Liceul Curs

Specializarea:

Controlul statisticReferat

Coordonator:Prof.

Elev:

Anul

Brăila2013

Controlul statistic

Cuvântul „control” poate avea mai multe sensuri, în funcţie de contextul în care se află. Spre exemplu, în fraze de felul: Omul trebuie să controleze mediul înconjurător. Iordache nu mai poate controla balonul. sau Mafia controlează traficul de valută falsă. acesta se referă la „o constrângere, desemnând forţă, putere”1 sau poate fi văzut ca o „putere asupra lucrurilor”2. De asemenea, controlul poate fi şi o formă de influenţă socială sau „autoritate asupra altora”3. Cele două modalităţi în care am definit până acum termenul nu ne ajută însă să înţelegem controlul din punct de vedere managerial. În continuare, vom analiza conceptul din această perspectivă!

Astfel, controlul apare ca o „activitate care măsoară performanţa şi dirijează acţiunea către sarcini prestabilite”4. O definire mai clară găsim în lucrarea „Management” semnată de O. Nicolescu (Ed. Economică, Buc., 1996)5: controlul este „ansamblul proceselor prin care performanţele firmei, subsidiarelor şi componenţilor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive”. Prin urmare, putem spune că acţiunea de control este una foarte importantă, care pune ordine în „haosul” dintr-o întreprindere. Astfel, oamenii ştiu unde se află pe drumul către atingerea unor obiective, a planului pe care firma şi l-a propus spre îndeplinire.

Principalele elemente ale unui proces de control sunt6: o sarcină (obiectiv) prestabilită; un mijloc prin care se măsoară realizările efective; un mijloc de a compara performanţa efectivă cu obiectivul; un mijloc de a corecta performanţa în aşa fel încât să se atingă ţelul planificat.

Activitatea de control are de regulă trei obiective7:a) trebuie să identifice, să izoleze şi să trateze produsele care nu corespund din punct de vedere

al calităţii – pentru ca acestea să nu ajungă (neintenţionat) în posesia clienţi;b) trebuie să elimine sau să minimizeze consecinţele unei neconformităţi;c) trebuie să analizeze cauzele şi să reducă impactul negativ asupra clienţilor şi evident asupra

imaginii întreprinderii.Întrucât prezenta lucrare este întocmită pentru disciplina numită managementul calităţii ne

vom referi în continuare la ideea de control al calităţii. Realizarea unei analize a calităţii e necesară întrucât „calitatea producţiei variază în fiecare sistem de operare, iar această variaţie creşte costurile operaţiunilor”8. Cercetarea capacităţii de proces ajută la înţelegerea şi controlul variaţiei, fapt care duce la creşterea calităţii producţiei. „Studiile de capacitate măsoară perfomanţa de proces în condiţii cronice, în absenţa unor variaţii sporadice. Ele oferă o estimare a capacităţii de proces de a realiza o producţie care satisface specificaţiile”9.

Ca urmare a îmbunătăţirii sistemului de a compara calitatea produselor şi serviciilor cu standardele (de calitate) prestabilite de către ingineri şi proiectanţi, fapt petrecut la sfârşitul mileniului trecut, controlul a devenit din ce în ce mai eficient. Îmbunătăţirea se datorează în principal „aplicării metodelor statistice şi folosirii teoriei probabilităţilor în acest domeniu”10.

1 Radu Emilian, Iniţiere în managementul serviciilor, Editura Expert, Bucureşti, 2001, p. 2172 ibidem.3 ibidem.4 ibidem.5 apud Radu Emilian, op. cit., p. 2166 Radu Emilian, op. cit., p. 2167 Cecilia Pop, Managementul calităţii, Editura Tipo Moldova, p. 2408 Everett E. Adam, Jr., Managementul producţiei şi al operaţiunilor, Editura Teora, Bucureşti, 2001, p. 6399 idem., p. 64010 Radu Emilian, op. cit., p. 226

2

Controlul statistic se realizează pe bază de eşantioane. Mostrele prelevate la diferite intervale de timp „sunt testate pentru a furniza date în legătură cu calitatea curentă, normală”11.

Se pot constata abateri de la standard în principal din două motive12:1) din cauza selecţiei arbitrare a eşantionului;2) dintr-o cauză reală, de exemplu: uzura peste limitele admise a unei scule de aşchiere.

În aceste condiţii trebuie să se facă distincţia între cele două tipuri de abateri! Dacă nu există o cauză reală pentru aceste devieri de la standard (utilaje decalibrate, angajaţi insuficient calificaţi sau incorecţi, materii prime necorespunzătoare etc.) nu este necesară acţiunea de corectare13.

Această problemă este dezbătută şi în altă parte unde se vorbeşte despre erori în crearea eşantionului. Pe baza eşantionului se ia decizia acceptării sau respingerii a unei expedieri (sau lot) dintr-un produs. Nu se vor inspecta toate unităţile, ci vor fi alese aleator câteva şi pe baza lor se va lua decizia pentru întregul lot. „Opţiunea legată de numărul de bucăţi ce vor fi inspectate şi de limitele neconformanţelor depinde de toleranţa erorilor de eşantionare şi de nivelurile dorite ale calităţii”14.

O greşeală, însă, poate duce la respingerea unui între lot de produse – în majoritate de bună calitate – pentru că unităţile selectate spre verificare au în majoritate defecte (eroare de tip I sau riscul producătorului). De asemenea, se poate întâmpla şi invers: ca un lot de calitate slabă să treacă pentru că unităţile selectate spre verificare sunt mai toate de calitate bună (eroare de tip II sau riscul consumatorului)15.

Statisticienii deţin instrumentele necesare pentru a evita astfel de erori, folosindu-se de tabele pentru determinarea mărimii eşantionului, a gradului de risc în formarea acestuia etc.16

Riscurile fiecărui plan de eşantionare, precum şi capacitatea acestuia de a determina corect care lot este de calitate bună sau slabă, sunt prezentate în curbele caracteristicilor de operare (OC)17.

Fig. 1 Exemplu de Curbă OC pentru n=30 şi c=218

11 ibidem.12 ibidem.13 ibidem.14 Everett E. Adam, Jr., op. cit., p. 64215 idem., p. 63416 Radu Emilian, op. cit., p. 22617 Everett E. Adam, Jr., op. cit., p. 64218 idem., p. 640

3

Managerul nu trebuie să fie şi el statistician, ci mai degrabă trebuie să fie capabil să interpreteze corect rezultatele pe care specialiştii i le pun la dispoziţie. El poate dispune de diagramele pentru controlul calităţii19 – adică, de mijloace grafice eficiente şi lesne de descifrat, care să-l ajute să-şi facă o idee despre cercetările statistice efectuate. În aceste diagrame sunt înregistrate caracteristicile critice ale eşantioanelor. Există mai multe tipuri de diagrame de control. De exemplu, diagramele X şi R „sunt folosite pentru a controla variabilitatea caracteriticilor, cum ar fi greutate sau lungime, care pot fi măsurate pe bază continuă”20.

Fig. 2 Exemplu de diagramă de control X21

Fig. 3 Exemplu de diagramă de control R (pentru verificarea durităţii etanşeizării ferestrelor)22

Pentru controlul atributelor vom avea de-a face cu diagrama p care prezintă procentul de defecte. Aceasta e folosită „când o unitate de producţie poate fi clasificată ca fiind bună sau proastă, în funcţie de faptul dacă prezintă sau nu prezintă o anumită caracteristică”.

Fig. 4 Exemplu de diagramă de control a procesului de defecte (diagrama p); n=3023

19 Radu Emilian, op. cit., p. 22620 Everett E. Adam, Jr., op. cit., p. 64021 idem., p. 61722 idem., p. 62523 idem., p. 628

4

Ne propunem să încheiem prezenta lucrare amintind faptul că „un control sporit nu înseamnă în mod automat un control mai bun”24. Controlul trebuie să se facă într-un mod raţional, identificându-se punctele critice (cheie sau limită). Dacă organizaţia se concentrează asupra acestora va permite „subalternilor să-şi menţină controlul propriu şi astfel reduce sentimentul că membrii au libertate restrânsă în rezolvarea situaţiilor aşa cum cred de cuviinţă”25.

BIBLIOGRAFIE:

1) Cecilia Pop, Managementul calităţii, Editura Tipo Moldova;2) Everett E. Adam, Jr., Managementul producţiei şi al operaţiunilor, Editura Teora,

Bucureşti, 2001;3) Radu Emilian, Iniţiere în managementul serviciilor, Editura Expert, Bucureşti, 2001.

24 Radu Emilian, op. cit., p. 22225 idem., p. 223

5