arta celtica in metal

Roxana Sandu

Istoria Artei, anul II

Facultatea de Istorie, Universitatea din București

1

Arta celtică în metal

Civilizația La Tène sau civilizația celtică

A doua vârstă a fierului sau La Tène își trage numele de la un sit arheologic din

Elveția, considerat inițial ca fiind o așezare lacustră, ulterior un loc de cult. Stațiunea datează

din sec. III-I a. Chr1.

Termenul a fost inițial utilizat pentru cultura celtică, ca mai apoi să fie extins și pentru

alte zone ocupate de celți sau aflate sub influență celtică. Cultura La Tène este caracterizată

de stilul artistic ușor de recunoscut care se bazează pe un complex model geometric șerpuit2.

Pentru mulți stilul La Tène este artă celtică. Arta celtică nu era doar ornamentală, avea funcții

simbolic-religioase și magice.

Epoca La Tène aduce cu sine elemente pregnante de noutate. Se generalizează armele,

uneltele și ustensilele din fier3. Urmarea este o dezvoltare fără precedent a meșteșugurilor

specializate. Se intensifică schimburile la mari distanțe pe bază de monedă. De asemenea, își

face apariția o aristocrație tribală, care este vizibilă în așa-numitele „morminte princiare”, ce

prezintă tezaure-inventar cu piese din argint și aur. Și în Hallstatt mormintele conțineau arme,

dar erau mai mult arme de vânătoare sau de paradă. Asta se schimbă în La Tène, pentru că

atunci când celții mureau, se duceau în mormânt complet echipați pentru luptă. Pe lângă asta,

în mormintele de războinici de elită mai apar și care de luptă cu două roți. Se consideră că

apariția carului de luptă este un rezultat al interacțiunii cu civilizația etruscă. Acest contact

este vizibil și în inventarul de vase, pentru că apar vase etrusce, pe lângă cele grecești.

Putem spune că schimbarea stilului a fost influențată de această aristocrație tribală care

se dezvoltă și care probabil că a schimbat și sistemul de credințe, mai ales că societatea celtică

era dominată de o elită războinică. Apariția acestei culturi războinice a reprezentat răsăritul

unei perioade de istabilitate în Europa de nord și centrală, mai ales după ce au început

mișcările de populații celtice. Probabil că aceste mișcări de populații au fost afectate de

creșterea prea mare de populație ori din cauza lipsei de resurse. Războiul era foarte important

pentru societatea celtică și poate că disputa pentru putere a dus la războaie intertribale. Într-o

1 Monica Șandor-Chicideanu, suport de curs pentru modulul Culturi preistorice pe teritoriul României,

Universitatea din București, Facultatea de Istorie, p. 31

2 John Haywood, The Celts. Broze Age to New Age, London, Ed. Pearson Education Limited, 2004, p.

17

3 Monica Șandor-Chicideanu, op. cit., p. 32

Roxana Sandu



2

astfel de situație, migrarea a reprezentat o cale de scăpare. Aceste migrări puteau fi constituite

de o parte dintr-un trib, de un trib întreg sau de o coaliție de triburi. Oricare ar fi fost situația,

migrările erau gândite dinainte. Unele triburi chiar și-au ars așezările de unde au plecat pentru

a nu lăsa loc de întoarcere4.

În Europa influența stilului La Tène a continuat timp de 400 de ani, până la cucerirea

romană din sec. I a. Chr.5, când Galia și Raetia vor fi supuse. Iar în Britania și Irlanda

influența se face simtiță până în Evul Mediu, când a fost adoptată ca artă creștină.

Există trei centre importante: cel mai important centru este cel de pe râul Moselle, al

doilea, mai mic și mai sărac, se afla în valea râului Marna, iar cel de-al treilea centru s-a

dezvoltat mai târziu în Boemia6.

Metalurgie, materiale și metode

Este de menționat că metalurgia era deja bine înrădăcinată încă din perioada de început

a Epocii Fierului7. Această activitate presupunea lucrul cu matrițe, cu foițe de metal și cu

ciocanul.

Pentru a se realiza un mulaj, se folosea metoda cerii pierdute. Întâi se modela obiectul

dorit în ceară de albine, folosindu-se o mică spatulă din os. După ce forma dorită era gata,

modelul din ceară era acoperit cu lut, dar nu complet. Se lăsau două orificii pentru a permite

aerisirea. Imediat după aceea ansamblul era încălzit, pentru a se topi ceara din interior și a

curge pe unul dintre orificii, înainte ca matrița propriu-zisă din lut să fie arsă. După ce matrița

era arsă și întărită, bronzul topit era turnat pe un orificiu pentru a umple interiorul gol. Odată

ce se răcea, matrița era spartă, iar obiectul obținut era scos. I se îndepărta excesul de material,

era pilit și șlefuit.

Această metodă era foarte ingenioasă, pentru că ceara topită putea fi reutilizată, la fel

și bronzul, putea fi topit și turnat din nou. Singurele materiale care se pierdeau erau lemnele

folosite pentru foc și lutul folosit pentru matriță. De asemenea, prin intermediul matrițelor se

putea obține o gamă largă de obiecte, pentru că acestea puteau fi matrițe închise (utilizate

pentru obiectele mai complicate) și matrițe deschise (folosite pentru obiectele mai simple).

4 John Haywood, op. cit., p. 20

5 Ibidem, p. 17

6 Ibidem, p. 18

7 Barry Cunliffe, The Ancient Celts, London, Ed. Penguin Books, 1999, p. 113

Roxana Sandu



3

Lucrul cu foițele de bronz, aur sau argint era un proces care presupunea mai multă

pricepere8. Pentru a se obține o foiță de grosimea și mărimea potrivite, aceasta trebuia bătută

manual cu ciocanul dintr-o turtă de metal (sau prin baterea mai multor pepite, în cazul

aurului), călind constant metalul pentru a nu deveni fragil. În acest caz, foița putea fi modelată

într-un vas sau putea să rămână plată pentru a fi atașată pe altceva. Cele mai des întâlnite

metode de decorare a foiței de metal erau gravarea sau metoda au repoussé. În aceste cazuri

foița era așezată pe o bucată de material maleabil, ca de exemplu lemnul. Pe bucata de lemn

era cioplit modelul dorit, iar foița era bătută ușor cu ciocanul până ce se obținea modelul.

Obiectele astfel terminate puteau fi înfrumusețate prin atașarea sau inserarea de alte

materiale, dintre care coralul și sticla roșie au fost preferate aproape pe tot parcursul

perioadei. Acestea erau atașate cu mici cuie sau fixate, în stilul cloisonné, în lăcașuri special

făcute9. În primă fază, celții își decorează bijuteriile cu mărgean (coral), dar ulterior acesta

dispare. Nu se știe însă dacă din cauza schimbării gustului estetic sau pentru că sursele de

aprovizionare au dispărut10

. Coralul a fost înlocuit rapid de un email roșu-sângeriu. Acesta

pare a fi o invenție a celților. Utilizat inițial ca înlocuitor al coralului, era folosit în același

mod. Numai că emailul le-a permis să fie mai inventivi, pentru că putea fi topit și turnat în

lăcașuri special realizate pe suprafața obiectului. Astfel, celții au inventat metoda champ-

levé11

, în care întreaga suprafață este acoperită cu email, lăcașurile fiind despărțite de o rețea

subțire de metal.

Fierul a fost adus pentru prima dată în Europa în secolul al VIII-lea a. Chr., căpătând o

importanță majoră. Chiar dacă era mai des întâlnit decât cuprul sau staniul, extracția fierului

presupunea un procedeu tehnologic mult mai complex de reducere și o temperatură mult mai

mare pentru ca schimbările chimice să aibă loc. Odată ce acest lucru a fost mânuit așa cum

trebuie, lupa de fier trebuia încălzită în mod constant și bătută pentru a scăpa de zgură. După

ce fierul era destul de pur, mai multe turte de fier erau bătute împreună pentru a forma o turtă

de o mărime suficient de mare pentru a fabrica arme12

. Fierarii cunoșteau foarte bine calitățile

metalului. Analizele metalurgice au arătat că pentru confecționarea de săbii de luptă erau

8 Ibidem, p. 114

9 Ibidem, p. 114

10 Henri Hubert, Celții și civilizația celtică, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1983, p. 103

11 Ibidem, p. 103

12 Barry Cunliffe, op. cit., p. 115

Roxana Sandu



4

folosite mai multe tipuri de fier, acestea fiind puse în straturi pentru a crea o lamă foarte

ascuțită de oțel care era și foarte bine călită13

.

Arta decorativă

Este important de menționat încă de la început că decorul reprezentativ civilizației

celtice este unul strict linear. Apar chiar deformări ale elementelor zoomorfe pentru a fi

integrate acestui stil. Decorul celtic este gravat sau în relief, ori în relief îmbinat, prelucrat cu

dalta de gravură14

.

Celții aveau o preferință pentru liniile sinuoase, curbe. Elementul principal al acestui

tip de decor este voluta dublă cu tijă îngroșată la mijloc și spirale opuse15

, S-ul simbolic

celților, cârcelul încolăcit sau benzile de lire16

. Spirala ori este izolată, ori se află însoțită de

alte spirale și elemente decorative. Triscela, tripla volută cu corp triunghiular, este frecvent

întâlnită. Combinarea acestora crează un ansamblu bogat de curbe. Obiectele metalice ale

celților sunt decorate cu dungi în relief ori cu striuri.

Cele mai timpurii exemple de artă celtică apar în secolul al V-lea a. Chr., iar arta este

una aristocratică, menită să creeze vase de prestigiu pentru festinuri și armură pentru parade.

În această perioadă de început apar vizibile influențe ale lumii clasice mediteraneene și

influențe estice care au fost contopite și transformate în ceva cu totul nou17

. Se reproduce

totuși decorul cu brâie animaliere care derivă din arta greco-asiatică18

. Primii pași inovatori

către dezvoltarea stilului celtic au luat naștere în regiunea Marna-Moselle și zona Rinului. Au

existat dispute pe tema influenței scitice asupra stilului decorativ al celților. Este destul de

puțin probabil ca în această perioadă celții să fi interacționat direct cu popoarele stepelor,

poate că au avut acces la câteva obiecte importate, cum ar fi sculpturile din lemn scitice, dar

animalele sunt prezente și în arta etruscă, a cărei influență este mult mai vizibilă.

Decorul La Tène din secolul al IV-lea a. Chr. derivă din arta greacă mai recentă, din

care palmeta a fost elementul preferat. Celții au descompus palmeta și au redus-o ca

dimensiuni. Petalele palmetelor au fost reduse la trei, fiind uneori dislocate și înșirate pe toată

13

Ibidem, p. 115

14 Henri Hubert, op. cit., p. 100

15 Ibidem, p. 98

16 Barry Cunliffe, op. cit., p. 119

17 Ibidem, p. 118

18 Henri Hubert, op. cit., p. 100

Roxana Sandu



5

lungimea tecilor pentru săbii. Influența grecilor este vizibilă și în cârceii încolăciți care iau

amploare în această perioadă. Capetele de animale și oameni apar în plan secund acum, dar nu

dispar complet, ascunzându-se în vegetație, apărând doar ocazional și atunci deghizați19

.

Obiectele reprezentative pentru această perioadă de încadrează în stilul vegetal. Centrul de

inovație apare în zona Marnei, în Elveția, Ungaria și în zona râului Po din Italia, după o

migrare a celților spre sud și est20

.

Inovațiile continuă să apară și în secolele III-II a. Chr., când au loc mari mișcări de

populații celtice care se îndreaptă spre est. Fiind o perioadă marcată de mobilitate și de raiduri

de prădare, săbiile războinicilor și ornamentele femeilor au dus mai departe dezvoltarea artei

lucrătorilor în metale prețioase. Tocmai de aceea, propunerea de stiluri pentru această

perioadă s-a făcut pe baza numărului mare de teci de săbii decorate care au rezistat.

Unul dintre aceste stiluri propuse pe baza studierii tecilor de săbii este stilul unguresc,

care s-a dezvoltat în zona lacului Balaton, în Transdanubia21

. Modelul reprezentativ este

perechea de dragoni în formă de S-uri, care sunt o variantă a motivului lirei și are două

planuri de simetrie. Deși apărut în zona Ungariei de astăzi, stilul s-a răspândit pe arii lagi,

fiind întânit în România, Italia, Spania, chiar și Anglia. Odată cu secolul al II-lea a. Chr., acest

stil bisimetric dispare și lasă loc unui stil asimetric, care se răspândește pe teacă. În Elveția se

dezvoltă un alt stil, al cărui motiv este reprezentat de capetele de păsări ce cresc din cârcei.

Stilul săbiilor și al obiectelor asemănătoare cu acestea poartă denumirea de stil liber

grafic, pentru a fi deosebit de forma sa de manifestare tridimensională, stilul liber plastic22

.

Decorarea de tip plastic este metoda de decorare a torques-urilor și brățărilor de mână și

gleznă și pentru decorarea accesoriilor atașate carelor sau vaselor de bronz. Stilul liber plastic,

în mod special cel care utilizează și forme animale, este foarte diferit de stilul de decorare al

tecilor de săbii.

Torques-ul

Este una dintre piesele cele mai caracteristice podoabelor celtice, dar este prezent și în

alte culturi din Europa în Epoca de Fier, cum ar fi tracii, ilirii sau sciții. Torques este numele

19

Barry Cunliffe, op. cit., p. 119

20 Ibidem, p. 119

21 Ibidem, p. 122

22 Ibidem, p. 122

Roxana Sandu



6

dat de latini, pentru că era adesea confecționat dintr-o tijă de metal răsucită23

. Torques-ul era

folosit și ca obiect de ofrandă ce era oferit zeilor sau drept tribut. Se consideră că nu ar fi fost

un simplu obiect de podoabă, pentru că apar figurine de zei celți care țin în mână un torques.

Probabil bijuteria era folosită într-un ritual ca obiect central.

Majoritatea torques-urilor au fost găsite în morminte de femei, totuși reprezentările le

înfățișează și la gâtul bărbaților. Totuși este un obiect din metal destul de greu și era

confecționat să fie purtat cam tot timpul, pentru că nu se dă jos de la gât foarte ușor.

Pe la mijlocul epocii La Tène este posibil ca moda să se fi schimbat, iar femeile au

renunțat să mai poarte astfel de colane rigide. Au început să le poarte bărbații și poate că

numai conducătorii lor, având în vedere că majoritatea sunt din aur. Și tocmai că erau

confecționate din metal prețios foarte multe dintre ele au dispărut. Probabil că prin

intermediul lor, aristocrația războinică era mai ușor de identificat.

Colanele sunt în general ornate cu spirale repartizate pe întrega tijă și terminate cu

bumbi sau butoni, care pot fi decorați la rândul lor sau nu. Cele mai vechi colane sunt foarte

simple, uneori goale pe dinăuntru, făcute dintr-un tub de bronz îndoit în formă circulară.

Alteori erau făcute din tije masive de metal, ce erau răsucite și se terminau cu o închizătoare-

cârlig sau printr-un fel de bumbi. Treptat încep să fie decorate mai bogat. Tija începe să fie

ornată cu decor în relief. Spre sfârșitul epocii La Tène, torques-urile devin mai robuste și se

termină cu butoni mari care pot fi și sub formă de capete de animale.

Decorațiile ce apar pe tecile săbiilor sau pe sulițe sunt mai mult decât simple

ornamente. Acestea aveau un rol simbolic, arătau un anumit statut, poate o anumită

descendență, erau însemne ale puterii și erau menite să inspire teamă adversarilor și să ofere

protecție purtătorului. Aceste obiecte sunt foarte greu de înțeles, pentru că răspunsul

proprietarului original ar fi fost complet diferit de cel pe care îl presupunem noi astăzi. Însă,

putem fi siguri că cel care a creat un anumit obiect a încercat să comunice ceva. În acest caz,

apare o întrebare despre cât de înțeleasă era simbolistica în lumea celților. Poate că era ceva

cunoscut de toți sau poate că numai de câtiva, cum ar fi elita sau oamenii talentați a căror

magie a creat obiectul respectiv. Poate că unele animale utilizate ca simboluri (mistrețul,

cioara, taurul, vulturul) erau înțelese ca o transpunere a unui zeu în formă animală, ori poate

că se considera pur și simplu că animalul reprezentat și-ar fi transmis puterea purtătorului.

23

Henri Hubert, op. cit., p. 83

Roxana Sandu



7

Însă un lucru este aproape cert, oamenii care creau obiectele erau mai mult decât simpli

meșteșugari. Ei aveau cunoștințe de mitologie, ei erau depozitarii și perpetuatorii priceperii și

credințelor străvechi. Simbolurile pe care le-au utilizat și combinațiile dintre ele sunt o formă

de a comunica ceva anume, din păcate interpretarea originală pierzându-se.

Roxana Sandu



8

Bibliografie

Lucrări generale și speciale:

1. Cunliffe, Barry, The Ancient Celts, London, Ed. Penguin Books, 1999

2. Haywood, John, The Celts. Bronze Age to New Age, London, Ed. Person Education

Limited, 2004

3. Hubert, Henri, Celții și civilizația celtică, București, Ed. Științifică și

Enciclopedică, 1983

4. Șandor-Chicideanu, Monica, suport de curs pentru modulul Culturi preistorice pe

teritoriul României, Universitatea din București, Facultatea de Istorie

arta celtica in metal

Documents