atestat - prezentarea societăţii s.c. brau union romÂnia sa
DESCRIPTION
CAPITOLUL IPrezentarea societăţii S.C. BRAU UNION ROMÂNIA SA1.1 Scurt istoricS.C. Brau Union Romania S.A., societate cu capital integral privat, s-a înfiinţat în ianuarie 1998, ca subsidiară a celui mai important grup din industria berii din Austria – BBAG. Concernul austriac achiziţionase anterior, în 1997, pachetele majoritare de acţiuni ale fabricilor de bere Arbema S.A. Arad, Malbera S.A. Constanţa si S.C. Bere Craiova. În prezent, Brau Union Romania dispune de şapte facilitaţi de producţTRANSCRIPT
CAPITOLUL I
Prezentarea societăţii S.C. BRAU UNION ROMÂNIA SA
1.1 Scurt istoric
S.C. Brau Union Romania S.A., societate cu capital integral privat, s-a înfiinţat în ianuarie
1998, ca subsidiară a celui mai important grup din industria berii din Austria – BBAG. Concernul
austriac achiziţionase anterior, în 1997, pachetele majoritare de acţiuni ale fabricilor de bere Arbema
S.A. Arad, Malbera S.A. Constanţa si S.C. Bere Craiova. În prezent, Brau Union Romania dispune
de şapte facilitaţi de producţie, situate în Arad, Constanţa, Craiova, Reghin, Bucureşti, Miercurea
Ciuc şi Haţeg. Începând din anul 1997, când a fost achiziţionată prima fabrică de bere, şi pâna în
prezent, peste 100 de milioane de dolari au fost investiţi în România.S.C. Brau Union Romania S.A.
este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni. Aceasta îşi desfaşoară
activitatea în conformitate cu legile române, statutul şi contractul societaţii
1.2 Date informative
Obiectul de activitate al societaţii constă în:
- fabricarea de bere;
- fabricarea malţului;
- îmbuteliere bere la sticle şi butoaie;
- comerţ intermediar cu bere;
- comerţ cu ridicata sau cu amanuntul cu bere
La S.C. Brau Union Romania S.A., ca în toate celelalte întreprinderi, structura
organizatorică este necesar să fie privită din două puncte de vedere şi anume structură de producţie şi
structură.funcţională.
Structura de producţie este reprezentată de forma de organizare a procesului de producţie.
În cadrul S.C. Brau Union Romania S.A. operaţiile tehnologice se desfaşoară în cadrul secţiilor
(după cum se prezinta în organigramă). Secţiile se subdivid la rândul lor în funcţie de volumul
producţiei în ateliere, iar acestea, la rândul lor, în formaţii.
1
Structura functională este reprezentată de sectorul administrativ, care are drep scop
administrarea şi conducerea întreprinderii în ansamblul sau şi cuprinde o serie de organisme
funcţionale (servicii, birouri).
Activitatea financiar-contabilă este condusă de către contabil şi cuprinde biroul
contabilitate, serviciul financiar, serviciul preţuri şi oficiul de calcul.
În cadrul politicii financiare se realizează activităţile de prevedere financiară şi de urmărire
a îndeplinirii indicatorilor financiari, se întocmesc documentele financiare pentru obţinerea fondurilor
necesare desfăşurării normale a activităţii, se execută controlul asupra disciplinei financiare şi
legalităţii acesteia, se efectuează analize economico-financiare.
Biroul contabilitate realizează activităţi de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului
şi al rezultatelor obţinute, asigurând:
• Înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu
privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute;
• Controlul operaţiilor patrimoniale;
• Întocmirea balanţelor de verificare şi a bilanţului contabil al societăţii;
Principalele sarcini ale sectorului financiar-contabil sunt: asigurarea organizării contabile a
valorilor materiale şi băneşti din patrimonial societăţii; asigurarea efectuării corecte şi la timp a
înregistrărilor contabile privind (mijloacele fixe; activele circulante; fondurile proprii şi alte fonduri;
datoriile şi creanţele; cheltuielile de circulaţie; calculaţia costurilor; investiţiile; rezultatele financiare);
asigurarea respectării prevederilor legii privitoare la patrimonial societăţii si gestionarea acestuia;
organizarea periodică a inventarierii valorilor materiale şi urmărirea definitivării rezultatelor
inventarierii; întocmirea principalilor indicatori economico-financiari; organizarea şi perfecţionarea
sistemului informaţional.
Un rol important îi revine activităţii de analiză economică, deoarece acesta: este un
instrument al activităţii manageriale; are soluţie pentru prevenirea factorilor cu acţiune distructivă şi
favorizează factorii cu acţiune pozitivă; are analiză postfaptică, curentă şi previzională a sistemului
cibernetic al firmei şi a mediului economic; are analiză factorială şi în dinamica indicatorilor
economico-financiari a elementelor de patrimoniu, stabilirea corelaţiilor între aceştia; duc la depistarea
rezervelor de rentabilitate; sprijină procesul decisional; are metode adecvate de alegere a variantei
optime în probleme aprovizionare, desfacere, productize, marketing, activitaţi de personal; duce la
promovarea metodelor statice de investigare şi elaborare a strategiilor; asigură datele necesare pt
studiile de fezabilitate pentru obiectivele de investiţii, întocmirea documentaţiilor pentru
2
credite;asigură analiza stării interne a firmei şi a poziţiei acesteia în cadrul concurenţial; asigură
gestionarea datelor referitoare la situaţia economico-financiară a firmei.
Forma de înregistrare contabilă trebuie înţelesă ca fiind suma tehnicilor care se adoptă
pentru prelucrarea documentelor justificative ale realizării operaţiunilor economice în ordine
cronologică şi sistematică, până la obţinerea bilanţului. O formă de înregistrare contabilă realizează
îmbinarea următoarelor elemente: formularistica de lucru utilizată, modul de completare a formularele
şi tehnica de calcul folosită.
În cadrul societăţii se utilizează forma de înregistrare pe jurnale, care asigură înregistrarea
operaţiilor economico-financiare în mod cronologic şi sistematic; direct din documentele primare şi
centralizatoare în jurnale care reprezintă instrumental de lucru de bază al acestei forme.
În cadrul acestei forme distingem jurnalul unic sau contabilitatea clasică, aplicabilă la
unităţile patrimoniale, unde, de regulă , contabilitatea se conduce de către o singură persoană.
Ca instrumente de lucru în cadrul acestei forme, pentru prelucrarea documentelor justificative,
se folosesc: Jurnalul unic, unde se face înregistrarea cronologică a documentelor justificative, analiza
conţinuturilor acestora şi stabilirea opţiunii contabile; Cartea Mare, în care se deschid părţi pentru
fiecare cont pe debit şi pe credit, fără ca acesta să se dezvolte pe conturi corespondente; Balanţa de
verificare, care se întocmeşte lunar, acumulat de la împrumutul anului pentru verificarea corectitudinii
înregistrărilor şi urmărirea evoluţiei patrimoniului. Balanţa de verificare stă la baza întocmirii
bilanţului; Registrul inventar, care cuprinde inventarul de la începutul activităţii, intrările şi ieşirile
din patrimoniu; Jurnale multiple sau contabilitatea centralizată se foloseşte ca formă de
înregistrare la unităţile patrimoniale unde contabilitatea este decizată sau dispersată teritoriale, având
în vedere dimensiunile mai importante ale activităţii.
1.3. Capitalul social-structură acţionariat
Capitalul social iniţial al S.C. BRAU UNION ROMANIA SA a fost de 90000 RON divizat în
30000 acţiuni în valoare de 3 RON. Acţiunile sunt deţinute de 5 acţionari.
Aportul la capitalul social al acţionarilor,precum şi cotele de participare la profit şi pierderi sunt
urmatoarele:
PANDELESCU CRISTIAN 18000 RON 60OO acţiuni 20%
BĂLAŞA VALENTIN CONSTANTIN 18000 RON 60OO acţiuni 20%
GEORGESCU VALENTIN 18000 RON 60OO acţiuni 20%
FLOROIU CRISTIAN 18000 RON 60OO acţiuni 20%
AVRAMESCU IULIAN 18000 RON 60OO acţiuni 20%
3
SC BRAU UNION ROMANIA SA are un capital subscris împărţit astfel: numerar 30000 RON,
disponibil la banci în lei 30 000 bunuri mobile şi imobile 30000 RON, divizat în 30000 acţiuni 3 RON
fiecare, cu menţiunea că la data autentificării actului constitutiv al firmei, capitalul social a fost
integral vărsat
Patrimoniul societaţii:aporturile,bunurile sau valorile dobândite de societate pe tot cursul existenţei
acesteia constituie proprietatea societaţii.
An Majorări Micşorări2000 3000 02001 3000 50002003 10000 02004 2000 02005 0 30002006 18000 02007 15500 3000
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
18000
2000 2003 2005 2007
Majorari
Micsorari
1.4 Personalul societaţii
Oamenii sau resursele umane, o componenta importantă a organizaţiei, care în mod obligatoriu
se articulează tuturor schimbărilor pe care le-am enumerat în structură, au fost cei care au suportat nu
numai fizic, ci şi psihic, social aceste schimbări. Adaptarea la noile cerinţe a însemnat un efort
deosebit mai ales în ceea ce priveşte schimbarea atitudinii atât faţa de organizaţie, cât şi faţa de mediu.
În urma acestui proces de selecţie, fie impusă, fie naturală, au devenit din ce în ce mai specializaţi, mai
performanţi, dinamici, pregătiţi pentru a percepe schimbarea ca fiind un proces natural, evolutiv
Societatea are peste 1400 de lucrători .
4
În relaţiile cu terţii societatea este reprezentată de către presedintele Consiliului de Administraţie
sau, în lipsa acestuia, de către vicepreşedintele sau cei împuterniciţi în acest sens de către
director.Membrii Consiliului de Administraţie vor pune în aplicare orice act care este legat de
administrarea societaţii în interesul acesteia, în limitele conferite de lege.
S.C. Brau Union Romania S.A. este condusă de Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), care decide
asupra activitaţii acesteia, asigurând strategia economică a societaţii.
patrimoniului, a beneficiilor şi a pierderilor acesteia.Societatea pe acţiuni este administrată de către
Consiliul de Administraţie compus din trei membri: preşedintele (care este şi directorul societaţii),
vicepreşedinte şi un membru simplu.
5
CAPITOLUL II Delimitări privind capitalurile proprii
2.1. Capitalul - sursă de finanţare a activitaţii
Prin structura contabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanţare stabile ale valorilor
economice constituite ca activ patrimonial al întreprinderii. Determinativul “stabil” marchează
prezenta acestor surse la dispoziţia întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. O asemenea
trasătură reprezintă unul din elementele care pledează pentru desemnarea lor şi pentru noţiunea de
capitaluri permanente.
Capitalurile proprii delimiteaza resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor,
acţionarilor sau asociaţilor în calitatea lor de investitori de capital ; autofinanţare, şi anume prin
capitalizarea profitului; din alte surse financiare nerambursabile stabilite prin lege.
Capitalurile proprii se formeaza din contribuţii externe şi contribuţii interne.
Sursele proprii sunt denumite şi capital propriu şi corespund finanţarii proprii a mijloacelor
aflate în circuitul patrimonial al întreprinderii. Din structura acestora fac parte : capitalul individual
sau social, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele întreprinderii, rezultatul reportat,
rezultatul exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii, provizioanele reglementate şi fondurile proprii cu
scop determinat.În contabilitatea fluxurilor de operaţii, dar mai ales în analiza financiară este necesar
să se facă distincţie între situaţia netă şi capitalurile proprii.
Schema adoptată în acest sens se prezinta astfel :
Capital social (din care vărsat) : (+) Prime de capital(+) Diferenţe din reevaluare(+) Rezerve
(+) Report la nou (+ sau -)(=) Situatia neta după repartizarea rezultatului(+) Provizioane
reglementate(=) Totalul capitalurilor proprii după repartizarea rezultatului
Conturile de capital încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existentul iniţial şi cu
majorările de pasiv ( la constituirea rezervelor ) , se debitează cu micşorările de pasiv ( la constituirea
resurselor ) , iar soldul final creditor reflectă resursele neutilizate încă ( existent)
2.2. Conţinutul şi structura capitalurilor
Sub aspect economic, capitalul cuprinde totalitatea resurselor materiale care, prin asociere cu
ceilalţi factori de producţie( munca, ştiinţa, informaţia, pământul ), participă la producerea de bunuri în
scopul obţineri unui profit.
6
Din punct de vedere contabil, capitalurile deţinute de agenţii economici reprezintă surse stabile
şi permanente de finanţare a activului patrimonial.
Cu ajutorul capitalurilor, societatea îşi procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri,
mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de inventar, etc.
Din punct de vedere patrimonial, capitalurile sunt elemente de pasiv.
Capitalurile se formează la înfiinţarea societăţii, iar pe parcursul desfăşurării activităţii ele se
majorează sau diminuează, după caz, iar la încetarea activităţii se lichidează.
Privite în contextual legii nr.82/1991 capitalurile permanente se structurează:
1. CAPITALURI PROPRII care cuprind totalitatea capitalurilor aflate în proprietatea titularilor de
patrimoniu (acţionari , asociaţii , întreprinzători individuali ).Acestea se constituie din aportul
proprietarilor , din profit , din sbvenţii , etc.Principalele forme de manifestare ale capitalurilor proprii
sunt : capital social ; prime legate de capital ; diferenţe din reevaluare ;rezerve ;rezultat reportat (profit
nerepartizat (+)/ pierdere neacoperită(-)); rezultat curent (profit (+)/ pierdere
2. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI sunt surse constituite la sfârşitul exerciţiului
financiar, în temeiul principiului prudenţei, cu scopul de a evita posibile pierderi generate de apariţia
unor fenomene de risc ;litigii cu alte societăţi ;garanţii acordate clienţilor ;cheltuieli cu reparaţii
capitale; pierderi din schimb valutar
3. CAPITALURI STRĂINE sunt surse atrase de întreprindere de la alte societăţii sau de la bănci , sub
forma împrumuturilor pe termen mediu şi lung. Ele sunt rambursabile la scadenţă şi purtă toare de
dobândă. Cuprind următoarele categorii:împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni ;credite bancare pe
termen mediu şi lung ;datorii legate de participaţii ;alte împrumuturi şi datorii assimilate
Reflectarea în contabitatea financiară a capitalurilor societăţii comerciale se realizează cu
ajutorul clasei de conturi nr. 1 din Planul General de Conturi.
Conturile din claca 1, întrucât reflectă resursele întreprinderi (componente ale pasivului
patrimonial) funcţionează după regula de pasiv.
Conturile de capital încep să funcţioneze prin a se credit şi se creditează cu existentul iniţial şi
cu majorările de pasiv ( la constituirea rezervelor ) , se debitează cu micşorările de pasiv ( la
constituirea resurselor ) , iar soldul final creditor reflectă resursele neutilizate încă ( existente ).
7
2.3. Documente specifice capitalurilor
Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o constituie documentaţia de înfiinţare a
unităţii comerciale care este alcătuită din:
- statutul societăţii şi contractul de societate sau actul constitutiv, prin care este stabilit modul de
organizare şi funcţionare a societăţii
- sentinţa de autorizare emisă de instanţa judecătorească
- codul unic de înregistrare la Registrul Comerţului, fiind documentul ce atestă înfiinţarea societăţii
comerciale şi existenţa sa ca persoană juridică
- prospectul de emisiune pentru societăţile constituite din iniţiativa unor membri fondatori pe baza
subscripţiei publice de acţiuni
- declaraţia de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe la constituirea capitalului
social
Evidenţa operativă a asociaţilor/acţionarilor societăţii comerciale se realizează cu ajutorul
registrului asociaţilor/acţionarilor. În acest registru se ţine evidenţa nominală pe fiecare
asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau părţi sociale subscrise şi valoarea nominală a acestora,
vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni speciale privind cesionarea
acţiunilor/părţilor socialeor/acţionarilor. În acest registru se ţine evidenţa nominală pe fiecare
asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau părţi sociale subscrise şi valoarea nominală a acestora,
vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni speciale privind cesionarea
acţiunilor/părţilor sociale
8
CAPITOLUL III
Contabilitatea capitalurilor proprii
3.1. Capitalul social
Capitalul individual sau social are un caracter avansabil şi reprezintă sursa proprie permanentă a
societaţii comerciale, constituită la înfiinţarea acesteia prin aportul în bani sau bunuri aduse de
acţionari sau asociaţi şi dezvoltată ulterior prin capitalizarea profitului şi aporturi noi în bani şi / sau în
natură. Aportul în natură poate fi sub forma diferitelor categorii de bunuri de natura imobilizarilor şi
activelor circulante materiale, iar aportul în bani poate fi în numerar sau în cont la bancă, conform
statutului şi contractului de societate.
Fiind un capital investit, aşa cum se afirmă în modelul contabil anglo-saxon, capitalul social
reprezintă creanţe reziduale (rezidual claim), în sensul că la lichidarea unei societaţi comerciale se
achită mai întâi drepturile creditorilor (şi alte obligaţii), iar ce rămane după acestea sunt complet
satisfăcute, revine proprietarilor sau asociaţilor.
Orice întreprindere, individuală sau societate, nu poate fi înfiinţata dacă nu dispune iniţial de un
capital minim. Proprietarul sau proprietarii trebuie să angajeze un minim de aport, care constituie
capitalul social.
Capitalul social se împarte în acţiuni (la societăţile pe acţiuni) sau părţi sociale (la societăţile cu
răspundere limitată). Fiecare asociat, în schimbul aportului său, va primi un număr de părţi sociale sau
acţiuni, care reprezintă dreptul său asupra capitalului întreprinderii.
Acţiunile sunt acte (hârtii) de valoare care dau dreptul altor personae fizice sau juridice de a
participa la formarea capitalului unei societaţi. Acţiunea este deci, un titlu de participare care conferă
posesorului ei calitatea de asociat, dându-i dreptul la o parte proporţională din beneficiile distribuite de
societate. Se poate spune, de asemenea, că acţiunea este un titlu de coproprietate.
Acţiunea reprezintă o fracţiune a capitalului societăţilor în comandită pe acţiuni şi a societăţilor
pe acţiuni, fracţiune care este în mod necesar un titlu de valoare, de valoare egală. Din punct de vedere
juridic, acţiunea este însemnul prin care dreptul acţionarului este încorporat, adică un titlu de credit
constatator al drepturilor şi obligaţiilor care decurg din calitatea de acţionar.
Proprietarii acţiunilor primesc anual o cotă-parte din profitul societaţii sub formă de dividend,
nivelul acestuia nefiind stabilit anticipat, ci numai după încheierea exerciţiului financiar în functie de
9
profitul obţinut de societate şi repartizat în acest scop. Încasarea dividendelor de către posesorii de
acţiuni se face în baza cupoanelor de dividend care sunt ataşate acţiunilor.
Acţiunile ca titlu de valoare care reprezintă fracţiuni din capitalul unei societaţi, sunt stabilite la
valori egale, iar suma respectivă poartă denumirea de “valoarea nominală a acţiunilor”. După
emisiunea lor, acţiunile pot fi vândute-cumpărate, astfel putând avea loc două feluri de operaţiuni
economice : operaţiuni de plasament şi operaţiuni de speculaţii.
În afară de valoarea nominală acţiunile au şi o valoare reală. Valoarea reală a acţiunilor este
valoarea care se stabileşte pe piaţa hârtiilor de valoare în funcţie de cerere şi ofertă, şi care poate fi mai
mare sau mai mică decât valoarea nominală. Astfel, suma care se încaseaza în plus peste valoarea
nominală se numeste primă de emisiune, iar suma care nu se poate încasa din valoarea nominala
(diferenţa în minus), se numeşte diferenţa de emisiune.
Aşa cum se statuează în legea numărul 31/1990 a societăţilor comerciale, acţiunile se împart în
acţiuni la purtător şi acţiuni nominative. Acţiunile la purtator se caracterizează prin aceea că sunt
dotate cu posibilitatea de a circula din mâna în mâna, deoarece nu se menţionează nici un nume. În
schimb, pentru acţiunile nominative, chiar dacă capitalul a fost vărsat în întregime, circulaţia este
supusă unor formalitaţi de înregistrare în registrul acţionarilor ţinut la sediul societaţii.
Acţiunile nu aduc în principiu venituri certe.
Conform legii numărul 31/1990 privind societaţile comerciale, acţiunile vor cuprinde :
denumirea şi durata societaţii; data contractului de societate; numărul din Registrul Comerţului în care
este înregistrată societatea; capitalul social; numărul acţiunilor şi numărul de ordine; valoarea
nominală a acţiunilor şi a vărsămintelor efectuate; avantajele acordate fondatorilor.
Capitalul social al societăţilor comerciale, altele decât pe acţiuni, se împart în părţi sau cote
sociale de valoare egală. Acestea sunt reprezentate de un certificat eliberat fiecărui asociat, care
cuprinde : denumirea societăţii şi capitalul social, numărul şi valoarea unitară a părţilor sociale,
precum şi numele titularului lor. De asemenea, va trebui să conţina şi modul restrictiv de circulaţie al
acestora, recunoscut fiind că, potrivit normelor legale în vigoare cesiunea cotelor sociale este
îngrădită.
Faţă de terţi, părţile sociale nu pot fi cesionate, numai dacă o asemenea operaţie a fost permisă
prin contractul de societate. De asemenea, ele pot fi cesionate pe baza deciziei generale a asociaţilor,
adoptată în unanimitate. Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii
din aportul său de capital. Între asociaţi, parţile sociale sunt transferabile fară nici o limitare sau
aprobare.
Capitalul social se diferenţiază în capital subscris nevărsat (nedepus) şi capital subscris vărsat
(depus).
10
Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii întreprinderii s-au angajat să-l
pună la dispoziţie unitaţii patrimoniale cu ocaziaînfiinţării acesteia.
Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusă de
către proprietari la dispoziţia unitaţii patrimoniale.
Cu ocazia înfiinţării unei societaţi comerciale au loc o serie de operaţii economice, cum sunt :
efectuarea cheltuielilor de constituire, subscrierea capitalului şi vărsarea capitalului.
Subscrierea capitalului este operaţia prin care subscriptorul declară şi semnează pentru suma de
bani şi valoarea bunurilor cu care se angajează să participe la constituirea societaţii comerciale. O
societate se poate constitui numai dacă întregul ei capital a fost subscris. Aportul în natură trebuie adus
integral la constituirea societaţii, iar cel în bani poate fi adus parţial la constituire şi în mai multe tranşe
ulterioare, fără a depăşi cinci ani.
Vărsarea capitalului sau eliberarea capitalului social prin depunerea aportului promis se face
astfel : aportul în numerar se depune în conturi deschise la unităţile bancare, iar aportul în natură se
face prin depunerea directă a bunurilor la întreprinderea constituită.
Capitalul social este evaluat şi figurează în contabilitate prin intermediul acţiunilor la societăţile de
capitaluri şi a părţilor sociale la societăţile de persoane ca noţiuni de valoare egală a acestora.
Evaluarea părţilor sociale sau a acţiunilor duce la evaluarea societăţii însăşi.
Acţiunile şi părţile sociale sunt fracţiuni din capitalul unei societăţi stabilite la valori egale
prin statutul societăţilor, această mărime putând determina valoarea nominală.
Valoarea nominală (V.N.) este dată de raportul dintre capitalul societăţii şi numărul de acţiuni
emise şi reprezintă valoarea de referinţă care dă posibilitatea evaluări capitalului unei întreprinderi
astfel:
Capital social= Număr de acţiuni x Valoare nominală
Evaluarea întreprinderi se face şi pe baza datelor din bilanţ şi astfel se obţine valoarea bilanţieră a
titlurilor, numită şi valoare contabilă (V.c.).
VC= capitalulcompun ce actiuni de Nr.
contabilnet Activul
Activul net contabil (ANC): se determină ca diferenţă între activul real şi datorii şi exprimă
mărimea patrimoniului care ar trebui să revină asociaţilor, dacă aceştia ar împărţii elementele de activ
după plata datoriilor.
ANC = Activul real – Datorii
Activul real = Activul bilanţier – Activele fictive
Activul fictiv cuprinde costurile din activ care nu reprezintă valoarea reală pentru întreprindere,
cum ar fi: cheltuielile înreregistrate în avans, prime privind rambursarea obligaţiunilor, diferenţe din
11
conversie a creanţelor şi datoriilr în devize, cheltuieri de constituire a societăţii inclusiv cele cu
emisiunea obligaţiuni.
Pe parcursul funcţionării societăţii capitalul acesteia se modifica. Astfel au loc operaţiuni de
creşteri şi micşorări:
1.) Căi de majorare a capitalului social
Necesitatea măriri capitalului social poate să apară atunci când unitatea întâmpină dificultăţi
financiare, dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. În ambele
situaţii societatea are nevoie de noi fonduri băneşti sau de anumite bunuri , pe care preferă să şi le
procure prin majorare de capital decât să recurgă la împrumuturi , care implică un efort financiar
contabil.
Există trei căi de majorare a capitalului social:
1.a.) Prin aducerea de noi aporturi în natură şi/sau în numerar de acţionarii vechi sau noi.
În această situaţie, pe de o parte societatea trebuie să emită un număr de acţiuni noi, iar pe de
altă parte, datorită noilor aporturi, creşte averea societăţii.
Aceste acţiuni noi se emit la un,, preţ de emisiune” care este mai mare decât valoarea
nominală. Diferenţa dintre preţul de emisiune, mai mare şi valoarea nominală, mai mică, se numeşte
primă legată de capital (primă de emisiune şi aport).
1. b.) Prin operaţii interne
În acestă situaţie, societatea dispune de surse (structuri de capital propriu) pe care le utilizează
pentru majorarea capitalului social (prime de emisiune, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul
reportat).
Fiind vorba de majorare în ,, acte” , fără ca acţionari să aducă noi aporturi , averea reală a
societăţii se modifică.
1.c.) Prin conversia obligaţinilor în acţiuni
Pe această cale, societatea a primit anterior, un împrumut pe bază de obligaţiuni, iar la
scadenţă, cu acordul creditorului devenind acţionar la societate (posesorul unui număr de acţiuni în
valoare egală cu suma îmrumutată şi nerestituită).
2.) Căi de diminuare a capitalului cocial
Societatea recurge la diminuarea capitalului social, de regulă, în situaţii nefavorabile când o
parte din acţionari se retrag, când înregistrează pierderi sau când volumul de activitate este redus în
raport cu capitalul existent.
Există trei căi de reducere a capitalului social:
2.a.) Prin retragerea acţionarilor/asociaţilor-aceştia solicită restituirea aporturilr proprii
anterior aduse.
12
2.b.) Prin acoperirea pierderilor precedente (din anii anteriori)
Această operaţune este necesară pentru a restabili echivalenţa dintre activul real şi capitalul
social nominal ca şi între valoarea nominală şi valoarea de piaţă a acţinilor. Această operaţiune îi
avantajează pe asociaţi şi acţionari, întrucât existenţa unor pierderi cronice este o piedică în
distribuirea de dividente, care au ca sursă beneficiile reale. Micşorarea capitalului prin acoperirea
pierderilor se poate face numai în cazul în care au fost epuizate toate rezervele constituite.
2.c.) Prin răscumpărarea de la acţionari şi anularea acţiunilor proprii
Dacă la constituirea capitalului social , societatea a vândut acţionarilr acţiuni proprii , prinind
de la aceştia o sumă de bani ( la valoarea nominală a acţinilor ) , acum , societatea primeşte acţiunile
înapoi şi restituie acţionarilor sumele de bani.
Această operaţiune se numeşte răscumpărare şi are loc la un preţ de răscumpărare egal, mai
mare sau mai mic decât valoare nominală a acţiuni.
Acţiunile proprii răscumpărate se anulează, determinând diminuarea capitalului
social.
Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 – „Capital”; cu ajutorul
acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură şi/sau numerar de către
acţionarii/asociaţii unei societăţi, precum şi evidenţa majorării sau reducerii capitalului.
În credit se înregistrează:
- capitalul subscris în natură şi/sau numerar, capitalul majorat prin subscripţie sau emisiune de noi
acţiuni, precum şi capitalul preluat în urma operaţiei de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice
prin debitul contului 456
- rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106
- primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104
În debit se înregistrează:
- capitalul retras de acţionari/asociaţi, precum şi capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin
creditul contului 456
- pierderile realizate în exerciţiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117
- reducerea capitalului ca urmare a anulării acţiunilor proprii răscumpărate prin creditul contului 109
Soldul contului reprezintă capitalul subscris vărsat sau nevărsat.
% = 101 101 = %
456 456
106 117
104 109
109 = 5121 1012 = 109
13
3. 2. PRIMELE DE CAPITAL
Primele legate de capital, denumite în mod curent prime de capital, reprezintă excedentul sau
plusul de valoare care se determină prin compararea valorilor: de emisiune a aporturilor în numerar,
contabilă în cazul fuziunii cu absorbţie şi de aport pentru subscrierile noi în natură (mai mari) cu
valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.
Pentru organizarea contabilităţii primelor legate de capital se foloseşte contul cu aceeaşi
denumire şi simbolul 104, care este de pasiv. Se dezvoltă pe două subconturi şi anume: 1041 "Prime
de emisiune şi de aport" şi 1042 "Prime de fuziune".
În creditul contului analizat, prin corespondenţă cu contul 456 "Decontări cu asociaţii
privind capitalul", se înregistrează crearea sau constituirea primelor de capital, iar în debit se
oglindeşte diminuarea sau folosirea primelor de capital prin încorporare în capitalul social, transferare
la rezerve sau pentru suportarea (acoperirea) cheltuielilor cu emisiunea şi vânzarea acţiunilor,
creditându-se conturile corespunzătoare acestor destinaţii. Soldul final este creditor şi reprezintă
primele de capital existente la dispoziţia întreprinderii.
456 = 104 104 = %
101
106
Primele de fuziune apar în cazul fuziunii a două sau mai multe societaţi şi reprezintă diferenţa
dintre valoarea contabilă a acţiunilor şi valoarea nominală.
Primele de aport se constituie ca diferenţă între valoarea bunurilor primite ca aport şi valoarea
nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise
.
3.3. REZERVE DIN REEVALUARE
Diferenţele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valori economice create prin
reevaluarea activelor, de regulă, a celor imobilizate. Cu ocazia reevaluării, valoarea acestor active
creşte sau se micşorează faţă de valoarea contabilă anterioară, creşterea fiind considerată sigură şi
durabilă.
Ele se determină şi se înregistrează în contabilitate în baza unor reglementări exprese. În acest
sens se au în vedere două condiţii şi anume:
14
- creşterea preţurilor activelor reevaluate să fie durabilă în timp;
- rentabilitatea unităţii patrimoniale să suporte creşterile de preţuri, deoarece diferenţele în
cauză, prin intermediul amortizărilor şi în consecinţă a creşterii costurilor de producţie, se propagă
asupra rezultatelor financiare finale, în sensul diminuării lor.
Odată constituite, rezervele din reevaluare sunt menţinute atata timp cat bunurile la care se
referă nu au fost amortizate sau realizate prin vânzare. Pe masura amortizării sau realizării bunurilor,
plusvaloarea este utilizată, partial sau total, pentru creşterea capitalului social sau transferată la
rezultatul reportat, în raport cu prevederile legii. De regulă, plusvaloarea înregistrată asupra
imobilizărilor face obiectul amortizarii fiind încorporate în rezerve. Valoarea diferenţei din reevaluare
corespunzand unei imobilizari cedate sau scoase din funcţiune, potrivit standardelor contabile
internaţionale, poate fi transferată rezervelor supuse distribuirii. În cazul imobilizărilor corporale sub
forma terenurilor şi imobilizărilor financiare reevaluate, plusvalorile rezultate se transferă la capitalul
social.
Valorile mai mici constatate in urma reevaluarii nu se iau în consideraţie.
De regulă, diferenţele din reevaluare transferate la capitalurile proprii nu sunt supuse distribuirii.
Pentru activele neamortizabile, diferenţele din reevaluare se încorporează în capitalul social.
Contabilitatea diferenţelor din reevaluare se organizează cu ajutorul contului 105 "Diferenţe din
reevaluare", cont sintetic de gradul I, bifuncţional, care se creditează cu plusul de valoare rezultat din
reevaluarea imobilizărilor, în corespondenţă cu debitul conturilor aferente activelor corporale
reevaluate şi în speţă prin conturile din grupa 21 "Imobilizări corporale
Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 105 – „Rezerve din reevaluare” (P).
În credit se înregistrează:
- creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale prin debitul conturilor 211,
212, 213, 214
În debit se înregistrează:
- rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin creditul contului 106
- descreşterile faţă de valoarea contabilă netă rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale prin
creditul contului 211, 212, 213, 214
% = 105 (pentru creşterea valorii) 105 = %
211 106
212 211
213 212
214 213, 214
15
Soldul contului reprezintă rezerva din reevaluarea imobilizărilor corporale.
3.4. REZERVELE ÎNTREPRINDERII
Rezervele reprezintă, în principiu, profitul sau alte resurse capitalizate în mod durabil de
întreprindere până la o decizie contrară a organelor competente. Deci, caracteristica de bază a
rezervelor este aceea că ele se constituie şi se datorează în raport cu cotele afectate (reţinute) din
rezultatul exerciţiului financiar sau din resurse destinate prin lege.
Structural, rezervele se impart în: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru acţiuni proprii
şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie în proporţie de cel putin 5% din profitul contabil anual înainte de
impozitare (profitul brut) pâna la limita când rezerva ajunge la 20% din capitalul social – la societaţile
comerciale cu capital autohton şi regiile autonome – şi 25% la societaţile comerciale cu participare de
capital străin. Se precizează că sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă
sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, în limita a 5% din profitul anual, pană acesta va
atinge a cincea parte din capitalul social.
În rezervele legale se include şi excedentul obţinut prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare
decât valoarea lor nominală fiind destinat cheltuielilor de emisiune sau amortizarii lor.
Prin scopul lor, rezervele legale sunt destinate să protejeze capitalul social în cazul în care
exerciţiile financiare s-au încheiat cu pierderi. Nu sunt utilizate în scopul majorării capitalului.
Rezervele statutare sau contractuale reprezintă acele fonduri a căror constituire anuală din
beneficiile nete ale unitaţii patrimoniale este stipulată în statutul societaţii sau prin clauze contractuale.
Ele pot avea ca scop temperarea acţionarilor de a pretinde dividende în dauna altor obligaţii mai mari
şi mai urgente ale întreprinderii privind buna ei funcţionare sau alte destinaţii stabilite prin statut.
Rezervele pentru acţiuni proprii reprezintă resursele de finanţare constituite ca echivalent al
valorii acţiunilor proprii dobandite de către o societate comercială din propriul său capital social. Ele
se formează din beneficiile distribuibile, din rezervele disponibile (excepţie fac rezervele legale) şi din
alte surse stabilite de lege. Sunt menţionate ca pasiv până în momentul cesiunii sau anularii acţiunilor
dobândite din propriul capital social.
Alte rezerve sunt cele neprevăzute de lege sau de statut. Ele pot fi constituite facultativ pe seama
beneficiilor şi din alte surse, cum sunt primele legate de capital, fiind destinate acoperirii pierderilor,
creşterii capitalului social, acordării de dividende şi în anii de exerciţiu financiar care se încheie cu
pierderi, pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către societate şi alte destinaţii stabilite prin
hotărârea generală a asociaţilor.
16
Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 106 – „Rezerve” (P).
În credit se înregistrează: rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin debitul contului 105;
profitul net realizat în exerciţiile anterioare repartizat la rezerve prin debitul contului 117; profitul net
realizat la închiderea exerciţiului curent repartizat la rezerve prin debitul contului 129; primele de
capital trecute la rezerve prin debitul contului 104; diferenţa dintre valoarea titlurilor primite şi
valoarea neamortizată a mijloacelor fixe care fac obiectul participării în natură la capitalul social al
altei persoane juridice prin debitul conturilor 261, 262, 263
În debit se înregistrează: rezervele destinate majorării capitalului social prin creditul
contului 1012, nu 1011; diferenţa dintre valoarea titlurilor de participare retrase sau cedate şi valoarea
neamortizată a mijloacelor fixe care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altei
persoane juridice prin creditul conturilor 261, 262, 263; rezervele utilizate pentru acoperirea
pierderilor realizate în exerciţiile precedente prin creditul contului 117
% = 106 106 = %
105 1012
117 261, 262, 263
129 117
104
261, 262, 263
Soldul contului este creditor şi reprezintă rezervele existente şi neutilizate.
3.5 Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţii privind
capitalurile proprii
Se înregistrează următoarele operaţii:1.. Subscrierea capitalului social, pe baza borderoului acţiunilor subscrise:
456 = 1011 25.000lei2. Încasarea în contul de la bancă a aportului subscris în numerar:
5121 = 456 20.000leişi concomitent:
1011 = = 1012 20.000lei3. Primirea aportului în natură, pe baza procesului-verbal şi a raportului de expertiză
tehnică:
şi concomitent:
17
1011 = 1012 5.000lei 4. Primele de capital create anterior se utilizează astfel: 700 lei pentru încorporarea în capital
şi 500 lei se transferă la rezerve:
1012 = 1041 700 lei şi:
%1041 1042
=== = 1068 500 lei300 lei200 lei
5.Din profitul brut aferent exerciţiului care se încheie se constituie rezerve legale în sumă de 500lei
129 = 1061 500lei 6.Din profitul net realizat la încheierea anului financiar se repartizează sumele de 400lei pentru
rezerve statutare şi 300 lei pentru alte rezerve:
129 = %10631068
700 lei400 lei 300 lei
7.Se transferă la rezerve primele de capital de 100 lei şi diferenţele din reevaluare de 150
lei:
%1041105
= 1068 250 lei100 lei
150lei 10. Se acoperă pierderile înregistrate în exerciţiile anterioare în sumă de 350lei:
1061 = 117 350 lei 11.Pe baza documentelor legale, se încorporează în capitalul social suma de 650lei, din care:
200lei din rezerve statutare şi 450lei din alte rezerve:
%10631068
= 1012 650 lei200 lei
450lei
12. Se înregistrează pierderea de 3200 lei provenită din exerciţiul recent încheiat şi a cărei
acoperire a fost amânată:
117 === = 121 3200lei
13. Pierderea reportată şi înregistrată anterior, de 3200 lei, se acoperă în exerciţiul următor sau în
alte exerciţii viitoare, după cum urmează: 500 lei din rezerve legale; 600lei din rezerve statutare;
400lei din alte rezerve; 800lei din profitul exerciţiilor următoare; 700lei din capitalul social; 200
lei din diferenţe din reevaluare, înregistrate potrivit prevederilor legale (Ordinul M.F. nr.
314/05.04.1999):
%106110631068129
= 117 3200lei500lei600lei 400lei800lei
18
1012105
700lei200 lei
CAPITOLUL VI
Monografia contabilă la SC BRAU UNION ROMÂNIA SA
Societatea comercială SC BRAU UNION ROMÂNIA SA. are la începutul lunii decembrie
următoarea situaţie :
101 “Capital social”……………………………………..130.500 lei
131 “Subvenţii pentru investiţii”………………………….10.000 lei
161 “Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni”…………..2.500 lei
117 “Rezultatul reportat” …………………………………..2.000 lei
201 “Cheltuieli de constituire” ……………………………..1.000 lei
21 “Imobilizări corporale” …….…...……………………..40.000 lei
5121 “Disponibil la banci în lei” …………………………100.000 lei
Se înregistrează în cursul lunii următoarele operaţii:
1) 5.12.2007 un mijloc de transport înregistrat la valoarea de 25.000 lei se reevaluează la 28.000 lei.
2133 = 105 3.000
„mijloace de transport” „rezerve din reevaluare”
2) 5.12.2007 diferenţa din reevaluare se utilizează pentru constituirea altor rezerve
105 = 1068 3.000
3) 6.12.2007 se emit 1.000 acţiuni la preţ de emisiune de 5 lei/buc , valoarea nominala de3 lei/buc
456 = % 5000
1011 3000
1041 2000
4) 6.12.2007 se încasează valoarea acţiunilor emise prin cont
5121 = 456 5000
5) 6.12.2007 se varsă capitalul subscris
1011 = 1012 3000
6) 7.12.2007 primele de emisiune se utilizează 50% pentru creşterea capitalului social si 50% pentru
constituirea altor rezerve
19
1041 = % 2.000
1012 1000
1068 1.000
7) 9.12.2007 se transformă 1.000 de obligaţiuni cu valoare nominală de 2,5 lei/buc în 500 de acţiuni cu
valoare nominală = 3 lei / buc
161 = % 2.500
1012 1500
1044 1000
8) 10.12.2007 primele se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor cu emisiunea şi vânzarea unor
acţiuni
1044 = 201 1.000
9) 11.12.2007 în urma inventarierii s-au constatat plusuri în valoare de 5.000lei imobilizări corporale
21 = 134 5.000
10) 11.12.2007 din subvenţia primită de 10.000 se cumpără un utilaj cu o durată de funcţionare de 10
ani.
% = 404 10.000
2131 8403
4426 1597
11) 12.12.2007 se achită furnizorul de imobilizări prin virament
404 = 5121 10.000
12) 12.12.2007 la sfarşitul exerciţiului financiar s-a obţinut un profit brut de 10.000 lei. Se constituie
rezerva legală.
Rezerva legală = 10.000 x 5% = 500 lei
129 = 1061 500
13) 26.12.2007 rezerva legală constituită se utilizează în proporţie de 80% pentru acoperirea parţială a
unei pierderi precedente.
1061 = 117 400
14) 27.12.2007 rezerva statutară se utilizează integral pentru creşterea capitalului social
1063 = 1012 2.000
15)28.12.2007.Se încaseza venituri din dobanzi in valoare de 7000
5121 = 766 7000
16) Decontare TVA:
4424 = 4426 1597
20
17)Închiderea conturilor de venituri:
766 = 121 7000
18) Înregistrare impozit pe profit :
691 = 441 1120
19) Închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = 691 112
20) 31.12.2007 se constituie o rezervă statură de 2.000 lei
129 = 1063 2.000
Concluzii si propuneri
Prin analiza firmei SC BRAU UNION ROMÂNIA SA s-a ajuns la concluzia că :
este o societate profitabilă;are un management modern;are o structură organizatorică optimă;are o
cultură organizaţională bună;a obţinut profit constant;are posibilitatea de integrare verticală;are
posibilitatea şi condiţiile de diversificare a produselor;are posibilitatea de a se menţine printre liderii
de piaţă zonali şi chiar naţionali.
Pentru menţinerea şi accentuarea dezvoltării societăţii SC BRAU UNION ROMÂNIA SA, se
poate acţiona prin:continuarea modernizării bazei tehnico-materiale;dezvoltarea sectorului de
desfacere şi desfacerea directă către clienţi a produselor;dezvoltarea nomenclatorului de produse
(producţia de drojdie de bere, de sucuri şi chiar de alcool);producerea şi comercializarea de materii
prime sau semifabricate pentru alte întreprinderi;pregătirea şi formarea de specialişti pentru
întreprinderile de profil interesate;executarea de „service” altor întreprinderi cu instalaţii
identice;altele.
În urma analizei concluziilor de către conducerea la vârf a societăţii se poate realiza:
redefinirea misiunii, a direcţiilor strategice şi a obiectivelor de dezvoltare (unde se vrea să se
ajungă);ierarhizarea obiectivelor de dezvoltare;elaborarea măsurilor de dezvoltare şi stabilirea
indicatorilor de realizat.
21
BIBLIOGRAFIE
1.Contabilitatea financiară (vol I), Editura De Vest, Timişoara, 1994, EPURAN, BĂBĂIŢĂ,
GROSU
2.Contabilitatea financiară (vol II), Editura De Vest, Timişoara, 1995, EPURAN, INEOVAN,
PEREŞ, COTLEŢ
3.Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intercreda, Deva, PÂNTEA
4.Standardele internaţionale de contabilitate (2000, 2001)
Ordinul ministrului finanţelor publice 94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile
armonizate cu directiva a 4-a a CEO şi cu standardele internaţionale de contabilitate; ordinul
ministrului finanţelor publice 306/2002 pentru aplicarea reglementărilor privind armonizarea
contabilităţii cu directiva a 4-a.
Legea contabilităţii 82/1991 republicată în august 2002.
22