contractele administrative
DESCRIPTION
aaaTRANSCRIPT
1Contractele Administrative
Capitolul I–Noțiunea și definiția contractului administrativ
Contractul administrativ reprezintă o instituție care indepărtându-se de la principiile călăuzitoare
ale dreptului privat, a contribuit la autonomia dreptului administrativ.
Contractul administrativ reprezintă o creație a jurisprudenței Consiliului de Stat francez și a fost
dezvoltat în doctrină de Gaston Jeze care înțelege prin „contracte administrative” ,contractele încheiate
de administrație pentru a asigura funcționarea unui serviciu public și care este supus, din punct de
vedere al regulilor particulare, altor reguli decât cele care guvernează raporturile dintre particulari.
Atât în doctrina românească, dar și în cea franceză, noțiunea de contract administrativ este legată de
noțiunea de domeniu public și de serviciu public.
Originea contractelor administrative trebuie cautată în necesitățile imperioase de ordin financiar ale
autorităților publice care aveau în administrare bunuri proprietate publică, de a le valorifica în interesul
comunităților locale sau în interes național, în funcție de forma de proprietate asupra acestor bunuri.1
Definiții date în doctrină
„Contractele administrative sunt acea formă juridică de activitate a administrației, care reprezintă
acordul de voință cu caracter bi sau multilateral între o persoană administrativă, un subiect de drept
autorizat de persoana administrativă și un subiect de drept privat, prin care se urmăresc satisfacerea unor
interese de ordin general.”2 „Contractul administrativ este definit ca reprezentând un acord de voință
dintre o autoriatate publică, aflată pe o poziție de superioritate juridică, pe de o parte, și alte subiecte de
drept, pe de altă parte prin care se urmărește satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui
serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui
regim de putere publică.3
1 10/1222 6/197-1935/82
3
2Contractele Administrative
„Contractul administrativ este definit, într-o concepție, ca fiind contractul încheiat e o persoană
publică și identificat prin intermeiul unui criteriu alternativ, și anume: prezența clauzelor exorbitante sau
participarea cocontractanților la executarea aceluiași serviciu public.”1
1.1.Deosebiri între contractul administrativ și alte contracte2
Contratul administrativ-Actul unilateral de putere
O primă deosebire constă în aceea că , în timp ce actul administrativ este o manifestare unilaterală de
voință, contractul administrativ îmbracă forma unui acord de voință între serviciul public și o persoană
fizică sau juridică, în consecință, dacă actul administrativ este revocabil, contractul administrativ nu
poate fi revocat pe cale unilaterală.
Spre deosebire de actele de autoritate a căror executare este asigurată de puterea publică, fiind
executorii de drept, garanția executării contractelor administrative o costituie clauza penală și
despăgubirile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare celor convenite, stabilite prin
hotărâre judecătorească.
În timp ce actele de autoritate sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile contenciosului
administrativ , litigiile născute din interpretarea și executarea lor sunt soluționate de instanțele civile de
drept comun.
Contractul administrativ-Contractele civile și comerciale
Se știe că ceea ce este esențial pentru contractele civile și comerciale este faptul că la baza lor stă
principiul egalității părților contractante. Acest principiu nu se poate aplica prin egalitate când este vorba
de un contract administrativ.
Contractul administrativ urmărește o mai bună funcțioare a serviciului public și, de aceea, nu
presupune un echilibru perfect de interese caracteristic contractelor civile și comerciale. Autoritatea
administrativă contractantă urmărește interesul colectivității.
De aceea, administrația publică își exprimă voința ca și cum aceasta ar fi superioară celei a
particularului.
De aici, și necesitatea de a făuri un regim deosebit care să asigure aumite drepturi mai largi autorității
administrative în ceea ce privește controlul executării contractului și chiar în privința modificării
contractului pe cale unilaterală, potrivit cerințelor serviciului public.
1 8/1122 7/75-77
3Contractele Administrative
Numai atunci când acordul de voință are o coloratură mai nuanțată, în sensul că „balanța echilibrului
puterii voințelor ce se întâlnesc într-un acord e puțin înclinată în sprijinul administrației, credem că se
poate vorbi de un „contract administrativ.”
La încheierea contractului administrativ sunt stabilite cazurile în care una dintre părți-concedentul-
poate rezilia contractul, respectiv concesionarul poate renunța la concesiune.Acestea sunt puțin
deosebite de cele prevăzute în Codul Civil, de rezilierea contractelor civile.
Contractul administrativ-Actul de gestiune al administrației publice
Actul de gestiune presupune girarea, administrarea patrimoniului de către titularul dreptului subiectiv
propriu. În acest sens, actul de gestiune are o sferă mai largă decât cea a noțiunii de contract
administrativ.
Această gestionare a patrimoniului statului poate îmbracă forma contractelor administrative, dar și a
unor acte și fapte proprii de gestionare, care îmbracă alte forme: contracte civile, contracte de drept al
muncii, fapte juridice materiale și chiar operațiuni tehnice materiale.
Gestionare poate fi înfăptuită atât prin acte de gestionare proprie, cât și din acte de concesionare sau
alte forme de contracte administrative, prin care, temporar și condiționat, se transmite concesionarului
gestionarea domeniului public.
Capitolul II-Evoluția teoriilor contractului administrativ în perioada interbelică1
2.1.Teoria contractelor administrative în sens restrâns
Teza contractelor administrative din țara de origine-Franța,încă din secolul trecut a penetrat în doctrina
și jurisprudența (mai putin legislația) altor țări din Europa, între care și România. La fel ca și Franța, și la
noi doctrina clasică se contureaza după primul razboi mondial, pe fondul aplicării reformelor legislativo-
administrative reclamate de Unirea cea Mare, reforme ce au condus și la adoptarea unei noi
Constituții,cea din 1923.Deși izvorâtă din aceleași premise ca și doctrina din Franța, la noi a dobândit
particularități specifice,determinate, înainte de toate, de inexistența unor instanțe speciale de contencios
administrativ.
Ca o primă abordare, întâlnim și în doctrina română o opinie referitoare la acceptarea acestei
teorii.Profesorul E.D.Tarangul afirma că contractele încheiate cu particulari în scopul de a colabora
1 8/105-109
4Contractele Administrative
împreuna în vederea unui serviciu public sau a unui interes general sunt contracte de drept public sau
contracte administrative, regimul juridic aplicabil acestora din urmă, se caracteritează prin forme
speciale necesare pentru încheierea lor (caietele de sarini, licitațiile, aprobările din parea unor autorități
superioare), precum și prin principii speciale cu privire la executarea lor.
2.2.Teza negării noțiunii de contract administrativ
Aceasta teză pleacă de la principiile lui L.Duguit, respectiv teoria divizării actelor administrației
publice în acte de autoritate și acte de gestiune. Argumentele aduse au fost acceptate și susținute și de
profesorul român A.Teodorescu, acestea fiind:
Statul se manifestă în dreptul public nu numai "sub formă de stat suveran, ci și sub aceea de
stat- persoană juridică, în care calitate, stăpânește un patrimoniu ce-i aparține în propriu și
este subiect de drepturi si obligații ca orice particular.
În actul de gestiune, statul nu comandă și nu interzice nimănui nimic, ci face cu privire la
patrimoniul său acte juridice pe care și simplii particulari le-ar putea face (cu scopul de a-l
conserva, mări sau micșora);el face acte patrimoniale.
Spre deosebire de actul de autoritate, care are caracter unilateral, actul de gestiune este un act
bilateral,contractual, căci el constă întotdeauna într-un acord de voințe;"din această cauză
îmbracă totdeauna forma obișnuita a actelor contractuale din dreptul privat".
Prin actul de gestiune,administrația poate să urmărească satisfacerea unui interes public, cu
alte cuvinte, uneori actul de gestiune nu se referă numaidecât la domeniul privat, ci și la
domeniul public, a cărui pază și administrare o are tot administrația, sau chiar interesele
publice.
Numai actele de autoritate erau deferite contenciosului administrativ și judecate după
principiile și procedura reglementată la vreme aceea, de Legea din 23 decembrie 1925, pe
când actele de gestiune erau judecate de tribunale si curți, după procedura și principiile
dreptului comun, în afară de cazul în care erau prevăzute de legile speciale.
2.3.Teoria contractelor administrative în sens larg
Deși această teorie a fost susținută de un număr relativ mic de susținători, a fost acceptată opinia
conform căreia se consideră că sunt contracte administrative toate contractele încheiate de
administrațiile publice, care fără deosebire sunt supuse unui regim de drept administrativ, rezultând din
principii și legi de drept public.
5Contractele Administrative
Se aprecia că toate contractele încheiate de administrația publică erau supuse, în primul rând,
principiilor generale ale contractelor din dreptul privat , din care cauză ele ramân contracte, si în al
doilea rând, unor principii și norme de drept administrativ, din care cauză ele ramân administrative. De
aceea, socotim că denumirea de contracte administrative pe care o propunem pentru toate aceste
contracte este potrivită, pentru că este revelatoare și corespunde exact conținutului noțiunii așa cum se
desprinde prin principiile și normele dreptului nostru pozitiv.
Capitolul III-Teoria contractelor administrative în doctrina actuală1
În doctrina actuală se rețin următoarele trăsături specifice ale acestor contracte:
reprezintă un acord de vointță între o autoritate a administrației publice sau alt subiect de drept
autorizat de aceasta și un particular.
are un caracter oneros, presupunând efectuarea de lucrări ori prestarea de servicii de către
particular, în schimbul unei remunerații.
are ca scop funcționarea unui serviciu public a cărui organizare reprezintă o obligație a
autorității administrației publice contractante, sau punerea în valoare a unui bun public.
părțile trebuie să accepte unele clauze de natură reglementară stabilite prin lege, sau de Guvern
în baza legii.
când interesul public o cere, sau când particularul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ori
când obligația apare prea oneroasă pentru particular, autoritatea administrației publice poate
modifica sau rezilia unilateral contractul, fără a recurge la justiție.
contractul este guvernat de principiul echilibrului financiar, conform căruia particularul are
dreptul la despăgubiri în cazul în care modificarea sau rezilierea unilaterală a contractului nu îi
este imputabilă.
autoritatea administrației publice, sau cel autorizat, nu poate ceda interesele, drepturile sau
obligațiile sale decât altei autorități a administrației publice, în condițiile legii, iar particularul
le poate ceda altei persoane numai cu aprobarea administrației publice.
părțile înțeleg să se supună unui regim de drept public, inclusiv privind soluționarea litigiilor,
fie prin clauză expresă, fie prin acceptarea clauzelor prestabilite.
1 2/225-226
6Contractele Administrative
În legislația actuală se recunoaște existența categoriei contractelor administrative. Astfel, în articolul 8
alin. 21 se arată că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar
în fazele premergatoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea
și executarea contractului administrativ. Legea nu definește noțiunea de contract administrativ,
mulțumindu-se să arate în articolul 2 alin. 1 litera c, că sunt asimilate actelor administrative și
contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate
publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice.
Capitolul IV-Caracteristici generale ale contractului administrativ
4.1.Trăsăturile contractelor administrative
4.1.1.Părțile în contractele administrative
Una dintre părțile contractante în această categorie de acte juridice are calitatea de persoană
administrativă sau este un subiect de drept autorizat de o persoană administrativă. Persoana
administrativă reprezintă o autoritate publică, instituție publică sau serviciu public. Intervenția în
calitate de parte contractantă, a persoanei administrative este justificată de activitatea de organizare a
executării legii potrivit competenței conferite de normele juridice în vederea unui interes public sau a
utilizării domeniului public.2
Cealaltă parte contractantă este un particular care se situează in afara sistemului autorităților publice
și are calitatea de subiect de drept privat, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică.
Astfel, un element cu valoare de constantă a contractului administrativ îl reprezintă persoana
administrativă.
4.1.2.Alegea părții cu care se va încheia contractul (cocontractantul) 3
Legea nu stabilește întotdeauna modalitatea de alegere a concesionarului, executantului, operatorului
cu care administrația urmează să încheie contractul, însă nu se lasă organului administrației publice
libertate deplină fixându-se anumite limite. Dintre procedeele utilizate amintim:
-Adjudecarea publică- varietatea cea mai des practicată, operațiune prin care administrația lansează
oferte de a încheia un contract având un anumit obiect, prestarea unui serviciu public, efectuarea unei
1 legea contenciosului admn2 6/1983 referat net
7Contractele Administrative
lucrări, achiziționarea unor bunuri, dându-se posibilitatea unui număr cât mai mare de particulari să
participe la selecție, fiecare dintre cei interesați având posibilitatea să prezinte oferta sa care se dupune
în scris. Adjudearea poate fi deschisă, când toți cei interesați care îndeplinesc condițiile legale se pot
înscrie și participa la selecția de adjudecare sau restrânsă, când administrația se adresează unui număr
restrâns de persoane.
Adjudecarea poate fi decisă de către administrație unora dintre cei care s-au plasat pe o poziție
profitabilă pentru administrație.
-Chemare sau concurs- În acest caz se recurge la o concurență deschisă sau restrânsă dar atribuirea
contractului, se face de administrație după criterii subiective, luându-se în calcul o serie de elemente
oferite de cel ales.
-Înțelegere directă- când administrația începe tratative de la început cu unul sau mai mulți particulari
consacrați în domeniul în care se încheie contractul.
4.1.3.Obiectul contractelor administrative
Contractele administrative au ca obiect realizarea unei activități de interes public care constă în
următoarele : prestarea unui serviciu, realizarea unei lucrări publice și punerea în valoare a unui bun
public.1
În concret, obiectul cotractelor administrative, poate fi concesioarea unor unități economice, servicii
publice sau terenuri in domeniul public al statului, județului, orașului sau comunei.
Obiect al contractului administrativ poate fi și închirierea spre folosință a unui bun din domeniul
public pentru o perioadă determinată de timp.
Tot obiect al contractului administrativ poate fi si execuția sau proiectarea și execuția de lucrări publie.
4.1.4.Forma contractelor administrative 2
Contractele administrative se încheie întotdeauna în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.
Această cerință rezultă în principal din aplicarea principiului legalității care impune forma scrisă atât din
puncul de vedere al forței probante cât și din punctul de vedere al controlului agajării și derulării acestor
contracte.
4.1.5Modificarea și rezilierea contractelor administrative 3
1 6/1982 idem3 idem
8Contractele Administrative
Contractul administrativ poate fi modificat prin acordul comun al părților.
Persoana administrativă sau un subiect de drept autorizat de aceasta, poate să rezilieze unilateral
contractul, atunci când interesul public o cere. Rezilierea unilaterală din partea persoanei adimistrative o
obligă pe aceasta să despăgubească cealaltă parte pentru prejudiciul suferit.
4.1.6.Conținutul contractelor administrative.
Conținutul unui contract administrativ se stabilește pe cale reglementară si pe cale covențională. Partea
reglementară cuprinde clauze cu caracter obligatoriu prevăzute de lege, iar partea convențională, clauze
negociate de părți.1
Clauzele contractuale sunt cuprinse într-un caiet de sarcini în care sunt prevăzute drepturile și
obligațiile părților.
4.1.7.Încheierea contractelor administrative-capacitatea de a contracta
În toate situațiile când administrația încheie un contract administrativ, ea nu face de fapt decât să pună
în valoare o competență a sa, dar, competența administrației este o condiție de a putea încheia contractul,
ceea ce nu dă și dreptul administrației de a „dicta” condițiile contractului.2 Este necesar ca administrația
să se supună pe de o parte propriilor competențe de a contracta și, în același timp dispozițiilor legale ce
stabilesc condițiile de contractare, fiindcă, în toate categoriile de contracte administrația dă viață
realizării unui interes public, iar în multe dintre acestea angajează și fondurile publice. Capacitatea de a
contracta a organelor administrației publice este legată de personalitatea juridică a acestora, pentru că
numai persoanele juridice pot contracta, iar atunci când un serviciu public încheie diferite contracte, se
angajează statul, nu serviciul public.
Legea poate încuviința persoanelor juridice dreptul de a opta asupra naturii juridice a
contractelor ce le încheie de drept comun, sau administrativ, ori, poate să impună ca anumitor categorii
de activități ce revin în sarcina administrației să li se aplice norme de drept administrativ sau de drept
comun. Deasemenea, pot fi determinate și autoritățile ce pot angaja diferite persoane juridice. Astfel,
potrivit Legii Administrației Publice Locale articolul 44 alin 1 litera f3, primarul localității exercită
drepturile și asigură îndeplinirea obligațiilor4 ce revin comunei sau orașului în calitate de persoană
juridică civilă, articolul completând prin litera g,exercitarea funcției de ordonator principal de credite.
1 8/114-1152 net3 adm publica lodcala4 1/319-320
9Contractele Administrative
4.1.8.Executarea contractelor administrative.
Executarea obligațiilor ce decurg din contractul administrativ sunt mai riguroase, iar sancțiunile mai
severe.
Litigiile în legătură cu încheierea, executarea și desființarea contractelor administrative care au a
obiect bunuri din domeniul public intră în competența instanțelor de contencios administrativ, iar nu a
celor de drept comun.
4.1.9.Încetarea contractelor administrative
Expirarea termenului pentru care a fost încheiat, iar una dintre părți sau ambele nu mai doresc
continuarea acestuia și nu există clauze de tacită relocațiune.
Rezilierea de către autoritatea administrativă, cu titlu de sancțiune sau, pe motiv că interesul general
cere, ori a intervenit un act normativ cu forță juridică superioară care dispune încetarea unor astfel de
contrate.1
Rezilierea pronuțată de instanța judecătoreacă care poate interveni la cererea administrației sau a
particularului.
4.2.Clasificarea contractelor administrative
Clasificarea cotractelor administrative se poate face după mai multe criterii, dintre care cele mai
importante se referă la subiecte, la obiect si la modalitățile de încheiere.
4.2.1.După subiecte
Referitor la subiecte, se disting două mari categorii de contracte administrative
contracte încheiate între două autorități ale administrației publice (în general între două persoane
juridice de drept public)
contracte încheiate între o persoană de drept public și un particular (persoană fizică sau juridică
de drept privat)
Părțile actului administrativ de gestiune sunt determinate de natura juridică a acestui act juridic. Din
partea serviciilor publice administrative, contractul administrativ se încheie de2:
-Guvern, care, potrivit art.11 litera „m”3 asigură administrarea proprietății publice și private a statului;
1 de exemplu i cartea 1/321-322 cu privire la c a p locale2 6/2003 legea 90/2001
10Contractele Administrative
-Consiliile județene a administrației publice locale, care conform art. 104 lit „f”1 administrează
domeniul public și domeniul privat al județului;
-Consiliile comunale care potrivit art. 38 litera „f”2 administrează domeniul public și domeniul privat
al comunei sau orașului.
De cealaltă parte, subiect al contractului administrativ este cel mai adesea un particular, persoană
fizică sau juridică.
4.2.2.După obiect
În ceea ce obiectul contractului administrativ, acesta îl poate forma:
prestarea unui serviciu public
realizarea unei lucrări publice
punerea în valoare a unui bun din domeniul public
alte utilități publice, acestea încadrându-se într-o clasificare gerenală prezentată în doctrină,
conform căreia3 contractele administrative se împart după obiect în doă mari categorii, contractele care
sut încheiate pentru realizarea serviciilor publice destinate punerii în valoare a bunurilor domeniului
public și, respectiv, contractele care sunt încheiate pentru realizarea altor servicii publice (în învățământ,
sănătate, menținerea ordinii publice etc.).
Realizarea obiectului contractului administrativ contribuie la satisfacerea intereselor generale ale
comunității.
4.2.3.După modalitatea de încheiere
Referitor la încheierea contractelor administrative, aceasta se face în diferite moalități, deși cel mai
frecventă este licitația publică. Ca excepție4, este cunoscută ca modalitate e încheiere a contractelor
aministrative și prin simpla învoială. Când legea prevede o asemenea posibilitate, aceasta este limitată la
o anumită sumă. O altă situație se referă la cazul în care și contractul se încheie prin învoială, dar pentru
admisibilitatea sa este nevoie de aprobarea Guvernului sau altei autorități ierarhice.
Capitolul V-Tipuri de contracte administrative5
5.1. Contracte administrative reglementate de legislaţia românească
Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice
Contractul de concesiune
1 legea 215/20012 idem3 8/1164 6/2005 enumerare din silviu cătălin săraru –ch beck contractele administrative bucuresti 2009
11Contractele Administrative
Contractul de achiziţie publică
Contracte privind transportul pe căile ferate
Contractul de împrumut public
Contractul de grant
Contractul de parteneriat prin care se înfiinţează un consorţiu universitar
Diverse contracte de asociere între persoane juridice de drept public şi de drept privat
reglementate de legislaţie
Contractul de locaţie a gestiunii
Contractul de atribuire în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică
Contractul de management public
Contractul de finanţare de către Uniunea Europeană prin fondurile de preaderare şi prin
fondurile structurale
Contractul de închiriere a unui bun din domeniul public
Capitolul VI-Regimul juridic al contractelor administrative
În ce privește regimul juridic aplicabil contractelor administrative, acesta împrumută unele
caractere din dreptul privat, cum ar fi condițiile de validitate ale contractului, dar se distinge prin două
elemente esențiale, și anume: se bazează pe inegalitatea juridică a părților, iar autoritatea publică, parte
în contract, nu dispune de o libertate de voință identică cu cea reglementată de dreptul privat.
Competența autorităților publice sau persoanelor juridice de drept public este determiată de lege, este
circumscrisă realizării interesului general și din acest motiv ea este expres determinată prin actul
constitutiv sau actul normativ de organizare și funcționare a autorității respective.1
Fiind un contract cu ajutorul căruia administrația își realizează o parte din sarcinile sale, regimul
juridic aplicabil contractului administrativ este unul exorbitant, de drept public în special, având și
clauze negociate, ceea ce îi conferă un regim mixt de drept public și de drept privat. Prerogativele de
drept public la îndemâna administrației constau în faptul că administrația încheie contractul pentru
realizarea unor sarcini de interes public, aspect care o pune într-o situație privilegiată, cu posibilitatea de
a impune clauze exorbitante în contract, de a controla modul de executare a contractului și, nu în ultimul
rând, de a dispune unilateral rezilierea contractului.2
Contractul administrativ urmărește o mai bună funcționare a serviciului public, la baza căruia se
afla principiul egalității părților contractante, și de aceea nu presupune un echilibru perfect de interese,
1 e popa 2002 p 2952 i corbeanu 2002 p 110
12Contractele Administrative
autoritatea administrativă contractantă urmărind interesul colectivității. Astfel, administrația publică își
exprimă voința ca și cum această voință ar fi superioară celei a particularului, mai „respectabilă”.1
În cazul contractelor administrative, elaborarea clauzelor contractuale nu este un proces ce rezultă
din negocierea dintre părțile contractante, deoarece una din părți-administrația-stabilește în mod
unilateral conținutul clauzelor, iar cealaltă le poate doar accepta sau refuza în bloc.2
În realitate, trebuie făcută distincție după cum bunurile aparțin domeniului public sau privat al
statului, județului, orașului sau comunei.
Astfel, în timp ce pentru actele administrative de gestiune care privesc bunuri ale domeniului privat
competența de soluționare a conflictelor ar trebui să revină, într-adevăr, instanțelor de drept comun,
pentru actele administrative de gestiune care privesc bunuri ale domeniului public, competența de
soluționare a conflictelor ar trebui să revină instanțelor de contencios administrativ, pentru simplul
motiv că este vorba despre contracte administrative.
Sub temeiul Legii nr. 29/1990, jurisprudența s-a dezvoltat în sensul că litigiile legate de încheierea,
executarea și încetarea contractelor administrative erau de competența instanțelor de drept comercial, în
timp ce litigiile legate de organizarea licitațiilor și atribuirea contractelor administrative, care erau
socotite acte administrative de autoritate, intrau în competența instanțelor de contencios administrativ.3
Această poziție s-a schimbat, după cum vom arată pe larg în prelegerile consacrate instituției
contenciosului administrativ, prin soluția promovată de Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, care, pe de-o parte, definind actul administrativ, are în vedere sensul larg al acestei noțiuni, ce
include și contractele administrative, aspect deja evocat, iar pe de altă parte, admite în continuare, ca și
vechea reglementare, ca excepție de la controlul în contencios administrativ, actele administrative pentru
modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Din economia Legii nr. 554/2004 rezultă că în cazul contractelor administrative este aplicabil
regimul juridic de drept administrativ atât în ceea ce privește litigiile referitoare la atribuirea acestor
contracte de către autoritățile publice, cât și în ceea ce privește litigiile care vizează încheierea,
executarea și rezilierea contractelor administrative.4
În ce privește restul contractelor încheiate de autoritățile administrației publice, care se supun
regulilor dreptului comun, în situații conflictuale acestea urmează să fie cenzurate în instanțele de drept
comun, intrând în categoria actelor exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ
datorită existenței posibilității controlului judecătoresc în baza normelor dreptului privat.
1 i iovanas 1997 p 752 e popa 2002 p 2973 e albu---2008 p 694 idem
13Contractele Administrative