Canuta om sucit

Canuta om sucit

I.L. Caragiale

A fost odat un om care toat viata lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit.

M-sii i-a abtut s nasc tocmai despre ziu la lsata secului de postu mare, cnd se pornise o zloat grozav. Pastele n anul acela cdea n iarn de tot. Tat-su a alergat cu brisca la moasa satului tocmai n margine. Moasa dormea; d-abia se ntorsese acas de la arendasul mosiei, unde fusese chef. A trebuit vreme pn s-o destepte, pn s se mbrace femeia, pn s se urce-n brisc. Copilul a asteptat ct a asteptat si, pn s-si piarz rbdarea m-sa care se vita cumplit, si-a pierdut-o el p-a lui si s-a repezit asa fr socoteal n lume, tocmai cnd s-auzeau clopoteii de la brisca lui tat-su la scar.

Peste vreo patru sptmni, a venit vremea s-l boteze: Radu, Rducanu, Canut - fr praznic la clindar. Dup ce s-a lpdat de trei ori de Satana nasu-su pentru el, popa satului a luat copilul n mni si l-a vrt odat n cristelnit: "n numele Tatlui!..." copilul a rbdat; pe urm nc-odat: "...s-al Fiului!..." copilul a-nceput s urle de ap rece parc-l bga n foc; iar cnd l-a vrt a treia oar: "...s-al sfntului Duh!..." copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vrlug, si a scpat n fundul cristelnitei. Popa a scos minile goale din ap, iar nasa a nceput s tipe:

Se-neac, printe, copilul!... Ce faci?

Popa si-a sumes iute mnicile si l-a scos ct a putut mai degrab la aer. Mititelul era vnt ca un ficat de bivol btrn; nici miau nu mai zicea; clipea numai din ochisorii lui crpiti ca un broscoi n pierzare.

L-au luat de picioare, l-au nvrtit, l-au scuturat, l-au frecat, pn i-a venit iar sufletul la loc.

M! zice popa; multi copii am botezat de cnd sunt preot... s v triasc! dar asa copil sucit n-am mai vzut!

Cnut a rmas srman de printi tocmai cnd se fcuse copil de-nvttur... De una, mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau s capete dupa urmrile lui.

Bunic-sa despre tat l-a luat pe copil la oras si l-a dat la scoal. A-nvtat Cnut ct a-nvtat, pn a ajuns cu chiu cu vai n clasa a patra. ntr-o zi, dasclul, un om foarte serios, a venit suprat. Cum a intrat n clas, s-a asezat pe catedr ncruntat, a strigat catalogul si pe urm:

Cnut!

Prezent!

Cti domni a avut tara romneasc?

Multi, domnule.

Multi, multi! da cti? neghiobule!

- ...Cti, domnule?

Dar tu m-ntrebi pe mine? or eu pe tine, prostule?

S-i numrm, domnule...

Dar pn-acu ce-ai fcut, neghiobule?

Am nvtat la armetic,domnule.

Mergi la loc, ntarule! Altdat s-i numeri.

S-a dus Cnut la loc si s-a apucat s numere si iar s numere. A doua zi a venit dasclul si mai suprat:

Cnut!

Aici.

Cte feluri de numere complexe avem?

Multe, domnule.

Cte, dobitocule?

Cte, domnule?

Rspunde tu, boule!

S le numrm, domnule!

Acu s le numeri? pn acum ce-ai numrat, mgarule?

Am numrat domnii, domnule!

Mergi la loc, vit! Altdat s le numeri. Iar s-a dus la loc si s-a apucat s numere cte feluri de numere complexe avem.

A treia zi, dasclul intr turbat:

Cnut!

Prezent! Numerele complexe...

Nu te-ntreb de numerele complexe...

- ...Domnii trii romnesti...

Sti, nti s te-ntreb, loaz. Cte ruri are Europa?

M duc s le numr, domnule...

Si a plecat Cnut. S-a dus la bunic-sa acas si i-a spus c nu mai merge la scoal mcar s-l taie. Bunic-sa a alergat la dascl, si dasclul i-a spus:

Babo, d-l la mestesug. Poate mestesugul s-i dea de capti, c nu-i de scoal, e copil sucit, una l ntrebi si alta rspunde.

S-a mhnit btrna, dar s-a gndit: de unde stii? nu e toat lumea fcut s se procopseasc-n scoal... s-l dau la stpn; poate acolo s-i fie norocul lui.

L-a dat pe Cnut la un bcan. A slujit biatul ct a slujit, cnd mai bine, cnd mai ru. ntr-o sear, bcanul a ncrcat un cos mare cu fel de fel de mezeluri si cu vreo douzeci de sticle de vin, s le trimeat la un musteriu. Afar era un polei grozav. Cnut s-a aplecat si d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede n prvlie.

N-o s aluneci cu el, m? a-ntrebat jupnul.

De! jupne; stiu eu?

O s-l poci duce?

E greu...

Haide! s-a rstit jupnul. Dar sa dormi si s mnnci, stii? lenesule!

Canut a dat s ridice cosul si n-a putut. Jupnul ca s-l mbrbteze i-a dat un pumn n ceaf; pe urm, jupnul si nc un biat au ridicat greutatea si i-au pus-o lui Cnuta n crc.

Copcel-copcel, biatul a mers ctiva pasi pn la coltul stradei pe unde presraser negustorii cenuse pe dinaintea prvliilor: dar cnd s-apuce pe o ulicioar mai neumblat, ca s mai scurteze din drum, tocmai venea o birj cu caii rsccrati de teama alunecusului. Biatul s-a ferit repede-n lturi si odat, bldbc! si sdronc! Cnut ntr-o parte ct colo si sarcina din spinare ntr-alta. Biatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul; dar s-a ridicat degrab s vaz ce s-a fcut cosul. L-a apucat vrtos de toart si l-a smucit cu putere.

Ciudat lucru! Cosul era acum mai usor. Cnd l-a ridicat de la pmnt, a-nceput s curg din fundul cosului ca dintr-o stropitoare ciuruit: se sprseser sticlele si acum se scurgea rmsita vinului. Ce s fac? La musteriu, cu cioburi de sticl nu putea merge. S fug? Unde s se duc? S se-ntoarc la prvlie!... N-are s-l omoare doar.

De omort nu l-a omort jupnul, c jupnul nu era om asa de ru... Dar...

Unde ai czut, ticlosule?

La colt la ulicioar.

Pentru ce ai apucat pn ulicioar, afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogosoaii, pe unde e mturat si cu cenus pe jos? Ai?

Ca s nu mai ocolesc, jupne!

S nu mai ocolesti?... i-e lene s umbli, miselule!... Patruzeci de franci!... Face pielea ta ct pagub mi-ai fcut tu mie?

Si trage-i, si trage-i... I-a tras atta, nct bietul Cnut, dup ce s-a nchis prvlia, nici n-a mai mncat. S-a culcat mbrcat pe mindir si a dormit tun pn la ziu, parc fcuse un ziafet.

A treia sear l trimite iar cu marfa la alt musteriu. Acuma era cosul foarte usurel.

M! s vii degrab.

Viu, jupne.

Bag de seam s mai spargi ceva iar!...

Peste cteva minute vine-n prvlie o dam si trguieste fel de fel de trebuincioase pentru cas.

S-mi dai un biat s mi le duc numaidect cu mine si cu contul, s-l pltesc acas.

Care dintre bietii i mici e aicea? ntreab jupnul.

Niciunu! rspunse tejghetaru. Sunt toti dusi.

Dar Cnut?

N-a venit nc.

Veni-i-ar numele...

Dama-si pierde rbdarea; se uit la ceas:

Atunci, zice, iau o birj, c m-asteapt la mas; am musafiri; si trimite dumneata pe biat mine, ori poimine, cu contu.

Jupnul, negustor vechi, care cunostea ct se-ntinde poimine al cocoanei, zice dulceag:

Dar... stiti c... mai este un contisor...

Ce contisor? zice dama. Orice-o fi, plteste brbatu-meu cnd o trece pe aici.

E cam de mult, zice jupnul zaharisind si mai tare tonul. De! cu vremea asta, si la noi, negustorii, nu prea merge... Eu zic, conit, mai bine s asteptm biatul... zu! mai bine s asteptm biatul.

Care va s zic nu am atta credit la dumneata?

M iertati, srut mna, rspunde cu glasul ca miambalul jupnul, frecndu-si minile.

Apoi schimbnd deodat tonul, aspru ctre tejghetar, pe cnd intr mai multi musterii:

Biete! vezi ce-a poftitr domnii.

Mersi, zice dama foarte ntepat, si iese, trntind usa. Orisict, s lasi s plece asa un musteriu suparat, o dam, nu face pentru un negustor... Tocmai cnd se gndea jupnul la asta cu prere de ru c s-a-ntmplat, iact si Cnut, alb de mzriche.

Unde ai stat pn acuma, nemernicule? zbiar jupnul.

Am fost la d. Popescu.

La d. Popescu?... Un ceas pentru o palm de loc?...

Am dat pe podul Mogosoaii, jupne; pn ulicioar alunec.

Pe podul Mogosoaiei?... ca s casti gura la prvlii!...

Si sart! part! o pereche de palme fierbinti peste urechile degerate

Desigur numai din pricina firii lui pe dos, i s-a prut lui Cnut dou palme mult mai dureroase dect btaia de deunzi. Deunzi, dup atta pisgeal, se culcase fr s se plng de seale si dormise ca o buturug; acuma n-a putut s-adoarm de usturimea urechilor. A plns nfundat toat noaptea pe mindirul lui pn despre ziu.

Se mplinea acu, peste o minut, a treisprezecea nvrteal a pmntului mprejurul soarelui de cnd tnrul Cnut se grbise a iesi s se bucure de razele acestuia. Un neastmpr nesuferit ridic pe biat de pe mindir. Cnut oft adnc ca si cum ar fi rsuflat ntia dat, si sterse repede ochii ca si cum ar fi vzut ntia oar lumina. n perete ardea o lmpsoar afumat. Toti bietii ceilalti dormeau adnc. si lu ntr-o basma lucrusoarele lui, mai nimic, si iesi.

Mijea de ziu cnd, rupt de oboseala trupului si mai ales de a sufletului, nghetat de atta umblet pe frig, btea n geam la cocioaba bunic-sii, n fundul unei mahalale de la marginea orasului. Baba se desteptase, si aprinsese candela la icoane si se-n-china.

Cine e?

Eu bunico.

I-a deschis.

Ei! ce cauti tu pn-n ziu?

Am fugit de la jupnul.

De ce? a-ntrebat bunica ncruntat de cine stie ce urt gnd i-o fi fulgerat prin mintea ei veche.

- ...Pentru-c... nu mai vreau s stau.

Nu-ti d de mncare?

Ba da.

Muncesti prea mult?

Mult... dar... nu mult.

Te bate?

Biatul dete din cap s-ncepu s plng. A vrut bunica s-l mustre, s-l ndemne la supunere - ba, c asa bate stpnul, s-nvete bietii minte; ba, c trebuie s aib copilul rbdare dac e la stpn: c dac n-a vrut s-nvete carte si nici la stpn nu vrea s stea, atunci ce-o s se fac el? s-ajung vagabond, ori pungas, ori s se prpdeasc pe drumuri; c de! e biat mare acuma, de treisprezece ani... de treisprezece ani...! Si si-a adus aminte baba c adineaori, acu, a mplinit copilul copilului ei d-abia atta, si c e destul de mhnit el si de btut la ziua lui, cnd alti copii cine stie ce buntti si ce mngieri au la ziua lor: ce s-l mai mustre si ea?... si tot uitndu-se la el cum plngea ca un prost, seznd pe marginea lzii, cu legtura ntr-o mn, si se stergea cu cciula la ochi, a nceput si baba s plng ca o proast.

Cnd rsrea soarele mare pe un cer limpede ca sticla, Cnut dormea la cldur n patul bunic-sii. Tot fire sucit! omul cnd doarme fr grij, doarme pe-o ureche, nu pe brnci: nici pe una nici pe cealalt nu voise s doarm, fiindc-i erau prea simtitoare de cu seara.

Tot asa si iar asa, pentru nimicuri, a schimbat Cnut multi stpni. Istoria lui se poate asemna cu istoria unui pahar care rabd s-l umpli cu litra si pentru o pictur se supr si d pe-afar. Si lumea vede mcar ce se petrece cu paharul; dar putea lumea ntelege ce se petrece n sufletul lui Cnut? Paharul st de fata; sufletul lui Cnut sta ascuns si pe semne era prea mic, prea strmt - dedea repede pe dinafar.

Multe si de toate a ncercat el n viata lui, ca s si-o poat crpi de azi pe mine. A fcut, fiindc si el era romn, a fcut si politic: a prsit totdeauna opozitia, din cauza nemrginitei si injustei ei violente, n anul venirii ei la putere, si s-a alipit totdeauna de guvern, care n definitiv nu era asa de vinovat, cu cteva zile nainte de trecerea acestuia n opozitie. Si pe urm iar asa si tot asa.

Ducnd viat destul de grea, i-a venit si lui ceasul, si s-a nsurat ca toat lumea. L-a nselat la nceput soacr-sa, nu i-a dat zestrea fgduit - el a zis si n-a prea zis ceva. L-a nselat nevasta ntia oar el a zis prea putine. A doua oar - n-a zis nimic. Dar odat, la Blagovestenii, a fcut ce-a fcut si din toata srcia a cumprat un crap mare si bortos, ceva rar: patru chile si plin cu icre. L-a dus acas si a rugat pe nevast si pe soacr s i-l fac umplut la cuptor cu stafide si coconari. Femeile, din una ntr-alta, mai cu treab, mai cu vorba, au uitat s scoat pestele la vreme. Cnd l-a dat la mas - sfarog. Cnut si-a iesit din pepene. Fr nici o vorb si-a lsat nevasta si a pornit divort a doua zi cu probe de alt dat; ar fi pornit numaidect, dar nu se putea, era srbtoare, mncare de peste, nu se tinea tribunal.

Femeia era nsrcinat... A nceput s plng, c ce o s se fac ea fr Cnut. El n-a vrut s-asculte. De necaz, de mhnire, femeia a lepdat la m-sa si ct pe-aci s moar de boal si de mizerie. A alergat soacr-sa la el:

Cnut maic, fie-ti mil! e nevast-ta, iart-o! se prpdes-te fata, moare! ce Dumnezeu! Cnut maic, pentru un crap! As! Cnut, brbat strasnic, o tinea ntr-una:

Crap necrap, nu se poate, cocoan! am pornit hrtie, s-a isprvit.

n sfrsit a scpat femeia dup o ndelungat suferint.

ntr-o dimineat, cnd plecase dup daraveri, Cnut se ntlneste cu nevast-sa, slab, legat pe sub flci: se plimba n piata Teatrului de colo pn colo ca o desperat. O durea ngrozitor o msea de sus. Fusese la dentist, dnsul dormea. l astepta s se destepte; dar nu putuse sta locului; iesise s se plimbe; stnd n salonul de asteptare, i-era s nu-nebuneasc de durere.

Pe cnd vorbeau amndoi - c-aminteri nu erau suprati - iat c vine n fug mare feciorul de la dentist si-i spune s pofteasc. Femeia porneste hotrt; dar dup un pas se opreste si, ntorcndu-se ctre brbatu-su:

Ai si tu cu mine Cnut; mi-e fric.

Omul merge dup ea. Ajung n salonul de asteptare. Femeia cade zdrobit pe un jet, legnndu-si capul strmbat si aiurit de suferint.

Poftiti, zice doctorul deschiznd o usa.

Femeia se scoal si ia de mn, drdind ca de friguri, pe Cnut; amndoi intr dup doctor. Ea alb ca hrtia, se aseaz pe scaunul de operatie. El se face c fluier ca pentru el singur, tinnd minile la spate si uitndu-se la o cadr din perete. Dar n-are rbdare, vrea s se-ntoarc... Atunci un tipt... Gata!

Haha! zice doctorul. Bine-ai fcut c-ai venit! aveai un abces care se putea sui la ochi, si pe urm...

Ei, domnule doctor! zice femeia cu tonul blnd al celei mai hotrte scrbe de viat, dup ce se clti bine n gur... Cte suprri am eu, m mir cum nu mi-a copt pn acu si inima!

Cnut nu mai fluiera. A pltit vizita doctorului. A plecat cu nevast-sa. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski, c nu pusese femeia nimic n gur de trei zile. Pe urm s-au suit amndoi ntr-o birje; au mers acas, s-au mpcat si au trit nc destul vreme mpreun.

Ar mai fi trit nc bine, daca nu i se ntmpla lui Cnut s moar. ntr-o zi, dintr-un nimic, iarsi pentru un moft - ceruse mprumut o mic sum unui prieten pe care l-a fost ndatorat pe vremuri cu mult mai mult, si acesta l refuzase - s-a iritat asa de grozav din ceart nct i-a venit un fel de necciune... Ru... ru... pn seara a murit. L-au ngropat a doua zi ca pe toti mortii.

La sapte ani, i-au facut dup obicei parastas ca s-i scoat oasele si s i le spele. Era de fat la slujb nevasta si cteva rude. Cnd au dat groparii de cosciugul lui si i-au ridicat binisor capul putred, ce s vezi! n loc s stea oasele lui Cnut de-a lungul si cu fata-n sus, hrca sta-n sus cu ceafa si turloaiele erau pornite ctre grtarul coastelor.

Asta n-a fost mort bine cnd l-au ngropat, a zis popa.

As! a rspuns femeia. M-as fi mirat, Dumnezeu s-l ierte, s-l gsesc la loc... Sfintia ta nu l-ai cunoscut pe rposatul Cnut... om sucit!

PAGE

9