsele furnizate.
Potrivit legii, autoritatea competentŁ sŁ supravegheze piaŞa ´n ceea ce priveĸte
conformitatea produselor cu cerinŞele generale de securitate ĸi, ´n consecinŞŁ sŁ
constate contravenŞiile ĸi sŁ aplice sancŞiunile, precum ĸi sŁ stabileascŁ mŁsuri cu
caracter complementar, este ANPC. Măsurile complementare sunt precizate în
62
art. 10 al legii, ele fiind diferenŞiate ´n funcŞie de tipul ĸi nivelul de riscuri pe care
le prezintŁ produsele.
De asemenea, Statul rom©n, dacŁ intenŞioneazŁ adoptarea unor mŁsuri care au ´n
vedere Ă´mpiedicarea, limitarea sau impunerea de condiŞii specificeò privind
comercializarea sau utilizarea pe teritoriul sŁu a unor produse din cauza unui risc
grav, cu posibile efecte transfrontaliere, trebuie sŁ notifice imediat Comisiei
Europene prin sistemul RAPEX ĸi apoi sŁ urmeze toate procedurile europene
pentru aplicarea sistemului RAPEX.
top related