Masoterapia- suport de curs anu II post liceala

Istoric Documentele istorice arata ca masajul s-a practicat in toate timpurile si la toate popoarele antice.In limba romana denumirea de masaj inseamna apasare. Aceasta denumire este introdusa in present in toate limbile moderne.Din numeroase studii reiese ca masjul a fost unul din cele mai vechi mijloace descoperite de oameni pentru alinarea suferintelor. De foarte multe ori procedeele de masaj erau folosite de vraci si erau nsotite de cuvinte si gesturi rituale, de descntece sau formule nentelese, iar la foarte multe popoare masajul era practicat doar de catre reprezentanti ai cultelor religioase.In timp, odata cu evolutia societatii, acumularea de noi cunostinte si experiente, aceste practice s-au sistematizat si au conturat anumite reguli terapeutice, care ulterior au condus la fondarea unor scoli medicale. Parintele gimnasticii medicale si masajului Herodicus din Lentini - spunea ca acestea contribuie la ntarirea corpului si vindecarea bolilor. El a predat nvataturile sale lui Hippocrate, care spunea despre masaj: executat cu putere, masajul tonifica tesuturile, executat cu moderatie, le nmoaie, subliniind importanta sa astfel: medicul trebuie sa aiba experienta n multe lucruri, dar cel mai bine trebuie sa stapneasca tehnica frictionarii.n anul 1940 apare primul curs de masaj scris, redactat de Dr. Adrian Ionescu. Asadar, dupa anul 1930, literatura de specialitate ncepe sa se dezvolte si n tara noastra, aparnd chiar si traduceri ca Masajul practic si teoretic, general si partial apartinnd Theodorei Atanasiu (dupa lucrarea lui M-me De Fumerie), aparuta n 1933 si destinata personalului sanitar auxiliar.n Transilvania, sub impulsul dat de Marius Sturza inspirat din strainatate - se introduce masajul n statiunile balneoclimaterice.n majoritatea tarilor, n decursul timpului, masajul a continuat sa fie considerat parte a medicinii, specialistii lucrnd n echipa alaturi de medici.In tara noastra, exista scoli de masaj pentru orbi si ambliopi, scoli post liceale si n cadrul nvatamntului superior de Kinetoterapie o programa care prevede un numar de 56 ore teoretice si 70 ore practico-metodice, completata cu un numar suficient de ore de anatomie, fiziologie, semiologie si patologie, prin continutul celorlalte programe.

Definitie

Masjul reprezinta o prelucrare metodica si sistematica a partilor moi ale corpului uman, prin mijloace manuale si\sau instrumentale(mecanice,hidrice,electrice).Practicarea lui are un scop profilactic (de intretinere a sanatatii si prevenire a unor tulburari functionale), terapeutic(de tratare a unor afectiuni organice,functionale sau traumatice).Masajul este de asemenea legat de activitatea sportiva, aplicarea lui avand efecte stimulatoare (ininte de antrenamente si competitii), efecte trofice si de relaxare (dupa concursuri sau in pauze), efecte remarcabile de refacere neuropshica (pe cale reflexa) si neuromusculara (pe cale directa,mecanica).Din cele prezentate se poate aprecia ca efectele masajului se leaga de profilaxie, terapie si activitate sportive, reesind o clasificare in funtie de scopul urmarit.

Masajul profilactic Masajul therapeutic si recuperator Masajul sportiv

Masajul terapeutic are rol n tratarea diverselor afectiuni si n recuperarea dupa diverse mbolnaviri, n tratamentul functional al leziunilor si tulburarilor evolutive, ca tratament recuperator aplicat n cazul unor evolutii lente spre vindecare si n cazul unor modificari morfofunctionale si al existentei unor sechele patologice.

Tratamentul functional urmareste vindecarea/ ameliorarea tulburarilor sechelelor, cu pastrarea intacta a formelor si functiunilor normale, n scopul prevenirii riscului aparitiei unor deficiente sau a unor alte urmari nedorite ale bolilor si accidentelor.

Tratamentul recuperator urmareste sa stimuleze procesele de vindecare lenta si sa grabeasca evolutia tratamentului, sa scurteze convalescenta, sa corecteze sechelele.La sportivii de mare performanta masjul este un mijloc indispensabil, in regimul cotidian de viata sportiva, pentru efectele lui stimulative ce sustin efortul psihic si fizic din antrenamente si competitii.Aria de aplicare a masajului terapeutic este destul de vasta si, fara a intra n amanunte, poate fi expusa dupa cum urmeaza:

Leziunile tesuturilor moi de la suprafata corpului: plagi, contuzii, ntinderi/rupturi ale ramificatiilor circulatorii si nervoase periferice etc., care netratate corespunzator si la timp, ntrzie reluarea activitatii normale si, uneori, lasa sechele care stnjenesc mai mult sau mai putin activitatea ulterioara.

Leziuni ale muschilor si tendoanelor: ntinderi, rupturi partiale sau totale, smulgeri de la nivelul insertiilor, contuzii, suferinte inflamatorii cronice, care n afara de faptul ca sunt foarte dureroase si dau un grad mai mare sau mai mic de impotenta functionala, netratate la timp conduc la instalarea unor sechele mai greu de recuperat: atrofii, atonii, contracturi, pareze etc.

Leziuni osoase: fracturi complete sau incomplete, nchise sau deschise, simple sau complicate, cu sau fara deplasarea fragmentelor osoase, care atrag dupa ele tulburari circulatorii si trofice, cu implicatii ulterioare n functionalitatea segmentului afectat.

Leziuni articulare: entorse, luxatii, leziuni de menisc, care netratate corespunzator pot conduce la instalarea redorilor grave si anchilozelor, la tulburari grave de troficitate si implicit de tonicitate a elementelor periarticulare, la instalarea si evolutia rapida a proceselor degenerative.

Leziunile nervilor periferici: de la simpla ntindere (elongare), pna la ruperea/sectionarea lor, care determina tulburari de sensibilitate, troficitate, motricitate(hipo-, hipr- sau anestezii, contracture musculare, hipertonii, modificari circulatorii: cianoza, edeme, atrofii etc.)

Afectiuni organice: functionale mai ales, dar si morfologice / structurale.

Indicatii si contrindicatii masajului

Folosirea rationala a oricarei terapii este bazata pe cunoasterea indicatiilor, contraindicatiilor si limitelor sale. Trebuie cunoscute, de asemenea, eventualele riscuri la care pacientul poate fi supus n timpul tratamentului, pentru ca specialistul sa poata evalua n cunostinta de cauza responsabilitatea pe care si-o asuma atunci cnd stabileste prescriptia.

Indicaii terapeutice ale masajuluiDatorit efectelor sale curative asupra pacienilor, acesta poate fi recomandat n foarte multe afeciuni aa c vom enumera mai jos doar cteva, n care masajul are un rol foarte important: hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de traumatisme cu seciune pe un nerv; lumbago, lombosciaticile, herniile de disc, nevralgiile sau torticolisul; recuperarea post-traumatic n fracturi, nainte de scoaterea aparatului gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se produce o atrofie muscular) i mai ales recuperarea dup scoaterea aparatului gipsat; artroze - coxartrozele pentru recuperare post protezare de old, gonartroza, sau recuperarea ca urmare a protezrii de genunchi, osteoporozele; periartrita scapulo-humeral, spondilozele (cervical, dorsal sau lombar) scoliozele, lordozele, epicondilitele, tendinitele; reumatisme articulare i abarticulare, spondilitele, poliartrite reumatoide (poliartrita cronic evolutiv). Masajul este, de asemenea, recomandat pentru dureri de cap i tulburri de somn, dureri de dini i iritabilitate mrit. afectiuni cardio-vasculare si respiratorii. De obicei, masajul dureaz 30, 60 i 90 de minute. n 30 de minute, putei masa o singur regiune: spate, picioare, mini, gt. ntr-o or maseorul reuete s maseze ntregul corp. ntr-o or i jumtate de masaj se face un masaj general cu prelucrarea serioas a tuturor grupelor musculare. De obicei, masajul este nedureros. Dac se simte o durere uoar, dup o anumit perioad de timp, durerea va disprea.

Contraindicaiile masajuluiSunt contraindicaii temporare i definitive, contraindicai locale, generale i contraindicaii pariale. 1. Contraindicaii locale temporare: leziunile tegumentare - plgi recente, sau deschise, afeciunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme, micoze etc.); traumatisme acute, contuzii, arsuri recente prin ageni termici, fizici sau chimici, eritem solar, infecii localizate la nivel tegumentar de natur microbian, sau (foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau dermatoze, rupturi musculare, hematoame musculare, artrite localizate acute sau trenante, osteomielite venic supurante, 2. Contraindicaii locale definitive: n caz de nevi i pete pigmentare, hemangioame i zone hiperpigmentate constituional, varice voluminoase neoperate i ulcer varicos, tromboze venoase localizate, flebite i tromboflebitele.3. Contraindicaiile generale temporare: a. Boli neurologice: a. accidentele vasculare cerebrale recente, a. meningoencefalite, a. sindromul de hipertensiune intracranian,b. Bolile circulatorii: b. infarctul miocardic recent, b. cardiopatia ischemic instabil, b. insuficiena cardiac decompensat, b. tulburrile de ritm i de conducere, b. anevrismele arteriale, b. procesele infecioase, b. trombofeblite c. Boli respiratorii c. insuficiena respiratorie, c. boli infecioase acute cu origine microbian sau viral, c. pneumonii sau bronhopneumonii, c. afeciuni pleurale, c. tuberculoza c. pneumotoraxd. Boli digestive: d. ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau fr perforaii n special n perioadele dureroase, d. pancreatite acute sau subacute, d. hepatite virale, d. ciroza hepatic decompensat, d. rectocolite ulcero-hemoragice.e. Boli urogenitale: e. glomerulonefrite acute i cronice, e. insuficiene renale acute sau insuficiene renale decompensate, e. hematurii macroscopice, e. endonefrite i mionefrite, e. sarcina peste 3 luni, f. Afeciuni articulare n puseu evolutiv, f. reumatismul articular acut, f. poliartrita reumatoid4.Contraindicaii generale permanente: cancerele, boli cu manifestare tegumentar (psoriazisul,) boli psihicece grave (psihozele sau psihopatiile).

Contraindicatiile topografice, se refera la spatiul popliteu, triunghiul Scarpa, zona axilara, plica cotului, regiunea anterioara a gtului, care nu sunt "tabu", dar fiind mai vulnerabile, orice kinetoterapeut responsabil va tine cont de raporturile anatomice si mecanice ntre mna sa si elementele regiunii respective. n ceea ce priveste spasmofilia, trebuie subliniata, mai de graba, frecventa mare a esecurilor, dect faptul ca reprezinta o contraindicatie reala. n psihiatrie, nu exista contraindicatii, dar apare mai pregnant dect n cazul altor categorii de afectiuni riscul existentei unei incompatibilitati manifeste ntre pacienti si kinetoterapeut.

Efectele masajului Locale; efect stimulator, excitant, calmant, relaxant, linistitor, antalgic, hyperemic local, intensifica circulatia, indeparteaza staza, accelereaza procesul de rezorbtie. Generale; stimuleaza functiile aparatului respirator si circulator, creste metabolismul, imbunatateste starea psihica si a somnului, indeparteaza oboseala. Reguli de executie a masjului

Este indicat ca masajul general sa nceapa cu regiunea spatelui, pentru ca este o regiune ntinsa, putin dureroasa, care permite diferitemanipulatii. Manipulatiile care se fac sunt netezirea, framntatul, baterea si, frictiunea. Maseorul se aseaza de partea dreapta a bolnavului cnd acesta este in decubit dorsal si de partea stnga cnd este in decubit ventral. La masarea spatelui nu se da o atentie speciala regiunii lombo- sacrate, ci se considera ca parte integranta n masajul spatelui.Se maseaza apoi membrele inferiore pe partea posterioara, ncepnd de la calci pna la regiunea fesiera; apoi bolnavul se ntoarce si se maseaza membrele inferioare pe partea anterioara, dnd atentie cuvenita labei piciorului. Se trece la membrele superiore, la torace, la gt si se termina de obicei cu masajul abdominal, limitndu-se la masajul peretelui abdominal (tesut adipos si fascii) si nu la interiorul abdomenului.

Conditii de baza materiala si reguli pentru practicarea masajului

Locatia si spatiulMasajul trebuie aplicat ntr-un spatiu anume destinat, considerat si denumit ca sala sau cabinet de masaj.ncaperile n care se practica masajul trebuie sa fie largi, bine luminate si aerisite, amplasate ntr-un circuit functional bine stabilit. Este de la sine nteles ca temperatura microclimatului din ncaperi trebuie sa corespunda confortului termic al unui individ dezbracat, adica minimum 20C.Peretii salii de masaj trebuie sa fie vopsiti n ulei sau placati cu faianta si pardoseala sa fie din mozaic sau gresie, pentru asigurarea unor conditii igienico-sanitare corespunzatoare.n sala de masaj sau ntr-o ncapere imediat alaturata si cu o directa comunicare trebuie sa fie instalata o chiuveta pentru spalarea minilor maseurului, obligatorie dupa fiecare pacient tratat.Lnga sala de masaj trebuie amenajata o ncapere destinata vestiarului pentru dezbracarea-mbracarea pacientilor. Pentru executarea masajului trebuie sa existe un pat special si o bancheta (preferabil de lemn). Patul trebuie sa fie nalt, adica la o naltime medie minima convenabila maseurului, care nu trebuie sa se aplece n timpul executarii manevrelor sale. Deci, naltimea trebuie sa fie de cel putin 70- 75 cm. Lungimea - 2 metri, latimea - 70 cm. Este de preferat ca patul sa aiba 2-3 segmente separate si articulate care sa permita rabaterea acestora n vederea posibilitatii executarii masajului n diverse pozitii. Binenteles, patul va fi acoperit cu un cearsaf, altul fiind disponibil si destinat acoperirii regiunilor nemasate ale pacientului.

Reguli de igienaSpecialistul si dezvolta si si pastreaza calitatile sale profesionale printr-un regim corect de viata si de munca. El dovedeste o grija meticuloasa, permanenta pentru curatenia corporala si igiena echipamentului sau. Spalatul pe mini, nainte si dupa fiecare sedinta de masaj, este o regula care are ca scop sa evite transmiterea germenilor patogeni de la o persoana la alta.Maseorul, barbat sau femeie, are unghiile foarte ngrijite, parul scurt sau acoperit si nu poarta inele, bratari sau alte podoabe care l pot stnjeni n munca, sau pot leza pielea celui pe care l maseaza. Nu va folosi parfumuri sau pomezi cu miros puternic; nu va fuma si nu va abuza de bauturi alcoolice. Va evita muncile fizice grele si chiar sporturile care obosesc, naspresc sau ranesc pielea palmelor.Pentru a deveni un bun specialist, masorul trebuie sa-si nsuseasca o serie de cunostinte de baza, despre forma si structura corpului, despre functiunile organismului sanatos si despre semnele cele mai caracteristice ale diferitelor stari patologice. Aceste cunostinte i vor ajuta sa nteleaga importanta efectelor pe care le poate obtine prin masaj, n raport cu mijloacele tehnice si principiile metodice aplicate. Pregatirea teoretica i da convingerea n valoarea activitatii sale si l face sa lucreze mai sigur de sine.n raporturile sale cu cei pe care i maseaza, tehnicianul va proceda cu mult tact si ntelegere, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie ntotdeauna bine dispus si comunicativ, dar cuviincios si discret.La rndul lor, persoanele care doresc sa fie masate trebuie sa respecte cteva reguli elementare de igiena individuala, mai ales n ceea ce priveste curatenia.Masajul manual se aplica n marea majoritate a cazurilor direct pe piele si numai n mprejurari speciale se poate aplica si peste rufele de corp.nainte de sedinta de masaj se scot hainele care ar stnjenii miscarile, circulatia sngelui sau respiratia libera si se descopera complet regiunea sau segmentul care se prelucreaza.Pentru a trece mai departe, se acopera partile masate cu un cearsaf sau prosop. Nu este bine sa dezbracam pe cei pe care i masam mai mult dect trebuie, pentru a nu le expune corpul la raceli prin pierderea inutila de caldura si deseori pentru a menaja pe ct posibil sentimentele de pudoare ale fiecaruia.Pentru masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de dimineata sau dinaintea mesei de seara.Masajul terapeutic se poate executa si peste zi, la 2-3 ore dupa masa, sau n asa fel nct sedinta sa se termine cu cel putin o jumatate de ora naintea meselor principale.Oricine se prezinta la masaj trebuie sa-si satisfaca mai nti nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare.

Mijloace ajutatoarePentru executarea masajului folosim mai ntotdeauna metoda cea mai simpla a "minilor curate"; pentru a face pielea mai neteda si mai alunecoasa, putem folosi pulberi fine, substante grase sau lichide. Aceste substante se ntind ntr-un strat foarte subtinre si uniform, att pe palmele si degetele celui ce executa masajul, ct si pe regiunea ce urmeaza sa fie masata.Pulberile ntrebuintate n masaj sunt de origine minerala sau vegetala. Primele provin din oxizi si saruri minerale, cu reactii chimice neutre, lipsite de toxicitate care nu se altereaza n contact cu substantele organice. Dintre oxizi indicam "albul de zinc", care are slabe proprietati sedative si antiseptice, dar este un putemic absorbant al secretiei sudorale.Pudra de talc s-a dovedit a fi cea mai practica si mai igienica. Talcul (silicat de magneziu hidratat) nu se combina cu alte substante chimice si nu ataca tesuturile; nu se altereaza cu timpul si nu adera la pielea pe care o curata, absorbind secretiile sudorale si sebacee sau alte impuritati si caznd o data cu ele.

Procedee de masaj

Partile moi ale corpului uman se prelucreaza metodic din aproape in aproape, in ordinea asezarii anatomice, de la suprafata spre interior.Astfel masajul are urmatoarea succesiune; Netezirea(eflurajul) Frictiunea Framantatul Tapotamentul Vibratiile

1. NETEZIREA ( EFLEURAJUL)Netezirea este cel mai raspandit procedeu de masaj. Ea actioneaza direct asupra pielii, consta in alunecari usoare in sensul circulatiei sangvine venoase si circulatiei linfatice, avind urmatoarele efecte: Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial; mbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee; Mareste temperatura locala a pielii; Accelereaza circulatia singelui si a limfei n vase; Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor; Influenteaza sistemul nervos central.Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a limfei si a singelui n vase.Prin neteziri energice, circulatia singelui si a limfei se intensifica. Acest lucru are o influenta majora asupra distribuirii singelui n portiunile masate, si deci contribuie la nlaturarea manifestarilor de staza si edeme.S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia singelui si a limfei se amelioreaza si n vasele mai mari, nu numai n cele aflate imediat sub piele. n cursul masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 1618%, si aceasta accelerare este direct proportionala cu durata netezirii.Adresindu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv, executia acestei manevre cunoaste tehnici variate. Specialistii masajului practica efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o mina sau cu ambele miini, folosind suprafata palmara sau dorsala a miinilor, cu degetele apropiate sau ndepartate.Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, n linie dreapta, serpuita, n zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, n cerc, elipsoidal sau cu priza n bratara, alunecind sacadat sau nentrerupt, n functie de particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele, sau numai cu fata palmara a policelor.Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita netezirea executata n bratara, cuprinzind regiunile masate ntre degetul mare si degetele opozante, naintind sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati.

Indicatii metodice generale:a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia limfatica a organismului, convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea poplitee pentru membrele inferioare;b) directia miinii maseurului este determinata totdeauna de directia anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna scurgere a limfei;c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa circula ncet prin vase; se face fara ntreruperi, n asa fel ncit sa ajunga pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;d) presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua jumatate;e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci dimpotriva, sa alunece usor si liber;f) orice masaj trebuie sa nceapa si sa se termine prin netezire, pentru a nlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice n vase;g) n timpul unei sedinte de masaj nu trebuie n mod obligatoriu sa folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de configuratia portiunii de masat, cit si de timpul rezervat masajului;h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor n edeme si atunci cind partea masata a corpului este foarte dureroasa. n acest caz, n primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri concentrice circulare;i) n chirurgie si ortopedie, n traumatismele articulare, netezirile si frictiunile au un rol hotaritor n masajul pregatitor.

2. FRICTIUNEAFrictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de masaj, acesta vizeaza tesutul subcutanat reprzentat de hipoderm.Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin aceea ca pielea mpreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza n diverse pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de apasare si deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, n limita elasticitatii proprii.Frictiunile se executa cu o singura mina sau cu ambele miini, alternativ sau simultan, cu toata suprafata palmara sau numai cu suprafata palmara a degetelor, cu pumnul nchis sau semi nchis, n spirala cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect; -intensificarea circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse patologice care se acumuleaza n piele sau sub piele, in fibrele elastice, mentinand supletea,-efect trofic.Frictiunea este procedeu de baza terapeutic n urmatoarele situatii: traumatisme articulare; traumatisme sportive; transsudate si exudate vechi; pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii; mareste supletea si elasticitatea tesuturilor; dureri n nevrite si nevralgii.Indicatii metodice generale:a) n frictiune, directia miinii nu este determinata de directia vaselor limfatice, si poate fi executata si n sensul contrar circulatiei singelui si a limfei;b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, n spirala sau circulare, la care participa n functie de necesitati o parte dintre degete sau toate;c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face ntr-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii n domeniul masajului;d) frictiunile energice n punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si mbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece mpiedica n articulatii formarea diverselor exudate care determina n portiunea afecata procese inflamatorii de lunga durata;f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta ncepe sa cunoasca modificarile patologice care se produc n tesuturile profunde, mai ales n regiunea articulatiilor.Contraindicatiile -in procesele inflamatorii si hemoragice acute.

3. FRAMINTATULFramintatul este unul din procedeele de baza ale masajului cu ajutorul caruia se maseaza n principal masa musculara. n timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculara masata.Framintatul are urmatoarele efecte: produce o marire vizibila a mobilitatii tendoanelor; fortifica muschii si ajuta la regenerarea tesutului muscular; activeaza circulatia limfei si a singelui, mbunatatind schimburile nutritive si ajutind la eliminarea toxinelor rezultate n urma activitatii musculare; procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor, reprezentind astfel o gimnastica pasiva deosebit de importanta n cazul atrofierii muschilor.Multi specialisti acorda importanta marita framintatului, afirmind ca a masa nseamna a framinta.Tehnica framintatului variaza n functie de particularitatile anatomice si fiziologice ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, torace, brate, coapse este indicat un framintat n cuta, cind tesutul se stringe ntre degete si podul palmei, dupa care este ridicat si presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a scapa cuta, n aceeasi directi sau n sens invers, n zig-zag sau circular, pina se maseaza ntreaga suprafata. Pe abdomen se poate aplica framintatul n cuta sau cel n val, cu conditia de a nu presa tesuturile n profunzime. Pe membre se aplica tehnica framintatului n cleste, n cuta sau n val.Indicatii metodice generale:a) framintatul se face ntotdeauna ntr-un ritm lent;b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului, provocarea durerilor si nu se va sari de la o parte a corpului la alta;c) la framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va ncepe ntotdeauna din portiunea de trecere a muschiului n tendon, deoarece produsele metabolismului si ale oboselii se aduna n cantitati mari n tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp ndelungat produsele infectioase de orice natura.4. TAPOTAMENTULEste o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale, celor profunde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin aplicarea unor lovituri scurte si ritmice, executate superficial sau profund n functie de scopul urmarit. Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebratul sau cu miinile facute caus. Aceste lovituri se executa din caderea moale a miinilor si a degetelor.Tapotamentul cunoaste mai multe variante, n functie de particularitatile anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care la masam: n nuiele; percutat; tocat; batatorit; plescait; cu palma n caus; cu pumnul seminchis; cu pumnul nchis.Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate ntre ele, prin loviri care cad pe piele n ritm foarte viu.Efectele tapotamentului sunt: ajuta la micsorarea si ncetarea durerilor, cind gradul de excitatie al nervului este marit; favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata, determinind astfel nbunatatirea nutritiei acelei regiuni; are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv; produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale; influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.Contraindicatii-in contracturi muscular, in spasm si oboseala muscular.5. VIBRATIILESunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o singura mina sau cu ambele maini, cu virful degetelor sau cu fata lor palmara, cu podul palmei, cu radacina miinii, cu toata palma, cu degetele ntinse, cu pumnul deschis sau nchis si se aplica pe suprafata corpului cu un grad diferit de presiune.Vibratiile au urmatoarele efecte: intensifica functionarea glandelor; calmeaza durerile n diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii, migrene); mbunatatesc capacitatea de efort; au efect calmant, relaxant; influenteaza organele si tesuturile profunde (stomac, ficat, inima, muschii, peretii abdominali si intestinali); influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac, glande salivare, glande sexuale, etc.).Vibratiile care au o amplitudine si o intensitate mai mare decit vibratiile obisnuite se numesc trepidatii. Ele se aplica pe spate si torace, asociate cu miscarile respiratorii.Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica membrelor superioare si inferioare.Daca nu sunt nsotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma n presiuni. Acest procedeu se executa cu virful degetelor unei singure miini. Procedeul se executa prin citeva presiuni scurte si rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a nlatura durerea.Indicatii metodice generale:a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur si cer un antrenament sustinut din partea acestuia;b) pentru a obtine o executie satisfacatoare n vibratii, se va face urmatorul exercitiu: se aseaza virfurile degetelor pe o masa de marime mijlocie, care are n centru un pahar cu apa, si se executa miscari tremuratoare, vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei ncepe si ea sa vibreze n centrul paharului, n caz contrar se misca toata suprafata apei, de la o margine la alta a paharului;c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii centurii scapulare nu se contracta puternic.

PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ1. CERNUTULEste o manevra aplicata n mod special pe membrele superioare si inferioare, energic si ritmic.Tehnica de executie: cu ambele miini, asezate de o parte si de alta a segmentului masat. Regiunea carnoasa a bratului, antebratului, coapsei sau gambei se apuca cu degetele flexate, de jos n sus, si se deplaseaza de jos n sus si lateral, ridicind si presind, asemenea cernutului printr-o sita. Miinile nu se ridica de pe regiunea masata, ci se deplaseaza din aproape n aproape.Efecte: actiune de relaxare a muschilor; mareste supletea tesuturilor; activeaza functiile circulatorii si trofice.2. RULATULEste o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu o presiune crescuta.Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat (mina sau picior) n palme, tinind degetele ntinse, si se ruleaza in toate sensurile, ntr-un ritm viu, energic, apasind mai puternic decit la cernut.

Efecte: relaxarea muschilor; mareste supletea tesuturilor; activeaza functiile circulatorii si trofice; spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza n mod uniform asupra tesuturilor moi din preajma zonei masate.3. SCUTURATULScuturatul consta n miscari oscilatorii mai ample, care se aplica segmentelor membrelor superioare si inferioare, membrelor n ntregime sau ntregului corp.Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel ncit degetele mari si portiunea corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile miinii sau ale piciorului pe care dorim sa-l masam si le scuturam cu vioiciune de sus n jos si dintr-o parte n alta, exercitind n tot acest timp si usoare tractiuni n sensul lungimii membrului respectiv.Efecte: de relaxare daca sunt efectuate cu blindete; de nviorare si stimulare generala, daca sunt executate ntr-un ritm mai viu.4. TENSIUNI SI TRACTUNITensiunile si tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza asupra articulatiilor si tesuturilor periarticulare, cu scopul de a mbunatati mobilitatea acestora.Tractiunea se aplica membrelor superioare si inferioare, la sfirsitul sedintelor de masaj, asociate cu scuturarile. Trunchiul se ntinde din pozitia sezind prin apucarea peste brate, ridicarea si scuturarea energica a ntregului corp.Tensiunile constau n cresterea sau scaderea presiunii intraarticulare, prin mobilizari pasive sau activo-pasive, n sensul amplificarii miscarii normale.Efecte: mbunatatirea circulatiei locale; creste supletea structurilor articulare si periarticulare; optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor.5. PENSARILE SI RIDICARILEPensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor.Tehnica de executie: se executa energic prinzind si ridicind ntre degete o cuta de tesut subcutanat sau chiar muschi, se stringe usor si se ridica atit cit permite elasticitatea acestor tesuturi, apoi se elibereaza brusc. Efectul este excitant. Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa mai ales pe regiunea spatelui.Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut subcutanat si muschi, ntre police si restul degetelor si se trage n sus ca si cum am vrea sa o desprindem de pe planul profund sau osos. Masarea se repeta n sens ascendent sau descendent.6. PRESIUNILEPresiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai ntinse ale corpului, ntarind actiunea netezirilor, frictiunilor si framintatului. Ele sunt recomandate persoanelor sanatoase, robuste, si mai putin batrinilor, copiilor si femeilor.Tehnica de executie a presiunilor difera dupa particularitatile anatomo-fiziologice ale regiunilor pe care se aplica. Ele se aplica cu pulpa degetului, axial, cu palmele sau cu pumnul, n timpul sau la sfirsitul sedintei de masaj.Pentru mbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe vasele limfatice ale membrelor si trunchiului, de la regiunile proximale spre cele distale si invers.

Masajul reflex

Actiunea acestui tip de masaj se bazeaza pe influienta reflexa de la distanta, prin aplicarea pe zone de proiectie dureroase tegumentare sau periostale.Aplicatiile privesc atat terapia afectiunulor aparatului locomotor cat si celor visceral.Masajul reflex incude; Masajul periostal Masajul pe zone reflexogene Presopunctura

Masajul periostal

Executarea unor presiuni puternice cu policele sau cu mediusul in punctele situate pe periost, acolo unde tesutul moale este superficial.Aceasta presiune insotita de frictiune circulara se executa 2-3 min. pe fiecare punc, cu repetare de 2-3 ori, apoi mutandu-se pe un alt punct dureros la palpare.

Efectele; combaterea fenomenelor congestive combaterea contracturii muscular combaterea dureriiMetoda este dureroasa pe parcursul aplicarii. Se recomanda in recuperarea sechelelor posttraumatice a aparatului locomotor(ligament, muschi).

Masajul pe zone reflexe

Se bazeaza pe faptul ca un anumit segment medular inerveaza prin fibre nervoase vegetative o arie visceral si prin fibre nervoase somatice un dermatom(o suprafata delimitate a tegumentelor).In cazul unui viscer afectat impulsurile plecate de la acest nivel sunt proiectate de centrii superiori talamici pe zone somatice de la tegumente.

Pentru masajul reflex a diverselor organe abdominale, zonele reflexogene sunt; epigastru pentru stomac flancul drept abdominal pentru colonel asccendent flancul stang abdominal pentru colonel descendent fosa iliaca stanga pentru colonel sigmoid zona ombilicala pentru intestinal subtire hipogastru pentru vezica urinara hipocondrul drept pentru ficat,vezica biliara hipocondrul stang pentru splina

Masajul reflex pentru aceste zone se efectuiaza din decubit dorsal cu genunchii in flexie si consta in neteziri ale regiunii abdomonale.Aceste manevre effectuate pe zona abdominal normalizeaza functiile motorii si secretorii ale aparatului digestive, absorbtia si calea de evacuare a cailor biliare si intestinale.

Masajul cu apa

Masajul cu jet de ap se poate realiza ncada confectionata din material plastic. In cad, sub ap, pacientului i se face masaj cu jeturi de ap, presiunea jetului ajungnd pn la 3 bari. Se consider n general c temperatura apei poate fi ridicat pn la 60C.Dup ce bolnavul intr n cad, un timp trebuie s se obinuiasc cu apa. Pacientul culcat n ap trebuie s se relaxeze complet, acest lucru poate fi uurat prin susinerea capului sau picioarelor.Cu ocazia tratamentului general masajul este nceput la picioare, apoi urmeaz masajul braelor i al minilor, al abdomenului, toracelui i n final al spatelui. Jeturile de ap sunt dirijate longitudinal sau n cercuri. n cazul braelor i al minilor regula general este aplicarea jetului de ap din interior spre exterior, iar peretele abdominal se va masa cu jetul de ap n direcia intestinelor.Masajul cu jet de ap se efectueaz 15-20 minute, apoi se intercaleaz o pauz de cel puin 30 de minute.

Efectul masajului cu jet de apMasajul n general se poate aplica i n lipsa unor afeciuni mai speciale, n vederea activrii circulaiei sanguine i limfatice. Un domeniu special de aplicare poate fi baia n cazul ntinderilor musculare dureroase, tensionrii musculare, paraliziei, anumitor tulburri funcionale ale organelor, sau pentru tratarea anumitor afeciuni cutanate. Efectul terapiei se evideniaz prin detensionarea esuturilor adnci, fr ca bolnavul s simt durere. Puterea jetului de ap este mai mare dect n cazul masajului cu mna. Masajul cu jet de ap poate fi efectuat numai la recomandarea medicului.

Masjul vibrator

Vibratiile obtinute cu ajutorul aparatelor de vibromasaj costau in imprimarea unor miscari oscilante in tesuturi, cat mai multe pe unitate de timp. Acestea realizeaza deplasari ale pielii, tesuturilor subiacente si presiuni ondulatorii, asemenea un tremor continuu.Efectele sunt; calmant, reduc sensibilitatea cutanata, activeaza circulatia locala profunda, care se exteriorizeaza prin hiperemie.

Masjul cu vacuum

Vacuumterapia se bazeaza pe efectul de tip masaj produs de absorbtia aerului dintr-o cavitate inchisa formata de cupa aparatului si suprafata de corp pe care aceasta este plasata. Masajul prin vacuum este o terapie cu actiune profunda si sistematica prin care receptorii pielii sunt stimulati de reducerea presiunii creata de absorbtia aerului din cavitatea formata de ventuza (cupa) si zona pe care aceasta este plasata. Efectul medical al procedurii este dat de atragerea locala de sange si limfa din zonele profunde ale tesutului dermic care exercita influenta reflexa asupra vaselor si organelor interne. Se intensifica totodata metabolismul si respiratia dermala in zona de aplicare. Pielea devine mai elastica, creste rezistenta la temperatura si factori mecanici si se imbunatateste functia retractiei musculare.

Beneficii:Efecte terapeutice: disloca prin absoarbtie particulele de grasime si lichidele; indeparteaza toxinele si purifica sistemul limfatic; curata porii pielii si elimina celulele moarte printr-o exfoliere fina; reface si activeaza (revitalizeaza) suprafata pielii;imbunatateste microcirculatia locala;ridica muschii lasati;previne aparitia ridurilor sau le inlatura;grabeste transformarea acizilor grasi;sparge micro si macro nodulii celulitici;indeparteaza efectiv excesul de grasime in conditii de siguranta;

Efecte estetice: face pielea mai ferma, mai stralucitoare dar si mai elastica.reduce celulita;ajuta la disparitia aspectului de coaja de portocala;reduce greutatea corporala;imbunatateste forma picioarelor;face trupul mai zvelt.

Contraindicatii:-femei insarcinate;- persoane care sufera de: epilepsie, boli cardiace, hipertiroidie, boli de piele, leziuni dermatice;- persoane cu peace maker, persoane care au suferit interventii chirurgicale (inclusiv cezariana) de mai putin de 3 luni;- persoane care prezinta vase de sange sparte, fragilitate capilara, varice pronuntate, tromboflebita.

Tratamentul se efectueaza cu ajutorul unui ulei sau a unei creme anticelulita. O sedinta efectuata pe toate partile afectate de celulita nu poate dura mai mult de 30 de minute (lucru efectiv), un tratament eficient incluzand 10 - 20 de sedinte la intervalele de 2 - 3 zile. Dupa primele 2 - 3 sedinte, majoritatea pacientelor vor observa ca celulita se superficializeaza si va fi - atentie ! - mai vizibila (pentru ca este adusa la suprafata), urmand ca in viitoarele sedinte de vacuum sa fie diminuata pana la disparitie. In continuare se recomanda un tratament de intretinere efectuat o data la fiecare 2 sau 3 saptamani. Tratamentele pot fi si dureroase, pentru ca zonele cu celulita sunt foarte sensibile. Presopunctura Este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia. Presopunctura poate fi practicata de oricine. Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.

Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia.

DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic. Miscarea se face superficial, bland, lent.Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.

TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala. Masajul se face cu durata scurta. Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular. Portiunea masata poate fi pudrata. Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare.Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia. Punctele de presopunctura sunt puncte asupra carora se aplica o presiune, timp de 15-30 de secunde, cu degetele sau cu un instrument cu cap proeminent pentru a obtine beneficii pentru sanatate. Actiunea presopuncturii nu a fost inca dovedita si este considerata o forma de medicina alternativa, dar care nu este aprobata de FDA (Food and Drug Administration). Presopunctura sau acupresura isi are originea in medicina chineza antica, inca din anul 2000 i.Hr., conform Scolii Medicale de la Harvard.

Pe suprafata intregului organism uman exista o multitudine de puncte de presiune, fiind cunoscute complet doar de specialistii in presopunctura. Exista cateva zone principale, care odata stimulate asigura ameliorare rapida a unor simptome frecvent intalnite (cap, maini si picioare)17