OLIVER BOWDEN

v

FRATIATRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZA

DE MIHAI-DAN PAVELESCU

?*r,*

Cuprins

Prolog.

Partea I .....Parteaall-a. .....237Parteaalll-a. ....4L1.

Mul{umiri ....... 427Glosar de termeni.

Prolog

Evenimentele din ultimele cincisprezece minute extra-ordinare - ar h.putut si fie cincisprezece ore, ba chiar zile,

intr-atAt de lungi p[ruser[ - se invilmigird din nou prinmintea lui Ezio, pe cAnd se impleticea, amelif afard dincripta de sub Capela Sixtind.

igi amintea, degi ca prin vis, c[ in adAncurile cripteivdzuse un sarcofag uriag care pdrea din granit. CAnd s-a

apropiat de el, obiectul a inceput sI striluceascd, dar cu osclipire neameninf dtoare.

I-a atins capacul, care s-a deschis de parcd ar fi fost ugorca un fulg. Din lumina galbend gi caldd ce strdlucea dind-untru s-a ridicat o siluetH ale cdrei trdsdturi Ezio nu le puteadistinge, degi gtia cd se uita la o femeie. O femeie neobiqnuitde inaltd, care purta coif gi avea pe umdrul drept o bufnildmaronie.

Lumina care o inconjura il orbea.

- Te salut, Profetule, a rostit ea adresAndu-i-se cunumele acela care-i fusese atribuit in chip misterios. Te

agtept de zece mii de anotimpuri.Ezio nu a cutezat sd ridice privirea.

- Aratd-mi Mdrul.Bdrbatul i l-a intins, supus.

- Ah...MAna femeii a mAngAiat aerul de deasupra obiectului,

dar fdri sd-l ating6. Mdrul strilucea gi pulsa. Ochii ei l-ausfredelit pe Ezio.

6 / OLIVER BowDEN

- Trebuie si stdm de vorbi.linea capul inclinat intr-o parte, de parci ar fi reflectat

asupra unui lucru. Ezio a ridicat privirea si i s-a pirut cdvede umbra unui surAs pe chipul opalescent al femeii.

- Cine egti tu?

- Oh... am multe nume. CAnd am... cAnd am murifmd numeam Minerva.

Ezio cunogtea acel nume.

- Zel,tainfelepciunii! Bufnila de pe umdrul tdu... Coi-ful... Sigur cd da!

$ia plecat fruntea.

- Noi, zeii pe care strimogii tdi i-au venerat, am pierit.Iunona, stXpAna zeilor, qi tatil meu, Jupiter, stipAnul zeilorqi soful ei, cel care m-a adus pe lume prin fruntea sa. Mi-adat viafl nu prin vintrele, ci prin creierul sdu!

Ezio era transfigurat. Privea statuileingiruite de-a lungulperefilor. Venus. Mercur. Vulcan. Marte...

in depirtare se auzea un zgomot ca de sticli ce se spar-ge, sau poate suneful pe care l-ar face o stea cdzdtoare - erarAsul Minervei.

- De fapt, n-am fost zei, ci am existat pur gi simplumai devreme. Chiar si pe vremea cAnd umblam prin lumeaaceasta, oamenii s-au strdduit si ne infeleagd existen(a insinoi eram mai avansa{i in timp.

A ficut o pauzi.

- Degi poate cI nu ne in1elege,ti, trebuie si lineli seamade avertismenful nostru.

- Nu pricep...

- Nr-ti fie teami. Vreau sd vorbesc cu tine, dar, de ase-menea, gi prin tine. Tu egti Alesul vremurilor tale. Profetul.

Ezio asimlit cdldura unei mameimbr6tiq6ndu-i oboseala.Minerva qi-a ridicat brafele deasupra capului gi tavanul

criptei s-a transformat in bolta cereascd. Fafa ei sclipitoarea cipXtat o auri de tristele.

- Asculti qi privegte!

Assassin's Creed. Frdlia l7

Birbatul se simfea zguduit chiar gi acum, cAnd igi amin-tea: vXzuse intregul PimAnt gi cerurile care-l itconjurau,tocmai pAnd la Calea Lactee, intreaga galaxie, iar mintealui abia putuse infelege ce avea in fafa ochilor. Vdzuse olume - lumea lui - distrusi de Om gi o cAmpie biciuitdde vAnturi. Dupd aceea vizuse oameni - infrAnfi, efemeri,totuqi plini de speranfi.

- Noi v-am diruit Edenul, a zis Minerva, dar a deve-nit hrfem. Lumea a ars pAnd n-a mai rdmas decAt cenuga.

lnsi v-am plismuit dup[ chipul si asem[narea noastri gi

v-am creat astfel incAt, indiferent ce a{i fi fdcut, indiferentcAt riu ar fi existat in voi prin puterea alegerii voastre,si supravie{uili dacX vefi alege asta, fiindcd v-am ddruitalegerea! Apoi am reconstruit. Dupd distrugere, am recon-struit lumea qi ea a devenit, dupd eoni, cea pe care o cunogtigi in care trXiegti astdzi. Am incercat si ne asigurdm cd oasemenea tragedie nu se va mai repeta niciodatl.

Ezio a privit din nou cerul. Pe fundalul orizontului a

vdzttt temple gi formg gravuri fur piatrd aidoma unor cali-grafli, biblioteci ticsite cu pergamente, gi cordbii, cetdfi,muzicd Ei dansuri. Siluete gi contururi din civilizalii strivechipe care nu le gtia, dar pe care le recunogtea ca apar{inAndsemenilor lui.

- Acum insd poporul meu este pe moarte, a continuatMinerva. $i timpul va lucra impotriva noastrd... adevirulva fi preschimbatin mit qi legendS. DarEzio, Profet gi Con-ducdtor, degi ai fo\afrzicda unui simplu om, voinfa ta este

la fel de puternicd precum a noastrH gi vorbele mele vor fipdstrate in tine.

Ezio o privea vrdjit.

- Fie ca vorbele mele sd aduci, de asemene4 speran{d,a addugat Minerva. Tu insi trebuie sd acfionezi iute, fiindcdn-a mai r[mas mult timp. Feregte-te de Borgia! Fereste-tede Crucea Templierilor!

8 / ouvsn BowDEN

Apoi cripta s-a intunecat. Minerva gi Ezio erau singuri,scildafi in strHlucirea tot mai slabd a luminii calde.

- Acum poporul meu trebuie sd pHrAseasci lumeaaceasta. Mesajul a fost transmis. De-aici, toful rXmAne inseama ta. Noi nu mai putem face nimic.

9a ficutbeznd gi tdcere, iar cripta a redevenit un simplubeci, in care nu se gisea nimic.

$i totugi...Ezio ieqi aruncAnd o privire spre trupul contorsionat de

convulsii al lui Rodrigo Borgi4,,spaniolul", pdpd.Alexan-dru al Vl-lea conducitorul facliunii Templierilor, insAn-gerat gi aparent in agonia morfii. ii era imposibil si-i deaacum lovitura de grafie. BXtrAnul pdrea s[ moari de pro-pria-i mAnd; dupi cum ardta, pdrea ci luase otravd, proba-bil aceeagi cantarella pe care o administrase atAtor dugmanide-ai lui. Ei bine, n-avea decAt si-gi giseasci singur drumspre Infenn. Ezio nu intenfiona sH-i arate mili ugurAndu-isfArgitul.

Pirdsi intunecata Capeli Sixtine, iegind sub razele strd-lucitoare ale soarelui. Ajuns in portic iqi ziri prietenii gi

camarazii Asasini, membrii Frifiei, alituri de care avuseseatAtea aventuri gi supraviepise atAtor pericole.

Partea I

Nu pot fi numite virtuli uciderea con-cetifenilor, tridarea prietenilor, perfidi4cruzimea qi lipsa credinlei. Toate acestea

ii pot aduce unui principe puterea, darnu gi gloria.

Niccold Machiavelli, Principele

Capitolul 1

Ezio rimase pentru o clipd amelit qi dezorientat. Undese afla? Ce era locul acesta? Pe misuri ce-gi venea incet insimfiri, il vizu pe unchiul siu Mario desprinzAndu-se dingrupul de camarazi Asasini gi apropiindu-se de ef pentrua-l prinde de bra!.

- Te simti bine,Ezio?

- A... a.. . a fost o lupti... cu Papa, cu Rodrigo Borgia.

L-am 1[sat murind.Ezio tremura dintoateinclreieturile. Nu se putea stdpAni.

Putea fi adevirat? Cu cAteva minute in urmd - degi i se plreacd trecuserd o sutd de ani de afunci -, se luptase pe vialigi pe moarte cu acela pe care-l ura gi de care se temea cel

mai mult - conducdtorul Templierilor, organizafia ticiloasdcare dorea sX distrugd lumea Pe care Ezio gi prietenii lui dinFrdlia Asasinilor se strdduiseri din rdsputeri s-o protejeze'

tnsi el ii infrAnsese pe Templieri. Folosise uriagele puteriale misteriosului Mir, Partea sacri din Eden ce-i fusese

incredinfat[ de vechii zei pentru a se asigura cX ceea ce

investiseri in omenire nu va pieri in virsare de sAnge qi

fXrddelege. Iar Ezio iegise triumfdtor.Oare?Ce spusese? ,,L-aml5sat murind." intr-adevir, Rodrigo

Borgi4 bitrAnul ticilos care-gi fdcuse drum cu ghearele qi

colfii pAnd in fruntea Bisericii pe care o conducea ca PapH,

piruse in pragul morfii. Luase otravi.irrse ucu* oindoiali teribilH punea stHpAnire pe inima lui

Ezio. Oare prin faptul c6-i arHtase miH - sentimentul pe care

12 / OLIVER BowDEN

se intemeia Crezul Asasinului qi pe care, dupi cum bine gti4trebuia sd-l arate tuturor, mai pufin ceror care prin existenfalor puneau in primejdie vie{ile altor oameni _ ddduse, defapt dovadd de sldbiciune?

Dacd aga era, n-avea si ingdduie niciodati si i se vad5indoiala, nici chiar unchiului Mario, conducdtorul Frdtiei.igi indrepti umerii. il lesase pe papd murind d" pr.p;;mand. ti lesase timp s[ se roage. wu-t iniunghiase in inimica si se asigure cd murea.

Un pumn rece ii strAnse inima atunci, c6nd un glas lim_pede ii gopti in minte: ,,Ar htrebuit sd-lucizi.,,

Se scutur6 din tot corpul pentru a-gi alunga demonii, lafel cum un cAine se scuturd de apd dupi ce iese pe mal. $itotugi, gAndurile ii zdboveau asupra experien{ei nducitoarepe care o avusese in cripta stranie de sub capela sixtind aVaticanului: clddirea din care tocmai iegise sub razele soa-relui cu care nu era obignuit gi care-l ficeau sd clipeascd. tnjurul sdu, totul pirea ciudat de calm si normal _ clHdirileVaticanului erau aga cum fuseseri dintotdeauna, strdlu-citoare in lumina puternicd. Amintirea celor petrecute incriptd ii reveni in talazuri ce-i coplegeau mintea. Avuseseo viziune, o intalnire cu o zeitd bizard- fiindcx nu existaalt cuvAnt prin care sd descrie fipfura aceea _, despre careacum gtia cd era Minerva, zel[a romand a intelepciunii. Eaii aritase atat trecutul indepdrta! cat qi viitorul intr-un felmenit sd-l facd si deteste responsabilitatea pe care revelafiaacelor lucruri i-o pusese pe umeri.

Cui i-ar fi putut-o impdrtdgi? Cum ar fi putut explica oricedin viziunea aceea? Toful pdruse atAt de ireal.

Dupd experienta respectivi - gi poate ci ar fi fost maibine s5-i spund ordalie -, gtia cu siguranfd doar ci lupte_le nu se incheiaseri. Poate cd ir:rtr-o bund zi avea si poatdreveni in oragul lui natal, Floren{4 gi sd-gi giseasci linigteain tovdrdgia cdrfilor, b6nd cu prietenii iarna, v6nAnd cu ei

Assassin's Creed. Frdlia 113

toamna, flcAnd curte fetelor prim[vara gi supraveghindmunca de pe domenii vara.

Dar nu era inci timpul pentru asta.

in adAncul inimii, Ezio gtia c[ Templierii gi tot rdul pe

care-l reprezentau ei nu dispdruserd. Erau un monstru cu

mai multe capete decAt Hidra gi, aidoma fiarei acelei+ Pecare doar un bhrbat ca Hercule o pufuse ucide, erau aproaPe

nemuritori.

- Ezio?Vocea unchiului Mario rdsund asPru, ins[ il ajutd si se

smulg5 din reveria ce-l prinseseir gheare. Trebuia s5-Ei revi-

ni gi sd gAndeascd limpede.in mintea lui ardea un foc nestivilit. Ca sd se linigteasc5,

igi rosti numele in gAnd: ,,Sunt Ezio Auditore da Firenze.

Sunt puternic gi maestru al traditiilor Asasinilor."Privi din nou in jur. Nu gtia dacX visase sau nu. Revelaf,ile

ciudatei zeife din cripti ii cldtinaseri profund credinlele 9ipresupunerile. Parc5 timpulinsugi fusese rdsturnat cu susul

in jos. Ieqit din Capela Sixtin5, unde-l ldsase pe ticXlosulpapi Alexandru al M-le a ap ar ent in agonia morfii, miji iar5gi

ochii ir lumina nemiloasi a soarelui. Camarazii Asasini se

adunau in jurul lui, cu chipuri Srave pe care se citea o hoti-rAre indArjiti.

GAndul continua sd-Ih[ituiasci. Oare ar fi trebuit si-lucidd pe Rodrigo - sd se asigure c[ era mort? Alesese si n-o

faci... iar Papa pIruse hotirAt sd-gi ia via!4 dupl ce didusegreg in planul sHu final.

Totugi glasul acela limpede continua si rdsune in mintea

lui Ezio.

$i nu era doar atAt. O forfi de nein,teles pdrea si-l tArascd

inapoi spre capeli; simfea ci ldsase acolo ceva neterminat.

Nu era vorba de Rodrigo.Nudoar de Rodrigo. Degi, dacise intorcea, de data asta i-ar fi dat lovitura de grafie. Maiexista ceoa.

' Ce este? intrebd Mario.

14 / ouvpn BowDEN

- Trebuie sH m6-ntorc, spuse Ezio incorda! in,telegAndbrusc cd jocul nu se terminase qi ci nu trebuia si lase dinmAni Mdrul.

ln chpa cAnd pricepu acest lucru, se simfi coplegit denevoia de a acfiona imediat. se smulse din brafele ocroti-toare ale unchiului sdu gi se grdbi inapol, spre cript5. Mariole ficu celorlalfi semn sd rimAni locului gi-Iurmn.

Ezio ajunse repede in locul unde-l ldsase pe muribundulRodrigo Borgia... dar bdtrAnul nu mai era acolo! Mantiapapali din damasc, bogat impodobitd,, zdceamorman pepode4 pitati cu stropi de s6nge tns6 posesorul ei dispiruse.Asasinul simfi din nou ci inima ii era strAnsi de o mAnXtrghefatd, din ofel, ce voia parci sd o striveascd.

Pentru ochii necunoscdtori, uga secretl spre cripti erainchisH gi aproape invizibild, dar cand se apropie de locul tncare igi amintea cd o zirise, se desctrise lin sub atingerea [ui.Ezio se intoarse citre Mario gi fu surprins s5-i vadd teamaintipdritd pe chip.

- Ce-i inluntru? intrebe unchiul, striduindu-se si vor_beascd pe un ton ca1m.

^- Misterul, rispunse Ezio.

Il l5sipe Marioftrp,rag qi coboriprinpasajul slab luminat,sperAnd cd nu era preatdrziu, ci Minerva prevlzuse situafiagi, ca atare, avea sI dea dovadi de clemen,ti. Cu certifudine,Iui Rodrigo nu i-ar fi fost inglduit si intre aici, totugi Eziofinu pregdtit pumnalul secret mogtenit de la tatil siu.

In cript5, uriaqele fipturi umane, dar in acelagi timpsupraumane - erau oare stafui? _ Sneau CArja.

Una dintre piesele Edenului.CArja lisa impresia cI era lipitd de cel care o finea gi, cAnd

Ezio incerci s-o smulgd, fdptura piru ci-qi intefegte strAn_soarea gi incepe sd strdluceascd, la fel ca inscripfiile runicede pe perefii criptei.