curs 7 agro.docx

8/17/2019 Curs 7 agro.docx

1/22

Curs 7SUBCLASA HAMAMELIDAE

Caracterizarea subclasei Hamaelidae

Subclasa Hamaelidae este constituită

în mare parte din specii lemnoase – arbori, arbuşti sau liane şi câteva specii erbacee, cu tulpini

erecte sau volubile. Frunzele, de obicei simple (la genul Juglans penat-compuse), pot i înso!ite de stipele,

uneori persistente (Quercus cerris)" penate sau palmate (Cannabaceeae), cu dispozi!ie alternă,

uneori opusă (Cannabaceeae), rar verticilată.

Florile actinomore, adaptate la polenizarea anemoilă, sunt, în ma#oritatea cazurilor,unise$uate, grupate în inlorescen!e amentiorme. %nvelişul loral simplu, de tip perigon

sepaloid poate i redus până la absent (ig. &'). ndroceul dialistemon este alcătuit dintr-un

număr de stamine egal cu numărul de tepale, uneori mai mare, rar cu un număr mic de

stamine (-*). +ineceul ormat din *- carpele, gamocarpelar, de regulă, cu ovar superior sau

inerior ( Juglandales, Fagales). Fecundaţia are loc la un interval mare după polenizare (caracter de inerioritate

păstrat de la gimnosperme). Fructele de obicei simple, uneori compuse, rar multiple.

Semin!ele albuminate sau e$albuminate, lipsite de perisperm" embrionul mic, cu două

cotiledoane.Subclasa Hamamelidae cuprinde mai multe ordine dintre vor i prezentate

următoarele Urticales, Juglandales, Fagales.

Ordinul Urticales

Familia Ulmaceae

rbori cu runze alterne, aşezate disti" baza limbului este asimetrică iar marginea

serată" stipele căzătoare. Florile mici, aşezate în inlorescen!e a$ilare, ermarodite sau

unise$uate (plantele pot i poligame, cu lori ermarodite şi bărbăteşti). %nveliş loral de tip

Fig. 70 Juglans regia – detaliu

loare emeiască


2/22

perigon sepaloid, cu -/ tepale libere sau unite la bază. +ineceul bicarpelar cu ovar superior,

uniovulat. Fructul este samară sau drupă.

Ulmus specii răspândite mai ales în

emisera nordică. Frunzele dublu-serate, apar după

înflorire. Florile ermarodite au perigon gamotepal

şi stamine cu antere roşii. Fructul - monosamară, având

aripa aşezată #ur-împre#urul acenei (ig. &). Specii

sensibile la o boală microbiană, cu evolu!ie rapidă,

atală. U.glabra – 0lm de munte (ig. &*) arbore cu runze scurt-

pe!iolate, invers-ovate, uşor lobate la vâr, cu supraa!a rugoasă.

Samara lat eliptică, are sămân!a aşezată în centrul aripii. Frecvent întâlnit în păduri din eta#ulgorunului şi agului, uneori a#ungând la altitudini de circa ''' m. Specie importantă pentru

i$area şi ameliorarea solului. U.minor – 0lm de câmp (ig. &, &1) arbore cu arealul e$tins

în regiunea de câmpie şi deal, în păduri de amestec, cu precădere pe soluri aluvionare. 2e

ramurile tinere poate orma un ritidom aripat. Frunzele sunt relativ lung pe!iolate, cu limb

scurt-acuminat, pe a!ă glabru-lucios. Samara aproape sesilă, obovată, are sămân!a aşezată

e$centric.

•

Familia Moraceae2lante lemnoase cu laticiere în toate !esuturile parencimatice. Frunzele simple,

alterne, prezintă stipele. Florile sunt grupate în inlorescen!e dense, cu a$ul deseori îngroşat,

uneori ormând o cavitate cărnoasă, piriormă" sunt unise$uate, cu perigon sepaloid, de obicei

pe tipul , care poate deveni cărnos şi poate încide ructele" androceul este ormat din -3

stamine" gineceul bicarpelar, gamocarpelar, are ovarul cu pozi!ie superioară. Fructele sunt

simple, cărnoase (drupe) sau compuse. Sunt incluse genurile orus, Ficus.

Morus arbori cu limbul oliar variat lobat, eteroilia iind prezentă deseori. Florile

sunt grupate în inlorescen!e spiciorme. Fruct este compus (drupe încon#urate de perigon

Fig. 72 Ulmus glabra (0lm de munte)

Fig. 71 Ulmus minor – monosamara

Fig. 7 Ulmus minor (0lm de câmp)


3/22

cărnos), cilindric-

ovoid. .alba – 4ud

alb (ig. &) specie originară din 5ina. Frunzele

sunt netede pe partea superioară şi glabre pe a!a

inerioară, sub!iri. Fructele alb-gălbui, roz sau

purpurii au pedunculii egali cu lungimea lor.

.nigra – 4ud negru specie originară din vestul

siei (2ersia, 6ranscaucazia). Frunze scabre pe a!a

superioară, pubescente pe cea inerioară, nu pot i

olosite în rana viermilor de mătase decât în stadiul tânăr. Fructele purpuriu-încis, au

pedunculi oarte scur!i. 5ultivate pentru lemn, ructe şi ca plante ornamentale.

Ficus plante lemnoase ce pot avea un abitus dierit (specii epiite sau cu rădăcini proptitoare), cu late$ iritant. Frunzele simple, au marginea întreagă sau divizată. Florile

unise$uate sunt încise în a$a inlorescen!ei devenită piriormă, cărnoasă (numit siconă) (ig.

&3)"

cele

bărbăteşti sunt mici, cu *-/ tepale şi -/ stamine şi

sunt situate la partea superioară a inlorescen!ei, iar cele emeieşti au perigon neregulat şi sunt

aşezate spre bază. 2olenizarea este asigurată de o imenopteră din genul !lastofaga. Femelele

pătrund în siconă şi depun ouă în ovarul lorilor emeieşti. 7arvele se rănesc cu !esutul

ovarian specializat. 2olenul a#unge la maturitate în antere în acelaşi timp cu înceiereastadiului de nimă la insecte. 4upă împerecere care are loc în interiorul siconei, emelele ies,

trecând printre lorile bărbăteşti care îşi lasă polenul pe corpul acesteia şi merg în altă

inlorescen!ă unde depun ouăle, asigurând totodată şi polenizarea. 4in iecare loare

emeiască va rezulta o acenă care va rămâne încisă în a$a cărnoasă a inlorescen!ei.

F.carica – Smocin arbust sau arbore cu runze palmat-idate, căzătoare (ig. &/). 2oate i

cultivat în locuri adăpostite şi însorite.

Fig. 7! orus alba (4ud alb)

Fig. 7" Ficus carica (Smocin)Fig. 7# Fruct smocin - siconă


4/22

• Familia Cannabaceae

2lante erbacee" runzele palmate au stipelele caduce.

Florile unise$uate sunt dispuse dioic, şi au perigonul sepaloid, dialitepal, pe tipul 3, androceul

cu 3 stamine şi gineceu bicarpelar, ovar superior. Florile emeieşti sunt prote#ate de ipsoile"ruct de tip acenă. Fac parte genurile Cannabis, Humulus.

Cannabis plante cu tulpini erecte şi runze palmat-sectate până la palmat-compuse.

8nlorescen!ele emeieşti apar sub ormă de glomerule a$ilare. Florile sunt aşezate câte două

la baza unei bractee membranoase. C.sativa – 5ânepă specie anuală ale cărei ructe rămân

învelite în bracteea păroasă. Subspecia sativa, este cultivată

pentru e$tragerea ibrelor, uleiurilor şi ca plantă medicinală.

C.sativa subsp. spontanea (ig.&&) este buruiană ruderală, pe

cale de e$tindere şi în culturi, întâlnită din zona de stepă până

în eta#ul gorunului.$umulus plante cu tulpina volubilă" runzele opuse,

pot i palmat-lobate până la palmat partite. 8nlorescen!ele

emeieşti sub ormă de conuri sunt prote#ate de runze

bracteante mari, acrescente. 7a baza unei bracteole verzi se

găsesc câte *-/ lori cu perigon redus. H.lupulus – 9amei

(ig. &:) plantă perenă cu peri agă!ători pe tulpină. Suntcultivate e$emplarele emeieşti pentru substan!a aromatică

amară, numită lupulină, produsă de glandele secretoare situată pe partea internă a bracteelor,

olosită în industria berii. ;ste întâlnită în zăvoaie, lunci, de-a lungul cursurilor de apă, la

marginea pădurilor, începând din zona de câmpie până în regiunea dealurilor, la altitudini de

''' m.

Ordinul Juglandales

Familia Juglandaceae

;ste alcătuită din specii de arbori cu runze nestipelate,

imparipenat-compuse, dispuse altern, bogate în substan!e

aromatice. 2e lăstari şi runze se găsesc peri glandulari. Flori

unise$uate aşezate monoic. Florile bărbăteşti (ig. &


5/22

lăstari, având un

perigon cu 1-3

tepale reduse, prote#ate la bază de o bractee şi două bracteole. +ineceul bicarpelar,

gamocarpelar, cu ovar inerior şi două stigmate mari, papiloase. Fructul este de tip drupă (ig.:'). %n !ara noastră sunt cultivate specii ale genului &uglans. J.regia – =uc arbore cu scoar!a

netedă, cenuşie, ormând apoi un ritidom sub!ire. Frunze au 3-< oliole eliptice. 2eretele

ructului la maturitate se usucă şi crapă la nivelul epicarpului şi mezocarpului (drupă par!ial

deiscentă). %ntâlnit sporadic în păduri de amestec din regiunea de deal din >anat şi ?ltenia"

recvent cultivat pentru semin!ele cu cotiledoane mari, bogate în uleiuri. 7emnul întrebuin!at

în industria mobilei, pentru tâmplărie ină, sculpturi etc. Frunzele şi ructele sunt olosite

pentru vopsitul lână în negru, caeniu, galben sau roşu.

Ordinul Fagales

• Familia Fagaceae

Specii lemnoase, caracteristice emiserei nordice,

cu runze simple, alterne, având marginea întreagă, serată

sau lobată. Sunt plante monoice. Florile bărbăteşti grupate

în amen!i, au perigon sepaloid cu -& tepale, iar stamineîn număr egal sau dublu a!ă de tepale. Florile emeieşti

grupate în cime sau inlorescen!e spiciorme, au trei

carpele unite şi ovar inerior. Fructul acenă, învelit total

sau par!ial într-un involucru (cupă) rezultat din

concreşterea a$ului loral cu tepalele şi ipsoilele"

semin!e e$albuminate. Fac parte genurile Fagus,

Quercus, Castanea.

Fig. %0 Juglans regia (=uc)- drupa par!ial deiscentă

Fig. 7' Juglans regia (=uc)- amen!i bărbăteşti

Fig. %1 Fagus s"lvatica (Fag)- amen!i bărbăteşti


6/22

Fagus arbori care nu ormează ritidom decât în

zona bazală a tulpinii. @ugurii usiormi, ascu!i!i sunt

îndepărta!i de ramură. Frunze eliptice, ciliate pe margine.

Flori bărbăteşti grupate în amen!i aproape serici, lung

peduncula!i (ig. :). Florile emeieşti, câte două, sunt

încon#urate de numeroase ipsoile care concresc.

Fructele 1-muciate sunt încise câte două într-o cupă

lemnoasă, prevăzută la e$terior cu numeroşi apendiculi

spinoşi sau oliacei, deiscentă în patru valve. F.s"lvatica

– Fag (ig. :*) arbore întâlnit între /''-*'' m altitudine,

în păduri pure (ăgete) sau în amestec cu alte oioase

(gorun, carpen) în partea inerioară a arealului sau cu răşinoase (molid,

brad) în partea superioară a arealului, ormând subeta#ul pădurilor de ag

din cadrul eta#ului nemoral. 7emnul său utilizat în industria mobilei, iind lemnul şi un

combustibil oarte bun. Specie ce între!ine un microclimat umbros, răcoros, liniştit şi reglează

regimul idrologic. 2lantă melieră şi medicinală.

Fig. %2 2ădure de Fagus s"lvatica(Fag)


7/22

(uercus arbori cu ritidomul persistent, adânc brăzdat, având runze penat-lobate.

Flori bărbăteşti sunt grupate în amen!i penduli, sub!iri, iar cele emeieşti în inlorescen!e

spiciorme, iecare loare iind încon#urată par!ial de un involucru în ormă de cupă (ig. :1).

Fructele (ginde) au cupe individuale, care le prote#ează la bază sau aproape pe toată

lungimea lor" cupa este acoperită la e$terior de solzi imbrica!i, liberi sau concrescu!i (ig. :).

Speciile genului ormează păduri din regiunea de câmpie până în zona colinară, la circa /'' m

altitudine. Q.cerris –

5er (ig. :3) arbori cu

runze înso!ite de stipele iliorme, persistente, cu limbul eliptic, penat lobat, lobii ascu!i!i"

ormează păduri curate sau în amestec cu alte oioase în regiunea de câmpie şi deal, pe

podişuri sau versan!i însori!i, pe soluri compacte. Q.robur – ste#ar specie de bază ce ormează

păduri din zona nemorală, respectiv a pădurilor de ste#ar, mai ales din nordul @oldovei, cu

runze obovate şi lobii rotun#i!i (ig. :/). Q.petraea – gorun intră în alcătuirea pădurilor din

eta#ul nemoral, subeta#ul pădurilor de gorun, răspândite în dealurile subcarpatice şi podişuri,

între 1''-/'' m altitudine" prezintă runze cu lobii rotun#i!i şi acene prote#ate de cupe sesile

(ig. :&).

Fig. %! Quercus robur – ructFig. % Quercus robur – loare emeiască

Fig. %" Quercus robur (Ste#ar) – runze culobi rotun#i!i

Fig. %# Quercus cerris (5er) – runze şistipele iliorme


8/22

Castanea arbori, mai rar arbuşti. Frunze lanceolate, pe margini acut spinos serate.

men!i bărbăteşti alungi!i, sub!iri, erec!i şi au uneori lori emeieşti la bază. Florile emeieşti

grupate câte trei, sunt

încon#urate complet de un

involucru spinos. C.sativa

– 5astanul comestibil (ig.

::) arbore întâlnit

spontan şi cultivat în sudul

;uropei, nord-vestul

ricii, sud-vestul siei"

la noi este cultivat şi subspontan în #ude!ele @aramureş, +or#,

@eedin!i, în sta!iuni adăpostite.

• Familia Betulaceae

lcătuită din specii lemnoase, bogate în tanin. Scoar!a netedă sau solzoasă, uneori se

e$oliază în straturi sub!iri. Frunze alterne, simple, dublu serate pe margine, au stipele

căzătoare. Florile unise$uat-monoice sunt aşezate câte trei în a$ila unor bractee cele

bărbăteşti prezintă perigon cu / tepale, androceu cu *- stamine şi sunt dispuse în amen!i

compuşi, penduli" cele emeieşti grupate în amen!i compuşi, erec!i, nu au perigon" gineceul

este bicarpelar, gamocarpelar, cu ovar inerior. 4e obicei bractee şi bracteole de dierite

ordine concresc şi ormează un involucru cu aspect de aripă, care se păstrează şi pe ruct.

Fruct de tip acenă sau monosamară. Fac parte genurile !etula, #lnus.Betula arbori, arbuşti cu lemn moale, ără duramen şi ritidom neted, de culoare albă

care se e$oliază în âşii sub!iri. Frunzele pe!iolate, cu limbul ovat

sau ovat-rombic, serat (ig. :


9/22

persistente şi după ructiicare (ig.


10/22

câmp şi alte oioase, în regiunea de câmpie şi de deal,

până la ''' m altitudine. 5ultivat în parcuri" specie

importantă în protec!ia şi ameliorarea solului pe care îl structurează, îl aânează şi îl

îmbogă!eşte în substan!e minerale şi organice.

SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

Caracterizarea

subclasei

Caryopyllaceae

Subclasa Car"op$"llidae grupează plante erbacee, rar lemnoase (subarbuşti). Frunzele

simple, dispuse altern sau opus sunt, la unele specii, înso!ite de stipele. Florile actinomore, de

obicei ciclice, ermarodite sau unise$uate, pe tipul -3. %nvelişul loral poate i simplu -

perigon sepaloid sau dublu – periant având caliciul diali- sau gamosepal şi corola dialipetală.

ndroceul variabil, ormat de la – numeroase stamine dispuse pe sau * cercuri. +ineceul

alcătuit din numeroase – carpelă, gamocarpelar în general. Fructe variate, simple, rar

multiple sau compuse. 4in punct de vedere biocimic plantele con!in eterozide, saponine,

alcaloizi, mucilagii ş.a.4intre ordinele cuprinse în subclasa Car"op$"llidae vom ace reerire la

Car"op$"llales şi %ol"gonales.

Ordinul Caryopyllales

Familia Portulacaceae

2lante erbacee, glabre cu runze simple, întregi, penate. Florile ermarodite au înveliş

loral dublu, alcătuit din * sepale (considerate de unii autori ca bracteole) şi -/ petale libere.

Staminele pot i 1-numeroase. +ineceu 1-: carpelar, gamocarp, cu ovar superior sausemiinerior" ovule campilotrope, 1-numeroase. Fruct - capsulă, cu semin!e reniorme. %n

Fig. '2 Carpinus betulus (5arpen) – acene şi involucrul ructier

Fig. ' &alsola 'ali subsp. rut$enica (5iurlan, Aostogol)


11/22

structura internă, plantele con!in deseori celule cu mucilagii.

Speciile sunt larg răspândite în regiuni tropicale şi temperate, cu

un grad mare de diversitate în merica de =ord şi în mun!ii nzi

din merica de Sud. +enuri reprezentative în !ara

noastră %ortulaca+ortulaca plante cu runze alterne sau opuse,

înso!ite de stipele mici, setacee" androceul are

numeroase stamine" ovarul este semiinerior" ruct -

pi$idă. %.oleracea – +raşi!ă, 8arbă grasă (ig.


12/22

agului, pe soluri nisipoase sau pietroase, sărace în calcar. Frunzele liniare, opuse, concrescute

la bază. 5aliciul gamosepal, tubulos - campanulat, cu lacinii ascu!ite, rămâne strâns aderent de

ruct. 2lantă indicatoare a terenurilor cu pericol de alunecare.Stellaria specii erbacee anuale sau perene, cu

tulpini ascendente, glabre sau păroase,

ragile la noduri. Florile ermarodite au

petale biidate cel pu!in până la #umătate

(ig. uruiana surpăturii)Sursa oto*+a grandeenc"clopedie des fleurs sauvages, +rund , --

Fig. '% &tellaria media(Aocoina) -

2etala biidată

Fig. 101 (iant$us spiculifolius (+aroi!e)

Fig. 100 (iant$us sp. -caliciul şi paracaliciul


13/22

Sa*onaria specii ce prezintă un caliciul cilindric, cu 3-*'

nervuri, lipsit de ipsoile la bază" unguicula este prevăzută la bază

cu o dungă îngustă" capsula se descide prin -/ din!i. &.officinalis

– Săpunari!ă, ?dogaci (ig. '*) plantă perenă" lorile albe sau

roşiatice sunt dispuse terminal,

grupate umbeliorm. 5reşte în

stare spontană pe malul râurilor,

pe lângă drumuri sau este

cultivată în grădini. 2ăr!ile

aeriene ale plantei sunt utilizate

atât în medicina tradi!ională cât şi

cea cultă, datorită ac!iunii e$pectorante, depurative şi

diuretice. Aădăcinile con!in saponine cu eect în scăderea

tensiunii supericiale şi creşterea permeabilită!ii celulare

iind olosite în medicina veterinară şi, uneori, pentru

spălarea ruelor. Florile au proprietă!i tinctoriale, vopsind ibrele naturale în galben şi

portocaliu.Silene specii perene având runzele bazale adunate în rozetă" caliciul campanulat,

tubulos, conic este umlat spre bază şi are nervuri evidente" ipsoilele lipsesc. 5apsula are /-' din!i. &.alba – ?pai!ă (ig. '1) plantă anuală-perenă, întâlnită recvent din zona de stepă

până în eta#ul agului în pa#işti ruderalizate, tuărişuri sau pe lângă garduri. Florile dioice, cu

petale albe se descid după-amiaza. &.vulgaris – guşa porumbelului plantă perenă,

caracteristică pa#iştilor de pe soluri erodate" lorile dioice, prezintă caliciul ovat-umlat,

membranos, mai larg decât capsula" considerată plantă balast în pa#işti şi âne!e.

Fig. 10 &ilene alba (?pai!ă)

Fig. 102 &aponariaofficinalis (Săpunari!ă)


14/22

Agrostemma specii anuale, cu din!ii caliciului oliacei. #.git$ago – =egina (ig.

') plantă alipit păroasă, cu runzele liniare, lorile

roşii, grupate în monocazii. 7aciniile caliciului sunt

mai lungi decât tubul şi decât petalele. Semin!e

reniorme, au tuberculi proeminen!i şi sunt to$ice,

datorită con!inutului în agrostemină" a#unse în ăină

prin măcinare, dau acesteia o culoare negricioasă, iar

pâinii o culoare albăstruie şi gust de usturoi, care,

consumată, poate produce tulburări nervoase" este

originară din zona mediteraneană, cultivată uneori ca

plantă ornamentală.

/)*so*-ila specii cu structură $eroitică, având lori mici grupate în inlorescen!e bogate, cu caliciul campanulat. ).muralis – Bălul miresei plantă anuală, întâlnită în locuri

temporar inundate, crovuri" suportă soluri slab sărăturate. ).paniculata – 8pcărige (ig.


15/22

ermarodite sau unise$uate, grupate în cime sunt dispuse dens, în inlorescen!e spiciorme

sau paniculiorme. >racteele şi bracteolele evidente, persistente, uneori colorate, dau un

aspect caracteristic inlorescen!elor (ig. '/). %nvelişul loral - perigon sepaloid, alcătuit din

1-3 tepale libere. ndroceul are stamine în număr egal cu tepalele, iar gineceul este *-1

carpelar, gamocarpelar cu ovar superior. Fructul poate i monoseminal, indeiscent sau

capsulă pi$idă. Speciile reprezentative sunt cuprinse în genul

#marant$us.

Amarant-us gen cu specii adventive, originare mai ales

din merica 5entrală şi de =ord" plantele sunt unise$uat-

monoice, dioice sau poligame şi au lorile prote#ate de o bractee

setos-acuminate, persistente. ?varul este uniovulat, iar ruct

monoseminal. #.retrofle/us – Ctir porcesc (ig. '&) buruiană

anuală, nitroilă, recventă din zona de stepă până în eta#ul

gorunului, în culturi de prăşitoare sau în locuri ruderale"

inlorescen!a este pu!in ramiicată, prezentând ramuri scurte şi

groase, cea terminală iind numai cu pu!in mai lungă decât cele

laterale. #.po0ellii – ştir specie anuală" inlorescen!a are ramura

terminală îngust-cilindrică, evident mai lungă decât cele laterale.

Frecventă în locuri ruderale sau în culturi de prăşitoare, creşte din zona de stepă până în eta#ul

gorunului. lte specii de ştir întâlnite ca buruieni sunt #.albus – Ctir alb, #.blitoides – Ctir

târâtor, #.blitum – Ctir verde.Familia Cenopodiaceae

2lante erbacee, rar subarbuşti, cu runze

alterne sau opuse, lipsite de stipele, uneori reduse,

rudimentare. Florile mici, aşezate în cime dense, sunt

ermarodite sau unise$uate, cu învelişul loral – perigon sepaloid ormat din -3 tepale D unite la bază

(lipseşte uneori), persistent pe fruct , uneori acrescent.

ndroceul este alcătuit din -3 stamine libere sau cu

ilamentele concrescute pe un disc situat la bază. +ineceu *-1-3 carpelar, gamocarp are ovarul

cu pozi!ie superioară sau semiinerioară. Fructul acenă, poate i uneori şi compus. Semin!ele

cu sau ără perisperm, au embrionul circular sau spiralat. Speciile sunt întâlnite în regiuni

aride, unele pot i aloile, psamoile sau nitroile, ormând itocenoze caracteristice. +enuri

reprezentative !eta, C$enopodium, &alsola, &alicornia.

Fig. 10" #marant$us sp.8nlorescen!ă spiciormă

Fig. 107 #marant$usretrofle/us (Ctir porcesc)


16/22

Beta plante erbacee bienale sau perene, cu runze alterne" lorile ermarodite au

perigonul ormat din 3 tepale, androceul alcătuit din 3 stamine prinse pe un disc bazal şi

gineceu *-1 carpelar cu ovar semiinerior. Fructul

compus (glomerul) (ig. ':), se ormează prin

concreşterea acenelor şi tepalelor ligniicate. !. vulgaris – Seclă plante de obicei bienale,

e$istând mai multe varietă!i cultivate pentru rădăcina şi baza tulpinii îngroşată, cărnoasă sau

pentru pe!ioli.C-eno*odium plante erbacee, având organele

aeriene cu aspect ăinos" runzele triungiular-romboidale,

sunt întregi până la sinuat-din!ate" lorile grupate în

glomerule sunt ermarodite, cu perigon sepaloid ce

încide ructul (ig. '


17/22

Familia Polygonaceae

5uprinde plante erbacee, în general (rar arbuşti, liane),

cu runze alterne, simple, întregi sau

lobate,având la

bază stipele concrescute, alcătuind

o$reea (ig. ). Florile actinomore,

ermarodite sau unise$uate, sunt

dispuse monoic sau dioic şi au înveliş loral simplu –perigon sepaloid

sau petaloid, ormat din 1-/ tepale. Staminele 3-< sunt dispuse pe două

cercuri. +ineceul *-1 carpelar cu ovar superior" stigmatele sunt de tip

penicilat (ormă de pensulă) sau capitat. Fructul – acenă muciată,

este înso!it de perigon. Sămân!ă are albumen ăinos. +enuri

reprezentative %ol"gonum, Fallopia, Fagop"rum, 1ume/.+ol)gonum specii anuale sau perene, cu tulpini evident

articulate şi runze întregi, lanceolate sau ovate" lorile ermarodite sunt grupate a$ilar şi au

perigonul ormat din 3 tepale" acena trimuciată sau lenticulară rămâne încis în perigon.

%.aviculare – 6roscot (ig. *) specie anuală, buruiană tipic ruderală. %.amp$ibium – 6roscot

de baltă, sălcu!ă plantă acvatică sau de locuri umede,e$istând sub două orme . auaticum – plantă

acvatică, cu tulpina natantă" . terestre – plantă perenă

cu rizom, având runze lanceolate, alungite cu oree

păroasă, întâlnită pe soluri aluviale. %.lapat$ifolium –

8arbă roşie plantă anuală cu tulpina verde-roşcată,

ramiicată" buruiană segetală în prăşitoare, pe soluri

umede. Fallopia convolvulus – 9rişcă urcătoare (ig.

*) specie anuală cu tulpina volubilă" runzele sunt ovat-sagitate" lori cu perigon verzui,

până la roz" specie întâlnită în toate culturile, dar preeră cerealele de toamnăFago*)rum plante cu perigonul ormat din 3 tepale" ructul este mai mare decât

perigonul. ;mbrion situat central, este încon#urat de perisperm. F.esculentum – 9rişcă plantă

anuală, originară din 6ibet, adusă în ;uropa în era noastră şi cultivată în ;vul @ediu mai ales

de către !ăranii săraci. Făina ob!inută din semin!e constituie un aliment nutritiv, energetic,

ocrotitor vascular şi este olosită la abricarea biscui!ilor" specie melieră şi tinctorială (seob!ine culoarea albastră).

Fig. 111 %o"gonum aviculare(6roscot)

Fig. 111 %o"gonum sp. –

runză cu oree

Fig. 112 Fallopia convolvulus (9rişcă urcătoare)


18/22

ume specii erbacee, de obicei perene având runze cu oree

pieloasă. Florile mici, au perigonul sepaloid, verde-roşcat,

ormat din / tepale" cele interne sunt mai mari, acrescente,

persistente pe ruct, prevăzute pe partea e$ternă cu îngroşări

glandulare. Fructul, acenă trimuciată, rămâne încis în

perigon. 1.acetosella – @ăcriş mărunt (ig. 1) recventă din

zona de stepă până în eta#ul molidului, pe soluri sărace în calcar,

cu p9 acid.Fig. 11 1ume/ acetosella

(@ăcriş mărunt)


19/22

34S3 /5L6

1. n subclasa Hamamelidae8 sunt cu*rinse s*ecii9a) care se polenizează cu a#utorul vântului (anemoile)

b) al căror piese lorale sunt dispuse spirociclicc) care se polenizează cu a#utorul insectelor (entomoile)d) numai cu lori ermaroditee) care se polenizează cu a#utorul apei (idroile)

2. S*ecii de *lante erbacee8 cu :runze *almate sunt cu*rinse ;n :amilia9a) oraceae

b) Cannabaceaec) Ulmaceaed) Fagaceaee) Juglandaceae

. S*eciile din genul Ulmus nu :ormeaz


20/22

b) prote#ate par!ial de cupe individualec) câte * într-o cupă spinoasăd) prote#ate de solzi triloba!ie) prote#ate de bractee ligniicate

'. Alunul este o s*ecie9

a) comună pe malul apelor în regiunea de câmpie şi deal b) importantă pentru apicultură, datorită înloririi timpuriic) elioilă, întâlnită în locuri însorited) mezantă (înlorirea şi înrunzirea se suprapun)e) cultivată şi subspontană în #ude!ele @aramureş, +or#, @eedin!i

10. arietatea s*eciei Portulaca oleracea ;nt@lnit< ca buruian< se nume?te9a) sativa

b) albac) oleracead) s"lvaticae) officinalis

11. n :amilia Caryopyllaceae *lantele au tul*ini9a= târâtoareb= subteranec) articulate, umlate sub nodd) volubilee) ascendente

12. S*re deosebire de genul !tellaria' s*eciile genului !clerantus *rezint< :lori9a= cu petale biideb= lipsite de ipsoilec) cu caliciul campanulatd) lipsite de corolăe) cu unguicula petalelor oarte lungă

1. n r


21/22

c) &alsola '$ali, subspecia rut$enicad2 Fallopia convolvulus

e2 (iant$us callizonus

17. S*ecia !alicornia europaea cre?te ;n mas< *e soluri9a= acide

b= săratec) bogate în azotd) nisipoasee) calcaroase

1%. 5n:lorescen a s*ici:orm


22/22

curs 7 agro.docx

Documents