istar
Post on 09-Dec-2015
213 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Managementul informațiilor militare în actul decizional
68
3. MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR
ÎN SPRIJINUL DECIZIEI
Pe timpul acţiunilor militare, activitatea de management la nivelul marilor
unităţi şi unităţi presupune conducerea tuturor forţelor şi mijloacelor pentru
îndeplinirea unei misiuni. Această activitate reprezintă un proces dinamic, în
care comandanţii/şefii, pe baza unei misiuni primite, execută activităţi de
planificare şi acţionează pentru îndeplinirea obiectivului acţiunii militare,
materializată prin anihilarea şi/sau eventual, distrugerea adversarului şi
mijloacelor de luptă ale acestuia prin violenţa armată.
Pentru obţinerea elementelor esenţiale necesare actului decizional al
comenzii, şeful de stat major are în responsabilitate directă conducerea şi
coordonarea activităţii de informaţii şi a misiunilor de cercetare. Prin exercitarea
conducerii nemijlocite a tuturor structurilor şi forţelor de informaţii din
subordine, şeful informaţiilor asigură managementul informaţiei într-o concepţie
unitară de coordonare a eforturilor acestora. Acestuia îi revine sarcina de a
planifica, organiza şi gestiona informaţia pe toată durata acţiunii militare, prin
derularea întregului ciclu informaţional. Tot acest proces are ca scop final
furnizarea acelor date şi informaţii veridice şi oportune necesare luării deciziei.
În exercitarea actului decizional, previziunea, anticipaţia, flexibilitatea sunt
elemente capabile să asigure modificarea planurilor şi a execuţiei în funcţie de
misiune, situaţie şi timpul avut la dispoziţie.
Pregătirea unei acţiuni militare presupune executarea unor activităţi
specifice la nivelul comandamentelor şi forţelor implicate pentru conceperea,
planificarea şi organizarea acţiunii militare. Statul major este elementul din
cadrul comandamentului, prin care se planifică acţiunea militară, se organizează
şi coordonează acţiunile forţelor subordonate, şi se execută controlul îndeplinirii
planului de acţiune de către comandamentele operaţionale subordonate. Pentru a
sprijini oportun actul decizional, managementul informaţiei trebuie să fie: unitar,
continuu, ferm, flexibil, oportun, eficient şi executat în secret.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
69
3.1. Managementul informaţiei pe timpul planificării acţiunilor militare Planificarea unei operaţii militare este o activitate din managementul
acţiunii militare, care se desfăşoară „pentru întreaga gamă de activităţi necesare
conducerii operaţiilor”57 şi reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate de
echipa de comandă şi statul major pentru elaborarea unei concepţii unitare de
întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor avute la dispoziţie pentru îndeplinirea
misiunii. Şeful informaţiilor şi subordonaţii săi desfăşoară, parcurg procesul prin
care datele incerte şi estimările sunt transformate în predicţii asupra acţiunilor
viitoare şi se concretizează în documentele de conducere ale operaţiei.
Elementul de bază al procesului de planificare îl constituie luarea deciziei.
Pentru aceasta au loc mai multe etape: iniţierea planificării, orientarea
personalului implicat, elaborarea concepţiei şi planului operaţiei şi reanalizarea
acestuia. Toate aceste etape se bazează pe managementul informaţiei necesar
actului decizional, elementul central fiind furnizarea informaţiilor privind
pregătirea informativă a câmpului de luptă.
În cadrul marii unităţi/unităţi pregătirea informativă a câmpului de luptă
este gestionată de structura de informaţii, care printr-un un proces sistematic,
continuu, analizează şi evaluează forţele inamicului şi mediul de confruntare din
zona de desfăşurare a acţiunilor militare şi a spaţiului adiacent acesteia.
Prin estimarea de informaţii, şeful structurii pune la dispoziţia comandantului şi
a statului major o imagine actualizată a factorilor MIFT-TC (Misiune, Inamic,
Forţe, Teren – Timp, Civili). Această estimare sprijină decizia comandantului în
aplicarea selectivă a loviturilor şi folosirea la maxim a capacităţii grupării sale
de forţe asupra centrului de greutate sau punctelor critice sau vulnerabile ale
inamicului. Un proces IPB integral se desfăşoară cu precădere la nivelul marilor
unităţi de tip divizie şi mai sus. La nivelurile inferioare (brigadă, batalion),
parcurgerea tuturor etapelor IPB ar putea să nu fie posibilă datorită resurselor
limitate de timp şi personal.
57 Doctrina pentru planificarea operaţiilor întrunite, SMG/PF-5, Bucureşti, 2003, p. 9.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
70
Rezultatele analizelor, ale evaluărilor sunt concretizate în estimări de
informaţii ce conţin grafice, scheme şi text referitor la posibilele ameninţări,
capabilităţile şi vulnerabilităţile forţelor inamice, precum şi cursurile probabile
de acţiune. De aceste informaţii depinde în mare măsură corectitudinea şi
oportunitatea deciziei. Pentru fundamentarea deciziei în acţiunea militară, statul
major parcurge următoarele etape:
● definirea mediului câmpului de luptă prin care se urmăreşte:
identificarea caracteristicilor semnificative ale mediului; identificarea
limitelor spaţiului de luptă, stabilirea limitelor zonei de responsabilitate
şi interes informativ, evaluarea bazei de date existente şi identificarea
lipsurilor de informaţii;
● descrierea efectelor câmpului de luptă presupune: analiza terenului,
analiza vremii şi sunt elaborate deducţii privind efectele mediului asupra
posibilităţilor forţelor adversarului, celor proprii şi asupra cursurilor de
acţiune;
● evaluarea adversarului se face particularizat la contextul acţiunii şi
constă în determinarea posibilităţilor adversarului în timp şi spaţiu,
conform unor modele doctrinare cunoscute, ţinând cont că acestea pot
sau nu să fie respectate;
● determinarea cursului (cursurilor) de acţiune ale inamicului implică
identificarea obiectivelor probabile şi identificarea cursurilor de acţiune.
Aceste etape fac parte integrantă din procesul general de planificare a
acţiunii, structura de informaţii respectând următorul algoritm:
Iniţierea procesului de planificare este generată de primirea ordinului şi
anexei de informaţii şi presupune însuşirea misiunii primite sau aprofundarea
celei deduse şi elaborarea problemelor principale ale planificării. Această etapă
constituie baza pentru identificarea/determinarea misiunilor de informaţii
pornind de la cerinţele de informaţii critice ale comandantului (CCIR). Şeful
Managementul informațiilor militare în actul decizional
71
informaţiilor este răspunzător de sprijinirea/consilierea comandantului în
determinarea acestor priorităţi de informaţii.
Elaborarea concepţiei se bazează pe analiza cuprinzătoare, logică şi
comparativă a situaţiei, prin analizarea unui număr variabil de cursuri de acţiune
probabile ale inamicului58. Pe timpul analizei factorilor cu influenţă asupra acţiunilor
inamicului sau ale trupelor proprii pot să apară alte cerinţe critice de informaţii,
aspect ce trebuie prioritizat şi încadrat în planul de procurare a informaţiilor.
Din această cauză se impune să nu fie neglijat aspectul de continuitate/ciclicitate al
pregătirii informative a câmpului de luptă pe timpul planificării.
Această etapă trebuie să parcurgă patru faze: analiza situaţiei la nivelul
statului major, elaborarea cursurilor de acţiune probabile, decizia comandantului
şi dezvoltarea concepţiei potrivit cursului optim.
În urma analizei misiunii trebuie însuşite atât elementele care generează
conflictul, cât şi obiectivele şi finalităţile ce urmează a fi realizate. Pe timpul
acesteia, şeful structurii de informaţii va lua în considerare următoarele aspecte
mai importante:
● cunoaşterea evoluţiei de ansamblu a situaţiei inamicului;
● prognozarea intenţiilor probabile şi forţelor de care dispune inamicul, pe
baza informaţiilor obţinute de la toate sursele;
● concepţia eşalonului superior/intenţiile comandantului asupra
managementului informaţiilor;
● limitările pe timpul planificării acţiunilor de informaţii;
● identificarea/determinarea centrului de greutate, punctelor tari şi
vulnerabile ale inamicului;
● identificarea/determinarea misiunilor de informaţii încredinţate,
repartizate sau implicite;
58 Dispoziţie privind procesul de planificare a operaţiei întrunite, Bucureşti, 2001, art. 24.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
72
● detalierea şi repartizarea misiunilor de informaţii pentru structurile
subordonate în planul de culegere a informaţiilor;
● restricţiile pe timpul desfăşurării acţiunilor de cercetare.
Pe timpul elaborării planului, structura de informaţii, elaborează planul
informaţiilor în format text şi grafic pe hartă. Procesul de elaborare a acestuia
are la bază concepţia operaţiei pentru structura de informaţii, fiind deosebit de
importante următoarele activităţi: planificarea forţelor de informaţii/cercetare;
planificarea misiunilor forţelor de informaţii/cercetare; planificarea sprijinului
cu informaţii şi al acţiunii forţelor de informaţii; planificarea logisticii;
planificarea deplasărilor; planificarea asigurării acţiunilor şi protecţiei forţelor
de informaţii/cercetare. Planul de informaţii trebuie prezentat pentru aprobare.
3.2. Managementul informaţiei pe timpul executării acţiunilor militare Eficienţa managementului informaţiei şi, implicit, al acţiunii militare este
realizat prin conducerea şi coordonarea executării acţiunilor de informaţii a
marilor unităţi şi unităţilor subordonate. Aceasta se realizează prin structura de
informaţii, în scopul menţinerii sau preluării iniţiativei informaţionale de la
inamic şi realizarea superiorităţii informaţionale proprii, prin respectarea
următoarelor principii:
● concentrarea efortului acţiunilor de informaţii pe centrul de greutate al
forţelor, direcţiile de efort, pe punctele tari şi vulnerabile ale inamicului;
conducerea unitară a acţiunilor de informaţii;
● sincronizarea acţiunilor structurilor;
● folosirea optimă a procedurilor şi procedeelor de cercetare/informaţii;
cooperarea permanentă între resursele de cercetare;
● realizarea şi menţinerea unui flux informaţional viabil, eficient şi
oportun pentru informarea permanentă a factorilor de decizie;
● actualizarea planului informaţiilor ori de câte ori este necesar.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
73
După declanşarea acţiunilor specifice de informaţii, şeful informaţiilor
trebuie să urmărească evoluţia acestora şi să raporteze comandantului
informaţiile relevante despre acţiunile inamicului.
Pe timpul executării acţiunilor militare, menţinerea unei imagini comune
operaţionale privind evoluţia acţiunilor în timp real, constituie esenţa
managementului informaţional, deoarece astfel pot fi făcute corecţiile necesare
pentru adaptarea planului la modificările survenite.
Astfel compartimentul informaţii, concomitent cu prelucrarea, difuzarea şi
valorificarea informaţiilor obţinute, controlează forţele de informaţii şi sprijină,
rezolvă şi raportează disfuncţionalităţile. Totodată, actualizează, dacă este cazul,
planul informaţiilor şi de culegere a acestora, întocmeşte şi transmite noi ordine
pe linie de informaţii către comandamentele operaţionale şi forţele de informaţii
subordonate.
Situaţiile des schimbătoare din mediul de confruntare pot să determine
cereri de informaţii suplimentare, solicitate de subordonaţi sau de alte structuri.
Acestea trebuie soluţionate în timp oportun pentru a nu periclita desfăşurarea
acţiunii planificate. În funcţie de informaţiile noi obţinute pot fi prezentate
comandantului propuneri de modificare/schimbare a planului operaţiei. În acest
sens, concomitent cu desfăşurarea acţiunilor specifice, sunt identificate, proiectate,
planificate noi acţiuni pentru forţele de cercetare angajate sau aflate în rezervă.
În această etapă efortul menţinerii în stare de funcţionare a sistemelor
tehnice de comunicaţii, de informatică trebuie să reprezinte o prioritate.
Integrarea sistemică a tehnologiei informaţionale şi asigurarea funcţionalităţii pe
timpul desfăşurării acţiunilor militare urmăreşte realizarea acelor fluxuri de date,
prelucrarea şi diseminarea lor în condiţiile complexe ale confruntării
informaţionale, prin asigurarea a doi factori decisivi:
– omniprezenţa şi omnipotenţa informaţiei;
– capacitatea de a transmite în timp real în reţele datele şi informaţiile.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
74
Prin experimentarea, perfecţionarea şi viabilizarea din timp de pace a
managementului informaţiilor, utilizând la maxim posibilităţile tehnologiei
informaţionale implementate, se poate realiza un mecanism de conducere –
control eficient al acţiunii în câmpul tactic. Astfel putem aprecia că strategia
aplicării deciziei este direct influenţată de fizionomia acţiunilor militare prin:
– folosirea optimă a reţelelor pentru obţinerea, transmiterea, procesarea şi
diseminarea de date;
– accesul direct la sursele de informaţii, la bazele de date şi la gestionarii
de informaţii;
– creşterea vitezei de decizie, acţiune şi de reacţie;
– creşterea gradului de securitate, de stabilitate şi de siguranţă a forţelor;
– gestionarea eficientă şi eficace a acţiunilor militare întrunite.
3.3. Optimizarea managementului informaţiei Conceptul de optimizare are o sferă foarte largă de cuprindere, fapt ce a
determinat şi formulări diferite. În sens general, prin optimizare se înţelege
„alegerea şi aplicarea soluţiei celei mai bune, mai eficiente dintre mai multe
posibile; îmbunătăţirea sau mărirea randamentului”59. Această soluţie este aleasă
ca cea mai bună în raport cu un criteriu predefinit. Datorită acestui aspect definirea
criteriilor devine foarte importantă, impunând o orientare a valorilor care să sprijine
actul decizional. Problematica este valabilă mai ales în cazul deciziilor ce privesc
structura şi funcţionalitatea unor sisteme organizatorice subordonate.
După cum se poate sesiza, în optimizare se evidenţiază integrarea a două
concepte: eficienţa şi eficacitatea. Tot mai des, şi cu atât mai mult în perioada de
recesiune economico-financiară, se foloseşte eficientizarea atât ca termen, cât şi
ca acţiune. Adesea se produce o confuzie între cei doi termeni. Eficacitatea
59 I. Oprea şi alţii, Noul dicţionar universal al limbii române, Bucureşti, Editura Litera
Internaţional, ediţia a III-a, 2008, p. 1060.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
75
înseamnă a face ce trebuie, eficienţa înseamnă a face cât mai bine. S-a făcut
această remarcă deoarece s-a considerat că optimizarea ar trebui să fie o
combinaţie de eficienţă şi eficacitate.
Uneori, există o similitudine în identificarea conţinutului celor două
concepte, înţelegându-se prin eficacitate „calitatea de a avea efectul (pozitiv)
aşteptat”60, însă Tadeus Kotarbinski nuanţează, definind eficienţa ca „o acţiune
ce are ca scop producerea un efect intenţionat”61.
În domeniul economic diferenţa dintre cele două noţiuni pare mai clară:
● eficienţa fiind raportul dintre rezultatul obţinut şi resursele consumate
(materiale, oameni, timp, bani) în urma acţiunilor întreprinse pentru
atingerea obiectivului;
● eficacitatea fiind raportul dintre rezultatul obţinut şi rezultatul planificat
(dorit).
În managementul informaţiei, noţiunea de timp este adesea hotărâtoare şi
prin urmare abordarea celor doi parametri eficienţă – eficacitate ca obiective,
fără a ţine cont de variabila „timp”, poate compromite întreg procesul decizional
şi implicit funcţionarea întregului sistem de management.
Totodată, eficienţa managementului informaţiei reprezintă modul de
utilizare a resurselor materiale, umane, financiare şi informaţionale specifice
sistemului informaţional respectiv, raportat la valoarea/efectele informaţiilor sau
produselor informaţionale obţinute. Cu cât valoarea/efectul informaţiei este mai
mare, cu atât eficienţa managementului informaţiei este mai ridicată (1). Acelaşi
rezultat se obţine dacă avem în vedere reducerea eforturilor sau cheltuielilor
necesare pentru obţinerea unui efect informaţional dat (2).
60 Dicţionar enciclopedic, vol. II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996 p. 183. 61 T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine făcut, Bucureşti, Editura Politică, 1976, p. 48.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
76
În primul caz (1), În al doilea caz (2), Acest concept pune în evidenţă necesitatea de optimizare a eforturilor
subsumate sistemului managerial al informaţiei pentru obţinerea informaţiilor
valoroase în cadrul întregului proces managerial. Acestea vor influenţa pozitiv
actul decizional şi vor trebui aplicate în cadrul tuturor tipurilor de procese,
structuri.
Prin urmare, putem afirma că eficienţa reprezintă rezultatul subsumat al
eficienţelor tuturor structurilor – de conducere, execuţie, de comunicaţii şi
informatic şi acţiunile desfăşurate în cadrul întregului proces managerial –
planificare şi direcţionare, culegerea datelor şi informaţiilor primare, prelucrarea
acestora, difuzarea şi valorificarea informaţiilor.
Evaluarea managementului informaţiei prin prisma celor două
caracteristici, a concordanţei dintre scopul avut şi rezultatul obţinut şi, respectiv,
a modului cum s-a îndeplinit acel scop, în sensul consumului de resurse efectuat,
determină realizarea unei distincţii nete între eficacitate şi eficienţă.
Simultaneitatea sau succesiunea acţiunilor din cadrul procesului managerial
al informaţiei nu sunt evenimente de sine stătătoare. Ele au o relativă autonomie,
dar aceasta se manifestă în cadrul unui context impus de acţiunea militară.
Ca atare, se poate afirma că eficienţa managementului informaţiei se determină nu
numai prin raportarea rezultatului acestuia la scopul său, ci şi la scopurile acţiunii
militare în ansamblu. Valorificarea eficientă a produselor informative în
planificarea, organizarea şi administrarea acţiunilor unei structuri organizaţionale
determină, în ultimă instanţă, eficienţa reală a managementului informaţiei.
Efect max Eficienţa = maxim Efort min
Efect max Eficienţa = minim Efort max
Managementul informațiilor militare în actul decizional
77
Diferenţa dintre operarea cu informaţii şi operarea cu alte tipuri de resurse
are o mare relevanţă asupra optimizării procesului de management. Exprimarea
eficienţei, într-o formulă cantitativ – calitativă în domeniul managementului
informaţiilor este dificilă. Aceasta deoarece valoarea informaţiilor gestionate
necesită estimări continue şi actualizări ale unor parametri determinaţi de o
multitudine de variabile.
3.4. Eficienţa managementului informaţiei militare Problemele prezentate în continuare încearcă să determine o înţelegere şi
particularizare a problematicii, prin utilizarea sintagmei informaţie militară, care
să integreze toată gama de informaţii utilizată în managementul informaţional
din domeniul militar.
Evaluarea funcţionalităţii şi randamentului managementului informaţiei în
acţiunile militare este foarte dificilă, deoarece activitatea de gestionare a informaţiei
se desfăşoară pe timpul unei permanente confruntări cu situaţii complexe şi des
schimbătoare, generate de condiţiile concrete de pe câmpul de luptă.
Pornind de la factorii care contribuie la stabilirea „optim-ului” în
managementul informaţiei (de natură: umană, informaţională, materială,
normativă, de mediu etc.), se poate aprecia că eficientizarea managementului
informaţiei militare depinde, în cea mai mare măsură, de cunoaşterea cât mai
precisă a conexiunilor ce au loc atât în cadrul comandamentului, cât şi în cadrul
relaţiei dintre această structură şi mediul extern cu care interacţionează (eşalon
superior, subordonaţi, mediul extern organismului militar).
Volumul mare de informaţii ce trebuie gestionat în dinamica acţiunilor
militare şi cererea de informaţii (cât mai rapide şi mai complexe) necesare luării
deciziilor conduce inevitabil spre necesitatea optimizării tuturor sistemelor şi
subsistemelor componente ce asigură funcţionalitatea şi îndeplinirea misiunii.
Optimizarea, ca proces dinamic şi complex se impune în activitatea de comandă
Managementul informațiilor militare în actul decizional
78
– control indiferent de nivelul acesteia, atât în cadrul proceselor fundamentale,
cât şi la nivelul acţiunilor specifice fiecărui sistem sau subsistem. A optimiza
înseamnă a selecta cea mai bună variantă care să ofere eficacitate maximă
procesului managerial al informaţiei şi, implicit, acţiunilor în ansamblul lor.
Concretizarea măsurilor de optimizare a managementului informaţiei
vizează:
● cunoaşterea fundamentelor ştiinţifice pe care se întemeiază un
management eficient şi corelarea acestora cu posibilităţile existente în
vederea materializării acestuia;
● stabilirea relaţiei dintre obiective şi resurse cu privire la întregul spectru
de obiective şi de surse/resurse avute la dispoziţie (resurse umane,
financiare materiale, tehnice etc.);
● organizarea activităţii de informaţii în baza fundamentelor teoriei
organizaţionale, ale normativelor în vigoare (din regulamente,
instrucţiuni etc.);
● stabilirea parametrilor necesari evaluării oportunităţii, operativităţii şi
eficienţei activităţii de informaţii;
● perfecţionarea, adaptarea structurii şi funcţionalităţii sistemului
informaţional;
● perfecţionarea sistemului relaţional, a cooperării şi colaborării pe toate
planurile şi la toate nivelurile.
Eficienţa şi eficacitatea sunt determinate de modul cum se desfăşoară
procesul managerial de luare a deciziei, de funcţionalitatea tuturor subsistemelor
implicate în managementul informaţiei, ţinând cont de toate variabilele ce
intervin pentru fundamentarea, completarea/actualizarea deciziei, comenzii şi
controlului. Managementul informaţiei, cu toate produsele sale finale, are o
influenţă directă asupra deciziei. Eficienţa acestuia este influenţată de o serie de
factori particulari, care pot fi ignoraţi, grupaţi în două categorii:
Managementul informațiilor militare în actul decizional
79
După rolul lor în procesul de luare a deciziei:
● de dimensionare a acţiunii militare – necesităţi sau cerinţe operaţionale;
structuri; înzestrare tehnică; modul preconizat de desfăşurare a acţiunilor
militare întrunite; protecţia mediului şi populaţiei etc.;
● de optimizare a acţiunii militare – necesitatea integrării categoriilor de
tehnică; studierea mai multor variante de acţiune; reducerea costurilor;
condiţiile de desfăşurare a acţiunilor militare şi de procurare a
informaţiilor etc.
După etapele acţiunii militare:
● etapa pregătirii acţiunii militare – eficienţa este influenţată de calitatea
deciziei şi de raporturile dintre structurile de conducere şi de execuţie;
necesitatea, oportunitatea şi amploarea măsurilor de asigurare şi protecţie
a forţelor, rezultate în urma analizei preliminare; amplasarea în teritoriu
a structurilor de execuţie; nivelul şi durata acţiunilor militare întrunite;
calitatea structurilor etc.;
● etapa de desfăşurare a acţiunii militare – modul de desfăşurare a acţiunii
militare concepute şi planificate; cooperarea dintre structurile de
execuţie; nivelul capacităţii operative a executanţilor etc.
În conformitate cu rolul şi atribuţiile structurilor militare pentru
îndeplinirea misiunii, criteriul fundamental al eficienţei este condiţionat de
management. În acest context se poate afirma că evaluarea eficienţei
managementului informaţional vizează chiar actul de conducere. Prin urmare, el
poate fi interpretat ca sumă a unor demersuri raţionale desfăşurate pe timpul
planificării acţiunilor, concretizat în modul de îndeplinire a planului culegerii
informaţiilor sau ca aspect cuantificat rezultat din funcţionarea integrată a
sistemului managerial în domeniul gestionării informaţiei. Pentru ca sistemul de
informaţii să acţioneze eficient în îndeplinirea misiunilor ce-i revin, este necesar
ca, atât acţiunile de conducere, cât şi cele de execuţie să fie eficiente.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
80
Prin urmare, în evaluarea eficienţei conducerii nu se poate face abstracţie de
eficienţa execuţiei, de dimensiunile cantitative şi calitative ale rezultatelor finale
pe care sistemul condus le-a realizat.
Eficienţa maximă a managementului informaţiei nu se poate obţine decât
prin realizarea unui optim reprezentat de expresia valorii rezultatelor acţiunii de
conducere, precum şi a valorii rezultatelor acţiunii de execuţie. Este de dorit ca
eforturile celor două subsisteme să fie cât mai consistente, pentru că
„micşorarea efortului unuia, presupune mărirea efortului celuilalt”62.
De asemenea, cunoscându-se faptul că principiile luptei armate îşi au
aplicabilitate şi în acţiunea de asigurare informativă a operaţiei, se poate afirma
că un alt criteriu de evaluare se regăseşte în conţinutul principiului economiei
forţelor şi mijloacelor, care constă în îndeplinirea misiunilor de informaţii
„cu angajarea forţelor strict necesare, la timpul şi locul potrivit, pentru
realizarea unei superiorităţi calitative şi funcţionale”63.
Obiectivele optimizării sistemului informaţional trebuie să urmărească:
a) realizarea unui sistem unitar, care să permită integrarea corectă a datelor
şi informaţiilor;
b) crearea unui flux informaţional fluent şi rapid;
c) asigurarea oportună a produselor informative necesare factorilor de
decizie;
d) simplificarea şi reducerea numărului şi volumului documentelor
specifice;
e) realizarea de sisteme informatice performante;
f) crearea şi folosirea unor criterii şi reguli unice de clasificare şi codificare
a informaţiilor.
62 A. Nour, Fundamentele conducerii militare, Bucureşti, Editura Consult, 2003, p. 88. 63 Doctrina pentru operaţii întrunite ale forţelor armate, Bucureşti, 2003, p. 9.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
81
3.5. Optimizarea procesului decizional Calitatea deciziei este dată de valoarea informaţiilor avute la dispoziţie.
Decizia este cea care pune în mişcare forţa pentru îndeplinirea scopului şi
implicând diferite grade de risc privind obţinerea succesului sau valoarea
costurilor operaţiei. Decizia fundamentată pe informaţii oportune, atât din punct
de vedere al calităţii acestora, cât şi din punct de vedere temporal, asigură
victoria în condiţii de risc minim şi cu costuri minime. Pentru optimizarea
procesului decizional, având în vedere cele prezentate anterior, proiectarea şi
realizarea unui sistem informaţional trebuie să ţină cont de necesităţile
proceselor pe care le deserveşte, acestea contribuind la buna funcţionarea a
managementului informaţiei.
Structurarea sistemului informaţional prin revizuirea/adaptarea acestuia ca
sistem integrat, dar şi particularizat la nivelul subsistemelor sale, asigură
eliminarea acelor activităţi care nu adaugă valoare şi nu contribuie la
funcţionarea eficientă a procesului de management. Se are în vedere atât
desfăşurarea unei succesiuni de probleme/acţiuni specifice interdependente
(figura nr. 3.1), cât şi optimizarea managementului informaţiei64.
Fig. nr. 3.1 Optimizarea sistemului informaţional
(adaptare după A. Ionescu, op.cit., p. 49)
64 A. Ionescu, Managementul proceselor. În: „Revista comunicaţiilor şi informaticii”,
nr. 5/2005, pp. 47-48.
SISTEM INFORMAŢIONAL
ROLURI ŞI COMPETENŢE
INSTRUMENTE Şi CRITERII DE VALOARE
SCHIMBARE ÎN COMPORTAMENT
Necesită
Foloseşte Induce
Face posibil
OPTIMIZARE
Managementul informațiilor militare în actul decizional
82
Cu alte cuvinte, prin asumarea unor roluri şi competenţe clare şi aplicarea
unor instrumente de identificare/evaluare eficiente se poate determina/influenţa
o anumită schimbare a comportamentului organizaţional care să determine o
îmbunătăţire a sistemului informaţional. Prin implementarea unui astfel de
sistem se urmăreşte obţinerea unor avantaje, precum:
● asigurarea unei prezentări concise a obiectivelor şi direcţiilor de acţiune;
● utilizarea unui mod de comunicare eficient pe timpul procesului
informaţional;
● creşterea calităţii şi a vitezei de derulare a procesului informaţional prin
apariţia unor rutine, a unor relaţii consolidate în cadrul sistemului,
datorită unei înţelegeri comune a procesului informaţional;
● aplicarea tehnologiei informaţionale direcţionată pe îmbunătăţirea
performanţelor managementului informaţiei (estimări şi argumentări
corecte pentru echipa managerială asigură decizii corecte privind
adoptarea celor mai adecvate variante de informatizare);
● distribuirea personalului pe sarcini, conform competenţelor (acest fapt
contribuie la creşterea flexibilităţii şi ridică nivelul de percepere a
procesului informaţional în ansamblu);
● încurajează personalul să-şi exprime ideile cu privire la căile de
perfecţionare a procesului informaţional65.
O decizie eficientă este asigurată de un feedback rapid ce permite
estimarea, utilitatea şi relevanţa unei decizii adoptate anterior. Pe baza
experienţei dobândite în conducerea unor exerciţii aplicative de comandament
sau cu trupe s-a demonstrat că decizia trebuie să fie flexibilă, adaptabilă şi în
concordanţă cu resursele avute la dispoziţie. Totodată demersurile întreprinse
pentru a asigura cerinţele de interoperabilitate specifice NATO şi UE au impus
65 Ibidem.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
83
acţiuni de configurare, proiectare şi testare de sisteme de comandă-control, care
să vină în sprijinul actului decizional şi al activităţii de comandă.
O primă etapă în optimizarea procesului decizional a vizat planificarea şi
coordonarea eficientă a colectării datelor prin toate mijloacele aflate la
dispoziţie, urmată de procesarea lor în cadrul compartimentelor specializate.
Cu acest prilej au fost perfecţionate deprinderile personalului în analiza datelor
şi elaborarea unor produse informative necesare actului decizional.
Ulterior parcurgerii acestor etape, coordonarea structurilor implicate în
aplicarea deciziei au asigurat un feedback necesar pentru a consolida suportul
executabil, astfel încât să conducă spre îndeplinirea misiunilor stabilite.
Pentru a răspunde tuturor aşteptărilor enumerate anterior, decizia militară
trebuie să fie cât mai simplă şi sintetizată, uşor de receptat de toate structurile,
executabilă, uşor de adaptat în condiţiile neprevăzute şi uşor de transmis celor
implicaţi în executarea ordinului rezultat din procesul decizional.
Practica a evidenţiat necesitatea configurării structurii organizaţionale a
structurilor de informaţii/cercetare în funcţie de misiunea încredinţată.
Deşi s-au implementat şi sunt în curs de implementare o multitudine de
standarde operaţionale, tehnice sau administrative pentru creşterea gradului de
interoperabilitate, realizarea similarităţii cu structurile NATO va fi greu de
realizat. Tehnologiile evoluează permanent şi este practic imposibil să identifici
resurse bugetare care să permită implementarea integrală a tuturor capabilităţilor
existente. Pentru aceasta trebuie să se acţioneze direcţionat, pe priorităţi,
conforme cu cerinţele specificate în documentele ce reglementează aceste
capabilităţi, conform angajamentelor internaţionale.
În prezent, unele armate ale statelor membre ale NATO utilizează diverse
structuri de tip „ISTAR – Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and
Reconnaissance”, a căror organizare şi dotare cu echipamente este direct dependentă
de puterea economică şi de concepţiile specifice artei militare ale ţării respective.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
84
Dacă, în cadrul NATO, asupra conceptului ISTAR s-a ajuns la o viziune comună,
modul de aplicare a acestuia diferă de la ţară la ţară, în funcţie de posibilităţile
avute la dispoziţie şi de structurile deja existente în compunerea forţelor armate.
Un astfel de sistem eficient ar putea permite oricărui comandant să
identifice vulnerabilităţile adversarului şi va fi capabil să sporească
performanţele exploatării slăbiciunilor acestuia şi prin urmare a întregului său
proces decizional, ceea ce va impune, cu siguranţă, câştigarea iniţiativei şi
realizarea superiorităţii informaţionale. Cu cât structura este mai mare, cu atât
efortul de asigurare şi implementare a resurselor ISTAR este mai mare.
Importanţa acestei structuri nu poate fi pusă în discuţie. Pe câmpul de luptă
modern, acolo unde specializarea combatantului este absolut necesară din cauza
evoluţiei tehnologiei informaţionale, în mod deosebit, aceste unităţi trebuie să fie
pregătite din timp de pace pentru a fi întrebuinţate într-un timp foarte scurt.
3.5.1. Sistemul integrat de informaţii – ISTAR
La această dată în Armata României se vorbeşte mai degrabă conceptual
despre sisteme ISTAR de nivel strategic sau operativ, dar există preocupări
intense ale factorilor de decizie ca la nivelurile MU/U tactice de tip batalion şi
chiar brigadă, conceptul denumit ISTAR66 să înceapă să se concretizeze şi să
implementeze anumite subsisteme informaţionale. Desigur prioritate au
structurile destinate pachetului de forţe pus la dispoziţia NATO, dar efecte
concrete încep să fie simţite şi la celelalte tipuri de structuri.
ISTAR poate fi privit şi ca o activitate de informaţii desfăşurată pe timpul
acţiunilor militare care „integrează şi sincronizează planificarea şi folosirea
mijloacelor umane şi tehnice, precum şi prelucrarea, exploatarea, direcţionarea şi
diseminarea informaţiilor, în sprijinul direct al operaţiilor curente şi viitoare”67.
66 C. Dumitru, Concepţia C4I2SR în Armata României, proiecţii principale.
În: „Revista Comunicaţiilor şi Informaticii”, nr. 5/2005, p. 8. 67 A.J.P.-2.7 Allied Joint Doctrine for Reconnaissance and Surveillance, 2009.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
85
Sistemul ISTAR este conceput pentru a asigura eşaloanelor tactice şi tactic-
operative capabilităţi de anticipare şi combatere a ameninţărilor, furnizând
comandantului datele şi informaţiile necesare, atât pe timpul procesului de luare
a deciziei, cât şi pe timpul conducerii operaţiei militare.
Funcţionarea acestuia se axează pe trei elemente principale:
● informarea – prin furnizarea de date brute sau prelucrate;
● procesarea informaţiilor – proces ce permite culegere, colaţionarea şi
transformarea în informaţii prelucrate;
● reţeaua fizică – care realizează legăturile între sistemul de culegere
ISTAR şi organizaţiile/structurile care îl controlează.
Implementarea unor astfel de sisteme reduce semnificativ constrângerile de
timp prin condensarea şi întrepătrunderea etapelor de culegere, analiză,
prelucrare, furnizând comandantului acele date necesare deciziei.
Prin implementarea sistemului ISTAR se urmăreşte integrarea:
● funcţiilor şi elementelor care planifică, execută misiuni sau utilizează
informaţia prelucrată, pentru planificarea şi conducerea operaţiilor
curente şi viitoare;
● mijloacelor de culegere a datelor şi informaţiilor, incluzând senzorii
(radarele terestre, detectorii de mişcare etc.) şi structurile organizaţionale
aferente acestora;
● funcţiilor şi elementelor care realizează producţia de informaţii;
● sistemelor de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii
(C4I), care fac posibilă difuzarea, în timp aproape real, a informaţiei
către utilizatori, în părţile ce îi privesc.
Sistemul se bazează pe funcţionarea sinergică a sistemelor de supraveghere,
cercetare, identificare şi selectare a ţintelor şi a procesului informaţional, prin
înglobarea tuturor capabilităţilor de culegere a datelor informative din câmpul de
confruntare cu cele de procesare a acestora, creându-se acea „imagine întrunită
a câmpului de luptă şi a situaţiei informative operative”68.
68 C. Dumitru, op.cit., pp. 8-9.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
86
Altfel spus ISTAR este un „sistem de sisteme” bazat pe metodologii de
coordonare centralizată în cadrul ciclului informaţional, care se derulează pentru
fiecare dintre cele două procese importante:
a) Managementul Cerinţelor de Informaţii şi Coordonarea Culegerii (figura nr. 3.2);
Fig. nr. 3.2 Managementul cerinţelor de informaţii şi coordonarea culegerii
b) Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor
Fig. nr. 3.3 Fluxul informaţional ISTAR la nivelul unei mari unităţi
Evaluarea efectului la ţintă
Managementul informațiilor militare în actul decizional
87
3.5.2. Componentele principale ale sistemului ISTAR
Ca orice sistem informaţional ce funcţionează în cadrul unei organizaţii,
sistemul ISTAR are la rândul său subsisteme de conducere, de execuţie, între
care se stabilesc anumite relaţii organizaţionale.
Elementele sistemului ISTAR permit satisfacerea cerinţelor de informaţii
pentru îndeplinirea misiunilor, prin interoperabilitatea elementelor componente.
Pentru funcţionarea sa eficientă, este necesar ca toate elementele componente să
opereze după o doctrină şi un standard comun.
Subsistemul de conducere
Structurile ISTAR trebuie să asigure sprijinul de informaţii atât pentru
conducerea acţiunilor curente, cât şi pentru planificarea acţiunilor viitoare,
concomitent cu asigurarea informaţiilor despre ţintele din câmpul de luptă. Din
acest motiv, conceptul ISTAR se bazează pe existenţa următoarelor elemente
funcţionale ale componentei de conducere:
– Celula pentru Coordonarea tuturor Surselor – All Sources Cell (ASC);
– Celula pentru Managementul Senzorilor – Sensors Management Cell;
– Celula pentru Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor –
Targeting Cell (TGT).
Celula pentru Coordonarea tuturor Surselor (ASC) reprezintă cheia
conceptului de operare ISTAR, la nivelul acesteia având loc procesul de
colectare a tuturor datelor şi informaţiilor, procesarea lor, obţinerea produselor
de intelligence şi diseminarea acestora.
Funcţionarea acestei celule trebuie să asigure:
– coordonarea culegerii şi managementul cerinţelor de informaţii;
– specializarea funcţiilor;
– organizarea bazei de date şi colaţionarea informaţiilor;
– procesarea informaţiilor;
– diseminarea informaţiilor către beneficiari.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
88
Componenţa ASC este diversificată în funcţie de elementele componentei de
execuţie din subordine sau de sub control tactic şi poate include reprezentare de la:
– Structurile de Informaţii;
– Structurile de Cercetare;
– Structurile MASINT;
– Structurile de Război Electronic (SIGINT);
– Structurile IMINT;
– Structurile OSINT;
– Forţele de Operaţii Speciale.
Integrarea Ciclului Informaţional în cadrul ASC, permite cea mai apropiată
relaţionare dintre structura eterogenă de senzori, sistemul de repartizare a
misiunilor, funcţia de procesare şi cea de diseminare. Ciclul informaţional la
nivelul sistemului ISTAR este prezentat în figura nr. 3.4.
Fig. nr. 3.4 Componente ale sistemului ISTAR
Celula pentru Managementul Senzorilor are rolul de a exercita comanda
şi controlul asupra senzorilor în conformitate cu cerinţele Planului de Culegere a
Managementul informațiilor militare în actul decizional
89
Informaţiilor şi de a anticipa viitoarele cerinţe de culegere ale structurii de
informaţii, pentru o manevră eficientă şi oportună a senzorilor. Întrucât ISTAR
este practic un „sistem de sisteme”, Celula pentru Managementul Senzorilor
joacă un rol important în funcţionarea ansamblului de senzori. Mulţi dintre
aceştia sunt organizaţi în structuri integrate cu capabilităţi proprii de
management, în timp ce alţii necesită managementul direct de la această celulă.
Rolul ei este de a integra lucrul tuturor senzorilor pentru ca activitatea de
culegere să urmeze cele patru principii de bază:
– identificarea timpurie a cerinţelor de culegere – pentru îndeplinirea la
timp a misiunilor;
– stabilirea ordinii de priorităţi a cerinţelor – pentru a asigura angajarea
elementelor şi resurselor de culegere în rezolvarea celor mai critice
cerinţe;
– abordarea mutidisciplinară – pentru a asigura flexibilitate în culegere şi
pentru evitarea înşelării. Verificarea informaţiei trebuie făcută prin mai
multe categorii de surse (HUMINT, IMINT, SIGINT, MASINT şi
OSINT);
– stabilirea şi darea misiunilor pentru elementele de culegere, în
concordanţă cu capacitatea de culegere a acestora – pentru a acoperi
cerinţele de culegere din plan şi cererile de informaţii de la eşaloanele
subordonate.
Celula pentru Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor (TGT), spre
deosebire de primele două celule care sunt destinate în special producţiei de
„intelligence predictiv” pentru a sprijini eficient procesul de luare a deciziei, este
celula cu cea mai dinamică activitate, întrucât este elementul care sprijină efectiv
operaţia curentă cu „intelligence de ţintă”. Ea selectează ţintele cu importanţă în
economia luptei (Ţinte de mare valoare – HVT sau Ţinte prioritare – HPT) şi
recomandă mijlocul şi modul cel mai eficient de combatere a acestora.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
90
Pentru a acţiona eficient, celula TGT trebuie să fie integrată în fluxul
informaţional al sistemului ISTAR şi să menţină o strânsă legătură cu ceilalţi
senzori din cadrul sistemului.
Subsistemul de execuţie
Subsistemul de execuţie al sistemului ISTAR integrează atât structuri de
cercetare la contact şi în dispozitivul inamicului, cât şi structuri care dispun de
capabilităţi de culegere a datelor şi informaţiilor altor surse: umane (HUMINT);
imagistice (IMINT); din semnale (SIGINT); din tehnică (MASINT); deschise
(OSINT).
3.6. Proiectarea şi implementarea sistemelor informaţionale
Proiectarea
Introducerea şi utilizarea în sistemul informaţional militar a tehnologiei
informaţionale moderne a determinat o abordare comună, integratoare a
sistemului informaţional cu cel informatic. Această viziune este în măsură să
contribuie la optimizarea flexibilităţii sistemului ca întreg. În acest sens, pentru
atingerea scopului propus, trebuie să se acţioneze pe mai multe direcţii:
● definitivarea realizării conceptului de ansamblu al sistemului
informaţional – prin clarificarea necesităţilor pentru modelul logic de
ansamblu al sistemului informaţional, astfel încât să se respecte cerinţele
şi restricţiile funcţionale;
● elaborarea concepţiei de ansamblu – prin care să se stabilească
componentele sistemului informaţional, urmărindu-se creşterea eficienţei
pe baza cerinţelor de flexibilitate, mobilitate, interoperabilitate etc.;
● proiectarea de ansamblu – având ca obiectiv materializarea concepţiei
sistemului informaţional, prin identificarea elementelor sale funcţionale
şi a legăturilor dintre acestea;
● proiectarea de detaliu – are la bază cerinţele şi restricţiile practice
(tehnice) de realizare.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
91
Realizarea propriu-zisă a sistemului informaţional
La realizarea efectivă a sistemului informaţional trebuie să se ţină cont de
elementele existente şi de modul cum acestea trebuie integrate/înlocuite pentru a
nu produce disfuncţionalităţi. Ulterior, odată existent cadrul conceptual şi
proiectul se trece la aplicarea în practică a tuturor elementelor proiectate.
Această etapă impune, uneori, reveniri şi corectări la proiectul de ansamblu sau
de detaliu. Un element foarte important îl constituie implementarea sistemului
informatic, componentă aproape vitală a acestuia, ce impune elaborarea
programelor necesare pe de o parte desfăşurării facile a procesului
informaţional, iar pe de alta, asigurării flexibilităţii sistemului, în ansamblul său.
Pentru optimizarea ciclului informaţional desfăşurat în sprijinul deciziei
militare trebuie avute în vedere atât forţele, cât şi mijloacele ce conlucrează
pentru acest deziderat. Capabilităţile structurilor specializate ce acţionează în
acţiunile militare trebuie să asigure:
● capacitatea de a culege şi transmite date informative în timp real;
● capacitatea de identificare şi localizare a obiectivelor la mare distanţă;
● capacitatea de transport prin vectori aerieni;
● capacitatea de luptă în toate condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii;
● mobilitatea superioară a inamicului;
● echipamentele corespunzătoare executării cercetării prin luptă;
● protecţia CBRN.
Mijloacele şi sistemele tehnice folosite de structurile de informaţii/cercetare
trebuie să îndeplinească cerinţe care contribuie la optimizarea parametrilor
tehnico-tactici. Concretizarea acestora presupune69:
69 N. Terzano, Activitatea informativă în acţiunile militare ale marilor unităţi şi unităţi
tactice în concepţia ţărilor membre NATO, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2002, pp. 34-36.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
92
● vehicule de dimensiuni şi emisii reduse (emisii active – acustice,
magnetice, termice);
● utilizarea unor senzori de capacitate mare, multi-spectrali (optic, termic,
radar şi acustic), cu performanţe ridicate, care să permită identificarea şi
determinarea obiectivelor în mod continuu, automat, indiferent de
condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii;
● existenţa, pe fiecare autovehicul/blindat, a unui sistem C2 şi navigaţie;
asigurarea unor sisteme performante, cu nivel ridicat de protecţie
balistică, electronică, CBRN;
● dotarea cu senzori de autoprotecţie.
Implementarea
După aderarea României la NATO s-a impus tot mai stringent optimizarea
capabilităţilor militare ale structurilor pentru a le alinia la cele ale Alianţei.
Acţiunile au vizat demersuri pe mai multe planuri în domeniul, doctrinar
ideologic, în domeniul resurselor umane, al managementului informaţiilor, cu
toate implicaţiile tehnologice de obţinere, transmitere, procesare, utilizare în
procesul decizional.
Datorită resurselor limitate, aceste acţiuni au fost prioritizate pentru a asigura
capabilităţile solicitate prin Obiectivele Forţei asumate odată cu procesul de
implementare. Astfel pentru structurile nominalizate s-au achiziţionat sisteme
integrate de comunicaţii şi informatică sau au fost modernizate cele existente
pentru a se asigura interoperabilitatea, viteza şi acurateţea transmiterii informaţiilor
prin sisteme digitale de comunicaţii (telefoane de bord, staţii radio HARRIS) şi
terminale de date cu aplicaţii de comandă – control.
Principiile de implementare au urmărit o ordine logică de identificare a
nevoilor şi o testare operaţională pe parcursul unei perioade determinate.
Prin testări în cadrul diferitelor structuri au fost verificate din punct de vedere
tehnic, funcţional/operaţional diferite sisteme:
Managementul informațiilor militare în actul decizional
93
● Sisteme de comandă control care asigură servicii integrate voce/date în
sprijinul C2 de nivel brigadă în 2005 şi batalion în 2010.
● Sistem integrat de comunicaţii şi informatică nivel batalion – SICIB
(2011) configurat şi aflat în faza de testare şi evaluare operaţională. În
funcţie de rezultatele testării operaţionale se vor aduce corecturile
necesare specificaţiilor tehnice şi se va trece la implementarea soluţiei şi
la alte structuri similare.
Extinderea modernizării sistemelor informaţionale se poate realiza prin
achiziţionări de tehnică, însă această necesitate trebuie raportată la posibilităţile
financiare, administrative existente. Din acest motiv, pentru sistemele integrate
din cadrul punctelor de comandă de mare unitate tactică (brigadă, divizie) au
fost întocmite specificaţii tehnice care urmează să fie verificate şi cuantificate la
rândul lor prin testări operaţionale. Un prim pas a fost concretizat prin
achiziţionarea unui sistem informaţional pentru Teatrul de Operaţii într-o
configuraţie care să testeze interconectarea şi funcţionalitatea, sistem ce a fost
experimentat în perioada 2012-2013.
La nivelul structurilor de tip Bg. (I, Mc, VM), optimizarea şi modernizarea
conducerii presupune dotarea structurilor cu „Module de comunicaţii şi
informatică” (Communication and Informatic System – CIS).
În cadrul unui program „pilot” acest tip de produs a fost achiziţionat, testat şi
evaluat operaţional la structuri care au participat în teatre de operaţii. Sistemul
trebuie să asigure nevoile de comunicaţii şi informatică pentru punctul de comandă,
asigurând suportul tehnic necesar conducerii şi înştiinţării structurilor subordonate.
Experimentările au urmărit integrarea sistemului de comandă – control bazat pe un
software specific – BC2A, cu variantele sale pentru comandament BC2A Staff şi
BC2A Cinetic. În acelaşi timp se urmăreşte integrarea componentelor sistemului
CIS al unităţii cu cel al eşalonului superior, asigurându-se astfel transmiterea
datelor pentru completarea imaginii operaţionale comune.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
94
Pentru cunoaşterea permanentă a situaţiei electronice a adversarului şi a
forţelor proprii, influenţarea, degradarea, neutralizarea electronică a sistemelor
electronice adverse, se utilizează aparatură specială de interceptare,
goniometrare, analiză şi bruiaj pe US şi UUS cu salt de frecvenţă. Aceasta se
constituie în componenta EW şi SIGINT ce poate acţiona în sprijinul unei mari
unităţi, fiind asigurată cu subunităţi de valoare companie din B.EW şi SIGINT.
BC2A Staff este o aplicaţie de comandă şi control care poate fi utilizată în
punctele de comanda ale MU/U de la corp de armată la batalion.
Aplicaţia este organizată pe două componente:
1. BC2A Staff-Server – care reprezintă componenta de server prin care se
gestionează accesul la baza de date din postul de comandă, folosind un model de
date compatibil şi asigurând un nivel de interogare a datelor suficient pentru
asigurarea nevoilor operaţionale.
Serverul asigură:
– colaborarea utilizatorilor în mediile de operare virtuale şi gestionează
drepturile de acces ale acestora asupra resurselor aplicaţiei;
– primirea/transmiterea de date de la/la alte sisteme de C2 şi servicii IT,
astfel:
● Serviciul NFFI – NATO Friendly Force Information prin care se
realizează schimbul de date despre situaţia forţelor „amice” şi
integrarea imaginii cu NFFI prin serverul BC2A Amic;
● schimbul de date cu un singur canal de radio prin BC2A Gateway;
● schimbul de date cu alte sisteme naţionale sau de coaliţie similare,
prin intermediul BC2A Conector.
2. BC2A Staff-Client – este componenta-client care reprezintă interfaţa cu
utilizatorul pentru a permite accesul la informaţiile de la punctul de comandă,
gestionate de serverul BC2A Staff.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
95
Funcţionalităţile asigurate de aplicaţie constau în:
● afişarea în timp real a imaginii operaţionale comune completată cu
informaţii privind trupele proprii, ale inamicului, incidente sau obstacole
ce pot fi afişate simultan sau selectiv prin simboluri APP6-A70.
Exploatarea în comun permite afişarea automată a alarmelor şi alerte
primite cu privire la evenimentele din teren (Anexa nr. 04);
● capabilităţi GIS – Geographic Information System care asigură:
încărcarea şi afişarea unor hărţi georeferenţiale raster, hărţi vectoriale şi
caracteristici de altitudine, teren, fotografii georeferenţiale din satelit sau
alte mijloace aeriene; analiza vizibilităţii terenului („vizibilitate directă”
şi „vizibilitate circulară”); afişarea analizei terenului, cu posibilitatea de
suprapunere şi sincronizare a imaginii operaţionale comune (2D, 3D) sau
calcule topografice – geodezice pentru determinarea distanţelor dintre
diferite puncte sau calculul ariei unei suprafeţe;
● actualizarea propriei poziţii pe baza informaţiilor primite de la GPS din
dotarea staţiilor radio sau a altor receptoare GPS;
● afişarea şi lucrul colaborativ la diferite planuri şi ordine; prin aceasta
procesul de planificare este accelerat prin furnizarea unor mecanisme de
lucru simultan pe documente;
● şabloane predefinite integrate (OPLAN, OPORD, FRAGO şi WARNO)
care permit elaborarea rapidă a unor planuri sau ordine cu un format al
textului în 5 puncte, conform STANAG 201471 din 2002, standard
utilizat în cadrul NATO. Fiecare paragraf poate fi asociat cu o situaţie
grafică. BC2A Staff-Client permite definirea şabloanelor şi salvarea lor
70 APP-6A – Military Symbols for Land Based Systems – publicaţie aliată privind
procedurie de utilizare a simbolurilor grafice pe hărţi, schiţe sursă, http://www.mapsymbs.com/APP-6ADRDCValcartierEdition121(Mod).pdf.
71 STANAG 2014 se referă la formatul ordinelor de operaţii, ordine de avertizare şi a ordinelor logistice/administrative.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
96
potrivit nevoilor personalului punctului de control. Documentele
respectă în totalitate cerinţele modelului de date JC3IEDM, astfel încât
ele pot fi recunoscute de către orice sistem care implementează acest
model.
BC2A Cinetic este o aplicaţie de comandă şi control care vizează în special
platformele mobile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul tactic, oferind
comandanţilor o imagine reală actualizată de pe câmpul de luptă.
Prin capacităţile sale BC2A Cinetic, contribuie substanţial la optimizarea
procesului de luare a deciziilor, evaluarea corectă a rezultatelor acţiunii şi
facilitează predicţia în timpul acţiunilor de luptă.
Aplicaţia permite actualizarea/afişarea situaţiei tactice pe o hartă digitală
aproape în timp real, folosind simboluri standardizate descrise în APP6-A.
Fiecare simbol reprezentat poate fi însoţit de informaţii suplimentare din
care să reiasă apartenenţa/subordonarea sau caracteristici privind: situaţia de
personal, situaţia aprovizionării cu muniţii sau carburanţi lubrifianţi.
Reprezentarea grafică prin simboluri a situaţiei tactice include întotdeauna
şi informaţii geografice sau dă posibilitatea utilizatorului să folosească şi alte
funcţii suplimentare, precum cea de elevaţie a hărţii digitale încorporate. O altă
facilitate o reprezintă Orbat Editor prin care se introduc şi vizualizează
unităţile/subunităţile proprii încorporate într-o secvenţă de luptă.
BC2A Cinetic poate asigura:
● afişarea situaţiei tactice la un moment dat, filtrată după mai multe tipuri
de afilieri: inamic, forţe proprii, neutre, necunoscute (Anexa nr. 05);
● utilizarea unor tipuri diferite de documente operaţionale preformatate,
integrale sau parţiale, precum planul de operaţii, ordine preliminare,
ordine de acţiune sau ordine fragmentare ce au textul în 5 puncte,
conform STANAG 2014/2002;
Managementul informațiilor militare în actul decizional
97
● editarea şi transmiterea rapoartelor direct din aplicaţie, cu respectarea
formatului standard AdatP-3. Aceste rapoarte pot fi, după caz, exportate
în scopul de a fi transmise ca fişiere ataşate prin e-mail (de exemplu:
OWNSITREP – raport de situaţie al trupelor proprii, ENSITREP –
raport privind situaţia inamicului, PERSREP – raport de personal etc.);
● gestionarea operativă a diferitelor tipuri de cereri trimise de la structurile
interconectate privind: solicitări de sprijin cu foc – CALLFORFIRE,
evacuarea răniţilor – CASEVACREQ, pregătirea materialelor pentru
transport ENGMATREQREL, mentenanţă etc.;
● afişarea şi transmiterea către alte platforme mobile a avertizărilor
privind alertele aeriene sau NBC;
● capacitatea de transmisie automată prin reţea radio a datelor privind
poziţia şi starea subunităţii proprii, precum şi rapoarte consolidate
privind situaţia subordonaţilor cuprinşi în ORBAT (de exemplu:
LSR Raport – Raport privind locaţia şi situaţia platformelor cu care
comunică);
● trimiterea şi recepţionarea unor mesaje text de orice tip, dacă fişierele
sunt ataşate direct din BC2A Cinetic;
● permite utilizatorilor să facă schimb de date cu privire la poziţia de pe
propriile sale forţe şi a forţelor de coaliţie, folosind standardul NFFI.
Direcţii de acţiune posibile pentru optimizare:
● organizarea structurilor de comunicaţii şi informatică şi perfecţionarea
personalului de specialitate care asigură implementarea, operarea şi
mentenanţa sistemelor de comunicaţii şi informatică şi adaptarea
permanentă a nevoilor la cerinţele misiunilor preconizate la nivel doctrinar;
● generalizarea interoperabilităţii arhitecturii actuale a CIS orientată pe
sisteme;
Managementul informațiilor militare în actul decizional
98
● eficientizarea alocării fondurilor financiare pentru programe cu posibilităţi
de integrare multiple pe principiul flexibilităţii şi modularităţii
subsistemelor în vederea creşterii mobilităţii componentelor CIS;
● extinderea ariei de asigurare a serviciilor de mentenanţă prin creşterea
calităţii şi eficienţei, deoarece o mentenanţă deficitară contribuie la
creşterea costurilor totale;
● asigurarea condiţiilor pentru formarea şi perfecţionarea personalului,
care planifică, organizează, instalează şi asigură operarea şi mentenanţa
CIS, conform evoluţiei tehnologice a sistemelor utilizate;
● ajustarea cadrului normativ care să permită fluidizarea şi eficientizarea
procedurilor de achiziţii.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
99
CUVÂNT FINAL
Experienţa a demonstrat că o comunicare eficientă se bazează şi implică o
informaţie suficientă cantitativ şi calitativ, comunicată şi recepţionată corect.
Realitatea demonstrează tot mai evident că succesul are la bază o cantitate
suficientă de informaţie de calitate (valoroasă) utilizată cu eficienţă şi
eficacitate. O informaţie cât mai completă şi mai valoroasă contribuie esenţial la
îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor. Informaţia a ajuns să fie indispensabilă,
dar mai ales esenţială pentru evoluţia şi progresul omenirii.
Odată cu creşterea rolului informaţiei în toate aspectele vieţii sociale,
politice, economice şi miliare, odată cu dezvoltarea şi modernizarea proceselor
de management a fost inevitabilă tendinţa de apariţie, implementare şi
modernizare permanentă a procesului de management al informaţiei. Toate
acestea au determinat şi s-au realizat prin structuri specializate care să
gestioneze informaţia sub toate formele sale.
Pentru a face faţă schimbărilor tot mai rapide, sistemele organizaţionale ale
diferitelor instituţii, din toate mediile societăţii umane, au fost nevoite să apeleze
la modificări, transformări şi adaptări permanente în plan conceptual, structural,
tehnic sau funcţional care să le asigure supravieţuirea pe calea dezvoltării şi
modernizării. Rolul informaţiei ca element fundamental şi esenţial al actului
decizional în toate etapele de management s-a dovedit hotărâtor în aceste
demersuri. Printr-un ciclu flexibil de management bine planificat, executat şi
adaptat, informaţia, acea „materie primă” a procesului de management, poate fi
prelucrată în decizii menite să asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite.
În toate tipurile de sisteme organizaţionale şi cu atât mai mult în sistemul
militar este absolut necesară implementarea şi funcţionarea unui sistem
informaţional fiabil care să constituie baza şi instrumentul prin care să se
desfăşoare activităţile fundamentale. Pentru a contribui la rezultatele scontate,
Managementul informațiilor militare în actul decizional
100
acest sistem trebuie bine proiectat, fundamentat, implementat şi administrat
pentru a fi un sprijin pentru factorul de decizie şi nu o problemă.
În zilele noastre, odată cu declanşarea tacită a războiului informaţional,
câştigarea unei confruntări armate nu se mai bazează atât de mult pe cantitatea
de resurse umane şi tehnice implicate în confruntare, cât mai ales pe cantitatea şi
calitatea informaţiilor necesare pentru a obţine victoria indiferent în ce mediu de
confruntare se produce. Toate acestea determină cu stringenţă identificarea
resurselor necesare pentru asigurarea tehnologiei informaţionale moderne care
printr-o utilizare corectă, profesională să devină acel avantaj competitiv absolut
necesar pentru obţinerea unei superiorităţi decizionale. Un deficit, o lacună în
sistemul informaţional din cadrul managementului informaţional militar, poate
determina dificultăţi organizaţionale prin decizii nefundamentate şi chiar
pierderea confruntării.
Putem afirma cu certitudine că informaţia deţine un rol extrem de important
în desfăşurarea conflictelor moderne, iar cele mai bune rezultate în luptă vor fi
obţinute de acei comandanţi care vor dispune de informaţii complete, reale şi
oportune cu privire la cauzele care generează producerea fenomenelor asupra
cărora vor trebui să ia decizia, pe baza misiunii primite sau deduse.
Dezvoltarea spectaculoasă a comunicaţiilor (tehnologia numerică,
arhitectura multimedia, utilizarea tehnologiilor – internet, platformele hardware
şi software etc.), scurtează timpul de culegere, clasificare, analiză, sinteză,
stocare şi diseminare a informaţiilor şi contribuie la eficientizarea actului
decizional. Informaţia, conducerea în timp real şi mobilitatea forţelor, determină
o frecvenţă ridicată a schimbărilor de situaţii, cu efecte asupra fluxurilor
informaţionale necesare, a atribuţiilor comandantului şi statului său major, în
procesul de planificare, organizare, luare a deciziei, coordonare şi control.
În noile condiţii create, ca urmare a evoluţiilor rapide în domeniul ştiinţei şi
tehnologiei informaţiei, câmpul de luptă modern are un pronunţat caracter
Managementul informațiilor militare în actul decizional
101
neliniar, multidimensional, asimetric, ambiguu sau hibrid. Războiul modern, aşa
cum a rezultat şi din acţiunile desfăşurate în teatrele de operaţii, este caracterizat
de o mare mobilitate şi flexibilitate, de executarea unor acţiuni variate, îndeosebi
de război informaţional, continue, combinate, executate simultan sau succesiv în
timp şi spaţiu, pe întreaga adâncime a dispozitivului de luptă.
Realizarea unor sisteme complexe, menite să asigure integrarea tuturor
elementelor mediului tactic prin reorganizarea structurală şi modularizarea
componentelor de sistem, de tipul C4ISR (Comandă, Control, Comunicaţii,
Calculatoare, Informaţii, Supraveghere şi Cercetare) constituie un obiectiv
prioritar al specialiştilor militari în domeniu.
Transformarea Armatei României impune o permanentă analiză şi revizuire
a fluxurilor şi proceselor informaţionale la toate nivelurile organizaţionale.
În acest context este necesară adaptarea şi optimizarea continuă a procedurilor
specifice de planificare, organizare şi operare a sistemelor de comunicaţii şi
informatice (CIS), coordonarea eforturilor, resurselor umane, materiale şi
financiare, în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării sprijinului
comenzii şi controlului la pace şi pentru tranziţia la situaţii de criză sau război.
Pentru optimizarea sistemului informaţional trebuie create condiţiile
cadrului organizatoric şi conceptual privind dezvoltarea comunicaţiilor şi
informaticii în forţele terestre apte să asigure infrastructura şi serviciile de
comunicaţii, informatice, de securitate informaţională şi apărare cibernetică,
pentru sprijinul comenzii şi controlului exercitat în marile unităţi şi unităţi din
forţele terestre, în condiţii de eficacitate operaţională şi eficienţă economică, în
ţară şi în afara teritoriului naţional, simultan cu dezvoltarea capabilităţilor
C4ISR operativ-tactice/întrunite, interoperabile NATO şi UE, pe timp de pace,
criză şi război. Concepţia face o analiză a stării actuale a comunicaţiilor şi
informaticii în forţele terestre, stabileşte principiile, cerinţele şi arhitectura
viitoarelor sisteme de comunicaţii şi informatică, în condiţiile războiului
modern, precum şi direcţiile de acţiune pentru dezvoltarea graduală a acestora.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
102
Conflictele militare ale viitorului se vor baza din ce în ce mai mult pe
informaţie. De aceea, după toate probabilităţile, ele vor depăşi sfera strict
militară, a spaţiilor strict delimitate ale teatrelor de operaţii şi vor deveni din ce
în ce mai mult o confruntare de capabilităţi, de strategii şi de informaţii.
În condiţiile câmpului de luptă modern, când majoritatea sistemelor de
arme sunt bazate pe sisteme electronice sofisticate, rolul informaţiei şi
tehnologiei informaţiei devine primordial în asigurarea succesului şi putem
spune că, cine se va folosi de acestea, într-un eventual conflict, are şanse mari de
a ieşi învingător, iar cine nu le va folosi va fi, cu siguranţă, învins.
top related