ff, N o . 6 3

CULTUR FOAE DE CULTURA Ş! DE EDUCAŢIE CETĂŢENEASCA = A SOCIETĂŢII „CULTURA POPORULUI" = = = = =

A B O N A M E N T E A N U A L E :

pentru săteni 3 0 lei : A P A R E IN F I E C A R E D U M I N E C Ă «•»Mf«»4tl>*>»M*ta«t»tM*»W»t«t««»WtHlim>Him»i

REDACŢIA Şi ADMINISTRAŢIA : Щ AUtOrftilţl ѲО lOl S H>IMM*Ht««MM«*MtM*

întreprinderi financière - - • " " І Л —

Ö \ J IÁI • —«•—••—eeee———eeeeeeeттешmmm«—»eeee—eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee«»»«.«»«««««««—«•——i«t««««• U . - ,—»,» -« — M « «41 î— е * І л О^МашѢ^ î

Ю0 lei : REDACŢIA : Telefon No. 4 6 6 : ADMINISTRAŢIA : Telel. No. 186 j S . r a d a Memorandului No. 21, in Sala Reduta : •eeeeeeeeeeeeeeeeoeeeee»»e— > w « h m í i » » w » е—еее-ч

Calendarul Săptămânei pe luna Iulie C A T O L I C O R T O D O X

10 Luai Amelia 27 C. Sainson 11 Marţi Benedict 28 Ciru şi Ioan 12 Mercuri Guilbert 29 P. şi Pavel 13 Joi Margareta 30 Sobor 12 Ap. 14 Vineri Bonaventura 1 S. Cosma D. 15 Sâmbătă Răsp. Apost. 2 P, Maici D. 16 Duminică Walter Marina 3 M. Jacint

- | - T a c h e l onescu Sunt unii oameni cari nu

numai prin viata lor bine­făcătoare sunt f o l o s i t o r i neamului ci chiar şi prin moarte. Unui din aceştia a fost marele barbat de stat Tache lonescu, care a murit z ie le trecute la Roma şi, adus tn ţara, a fost în­mormântat, in jalea adâncă a unui neam întreg, la mă­năstirea Sinaia.

Aproape o jumătate de ;ѵеаг politica neamului ro­mânesc a avut norocul ca, alături şi de atâţia alţii, să f i e îndrumată, şi u n e o r i chiar stăpânilă, de gândul , hotărârea şi acţiunea . a-cestui mare dispărut ŞÎ în această jumătate de veac, care, ca pregătitoare a Ro­mâniei Întregite de azi, a fost şi cea mai frământată, Tache lonescu, ca ori şi care om Dolit ic, a cunoscut a-lăluri de gloria сэіге care tot mai mult îl mânau ale* •"île sale însuşiri şi amă-raciunele, loviturile ş i une­ori şi înfrângerile, pe care vălmăşagul luofei ş i nestă pânirea paternilor i le pu­neau în cale.

Puterea sufletească cu care îşi călăuzea pricepe­rea şi însuşirile naturale, spre folosul neamului a fost aşa de mare însă, fncât cu toată patima vieţei poli» tice,—în nenumărate grele împrejurări, a reuşit ca în­suşi duşmanii să-i r e c u ­noască patriotismul, iar a-cum, la moarte, neamul în­treg, în frunte cu toti con­ducătorii săi, 1 au înmor­mântat ca pe un mare fiu al naţiei.

Acum tocmai când trăim cea mai măreaţă clipă din istoria neamului nostru—

întregirea şi desrobirea,— nu se pulea uita contribu­ţia pe care Tache lonescu a dai-o într'o mare şi ho­tărâtoare măsură, încă de la începutul vieţei sale po­litice.

Nu se puU a uita nici de pri­eteni, nici de duşmani şi nici de popor. Şl tocmai fiindcă nu s'a uitat, ci, într'o sin­gură batae a intmei, toţi au pus o lacrimă şi o floare tn drumul de la graniţa ta­rei şi până la mormânt, moartea sa a fost prilejul folositor al unei măreţe manifestări a solidarităţii de neam, aşa precum viaţa sa a fost un puternic mijloc de creare a aces'.ei soli­darităţi.

Şi nu numai că neamul nostru nu putea să-şi uite recunoştinţa către a c e s t mare îndrumător al său, dar nici străinii, nici ţările mari ale Europei, tn care atât de mult au îost cunos­cute şl recunoscute price­perea şi marile talente ale acestui Român nu 1 puteau uita. Toate z'arele mai mari ale Franţei, Angliei, Italiei, Germaniei şi Americe», au vorbit cu prilejul mortel sale, despre acest mare barbat de stat al ţ â r e i noastre, ca despre un mare european, din acţiunea că­ruia, nu numai ţara sa a tras foloase ci însuşi Europa.

Iată aşa dar, cum chiar ş i p r i n moarte a con­tribuit la înălţarea neamu­lui său în ochii lumii.

Câtă mândrie trebuie să simţim fiecare din noi, când, citind presa întregei lumi civilizate, o vedem îndoli­ată şi jelind alături de noi pierderea unui fiu al nea­

mului nostru, ca pe o per­dere a lumii civilizate.

Cât de mult folosesc unii oameni, cari, trecând ca o stea luminoasă prin viaţa aceasta, lasă tn urma-le atâta lumină încât mai poate încă călăuzi generaţiile şi după ce se afundă în a-bisul nemărginire!!

EMIL VASILIU

— &

O lege. Trăia tntr'o vreme un rege, Şi regele-acela avea In legile-i drepte şi-o lege, In care spunea:

„Dator e oricine din fără S aducă'n gradinele mele O floare şi'n schimb să ne ceară O floare din ele".

Cu flori, mii de feluri veneau Câ dreptul aveau şi la spini Şi-astfel de grădini înfloreau Cum az nu-s grădini...

Ce vesel trece acel rege Cărări unduite prin florii Ce drag îi era aşi culege Buchetele'n zori!

Sä pue'n iatacul domniţei Prin uase de aur buchete, S'anine'n şuvoiul cosiţei Frumoasei lui fete...

Grădină cu mii de răzoare... Şi regele veşnic gândea Că poate fi' încă vre-o floare De care'n grădină n'avea...

m Veni un străin călător Şi-i zise „O, rege slăvit, „Cu floarea de care-s dator La tine-am venit.

E-o floare cum nai tn grădină Bogată'nfloreşte în salbă Ca spuma în joc de lumină E floarea mea albă.

Dar floarea mea este vrăjită Să fie stropită în zori De-o fică de rege iubită, Alt fel nu dă flori.

Cu drag primi regele floarea, Şi luni după luni au trecut Frumoasa lui fată, cărarea, De zori şi-a făcut.

• Străinul voia după lege Să-şi iee şi dânsul o floare, Şi dreptul avea 4işi alege Din mii de răzoare.

Şin zorii vrăjiţi cu'n descântec Cu floarea plecase în lume... Ducând încă-o floare şi-un cântec Pe căi fără nume.

- ѳ -

C ă t r e ş c o l a r i i d e p r e t u t i n d i n i S'a încheiat un an de muncă. Fiecare s'a reântors în sânul

familiei ori pe lângă rudele cari îi ajută la învăţătură.

Din inima oraşului sgomotos unde e şcoala, ori de prin târ­guri cu şcoli mai mici, toţi şi-au luat rămas bun de la colegii lor, şi s'au împrăştiat prin satele liniştite, înconjurate de livezi şi grâne, prin satele cari îi aş­teaptă cu mângâerile mamii şi cu zâmbetul de mândrie al tatii.

Unii mai fericiţi de laudele că­pătate la examen, de premii şi cuvinte de încurajare, alţii mai trişti, că munca lor n'a fost de­plină, că notele lor sunt mici, ori poate au rămas repetenţi, dar toţi purtând cu ei tinere ţa, şi nădejdea, toţi ducând cu ei viaţa, minunata viaţă a copilăriei.

Cel care scrie aceste rânduri nu s'a despărţit de această viaţă, gândurile mele sunt toate cu voi vă urmăresc pretutindini, mă bucur în clipa tn care unul a primit un dar frumos, mă bucur când unul a îmbrăcat o haină nouă, şi sunt trist şi umil îm­preună cu cel ce e desculţ, şi cu hainele sdrenţe că nu are cine să-i dee, nimeni, nimic.

Voi şcolarii de pretutindini, bucurafi-oă, că pentru fiecare, Dumnezeu a lăsat o parte din bunurile lumii. Nimeni nu se poate apropia, nimeni nu vă poate lua ceia ce este al vostru. Duceţi dar cu toţii pe la casele voastre, numai şi numai bucuria. Şi pentru cei premiaţi, laudele şi iubirea părinţilor, nu vă fie către prea mare răsfăţ, şi pentru cei re­petenţii dojenele nu vă fie cu prea multă amărăciune.

Vacanţa trebue să fie o. săr­bătoare şi pentru ca sărbătoa­

rea aceasta să fie cu adevărat frumoasă, trebue multă inimă, mult avânt.

Nu uitaţi nici un moment că sunteţi cu toţii copii. Roadele muncii voastre se var culege mult mai târziu, şi măsura cu care se vor măsura nu se cu­noaşte de pe acum.

Nu vă rămân de cât jocurile, frumoasele jocuri în care suf­letul se împreună cu tot ce ne încunjoară, şi soarbe din isvorul de înţălepciune al naturei ne­mărginite.

Jucaţi-vă şi faceţi din vacanţă o sărbătoare cum numai inima copilului poate să şi-o închipue.

Uitaţi-oă în jurul vostru, şi veţi vedea cum împreună cu voi, se joacă ^stoluri de fluturi. Pie-caţi-vă în iarbă şi vedeţi miile de gâze smălţuite, urmăriţi-le, cunoaştefl-le, dar nu vă atingeţi de ele, căci sunt aşa de plăpânde şi mor când nici nu vâ gândiţi.

Ierbarul să vtf fie câmpia în­treagă, şi nu aâ întrebaţi prea mult de rostul unei flori, de ros­tul unei plante, tuci nimeni nu-i ştie rostul, decât Dumnezeu.

Ascultaţi murmurul isvarelor, pătrundeţi-vă de sclipirile unde­lor repezi ce joacă pe râu, pur-taţi-vă privirile cu norii albi ori întunecaţi ai văzduhului, şi lă-saft-vă Ш bătaia furtunilor căci totul, totul este pentru ca să creeze în voi realitatea fără de minciună, şi iluzia care va a-junge să fie realitate.

Ascuîtaţi-vă pe voi înşivă, ju­caţi-vă mult, şi nu uitaţi că va­canţa trebue să fié o sărbătoare.

G. TALAZ

-B-

C R O N I C A E X T E R N A Germania

In Germania e mereu fierbere decând Ou înfrângerea eî, Pecând înainte de răsboiu aveau nu numai un împărat, dar şî mai mulţi regi şi alţi principi în fruntea statelor, cari compuneau Germania; acum totul e repu­blică. Lucrul acesta nu le place nie boierilor, nici multor ofiţeri cari au trebuit »ă părăsească serviciul militar, mai ales că Germaniei nu i-s'a mai dat voe să ţină armată, ci numai o trupă pentru paza lăuntrică. Atât bo­ierii, cât şt foştii ofiţeri şi o parte bună din burghezime (oră­şenii, cari nu sunt lucrători) er dori să-1 aducă pe Împăratul înapoi. Lucrul acesta însă nu-1 sufere ni i Franţa şi aliat» le ei, dar nici partea cea mai mare a poporului german, mai ales mun­citorimea. Astfel monarh'ştii,

adecă cei ce vor iarăşi împărat şi reg (adecă monarhi) au in­ternist soc etăţi secrete, ça să lucreze pentru reintroducerea monarhiei şi înlăturarea celor contrari lor. Şi pe germani i a sălbătăcit răsboiul, căci luptă nu numai prin gazete şi întru­niri, ci şi cu bombe. Monarhist ii caută să prăpădească pe ceice surit acum în fruntea Germaniei zicând că aceştia nti fac decât pe pofta mai ales a francezilor şi Belgienilor, cari cer tot.mâi mulţi bani despăgubire pentru relele, ce i le-au făcut Ger­manii. Na de mult au omorât pe Rathenau, ministrul de ex­terne. Ucigaşii au fost prinşi şi republicanii se pregătesc să ia măsuri aspre pentru apărarea republicei, desf inţând. societă­ţile monarhiste, arestând frun­taşi de ai 'or şi oprind orice propagandă in contra republicei

Paq. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 63 . Iul'e 1922

Anglia şi I r l anda Vi • Anglia ispăjeşte pă :a te vechi.

Sünt sute de ani decând a cu­prins ţara vecină Irlanda, şi aceasta o insulă mare. Locui­tor i, Ir ii, rămânând catolici dupăce Ecglezii se făcură pro­testanţi, au^fost prigoniţi rău, pe urmă li s*â räp t şi pămân­tul, ei rămânând numai aren­daşi pe el, iar stăpâni venindu-le boieri englezi. Urmarea a fost sărăcirea Irilor şi emigrarea lor in Statele Unite din Ameri­ca de-Nord, ûnde sunt în nu­măr tot atât de mare ca în vechea lor patrie.

Irii nu s'au supus aşa lesne Englezilor, Căci au făcut adese ori revoluţiuni, iar dm veacul trecut încoace, au început să lucreze şi cu bombe şi dinamită împotriva vechilor lor asupritori a Englezilor, a căror limbă de altminteri o vorbesc, căci pe cea liră au uitat-o aproape toţ , S a u găsit şi înire fruntaşii en­glezi bărbaţi, cari recunoscând nedreptatea făcută Irilor au vrut să le uşureze viaţa dându le si autonomie, adecă dreptul de a se administra singuri. Aşa a vrut să facă fostul prim m'nis-tru englez Gladstone. Dar nu a isbutit. In sfârşit Lloyd George, prim-ministrul de acum, ca să pună capăt omorur lor, cari nu se mai terminau, şi nedreptăţii de veacuri săvârşi 'e contra biior, a dat Irlandei o autonomie foarte largă. Constituţia, adecă legea fundamentală a Irlandei, dă acestei ţări camera (deta) ei deosebită, minister deosebit, armată deosebită, adecă o in­dependenţă aproape întreagă, aşa că Irlanda e unită cu An glia cealaltă aproape numai prin aceea, că regele Angliei e tot odată şi rege al Irlandei.

O parte din Iri nu s a u liniştit insă nici acum şi războiul con­tinuă acum între Irii, cari vor. să rămână sub regele Angl.ei şi intre cei republicani. Dar po­porul e sätul acum de vărsările de sânge şi vrea linişte.

P e n t r u o r f a n i i n o ş t r i

= = C E T I Ţ I

Ş I R Ă S P Â N D I Ţ I

„ C U L T U R A P O P O R U L U I "

C A R E T R A E Ş T E P R I N V O I Ş I P E N T R U V O I .

Războiul cel mare, care nouă ne-a adus unitatea naţională mult dorită de veacuri, a cerut jertfe uriaşe dela toată lumea. Intre jertfele acestea nu trebue să socotim numai pe cei morţi în război S Î U retraşi invalizi la casele lor, i şi sutele de mii dw copii rămaşi fără tată — orfanii. I Щ

Dela început iacă, atât cetă­ţenii singuratic, cât şi statul s'au interesat de söartea acestor copii orfani, cetăţenii de mâine, ai României întregite, si s'a în­fiinţat societatea Ocrotirea Or­fanilor de Război. Aceasta so­cietate, care şi a ţinut zilele trecute adunarea la laş', are până acum în toată România 108 orfelinate, în cari se adă-postes : peste 8800 orfani, iar acasă la ei ajută 55 mii de or­fani. Societatea a cheltuit într'un an peste 43 mii oase de lei, din ace s ea 34 milioane date de stat.

Conducerea şi administraţia societăţii se face dintre 80 co mitete regionale şi judeţene, iar ţara întreagă e împărţită în 9 regiuni. Iată Ce s'a lucrat in fiecare din aceste regiuni :

Regiunea Iaşi are 15 filiale (despărţâminte) cu 29 orfelinate întreţinând 2537 copii şi azis-tând (ajutând) la domiciliu (a-casă la ei) 6288

Regiunea Bucureşti are 12 filiale cu 23 orfelinate îutreţ -nând 1891 co?ii şi azistând la domiciliu 10458.

Regiunea Craiova are 5 fiii ale cu 9 orfelinate întreţinând 504 copii şi azistând la domi­ciliu 10512

Regiunea Chişinău (Basara­bia) are 9 fi'iale cu 7 orfelinate întreţinând 729 copii şi azistând la domiciliu 4325 orfan*.

Regiunea Cernăuţi (Bucovina) are 13 filale cu 4 orfelina'e, întreţine 216 copii, azisiă )a domiciliu 10744

Regiunea Sibiu (Transilvania) are 10 fi'iale cu 10 orfe'inate, întreţine 633 copii şi az'stă la domiciliu 3212 orfan'.

Regiunea Constanţa (Dobro-gea) ere 4 f.liale cu 6 orfeli nate, întreţine 531 copii şi azistă la domic'liu 1342.

Regiunea Timişoara (Banat) are 3 filiale cu 3 orfelinate în­treţine 400 cop i şi azistă la do­miciliu 1081 orfani.

Regiunea Cluj (Transilvania) are 9 filiale cu 13 orfelnate, întreţine 1159 copii şi azistă la dem ciliu 5084 orfani.

Dupăcum se vede din datele acestea, societatea şi statul fac o ispravă frumoasă. Dar în ţara întreagă sunt peste 550 mii de orfani, între cari 40 000 orfani de amândo părinţi şi 310 mii orfani numai de tată. Adevărat, că mulţi din aceşti orfani nu au nevoie de ajutorul material al nostru, dar totuşi rămâne Un număr înspăimântător de mare de orfani lipsiţi de orice ajutor. Aici trebue să sărim cu topi în ajutor în ce priveşte îndeosebi satele noastre, fie are om gos­podar ar trebui să şi a ibi 2—3 orfani ai lui, a căror mamă o ajută dia când în când cei puţin cu ceva de ale mâncării. Ro­mânul a fost totdeauna vestit pentru mila lui faţă de cel ne­căjit. Ei bine, nu se poate necaz mai mare decât cel al orfanilor şi văduvelor, după cűm ne spune de al tmnteri şt M â n t u i t o r u l Christos,

— a —

ISTORIA ROMÂNILOR

Ţ Ă R A N I I

VI.

Bine ar fi fost pentru locui­torii Transilvanie , t i rani , nobili şi orăşen 1 , dacă s'ar fi respec­tat condiţiunile păcu încheiate la Mănăştur (lâcgă Ciuj) la 6 Iulie 1437. Dar nobilii iscăliseră pacea de frică şi cu gândul de a ş i călca jurământul

La 15 Septembre 1437, nobi Iii, Săcuii şi Saşii se adună in Capâlna (jud. Solnocului) şi în cheie împreună o alianţă întă­rită cu jurământ obligându se să se ajute unii pe a l ţ i contra

ţăranilor. La alianţa aceasta ii zice In istorie latineşte unio irium natdnum ; adecă unirea celor trei ncţiuni (nobilii, Săcuii şi Saşii, nu şi ţăranii unguri.

Nobili', cari câştigaseră acum de partea lor pe lângă Săcui şi pe S a ş , se s'unţiau destul de tare, ca să şi calce jurământul depus când în pacea dela Mă-năşturul Clujului. Ei pornesc în cete mari Contra ţăranilor, dar sunt bătuţi, căci ţăranii se apără vitejeşte. Văzând cele „trei na­

ţiuni" jefuitoare de Români, că ni i de data aceasta nu pot face nimic cu puterea, încearcă de nou vech ul m jloc de a i înşela cu vorbe dulci de pace. Tiranii , din mnorocire , se Încred ţi acum în vorba domnilor, şi fa­che e, la 6 Octombrie 1437, o pace provizorie, prin care se învoes:, ca deocamdată să în ceteze orice duşmănie în're domn şi ţărani, iar condiţiunile păci' statornice eă le hotărască pentru totdeauna împăratul Ger­maniei Sigismund, care era şi rege al Uagariei. Dar acesta muri la 9 Dejerxbrie 1437 fără să apuce să hotărască in pri­vinţa neînţelegerilor d n t r e boeri şi ţărani. Cele „trei naţ.Uni" călcându şi de nou j îrământul, începu să asuprească de nou pe t i rani . Aceştia se despart în cete şi una mai mare porneşte spre Aiud, pe care îl Cuprinde, alta spre Ciuj, care şi el cade in manile ţăranilor. Pe tot dru­mul ard şi pustiesc curţile boe-reşti, iar cetele celor „trei na­ţiuni" ard satele româneşti, iar pe ţăranii, cari cad în manile lor, îi omoară. Ajungând o ar mată boerească la Aiud, dă foc oraşului, ca să alunge pe ţăra­nii îastSpânîţi în acest oraş. Apo\ se strâng de nou la Turda, unde la 2 Februarie 1438 îao-es2 tovărăşia încheiată la Ci -pâlna spunând acum pe faţă, că scopul lor e să stârpească pe bUstimaţii de ţărani răscu­laţi

întăriţi astfel prin noua în­cheiere a alianţei, pornesc con­tra ţăranilor cu şi mai mulfă furie. A-eştia erau risipiţi acum în cete, mai mari şi mai mici, mai erau poate şi slăbiţi în vo­inţa de a lupta până la nltima picătură de sâage, căci se gân-d'au mereu la familiile lor, cari erau poate ucise de boeri. îm­potrivirea lor nu mai era ca mai înainte- Ei fură bătuţi, şi una din căpeteniile lor, Antonie, fu ucis de nobili şi tăiat bu­căţi la Mănăştur, iar alţii nouă tovarăşi ai iui fură traşi in ţeapă pe dealul dinaintea ora­şului Turda. Ţăranii se risip-ră acum, dar mulţi au fost prinşi de boen şi mutilaţi, tăindu-le adecă la unii nasul, la a l ţ i ure­chile, la flţii buzele, iar la a l ţ i scoţându-le ochii şi astfel dân­du le drumul acasă, Ci să bage groază în întreaga ţărănime. Dar şi boer'.i s ău îngrozt, căci de-acum înainte începură a şi întăr. curţ le încunjurândii le cu şanţuri şi ziduri înalte, ba urni mai bogaţi îşi făcură chiar cas­tele. Ruinele acestora se mai văd şi acum, pe alocuri în Tran silvania, semn al deşertăciunii

omeneşti şi al biruinţei drep­tăţi . ikv

Vrednic de ţinut minte este faptul, că deşi la aceasta revo­lut une ţărănească au lu*t parte ş ţărani ungur , scriitorii de istorie unguri raărturist s :, că toate măsurile de asuprire luate de cele „trei naţ uni" au fost îndreptate numai contra Roma nilor.

Cu toate că ţărănimea fusese înfrântă, ea a continuat să în­cerce câştigarea libertăţii. In anul 1468 au fost miş.ări revo­luţionare la Români, căci voiau sâ-i s lească sâ plătească dijmă şi preot lor catolici. In anul 1473 se mişcau ţăranii săcui, foşti până atunci l-beri ca şi cei ro­mâni mai de muit. Dar pe Să­cui îi ajunsese pedeapsa lui Dumnezeu pentru ajutorul dat boerilor coatra ţăranilor români în anii 1437 şi 1438. Cnej i Să-cuilor, numiţi primori, începu­seră să încalece pe ţăranii să­cui iobăgindu i. Săcuii cerură ajutor dela Ştefan cel-Mare al Moldovei şi de l i regele Polo­niei. Amestecâadu se regele Ma-teiu Corvinul, Sâcuii au fost deocamdată potoliţi, ca totuşi să ajungă mai târziu, parte mare iobagi.

La anul 1474 s'au sculat Ro­mânii din scaunele Mediaşului şi Şeicii contra Saşilor călcători de lege, Iar la 1486 revoluţia Românilor s'a întins asupra u-nei părţi mari a Transilvanei. Conduşi de cnej i lor pricepuţi într'ale războiului, au băgat de nou groaza in boerii şi Saşii asupr.tori. Românii, cari eraû soldaţi născuţi fund ei totdeauna apărătorii cetăţilor, cerură drep­turi egale cu străinii înstăpâniţi în Ardeal. Lipsindu-le însă o conducere comuaă, aû fost în­vinşi şi de data aceasta.

Victor Lazär

W

Moartea generalului Pila) A Zilele ace s t ea s'a s t ins din

viaţă, la Cluj, generalul Pilat. Ziarul fiind sub tipar sun­

tem nevoiţ i a publica în nu­mărul viitor, un articol des ­pre activitatea aces tu i însem­nat militar, care lasă un go l nemărginit în cadre le oştirii .

Mare patriot ş i o m numai de bine, trecerea lui la ce l e v e ş n i c e în s eamnă un mare dol iu naţional . ч

© FOITA GAZETEI „CULTURĂ POPORULUI"

P e t r i n ş i D e p ă r ă ţ i a n u

Petrin s'a născut în Basarabia în satul Rujniţa. A încep , J să scrie de tânăr şi la vârsta dt 24 aui şi-a tipărit întăiul volu:n de poe­zii „Lumini şi umbre" la Cer­năuţi. A cântat mult sentimentul iubirii cu toate colţişoarele tainice pe care nu le poate cunoaşte de­cât acel care iubeşte. Poeziile lui sunt pline de tristetă, dar uneori senine de par scrise de un om ce nu iea parte la necazurile, la du­rerile lumeşti, ci toate le priveşte într'o linişte de statue de mar­mură.

Petrino, de dragul de a fi în­conjurat cât mai mult de sufletul

românesc, a trecut în ţară şi s'a stabilit la Iaşi unde în curând a-jur.ge directorul bibliotecii dela Uni­versitate, apoi profesor suplinitor de istoria literaturii româneşti la catedra nouă înfiinţată la Univer­sitate.

A scris apoi „Puţine cuvinte despre conruperea limbii româ­neşti in Bucovina", Poeme, La gura sobei şi altele...

Cântec de dor

Codrul verde, codrul verde Toamna frunzele îşi perde

Şi în sânui face loc La al vânturilor joc

Şi, când urla vântul rece, Floaraa cdrului se trece

Astfel spre apusul vieţii Stând pe pragul bătrâneţii Omul uită de necaz Suferinţii făcând loc; Şi cu fioarea codrului Trece viaţa omului.

Iată cum îşi cânta satul în care s'a născut :

Rujniţa

Leagăn scump al vieţii mele Sat în care m'am născut, Cu-al tău cer şi-a tale stele Mii de ori eu te salut !

După ani de despărţire Trecuţi pe-un pământ străin, Eu cu vechea mea simţire Astăzi iar la tine vin.

Căci în trista depărtare Prea curând m'am scuturat De speranţele cu care Numai tu m'ai legănat

Şi ca tine loc de pace Altu'n lume n'am găsit, Mai mult ca orice-mi place Cuibuşorul meu iubit

Locul unde fără seamă La lumină m'am trezit, Unde numele de mamă Prima dată l-am rostit

Salut vesela grădină Şi căsuţa ce mi-a fost O lume de comori plină Leagăn, scut şi adăpost

Pe voi stânci şi pe voi dealuri Şi pe tine râuşor, Ce în tulburele-ţi valuri Ca şi viaţa-mi treci uşor

Toate îmi aduc aminte Visul meu copilăresc Şi cu mii de glasuri sfinte Mă îngână, îmi vorbesc;

Leagăn dulce-al vieţii mele Şat în care m'am născut Cu-al tău cer cu-a tale stele, Mii de ori eu te salut !

(Din cartea („LumirJ fi umbre")

Despre Alexandru Depărăţianu, Istoria literaturii române ne dă pu­ţine date.

S'a născut la 1935 şi a murit de tânăr. Avea moşie în Depara-ţii din Teleorman, unde şi-a pe­trecut mai mult timp diu viaţa sa scurtă. Prin anul 1858—9 era cu­noscut ca student la Paris. A fost scriitor cult şi în toate lucrările lui se vede dispoziţiunea pentru fiio-sofie. Era o fire viguroasă, şi se distinge prin iubirea puternică pen­tru anii şi ura pentru alţii...

63 lulle 1922. C U L T U R A P O P O R U L U I

I • ei ítarea agricolă a ţăr i . este

•arte bună, idevărat, că din cauza sece-dia toamna anului trecut nu-

a putut face sămânături de tnnă destul de întinse, iu imb însă, s'au făcut sămănă-i de primăvară cu mult mai te ca în alţi ani. impui călduros delà începu-primăverii, precum şi ploue fost binefăcătoare pentru

ip. Ndmai în judeţele d nspre a a fost secetă, care a pă

liit întru Câtva de s volta rea ealelor, totuşi ploând in tim-d n urmă şi pe a olo. sta semănăturilor s'a îmbună-

|t.. prindina, care a căzut în u

V judeţe, a pricinuit numai 4аЪг locale. îa sfârşitul lui Iunie, secera j era în toiu pe şesul Româ-«i şi în Dobrogea, de ase tai prăş'tul porumbului (po-fjoiulu', cucuruzului) şi al for. Dacă mersul timpului va fi

I aşa de favorab 1 ca până m, ne vom bucura de o re-

tă bogată, cace să împace şi oile lăuntrice ale ţârii şi să mită şi exportarea unei cân­ţi însemnate de cereale.

-S-

S f a t u r i Leac pentru mâinile crăpate. [ăm o lingură de făină de grâu o ames'e:ăm cu puţin unt-lemn curat. Cu alifia aceasta

gem mâinile. Var în ochi. Adeseori se iu-nplă, de la spoit ne cade var och', Ia cazul acesta facem re greşală, dacă ne-am spăla

k'ul cu apă, fie caldă, fie rece, si aceasta măreşte durerea.

'«ac foarte bun e apa, in re un topit mult zahăr. Spă idu-ne cu apă zahir i tă , za­rul se îo preună cu varul a-ita nu mai a rde ochiul, aşa încetează durerea.

Giamurile [ochiurile] de sticlă opite cu var sau cu văpseli curăţă b ne, dacă la spUăm apă, în care am topit puţină

Ire. După aceia le 1 mpezim apă curată

Voxiii pentru ghete le face ii strălucitoare, dacă punem ei o picătură de petrol (gaz) Petele de păcura se curăţă

ecandu le cu gal binele de oU spălândt-le apoi cû multă

pă cal di cică.

DfN JA RA MORT -ФО«-

Cititorii noştrii cunos ' unele amănunte despre grozăvenia vieţii din Rusia bolşevicuor (co munlştilor) Un redactor delà gazeta cea mare franţuzească ,Le Figaro" din Paris a petre­cut timp mai îndelupgat în Ru­sia şi despre ceiace a văzut aco'o a publicat mai multe ar ticole. Din cele ce a publicat acest Francez dăm şi no' unele aœanunte, căci au să ne fia de învăţătură.

La Zdolbunow, care e gara delà frontiera (graniţa) Polonă, simţi că ai pătruns pe un pă­mânt îagrozitor. G i r a aceasta e plină de Ruş' refugiaţi, aceştia stup de păduchi, sunt mulţi bol­navi de tifos exantematic. Toţi stau întinşi pe pâmâat, aştep­tând împlinirea sorţii lor. Gu vemül polon nu-i poate lăsa să intre în Rusia decât dupăce i a cercetat cu deamănuntul, alt minteri ar duce toate boaleie cu ei.

G i ra din Chieff e pl că de re­fugiaţi pe cari poliţia nu i lasă să intre in oraş. In tot momen­tul moare câte unul din aceşti nenorociţi. Bolnavii mai puţin s'ăbiţi se târăsc dealungul tre­nurilor cari sos : sc şi cer de pomană. Zilnic se îmbolnăvesc de holeră. Apă nu este, căci apaductele sunt stricate.

Harcovul e capitala Ucrainei. Aici e mai mare bulgarul Ra-cow-ky, care trimete mereu des-creeraţi de ai lui mai ales în Basarabia. Pe peronul gării ră­tăcesc sute de copii plângând sfâşietor ; Unii zac pe pământ in agonie, mulţi au muht. Ni­meni nu-i bag) în seamă. Cele mai multe spitale aU fost închise din ordinul guvernului, căci nu sunt nici medicamente (leacuri) nici alimente (de-ale mâncării).

Delà Н І Г С О Ѵ la Odessa, toate gările te ingrozes : în acelaş fel. Peste tot boală, foamete, moarte. Gara din Crimanc uc pare a fi o magazie uriaşe de oameni cari trag de moarte. Sute din aceştia au corpul lipsit de car ne, încât scheletul lor apare Întreg in faţa ochilor îngroziţi ai călătorului ; picioarele, in schimb sunt atât de umflate, că nu mai au formă omenească. Copii, cu faţă de bătrâni, se târăsc in genu-hi in faţa trenu­lui, văetându-se căci picioarele lor sunt numai răni. Ca nişte câini hlmes ţi de foame mănâncă toate murdăriile aruncate in gară.

Intre Púit a va şi Odes a nu vezi nici o fiinţă omenească, nici un animal. Sute de kilo metrii, pământul este părăginit

înainte de-a fugi sau de a muri locuitorii au mâncat stuful, care le acoperea casele.

La Ödesa, tute de persoane zac în curţile bisericilor şi şi aşteaptă moartea în chinuri grozave. Căruţele, cari strâng pe cei morţi, nu sunt destule, aşa că morţii zac câte 4—5 zile pe străzi, până să f e ridicaţi. Unii nenorociţi, ca să nu piară de foame, au curajul să se hrănească cu cărnuri de acestea intrate în putrezire.

In multe locjri, copiii cari its pe stradă sunt prinşi şi mâncaţi. De altminteri mereu se întâm­plă Cezuri de oamenii se mă nâncă unii pe alţii. La început se mai făceau cercetări, cei do­vediţi mai erau pedepsiţi, dar azi nu se mai interesează ni­meni de grozăveniile acestea, căci sunt prea dese.

• Aceasta e starea Rusiei de

miazăzi (a Ucrainei), dar tot aşa e şi intre Volga şi Ural. Fran­cezul Marcel Dupont, care a străbătut o are dreptate, când numeşte această ţ i r ă Ţara morţii. In starea aceasta au fost adusă de bolşevici, numiţi la noi şi in cealaltă Europă şi Comunişti.

Bolşevicii sau comuniştii din Rusia nu sufer nici un alt par­tid, ch : ar şi socialiştii sunt pri­goniţi, întemniţaţi şi omorâţi. Iar dacă la noi, comuniştii sunt arestaţi şi puşi în închisoare, pentrucă omoară cu bombe, în­cearcă să arunce trenuri în ater, ţipă ca d'n gură de şarpe Că sunt nedreptăţiţi. Poporul nostru e cu mult prea cuminte ca să se ia după duşmanii ţării noastre şi slugile plătite de ei. Dimpotrivă, Românul aşteaptă delà gavera să cureţe ţara de aceasta lepră, care ar vrea bu­curos să ne o vadă cum e Ru­sia de azi, o ţară a morţii.

Fericirea casei Femeia vrednică este ferici­

rea casei, a familiei. Şi cea mai săracă familie e fericită, dacă mama soţia este femeie vred­nică. Bărbatul poate pleca di­mineaţa liniştit la muncă ; el ştie, că femeia se îngrijeşte bine de trebile Casei şj că chiverni­seşte bine band câştigaţi întru sudoarea frunţii lui. El ştie, că la amiazi şi seara il aşteaptă hrana simplă, dar bine gătită şi gustoasă, pe care o mănâncă la timp potrivit im preună cu soţia şi cu copii lui. El ştie, că

în timpul liber găseşte loc plă­cut de petrecere, fără să fie silit să caute otrava crâjmelor. Hărnicie neîntreruptă; mulţumire frica Domnului şi o frumoasă pa i e dimnesc î i t r 'o astfel de familie, în care pe toţi membri ei îi leagă legătura 0 nstei ş< a dragostei. O astfel de fericire e cu putinţă şi în fam Iii sărace. Despre aceasta avem pi'de bune la nenumărate familii, la sate, ca şi la oraşe, unde găs ră stă­pânind buna rânduială, obiceiuri cinstite şi deprinderea de-a şi împlini datoria. Toate acestea sunt meritul femeii.

Unde însă femeia nu se pri­cepe la gospodărie, nici la e~o-nomie (:ruţare) nici nü ştie să-şi împartă timpul şi banii, ci trăeşte fără nici o socoteală, acolo oricât ar mun i şi ar câş­tiga, bărbatul, lipsa şi nerându-ea l i vor fi doamne, copiii vor umbla murdar , rupt', rhiar flă-mânz ; . Acolo să nu te miri, dacă bărbatul caută uitare în crâj nă contribuind şi el apoi la sară cirea familiei.

De aceea să şi însărcineze orice femeie, că ea e razămul pentru fericirea casei.

O îndreptare

încheierea Comitetului din 26 Mai a. c. publicată în numărul precedent, ne-fiind redată integral cu termenii proprii, aşa cum s'a hotărât, ci numai în rezumat, o publicăm azi în întregime:

„Comitetul S o c i e t ă ţ i i „Cultura Poporului", în şedinţa din 26 Mai 1922, luând în discuţie gestiu­nea Societăţei şt pe perio­dul de activitate a d-lui EMIL VASILIU, ia în con­siderare şi apreciază mun­ca desinteresată depusă de D-sa şi ca Secretar Ge­neral şi ca administrator al tipografiei „Cultura Po­porului" şi găseşte oca­zia nimerită să-i aducă pentru aceasta mulţumiri călduroase".

Totodată se aduce Ia cunoştinţă, cu acest prilej, că demisiunea d-lui Emil Vasiliu din demnitatea de Secretar General nu a fost primită de către Comite­tul Societăţei.

• S—J!

Viaţa la ţa ră

cuinţa mea de vară la ţară: !olo eu vreau să mor i un fluture pe floare iat de soare t parfum şi de amor...

Ш daţi-mi calea verde [ride pierde mu! negrele gândiri ; îde-ţi uiţi de infama

ţ sclavia auritelor zidiri !

MAMA

tau trei sărmani: doi copii şi-o (mamă

f pâine !... un singur codru în-[tr'o maramă.

, !ima-l frânse'n două şi dete pe (rând

P fiecare câte-o părticea }- Mamă ! atunci copiii ziseră

[plângând

„Ţie ce-ţi rămâne?" — „Voi" [răspunse ea.

Către Isus.

Isuse al meu, tu mielul lui Dum-[nezeu, tu soare

De-amor, de caritate, de pace, [de candoare,

Tu, bunule cuvânt, Atotdivinâ rouă, ce faci să în-

[floreas In sufletele-umane virtutea înge­

rească, Şi cerul pe pământ.

Isuse ! bunătate supremă, 'n al [tău nume

Peri prin foc, prin flăcări, martir', [atâta lume:

Atâta sânge-o Crist, In numele tău regii şi popii răs-

[ pândiră!... Şi când nenorociri, masacre,

[munci periră Creştinul e tot trist !

Tot trist şi plin de lacrimi, Isuse, [ca 'nainte ;

Căci monştrii şi tiranii ce văd [numai morminte

Şi moarte 'n visul lor, Acei ce-aprind răsboiul şi vrăj-

[bile 'n cetate, Acei ce-alcrg pe strade strigând

[Fraternitate Şi fraţii şi-i omor ;

.лсеіа ce in rugă, insultă, calomnie, Strămuta ţara 'n haos, credinţa

['n eresie Şi casele 'n mormânt,

Ne vin în al tău nume, Isuse şi ne sfâşie,

Ne muşcă, ne despoaie, ne-omoară, [ne proscrie,

In numele tău sfânt!

Căldura din August 1860 Dedicata ***

In ăst timp de libertate Şi egalitate,

De unire, de dreptate, Şi fraternitate,

Insuş Dumnezeu din cer, Nu mai e boer,

Ci cu toţi sfinţii egal, Ultra-liberal.

De mult ce e popular S'a făcut brutar ;

Şi din ceru-i arzător Făcându-şi cuptor,

A băgat în el o pită De pâne dospită ;

Unii zic că e prescură, Alţii, răi de gură,

Zic că e, şi întăresc, Brut de'l muscălesc,—

Cei mai mulţi (să-i bată sfântul) Zic că e pământul,

Ce mi-1 coace la vâlvoare De'l mai iute soare.

Foaia Cultura Poporului

sa nu l ipsească din : casa nimănui.

. Pag. 3. •

Uf I V Л d f*' *

-Bata pământului Toţi cari au primit pământ,

fie ca împroprietăriţi, fie ca arendaşi, trebue sâ plătească plata cuvenită pe acest an. Cei împroprietăriţi vor plăti din preţul pământului, cei ne­împroprietăriţi vor plăti numai arenda anuală.

Neîmproprietăriţi se soco­tesc toţi aceia, cari foloseau în mod provizoriu terenuri, pe cari nu au fost împropri­etăriţi, sau şi aceia cari au fost împroprietăriţi, dar la re­vizie li s'a luat înapoi pă­mântul. Tot ca arendaşi vor fi socotiţi pentru terenul, care trece peste pământul, pe care au rămas împroprietăriţi când cu revizia.

Plata va fi pentru aren­daşi suma îndoită a arenzii obişnuite în acel ţinut; îm-proprietăriţii vor plăti arenda simplă.

Acolo, unde nu s'a făcui încă revizuirea tab lour i l or celor împroprietăriţi, se vor lua în considerare împroprie­tăririle făcute de comitetul de ocol socotind arenda simplă. Cei care vor rămânea pentru o parte de pământ arendaşi, vor plăti atunci şi ceeace se cade să dea mai mult pentru această parte de pământ.

— a — -

Ajutor la otrăviri. î i i

Nu e lucru rar, că mai ales copiii să înghită din nebăgare de seamă otrăvuri (veninuri). In ast­fel de cazuri trebue chemat numai decât medicul (doctorul), căci uneori nu putem afla, cu ce s'au otrăvit. Medicii au aflat nişte doc­torii său leacuri, cu care se poate opri stricăciunea otrăvii înghiţite. Aceste leacuri se numesc antidot. In cele următoare arătăm câteva din aceste antidoturi, mai ales de cele cari se pot găsi uşor la sate.

La otrăvirea cu arsenic (sări­cică, peatra şorecelului) întrebuin. îăm lapte cât mai mult, apă cu săpun, apă cu albuşe de ou în ea, uleiuri cât mai multe, făcând pe cel otrăvit să vomeze (verse) cât mai tare.

La vitriol, apă tare, spirt de sare, întrebuinţăm praf de cretă în apă, apă de săpun. La otră­vurile aceste sâ nu-1 silim sâ vo­meze.

La otrăvirea cu leşie, salmiac, sodă caustică (de spălat) între­buinţăm oţăt, zeamă de lămâie, unt de lemn.

La otrăvirea cu ciuperci veni­noase dăm cafea neagră tare, vi.i roşu, zeamă de coaje de stejar ; pe cap să i-se verse mereu apa rece, să vomeze cât mai muie; bolnavul să nu fie lăsat să doarmă.

La otrăvirea cu cositor să s i dea albuş de ou, lapte, magnésie.

La otrăvirea cu plumb să dărrt sare amară, apă amară, magnésie şi să vomeze cât mai mult.

La otrăvirea cu cocleală аг aramă dăm albuş de ou, mag­nésie.

Din toate antidoturile dăm can­tităţi mari.

feu

IOTÂMPLĂIULE SĂPTAMÂNEI Culturale

P e o t r u ş coa i e . Ministerul domeniilor şi al agriculturii a hotărât să dea gratuit lemn» din pădurile statului pentruca să st repare şcoalele şi să se facă şt altele nouă. Măsura aceasta « vrednică de lauda, căci dacă luptăm cu multe lipsuri pe tere­nul cultural, apoi cea mai mare şt mai primejdioasă e lipsa de şcoaie în prea multe din satele noastre.

Dm ţară Princ ipesa El i sabeta v ine

în ţară. La palatul princiar din Atena s e fac pregătiri pentru p lecarea Pr inc ipese i E l i sabe ta in R o m â n i a ime­diat c e starea sănătăţi i îi va permite s ă suporte greutăţile călătoriei .

înmormântarea lui Tache I o n e s c u nu s'a făcui la Bu­cureşt i după cum s e anun­ţase , ci conform dorinţei ex­primate de mare le dispărut prin testamentul lăsat, înmor­mântarea s'a făcut la Sinaia .

T i m b r e l e . Aducem la cu­noştinţa tuturor cititorilor noştri de la sate şi ti rugim s i apună fi la alţii, că pe orice peiiţie (cerere, rogare) către orice au­toritate, f e bisericească, fie şco­lară, fie administrativă (primărie preturi, judeţ), fie financiari, trebue pas TIMBRU na marcă

Îtoştală. Se paoe timbra de un eă şi timbra de asistenţă de

25 ban<. Altmlàtèri petiţia nu e laată tn seamă, iar autoritatea car* totuşi a prJmiW>. va fi pe­depsiţi, daci se va afla că pri­meşte petiţii netimbrate.

Preoţ i din Ungaria trec în ţara noas tră , sau mai bine zis ii ir mit Ш gurii de acolo ä'ci la noi. Ştia ei bine pentru-Ce ii trimit: ca să ţină aprinsă şi să aprindă mereu în sufletul credincioşilor simţirea naţională

8" credinţa in învierea „fostei ngarii" Vremea s'a schimbat

Îu de acum preoţii unguri vor Ba chemările ce le-au avut „popii valahi" in fosta Ungarie. Numai cât, asta-i rău, ca la noi sont 1500 de sate fără preoţi | i epoi pe lângă aceasta, biseri­cile Ungurilor şi Saşilor îşi ajută şi Învaţă preoţi, ai noştri, cu sa­larul lor de 400 Lei la lună— vor rămânea tot „popii" cei umiliţi din trecut.

Taxe le poşta le . De la 1 Iu lie, anul acesta, s'a făcut unele schimbări in privinţa taxelor poştale. Iată aceste schimbări.

Scrsori (epistole) simple până la grentatea de 20 grame costă üli leu, na 60 bani ca până a-cum şi timbru de asistenţă de 10 bani. Cărţile pcştale au ră mas cu 50 bani şi 10 bani tim­bru de asistenţă. Pentru cărţi

Íi alté imprimate trimise de Ii . iririi se plătesc pentru fiecare

50 grame câte 5 bani, nu 50- ca mai Înainte. Aceasta efteneşte mult transportul cărţilor. Atra­gem atenţiunea-cetitorilor noştri! Mat ales asupra taxei portale! la scrisorii Mulţi na pon mărci; destule, aşa că primitorul unei; terilor*, care na e francaţi cum !

trebue, e silit să plătească a-mendă de ua leu.

P e n s i u n a v iageră . In Sibiu trâtşte şi acum şti dorim încă mulţi ani, soţia văduvă a fostului conducător al Românilor din Transilvania, Dr. Ion Raţiu. Ajungând într'o tristă stare ma­terială, Camerele [dieta] din Bu­cureşti i-au votat o pensiune pe cât timp va trăi.

Mănăstire arsS. Vechea mănăstire Arnota din judeţul Vâlcea a fost complect dis­trusă de un foc pus de mână criminală. Aci era aşezat mor­mântul marelui Voevod Matei Basarab.

Legătură între T r a n s i l ­v a n i a şi Bucov ina . Intre Dorna Helgei (Dornişoara) din Buco­vina ş> Bărgâu din Transilvania s'a deschis o nouă linie ferată cu trenuri puse in mişcare prin electric täte Linia aceasta va înlesni mult legăturile atât co­merciale cât şi de dragoste intre fraţii de acelaş sânge, cari până acum trebuiau să ocolească cu trenul sute de k lometri ea să se Întâlnească.

Nenorocire. Un aeroplan cu doi ofiţeri s'a prăbuşit dela 600 metri înălţime în comuna Caţcău, lângă Dej.

O copi lă turbată muşcă pe alţi i . O fetiţă de opt ani din Grădişte (jad. Vâlcea) a fost muşcată de un câine turbat. Din nenorocire, părinţii nu i aa dat atenţia* aţa că nenorocita co­pilă a turbat şi a fugit de aca»ă muşcând apoi câţiva oameni, cari voiau s i o oprească. Scă­pând dia mâinile lor, a fugit la Bucureşti, unde « b s t prinai, dar cum era foarte furioasă, a mascat doi sergenţi de stradă. Aceştia aù dus-r la institutul autirabic, unde se caută cei muşcaţi de câini/ pe drum biata fetiţă a murit

Atragem, atenţia tuturor, c i îndată ce a fost cineva muşcat de câine turbat sau alti fiinţă turbată, să fie trimis numaidecât la un institut antirabic, fie la Bucurest', fie la Cluj.

Fabr ică de l o c o m o t i v e în Cluj. Renumita firmă americană „Baldwin Motor Co." voieşte să Investească capital american in o fabrica de locomotive ce ar dori să o înfiinţeze la Cluj. Un delegat al acestei firme per-tracteazâ' cu consiliul orăşenesc din Cluj, în acest sens.

Episcopatul sârbesc din Temişoara, Actul de cunu­nie al Regelui Alexandru cu Principesa Mărioara a fost semnat de toţi episcopii şi mitropoliţii- Serbiei. Intre alţii şi de către episcopul sârbesc al Timişoarei. De altfel ac­tul de cununie a fost redac­tat — dudă cum aflăm — şi şi în limba românească, chiar de unul din miniştrii români. \

C o n d a m n a r e a bo l şev ic i lor Nu e ţară ln care Rusia bol­

şevică sä hü fi făcut atâtea în­cercări de a prosti lumea ca bani, tipărituri şi vorbe la,teлşi> de-a o îngrozi , cu omoruri, ca pe România noastră. D a m n a u 1

isbutit şt ceeaoe ne mândreşte, puţinii cari a'au pas în sbjba lor au fost mai toţi ovrei (jidan))

sau alţi străini şi foarte puţini cu nume românesc, cari şi a-ceştia pot fi streini. Cea mai mârşavi faptă a lör, a fost a tentatul de acum an aa şi ju­mătate la Senat, şi Bacureşti, când au fost omorâţi episcepul român Dumitru Radu şi minis­trul GreceanU. Cei mai mulţi din aceşti bolşevici, Intre care cel mai mişel Max Goldştein, au fost prinşi. După un proces rare a ţinut luni de zile, ei au fost ( ondamnaţi : Max Goldştein la munca silnică pe viaţi, cei­lalţi l i munca silnică sau În­chisoare simpli dela o jumătate până la opt ani. Cu totul sunt 22 condamnaţi, intre cari 12 ovrei. Alţi douăzeci — ovrei toţi — au scăpat in Rusia, aşa că au fost condamnaţi tn lipsă.

De peste hotare Prizonieri i din Rusia. Zia­

re le aduc şt irea că numeroş i prizonieri d in fosta armată austro-ungară, originari din Banat, vor s o s i în curând din Siberia.

Tren direct între România şi Iugos lav ia . Citim în ziarele sârbeşti d n cealattă parle a Banatului, C F Iugoslave au făcut o propunere căilor ferate ro­mâne pentm Inf'ioţarea onui tren direct, care să deservească comerţul Banatului. Acest tren ar pleca din Subotita (Szabadka) prin Temişoara la Baziaş şi de acolo la Panciova.

Bolşevicii ş i biserica romano-catolică. După ce au jefuit toate bisericile or­todoxe din Rusia, bolşevicii au pus mânş şi pe bunurile imobiliare ah; bisericilor ro-mano-catolice, luându-i locu­inţele preoţilor şi clădirile şcolare.

Muncitori i eng lez i contra bolşevic i lor (comunişti lor). Şi tn Anglia e un număr mic de bolşevici sau comunişti, plătiţi bineînţeles de bo)şevicii din Ru­sia. Comuniştii din Anglia au propus muncitoriler englezi să se întovărăşească cu bolşevicii din Rusia. Dar 3 000 000 (trei mil), de lucrători englezi au pro­testat contra boşevismului dec larând că ei nu primesc îndru­mări de la străin', ci lucrează numai in interesul lor şi al pa triei lor.

Sece tă în Japonia. In Japonia ţară deportată la răsătitul Asiei, pe care o cunosc şi unii dintre Ro­mânii ajunşi prin Siberia, e de câteva luni o secetă grozavă. Din cauza lipsă au isbucnif neînţelegeri mari între proprietarii de pământ şi muncitorii agricoli.

Traiul în Viena. Ce scum­pete e în Viena, dar şi ce va­loare mici au banii acolo, ne arată cifrele următoare : untura de porc costă 5600 coroane ki­logramul, zahărul 2450, făina 1350, uleiul 6250, 200 grame de săpun 400, cafeaua 7000 şi 8000 coroane kilogramul.

CONSILIUL OE RĂZBOI AL CORPULUI 6 ARMA:

A N U N Ţ La acest Consiliu este nevoie de un t .

lator de limba Germană şi Ungară. Doritorii a ocupa acest post se vor prei •

la cancelarie în fiecare zi de lucru între < 10—12 dimineaţa, u nde vor prezenta cereri1

însoţit de actele sau referinţele ce posed»

Prim Comisar Maior, CHIR'

Banca fcomîneasc j SOCIETATE ANONYMÀ ] '

\ Capital S o c i a l 1 6 0 . 0 0 0 . 0 0 0 lei I ^ SEDIUL CENTRAL: BUCUREŞTI. ^

S U C U R S A L E : Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişinău, Cernăuţi, Çofffit

Galaţi, Cluj, Ismail, Târgu-Mureşului, Oradea-Mare, Sibiu Tulcea, Timişoara.

FACE ORICE OPERAŢIUNI DE BANC

ESSE

ii B a n c a C e n t r a l a Pentru Industrie şi Comerţ s. p. a. Cluj, Str. Regina Maria No. 6 - 8

(Casele proprii). * f î et

Щ ф Capital s o c i a l Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin varsă» -

* ' ф • S e c ţ i a d e B a n c a : • : S e c ţ i a d e Mărfuri « 4

F I L I A L E : Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­ţ e g , Sa tu-Маге , Reprezentanţ i s t a -

Zî* bili în Bucureşt i , K o - g*

Í M * * l c e » P r « f l a «' W i e n a 35

yi*. 5:4c >_ t n j_, ffii ,

T I P O G R A F I A

CLUJ—Str. luliu Mâniu No. 6—CLUJ.

• • • »

/ti Este înzestrată cu tot fe- Ж

Iul d e maşini tipografice \jp

Execută lucrări tipografice ca: Broşuri» ziare, reviste, teze, registre, circii-"

stări, afişe, convocări, cărţi de vi-\zită, bilete de nuntă ş. a.

\ PREŢURI IEFTINE ţ

C. 80. Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. luliu Mtoiu No. 6, Cluj 1