elisabeth bontemps · – sunt gr`bit. am pu]in timp s` v` acord. }in s` v` precizez, pe de alt`...

ELISABETH BONTEMPS

Miracolul

vie]iiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Nu mai erau case decât pe o singur` parte a drumului spreCabanes. Cealalt` era f`cut` dintr-un taluz \nalt cenu[iu, care contrastacu \ntinderea cerului. Dincolo de fa]adele albe, peste cur]ile \n form`de plaje \ntunecate, ascunse, Marais clipocea... Marais din Poitou.

Printre construc]ii, [ure \nalte \[i ridicau stâlpii fantomatici. Foartesus, pân` la acoperi[urile din paie sau tabl`, \nclinate spre una dinnumeroasele cì de ap` ce str`bat regiunea, acum invizibil`.

B`rbatul se opri nehot`rât. Privirea sa nu putea trece mai departede aura pal` a pietrelor alburii. Reg`si pe nea[teptate mirosul ceemana din fundul apei, amestec de praf [i ap`, [i avu impresia c` parcàude chemarea \ngrijorat` a mamei, care-i \ntâmpinase de atâtea orirevenirile. Mama sa murise [i trecuse mult timp de la acea moarte. Odat` cu singur`tatea.

„Curând, sunt cincisprezece ani de atunci...“.Cùt` \n buzunar o cheie gata preg`tit`. |nainte de a ap`sa pe

clan]`, se \ntoarse spre strada \nv`luit` \n lini[te [i noapte. Imediat se\n`l]ar` voci bucuroase. Voci de tineri, r`gu[ite de bucuriile \ncheiateale unei frumoase duminici ce se sfâr[ea. Râsete [i chem`ri ce se\mpr`[tiar`. Pe pere]i dansau [i alunecau umbre. Forma lung` a uneima[ini sport se strecur` mai departe, de-a lungul unui trotuarimaginar, denivelat.

Un piuit scurt de pas`re, sesizat de b`rbatul singur, \ntrerupsepân` la urm` zgomotul de voci dezordonate al str`zii din Cabanes.

giannijollys

}ip`tul unei cucuvele izbucni imediat, ca [i când venea din casa \ncare strìnul se preg`tea s` intre. El r`mase \ncordat, ascultând, apoiac]ion` hot`rât cheia. U[a rezist` [i, ca odinioar`, \ncerc` s-o \mping`cu genunchiul. Piciorul obosit refuz` s`-l asculte. Atunci, furios, \[i\ndrept` brusc pieptul [i se l`s` asupra ei cu toat` greutatea.

|l asalt` un val de aer umed. {i asta \l f`cu s` r`mân` \n loc, putândpercepe mai mult timp mirosurile din casa veche, pe care mai apoi og`si ostil`. |ntr-adev`r, le percepu mult timp... chiar [i dup` ce o vocevibrant` [i tân`r`, totu[i aspr`, de femeie, se auzi din penumbra\nc`perii, ca un ecou:

– Nu te mai a[teptam, Jeandieu Tourcat!Se f`cu din nou lini[te. Cel ce sosise r`mase \mpietrit pe loc. O

decep]ie nea[teptat` f`cu s` urce \n el valuri de contradic]ii uimitoare.Aceea care se afla \n umbra vechilor sale dorin]e nem`rturisite, pe caresperase s-o reg`seasc` la \ntâlnire, ca odinioar`, nu era aici. FranceMonterault... aceasta nu era decât France...

– Ce ton decep]ionat! Sperai s` fie altcineva?A[adar, vorbise tare? Un râs dispre]uitor se auzi din dreapta. Nu

apuc` s` se sting` [i un altul, venit nu se [tie de unde, \i r`spunse.B`rbatul cobor\ \ncet cele trei trepte din fa]a u[ii. Inima \i b`tea cuputere \n piept. Da, \ntr-adev`r, sperase s` g`seasc` pe altcineva acolo.Acela[i sentiment confuz \i aducea o dat` cu decep]ia, mirareapropriei sale emo]ii. A[adar, dragostea respins` era \nc` atât deputernic` [i ast`zi?

– Ei bine! Jeandieu Tourcat?El ridic` fruntea spre forma nemi[cat` de lâng` [emineu. Micu]a

France... Vocea o tr`dase, chiar dac` st`tea bine ascuns`. O voce fru-moas`, plin` [i grav`, care \n timpul liber cânta, \nc` de când era doaro feti]` sl`bu]` ce umbla de colo-colo prin Marais. |l sfida atât devizibil, \ncât la rândul sù, o privi cu insisten]`. Anii nu trecuser` pesteea f`r` s-o schimbe. Era frumoas` \n acea umbr` care o \nconjura. Cevârst` putea avea oare? Poate dou`zeci de ani... Sau mai mult. Schi]ùn salut u[or [i admise:

– Da, sunt decep]ionat! De ce s` neg?Ea tres`ri, deoarece vorbise tìos. El adùg` pe un ton ce nu putea

ascunde dorin]a unei galanterii arogante:

6 ELISABETH BONTEMPS

– Cu toate acestea [i pentru c` cea care m-a chemat e[ti tu, FranceMonterault, m` mul]umesc cu ceea ce mi se ofer`. Femeile din familiata \mi plac destul de mult.

O v`zu c` \ntoarce capul [i-[i trage umerii \napoi, vechiul gestreflex al celor peste care urma s` se \nchid` o capcan`. Dar nu avusese[i el senza]ia c` intrase \ntr-o capcan`? {i \ntins` de aceast` fat`, acumnecunoscut`.

Odinioar`, avea p`rul lung, care flutura [i-i atingea u[or obrajiislabi de copil`. |n seara aceasta, ovalul fe]ei era singurul vizibil \ntonurile cenu[ii ale casei p`r`site. Str`lucirea din privirea sa, dup` ceo \nfrunt` pe a celui care sosise, se \ndep`rt` de el, urm`rind altceva,sau pe altcineva \n \ntuneric. La rândul sù, b`rbatul \[i trase umerii\napoi, se \nvârti aplecându-se [i, cu o r`sucire de mijloc, eschiv` lovi-tura ce-i era destinat`. Ridicându-se, râse insolent. Asta fu ca o rafal`de vânt care-l sufoc` pe agresorul sù, cl`tinându-se \n elanul lui.

– Clovis Roignoux!... Tot specialist \n atacurile pe la spate? Numaic` \n seara aceasta t`lpile tale scâr]âie, b`trâne. Te-am auzit apropiin-du-te. {i \nchipuie-]i c` te-am v`zut de asemenea [i \n ochii lui France.

|l recunoscu pe rivalul sù din trecut [i se mir` c` era atât deneschimbat. F`cut pentru b`taie, greoi [i masiv, Clovis Roignoux nuera lipsit de curajul de a face pe grozavul chiar \nvins.

– Te previn c` nu-]i permit s`-i vorbe[ti a[a.– Cui?– Lui France.O mobil` trosni, undeva \n \ntunericul care-i \nconjura. Vizitatotul

fluier` \ncet:– |n]eleg... spuse el.Fa]` \n fa]`... ca [i când timpul r`m`sese \n loc. O ame]eal` brusc`

[terse din nou umbrele [i \ntunericul, trosniturle [i r`sufl`rile. JeanTourcat revedea trecând prin cea]a care se ridica din mla[tin` spre pecerul de var`, chipul radios, ochii imen[i [i p`rul str`lucitor al uneifemei. |i auzise râsul [i, foarte aproape, susurul mereu \ntrerupt [imereu reluat, al apei de-a lungul ambarca]iunii sale cu fund plat, cândalerga seara, pe Marais, pentru a \ncerca s` aud` acel râs. De câte orise g`sise oare \n fa]a acestui voinic Clovis Roignoux, pândind prada?Iubiser` aceea[i femeie. De ce?

MIRACOLUL VIE}II 7

La fel de nea[teptat cum pusese st`pânire pe el, ame]eala \l p`r`si.Se v`zu \n picioare, \n fa]a vetrei stinse a casei mamei sale. ClavisRoignoux era un locuitor al ]inuturilor ml`[tinoase pe care nu-l maicuno[tea. Dragostea din trecut murise. Respir` adânc, \l v`zu pecel`lalt redresându-se [i-l preveni:

– Domol! Dac` vrei \nc`ierare, o vei avea. Dar presupun c` France[i cu tine nu m-a]i f`cut s` vin aici, \n aceast` sear`, doar pentru...amuzament. Mi-ar pl`cea mai \nainte s` [tiu care este motivulfermec`toarei chem`ri pe care mi-a]i trimis-o.

France pocni din limb`, enervat`.– Are dreptate. Stai lini[tit, Clovis.Jeandieu Tourcat observ` retragerea ar]`goas` a b`rbatului. Se

\ntoarse spre tân`ra fat` care nu se mi[case din umbra [emineului [imurmur`:

– Felicit`ri!Spera c` avusese o doz` suficient` de insolen]` \n voce. F`r` s`

a[tepte s` constate efectele, f`cu stânga-mprejur [i se duse la fereastra\ngust`, realizând c` u[urin]a cu care se mi[c` \n aceast` cas` era dedomeniul amintirilor. Acum, avea un picior \n]epenit. {chiop`ta.

Când vorbi, vocea i se schimbase, ca [i gândurile sale. Luptase preamult [i, prea mult timp singur, pentru a se l`sa \nvins de farmeceleconjugate ale unei case [i unei iubiri respinse. Ce ar spune oareGenive, dac` ar [ti? Genive du Trail... cu p`rul s`u moale, docilitateaei promi]`toare... Sim]i dintr-o dat` o ciudat` dorin` de a fi lâng` ea,de a se relaxa la calmul vocii ei.

– Sunt gr`bit. Am pu]in timp s` v` acord. }in s` v` precizez, pe dealt` parte, c` pân` acum nu v`d nici un interes real al acestei micireuniuni.

– Te \n[eli, Jeandieu Tourcat, \mpingând arogan]a pân` la a presupunec`, \n ceea ce ne prive[te, avem vreo bucurie a prezen]ei tale.

De data aceasta se f`cu \ntr-adev`r lini[te. Zgomotele apei carecurgea afar`, sc`ldând aproape peretele unde era deschis` fereastra,intrar` f`r` jen`. Cucuvelele t`cur`, ca to]i cei din \nc`perea umed`.Era totu[i ciudat c`, \n via]a pe care [i-o organizase Jeandieu Tourcat,exista aceast` lips` nea[teptat` a lini[tei din trecut. A[ezat aproape defereastr`, se concentra \n mod inexplicabil, distinct pe fondul


\ntunecat. Era \nc` tân`r. |n jur de treizeci de ani. O pat` mai deschis`la culoare \i br`zda b`rbia. O cicatrice, f`r` \ndoial`. Nu refuzase nicio-dat` aventura, pân` atunci. Mai curând o c`utase. Nu era dintre aceiade care \[i putea bate joc o fat` tân`r`. |[i sublinie ironia cu un gest almâinii.

– Pune-te \n locul meu. Mi-ai scris o scrisoare \ntr-un mod, maicurând... insistent, draga mea. Cum s` n-o interpretez \ntr-un fel...m`gulitor pentru mine?

Ea se opri sprijinindu-se de pietrele tari [i reci. |n timp ce veneac`tre el, descoperi cu mirare c` nu era \mbr`cat` cu o pelerin` larg`cum ar fi b`nuit, ci cu ni[te pantaloni strâm]i [i un pulover u[or.}inut` b`rb`teasc`, evident foarte util` pentru genul de expedi]ie careo adusese aici, dar care nu se potrivea deloc cu persoana sa. Nu seopri decât când fu aproape de el.

– Ar fi trebuit s`-]i aminte[ti c` nu sem`n cu sora mea, JeandieuTourcat.

Era aproape la fel de \nalt` ca el. |l privea drept \n fa]`. O str`lucireciudat` o f`cea frumoas` \n tremurul nop]ii. Purta cu mândrie ocunun` de cozi grele. Seara f`r` lun` anina \n ea str`luciri fugitive, atâtcât permitea frunzi[ul plopilor \nal]i din Marais. Ea tremura. Demânie, f`r` \ndoial`. Cu voce foarte joas`, strângând cu putere\ncheietura sub]ire a mâinii pe care o prinsese din zbor, el mârâi:

– Nu mi-am amintit de nimic [i de nimeni. S` nu ui]i asta pe viitor,France Monterault. {i adaug c`, dac` vrei s` fii tratat` ca o fat`respectabil`, ar trebui s` \ncepi prin a nu alerga prin Marais, seara,\ntr-o companie atât de bun`.

Ar`t` umbra din cap [i apoi relu` cu o urm` de zâmbet, coborândvocea pân` la un murmur pe care doar ea s`-l aud`:

– {i, mai ales, nu-mi mai da \ntâlnire. Sunt foarte slab \n fa]aanumitor tenta]ii.

Desf`cu degetele [i bra]ul tinerei c`zu parc` din mâna sa. El sea[tepta la orice, \n afar` de nea[teptata grimas` ironic` [i lacomplicitatea din [u[oteala ei:

– Iau de bun sfatul referitor la \ntâlniri pe care a[ putea dori s` ]i ledau, Jeandieu Tourcat. Nu cred, \ntr-adev`r, c` e[ti de toat` \ncrederea.

Ea schimb` tonul.

MIRACOLUL VIE}II 9

– Cu toate acestea, mi-ar pl`cea s` [tii. }in foarte mult la propriamea independen]`. {i sunt foarte b`nuitoare \n chestiuni de bun`-cuviin]`, când mi se adreseaz` cineva.

Avea un ton sigur [i o mare u[urin]` \n exprimare. Poate spuseseadev`rul, afirmând c` nu sem`na cu sora sa. Ce importan]` avea?Vizitatorul \ncepu s`-[i dea seama de absurditatea prezen]ei sale \naceast` cas` care deja nu mai era a lui. N-ar fi trebuit s` vin`. Trecutul,cu aspectele sale de idil` câmpeneasc`, nu-l mai domina pe b`rbatulcare devenise.

– Ascult`, France Monterault, cred c` ajunge cu vorbele f`r` rost.Mi-ai cerut s` vin aici, \n aceast` sear`, pentru „a dezbate o problem`important`“. Acestea sunt cuvintele pe care le-ai scris. Am venit maiales din curiozitate. Eram intrigat. Nu mai sunt. {i sunt a[teptat. Amputea aborda acum ceea ce te preocup`. Oare cu ce \]i pot fi de folos?

|nc` o clip`, ea r`mase privindu-l atent, ca [i când c`uta dincolo deel, ceva ce el nu putea [ti. Mirosul fad [i u[or al nop]ii din mla[tini \i\nv`lui.

– Este foarte simplu. Vrei s`-]i vinzi casa, iar noi dorim s-ocump`r`m.

Afar`, o cucuvea se tânguia pentru a doua oar`. JeandieuTourcat se gândi c`, poate, altcineva \[i pierduse r`bdarea. |[i ridic`mâinile la buze [i \nc`perea p`r`sit` vibr` de strig`tul pe care-llans`. A[a f`cea, cu ani \n urm`, pentru a anun]a c` era singur acas`.{i Aline, auzea uneori chemarea. Când nu venea, \nsemna c` auziseun altul. Dar asta, Jean Tourcat nu \n]elesese decât mai târziu. Multmai târziu.

– Vre]i s-o cump`ra]i? Voi?– Clovis Roignoux [i cu mine. Ne-am unit fondurile.Mâna sa, ridicat` \n sus, f`cu umbra s` se mi[te. Clovis era lâng`

ea.– E[ti de acord?Jean Tourcat era centrul aten]iei lor.– Mi-ar pl`cea s` \n]eleg, spuse el la cap`tul unei lungi t`ceri.– Ce s` \n]elegi?– Ce este \n capul vostru. M-a[ fi a[teptat la orice, venind \n aceast`

sear` aici, \n afar` de a trata o vânzare.


Ea cl`tin` \ncet din cap, \i \ntoarse spatele [i se duse cu non[alan]`spre masa pe col]ul c`reia se a[ez`, leg`nându-[i neglijent un picior.Se sim]ea \n largul ei, ca [i când ar fi fost deja la ea.

– De ce crezi c` avem ceva \n minte, pentru c` ne oferim s-ocump`r`m? |n ceea ce te prive[te, ar trebui s`-]i fie indiferent cuivinzi.

Ea era \nc`l]at` cu balerini [i pielea deschis` la culoare ap`rea \ntrepartea de jos a pantalonilor [i pantoful din pânz`. Jean Tourcat \ncepus` urm`reasc` dansul acestei buc`]i de piele deschis` la culoare. Dac`France Monterault nu sem`na cu sora ei, n-avea nimic \n comun nicicu Genive du Trail. |ndr`zneala tonului sù era [ocant`.

– Dac` ne gândim bine, cred c` balan]a ar trebui s` se \ncline \nfavoarea noastr`.

Jean Tourcat, f`r` s`-[i \ntoarc` privirea de la cele dou` chipurip`tate de umbrele violete, scoase din buzunar o tabacher`, lu` o ]igar`la \ntâmplare, \ntinse u[or obiectul spre ceilal]i doi, f`r` a-[i duce ges-tul la bun sfâr[it [i o puse la loc. |[i aprinse bricheta, dus pe gânduri,cu o \ncetineal` exasperant`.

– Noi suntem din Marais. |n mâinile noastre, casa ta nu va fiprofanat`.

– Ah! da?– La ce ]i-ar folosi s-o la[i unui strìn, unuia dintre acei plimb`re]i

care nu va veni s` caute aici decât pitorescul despre care a citit \nghiduri? Vene]ia Verde... lini[te... lipsa ]ân]arilor! Cei din mla[tini auevitat \ntotdeauna s`-[i risipeasc` bunurile. De altfel, de aceea Maraisa trìt [i a supravie]uit peste secole. O [tii bine.

Ea vorbea cu o ardoare extraordinar` [i dispropor]ionat`. Unadev`r ap`ru treptat \n mintea lui Jean Tourcat.

– Am \ncercat deja s` vând. Nu erau cump`r`tori din Marais.– {tiu.Clovis Roignoux rânji. Jean Tourcat \[i trecu o mân` prin p`r. Era

totu[i greu de imaginat c` cele dou` vânz`ri precedente e[uaser` dincauza acestei pu[toaice [i...

– S` [tii c` n-a fost dificil deloc. Eventualii tì cump`r`tori au venit,bine\n]eles, s` se informeze la fa]a locului. O localnic`... cine s`b`nuiasc`...

MIRACOLUL VIE}II 11

– Pentru c` tu, France Mounterault, ]i-ai luat aceast` amabilitate...– ... de a le ar`ta c` [ura trebuie ref`cut`, c` [i casa s-ar putea

curând pr`bu[i oricând. C` nu se putea trì \n acest loc trei ani f`r` acontracta reumatism, bron[it` etc. C` [obolanii de ap` circul` pe aicica la ei acas`... C`...

– Ajunge. |n]eleg destul de bine.Pentru prima dat`, o privi cu adev`rat. Nu sem`na cu sora sa,

totu[i, ceva nedeslu[it \i amintea de farmecul tulbur`tor al Alinei.Poate modul de a-l m`sura sau aceast` figur` cu buze pline?

– {tii oare, France Monterault, c` \ncepi s` m` interesezi?– Da, spuse ea limpede, v`d. Dar trebuie s`-]i atrag aten]ia,

doctore Tourcat, nu este genul de interes pe care \mi place s`-ltrezesc.

El râse \n t`cere. Sub o alt` form`, era acela[i avertisment ca mai\nainte. |ntr-adev`r, nici pe acest plan, France Monterault nu sem`nacu sora sa. Numai dac` nu era diferen]` de tactic`. Metodele deseduc]ie, ca [i altele, au variantele lor.

– R`spunsul tù, doctore?El remarc`, totu[i cu amuzament, c` arunca imediat acel „doctore“,

ca o barier` \ntre ei. Când intrase, nu fusese decât „Jeandieu Tourcat“.– R`spunsul meu?Ridicându-se dintr-o s`ritur` la apropierea sa, ea \[i relu`

numaidecât privirea scânteietoare [i vocea vibrant`. El \i d`du timp s`se enerveze. Apoi, \[i trecu pentru a doua oar` mâna prin p`r [i \[ifrec` b`rbia tòat` de cicatrice.

– A[adar, v` trebuie un r`spuns imediat?– Am preg`tit un contract de vânzare. Nu ai decât de semnat.El lu` hârtia ce-i fu repede \ntins`, arunc` ]igara pe jos [i o strivi cu

grij`.– Nu se vede nimic, spuse el.Imediat, o lantern` lumin` foaia alb` pe care o ]inea \n mân`.– Mul]umesc.Corpolentul Ruffin st`tea \ntins cu un aer \n]elept \n fotoliul tare

[i negru din lemn, care servise copilului Jeandieu Tourcat de vapor,de car de lupt` [i chiar de avion... Mai târziu, ca refugiu de-a lungultimpului când st`tea de veghe \n singur`tate.


– Ridic`-te de acolo, matahal`.Calificativul \i venise foarte firesc pe buze. {i la fel de firesc, cel`lalt

se supuse cu un reflex servil [i tem`tor.Fascicolul tremur`tor al luminii prinse din \ntâmplare zâmbetul

doctorului Tourcat. Pierzându-[i complet calmul, France Monteraultizbucni:

– Te distrezi, nu-i a[a? Crezi c` este vorba de un meschin interes]`r`nesc care ne-a adus \n aceast` sear` aici, s`-]i d`m o reprezenta]ie?Te \n[eli teribil, Jeandieu Tourcat.

Cu o rapiditate imprevizibil`, o prinse de umeri. Când o sim]i\ncordându-se, râse scurt, f`r` s` ]in` seama de avertismentul urlatde Clovis Roignoux, o ridic` de la sol [i o a[ez` pe mas`, unde seafla mai \nainte. Apoi, lini[tit, trase un taburet de sub mas` [i-l\nc`lec`.

– {i acum, s` st`m de vorb`. Dac` am \n]eles bine, FranceMonterault, este deja ceva timp de când vrei casa mea. |n consecin]`,ai f`cut s` e[ueze cele dou` vânz`ri anterioare. De ce? Pentru c`,atunci, nu erai \n situa]ia de a pl`ti tu \ns`]i?

– Dac` vrei s` interpretezi a[a, da.Revenise imediat \n picioare [i-[i ]inea bra]ele \ncruci[ate. Se

\ntreba dac` el \[i d`duse seama cât de tare tremura, când o ridicase.Se aruncase \n aceast` aventur` f`r` s` se gândeasc` la for]a acestuib`rbat. Se \n[elase. Din ceea ce-[i amintea [i din ceea ce auzisevorbindu-se despre el, [i-l imagina ca pe un personaj [ters, romantic,ce nu sem`na deloc acestui necunoscut sigur pe el [i prea curios.Clovis presupusese c` va ceda imediat, c`-i va fi team`... Era absurd.Nu putea fi vorba de team` \n ceea ce-l privea pe Jeandieu Tourcat, \nacea sear`.

– Nu vreau s` interpretez. Vreau s` [tiu. De ce vrei s` cumperiaceast` cas`? Mi se pare c` ai propriul t`u domiciliu. Ce vei face cuaceste pietre? Oare la ce ]i-ar folosi?

– Vinzi. Deci p`mântul [i aceste ziduri nu te intereseaz`. Ceconteaz` identitatea cump`r`torilor?

– A[teapt`... a[teapt`... o rug` el. Mi-ai spus deja c`, \n mâinilevoastre, casa mea nu va fi profanat`. Pui oare \n discu]ie numaiterenul, din lealitate pentru integritatea teritoriului?

MIRACOLUL VIE}II 13

– De ce nu? A smulge aceast` mo[tenire propriei tale indiferen]esau unor eventuali cump`r`tori este un scop destul de important pen-tru adev`ra]ii locuitori ai mla[tinilor. Deoarece, noi am r`mas fideli.Nu ne reneg`m p`mântul. |i apar]inem, a[a cum [i el ne apar]inenou`. A pierde o singur` bucat` echivaleaz` cu a ne pierde propriasubzisten]`. Marais n-a trìt, pân` acum, decât datorit` pasiunii celorcare l-au creat. Dac` to]i dezerteaz` [i las` locul unor indiferen]i, saumai rù, unor profitori, Marais va muri. Desigur, el nu ne d` nimic dinceea ce am putea g`si \n alt` parte: nici situa]ie, nici renume, niciavere. Face din noi, fete [i bìe]i, doar ni[te ]`rani ai apelor moarte [ide asemenea negustori de plopi. {i \n plus, vara, din unii, gondolieri.|n ochii lumii suntem doar locuitorii din mla[tini, ni[te fiin]e ciudate,pu]in \napoiate [i ne\nsemnate, \mpr`[tiate ici [i colo. Asta este tot.Este destul de pu]in, nu-i a[a?

Ea t`cu, p`rând c` a[teapt` o \ntrebare care nu veni. DoctorulTourcat \ndrept` spre ea o fa]` ce ar`ta un interes viu, periculos. Subaceast` privire i se muiar` picioarele. O chinuia regretul c` se angajase\n aceast` aventur` prosteasc`. Totul ar fi fost mai simplu dac` ar fispus adev`rul. Jeandieu Tourcat ar fi \n]eles. Mai bine decât oricine, \nciuda aparen]elor.

– {tiu bine c` Marais are via]a sa proprie. O via]` n`valnic`,tainic`, excesiv`, deseori, la care particip`m \nc` de la prima noas-tr` r`suflare. Nu-i putem sc`pa, chiar dac` \ncerc`m. Sunt sigur` c`nici tu nu i-ai sc`pat. }i se pare numai. Vei continua, f`r` \ndoial`.Dar de fiecare dat` când se va vorbi \n fa]a ta despre Marais, \]i veiaminti. De fiecare dat` când vei fi numit nu „Jean“ Tourcat, ci„Jeandieu“, \]i vei aminti. Vei a[tepta instinctiv s` se adauge„Jeandieu din Marais“.

Se opri iar, pentru a-[i ascunde secretul. El \i ordon`, foarte calm,f`r` a pierde nimic din aten]ia sa iscoditoare:

– Continu`.– Marais are nevoie de bra]e, dar sufletele [i min]ile \i sunt chiar

mai necesare. Problema inunda]iilor devine din ce \n ce mai mult ochestiune de via]` [i de moarte. Cine oare s` se ocupe de ea? Nu exist`\n]elegere de nicìeri. Pont [i Caussées trag hìs, sindicatele dinMarais Mouillés trag cea. Cei mai mul]i nu-[i v`d decât micile lor


interese. Unii se lupt` aproape \n mod deschis. Exist` de asemeneadomeniul periculos al vizitelor turi[tilor. Exist` resurse latente [idorin]e nem`surate care rod. Politica se strecoar` pretutindeni.Fiecare se gânde[te doar la partea sa din problem`. La mica sa parte.Nu este nimeni care s` vad` lucrurile \n mare, s` \n]eleag` c` \ntr-o]ar` unde sunt legi [i administra]ie, exist` [i un legiuitor [i unadministrator care s` judece situa]ia din Marais.

Nu gre[ea cu totul. Jeandieu Tourcat cuno[tea mai bine decâtcredea ea, problemele inunda]iilor [i ale influen]elor din Marais. Darde ce oare vorbise despre dorin]e nem`surate care rodeau?

– Asta este tot?|ntrebarea era prea scurt` pentru a nu fi insult`toare. Ochii tinerei

se f`cur` mai mari, apoi se \ngustar`. Genele coborâte \i alungi spretâmple. Doctorul Tourcat \[i puse mâna lung` [i alb` peste parteaneted` a mesei. Mâna sa de chirurg. Un [obolan chema la lupt`.France Monterault nu spusese totul despre dorin]ele sale.

– Vorbe[ti bine. De ce n-ai fi cea care ap`r` regiunea Marais? Mi separe c` e[ti cea mai indicat`.

– Eu nu sunt decât o femeie.– Atunci, unul dintre ace[ti domni?– De ce nu?Cel care strigase astfel, era bine\n]eles Clovis. Doctorul Tourcat

p`ru c` nu-l aude.– |mi po]i spune care este motivul care te-a \ndemnat s` m` faci s`

vin aici \n aceast` sear`? Am fi putut avea la fel de bine aceast`...amabil` conversa]ie la mine acas`, la Niort.

– Pentru noi, „acas`“ la tine, este aici.Jeandieu Tourcat nu remarc` nici acum \ntreruperea furioas` a lui

Clovis [i \ntinse fruntea spre fata ce st`tea nemi[cat` \n fa]a lui, cubra]ele \ncruci[ate. Numai ea \l interesa.

– Te temeai c`, \n alt cadru, nu-]i voi mai \n]elege atât de binemotivele... regionale?

La rândul ei, râse scurt, r`ut`cios.– |n parte, da, admise ea.– Cealalt` parte fiind?...Calm`, France Monterault complet`:

MIRACOLUL VIE}II 15

– ... Cealalt` parte fiind eventualitatea, pe care trebuie s-o lu`m \nconsidera]ie, a unui refuz din partea ta. Prietenii... tì s-au gânditatunci c` le va fi mai u[or s`-]i prezinte, la rândul lor... argumentelede care dispun.

– |n]eleg, spuse Jeandieu Tourcat.Sim]i, pe nea[teptate, mirosurile insuportabile ale n`molurilor

mi[c`toare. Dar nu p`reau s` vin` dinspre Marais, care frem`taacolo \n apropriere, ci chiar din cas`, din dale, ca respira]iadezgust`toare a unui muribund. De fapt, era o cas` foarte veche.Ceea ce tocmai spusese France Monterault despre ea, nu eradeparte de adev`r. Pre]ul pe care doctorul Tourcat \l stabilise cuomul sù de afaceri era superior valorii reale a acestor pietre vechi\mbibate cu ap`.

– Te rog, doctore, hot`r`[te-te.El tres`ri. Uitase aproape unde era [i cu cine. |nfl`c`rarea pe care

o ar`ta aceast` tân`r` pentru a-l convinge, era inexplicabil`. A[teptaverdictul sù cu o nelini[te uimitoare. Acea amenin]are despre carevorbise aducând \n discu]ie argumentele prietenilor sì, nu era oarechiar o m`rturisire a acestei \ngrijor`ri? La urma urmei, de ce s` n-olini[teasc` imediat. La drept vorbind, prefera \ntr-adev`r s` nu-i \ncap`casa pe mâini strìne.

– Când m` voi c`s`tori, voi avea nevoie de o cas` din piatr` alb` \nMarais [i de terenurile care formeaz` proprietatea familiei.

– Când te vei c`s`tori?– Se va pune problema \ntr-o zi.N-o privea decât pe ea. O v`zu ezitând [i aruncând o privire rapid`

spre statura amenin]`toare a lui Clovis.– Mi-ai spus c` tu [i Clovis a]i pus fondurile \n comun pentru a o

cump`ra?– Este dreptul meu, r`bufni furios omul mla[tinilor.– Dreptul tù?|i privi pe rând: b`rbatul greoi [i tân`ra \nfl`c`rat`. Premeditaser`

s`-i aduc`, din trecut, aceast` fa]` care se strâmba? „France Monterault[i Clovis Roignoux“! Era o revan[` idioat` pe care voia s-o ia vechiulsù rival? |n lipsa Alinei, se mul]umea cu France? Revan[` inutil`.


Doctorul Jean Tourcat nu mai avea nimic \n comun cu adolescentulentuziast [i incult care alerga prin Marais, seara, \n cùtarea ecouluiunui râs de femeie.

Se ridic` greoi. |[i aminti, dintr-o dat`, c` avusese o zi obositoare[i c` Genive \l a[tepta. Genive du Trail care \i oferea, din mâinile sale\ngrijite, viitorul pentru care luptase aprig \nc` de când renun]ase laadolescen]`. Genive du Trail pe care nu-i va fi greu s-o iubeasc`.Doctorul Tourcat respinsese trecutul lui Jeandieu din Marais.

– Dac` asta te deranjeaz`...– Nu. De ce crezi c` m` deranjeaz`? Pentru c` te-am \ntâlnit, un

timp, pe unul din drumurile mele la pescuit, nu sunt obligat s` mìnteresez de toare cuceririle tale, Clovis Roignoux.

Cel`lalt nu \n]elese imediat. Insultele subtile \l dep`[eau. {ovì [ise \ntoarse spre tân`ra fat` care sim]ise lovitura [i-[i mi[c` indignat`b`rbia arogant`.

– Oricum ar sta lucrurile, dac` \]i vând casa, ce vei face oare cu a ta?– {i fratele meu? El este mai mare, mo[tenitorul paradisului

Roignoux.Pe nea[teptate, robustul Ruffin reaprinse lanterna [i o orient`

drept spre Jeandieu Tourcat. Acesta ]inea \nc`, \n mod neglijent, foaiaalb` a contractului de vânzare.

– |n ceea ce m` prive[te, cred c` este inutil s`-]i reamintesc c` amo sor`. S-a hot`rât s` se \ntoarc` \n Marais.

Doctorul Tourcat se \nclin`. Pe buze avea o cut` rece, impenetra-bil`, din ore de studii [i de diagnostic. Problema pus` prin cererea luiFrance Monterault \[i schimbase oare aspectul pentru c` Aline revenea\n Marais?

Ridicând mâinile pentru ca s` p`trund` \n fascicolul luminos allanternei lui Ruffin cel robust, doctorul rupse foaia alb` pe care o]inea \nc`. |n dou` [i apoi \n patru...

– |ncepuse[i s` dezvol]i argumente care m-ar fi interesat,domni[oar`. P`cat c` nu te-ai putut hot`r\ s`-mi spui ce te-a \mpins cuadev`rat \n aceast` afacere. Sper c` nu ]i-ai imaginat o singur` clip` càceste pove[ti – s` spunem de familie – m` pot influen]a \ntr-un felsau altul. Cred c` am dreptul s`-mi aleg cump`r`torii. Pentru moment,nu sunt hot`rât.

MIRACOLUL VIE}II 17

|naltul Clovis, \ndep`rtând-o pe France Monterault cu dosulbra]elor, f`r` menajamente, se a[ez` \n raza de lumin` care \ncepu dinnou s` se legene.

– Am l`sat-o pe France s` vorbeasc`. |[i f`cuse iluzii \n ceea ce teprive[te. Acum s-a l`murit. Noi de asemenea. E[ti prea mândru pentrua-]i l`sa casa unora din mla[tini. }i-e ru[ine, f`r` \ndoial`, de trecutultù, \n lumea ta frumoas`, doctore. Totu[i, acolo nu e[ti la locul tù.Eu nu sunt decât un ]`ran necioplit, dar cel pu]in, sunt ceea ce bunulDumnezeu m-a f`cut, \n locul \n care m-a pus. Tu nu po]i spune la fel.

Dac` Jeandieu Tourcat se schimbase, Clovis Roignoux de aseme-nea. Nu mai era bruta tân`r` gata s` se n`pusteasc` f`r` s` se gân-deasc`. Era oare dragostea cea care \l cizelase? Atunci, o a doua iubire.Ceea ce spunea nu era complet gre[it. Totu[i, \n acea sear`, doctorulTourcat nu era dispus s`-i recunoasc` dreptul de a avea dreptate.

– Dac` ]i-a[ spune c` te amesteci \n ceea ce nu te prive[te, Clovis?– Ai gre[i, doctore.Foarte tulburat` dintr-o dat`, se auzi vocea lui France Monterault

care strig`:– Clovis, piciorul sù!Lumina vioaie a l`mpii lui Ruffin cel robust se \ntoarse pân` la

tavanul de un cenu[iu trist, alunec` peste dulapul rustic de vase, golacum, cercet` solul, urc` de-a lungul unui picior al b`rbatului, cobor\din nou... apoi se stinse.

Jeandieu Tourcat se revedea \n acea diminea]` teribil` \n caremedicul de la spitalul militar unde fusese transportat \i anun]ase: „Dou`solu]ii, doctore Tourcat: opera]ia, cu riscurile pe care le cunoa[te]i, saugenunchiul definitiv \n]epenit. Decizia v` apar]ine“. Jeandieu Tourcatl`sase atunci soarta s` decid`, pentru a nu ro[i niciodat` c` alesese ungenunchi \n]epenit. Opera]ia l-ar fi l`sat mai infirm [i mai dependent deo articula]ie reparat` [i fragil` decât de piciorul sù \nd`r`tnic. |ncercases` uite complet existen]a acelui glon] \n carnea sa. Cu o \nc`p`]ânareimperturbabil` [i metodic`, se ocupase de fortificarea mu[chilortoracelui, ai bra]elor [i ai celor de la cel`lalt picior.

– Da, are noroc, datorit` piciorului... altfel...Clovis cel \nalt nu se aplec` destul de repede pentru a evita asaltul

enervat. Doctorul Tourcat url` spre cel pe care-l sim]ea prea aproape:


– |napoi!Primele lovituri pornir` gre[it, de o parte [i de alta. |[i pierduser`

obi[nuin]a, nu-i a[a? Apoi \[i reg`sir` ritmul. Clovis c`zu [i se ridic`.Fu rândul lui Jeandieu Tourcat. Lampa pe care o ]inea Ruffin celrobust, reaprins`, p`rea c` danseaz` un joc prost executat. DoctorulTourcat, sub greutatea zdrobitoare a corpului adversarului sù, \ncercas` se fereasc` de loviturile care plouau. De \ndat` ce se eliber`, lovi larândul sù, cu o for]` s`lbatic`, mult timp uitat` [i pe care o g`si la felde tulbur`toare ca \n timpul anilor sì furtuno[i. {i din nou, mareleClovis \l sufoc` fiind deasupra lui. Piciorul \l jena. Dar n-ar fi m`rturisitnici mort.

– Jean?Reu[i s`-l fac` pe omul din mla[tini s` se clatine, apoi totul fu

\ntunecat [i t`cut. Mâinile lui Jeandieu Tourcat nu mai strângeau decâtgolul. Prin u[a de la intrare, deschis` pe nea[teptate, venir` toatesunetele, toate mirosurile vii din strad` [i de pe fundul apei. Veneaude asemenea p`rul blond, ochii speria]i [i chemarea Genivei du Trail.

– Jean, unde e[ti?Tocurile sale lovir` treptele \nalte, apoi dalele desprinse.– Jean, e[ti acolo? Nu v`d nimic.El se ridic` prinzându-se de mas`, de vreme ce ap`sarea lui Clovis

disp`ruse. Ochii, obi[nui]i cu \ntunericul, urm`reau mai bine decâtcea care sosise, retragerea gr`bit` a vizitatorilor sì. Se n`pusti spreie[irea de la fereastr` [i o \nchise exact când, din partea opus`, izbucni]ip`tul furios al cucuvelei.

– Jean?Cremona, \n timp ce-o \nvârtea, avu \n pumnul sù un geam`t

\n`bu[it [i geamurile tremurar`. |[i trecu degetele prin p`r. Mergând\n \ntâmpinarea Genivei, ridic` un scaun [i mângâie cu un deget masagrea. Parfumul care-i pl`cea Genivei du Trail alungase deja miasmelede mucegai [i paragin`.

– Eram nelini[tit`. Ai \ntârziat mult, Jean. Ce faci, singur, pe\ntuneric?

Singur? Privi cu coada ochiului spre col]urile \ntunecate. Geniveridic` foarte sus chipul frumos pentru a-i vorbi. Era mic` [i delicat`.Fu cople[it de un val de tandre]e neobi[nuit`. Aproape de mil`.

MIRACOLUL VIE}II 19

– E[ti r`nit! Dumnezeule, Jean, ce s-a \ntâmplat?El sim]i rana pe care o avea pe obraz.– Nu este nimic. Nu te \ngrijora. Un... un ho] pe care l-am alungat.– Te-ai b`tut! Cu un ho]... E[ti insuportabil, Jean.Genivei nu-i pl`cea temperamentul agresiv al doctorului Tourcat.

Se speria foarte repede. Era reconfortant s-o lini[teasc`. Lâng` ea,Jeandieu Tourcat nu sim]ise niciodat` pân` atunci greutatea picioru-lui s`u \nd`r`tnic. O \mpinse spre u[` [i se \ntoarse \n acela[i timpspre umbrele de lâng` [emineul din pietre \nnegrite.

– Vino, Genive, nu este nimic, crede-m`.Ea ie[i prima. Rochia alb` \nc` aurit` de soarele care o mângâiase

toat` ziua, lumina blând aureola tonurilor cenu[ii [i a nop]ii \n locul\n care st`tea. Nemi[cat \n u[a casei copil`riei sale, Jeandieu Tourcato privea. Genive du Trail era blând` [i distins`. Domnea, \n \nc`pereape care abia o p`r`sise [i dincolo de aceast` \nc`pere, peste toat` zonaMarais, o atmosfer` ap`s`toare care nu se putea opune luminozit`]iisale triumf`toare. Doctorul Tourcat se \ntoarse spre [emineul cucol]uri joase:

– Nu este nimic, relu` el foarte tare, \ntr-adev`r nimic, iubito.Trase u[a, ac]ion` cheia \n broasc` [i f`când acest lucru avu impre-

sia curioas` c` \nchide o cu[c` imaginar`. Nu ajunseser` la ma[ina alb`cu perne ro[ii \n care Genive a[teptase mult timp cu r`bdare, c` deundeva se auzi zgomotul unui ochi de geam spart. Genive, \nc`speriat`, nu-l auzi.

|n timp ce pornea cu ma[ina la drum, doctorul Tourcat zâmbi.Zâmbetul ciudat [i nelini[titor al unui b`rbat pe urma unui vânat multtimp a[teptat.


Capitolul 2

Pentru a treia oar`, barca u[oar` folosit` de locuitorii din mla[tinise \mpotmoli \n trestia ml`dioas`. O pas`re se \n`l]` strigând agitat`.B`rbatul a[ezat \n spate \njur` \ncet [i se sprijini \n vâsla alb`. Cerul,deasupra, \n fa]a [i \n spatele sù, nu era decât o dispersare semi-transparent` care venea de departe, printre crengile de plopi, frasini[i s`lcii.

Ap`rând brusc din p`mânt [i din ape, numeroase himere seaplecau spre locul retras al b`rcii [i al b`rbatului.

– Unde se duce oare?Vântul ce trecea prin desi[ul de ramuri, nu-[i f`cea sim]it` prezen]a

decât prin gustul sù de sare. Era un vânt ce p`trundea peste tot, pre-vestitor de furtun`. Sub etrav`, apa era neagr`, neagr`, uneori cu lucirimetalice. B`rbatul ridic` vâsla tìat` dintr-o bucat` neted` de c`lin [io mut` pe cealalt` parte. Dac` \[i amintea bine, ]inta nu era departe.

|n cotul pe care urma s`-l fac`, un arin negru, \nalt \[i l`sasecrengile s` atârne de-a lungul cursului. Foarte aproape ar fi trebuit s`fie [an]ul unui paradis [i falia de acostament unde barca u[oar` seputea opri.

B`rbatul se \ndrept`. Vâsla se r`suci \n pumnul sù. O \ntinse pân`la cap`tul bra]ului spre bolta de frunze. O pas`re de noapte protest`.O broasc` strig` din apropiere. B`rbatul \[i umfl` gâtul [i-i r`spunse.U[urat de acest strig`t, de asemenea reg`sit, cufund` pr`jina pân` la

fundul alunecos de turb` moale. Smuls`, barca \[i relu` \naintarea,evit` cu precizie r`d`cinile unui c`lin [i intr` orizontal \ntr-un plaur.

„Ah! anghelic` [i alte plante s`lbatice“.B`rbatul râse iar, zeu singuratic [i ascuns, pe ambarca]iunea sa

u[oar` [i neagr`. |[i reg`sise regatul. Nu regreta c` cedase impulsuluicare-l adusese aici. Un sânge nou curgea \n el. Ni[te mi[c`ri [i ni[temiresme care \l \mp`caser` cu trecutul. Orice se \ntâmplase mai\nainte, clipa prezent` \l g`sea \n acord cu el \nsu[i, \n acord cu joculmu[chilor sì, \n acord cu via]a ce palpita \n el, \n acord cu furia surd`care-l cuprindea.

Un brânci [i ambarca]iunea ajunse la debarcaderul \n pant`.B`rbatul \[i aranj` vâsla cu grij` lâng` bordura ambarca]iunii. Seaplec` [i trase la el sfoara de amarare. Ea atârnase tot timpul \n urmalui [i era ud` [i sc`mo[at`. B`rbatul se \ndrept`, p`ru c` alege cu pre-cau]ie locul de apropiere de mal, opt` pentru stânga, unde \n`l]imeataluzului \l ascundea mai mult timp [i trecu peste barc`. Un picior...apoi cel`lalt. Arunc` sfoara \n tufi[ul des, [i trase \nc` pu]in ambar-ca]iunea \n afara vârtejului de ap`. Alte dou` b`rci erau amarate acolo,cu partea ascu]it` a vâslei \n repaus.

B`rbatul se \ntinse pentru a le vedea. Petrecerea pe care sepreg`tea s-o savureze va fi a[adar mai complet` decât sperase? Urc`panta care de la mal ducea spre cas`. {i imediat se auzir` câinii. U[acasei joase se deschise brusc, larg. Ap`ru o siluet` care cercet`\ntunericul.

– Cine este acolo?L`tratul câinilor acoperi vocea celui ce sosise. El intr` \n cercul

de lumin`, \n mijlocul cur]ii fermei. {i cel`lalt \l recunoscutres`rind:

– Jeandieu Tourcat!El t`cu. Clovis, omul din mla[tini, nu se \n[ela asupra sensului

prezen]ei doctorului Tourcat pe malul sù, nici asupra semnifica]ieizâmbetului sù.

– Am fost \ntrerup]i, adineauri. M-am gândit c`, la fel ca mine, ai fifericit s` relu`m aceast`... conversa]ie din punctul \n care am l`sat-o.


Clovis Roignoux, \n u[a casei sale, r`mase nemi[cat. JeandieuTourcat a[tepta. Dezinvoltura sa, \n costumul impecabil, nu sepotrivea cu decorul cur]ii de ferm`. Marele Clovis inspir` adânc. |ncet,\ncepu s` \nainteze spre vizitatorul sù. Mânecile c`m`[ii de lucruerau suflecate pe bra]ele bronzate.

– Rezi[ti, dup` cum v`d.– Nu prea rù. Dar tu?– Totu[i, [tii bine c` adineauri nu te-ai fi ridicat dac` – ezit` asupra

termenului – dac` nu venea fata aceea.– Asta este dovada pe care am venit s-o caut.– E[ti gata, doctore?Mu[chii se umflar` pe bra]ele omului din mla[tini. |n fa]a lui,

Jeandieu Tourcat \[i smulse cravata [i-[i dezbr`c` haina neagr`. Cùtùnde s` le pun`, z`ri o furc` \nfipt` \n p`mânt la câ]iva metri [i se duses`-[i aga]e lini[tit \mbr`c`mintea cu revere din satin. |[i descheiegulerul [i \[i aranj` cureaua pantalonilor pe [olduri. Se sim]ea sigur pepicioare. Chiar [i pe cel care nu se mai \ndoia. |ntr-adev`r, orice s-ar\ntâmpla, nu regreta c` a venit. Nu \nc`.

– Te-ai gândit la piciorul tù, doctore? Nu te voi menaja.– Am oare aerul c` am venit s`-]i cer asta?– Bine.Clovis Roignoux \[i relu` \naintarea lent`.– Cu atât mai rù pentru tine.{i cerul [i copacii, [i p`mântul cu apa, [i vântul [i zgomotul se

zdruncinar`.Se b`tur` cu s`lb`ticie, cu acele „icnete“ puternice prin care-[i

cùtau respira]ia. Când Jeandieu Tourcat c`zu prima dat` [i când sim]ipr`v`lindu-se asupra lui greutatea enorm` a corpului mare al luiClovis, calculase din umeri uimitoarea presiune a \nfrângerii saleprobabile. Cedase [i v`zu sosind, cu ochii larg deschi[i, lovitura de cio-can a pumnului strâns. Nu durerea fu cea care-l f`cu s` se ridice. Nicim`car umilin]a. Nu era prima sa lupt` cu Clovis pe proprietatea fami-liei Roignoux. Adolescen]a lor fusese traversat` de numeroase\nfrunt`ri asem`n`toare. Se [tiau de valori egale, inteligen]a unuia

MIRACOLUL VIE}II 23

compensând for]a oarb` a celuilalt. Noul elan care-l ridic` pe doctorulTourcat veni din acela[i reflex care-l smulsese cu câteva ore maidevreme, \n acea sear`, din bra]ele Genivei, când dansau \n salonulp`rin]ilor ei, obraz lâng` obraz, cu privirile pierdute.

El ie[ise sub un pretext oarecare. Refugiat pe teras`, \[i aprinse o]igar` [i \ncerc` s` gândeasc`. De unde era, vedea perfect salonul mare\n care se dansa. Nu era lume mult`. Erau „ale[i pe sprâncean`“ lareuniunile selecte ale doamnei du Trail. Jeandieu Tourcat se enerv`din nou. Nu-i pl`cea doamna du Trail, sau mai curând nu-i pl`ceastrâmb`tura sub]ire care-i servea drept zâmbet. De altfel, \l primise cur`ceal` dup` ce se dusese \n grab` s` se \mbrace \n ]inuta de sear` pecare o impunea recep]ia.

– Bietul meu prieten. Obrazul dumitale este deteriorat, cuadev`rat?

– Doar pu]in. Ierta]i-m` pentru acest plasture, doamn`.– Ei, haide, ai fi putut fi ucis. Este un accident absurd. Dac` acea

piatr` ar fi ajuns \n tâmpl`! |mi amintesc de un caz asem`n`tor desprecare am citit \n ziar, acum câ]iva ani...

– Genive v-a spus?...– Mi-a explicat cum roata dumitale a f`cut s` sar` o pietricic` ce a

revenit pe capot` \nainte de a te r`ni. Biata copil` era foarte impre-sionat`. Nu [tia cum s`-[i explice. A]i \ntârziat atât de mult. Cu ma[inadumitale decapotabil`, nu sunt lini[tit`.

Doamna du Trail nu-l iubea prea mult pe doctorul Tourcat.Desigur, avea elegan]`, dezinvoltur` [i costumul \i venea bine. Era\nalt [i purta cu mândrie un chip cu tr`s`turi foarte puternic marcate.Nu era frumos, dar avea ceva \n el care atr`gea imediat aten]iafemeilor. Poate p`rul negru care \i \nconjura \n mod distinct tâmpleleca o casc`? Era \ntotdeauna piept`nat cu grij`. Sau modul \n carem`sura oamenii din cap pân` \n picioare, cu un zâmbet u[or pe buze,f`r` s`-i priveasc`. Domnul du Trail spunea c` era un obicei almeseriei. So]ia sa credea c` era mai degrab` arogan]`. Nu era de acordcu so]ul s`u care alc`tuise proiectul de a finan]a amenajarea unei clinicipe care inten]iona s-o dea spre coordonare doctorului Tourcat.


Pe terasa pe care acesta se refugiase nu era noapte. Picioruldoctorului Tourcat st`rui asupra ]ig`rii deja strivit` pe jos. Acas` fumapip`. Strângând din maxilare, sim]i pe obraz sâcâiala pansamentuluipe care-l purta. O pietricic`... zâmbetul pe care nu [i-l putut st`pânitrase de asemenea de plasture. Lan]ul minciunilor era atât de u[or de\nnodat! El nu \ndr`znise s`-i spun` Genevei c` se b`tuse [i, doar seb`tuse cu s`lb`ticie, cu un adversar din copil`rie. Genive, nici ea nu\ndr`znise s`-i spun` mamei sale c` se \ncìerase cu un ho]. De ce s-ojudece? {i ea [i el, erau la fel. Era atât de \ncânt`toare când dansa!Micu]`, coco]at` pe tocurile fine aurii, cu fusta umflat` ca un balon \njurul taliei [i umerii albi dezveli]i... Partenerul sù, pu]in mai ]eap`n,se aplec` spre ea. |n aceast` clip`, o voce \l scoase pe Jeandieu dinvisare.

– Mi s-a spus c` ave]i o cas` de vânzare, \n Marais, doctore. S-arputea s` m` intereseze.

Bine\n]eles, Genive i-l prezentase lui Jeandieu pe acest b`rbat, odat` cu ceilal]i invita]i. Nu-i d`duse prea mult` aten]ie personajului.De talie mijlocie, cu un ten [i o privire [terse, \n spatele unor lentile\ncercuite de nailon deschis la culoare, era ne\nsemnat.

– Caut ceva \n Marais. A[ vrea s` \ncerc s`-mi creez acolo o clientel`.Imediat, doctorul Tourcat se sim]i lucid [i puternic, de parc` se

afla \n sala de opera]ie, dep`[ind primul moment de nelini[te [iteam`. Sub o masc` de nep`truns, ascult` \n t`cere ceea ce cel`lalt\i explica mai clar. |n acela[i timp, cùta s`-[i aminteasc` numelepe care Genive \l rostise atât de repede... Ramen... nu. Roma... |norice caz, un doctor. Asta \[i amintea. Doctorul Ramien! Prinurmare, nu trebuia s` uite acest nume. Sau, cel pu]in, nu \naintede a trece ceva timp.

– Proiectul meu poate p`rea absurd, dar trebuie cunoscut bine, \nam`nunt. Eu sunt n`scut pentru a fi medic de ]ar`. Nimic mai mult. N-amvaloarea dumneavoastr`, doctore Tourcat. M` gândesc s` investescmai bine modestul meu capital \n cump`rarea unei case [i s`-miformez o clientel` proprie. I-am dezv`luit proiectele mele doctoruluiMarillier, din Necker. |l cunoa[te]i?

MIRACOLUL VIE}II 25

Ceea ce era enervant, erau acele ecouri de muzic` discret` careacopereau uneori vocea inexpresiv`. Doctorul Marillier fusese unuldin profesorii lui Jeandieu Tourcat. Dac` exista o ma[ina]ie ascuns`,nu putea veni de la el. Ce filier` \l condusese oare pe acest tip la casadin Marais, \n aceea[i sear` cu France Monterault [i Clovis Roignoux?Ce voiau oare to]i s` fac`? Ce aveau dintr-o dat` aceste pietre fan-tomatice pentru a atrage dorin]e atât de diferite? „Exist` aici resurselatente [i pofte nem`surate care rod“. France Monterault spusese asta.Asupra c`rui lucru voise oare s`-i atrag` aten]ia?

– Doctorul Marillier este cel care mi-a vorbit despredumneavoastr`.

Doar \n ajun, aceste cuvinte, aceast` cerere f`r` nimic misterios,n-ar fi trezit nimic \n Jeandieu Tourcat, decât o u[urare plictisit` detratativele la care se gândise. Casa nu mai era a lui, de când se hot`râses-o pun` \n vânzare. Dar, \n ajun, n-avea \n minte, ca \n aceast` sear`,cuvintele agasante ale lui France Monterault.

– Cunoa[te]i m`car Marais din Poitou, doctore Ramien?B`rbatul era destul de tân`r, u[or chel, u[or obosit.– Pu]in. So]ia mea este originar` de aici. Ea este cea care m-a sf`tuit

s` \ncerc s` m` stabilesc aici.Pe scurt, era ceva banal [i cu siguran]` adev`rat.– |mi pare r`u, dar nu sunt hot`rât.Era cald pe terasa de unde noaptea fusese alungat`. Mirosea a

furtun` [i a prea mult parfum. Doctorul Tourcat se enerv` destrânsoarea plasturelui de pe obraz.

– S` sper totu[i c` v` ve]i mai gândi, doctore?Revenit \n salon, Jeandieu Tourcat o \mbr`]i[` pe Genive, la

primele m`suri ale unui nou dans lent. Uneori, dansul \l calma. |naceast` sear`, \l \ndemna la fug`. F`r` \ndoial`, va visa mult timp laprivirea frumoas` a Genivei.

– Ce s-a \ntâmplat, Jean?– |]i voi explica. O \ntâlnire uitat`...{i era, \ntr-adev`r o \ntâlnire uitat`, la care alergase \n c`ma[` alb`

scrobit` [i costum de sear`. O \ntâlnire cu tinere]ea sa liber` [i


tumultuoas`, pe malul din paradisul Roignoux. Reg`sise esen]ialul dealt`dat`, chiar [i aceast` putere de a sus]ine, cu bra]ele \ntinse,greutatea mare a omului din mla[tini, dezl`n]uit. |[i rec`p`t` respi-ra]ia [i \[i prinse adversarul de talie. Sim]ind pachetul de mu[chi, deoase [i carne cald`, [ovìnd, strânse mai puternic.

Se rostogolir`, unul peste cel`lalt, pân` la malul apei lini[tite,unde dormea o anghil`. N`molul era alunecos. Ridicat \ntotdeaunaprimul, Clovis Roignoux \[i sim]i glezna strâns` \ntre degetele de fierale lui Jeandieu. Vru s` strige. Mânia \i \n`bu[i strig`tul. Cel`lalt picior,aruncat \n zbor, \l atinse pe Jeandieu la tâmpl`. Din nou erau amân-doi la p`mânt. R`coarea \ntunecat` a apei \i a[tepta. Totul era caodinioar`...

Omul din mla[tini se b`tea cu o for]` m`rginit`. Era relativ u[ors`-l aduci unde voiai. Jeandieu Tourcat reg`si sprijinul t`cut dinMarais. Apa sus]inea genunchiul sù mort. Apa \i fusese \ntotdeaunaprieten`, prietena sa ascuns`. Ap`s` pe gâtul lui Clovis, cùtând cur`ceal` traiectoria mu[chiului pentru a-l paraliza... Apoi, sl`bi pre-siunea. Nu voia s` lupte folosind preg`tirea sa [tiin]ific`, s` permit`degetelor sale s` vad`, parcurgând un corp, sl`biciunile patologice decare putea profita. Venise \n aceast` sear` s` caute dovada unui trecut,nu a unui prezent cu care Marais nu avea ce face: un chirurg a c`ruimân` era f`cut` pentru bisturiu.

Se poticni vrând s` se dea \napoi. Clovis Roignoux ridic`bra]ul. Fu o lovitur` direct` pe care Jeandieu Tourcat o primi \nplin \n b`rbia br`zdat` de cicatrice. El o marc` printr-o scufun-dare zgomotoas`. Ezitant, marele Clovis r`mase o clip` ca [i cândera incapabil s` \n]eleag` ce i se \ntâmpla. Unde disp`rusecel`lalt?

F`cu un gest spasmodic din pumnii \nfierbânta]i. Apoi se aplec`deasupra apei, spre aburii dulci [i amari ai adâncului mi[c`tor. Unpumn dur, f`r` s`-i lase timp s` \n]eleag`, \l aplec` \n fa]`, aruncându-lca pe un balot spre noroiul de pe mal. C`zut \nc` [i ame]it, \[i cl`tin`fruntea. Jeandieu Tourcat, \n picioare, cu apa pân` la jum`tateacoapsei, râdea. Cu râsul sù exasperant.

MIRACOLUL VIE}II 27

– E bine, nu-i a[a, Clovis?Asta era ceea ce marele Clovis Roignoux nu putuse suporta

niciodat`. Acea zeflemea incisiv`, acea [tiin]` de a rosti cuvintele care-ll`sa f`r` replic`. Deschise gura. B`rbatul c`ruia apa \i mângâiagenunchii \l preveni:

– A doua rund`? Mi-am pierdut pu]in din jocul de picioare, esteadev`rat. Dar, \n schimb, am câ[tigat \n puterea de a lovi. Nug`se[ti?

Tocmai observ` c` lipsea una dintre cele dou` b`rci, lipit` pân` nudemult de panta \nclinat` a paradisului familiei Roignoux. Probabilnu-i fusese prea greu, prea discretului vizitator din cas`, s`-[idesprind` barca [i s` se \ndep`rteze f`r` s` fie v`zut de cei ce seb`teau.

– Ne vom re\ntâlni, Jeandieu.– Când vei voi. N-am f`cut niciodat` mofturi la aceast` treab`. La

urma urmei, \mi place mai mult s` m` bat cu tine pentru aceast`poveste legat` de cas`, decât pentru o femeie.

Clovis Roignoux morm`i, cu pumnii ridica]i \n mod instinctiv.– Fii atent, doctore Tourcat!Tonul lui Jeandieu se schimb`:– Fii tu atent. Nu te preocupa decât de ceea ce te prive[te. Este

mult` vreme de când am \ncetat s` mai am nevoie s` se preg`teasc`drumul \n fa]a mea. Dac` asta mi se va \ntâmpla \ntr-o zi, s` fii foartesigur c` nu voi veni s` te g`sesc.

|n timp ce-[i tr`geau, unul lâng` altul, picioarele din n`molulmoale, el auzi lovitura, acum foarte perceptibil` a unei lope]i \n ap`.

„Voi l`muri eu toate acestea“.Se sprijini cu amâdou` mâinile de barca sa pentru a urca \n ea.

Piciorul \n]epenit era \n spate, ie[it din ap`. Trebui s` \ncerce de dou`ori pentru a se \n`l]a pân` la bordura vasului. Nu era decât un infirm.Era oare con[tient de asta?

– Va râde mai bine cine râde la urm`!|n picioare \n barca sa neagr`, doctorul Jeandieu Tourcat \[i ar`t`

din]ii ascu]i]i \n \ntuneric.


– Noroc, Clovis, din paradisul familiei Roignoux.Ridic` vâsla, o \nfipse \n mal [i, cu gestul vechi al b`rbatului format

printre ape, \ncepu s` \mping`, dar se opri imediat.– Hei! Mi-am uitat haina.Deja aflat \n curent, se \ntoarse [i-l v`zu pe marele Clovis mergând

s` ia foarte simplu haina cu revere de satin ce atârna \nc` pe furc` [irevenind.

– {i dac` nu ]i-o \napoiez?– Haide, vicleanule. Cu siguran]`, m` voi \mboln`vi.O pas`re de prad` ]â[ni pur [i simplu, ca un proiectil silen]ios,

din bolta \ntunecat` [i atinse alunecând \n zbor, pe fiecare dintrecei doi b`rba]i. O cucuvea care se afund` \n noapte. Omul dinmla[tini [i vechiul sù camarad, \n ciuda \ntunericului, se privirìnsistent.

– Pas`rea nenorocirii. E[ti pe drumul bun, Tourcat.– Dac` este adev`rat, de ce m` avertizezi?|n ei [i \n jurul lor, acela[i chip de femeie se modela dup` contu-

rurile r`t`citoare ale penumbrei din mla[tini. Cu un gest rapid,Jeandieu Tourcat ridic` ceea ce-i r`m`sese din c`ma[a cu plastron alb.Zdren]e. Ap`s` vâsla [i barca, ascult`toare, \l \ntoarse la mal.

– D`-o!Haina \ntins` fu luat` f`r` amabilitate.– Cine \]i d` ordine?– Nu [tiu ce vrei s` spui.– Oh! ba da. Faptul c` tu [i cu mine ne batem, este un lucru. Mai

\ntâi din pl`cere. E mult timp de când nu ni se mai \ntâmplase, nu?M`rturisesc c` mi-a f`cut bine. Dar este cu totul altceva, aceast`pl`cere pe care tocmai ne-am acordat-o, de ceea ce m` voi ocupaacum. France Monterault [i cu tine a]i ac]ionat ca [i când nu m`cuno[tea]i. Ea, este destul de u[or de \n]eles: nu era decât o pu[toaicàtunci când noi eram la vârsta b`rbatului. Dar tu... Tu ascul]i decineva, asta este sigur. De cine?

Trebui s` \nal]e capul pentru ca privirea sa s-o oblige pe a celuilalts` se aplece. Prin dansul ]es`turii de frunze de plopi [i frasini,

MIRACOLUL VIE}II 29

noaptea, dintr-o dat` mai luminoas`, \mpr`[tia pe furi[ luciri albastre.Putu vedea pe tr`s`turile lui Clovis Roignoux c` autoritatea pe care[i-o exercitase mereu func]iona \nc`.

– De cine?Un gând \l str`b`tu.– Ea?...{i marele Clovis izbucni.– Du-te dracului!Era \mb`t`tor, \ntr-adev`r. Jeandieu Tourcat inspir` aerul cu

putere. F`r` s` lase vâsla, \mbr`c` haina. Cu pantalonii [iroind de ap`[i pieptul gol pe sub haina de sear`, ar fi trebuit s` se simt` ridicol.Nici m`car nu-i veni aceast` idee. Expresia din privirea marelui Clovisera mai sincer` ca o oglind`.

– Ai auzit vorbindu-se de un anumit doctor Ramien?}â[ni o \njur`tur`. Manevrându-[i vâsla, Jeandieu Tourcat cl`tin`

din cap. Marele Clovis, dus de noua sa furie, intr` \n ap`, cu pumniigata de ac]iune.

– Nu uita c` nu [tii s` \no]i, Clovis. Doar dac` n-ai \nv`]at, dintimpurile fericite de odinioar`?

Omul mla[tinilor se opri dintr-o dat` \n locul \n care se terminaselupta pentru care doctorul Tourcat se felicita atât de mult. Cotulapropiat f`cu s` dispar` barca [i pe ciudatul ei gondolier.

Clovis Roignoux se \ntoarse. Observ` la rândul lui dispari]ia uneiadintre cele dou` b`rci legate de debarcaderul s`u. Tremura de furie.N-avea nevoie de explica]ii pentru a \n]elege c` Jeandieu Tourcatv`zuse [i el plecând barca [i c` pornise \n urm`rirea celei care oconducea.

30 ELISABETH BONTEMPSgiannijollys

Capitolul 3

Mla[tina era ca o mare adormit`. N-avea maluri [i nici cerdeasupra. Totul era gri; de un gri violet al nop]ilor f`r` lun`. Barcaaluneca vertiginos. Apa protesta pocnind pe lâng` lemnul negru,pentru a t`cea foarte repede, prea adormit` pentru a se mânia.

Trecând pe lâng` un teren nedes]elenit, \[i spuse:„S-a t`iat mult, pe aici“.|[i aminti o conversa]ie pe care o avusese cu un inginer din Ponts

et Chaussées venit s`-l consulte.– Nu este exagerat spunând c` Marais este \n pericol. Acest p`mânt

este straniu. De când [i-a câ[tigat dreptul de existen]` asupra apei,nimeni nu-l poate atinge f`r` a avea imediat tot Maraisul \mpotriva lui.

– {i acum?– S-a schimbat totul. Sindicatul din p`mânturile umede din Marais

care trebuiau, \mpreun` cu voi, s` se ocupe de protec]ia \mpotrivainunda]iilor – [ti]i, acel plan de protec]ie din Sèvre – a[adar,sindicatul este, de fapt, strâns legat. Membrii s`i apar]in unor comuneadverse. Nu se [tie niciodat` dac` o hot`râre luat` \n interesul comunva fi \n]eleas` ca atare. Motivul? Multe aparen]e [i un singur fapt:turi[tii. Ei au devenit o resurs` egal` cu plopii pentru oamenii dinmla[tini. Asta este ceea ce-i atrage. {i [ti]i, o comun` este mai avanta-jat` decât altele. La Garette este mai pitoreasc`. Astfel c` cealalt` seap`r`. Dar spiritele se \ncing \n acest joc. {i nu mai reu[im s` g`simteren pentru o adev`rat` \n]elegere.

– Chiar atât de mult?– Da. {i mai rù. Am auzit vorbindu-se c` unii \[i cur`]` cam prea

mult pu[tile de vân`toare.– Ei, haide!– A[ vrea s` m` \n[el, doctore. Nu sunt oameni rì, dar trìesc atât

de aproape de ape, \ncât se \ntâmpl` s` nu mai ac]ioneze ca toat`lumea. Sunt imprevizibili \n comportamentul lor. Uneori min]i limi-tate... alteori inteligen]e lucide, fascinante. Aproape to]i, ni[te vis`tori.

– {tiu.– A[a este. Am uitat c` v-a]i petrecut copil`ria \n Marais, doctore.Jeandieu Tourcat uitase de asemenea. |ntr-adev`r, foarte mult

timp. {i iat` c`, \n acea sear`, totul \i reveni \n suflet: du[m`niile,fr`mânt`rile... [i apoi bucuriile [i visurile. |[i ridic` fruntea. Aici,alt`dat`, \n Bri-Perdu, se ridica un imens lan] de plopi. Regii dinVirginia cu ]inut` magnific`. Se tìaser` to]i plopii.

Barca se afund` cu o mi[care brusc` pe o c`rare \ngust` de ap`,\necat` de atingerea u[oar` a ramurilor joase. B`rbatul se \ndoi pebarca sa. Apa curgea cu un gâlgâit puternic [i lacom.

„Bun loc pentru biban“.|[i amintea – cu ce entuziasm! – c` pescuise aici cu momeal`. Iar

acolo, \[i pusese ]`poaiele pentru anghile [i vreascurile legate \n careintrau anghilele s` se culce, \n serile \n care era furtun`. Diminea]a leg`sea mi[unând de anghile imprudente. Prindea la fel acele animalemarine asem`n`toare coralilor pe care le scotea din râu. |[i aduceaaminte... {i peste amintirile sale, izbucnea la nesfâr[it râsul unei femei\ndr`gostite.

Bolta de copaci disp`ru pe nea[teptate. Un cer blând de iunie, uncer neted [i lini[tit, i se ar`t` b`rbatului care \nainta. Apa lacom` seascundea sub pietricelele deschise la culoare ale unui debarcaderpietruit. |n fa]a lui o cl`dire, o cas` joas`, din piatr` de râu, cu ogr`din` mare acoperit` de mici umbre. Pu]in mai departe, se arcuia unpod mic, ridicol [i impresionant. Imediat, la dreapta sub bolta din fierruginit a unei fântâni de operet`, o roat` de scripete scâr]âitoare,leg`na o c`ldare de copil.

Doctorul Tourcat inspir` mirosul de lapte [i le[ie care plutea acolodintotdeauna. Putea sim]i pe pieptul gol cum juca dublura satinat` [i


moale a hainei de sear`. Era evident c` salariul s`u nu-i permitea s` segândeasc` la \nlocuirea imediat` a smochingului. Dac` \mpingea pu]incu vâsla, [tia c` va ajunge foarte repede de la malul cimentat al canalu-lui din Damvix la drumul spre Niort. Ridic` pr`jina [i sim]i c`greutatea ei \i obose[te mu[chii ce se dezobi[nuiser`.

Ni[te câini l`trau undeva, spre sat. Pe pod, o pancart`, pe jum`tatedesprins` din cuie, juca: „coliba[ii“. Astfel erau numi]i primii locuitoridin Marais, ad`posti]i \n casele lor din p`mânt acoperite cu paie.Jeandieu Tourcat lovi cu furie apa. Barca vir` spre debarcader. |n casajoas`, p`rea c` totul dormea. Jeandieu Tourcat dep`[i banca dingr`din`, f`cut` dintr-un trunchi de salcie scobit. Gr`dina era la fel des`lbatic` [i romantic`, sub lumina difuz`, viorie. Jeandieu se opri. |nfa]a lui, dreapt` [i t`cut`, cea pentru care venise pân` aici s-o caute, \la[tepta. Ni[te pantaloni strâm]i [i un pulover foarte lung \imasculinizau \nf`]i[area.

– A[adar, ce vrei de la mine, France Monterault?– {i tu?Era cu pu]in mai \nalt ca ea. Noaptea \i [tersese ridurile. F`r` s`

[tie, \i oferea o asem`nare uimitoare cu adolescentul vioi care fusese\n aceste locuri.

– }i-am spus deja ce voiam: casa ta.– De ce?– Pentru o sut` de motive pe care nu doresc s` ]i le spun.– E[ti lipsit` de maniere.– Este posibil. Dar, ceea ce vreau, vreau neap`rat.El se aplec` pu]in.– M`rturisire pentru m`rturisire: [i eu la fel.Ea se d`du \napoi, iar el râse.– E[ti \ndârjit`.– |]i pas`?– Evident.|[i scutur` pantalonii care \ncepuser` s` se usuce la c`ldura

picioarelor.– E[ti singur`?Ea nu r`spunse. |n aceast` sear`, Jeandieu Tourcat pierduse aran-

jarea strict` a frezei sale. De altfel, probabil c` p`rul ud, \n dezordine,

MIRACOLUL VIE}II 33

era cel care \i d`dea chipul \nfl`c`rat din tinere]ea sa. Asta n-aveaimportan]`. Nu France Monterault era cea pe care o iubise \n aceletimpuri.

– |n]eleg. Tat`l tù nu [tie c`, la aceast` or`, erai \n vizit` la familiaRoignoux.

– Este treaba mea.– Exact. Noteaz` c` nu m` amestec decât pentru c` are leg`tur`, \n

mod ciudat, cu treburile mele.Ea mai tremura \nc`. |[i \ncruci[` bra]ele [i mâinile nervoase

urcar` [i coborâr` de-a lungul mânecilor puloverului de culoare\nchis`, \ntr-o incon[tient` mângâiere \nfrigurat`.

– Ai reac]ionat ca un pu[ti!– Ia te uit`!– Aceast` b`taie cu Clovis era inutil`. {i ridicol`.– Am un principiu, France Monterault – printre altele, evident –

s` termin \ntotdeauna ceea ce am \nceput.Ea puse o \ntrebare absurd` [i deplasat`:– Fata aceea care a venit acolo, este logodnica ta?– Te intereseaz`?Ea \[i mu[c` buzele.– Nu.– M-ai speriat! |nchipuie[te-]i c`, o clip`, am crezut c` e[ti intere-

sat` de mine... [tii?... cum mi-ai interzis mie s-o fac \n ceea ce teprive[te.

Jocul mâinilor [ovìtoare pe ]es`tura de culoare \nchis` se opribrusc.

– N-ai câ[tigat \n inteligen]` de când te plimbi \n aceast` ]inut`.– Un punct pentru tine, France Monterault. Sper c`-l vei \nv`]a [i

pe Clovis Roignoux bucuriile subtilit`]ii lingvistice.– De ce m-ai urm`rit pân` aici? }i-ai schimbat p`rerea [i \mi vei

oferi casa? Nu... atunci e[ti \n cùtarea amintirilor? |nc` o dat`, nu suntcea care sperai.

Jeandieu Tourcat relu`, \n sens invers, drumul prin gr`din`. Dedata aceasta mergea pe pietri[ul pe care piciorul sù \n]epenit \l f`cus` scâr]âie. Nu era frumos. Era oare nevoie ca unii b`rba]i s` fiefrumo[i?


– Ai putea s`-mi r`spunzi?Ea \l urmase. Jeandieu a[tept` \nainte de a se \ntoarce. Observând

c` privirea b`rbatului \i urm`rea mâinile, [i le afund` adânc \nbuzunare. Coada \mpletit` \n coroan` nu se potrivea cu \nf`]i[area eide bìat rebel. El vorbi \ncet, f`r` s` renun]e la aten]ia sa glacial`:

– Voiam doar s`-]i spun c`, \n aceast` sear`, am primit o alt`propunere de cump`rare, France Monterault.

Avu impresia, dar f`r` \ndoial` se \n[elase, c` ea \[i ]inu respira]ia.– Un anume doctor Ramien. |l cuno[ti?Nu teama era cea care o ]intui locului. Era sigur de asta. Avusese

probabil temeri de feti]` \n via]a de toate zilele [i un curaj de soldat \nlupt`. |n mod vizibil, se lupta cu ni[te gânduri insuportabile. |lcuno[tea pe acest doctor Ramien.

– }i-am spus c` sora mea se va \ntoarce, \ncepu ea.Apoi \[i \mpreun` mâinile.– Ce importan]` are asta? Acum, via]a ta este \n alt` parte.

Vinde-mi casa.– }ie [i... \n acela[i timp lui Clovis?– Asta te deranjeaz`?– Nu, oh! Nu. M` gândeam, doar: un bìat atât de dr`gu].

Gusturile nu se discut`. Doctorul Ramien este de asemenea un bìatdr`gu], \n felul lui.

|i putea m`sura emo]ia din respira]ia accelerat`. La fel ca \n\nc`perea cufundat` \n bezn` din casa lui, un farmec straniu emanadin ea. Pe chipul sù era o str`lucire, re]inut` când de ochii imen[i,când de gura pe care [i-o mu[ca permanent.

Dintr-o dat`, nu mai exista via]` \n noaptea violet`, decât aceast`privire [i aceast` gur`. Jeandieu Tourcat nu avu timp s` se gândeasc`s` reziste nebuniei care-l subjug`. Mâinile de pe coatele tinerei\mpiedicar` primul sù gest de revolt`. Pentru c` se zb`tea, o prinsede ceaf` [i, f`r` mil`, f`r` nici o considera]ie, o s`rut`, cum savurezi opâine cald`: f`r` dorin]` [i f`r` foame...

MIRACOLUL VIE}II 35

Capitolul 4

Cu o mi[care scurt`, tân`ra fat` \[i smulse fularul ce-l purta pe cap.Mul]imea de strig`te ajunse mai bine la urechile eliberate. Se f`cusefrumos. Totu[i, \n ajun plouase. |n pia]a mare din Benet, dincolo deora[, b`ltoace luceau \nc` ici [i colo.

– Bun` ziua, France Monterault.Ea se \ntoarse \ncet. Ochii doctorului Tourcat aveau o lic`rire

intens` de interes. Zâmbea cu gura \nchis`. Cicatricea alb`, de peb`rbia sa, era un semn nea[teptat de sl`biciune. Un parfum de b`rbat\ngrijit alunga din jurul lui mirosurile grele ale ora[ului de[teptat. Cef`cea el, oare, acolo? Acesta nu era locul lui.

|n mod ma[inal, tân`ra ridic` o [uvi]` sc`pat` din p`rul des [iaspru [i o trase spre tâmple. Era pentru prima dat` când \l vedea ast-fel pe acest b`rbat, la lumina lipsit` de c`ldur` a unei zile umede. {iel la fel. O cerceta cu aceea[i aviditate.

– E[ti foarte diferit`.– De cine?|l m`sur` din cap pân` \n picioare cu o \ndr`zneal` uimitoare. Ar

fi putut jura c` tremura. Se aplec` pu]in [i percepu gestul ei instinctivde a se da \napoi. Nu reg`sea \n ea nimic din feti]a care fusese. Nicim`car tremurul buzelor strânse.

– Vei fi prima care afl` vestea cea bun`. M-am hot`rât s` locuiesc\n casa mea, pân` s-o vând.

O pic`tur` c`zu \ncet din frunzele paltinilor. Un strop mare ajunsepe fruntea doctorului Tourcat.

– {tiai, nu-i a[a? E[ti deja informat`.Ea nu f`cu nici un gest de t`g`duire sau de acceptare. Desigur, [tia.

O salut` \nclinându-se. Nici el nu-[i d`dea seama cât de insolent puteap`rea.

– |mi pare rù c`-]i stric planurile, domni[oar`.Intensitatea privirii pe care i-o arunc`, \l surprinse. El \ncerc` s`

\n]eleag`, singur, pe cât posibil, rolul pe care \l juca ea \n aceastàfacere. Nu putea s` se fi \n[elat asupra anumitor deduc]ii. FranceMonterault viza altceva decât s`-[i asigure o cas` pentru viitor. ClovisRoignoux nu era decât un instrument ascult`tor \n mâinile sale.|naintea ei, sora sa [tiuse s`-l manevreze.

Jeandieu Tourcat r`mase nemi[cat, privind-o cu aten]ie. Nu segr`bea. Fiecare pas ar`ta efortul pe care-l necesita. Avea un gât lung [icapul se ridica astfel mai mândru. La urma urmei, nu era atât debrunet`. P`rul sù se lumin` pu]in. Avu din nou gestul de a-[i ridica o[uvi]` rebel` [i disp`ru pe o alt` alee. Nu se \ntorsese. DoctorulTourcat \[i scoase batista [i-[i [terse fruntea stropit`.

„Ciudat` fat`“.Nici el nu \n]elegea ce-l \mboldise \n acea sear`. |n fond, nu mai

era chiar tân`r [i \[i pierduse toate iluziile. Care era diferen]a dintreun s`rut dat sau luat? France Monterault ar fi b`nuit vreodat` parteape care trecutul o adusese \n comportamentul doctorului Tourcat? |lenerva s` recunoasc`. Scoase o ]igar` [i nu avu timp s`-[i scoat`bricheta când o flac`r` izbucni \n apropierea chipului sù.

– Un foc, doctore?Observ` doi ochi vii [i negri care \l cercetar` rapid.– Urât timp.Necunoscutul se \ndep`rt`. Era un b`rbat foarte frumos, \nalt, cu

p`l`ria de fetru maro aruncat` \n mod neglijent pe spate, umeriiatletici [i degajat \n pardesiul scurt bej. Jeandieu Tourcat trase din]igar` [i trimise fumul \n sus spre cortul galben [i mare de circ dinapropierea sa. Mai v`zuse acest chip, aceast` privire inteligent` [ip`trunz`toare. „M-a numit doctore. Probabil unul din fo[tii bolnavidin spital“. Se uit` la ceas [i se hot`r\ s` plece. Venise aici, \n aceast`

MIRACOLUL VIE}II 37

diminea]`, s` se plimbe. Hala de pe[te din Benet era un spectacol dev`zut. Nu mai [tia cine \l sf`tuise s` vin` aici. Ah! ba da, tân`rul internRivuit. Precizase chiar: „Sunt v`zu]i acolo mul]i oameni din mla[tini“.Doctorul Tourcat o \ntâlnise aici pe France Monterault.

Mul]imea se \ndesise. |n acea diminea]` chiar, Jeandieu Tourcat ochemase pe Genive du Trail la telefon. O anun]ase c` va lipsicincisprezece zile. Invocase \n mod spontan o reuniune de chirurgieobstretic` la Londra. La urma urmei, nu era decât o alt` minciun`, cunimic mai grav` decât cele pe care \ns`[i Genive g`sea de cuviin]` s`le foloseasc`. Nu-i putea m`rturisi interesul p`tima[ ce-l avea de acumpentru aceast` poveste cu vânzarea casei. Nu l-ar fi \n]eles. |i vapovesti, f`r` \ndoial`, mai târziu. Doctorul Tourcat, cu ochii pejum`tate \nchi[i, f`cu o rectificare \n minte. Nu, nu-i va povesti nimicdespre aceast` istorie Genivei du Trail.

Pia]a revenise complet la via]`. Strig`te ascu]ite se auzeau prinvalurile de chem`ri [i râsete. Sub platanii care m`rgineau pia]a, lâng`drumul spre Niort, erau parcate numeroase ma[ini. Foarte aproape deterenul comunal, se agitau ni[te ]igani. Strigau ca ni[te vr`bii la cule-sul viilor. Jeandieu Tourcat era gata s` ajung` la platanii mari \n[irui]i,când o form` feminin` ap`ru din spatele unui trunchi gros descojit,travers` \n mod imprudent drumul [i se \ndrept` spre por]iunea\nclinat` care ducea la hotelul „Stejarul Verde“.

Doctorul Tourcat r`mase nemi[cat. Femeia nu era singur`. O\nso]ea un b`rbat. |nalt, suplu, cu umerii degaja]i, \ntr-un pardesiu bej[i care purta o p`l`rie maro din fetru, neglijent aruncat` pe spate.

France Monterault se \ntoarse. {i brusc, doctorul Tourcat \[i amintiunde-l v`zuse pe necunoscutul care tocmai \i d`duse un foc. Nu eraun fost bolnav. Pur [i simplu, ma[ina sa sport, de un model foartenou, se \ncruci[ase cu cea a doctorului pe drumul spre Benet [i sea[ezase al`turi, sub platanii din pia]`.

„De ce oare m-a numit „doctore“? |nseamn` c` m` cunoa[te?“.Acum, soarele era mai sus. B`l]ile de pe drum se uscaser`.

Por]iunea \n pant` din fa]a hotelului „Stejarul Verde“ era \mpodobit`cu flori de mu[cate roz. Prin ferestrele deschise ale cafenelei se auzeau


chem`ri [i râsete purternice. Hot`rât, doctorul Tourcat travers` larândul sù strada, urc` por]iunea \n pant`, trecu peste terasa larg` [ise \ndrept` spre scara exterioar` a hotelului. B`rbatul cu p`l`rie dinfetru maro disp`ruse \nùntru cu France Monterault.

{i atunci, un câine, care schel`lìa \nnebunit, se n`pusti spreJeandieu Tourcat. O ma[in` mergea cu vitez` mare, pe por]iunea \npant`. Zgomotul produs de corpul animalului lovit de bara de pro-tec]ie, fu \nso]it de un schel`lìt sfâ[ietor. Frânele ma[inii r`sunarìnsuportabil. Doctorul Tourcat v`zu trecând pe lâng` el ceva \n grab`.Câinele se opri \n capul sc`rilor, pe peron. {i, doar atunci, ochii sì se\ngrozir` de suferin]a care \l cuprindea. Geam`tul sù, lung [i tângui-tor, fu aproape omenesc. |n u[` sosir` primii clien]i, oprindu-i peceilal]i.

– Este Dick? A trecut pe sub o ma[in`?– Ma[ina mea...Palid ca un mort, [oferul ajunse la rândul sù [i-l lu` pe Jeandieu

Tourcat drept martor:– A]i v`zut? S-a aruncat sub ro]ile mele. Nu l-am putut evita. A

trebuit s` mi se \ntâmple mie!Câinele avea o ran` oribil` pe o parte. Se vedea osul pe jum`tate

zdrobit. Era de necrezut c` \nc` mai trìa. {i, mai ales, c` reu[ise s` se\ntoarc` aici, urcând acele trepte.

– Exist` un veterinar, la Benet? Trebuie mers [i cùtat imediat.Din u[`, o femeie tân`r` \ntr-un halat de culoare deschis` strig`:– M` duc s` telefonez, Doudou.Automobilistul se \ntoarse spre Jeandieu Tourcat. F`r` \ndoial`, el

era proprietarul hotelului [i st`pânul câinelui. Era un tân`r zvelt [ibrunet cu aspect frumos de meridional. Era tulburat.

– Crede]i c` este grav?– Nu cred c` va sc`pa din asta.Acum, clien]ii \[i d`deau cu p`rerea.– Ar trebui \ntins. Veterinarul nu va \ntârzia. |i va face o injec]ie?

Spune, Doudou, nu ]i s-a f`cut brusc rù? E[ti alb complet.Interpelatul se \ndrept`, ar]`gos.

MIRACOLUL VIE}II 39

– Dac` cineva nu \n]elege c` te po]i ata[a de un animal, p`cat.Apoi, redevenind con[tient de meseria sa, adùg`, pe un alt ton.– A]i face mai bine s` intra]i, bìe]i. M` voi ocupa eu de asta.Animalul, \nc` \n picioare [i nemi[cat, tremura. Ochii nelini[ti]i nu

se desprindeau de st`pânul sù. Gemea. Un geam`t continuu de c`]elplâng`re]. Balta de sânge de sub el se \ngro[a. Tân`ra femeie reap`ru,dezolat`:

– Veterinarul nu este acolo, Doudou. Va veni imediat ce se\ntoarce.

– Dar nu pot a[tepta! Sufer` prea mult.– Sunt medic, spuse doctorul Tourcat. Am trusa \n ma[in`.

A[tepta]i-m` aici.F`r` s` se opreasc` pentru a l`muri motivele expresiei trec`toare

de ne\ncredere care ap`ruse pe tr`s`turile celui numit Doudou,cobor\ treptele [i \nconjur` ma[ina responsabil` de accident. Pu]insânge lipise blana ro[cat` de muchia aripii din fa]`. De departe, bietulsù urlet era [i mai sfâ[ietor.

Sub platani, concertul p`s`rilor era asurzitor. Pe o ramur` joas`,un m`c`leandru cânta mai tare decât toate. Sub cerul din Marais,m`c`leandrii anun]au moartea. Doctorul Tourcat se puse din nou \nmi[care. |n felul sù. }opìnd larg. Mergea foarte repede astfel. Segândea rareori la piciorul sù \n]epenit. Putea fi v`zut de la toateferestrele hotelului.

Urc` ultimele trepte ajutându-se de mâna \ncle[tat` pe balustrad`[i bustul sù puternic se leg`na. Câinele se trase spre intrare. |nce-puse s` paralizeze. Nervii sec]iona]i trebuia s`-l fac` s` suferecumplit.

– Nu ave]i ceva ce-i place? Zah`r, carne?F`r` s` piard` vremea, \[i deschise trusa [i preg`ti seringa. So]ia lui

Doudou reveni cu o strachin` plin` ochi cu lapte.– Da]i-i s` bea \n timp ce so]ul dumneavoastr` \l va ]ine.– Eu, s`-l ]in! se agit` Doudou. N-a[ putea.– Trebuie s-o fac` totu[i cineva.– Eu.


Aproape nu se mir` c` o recunoscu pe France Monterault lâng` el.Diadema din coad` \mpletit` avea reflexe luminoase. Mângâie capulcâinelui. El se tângui. Probabil o cuno[tea.

– |nconjoar`-i corpul cu amândou` mâinile, deasupra r`nii, lâng`subsuoar`. A[a nu-l va durea.

Se asigur` c` \l prinsese bine [i lu` garoul. Dar, imediat ce atinselaba din spate, câinele avu un tremur prelung care \i smulse un sche-unat speriat. Doctorul Tourcat nu putu \n]epa piciorul zdrobit. Erapu]in probabil ca re]eaua de vene s` fie intact`. Labele din fa]`tremurau prea tare.

France Monterault \n`l]` capul. {i ea era palid`. Doctorul Tourcat\[i sprijini mai bine corpul pe genunchiul \n]epenit. Faptul c` avea \nfa]a lui un câine nenorocit nu schimba nimic din necesitatea impe-rioas` de a nu ceda. Ochii lui France Monterault nu erau negri, cic`prui, p`ta]i din bel[ug cu verde [i auriu.

– Ridic` mâinile. |l voi \n]epa direct \n inim`. Pe laba din spate nuvoi putea prinde garoul.

Degetele lungi care sus]ineau animalul alunecar` pu]in. Câinelegemu mai tare. Doctorul Tourcat calcul`. Inima era acolo.

– |ndep`rteaz` doar ar`t`torul. {i nu mai mi[ca.Acul p`trunse, direct [i hot`rât.– Dick?Animalul sughi]` [i se l`s` \n mâinile lui France Monterault ca o

juc`rie de cârp`. Ochii s`i nu-i p`r`siser` pe cei ai st`pânului.– Vre]i s`-mi ar`ta]i unde a[ putea s` m` sp`l pe mâini, domnule

Doudou?}inând ferm bra]ul patronului hotelului, \l \mpinse \n fa]`, spre

interiorul s`lii cafenelei [i curio[ii se d`dur` \napoi \n fa]a lor. |naintede a intra \[i aminti de trus`. France Monterault o aranjase deja [i o\nchidea. Fusta sa plisat` se l`rgise \n jurul ei. Coada \mpletit` lucea.Doctorul Tourcat l`s` bra]ul lui Doudou. |i dep`[i o servitoare care seducea s` arunce un sac peste corpul lini[tit al lui Dick. Printre toatepersoanele g`l`gioase care asistaser` la scurta agonie a câinelui, câ]is-ar fi g`sit care s` fi \ndr`znit s`-l ]in` cum f`cuse aceast` fat`?

MIRACOLUL VIE}II 41

– Poate m` \n[el, France Monterault, dar mi se pare c` e[tiobi[nuit` cu acest gen de situa]ii.

– Am f`cut studii de infirmier`.A[adar, asta era. El \ntinse mâna spre trus`, f`r` s` \nceteze s`

priveasc` adânc \n ochii \n care culoarea castanei [i verdele seamestecaser`.

– Am impresia c` a[ putea pân` la urm` regreta c` primele noastre\ntâlniri au avut motive... cum se spune... comerciale.

Ea nu se gr`bi s` dea drumul trusei din piele uzat` pe caredegetele li se atingeau.

– E[ti mai mult chirurg decât medic?– Asta ar \nsemna c`, pe viitor, vei a[eza prietenia noastr` pe plan

profesional? Credeam c` \n ochii t`i nu sunt altceva decât un vânz`torde teren.

Ea l`s` trusa neagr` [i \[i st`pâni o ridicare din umeri impulsiv`.Unde era b`rbatul cu p`l`ria maro?

– Nu \n]elegi nimic.– Bine\n]eles c` nu, admise el. Dar dac` ai vrea s`-mi explici, a[

putea face un efort.Niciodat` ea nu \ntâlnise o fiin]` ca el. Atât de dezinvolt [i de

concentrat \n acela[i timp, nep`s`tor pân` la ridicol fa]` de anu-mite aparen]e [i totu[i rafinat \n am`nuntele elegan]ei sale mascu-line. Respectul nefiresc cu care trata orice lucru provocator. Acestb`rbat care o iubise pe Aline \i d`dea ame]eala unei anumiterenun]`ri.

– N-am nici o explica]ie. {i gre[e[ti dac` \]i imaginezi...El ridic` o sprâncean`. Se gândise, cu siguran]`, la acel s`rut.– Nu-mi imaginez nimic, France. M` delectam doar cu un zâmbet

nou.– E[ti prea sigur pe tine, doctore Tourcat, prea mul]umit de

propria persoan`. Am crezut altceva. Dac` nu aveai acest mod de-agândi, poate ]i-a[ fi explicat de ce casa ta a atras atâtea dorin]e acum.Dar nu-mi plac manierele tale, nici modul de a m` privi. Nu te voi iertaniciodat` c` m-ai s`rutat asear`.


– Hm... Exist` multe de descurcat \n aceast` poveste, nu? Pentru anu re]ine decât unul, s` spunem c` nu „\]i“ vei ierta niciodat` c` m-ail`sat s` te s`rut.

Ea avu o asemenea tres`rire, \ncât ad`ug`:– Sunt palme care nu se dau, dar care sunt [i mai puternice,

France Monterault. Un alt punct pentru tine.– M-am \n[elat. Te-am considerat un b`rbat, dac` nu de cuvânt, cel

pu]in de onoare.– Permite]i, domnule, doamn`?Servitoarea a[tepta cu o g`leat` \n mân`. Erau \nc` pe peronul

hotelului. |n apropierea lor, sângele ro[u al lui Dick se uscase. Clien]iicare intrau [i ie[eau \i priveau cu curiozitate. Se [optea: „Este cel carei-a f`cut injec]ia lui Dick... Un doctor!“.

– Vino.La intrarea unde se auzea zumzetul, u[ile cafenelei [i restaurantu-

lui, a[ezate fa]` \n fa]`, erau amândou` larg deschise.– Adio, domnule.Bra]ul tinerei fete sc`p` din strânsoarea degetelor calde. Amuzat,

Jeandieu Tourcat observ` c` ea nu se \ndep`rt` imediat. Cl`tin` dincap.

– Nu adio, France Monterault. Mai am multe de \nv`]at de la tine.{i, cine [tie, [i tu de la mine?

Cum putea el zâmbi astfel? Totu[i, venise pentru un câine am`rât[i ac]ionase cum pu]ini \n locul s`u ar fi putut-o face.

– Nu meri]i s` devin furioas`.– }i se \ntâmpl` [i s` nu fii \n acea stare euforic`?– Da. Când nu te v`d.– Atunci, cred c` m` voi hot`r\ s`-mi p`strez casa [i s` locuiesc

acolo definitiv. Te voi vedea astfel mai des. E[ti foarte frumoas` cânde[ti mânioas`, France Monterault.

– Glume[ti?– Pu]in. Iar tu ai devenit foarte palid`. A[adar, \ntoarcerea mea \n

Marais te va deranja atât de mult?

MIRACOLUL VIE}II 43

Era, \ntr-adev`r, foarte palid`. Doctorul Tourcat era b`rbat [i nuputea trece cu vederea asemenea adev`ruri. |ntre ei se juca altcevadecât un amabil [i acid joc galant. {opti:

– Nu este vorba de mine. Sora mea s-a instalat la „coliba[i“ \naceast` diminea]` chiar. Are o fiic` de patru ani [i un so]. Asta te vaajuta oare, s` iei o hot`râre referitoare la casa ta?

El nu se clinti. Doar c` nici buzele, nici ochii nu-i mai zâmbeau.– Cu siguran]` m` va ajuta. Mul]umesc.Se \nclin`. Când se \ntoarse, palma unei mâini se \ntinse spre el, \n

timp ce o voce pierdut` graseie:– Doctorul Tourcat? Am ghicit dup` aceast` trus`. A[adar, datorit`

dumneavoastr` nefericitul Dick nu m-a a[teptat s`-i curm suferin]a. S`m` prezint: doctorul Denira, veterinar.

Câ]iva b`rba]i formar` un cerc. Ce se petrecea oare \ntre cei doipracticieni?

– |ncântat, doctore Denira. Nu puteam prevedea c` ve]i veni atâtde repede.

– A]i f`cut foarte bine. Numai c` mi se \ntâmpl` pentru prima dat`s` v`d un medic f`când munca mea. |mi pare doar rù c` este cuocazia unei pove[ti atât de triste. Dick era un animal curajos. Tocmail-am vindecat de o dubl` bronhopenumonie.

Jeandieu Tourcat \l privi atent, cu simpatie, pe b`rbatul scund,rotund [i trandafiriu. Era \n stare s` \n]eleag` accentele ezitante [ivocea r`gu[it` când rostea numele lui Dick.

– Nu prea [tiu unde l-au pus. Dac` dori]i s` constata]i.– Nu, desigur. Ar fi culmea s` n-am \ncredere \n dumneavoastr`.

Mai degrab` veni]i s` lua]i ceva cu mine. Am pu]in timp [i cred c` [idumneavoastr`...

Doctorul Tourcat privi \n jurul sù. France Monterault disp`ruse.Intrase oare \ntr-una din cele dou` s`li? Sau ie[ise? Doctorul Denira \lconducea pe Jeandieu tropìnd.

– Ar trebui ca aici s` fie doi sau trei medici. Gândi]i-v` doar c` suntsingur, pe o raz` de aproape cincizeci de kilometri. |ntotdeauna cândm` aflu \ntr-un grajd sunt chemat la altul. Doudou, dou` pahare cu vin.


Zgomotul de voci, dup` ce se oprise un timp, fu reluat maiputernic [i mai liber la intrarea celor doi b`rba]i. |n timp ce Doudou\i servea, Jeandieu Tourcat v`zu c` veterinarul \[i puse mâna peste ceaa hotelierului, \ntr-un mod foarte simplu [i foarte natural. Fu un gestfoarte scurt. Doudou strânse mai puternic din maxilare. |ntors spreJeandieu, doctorul Denira exclam`:

– Scuza]i-m` dac` sunt indiscret, dar nu [tiam c` avem un medicnou \n Benet.

– Nu m-am instalat la Benet. Nici \n alt` parte. Sunt component alechipei chirurgicale a spitalului din Niort.

– Chirurg? Ia te uit`! Pe drum, b`ie]ii mi-au spus c` cel care i-af`cut injec]ia lui Dick este un doctor din Marais.

– |ntr-adev`r, sunt originar din La Garette. Mai am \nc` acolo ocas` a familiei.

– Straniu teren de intrigi, Marais Mouillé.Jeandieu Tourcat ciuli urechile. Tonul veterinarului tocmai se

schimbase. B`rbatul cel scund \mpinse cu un deget p`l`ria f`r` form`pe care o purta. Era chel. Complet chel. Acest cap captivant, rotund [ineted, era o adev`rat` tenta]ie anatomic`. Privirea p`trunz`toare nupermitea s` ui]i totu[i restul persoanei. Gura sub]ire [uiera pu]incuvintele. B`rbia distinct`, lipsa aproape total` a sprâncenelor,vorbeau despre o dereglare a sistemului glandular.

– Am obosit s` spun c` lucr`rile preg`titoare ascunse tind c`tre unmonopol de influen]e, politice sau de alt fel.

– |n ce scop?– Cine [tie?Doctorul Denira \[i ridic` paharul \n aburul fumuriu ce plutea:– Celebrul vin de Charentes!Jeandieu Tourcat era totu[i sigur c` ochii alba[tri, pu]in

\n[el`tori, ai b`rbatului scund [i nervos, nu pierdeau nici m`car unadin reac]iile sale.

– Vezi dumneata, tinere, exist` dou` feluri de comune. Celede pe terenurile \nalte, pe care inunda]iile nu le ating decât \ncazuri foarte grave [i cele de pe terenurile joase, care sunt

MIRACOLUL VIE}II 45

devastate \n mod regulat. Mai \ntâi pentru c` se afl` \n adânculc`ld`rii [i apoi pentru c` se afl` \n amonte de punctul de \nchidere.

– A[a a fost mereu.– Da. Dar s-ar p`rea c` [i-au dat seama de asta numai fiecare dintre

p`r]i. {i c` \n aceste zile s-ar putea ajunge la o deteriorare a situa]iei.Veterinarul se uit` la ceas.– Ei poftim! Unsprezece [i dou`zeci. Tocmai m` duc spre La

Gerette. |]i pot fi de folos?– Mul]umesc, am ma[ina mea [i trebuie s` m` \ntorc la Niort.– A[a este. Dumneata nu mai locuie[ti \n Marais.– Pân` acum, nu. Dar m` \ntreb dac` nu m` voi instala acolo. Cel

pu]in pân` când casa mea va fi vândut`.B`rbatul cel scund avu un râs scurt care se termin` \ntr-un puter-

nic acces de tuse. Un val de riduri agitate str`b`tu chelia impudic` [itrandafirie.

– Din cauza fumului. Nu-l pot suporta.De fapt, era alcoolul. {i probabil [tia asta.– |]i place sportul?– |n general, da. |n particular, m` limitez la una sau dou` pasiuni.

De ce?– Oh! nimic... A[adar, te gânde[ti \n mod serios s` te instalezi \n

Marais?– Doctore Denira, cred c` ar fi mai bine s` spune]i tot.Ochii alba[tri ai veterinarului coborâr` \ncet pân` la nasturele de

la haina sa, pe care degetele dure ale doctorului Tourcat tocmai \l apu-caser`. Apoi revenir` la chipul hot`rât al tân`rului chirurg. Nu era atâtde beat pe cât voia s` se cread`.

– Vre]i s` m` face]i s` \n]eleg ceva. Ce? O amenin]are?Doctorul Denira a[tept` nep`s`tor [i zâmbind u[or ca Jeandieu s`

dea drumul nasturelui de la hain`.– E[ti nervos, tinere. Nu trebuie s` dai atâta importan]` cuvintelor

rostite la \ntâmplare. Amândoi suntem aici. Nu ne cunoa[tem. Trebuie\n mod inevitabil s` g`sim un subiect de discu]ie. E[ti din Marais? Eibine! s` trecem la banalit`]ile obi[nuite despre Marais.


– N-a]i abordat banalit`]i. Aceast` poveste a comunelor...– Tinere prieten, inunda]iile, gelozia dintre oamenii din mla[tini [i

leg`tura cu turi[tii, sunt baza tuturor discu]iilor din regiune, acum.E[ti „pentru“ sau e[ti „\mpotriv`“. Pentru c` nu e[ti complet str`in deaceste ]inuturi, s` spunem c` am vrut... s`-]i tatonez opiniile. Esteomene[te, nu?

– |n ce scop? Pentru c` ave]i un scop.– Iat`, vorbind despre omenesc... nu-]i po]i imagina cât m` felicit

c` am ales s` \ngrijesc animale. Este atât de lini[titor...Se scotoci \n buzunar. Jeandieu i-o lu` \nainte, dar Doudou

respinse banii \ntin[i.– Fac cinste, domnilor.{i \n mod special spre doctorul Tourcat.– Ar trebui s`-mi spune]i ce v` datorez pentru injec]ie, doctore.Jeandieu se juca aruncând \n sus moneda refuzat`.– Domnule Doudou, trebuie s` [ti]i – arunc` o privire cu coada

ochiului spre veterinar – c`, \n calitate de medic de oameni, nu\ngrijesc animale decât... din exces de umanitate.

Doctorul Denira plec` râzând. Lic`rirea de o neobi[nuit` seriozi-tate pe care Jeandieu Tourcat o percepu \n ochii alba[tri, candizi, eramereu prezent`. Ie[ir` unul dup` cel`lalt.

– Sunt \ntr-adev`r \ncântat c` te-am cunoscut, doctore Tourcat. Nu[tiu dac` vom mai avea pl`cerea s` ne \ntâlnim. Mi-ai spus c` speri s`iei conducerea unei clinici?

– Nu, nu v-am spus, ba chiar am impresia c` [ti]i mai multe despremine, decât [tiu eu \nsumi.

Pe nea[teptate, micul veterinar amabil deveni serios. Lipsasprâncenelor [i pome]ii obrajilor prea la]i \i d`deau un aer demaimu]`.

– Ascult`-m`, tinere. Dac` nu luai hot`rârea s` te \ntorci s`locuie[ti \n Marais un anumit timp, nu ]i-a[ fi vorbit cum o voi face.Dac` \ntâmplarea n-ar fi f`cut s` ne \ntâlnim, cu siguran]` nu te-a[ fiprevenit. Este ceva ce nu m` prive[te. Dar dumneata ai f`cut ast`zi ungest rar. Nu este prea grozav pentru un chirurg de clasa dumitale s`-i

MIRACOLUL VIE}II 47

fac` unui câine o injec]ie pentru a-l ajuta s` moar`. De aceea, \]i atragaten]ia. Exist` o epidemie care mocne[te, acum, \n Marais. Ai, oare,mai mult` mil` pentru animale, decât pentru oamenii p`mântuluidumitale? Dac` e[ti b`rbatul care cred, ai putea... opri r`ul. Deschideochii [i urechile. {i... mai ales, nu-]i vinde casa!

Jeandieu Tourcat nu se gândi s` cear` celuilalt ni[te explica]ii, dealtfel, probabil nu dorea s` i le dea. |i strânse mâna [i cobor\ trepteleperonului. Ap`rând de sub platanii din pia]`, o ma[in` mare sportpretindea cu ner`bdare s` intre pe drumul spre Niort. B`rbatul cup`l`rie maro din fetru aruncat` pe spate, a[ezat la volan, ridic` mânapentru a saluta o tân`r` femeie, purtând sus, pe sub copacii ce stro-peau cu ap`, un cap cu o coroni]` din cozi grele \mpletite. DoctorulDenira se \ntoarse spre Jeandieu Tourcat.

– Se pare, doctore Tourcat, c` ai observat deja ceva din distrugerilepe care le poate cauza o epidemie de genul celeia despre care abia]i-am vorbit.

– A]i ob]inut oare aceast` subtilitate de diagnostic numai dincontactul cu animalele, doctore Denira?

– Oamenii vin uneori la mine, dac` eu nu m` duc la ei.F`r` nici o \ndoial`, \n fiecare fraz` a veterinarului era o inten]ie

ascuns`. Amestecul s`u \n problema lui Jeandieu Tourcat eranea[teptat`.

– Dac` m` hot`r`sc s` v` ascult...– Vai!... Voi fi neconsolat dac` nu-]i folose[te la ceva \n insuccesul

dumitale.– {ti]i c` \ncep s` m` amuz?– Asta nu va dura.Seriozitatea b`rbatului scund nu-l scutea de mali]iozitate. |[i duse

neglijent un deget la p`l`rie.– La bun` vedere, doctore Tourcat.Ajunse aproape \n fug` la o veche ma[in` parcat` complet de-a

latul pe terenul \n pant`. Jeandieu r`mase nemi[cat \n timp ce el omanevra cu zgomot mare. France Monterault nu mai era sub copaciistropi]i de ap`.


Capitolul 5

Marais torcea sub ploaie, ca o pisic` mângâiat`. Lemnul era atât devechi \ncât doctorul Tourcat sparse cei mai gro[i bu[teni doar cu olovitur` a toporului greu. A[chiile zburau \n jurul s`u.

„Asta face de obicei fum“.Ploaia era cald`, pe bustul gol al b`rbatului. Cizmele i se \nfundar`

\n noroiul negru al cur]ii mici. Odinioar`, ra]ele \[i ]ineau aici con-ferin]ele g`l`gioase, \ntre dou` excursii pe canal, care era acoperit custânjenei galbeni.

„Va trebui s` cump`r o pereche sau dou`, din Niort. {i ni[teiepuri“.

|[i [terse fruntea pe care i se \ntinsese p`rul \n [uvi]e sub]iri.Tocmai avusese o excelent` idee: va cump`ra ni[te iepuri albi. Cu[tilegoale erau prea trist de privit. Aerul mirosea a verdea]` ud` [i p`mântrodnic. Foarte sus, deasupra lui Jeandieu Tourcat, podeaua [urei,deschise \n vânt, f`r` pere]i desp`r]itori, spre coasta din Marais, sedestr`ma \n smocuri de paie galbene, acoperite cu pânze de p`ianjen.Ma[ina alb`, decapotabil`, cu perne ro[ii, singurul lux al doctoruluiTourcat, \[i g`sise garaj acolo sus.

Jeandieu Tourcat lovi mai puternic [i o a[chie de plop zbur`mai departe. C`zând, f`cu bule pe ap`, pân` la marginea b`rcii,unde se opri.

– Lemnul tù e putred, Jeandieu.Toporul ridicat se opri o clip`, \nainte de a c`dea din nou exact \n

mijlocul bu[teanului. Doctorul Tourcat se aplec` [i adun` una dintrebuc`]ile grele [i spongioase.

– A[a este. Timpul nu menajeaz` toate lucrurile \n acela[i fel.Ridic` din nou unealta ascu]it` [i o \nfipse din zbor \n butuc.

– Tu nu te-ai schimbat, Aline.Cu pumnii \n [olduri, lupta cu el \nsu[i. De multe zile [tia c`

aceast` \ntâlnire va avea loc. De[i se [tia \narmat \mpotriva acesteieventualit`]i, realitatea \l lovi violent.

– Mereu galant, Jeandieu!|n timp ce cobora \n fa]a ei, târându-[i piciorul \n]epenit, i se p`rea

c` p`mântul \i oprea fiecare pas.– |ntr-adev`r, mereu. {i \ntotdeauna la dispozi]ia ta.Ea ridic` fa]a alb`, legat` strâns \ntr-o glug` de nailon albastru.

Ploaia o oblig` s` clipeasc` din ochi. Era extraordinar s-o reg`seascàstfel: la fel ca \n toate visurile pe care [i le f`cuse despre ea. |i \ntinsemâna. Avea degetele reci. Barca se leg`na când s`ri pe p`mânt. |n elsunar` cu putere clopotele, acelea[i care anun]aser` sfâr[itul tuturoranilor trecu]i, distrugând amintirea acestui chip, a acestui corp. Ore]inu lâng` el. Ochii lor se studiar` [i, pe nea[teptate, dând capul pespate, cu gâtul \ntins, ea \ncepu s` râd`.

– Nu, nu te-ai schimbat, repet` el.|i d`du drumul [i ea \ncet` s` râd`, brusc.– Tu, da.|nv`lui silueta b`rb`teasc` \ntr-o privire filtrat`. Mâna ei se ridic` [i

atinse u[or cicatricea care forma un [an] pe b`rbia puternic`.– Asta... Urm`ri adâncitura cutei care marca gura. {i apoi asta...

Puse degetul pe tâmpla unde pulsa o ven`. P`rul tù este prea scurt.El prinse ar`t`torul \ntins, \nainte s` deseneze genunchiul mort [i

\ntoarse mâna alb`. Pe inelar str`lucea verigheta.– O bijuterie nou`?Ea se eliber` cu o mi[care scurt`, sfidându-l.– Am o fat` de patru ani.– Felicit`ri.


Sunetul vechilor clopote t`cu. Aerul mirosea din ce \n ce mai multa p`mânt ud [i a ment` violacee. Ploaia era cald`, pe bustul sù gol.

– Dac` mi-ai oferi un ad`post?– Desigur. Iart`-m`, visam.Ea era nelini[tit`. {i de ce n-ar fi fost?– Nu te uita c` este dezordine. Sunt \n curs de amenajare.Ea trecu pragul cu u[urin]a unui obi[nuit al casei. F`cu \nconjurul

mesei [i examin` fiecare lucru cu aceea[i \ncântare ca [i când a[teptaseasta mult timp. Impermeabilul dezbr`cat dezv`luia c` femeia \[ip`strase promisiunile de fat` tân`r`.

– Este oare posibil, Jeandieu? Te gânde[ti s` te \ntorci aici?Vocea \i tremura, dar privirea \i era direct`. Avea asta \n comun cu

sora ei: acel mod de a-[i evalua interlocutorii, pe fa]` [i timp \ndelungat.– Foarte posibil. O clip`, te rog, s` devin prezentabil.Sub o scar` de culoare \nchis`, se afla o buc`t`rie umed`, cu

tavanul jos [i dornic` de lumin`, unde disp`ru. Aline \ntrez`ri dansulunui prosop care se agita cu putere. Se \ntoarse, \mbr`cat cu un blu-zon din catifea maro pe jum`tate \nchis. P`rul frecat de mântuial`, sezburlise. Pic`turi uitate curgeau pe guler. Bustul masiv se leg`na \nmodul sù ciudat sacadat de a merge. Se a[ez` pe col]ul mesei de careAline \[i sprijinea neglijent un cot.

– Am impresia c` visez, Jeandieu. Am dat timpul \napoi. Eu amdou`zeci de ani, tu optsprezece.

Vocea ei deveni \n`bu[it`. Aline era mai blond` ca odinioar`.Traiectoria sprâncenelor era u[or modificat`. Oare cum putea fiprivirea ei atât de albastr`? Cea a lui France era \ntunecat` [i str`luci-toare, ca apa din Marais sub luna de la Saint Jean. Se aplec` spreazurul \nc` tulbur`tor al privirii Alinei.

– Visele sunt mincinoase. Dac` aveam optsprezece ani, tu n-ai fifost aici, Aline.

R`scroiala rochiei de culoare \nchis` descoperea o piele ca laptele.Se putea vedea re]eaua fin` de vine care se umflaser` [i palpitau pegâtul sù \ncordat. Cu o luciditate furioas`, se gândi c`, dac` ar fi g`sit-oastfel, \n acea sear` trecut`, când venise la prima \ntâlnire cu France,n-ar fi rezistat.

MIRACOLUL VIE}II 51

– |mi por]i pic`, Jeandieu?– Nu.Ea se arunc` \napoi.– Ai uitat?– Nici eu.Ea \[i \ncruci[` [i-[i descruci[` bra]ele.– Nervoas`?– {tii... \[i cùta cuvintele, [tii... m` \ntorc s` locuiesc \n Marais.– Mi-a spus France.Ea se ridic`. O curea din piele lucioas` \i re]inea \n talie cutele

numeroase ale ]es`turii. Fusta se umfl` \n jurul ei [i se muie cândr`mase nemi[cat`.

– Când? N-a ie[it decât ieri. Ai v`zut-o la Benet?{tia probabil mai multe, dar nu-i va spune niciodat`! R`mas pe

col]ul mesei, Jeandieu Tourcat era exact la nivelul ei. Reg`si concen-trarea intens` a tuturor \mbr`]i[`rilor pe care le avusese cu aceast`femeie. Acele \mbr`]i[`ri din care \ntotdeauna ie[ise cu gâtul [i inimauscate.

– Pariez c` ]i-a cerut s`-i vinzi casa?Ea respira o extraodrinar` poft` de via]`. Era mult mai mic` decât

sora sa. De ce oare nu f`cea aluzie decât la Benet? El se \ntreb` dacèra la curent cu \ntâlnirea nocturn` ce-i fusese fixat` doctoruluiTourcat, \n aceast` camer` [i acea conversa]ie ce avusese loc, \naceea[i sear`, \ntre France [i el.

– Sper c` ai refuzat.Figura Alinei era la fel ca \ntotdeauna. Oare câte nop]i petrecuse

visând la acele buze? Nu putea s` cread` c` avea o fat` de patru ani.Radia de frumuse]e. Ghici, \n mod confuz, c` f`cea parte dintre acelefemei care r`mâneau astfel foarte mult timp.

– Sunt sigur` c` ai refuzat. Ea n-are nici o leg`tur` cu vânzarea.El reflect`. Era evident, cele dou` surori nu-[i f`ceau confiden]e \n

aceast` afacere. Se revenea mereu la aceea[i \ntrebare: aceast` cas`. {ipe nea[teptate, Aline se avânt` spre el, \nnodându-[i mâinile peumerii sì.


– Sunt complet singur` \n sânul propriei mele familii. Sora mea\mi este mai ostil` decât o str`in`.

Sunetele incerte din exterior acoperir` murmurul aflat la un pas.{oldul Alinei era cald. Degetele ei r`t`citoare reg`siser` drumulmângâietor, uitate pe gâtul puternic al lui Jeandieu Tourcat unde seab`tuse furtuna. Pe nea[teptate, el se ridic`.

– Haide, renun]` la jocul t`u.Ea r`mase dreapt` lâng` masa de culoare \nchis`. Mâinile

nefolositoare se \mpreunar`. Rochia cu aspect de lân` se mulase.Jeandieu Tourcat n-ar fi [tiut s`-i spun` culoarea. |[i aminti mai târziunumai de bro[a care o punea \n valoare: din m`rgele ro[ii interesante,care aruncau str`luciri tremur`toare.

– Ce te-a apucat, Jeandieu?– M`rturise[te c` n-ai venit aici decât pentru vânzarea acestei case.– {i pentru bucuria de a te revedea, Jeandieu.Nu negase. Avea totu[i un aer speriat. Se ap`ra astfel, ca \n trecut,

când el \i repro[a c` nu r`spunsese chem`rii:– Oare ce v` atrage pe to]i? Po]i s`-mi spui?– To]i?– Da. Sora ta, tu [i... al]ii.– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Jeandieu. Dar, \n ceea ce ne prive[te,

pe sora mea [i pe mine, bine\n]eles c` \]i voi putea spune de ce [i una[i cealalt`, vrem s` cump`r`m ace[ti pere]i.

|n picioare \n fa]a ei, o cerceta mai avid decât ar fi vrut. |[i \ncru-ci[` bra]ele. |nfrigurat`, \[i plimb` mâinile pe pielea alb`. Acela[i gestca France. Nu putea crede c` va afla adev`rul de la ea.

– France a f`cut tot ce a putut pentru a m` \mpiedica s` m` \ntorc.Nu m-am l`murit de ce, pân` \n ultimul timp. Acum [tiu: este geloas`.

– Poftim?Ea nu p`strase \n ceea ce-l privea decât amintirea tinere]ii lui de

care-[i b`tuse joc [i a disper`rilor care o plictisiser`. Nu se a[teptases`-l reg`seasc` astfel. Ridurile pe care le avea acum, \i confereau ofrumuse]e care o deruta. Avea de asemenea un nou mod de-a o privi.Cu ochii \ngusta]i de ni[te gânduri pe care nu le mai ghicea. Seschimbase, se schimbase teribil. Avu un fior de nelini[te [i risc`:

MIRACOLUL VIE}II 53

– Din cauza lui Clovis Roignoux, \n]elegi?– Clovis?... Ah! da, perfect... Clovis.Ea \[i relu` cu \ndr`zneal` jocul [tiut al sprâncenelor dintr-o dat`

severe. Era atât de amuzant`, alt`dat`, cu gelozia sa!– |]i cer iertare, Jeandieu.– De ce?– Pentru tot. Cred c` France... |n sfâr[it, Clovis [i ea au inten]ia...– {tiu asta.Oare ce-i putuse France povesti? Când se \ntorsese de la Benet, \n

ajun, cele dou` surori avuseser` o explica]ie furtunoas`. France \[ipermisese s` spun` asemenea lucruri \ncât Aline prefer` s` curmediscu]ia [i s` plece. |[i petrecuse dup`-amiaza la Niort. Nu se \ntorsesedecât seara târziu [i n-o rev`zuse pe France.

– Când mi-am anun]at inten]ia de a m` stabili din nou \n Marais,surorii mele i-a fost team` ca nu cumva Clovis...

– ... s` nu cedeze ispitei tale?Sprâncenele lui Jeandieu Tourcat, ridicate, d`dur` din nou via]` [i

medita]ie privirii sale. Dar buzele \i r`m`seser` energice.– A f`cut totul pentru a m` face s`-mi schimb hot`rârea. Cel mai

bun motiv al s`u a fost c` la „coliba[i“ nu era destul spa]iu pentrunoi to]i. Asta este adev`rat. Este ceea ce m-a f`cut s` ezit cel maimult. Când am aflat c`... locuin]a ta era... hm... liber`, m-am gân-dit c` ne-ar putea conveni. Imediat France a hot`rât c`, dac`reu[eam, era a ei [i c` eu m` voi sim]i mai bine la „coliba[i“. I-amspus c` ast`zi vin s` te v`d [i ea a aranjat s` te \ntâlneasc` ieri, laBenet. Voia s`-]i cear` casa \naintea mea. Sunt mul]umit` c` airefuzat-o.

Nu [tia c` enigmatica France \l \ntâlnise pe doctorul Tourcat chiarmai \nainte de diminea]a din Benet.

– Este totu[i logic s` fii tu cea care r`mâne la „coliba[i“. E[ti maimare.

Ea ridic` din umeri [i desen` cu degetul pe stratul gros de praf ceacoperea masa. Avea mâini frumoase [i fine.

– Mai \ntâi, la „coliba[i“ se afl` tata. A \mb`trânit, [tii asta. Mi-ar fiteam` ca fiica mea s` nu-l oboseasc`.


O ghicise. Cât de bine o ghicise. Min]ea, desigur. Degeaba seapleca spre oboseala b`trânilor [i bolnavilor pentru a-l impresiona.|ntotdeauna [tiuse asta. {i aceast` cunoa[tere lucid` nu putuse faceniciodat` nimic \mpotriva iubirii ce i-o purtase.

– {i apoi, cu meseria so]ului meu, nu este deloc posibil. Casaaceea este prea retras`.

Rubinele sau sticlele [lefuite ale bro[ei aruncau luciri scurte, \nlumina am`gitoare a zilei ploioase.

– Nu [tiu dac` ]i-am spus c` este doctor \n medicin`. Ca tine. Esteciudat, nu?

– Unde l-ai cunoscut?Desenele f`cute cu degetul pe masa \mbâcsit`, se amestecar` \n

ornamente \mpletite nesfâr[ite.– Pe so]ul meu? |n timpul vacan]ei pe care am petrecut-o la Paris,

la m`tu[a mea.El se duse pân` la u[`. Vânt, ploaie [i mirosurile verii umede.

Ploaia c`dea, \nc`p`]ânat`. Oare cât timp va mai dura? Era \nceputullui iulie. Timpul marilor inunda]ii trecuse, din fericire. Alinemurmur`:

– }i-a fost prezentat la o serat` la familia du Trail. N-a avut timps`-]i vorbeasc` despre mine. Eu n-am vrut s`-l \nso]esc.

Conturul distinct al umerilor doctorului Tourcat nu avea nimic \ncomun cu silueta b`rbatului tân`r care fusese. La fel [i mersul eradiferit. Acest picior...

– Vezi tu, s` ceri un post la ]ar`, este foarte nobil, dar cândnu cuno[ti o regiune [i nici pe locuitorii s`i, trebuie s` fie\nsp`imânt`tor. De aceea m-am gândit la Marais. Aici este la felde bine ca \n alt` parte. Ar fi mai pu]in dezorientat. {i apoi, eusunt cunoscut`. Oamenii vor avea mai mult` \ncredere \n so]ulmeu.

Ea nu [tia, dar, \n ajun chiar, doctorul Tourcat avusese pân` târziu\n noapte, o lung` conversa]ie cu doctorul Bourietz din Irleau. Cei doipracticieni \[i puseser` multe \ntreb`ri despre probemele sanitare dinMarais. {i despre alte pericole [i mai grave.

MIRACOLUL VIE}II 55

– De ce m` prive[ti astfel?El \ncerca s`-[i aminteasc` foarte exact tr`s`turile, ]inuta [i vocea

acelui doctor Ramien, dar nu reu[ea. Pleoapele Alinei clipir` pestepuritatea tandr` a ochilor sì. Nu era f`cut` pentru a accepta rolul deso]ie a unui medic de ]ar`. Oare ce scop urm`rea?

– Iart`-m`, Aline, te-am l`sat s` vorbe[ti, dar, de fapt, [tiam tot cemi-ai spus.

Pentru a veni lâng` el, ea f`cu \nconjurul mesei largi.– {tiam c` acest doctor Ramien este so]ul tù, c` tu ai avut ideea

de a-l face s` se stabileasc` aici, chipurile pentru a-[i face o clientel` \nMarais, c` ai f`cut o anchet` foarte dinamic`, de[i foarte discret` \nregiune, \nainte de a te \ntoarce [i c` e[ti foarte interesat` de anumiteprobleme – a[ spune „comerciale“ – specifice oamenilor din mla[tini.{i pentru c` te cunosc bine, [tiu [i c` n-ai putut ac]iona singur`.

El se rezem` de pervaz, dându-se \ntr-o parte pentru a o l`sa s`treac` dac` dorea. Dar ea nu dorea. Zâmbi. Ea nu putu suporta acestzâmbet. Avea ceva crud.

– Pentru o clip`, am crezut c` ai venit s`-mi vorbe[ti desprepersonajul care trage sforile.

– Ai prea mult` imagina]ie. N-am nimic s`-]i spun.Crezu c` va bate din picior, pierzându-[i controlul pe care [tiuse

\ntotdeauna s` [i-l p`streze, chiar \n timpul orelor lor trec`toare detandre]e.

– Asta se va \ntâmpla poate alt`dat`? \i suger` el.Ea pocni din degete, brusc degajat`.– De ce nu?|naint` [i ajunse \ntre el [i u[`. El se aplec` [i sprijinindu-[i

palmele pe perete, o prinse strâns, prizonier` \n bra]ele sale. Prinspa]iul r`mas descheiat al bluzonului, pe care gestul sù \l l`rgi, ploaia[i vântul p`trundeau cu o atingere c`ldu]` [i umed`. Biruin]a se citeape chipul \ntins spre el, biruin]a unei \nfrângeri a[teptate. O flac`rìnterioar` \i stimula carnea, sub piele, f`când s` str`luceasc` ochii [i s`\ntind` buzele \n a[teptare. Jeandieu Tourcat \[i amintea de s`rutulacestei femei. Un mod de-a accepta totul... f`r` s` dea nimic de la ea.Bra]ele se l`sar` \n jos.


– Dovada este f`cut`, Aline. Exist` un timp pentru tot.Se \ndep`rt`. Ea nu se mi[c` imediat. Era oare decep]ionat`?– Un timp pentru tot...Ad`ug`, cu o voce mai joas` [i el nu putu sesiza dac` era o

amenin]are sau o dorin]`.– Ne vom mai \ntâlni.Niciodat` nu v`zuse prin ea ca \n aceast` clip`. Se mir` s-o

descopere exact cum se a[teptase.– Mai gânde[te-te, Jeandieu. Niort este foarte aproape. Dac` \mi

la[i casa, vom fi aproape vecini.Gâtul i se umfl` [i el [tiu c` era gata s` râd`.– Este ciudat`, nu crezi, aceast` impresie c` am ajuns \n punctul

de unde am plecat?Ea se duse s`-[i ia impermeabilul [i \[i \nnod` pe cap p`tratul din

nailon albastru. Desigur, nu putea fi doctorul Ramien cel care tr`geasforile. Prinse \n mâna sa cea pe care i-o \ntinse Aline, cu palma \n sus.

– |mi vei ghici?– Nu. Constat doar c` tremuri. Starea nervoas` se trateaz`, draga

mea.Ea \[i trase degetele [i le ascunse din instinct la spate. Apoi \ncepu

iar s` râd`. Odinioar`, era o arm` eficace.– Este neloial. Nu [tiam c` ai devenit \ngâmfat.Subtilitatea sa era delicioas`.– Vrei s` spui c` tremuri pentru c` m-ai rev`zut?– Dar din ce ai vrea s` fie? Nu e[ti o persoan` resping`toare, o [tii.

F`r` nici o \ndoial`, infirmierele tale, printre altele, te-au f`cut s`\n]elegi asta.

Vocea zeflemitoare avea un sunet de provocare insolent`. JeandieuTourcat ezit`. Revan[a sa era acolo, oferindu-i-se. Nu putea s-o lase s`-iscape. Nu era decât un b`rbat. Strânse din din]i [i se aplec`.

Ploua mai des, dar asta nu p`rea s-o deranjeze prea mult pe FranceMonterault. A[ezat` pe un butuc, lâng` toporul pe care \l \nfipsesedoctorul Tourcat, \mpletea \n mod metodic leg`turi de paie smulsedin grinda [urei [i sp`late de stratul de pânz` de p`ianjen.

Jeandieu Tourcat merse spre ea.

MIRACOLUL VIE}II 57

– Ce faci aici?– Vezi [i tu. A[tept.– {i... este mult timp de când te consacri acestei opera]ii

interesante?Ea nu \ncerc` s` fug` de privirea sa. Gluga neagr` de om al

mla[tinilor care o \nf`[ura, \i punea \n valoare puritatea sever` aprofilului.

– Destul.Oare ce v`zuse [i ce auzise? La rândul s`u, Aline \ntreb` punându-[i

\n ordine impermeabilul:– De ce ai venit? Nu m` po]i l`sa \n pace?– Lysiane a c`zut. Plânge f`r` oprire [i n-o pot lini[ti. Tata a vrut s`

vin s` te caut.– Cine ]i-a spus c` eram aici?France se ridic`, f`r` s` r`spund`. Era greu s` compari fata mândr`

[i inteligent` cu un personaj cum era Clovis Roignoux. A[a cum nu erau[or s` ]i-o imaginezi pe str`lucitoarea Aline al`turi de [tersul doctorRamien. Femeile au comportamente ciudate. De ce oare JeandieuTourcat nu-[i putea [terge din minte gestul de salut pe care-l avusese,spre France Monterault, b`rbatul cu p`l`rie de fetru maro, la Benet,nici acel mod posesiv de a o ]ine de bra]?

– La revedere, Jeandieu. Sper c` te vei mai gândi. Voi reveni.Acel albastru ca lev`n]ica era un lucru fericit \n jurul ovalului fe]ei

sp`late de ploaie a tinerei femei. Privirea lui Jeandieu Tourcat alunec`pân` la silueta \n negru deformat` de haine, care se aplec` pesteb`rcile legate. Existau \nc` multe necunoscute \n mintea sa, \n ciuda\ntrevederii cu doctorul Bourietz, din Irleau [i a celeilalte, din aceea[iduminea]`, cu tata Joinaud, [eful spiritual al flotilei din La Garette.

– Dac` voiai, Jeandieu...Aline se \n`l]ase spre el. Un cronc`nit izbucni, foarte aproape, [i se

pierdu o dat` cu corbul negru care-l scosese, dincolo de acoperi[uldin paie. France dezleg` b`rcile. Picioarele i se afundaser` \n noroi.Fo[netul plopilor [i al frasinilor acoperea [u[oteala Alinei.

– Gânde[te-te, dac` \mi vinzi casa, vom putea r`mâne \n leg`tur`.Vom aveaun pretext minunat. Cine ar putea g`si ceva de obiectat? |]iaminte[ti oare, vara pe ap`?


Timpul m`surat o f`cea imprundent`. |n aceast` clip` era sincer`.Jeandieu Tourcat \nv`]ase s` deosebeasc` \nfl`c`rarea unui adev`rcare i se ar`tasse deja nu numai o dat`. Sângele \i circula mai repede.Vechea chemare era \nc` puternic`. |[i aminti de ame]eala brusc` ce-lsubjugase, \n noapte, deasupra unor buze care nu erau cele pe careAline i le \ntindea iar \n mod imprudent. Brusc, nu mai sim]i pe pieptmângâierea c`ldu]` a vântului [i a apei prin partea r`mas` descheiatà bluzonului din catifea. C`zuse prad`, \n \ntregime, unui demonreg`sit.

– Eu \mi amintesc, Jeandieu. Sunt mul]umit` c` m-am \ntors... atâtde mul]umit`...

O barc` ap`ru din cea]`. O voce nazal` spunea:– ... Aceast` parte se nume[te canalul cu case din piatr` alb`.

Pute]i vedea desf`[urarea caselor care la margine se termin` \npant` dulce, \n apa unui [an] mic. Seara, culoarea pietrelor le dauun aspect care explic` numele de case albe sau case p`r`site. Maideparte...

Era cel mai mic dintre bìe]ii Joinaud care, a[ezat \n spatele b`rciiunde patru turi[ti \n impermeabile se \nghesuiau unii \n al]ii, spuneacùtându-[i cuvintele, ca [i când \[i f`cea lec]iile, povestea pe care o\nv`]ase de la tat`l sù.

– Ridicol!Barca disp`ru a[a cum ap`ruse, \n cea]a trist` [i verde-alb`struie

care acoperise, de diminea]`, malurile adormite. Aline expir` puternicsub observa]ia tìoas` a doctorului Tourcat:

– Pe o asemenea vreme, trebuie s`-]i dore[ti cu adev`rat s` viziteziMarais.

Alerg` pân` la sora sa, \nc` nemi[cat`. Mai \ncet, Jeandieu Tourcatle urm`. Avea sentimentul incomod c` nu-[i datora salvarea decâtapari]iei acestei b`rci. {i totu[i, era sigur, vremea Alinei trecuse. F`r`\ntoarcere.

– |mi pare rù c` nu pot s` v` \nso]esc. Dar dac` vre]i, \mi l`sa]iuna dintre cele dou` b`rci [i v-o aduc \n aceast` sear`.

– Nu este nevoie, spuse France lini[tit`. Am legat a doua barc` laremorc`. Vom vâsli amândou`.

MIRACOLUL VIE}II 59

F`cuse cum spusese. Barca legat` tr`gea spre curentul undebabu[ca nebun` mo]`ia, sau scotea la suprafa]` cercuri din joaca sa.Aline avea o mutr` ne\ncrez`toare. Privirea ei furi[at` spre Jeandieu, \if`cea complici:

– Dac` a[a ai hot`rât, scumpa mea sor`...Una lâng` alta, erau complet diferite. France era \n mod clar

mai \nalt`. Aline cu pielea [i privirea mai luminoase. Cu toate aces-tea, atât una, cât [i cealalt`, aveau acela[i mod \nfrigurat de a-[ialuneca palmele tremur`toare de-a lungul bra]elor \ncruci[ate. Eln-avea nici o \ndoial` c` France Monterault dedusese din ati-tudinea surorii sale [i a doctorului Tourcat, c` reg`siser` tonulvechilor \n]elegeri.

F`cu stânga-mprejur [i urc` panta alunecoas` \nainte ca ele s`dispar` la rândul lor \n burni]a monoton` plutind pe apa verde [ineagr`. Trecu peste drum. Acum, era departe de b`rbatul care, cu atâtde pu]in timp \nainte, \mpinsese u[a casei p`r`site. Nu putea spune c`regreta. Susceptibilitatea irascibil` a lui France Monterault nu eraprintre cele mai mici atrac]ii ale aventurii \n care se avântase, poateimprudent.

|[i scoase bluzonul [i \ncepu s` râd`, singur, \n biciuirea furioas` aploii calde pe bustul s`u gol.


Capitolul 6

Se cioc`ni numai o dat`. Jeandieu Tourcat strig` „Intr`!“, f`r` s`\nceteze s` observe jocul subtil al unei roti]e, pornit` de un arc, ce nuavea m`car decen]a unui rezultat aparent. Afurisitul de mecanism alpendulului vechi refuzase toate stimul`rile sale. Se resemnase s`opereze. Era o relaxare salutar`, dup` orele matinale pentrecute laspital, de[i \n cazul de fa]` orologiul cu limb` de aram` \nverzit`, riscas` nu-[i mai reia niciodat` via]a, pe viitor...

– Urât timp pentru un \nceput de iulie.Doctorul Tourcat nu l`sase roti]a misterioas` pe care o ]inea \n

palm`. Pentru a o face, a[tept` ca cel`lalt s`-[i ridice p`l`ria maro dinfetru, neglijent aruncat` pe spate.

– Doctorul Tourcat? Permite]i-mi s` m` prezint: Paul Ravion, dinParis. Reprezentant al... bijutierilor.

– |ncântat, dar nu cred c` fac bijuterii...Zâmbetul prompt al domnului Paul Ravion, din Paris, se potrivi cu

indulgen]` tres`ririi vesele a pipei lui Jeandieu Tourcat.– Un titlu enun]at nu este \n mod obligatoriu o ofert`, doctore.– Exact.– M-a trimis agentul dumneavoastr` de afaceri.|ndoit peste mas`, Jeandieu Tourcat se folosi de toat` delicate]ea

de care era capabil pentru ca roti]a pe care n-o terminase de examinats` r`mân` \n pozi]ia ciudat` \n care o men]inea arcul s`u. Apoi se\ndrept` [i trase un scaun.

– Lua]i loc.Cel`lalt se supuse cu un zâmbet. Suple]ea ]inutei sale era perfect`.

Era un tip frumos. {i mai mult, f`r` \ndoial`...– Am mai venit [i ieri.Jeandieu Tourcat \[i lovi u[or pipa de pietrele negre ale [emineu-

lui \nalt. O inscrip]ie s`pat` pe placa lui spunea: „Aceast` cas` a fostreconstruit` \n 1857, de Jeandieu Rifaud, pescar“. Exista acolo unmiros insuportabil de c`min nefolosit.

– Ieri diminea]`, eram \n pia]a din Benet.– Unde am avut pl`cerea s` v` ofer un foc. M`rturisesc, un

moment am avut inten]ia s` v` abordez. {i apoi, am considerat c` eraincorect, a[a c` am revenit aici, mai \ntâi dup`-amiaza, dar n-am avutnorocul s` v` g`sesc, apoi ast`zi.

– V` cer iertare. N-a]i venit [i \n aceast` diminea]`, din\ntâmplare?

Vizitatorul zâmbi din nou, cu o ironie arogant` [i rece. Dac` ar fivenit de diminea]` ar fi \ntâlnit-o pe Aline. Când \i \ntinsese brichetaaprins`, \n pia]a din Benet, murmurase: „Un foc, doctore?“. Cine \iputuse spune c` acela care se plimba prin mul]ime era chiar doctorulTourcat? Jeandieu era sigur c` nu-l v`zuse mai \nainte.

– M-am hot`rât s` m` gândesc la treburile mele. |n aceast`diminea]` aveam de f`cut ni[te vizite.

F`r` p`l`ria maro, pierdea din aspectul sù nelini[titor. Blond, f`r`s` fie searb`d, frumos, f`r` afectare, fiecare dintre atitudinile saledescoperea sportivul complet, fiin]a \n deplin` posesie a tuturorfacult`]ilor sale. Doctorul Tourcat cùta curios pe fisura din marmur`,imperfec]iunea pe care ochiul sù de clinician s-o descopere. Nu g`sinimic. Bomb`ni la un junghi ascu]it ce-i trecu prin genunchi [i-[imi[c` piciorul.

– Amintire de r`zboi, doctore?Privirea \ntunecat` [i direct` a lui Paul Ravion era de o perspi-

cacitate jenant`. Buzele bine conturate [i cam lungi, aveau calitateade a nu-[i schimba forma când vorbea. Sprâncenele de culoaredeschis` aveau o form` distinct`. Ce putea oare gândi, \n fa]a aces-tei foarte seduc`toare marmure \nsufle]ite, o fat` ca FranceMonterault?


– Da, o amintire. Dar, \n orice caz, nu singura.Era o pl`cere s` sus]ii privirea str`lucind de interes. |n mod

irezistibil, doctorul Tourcat se gândi la un alt chip. Un chip atât deperfect [i atât de pur, \ncât uneori \i bântuia nop]ile... acela al unuitân`r metis care servise sub ordinele sale [i pe care explozia uneigrenade \l desfigurase mai târziu \n mod \nsp`imânt`tor.

– Iat`, a[adar, casa pe care vre]i s-o vinde]i.Atmosfera umed` [i rece din interior, \l convinsese pân` la urm`

pe Jeandieu Tourcat, \nainte de sosirea vizitatorului, de necesitatea dea \mbr`ca un pulover [i de a \nnoda, la \ntâmplare, \n r`scroiala sa, unfular deja p`tat de unsoarea murdar` a orologiului. Nu renun]ase lacizme.

– Dac` \n]eleg bine, a]i venit cu inten]ia de a v` prezenta dreptcump`r`tor?

– Am venit, mai \ntâi, s` vizitez, dac` este posibil. Apoi, ei bine...– Ah! nu sunte]i hot`rât.– S` zicem s` sunt... interesat.Jeadieu trase un alt scauun [i se a[ez` c`lare pe el. Promitea s` fie

pasionant. Dac` nu l-ar fi v`zut pe acest b`rbat \n ajun, la Benet,ridicând mâna pentru a o saluta pe France Monterault, i-ar fi fost greus` [i-i al`ture \n minte. Mul]umi cu recuno[tin]` pentru sacrificiuinvoluntar al s`rmanului Dick, oare probabil d`duse peste cap ni[teplanuri bine stabilite.

– De ce?– Vre]i s` spune]i, de ce sunt interesat? Hm... exist` o mul]ime de

motive.– Ar fi suficient unul.– Atunci, s` spunem c` mediul este original [i c` pitorescul m`

atrage.Dup` zilele trecute, Jeandieu aprecia [i mai mult subtilitatea

acestui r`spuns. De altfel, admise:– Este un motiv valabil. Când l-a]i v`zut pe omul meu de afaceri?– Alalt`ieri.– V-a anun]at condi]iile? V` convin?– Ei bine, cred c` dac` aceast` cas` n-are nevoie de repara]ii mari...– Adev`rul este c` are nevoie.

MIRACOLUL VIE}II 63

Venise probabil cu ma[ina. Pardesiul abia se udase. |[i p`strasem`nu[ile [i avea probabil, sub pielea elastic`, mâini fine [i nervoase.Desigur, \n]elesese c` doctorul Tourcat se amuza pe seama lui. Sepreta jocului cu o bun`voin]` agreabil`. Totu[i, putea fi de temut.R`ceala privirii sale era \nc`rcat` de unde schimb`toare.

– Vede]i c` umezeala domne[te aici ca o st`pân` absolut`. Pere]iinu mai au tencuial`. Acoperi[ul este de ref`cut. {ura de asemenea.Parchetul camerelor de la etaj este ca buretele. France Monterault v-aspus c` se contracta un reumatism pe via]`. Ca s` fiu cinstit, n-a[ puteanega. Sunt de meserie, nu-i a[a? Specialist \n reumatisme, bine\n]eles.

– Bine. Pentru c` mi-a]i vorbit despre domni[oara Monterault,presupun c` m-a]i v`zut ieri cu ea, la Benet?

– Presupune]i, \nc`? Adaug, \n timp ce dumneavoastr` v` afla]i \nacest stadiu al presupunerilor, c` \ns`[i France Monterault mi-aprecizat sl`biciunile acestei construc]ii.

– Curios...– Nu-i a[a? Mai \ntâi pentru c` ar fi [i ea de asemenea – cum s`

spun? – interesat`? Da, este cuvântul pe care l-a]i folosit... interesat`\n aceast` afacere.

Vizitatorul nu clipea. Imobilitatea privirii sale avea ceva semnifica-tiv. Era, cu siguran]`, obi[nuit s` atace. Oare apreciase acela[i lucru laJeandieu Tourcat? Acesta spera din tot sufletul.

– Valoarea unor lucruri este foarte relativ`, domnule Ravion. Iat`aceast` sal`, trist`, umed`, acest peisaj care se observ` cu greutate prinferestrele murdare [i care se limiteaz` la ni[te cu[ti pentru iepuri,p`r`site [i un ]arc pentru ra]e, pr`bu[it. Dincolo de ele, n`mol [i uncopac. Unul singur. Dar care ascunde totul: cerul [i apa. Noaptea,[obolanii sunt aici, acas`. Sus, unde duce aceast` scar` care este oprovocare aruncat` oric`rui b`rbat care dore[te s` ajung` la vârstapension`rii, sunt dou` \nc`peri, \nghe]ate, desigur. Plus un col] pen-tru p`ianjeni. Unicul avantaj: sunt singurele \nc`peri \n care nu exist`[obolani. O cas` din piatr` pe care cer un pre] exagerat, recunosc [ipentru care nu g`sesc cump`r`tor de mai bine de doi ani. A[adar, f`r`valoare comercial` real`. {i dintr-o dat`, iat` c` asta se schimb`. Amunul, doi, patru cump`r`tori \n acela[i timp, care nu-[i fac griji pentrupre]ul fixat. Dimpotriv`. Este ciudat, nu crede]i?


– Asta este legea ofertei [i a cererii, doctore.– A[adar, cerere tripartit`, sau, mai degrab` cvadripartit`?– „Bi“... partit`, corect` Paul Ravion cu r`ceal`. Eu sunt cel care-l

finan]ez pe doctorul Ramien. Cât despre France Monterault, mi s-aa[ezat pur [i simplu \n drum. Poveste de familie f`r` importan]`.

T`cur` din nou. Jeandieu Tourcat tocmai v`zuse \nchizându-se \nfa]a lui veriga lips` a lan]ului pe care-l urm`rea. Nu [i-ar fi imaginat caasta s` se \ntâmple atât de repete [i cu atâta calm.

– N-am timp s` glumesc, drag` domnule [i nici chef.– Nici chef, repet` calm Paul Ravion. |n consecin]`, dac` dori]i,

vom merge drept la ]int`. Casa dumneavoastr`, \n stare bun` sau rea,\mi place. Pre]ul \mi convine. Cred c` trebuie s` ne oprim aici.

– Sunt mâhnit c` v` par nesupus. Obiceiul de a diseca mu[chi [inervi te \mpinge foarte repede s` vrei s` faci la fel cu gândurile celorcare te \nconjoar`.

– Periculos, doctore. Gândurile sunt vii, \n timp ce cadavrele pecare le t`ia]i sunt moarte.

– Lini[ti]i-v`. Am f`cut destule vivisec]ii pentru a aprecia materiavie la valoarea sa.

– Voi trece a[adar la ceea ce v` intereseaz`. |ntreba]i.– |n acest caz, mai \nainte, o punere la punct. Spunea]i c`-l

finan]a]i pe doctorul Ramien. Oare, dac` sunt de acord cu aceast` vân-zare, ave]i realmente inten]ia de a-l instala aici [i de a-l obliga s`-[iexercite meseria?

– Da.– Este o problem` de procentaj asupra beneficiilor?– Exact.A[adar, Paul Ravion \i d`dea doctorului Ramien mijloacele de a se

instala pentru o viitoare participare la beneficiile probabile ale doc-torului. Un plasament la \ntâmplare. Neprev`zut, dar nu nou. Ceea cenu se potrivea era interven]ia lui France Monterault. De ce oare \ncer-case s` se opun` acestui proiect? |n ce o lovea oare norocul doctoru-lui Ramien? Acea insinuare a Alinei despre gelozia surorii sale, peseama lui Clovis Roignoux, nu avea nimic plauzibil. Altceva \l chinuiape Jeandieu Tourcat: avertismentul smuls micului veterinar din Benet:„... Dac` e[ti b`rbatul care cred, deschide ochii [i urechile. {i... nuvinde casa“.

MIRACOLUL VIE}II 65

– Ierta]i-m`, domnule Ravion, dar fiind eu \nsumi medic, pot ghicic` ceea ce va scoate doctorul Ramien din stabilirea \n Marais Mouillé,este aproape nimic. |n consecin]`, [i partea care v` va reveni.Permite]i-mi s` v` spun c` nu justific` nici pe departe alocarea defonduri pe care o ve]i face.

– Hot`rât lucru, sunte]i perspicace, doctore Tourcat. Trebuie oare\ntr-adev`r s` v` spun totul?

|ncet, cu precau]ii de b`rbat \ngrijit, \ncepu s`-[i scoat` m`nu[ile.Cizma lui Jeandieu Tourcat p`r`si scaunul ce-i servise de proptea.Piciorul \n]epenit \l obliga s` stea foarte drept [i se duse s` deschid`u[a mare. O barc` ce ducea ni[te persoane vesele ce se plimbau,aluneca iar pe apa canalului. Era iulie. |n ciuda timpului, vacan]a eravacan]`.

– ... Aceast` parte se nume[te canalul caselor din piatr` alb`. Pute]ivedea cum cur]ile caselor care \l m`rginesc se termin` \n pant` blând`\n apa [an]ului. Seara...

Vocea nazal` a fiului lui Joinaud vorbea pe acela[i ton inexpresiv[i lipsit de c`ldur`. De unde era, chiar f`r` s` se ridice de pe scaun,Paul Ravion v`zuse probabil barca trecând [i auzise improvizatulgondolier. Doctorul Tourcat se \ntoarse. Schimbul de priviri dintrecei doi b`rba]i le dovedi c`, de aceast` dat`, explica]ia era pe drumulcel bun.

– Sunte]i remarcabil de inteligent, doctore Tourcat. M` face]i s`regret c` am mizat pe un alt plan.

Tr`gându-[i piciorul, Jeandieu se \ntoarse la interlocutorul s`u. Altplan, era doctorul Ramien. Tân`rul chirurg \[i ]inu respira]ia.

– Poate nu este prea târziu.|n ciuda remarcabilei st`pâniri de sine, vizitatorul l`s` s`-i scape o

mi[care de uimire, repede dominat`.– A]i accepta?– Totul depinde de ofert`.Zgomotul de afar` avea o neobi[nuit` perseveren]`. Plopii \[i

fo[neau \n vânt masa de frunze frem`t`toare. P`s`rile chemau vara.Câinii l`trau cât \i ]inea gura la trecerea b`rcii cu turi[ti. Vocea\ndep`rtat` a tân`rului Joinaud sp`rgea din ce \n ce mai slabmurmurele surde ale respira]iei Maraisului.


– M` deruta]i, doctore Tourcat.– M` lua]i drept un supraom?– Nu. Dar ceea ce mi-a spus France despre dumneavoastr` nu m-a

preg`tit pentru aceast`... turnur` a \ntrevederii.Jeandieu Tourcat ar fi trebuit s` \ntrebe ce spusese France

Monterault despre el. S` fi mers pân` la cap`t \n direc]ia \n care-lducea. Dar nu vru. Spera din toate puterile, s-o ]in` \n afara joculuis`u pe fata arogant` care-l antrenase \n aventur`.

– Ave]i o personalitate mai... cum s` spun?... fascinant` decâtdoctorul Ramien. Cred c` a]i putea reu[i mai repede decât el.

– Ave]i o idee precis`?– Foarte.– Bine\n]eles, nu dori]i s` mi-o \mp`rt`[i]i.– De ce nu? |mi place riscul, doctore. {tiu c` nu pute]i fi de

p`rerea mea [i c`, acum, c`de]i la \nvoial` cu o situa]ie ale c`rei atuurinu le ave]i \n mân`. Dar [tiind asta, nu-mi displace s` v` dezv`lui liniaproiectelor mele. Am \nvins deja dou` ora[e, doctore Tourcat, cuacela[i gust pentru risc. Dou` ora[e ale apelor. Am câ[tigat pentru c`am mizat \ntotdeauna pe orgoliul indivizilor lua]i separat [i peimbecilitatea maselor.

– {i pe bani. Pentru c` a]i mizat de asemenea pe bani?– Da. Am gustul riscului [i pe cel al banilor.Paul Ravion \[i permise un râs adev`rat. Doctorul Tourcat nu \ntâl-

nise \nc` niciodat`, reunite \ntr-o singur` fiin]`, atâta sinceritate [icunoa[tere de sine.

– Sunt un om al banilor, doctore Tourcat. Nu un filantrop. Aceleora[e ale apelor pe care le-am creat \mi aduc mult azi...

– Totu[i, nu suficient, pentru c`...– Niciodat` nu este suficient.S` fie oare `sta viciul lui Paul Ravion? Vocile turi[tilor se stinseser`.

Lini[tea din Marais era profund`. Indiferent [i amor]it, nu-[i sim]eaoare moartea venind?

– Când doamna Ramien mi-a vorbit despre Marais Poitevin, celde-al [aselea sim] mi s-a trezit. Vene]ia verde... gondolele... lini[teaapelor... turi[ti... La ce putea s` viseze, nu-i a[a, un constructor defelul meu?

MIRACOLUL VIE}II 67

– A[adar, doamna Ramien a fost cea care...– Da, Aline Ramien.Acest b`rbat era periculos. Dar mai mult prin frumuse]ea [i

inteligen]a sa, decât prin puterea financiar`.– Dragul meu domn, o femeie frumoas` \nzestrat` cu creier, este

rar`. Ezit` foarte u[or. De altfel, v` prezint omagii c` a]i fost primulcare a descoperit aceast` perl`. Ea mi-a spus c` \n tinere]eadumneavoastr`...

– Dac` a]i reveni la subiectul dumneavoastr`, domnule Ravion?|ntreruperea f`r` menajamente avu ca singur efect un gest

lini[titor al mâinilor elegante. Zâmbetul lui Paul Ravion nu se [tersesede pe buzele bine conturate. Totu[i, doctorul Tourcat avu convin-gerea c` b`rbatul nu-i va ierta aceast` impertinen]`. Oare el otrimisese pe Aline \n aceast` diminea]`?

– Sunte]i ner`bd`tor, doctore. Dar asta va fi \ntotdeauna, pro-por]ional cu voin]a dumneavoastr`. |n consecin]`, când doamnaRamien mi-a vorbit despre Marais, evocând copil`ria sa, am sim]it c`aici este ceva de f`cut. Am venit, am privit, am ascultat [i am \n]eles.

– Da?– Acest mod \nvechit de a vizita Maraisul este inimaginabil. Este o

min` de aur neexploatat`. Banii sunt un stimulent al inteligen]ei, doc-tore. Câ]iva din oamenii mla[tinilor au sim]it vântul. Deja vizitele leaduc unora mai mult decât exploatarea plopilor. Dac` ar [ti cât \mi vaaduce asta, mie!

– Numai dumneavoastr`?Paul Ravion r`mase indiferent. Numai ochii i se strânser` pu]in.

Admise, cu o voce calm`, dar joas`:– Mie, doctore Tourcat... [i dumneavoastr`, dac` [ti]i s` m` ajuta]i.Jeandieu Tourcat uitase existen]a propriului corp [i chiar c`-i

curgea sânge prin vine. Cu toat` intensitatea for]elor sale, se str`duias` fie la fel de puternic ca cel pe care-l \nfrunta.

– Acum, monopolul acestor vizite apar]ine lui tata Joinaud. Acestaeste un fel de Eminen]` cenu[ie. Un poet [i un om cumsecade. Un tipde p`strat. De altfel, merge foarte bine cu peisajul. Mai târziu, ar tre-bui convins s` nu se ocupe decât cu rolul de figura]ie. I se potrive[teperfect, dac` dore[ti. Bine\n]eles, nu va mai avea controlul b`rcilor. Se


va institui un sistem oarecare de reparti]ie a unui procentaj de cares` beneficieze to]i cei care profit`, acum, de vizitatori. Pentru a-imen]ine lini[ti]i [i pentru a nu se indigna. {i l-am studiat pe acestJoinaud. Nu va accepta acest abandon comercial de [ef de flotil`,decât unui b`rbat din Marais, unei personalit`]i mai puternice decâta sa, care va [ti s`-i câ[tige \ncrederea [i pe care-l va putea crededevotat \n \ntregime celor de aici. Un medic având \n urma sa admi-ra]ia [i recuno[tin]a tuturor, un viitor consilier chiar, cine [tie... astaar trebui s` mearg`. |n doi ani, este realizabil. Ramien este gata s`\ncerce lucrul despre care este vorba. I-am oferit retribu]ia pentruacest timp \n avans. Ne trebuie Joinaud. {i, cu el, \i vom avea pe to]iceilal]i.

– Este clar, i-a]i dat doi ani doctorului Ramien pentru a deposedacomuna La Garette \n avantajul dumneavaostr`.

– S` fie „foarte“ clar, doctore. Eu nu deposedez. Eu dau lucrurilorvaloarea lor exact`. Joinaud [i ceilal]i vor câ[tiga mai mult cu minedecât ar câ[tiga vreodat` singuri. {i apoi, voi institui o reclam` mon-dial`, bazat` pe aceste celebre vizite \n Marais. Va trebui s` se con-struiasc` pe câmpie. |n primul rând, hoteluri. Evident, un cazinou. Opiscin` \n locul terenului de camping. Toate acestea fiind primele ele-mente indispensabile pentru via]a modern` pe care fiecare loc va tre-bui s-o poat` oferi. Va fi repede un mod de \mbog`]ire, mai \ntâipentru La Garette, apoi pentru celelalte comune.

– De asemenea, o avere pentru doctorul Ramien.– Sau pentru dumneavoastr`, doctore Tourcat. Dac` m` gândesc

bine, este foarte posibil s` v` prefer. Ramien mi-ar putea fi de folos \nalt` parte [i la altceva.

– B`rbatul bun la toate.– So]ul Alinei Ramien. Este un calificativ.– |n ochii dumneavoastr`?Jeandieu Tourcat crezu c`, \n sfâr[it, b`rbatul \[i va pierde

extraordinarul sânge rece. Dar nu, se \nclin` calm [i sigur.– {i... \n ochii mei, doctore Tourcat. Nu pot s` uit c` numai dup`

dumneavoastr`, mi s-a oferit prilejul s` simt ce gust bun ave]i.Aline? Jeandieu ghicise deja. De aceea poate c` voise France

Monterault s` se amestece \n joc, pentru a \mpiedica scandalul s`-i

MIRACOLUL VIE}II 69

compormit` pe ai s`i. Totu[i, ea nu se \mpotrivise când Paul Ravion oprinsese de bra], la Benet, [i-i r`spunsese la salut. Acest b`rbat miza petoate planurile.

O grea]` opri respira]ia doctorului Tourcat, o tres`rire fizic` pecare nu [i-o putu st`pâni. Uit` de piciorul \n]epenit gr`bindu-se pedalele desprinse [i se \mpiedic` la rândul s`u. Când smulse de pemas` p`l`ria din fetru maro [i m`nu[ile moi, acestea m`turar` roti]aasupra c`reia se aplecase, cu atâta curiozitate, \naintea venirii lui PaulRavion.

– Am uitat s` v` previn, domnule Ravion. Am oroare s` amestecfemeile \n tratativele mele, iar omul meu de afaceri a primit dispozi]ies` retrag` vânzarea acestei case din fi[ele sale.

Dup` un timp de aten]ie lini[tit`, vizitatorul travers` calm sala.Când lu` p`l`ria [i m`nu[ile \ntinse, nu mai râdea. P`rea c`\mb`trânise brusc. Era \ns` [i mai seduc`tor. Poate c` el era punctulde discordie [i gelozie dintre Aline [i sora sa.

– Tot ce-i mai bun pentru dumneavoastr`, doctore Tourcat. Esteun calcul gre[it. Pentru a reu[i \n stil mare, trebuie s` porne[ti \n stilmare. Dumneavoastr` n-ave]i mijloacele financiare de care dispun eu,pentru a ajunge pân` unde vreau eu s` ajung.

– Nu vorbim aceea[i limb`, domnule Ravion?– Sunte]i un om de afaceri de temut, doctore. M-a]i surprins pân`

la cap`t. S` ne \nvoim la cincizeci la sut`.– Pot s` v` atrag aten]ia c` st`m \n curent? Ar fi necesar s` ie[i]i.Jeandieu Tourcat se mândri deseori, \n orele de insomnie pe care

le cunoscu \n zilele urm`toare, cu mi[carea nervoas` pe care o avur`sprâncenele atât de distincte ale domnului Paul Ravion [i cuimobilitatea distrug`toare pe care o c`p`t` brusc privirea ochilornegri.

– Niciodat`, nimeni nu [i-a permis s`-mi adreseze acest ordin,doctore Tourcat.

– Este a[adar o „premier`“, a c`rei promovare m-ar fi obosit la felca pe dumneavoastr`, domnule.

– Mai gândi]i-v`, Tourcat. Am rela]ii \n toate mediile [i influen]`.Pân` acum, i-am \ndep`rtat pur [i simplu pe cei care m-au deranjatf`r` s` vrea. Dar cei care mi s-au a[ezat \n drum cu dorin]a de a-mi face


r`u, nu s-au mai ridicat. Tot a[a vor sta lucrurile [i cu dumneavoastr`.Dac` \i avertiza]i pe Joinaud [i pe ceilal]i, m` voi folosi de mijloacecare v` vor s`pa \n mintea lor. Pe acest plan, medicii sunt maivulnerabili decât mul]i al]ii. Procedeele, eu le aleg. |ns`, s` v` gândi]ibine la ura care mocne[te \ntre comunele din Marais...

Jeandieu Tourcat auzi din nou vocea veterinarului din Benet. „Astas-ar putea deteriora \ntr-una din aceste zile“. {i de asemenea, pe ainginerului din Ponts et Chaussées: „Am auzit vorbindu-se c` unii \[icur`]` pu]in cam mult pu[tile de vân`toare“. |ntr-adev`r, Paul Ravionera bine documentat. |n orice caz, nu era una dintre acele amenin]`ripe care s` n-o poat` realiza.

– A]i p`r`sit Marais de prea mult timp pentru a se crede c`\ntoarcerea dumneavoastr` este dezinteresat`, doctore. Nu sunte]idorit.

– Domnule Ravion, plou`. Mi-e team` c` v` asuma]i un mare risc\ntârziind aici.

Un timp \l cercet` \n mod ucig`tor. Pe drum, o biciclet` care treceal`s` s` se aud` timbrul soneriei sale sub]iri. Ro]ile scoaser` un plânsetgr`bit pe pietri[ul umed. Paul Ravion \ntreb`:

– A[adar, r`zboi, doctore Tourcat?Jeandieu trase pu]in genunchiul \n]epenit \n care junghiurile se

\nmul]eau.– Voi avea avantaj, domnule. Am câ[tigat ceva din ce am discutat,

dup` cum a]i putut constata, mai \nainte. Dumneavoastr`, nu.Vizitatorul se \nclin`. Un salut adânc [i un zâmbet la fel de amabil

[i distins ca la sosirea sa. |[i fix` p`l`ria [i \[i netezi pe tâmple p`rulblond, care nu avea nevoie de asta. Hot`rârea pe care o lu` de a se\ndep`rta f`r` s` mai spun` nimic, fu poate cea mai bun` din via]a sa.

MIRACOLUL VIE}II 71

Capitolul 7

Jeandieu Tourcat \[i scoase ultima plas` pentru anghile de subbanca ramelor. |[i distingea cu greu propriile mâini. Totu[i,\ntunericul nu era atât de dens. Totul se \neca \ntr-o cea]` cenu[ie[i verde [ters. Erau doar reflexele vârfurilor copacilor din a c`ror\n`l]ime [iroiau \n cascad` frunzele. Ploua. De[i \n cursul zilei nuplouase.

Din aceast` cauz`, doctorul Tourcat se resemnase s`-[i pun` op`l`rie din pânz` impermeabil`. {i zgomotul pic`turilor pe ]es`tura\ntins` era la fel ca pe umbrel`. Triste]ea avea parfumul ei, care nu eracel al apei adormite. Era ora de vân`toare a vidrelor, a dihorilor [i aipohondrilori nocturni. Jeandieu Tourcat voia s` g`seasc` din noutotul ca odinioar`; senza]iile [i cuno[tin]ele uitate de om almla[tinilor. Duminea]a, dup` plecarea lui Paul Ravion, r`m`sese multtimp nemi[cat \n mijlocul cur]ii pline de noroi a casei sale p`r`site,nep`s`tor \n ploaie. Apoi se schimbase [i plecase cu ma[ina pân` laspitalul din Niort. Nu-l g`sise decât pe internul Rivuit care era degard`:

– {eful? La Paris. Nu se va \ntoarce decât poimâine. O nepl`cere?– Nu.Jeandieu Tourcat ezitase \nainte de-a se duce s` sune la familia du

Trail. Acolo, se lovi, de asemenea, de o absen]`.– Domnul, doamna [i domni[oara sunt la proprietatea din

Dordogne pentru aproximativ o s`pt`mân`.

Era logic. Pentru Genive, doctorul Tourcat era la acel congres deobstetric`. Nervos, Jeandieu scrise \n grab` o scrisoare.

– Trimite]i asta cu coresponden]a, v` rog.Anu]ase cuplul de b`trâni care-i sub\nchiriase o camer`.– Voi petrece câteva zile \n casa mea din Marais. Voi veni s` iau

coresponden]a.Revenit acas`, dup` ce \mpinse u[a tânguitoare, avu o clip` de

panic`. Acest miros de distrus... aceast` r`ceal` a unui timp mort...toate aceste lucruri care dormiser` prea mult timp pentru a le puteareda via]` [i suflu doar din voin]a sa. {i dac` Paul Ravion era cel careavea dreptate? Evident, acest om era un rechin, dar un rechin senti-mental, \n orice caz. |mbog`]ea ]inuturile care-l \mbog`]eau. Oarepr`zile sale se plânseser` vreodat`?

„Oare ce...“.O lovitur`. Un strig`t. {i zgomotul ce se aude la c`derea unui corp

\n ap`. Barca \mpins` dintr-un avânt, dansa mai departe. Adâncimeanu era mare pe bra]ul mort, invadat de alge, stuf [i n`mol. JeandieuTourcat, cu gura plin` de am`real` vâscoas`, \ncerc` s` se ridice \npicioare. Piciorul \n]epenit nu-l ajut`. C`zu din nou. Cu dou` mâini,\[i smulse de pe fa]` ap`sarea vâscoas` de linti]` [i mu[chi. Nu puteanici m`car s` pluteasc`, \n aceast` ap` mic`. Aerul care reu[i s`-lrespire avea un gust de ploaie. V`zu venind a doua lovitur` [i \n]elesede unde vedea \n acela[i timp \n care o alt` durere \n cap \lzdruncin`.

R`mase mai mult timp \n alunecarea dezgust`toare de planteacvatice, de alerg`ri de broa[te [i pe[ti. Vâsla lui Clovis \l r`niseprobabil destul de adânc. Cine oare spusese: „Nu e[ti dorit?“. PaulRavion.

|ncerc` s` se strecoare sub linia de plutire. Loviturile \mpro[caujerbe mari de linti]` [i nuferi t`iate \n buc`]i. France Monteraultspusese bine c` omul mla[tinilor era periculos. Va muri oare JeandieuTourcat, acolo, ca un [obolan \ncol]it, f`r` s` se poat` ap`ra? MareleClovis râdea, cu un râs nebun. Locul era bine ales. O fund`tur` denoroi \mpu]it... p`mânturi inaccesibile. Mâine sau mai târziu, \l vor

MIRACOLUL VIE}II 73

g`si pe doctorul Tourcat, \n patul ref`cut de linti]` [i nuferi rahitici. Seva crede c` se r`nise [i se lovise mortal zb`tându-se s` scape de c`lin.

Apa zbura sub loviturile reptate. Clovis Roignoux se \nver[una, \nmijlocul b`rcii sale, cu picioarele dep`rtate, r`sucind vâsla. JeandieuTourcat nu mai sim]ea \ntr-atât durerea. Sângele \i palpita cu violen]`\n urechi. Dac` m`car s-ar putea apropia de barc` [i s`-l fac` pe omulmla[tinilor s` se clatine, lupta [i-ar schimba aspectul. Râcâi cudisperare fundul pentru a-[i ascunde acolo corpul ca un [obolan\ncol]it. Paul Ravion nu-[i va mai da osteneala s` câ[tige.

– Clovis!Vocea de femeie care strig` ascu]it, sfredeli somnolen]a periculoas`

\n care se afundase doctorul Tourcat, \n bra]ul mort din canal.– Opre[te, Clovis!Jeandieu se ag`]` de r`d`cini [i sim]i cum sângele care o clip` mai

\nainte \i \necase creierul, curge \napoi spre inim`. Vâsla lui ClovisRoignoux lovea acum taluzul cu leg`n`ri violente. O femeie \ncerca s`-ismulg` arma omului din mla[tini. Lupta inegal` nu putea dura multtimp. Jeandieu Tourcat ridic` fruntea ca un taur \nainte de atac. Dup`dou` tentative nereu[ite, se prinse de marginea b`rcii, str`punse]es`tura pantalonului [i trase cu toate puterile ce-i mai r`m`seser`.

C`zu din nou, greu, pe spate, cu toat` greutatea marelui Clovispeste el. Unde era oare parfumul de ment` de adineauri? Nu mai eradecât mirosul urât [i fad de turb` moale. Jeandieu Tourcat \[i l`s`adversarul, se rostogoli mai departe [i a[tept` gâfâind.

– Unde sunte]i?Lumina unei lanterne \l orbi pe Jeandieu Tourcat, \nainte de a

c`uta \n jurul lui, peste \mpr`[tierea de linte [i mu[chi, gata s` se\nchid` din nou. Unde era oare marele Clovis? Ca [i victima sa, nici elnu se putuse strecura prin [an]ul prea \ngust [i ajunge la GrandeRigole. De altfel, nu [tia s` \noate. Odinioar`, cel pu]in...

– Repede, este aici. Nu mi[c`.Str`b`tând verdea]a opac`, tulburat`, distinse vag o mas`

\ntunecat`. O clip`, Jeandieu, ridicat [i cl`tinându-se, se gândi lavechea viclenie pe care o folosise [i el, \ntr-o sear`.


– Dar gr`be[te-te.France Monterault manevr` barca [i se aplec` spre scufundat. Jeandieu

Tourcat se puse cu greu pe picioare [i \naint` cl`tinându-se. Clovis era real-mente le[inat. Inert, se l`s` tras din n`molul moale. Nu fu u[or. FranceMonterault \l ajut` pe Jeandieu cu o for]` de care n-ar fi crezut-o capabil`.

– Tu ce a[tep]i oare?El \n`l]` capul \n fascicolul orbitor de lumin` de la lamp`. O

ciudat` sl`biciune \l mole[i. Totul se petrecuse foarte repede. Brusc,\[i d`du seama c` \nghi]ise mult` ap`. Mormì:

– Ce crezi despre clarul de lun`?– Nimic. Trebuie s` ne ocup`m de el.– De clarul de lun`?– Nu, de Clovis. Sângereaz` mult [i nu-i mai simt b`tìle inimii.– B`tìle... Ah! da... b`tìle...{i, \n mod automat, reflexul ac]ion`. F`r` ca m`car s`-[i dea

complet seama, doctorul Tourcat, tras de France, trecu peste bordurab`rcii [i el [i se rostogoli peste corpul cald [i moale al marelui Clovis,\ntins pe fundul b`rcii.

– Lumineaz`.|l cuprindea o grea]` \ngrozitoare. |l trecur` transpira]ii reci. Se

aplec`. Inima omului mla[tinilor b`tea distinct. France Monteraultmin]ise. De ce? Poate pentru ca doctorul Tourcat s`-[i revin` dinsl`biciune. Cuno[tea, a[adar, for]a atotputernic` a acestui pre]iosreflex? Ciudat` fat`.

Vru s`-l \ntoarc` pe marele Clovis [i acest ultim efort \l epuiz`. Sepr`bu[i pe marginea b`rcii.

* * *

– Ceaiul acesta este execrabil.– Evident, pentru asta l-am ales cu atâta grij`.Jeandieu Tourcat \[i a[ez` cea[ca pe luciul mesei ceruite.

MIRACOLUL VIE}II 75

– Sunt frânt.– Mai curând ar fi Clovis cel care ar putea spune asta!Auzindu-[i numele, omul mla[tinilor, pr`bu[it \n fotoliul balansoar

\mpodobit cu perne \nflorate, suspin` mai puternic. Punerea la loc abra]ului rupt, cu atelele care \l sus]ineau acum, a[a dureroas` cum fusese,nu-l dezmeticise complet. |n timp ce Jeandieu Tourcat [i FranceMonterault se agitau \n jurul sù, p`strase o t`cere \nver[unat`. Nu\ntrebase cum ajunsese \n micu]a sal` de la „coliba[i“, cu un bra] rupt,o ran` la um`r [i având ca unic ve[mânt, un halat de baie prins \n ace.Când fusese \ndeajuns de bandajat, legat, \n maniera doctorului JeandieuTourcat, se \ndreptase \mpleticindu-se spre fotoliul ce se balansa. France\i d`duse un pahar cu alcool, pe care mai \ntâi \l respinse:

– Sunt beat, mormìse el.– Este o glum`. Ca [i când acesta era singurul lucru care s` m`

\mpiedice s` nu te iau cu mine la jandarmerie s` te aresteze.Atunci, Clovis Roignoux d`du paharul pe gât. Apoi \ncepuse s`

plâng`. France Monterault \n`l]ase din umeri cu dispre].– Reac]ia...Adùgase cu r`ceal`:– M` duc s` fac un ceai.Ea singur` fusese cea care \i adusese la „coliba[i“ pe cei doi b`rba]i

incon[tien]i. Jeandieu Tourcat nu-[i rec`p`tase cuno[tin]a decât cândbarca era deja oprit` \n fa]a casei. |[i trecuse limba peste buze. Gura \iardea, din cauza alcoolului pe care f`r` \ndoial` \l turnase FranceMonterault.

– Bea.F`r` s` spun` un cuvânt, \i smulsese sticla din mâini. Primul fior

cald de rachiu, \i redase respira]ia. Imediat \[i d`du seama mai bine desitua]ie. El \nsu[i \nc` l`sat pe marginea b`rcii. Clovis Roignoux, inertpe fundul b`rcii, avea un bra] \ndoit care nu l`sa nici un dubiu.Fractur`.

– Ajut`-m` s`-l transport.Nu fusese o treab` lipsit` de efort. Dezbr`carea omului mla[tinilor,

\nc` le[inat, fric]ionarea, reanimarea [i apoi punerea acelei atele,


fusese o munc` foarte grea, \n stare s` epuizeze [i un b`rbat careprimise \n cap, ca Jeandieu Tourcat, ni[te lovituri ce ar fi ucis un bou.

– Po]i s`-mi spui cum se face c` te aflai acolo chiar \n momentulpotrivit?

– Este foarte simplu. Cu aceast` ploaie, tata se temea pentrup`[unea din Platins. Pentru a-l lini[ti, m-am dus acolo s` v`d cumst`teau lucrurile. {i m-am oprit la \ntoarcere.

Bine\n]eles, min]ea din nou. Dar e importan]` avea? Nu era primadat`.

– Când te-am auzit strigând, m-am gr`bit s` vâslesc. Puteam s`ri \nbarca acestui idiot f`r` s` observe, atât era de ocupat s` loveasc`.

– Spui c` am stigat? Nu-mi amintesc.Ea lu` cea[ca goal` [i plec` s-o duc` la buc`t`rie f`r` s` r`spund`.

Jeandieu Tourcat se ridic`. {i el era \mbr`cat ciudat. France \i aduseseni[te haine ale b`trânului domn Monterault. Jeandieu descoperise mai\ntâi partea de jos a pantalonilor prea scur]i, strân[i sub genunchi [imânecile c`m`[ii de flanel`. Nici m`car nu c`utase s`-i \ncheie gulerul.

– Ce vei face? \ntreb` ea.Una din cozile lui France Monterault se desprinsese \n timpul

luptei cu Clovis. Ea nu avusese tim[ s` [i-o ridice. P`rul eliberat pe osingur` parte, o f`cea mai uman`.

– Mai \ntâi \l voi duce pe acest idiot acas`. Mâine diminea]` \l voi\nso]i la Niort pentru a-i pune un ghips. |n seara asta este prea târziu.Atela aceea \i va permite s` mai a[tepte. Ar fi meritat s` nu-i dau un cal-mant. Dar [tiu c`, numai din respect pentru mine \ns`mi, voi \mpingeprostia pân` la a-i administra o injec]ie.

– Nu asta te-am \ntrebat.O [tia, fire[te. Ea \l privi drept \n fa]`. Gravitatea tr`s`turilor sale

era, pentru prima dat`, lipsit` de arogan]`. Jeandieu Tourcat, trecândrepede de aceast` privire, examina cu un inters brusc [i profundsuportul din aram` pentru lemne. Nu avea alia]i. Doar du[mani.France Monterault luase pozi]ia \nc` de la \nceput. |n aceast` sear` \isalvase via]a, sau aproape. Dar asta nu era o dovad`. Oare ea\n]elesese c` nu avea \ncredere?

MIRACOLUL VIE}II 77

– Nu mai este nimeni altcineva aici decât tata, tu [i cu mine.Ea scutur` din cap, aruncându-[i cu un gest enervat p`rul pe spate.

Greutatea lui p`rea c` apas` asupra gâtului pu]in cam lung. Ea nu seschimbase. Pantalonii din pânz` erau murdari [i uzi, iar picioareleerau goale \n balerinii plini de noroi.

– Micu]a a trebuit dus` la Niort. Când a c`zut, i-a intrat un vârf deac \n bra]. A fost internat` de urgen]`. Va fi operat` mâine.

Jeandieu Tourcat vru s`-[i treac` degetele prin p`r. Constat`c` rana pe care o avea la cap se umflase [i devenea foartedureroas`. F`cu o grimas` plictisit`. Ar fi dat un imperiu pentrupatul s`u.

– Care micu]`?– Lysiane, nepoata mea.Oare de ce spusese asta? Unde era leg`tura?– Ah! da... nepoata ta.Vedea bine c` nu era prezent, c` oboseala [i zdruncinarea aveau

unda lor de [oc ce revenea.– Paul Ravion a dus-o cu ma[ina sa.De data aceasta, el se ridic`. Numai numele acesta, pe buzele lui

France Monterault, era un sperjur.– Un b`rbat foarte seduc`tor, acest domn Paul Ravion.– Da. Ne-a spus c`, de acum \nainte, ai reun]at s` vinzi.|n ciuda \mbr`c`min]ii ciudate, improvizate, \n ciuda oboselii

corpului [i sufletului, din doctorul Tourcat se degaja o impresie defor]` calm` [i ap`s`toare. Era descul]. France nu-i putuse g`si pantofipe m`sur`. Se str`duise s` r`mân` pe covorul din pâsl` ridicol de micpe care i-l d`duse ea.

– Ce altceva v-a mai spus?– Acesta era esen]ialul.– Mi-ar fi pl`cut s` [tiu dac` te sim]i frustrat` de aceast` decizie

\ntocmai ca acest individ?– Nu tocmai, \l corect` ea, cu din]ii strân[i. {i nici din aceea[i

cauz`. Acum, m-a p`r`sit [i Clovis. A[ fi dat cincisprezece ani din via]`,pentru pl`cerea de a te lovi \n cap, adineauri.


– Asta m` face s` m` gândesc c` nu ]i-am mul]umit \nc`, France.F`r` interven]ia ta, acest be]ivan am`rât ar fi fost ultima imagine pecare a[ fi luat-o cu mine de aici de jos, \n Paradis.

|n privirea pierdut` a lui Clovis Roignoux, ren`scu o intermitent`mânie umilit`. Doctorul Tourcat nu-i purta pic`. Se b`tuser` prea multamândoi. Jocurile de copii, ajungând b`rba]i, devenir` mai pericu-loase. |n tinere]e, omul mla[tinilor nici m`car nu [i-ar fi imaginatvreodat` ceea ce \ncercase \n acea sear`.

– N-o va mai repeta, afirm` France.Pân` atunci, Jeandieu Turcat apreciase la femei doar fragilitatea.

Era derutat de \nsufle]ita admira]ie ce-l apropia de aceast` fat` puter-nic` [i armonioas`. |l salvase dintr-un pericol sigur. |ntr-adev`r, numaiel [tia pân` unde ajunsese, \n \nl`n]uirea verde de linti]` [i r`d`cini\ncle[tate de c`lini. |i \ntinse mâna.

– Dac` po]i s` nu te gânde[ti la aceast` afacere a casei, am puteaoare face un acord, France?

– Pietrele tale murdare nu m` intereseaz`, Jeandieu Tourcat. Mi-af`cut doar pl`cere s` contrariez oamenii. Dac` un anumit plan, pe careacum [i tu [i eu \l cunoa[tem, reu[ea, La Garette ar fi devenit un cen-tru turistic de prim ordin. Ori, nu uita c` eu sunt din Damvix. Predicpentru parohia mea. {i numai pentru parohia mea, \mpotriva voastr`.

El ]inea \nc` mâna \ntins`. Privirea \i str`lucea \ntr-un modnejustificat. Nu era dintre cei ce putea fi ame]it cu asemenea pretexteviclene. {tia c` Aline nu \ncetase s` fie nestatornic` [i c` ea, France,purta povara unei ru[ini de care nu era responabil`.

– Este vorba doar despre tine [i despre mine, France Monterault.Ea f`cu o strâmb`tur` de copil [iret [i \[i puse degetele pe palma

oferit`. Modul \n care el le acoperi, \nainte de a le strânge cu o for]`impresionant` \l f`cu s`-[i dea seama c` nu-l inducea \n eroare. {tia c`ea iubea regiunile de legend` [i ap` calm`, ]inuturile prea umede [i\nflorite [i cântecul plopilor \nal]i peste p`mânturile verzi [i pescuitulcu râme, plimb`rile t`cute \n hora libelulelor. |i pl`cea de asemeneamângâierea aspr` a pr`jinii pe mâinile ei moi [i jocul subtil al vâslei \ndansul instabil al apei. Jeandieu Tourcat se aplec` pu]in:

MIRACOLUL VIE}II 79

– Oare ar fi necuviincios din partea mea dac` a[ preciza c` nuregret nimic din... gre[elile mele din ultimele zile, France?

Ea ro[i cu putere [i vru s`-[i retrag` degetele. Dar el le ]inea preaferm. Privirea lui Jeandieu Tourcat, ca \n diminea]a din Benet, \i ardeabuzele. Se vor gândi oare mereu la acela[i lucru?

– Este o stâng`cie din partea ta, doctore, Tourcat, s` pui oferta deprietenie pe care mi-ai f`cut-o pe... acest plan.

– Dar este \ntr-adev`r o ofert` de prietenie, France.Ea \[i \ntoarse ochii. Nu-i pl`cea acea privire a doctorului Tourcat.

Afar`, ploaia se \nte]i. Vântul o urm`rea cu o furie sporit`. ClovisRoignoux se ghemuise \n fotoliul s`u. Nu mai plângea. O \n]elegerevag` a lucrurilor exterioare \i aducea o suferin]` mai ascu]it` decâtjunghiurile din bra]ul r`nit. Pentru el, totul era pierdut. |l ura peJeandieu Tourcat mai mult ca niciodat`.

– Vei refuza, France?Ea deschise gura pentru a r`spunde. |nainte de a o putea face, u[a

s`lii micu]e se lovi de marginea deja spart` a vetrei.– France!B`trânul domn Monterault \[i l`sase bastonul. Bra]ele ridicate,

\ntinse deasupra capului \ntr-un elan nimicitor, se \n]epenir` ca pen-tru a se ruga. Dintr-o dat` b`trânul se pr`bu[i. Corpul convulsionat se\mpiedic` de un picior de mas`, apoi se destinse, p`rând mai \nalt [inu se mai mi[c`.


Capitolul 8

– Radiografia?Doctorul Tourcat privi \nc` o dat` cu aten]ie traseul \ncercuit

distinct, al vârfului de ac ce avea una din extremit`]i \nfipt` \nhumerus. Inflama]ia se ghicea prin re]eaua fin` de striuri destr`matecare pleca din punctul de contact profund. Pentru a scoate acestminuscul vârf de o]el, va trebui s` fie atent s` nu rup` ]esutul veneiauxiliare, deja inflamat` [i probabil contractat`. |n orice caz, nu eraalt` solu]ie decât opera]ia. Procesul obi[nuit de expulzare neavândloc, fiecare pulsa]ie aspira \nc` pu]in amenin]area mortal` de o]el.

Un accident cu adev`rat stupid. C`z`tura banal` pe pietri[ f`cuseca un fragment dintr-un ac rupt s` p`trund` \n bra]ul micu]. Prin fre-care, fusese \nfundat [i \nfipt \n axilar. Jeandieu \[i aminti de vocea luiFrance Monterault: „Lysiane plânge. A c`zut. Tata a vrut s` vin s` tecaut“.

– Totul este preg`tit, doctore.Doctorul Tourcat f`cu stânga-mprejur. Mâinile \i erau deja

\nm`nu[ate, \nconjurate cu un câmp aseptic [i privi cu aten]ie formanemi[cat` a corpului mic ce abia ridica ]es`tura alb`. De ce oare f`ceaceea ce i se indicase \n acea diminea]`? Patronul n-ar fi admis nici oscuz`.

– Chirurgie de fine]e. Asta este pentru dumneavoastr`, Tourcat.Infirmiera \ndep`rt` pu]in cear[aful de pe câmpul p`tat cu ro[u

stacojiu de dezinfectant. O foarte mic` bucat` de piele ro[ie pe care

trebuia s` lucreze cu amândou` mâinile. Anestezistul, \n cap`tul \naltal mesei, era plecat peste aparatele sale. Lampa chirurgical` \mpr`[tiadeja c`ldura sa uscat`, obi[nuit`. Doctorul Tourcat \ntâlni privirea pri-etenoas` a lui Revuit. Totul trebuia s` mearg` bine. Copila aceasta depe mas` era fiica Alinei [i a doctorului Ramien.

Când sosise, adineaori, se \ntâlnise cu cei doi pe culoar. DoctorulRamien refuzase s` asiste la opera]ie.

– Prefer s` r`mân cu so]ia mea. {i apoi, eu...Jeandieu \l dispre]uia. Era una dintre acele fiin]e care dezonorau

\ntotdeauna profesiunea pe care [i-o aleseser`. |l iubea oare Aline? Câtde oarb` putuse fi?

– Nu v` vom putea mul]umi niciodat` destul. {i socrul meu la fel,\n aceast` noapte... L-a]i salvat. Dac`... dac`... [tiu ce spun. L-a]i salvat.

B`trânul domn Monterault nu murise. Doctorul Tourcat vegheasecu France [i cu Clovis Roignoux, o parte din noapte. Era aproape sigurc` \[i va reveni din acest atac. Dar nu pentru mult timp. Nu era decâto amânare. Marele Clovis, complet dezmeticit de team`, dar imobilizatde bra]ul s`u, nu-l putuse ajuta pe Jeandieu Tourcat s` duc` \napoicorpul inert. France f`cuse tot ce putuse.

– Din fericire, era]i acolo!Pe culoarul alb de spital, [oapta perfid` a Alinei umplu lini[tea. |n

fa]a so]ului s`u, nu \ndr`znise s`-l tutuiasc` pe Jeandieu. Acesta segândi la copila nevinovat` asupra c`reia anestezia \ncepuse s` lucreze.Desigur, nu era o opera]ie foarte grea, dar probabilitatea unui e[ec nuera totu[i de neglijat.

|nainte de a-[i peria mâinile \n chiuvet`, se stopise pe fa]` cu ap`rece, un timp. Infirmiera se mirase de pansamentul pe care-l avea lacap.

– R`nit, doctore?– O zgârietur`.Anestezistul ridic` fruntea. Respira]ia regulat` a copilei umfla

balonul cu zgomot.– |n ceea ce m` prive[te, este \n ordine.Doctorul Tourcat \ntinse palma. Sub greutatea familiar` a

bisturiului care se lipise de ea, sim]i disp`rând tremurul unei nelini[tiinterioare, de care nu sc`pase niciodat`. |[i verific` \n minte toate


m`surile, potrivind calm fiecare roti]` a creierului sù la ceea ce aveade f`cut. Orice alte probleme ale sale, disp`reau când suna aceast`clip`. Inspir` adânc [i se \ntoarse pentru ultima oar` spre radiografiade pe panoul luminat. Apoi \[i asigur` pozi]ia vertical`, pe piciorul\n]epenit [i pe cel`lalt.

– S`-i d`m drumul.Bisturiul tras` o linie distinct` care se tivi \n mod neregulat cu

pic`turi de sânge. Doctorul Tourcat se gândi c` dac` putea trece oleg`tur` pe sub ven` \n jos [i s` strâng`, urmarea nu va fi decât o joac`,sau aproape.

– Peretele venei este mai afectat decât credeam.|i f`cea \ntotdeauna bine s`-[i aud` vocea. R`mase o clip` nemi[cat

asupra micu]ei pl`gi. Dac` apuca acul, care acum se vedea clar, \nfiptpe trei sferturi, risca, tr`gându-l, s` rup` micul vas. Fix` o pens` cuvârf tìat deasupra vârfului de o]el. Cea mai mic` ciupire a pereteluiputea s`-l pun` \n mi[care.

Un bisturiu nou \i permise s` deschid` mai sus. Verific` pensa. Sel`sase \n jos. Nu mai ]inea nimic.

– A fugit.O clip` de nelini[te, dar, \mp`r]it` de to]i, deveni o atmosfer` de

\ngrijorare [i panic`. Unde ajunsese oare proiectilul uciga[?– Garou.Prinse \n locul unde \ncepea bra]ul cauciucul care strivi carnea

moale. |i fu ciud` c` nu preg`tise acest dispozitiv pentru o nou` lupt`,\nainte de a \ncepe. |i fusese team` c` vena, prea inflamat`, nu rezistaunei \ntreruperi de circula]ie. Acum nu mai avea ce s` a[tepte. Dacàjunsse deja la vena subclavicular`, sau la vena cav` era o catastrof`.Miracolul ar fi fost dac` acul transportat se \nfigea chiar \n interiorulvenei, \ntr-una din valvulele de \naintare. To]i ochii erau a]inti]i spreanestezist.

– Tensiune normal`.Cinci secunde... {ase... Nu se \ntâmpla nimic. Doctorul Tourcat se

hot`r\.– Deschid.De acum \ncolo, va fi altceva decât o mic` plag`. |[i plimb` dege-

tul pe pielea badijonat` excesiv de infirmier`. Va trebui s` p`trund`

MIRACOLUL VIE}II 83

mai adânc sub mu[chi. Nu se gândea la nimic, decât la traseul pecare-l sim]ea sub degetele sale. Se \ndep`rt` pentru a-[i cufundam`nu[ile \n ligheanul cu antiseptic pe care i-l \ntindea o stragiar`.

– S`-i d`m drumul.Rivuit [terse [i a[ez` pensele de fixare a vaselor. Traiectul venei se

elibera treptat.– Tensiune normal`.Ca pe ]eava unui sifon, for]a aspirant` a curentului sanguin

atr`sese bucata de o]el. Aplecat, doctorul Tourcat cùta un indiciucare s`-i dezv`luie unde se fixase vârful acului. Era condus de un al[aselea sim]. Era ame]itor, chiar [i pentru el, s` constate c` acestmecanism al subcon[tientului sù, func]iona la sigur, \n lini[tea [ic`ldura s`lii de opera]ie.

– Aici este. Pens`.|ntr-adev`r, proiectilul se \nfipsese probabil \ntr-una din valvule,

ceea ce-i \ncetinise cursa spre moarte. Una dintre extremit`]ile salef`cuse o mic` umfl`tur`, foarte sus \n plag`.

– Cum l-ai g`sit?– Trecând pe acolo partea plat` a bisturiului. I-am sim]it zgomotul.Rivuit t`cu. Deja, mâinile sale, care nu le deranjau niciodat` pe

cele ale chirurgului, \[i f`ceau treaba ce le revenea.– {i iat`!|ndreptându-se triumf`tor, doctorul Tourcat ar`t` pe palma sa un

cap`t de sârm` dreapt` [i neagr`, care reducea prin modestia [idimensiunile sale, la ridicol toate temerile ce se dezvoltaser` \nlini[tea cald` care \nconjura lampa chirurgical` de iluminat.

– Este rândul tù, Rivuit. Simpl` sutur` de apropiere a marginilorpl`gii, pentru a reduce riscul unei inflama]ii ulterioare.

La sfâr[itul acestor opera]ii de fine]e, nu-[i putea re]ine unsentiment euforic de admira]ie pentru to]i cei care, cu el, \n acela[itimp cu el, luptaser` pentru a salva o via]`, sau doar pentru a face maiputernic` o s`n`tate. Nu mai sim]ea oboseala care, mai \nainte, la ves-tiar, \i d`duse o scurt` impresie de gol [i nepl`cere. Nu mai sim]ea niciteam`, nici \ngrijorare. |[i f`cuse munca, acea munc` pentru careluptase ore [i zile [i nop]i, luni [i ani [i \nc` lupta...


– Gata. |n opt zile, aceast` domni[oar` va putea din nou s` sejoace \n pietri[ul din gr`din`.

Rivuit avea probabil [i el acel sentiment de triumf [i plenitudinecare-l f`cea pe Jeandieu Tourcat s` uite toate incertitudinile sale. {i, cuRevuit, to]i ceilal]i, pân` la mica stagiar`, care mai departe, pe mas`,aranja cutiile cu comprese pentru opera]ia urm`toare.

– Ce se mai afl` \n program, dup` aceast` mic` capodoper`?– Dou` apendicite [i o hernie. Asta este tot.Copila adormit` era deja pe c`ruciorul care o va duce \n salonul

sù. Doctorul Tourcat se apropie [i l`s` cear[aful \n jos. O fa]`rotund`, ni[te bucle scurte de \ngera[, ni[te pleoape translucide,alb`strui care, doar pe jum`tate \nchise, l`sau s` se vad` jocul ochilorce se roteau \n orbite. Sprâncene pure [i gene lungi, \nchise laculoare. Chirurgul prinse automat \ncheietura mâinii, pentru a cùtapulsul. Mai târziu, râsul acestei copile, va avea oare acela[i ecoubiruitor ca al mamei sale? Pentru ce suferin]e pe care le va provoca,salvase aceast` via]`? {i, oare, va fi responsabil, el, Jeandieu Tourcat,de pasiunile [i durerile b`rba]ilor pe care probabil le vor trezi acestebuze moi?

– Cred c` tat`l sù este doctor?– Da.Rivuit se \ndep`rt` pentru a se schimba. Era mâna \ntâi la prima

apendicit`. Doctorul Tourcat a[ez` \ncheietura atât de incredibil desub]ire. Aceasta era fiica unei femei pe care o iubise cu toat` pasiuneatinere]ii sale. L`s` cear[aful la loc. Aceste cuvinte vor fi mereu sursaunei tulbur`ri nea[teptate \n interiorul sù. Dar oare era \ntr-adev`rdragoste acea furie de posedare, acea culme a disper`rii [i asingur`t`]ii care \l aruncase spre anii duri ai meseriei sale? Spregenunchiul \n]epenit pentru totdeauna? Dragostea trebuia s` aib` alt`fa]`. |nchise ochii [i, brusc, se nelini[ti:

– Atunci, apendicita este pentru ast`zi, sau pentru mâine?

* * *

– Ia spune, Rivuit, ce-ai spune dac` i-a[ cere [efului opt zile deconcediu?

MIRACOLUL VIE}II 85

– A[ spune c` eu m-am \ntors deja!– De ce? Trebuia s` pleci? Singur?– Gânde[te-te! Cu o asemenea caroserie...Jeandieu Tourcat \[i desprinse impermeabilul de pe umera[ul de

haine pe care se leg`na. Nu-[i uscase bine mâinile pe care tocmai lesp`lase, la \ntoarcerea de la vizita saloanelor [i \[i trecu palmele unapeste alta, cu impermebailul sub bra].

– S` nu mai vorbim, dac` asta te deranjeaz`.Rivuit se strâmb`.– Ei!... [tii c` nu este decât o caroserie de ocazie. |n acest domeniu,

orice ai lua, nu [tii s` fii prea ne\ncrez`tor. |n fond, poate c` tu e[ti celcare \mi face un serviciu...

Jeandieu vru s` protesteze. Dar cel`lalt i-o tìe.– |]i freci mâinile... Semn de satisfac]ie?– Nu, de umezeal`.– Vorbind despre umezeal`, adic` aceast` ploaie continu`, m`

gândesc s` nu devii r`]oi, la tine \n Marais.Doctorul Tourcat deschise u[a culoarului ce mirosea a alcool [i

eter. Pe scaunele joase, \n apropierea s`lii de opera]ie, nu mai eranimeni. Când ie[ise, \nc` \n bluz` [i cu calota, pentru a vizitasaloanele, doctorul Ramien care-l a[tepta, se ridicase. Cu siguran]`, ov`zuse deja pe fiica sa [i cuno[tea succesul interven]iei, dar nu [tiaperipe]iile. A[tept` ca doctorul Tourcat s` ajung` \n dreptul sù.Clipea din ochi, \n spatele lentilelor care \i deformau privirea. Tenulavea acea paloare verde marcat` de veghe [i a[teptare \ngrijorat`.Dragostea pentru fiica sa trebuia s` r`scumpere servilismul sù. Rivuit\l informase. Foarte succint.

– Totul a mers bine, doctore. Obiectul n-a fost g`sit imediat, darpân` la urm`, doctorul Tourcat l-a dirijat spre ie[ire. Inflama]ia esteu[oar`. |n câteva zile nu v` ve]i mai gândi la asta. Copila nici atât.

– Mul]umesc.Cu siguran]`, mul]umirea doctorului Ramien era mai mult

politicoas` decât entuziast`. Teama fiind dep`[it`, fiecare era din nou\n grupul sù. Dup` cât putuse \n]elege personalitatea lui Paul Ravion,Jeandieu Tourcat era aproape sigur c` acesta nu-i ascunsese so]uluiAlinei inten]ia sa trec`toare de a-l \nlocui cu doctorul Tourcat. Paul


Ravion era chiar [i singur un om periculos. Dar Paul Ravion, ca [idoctorul Ramien [i Aline formau un fel de echip`. {i FranceMonterault?

|n u[a cl`dirii, doctorul Tourcat se izbi de [eful g`rzii dereanimare.

– Se afl` cineva lâng` micu]a operat` \n diminea]a aceasta?– Am avut grij`, doctore. Este foarte lini[tit`. P`rin]ii sì au plecat

s` m`nânce de prânz. Se vor \ntoarce la ora dou`.– Doctorul Rivuit se va ocupa \n continuare de ea. Eu lipsesc opt

zile.F`cuse pentru aceast` copil` ceea ce trebuia. Restul nu mai

depindea de el. Era mul]umit de hot`rârea sa de a nu reveni opt zile.Jeandieu Tourcat porni cu ma[ina pe drumul ud, din asfalt, care

str`lucea. La ie[irea din Niort, Marais nu se ghicea nicìeri. Nu eradecât un drum de ]ar` anost [i trist. La Garette... Se opri \n curbapodului. Poate câteva zile se va cì c`-[i p`r`sise drumul bine trasat cei se oferise. Nu fusese oare \nduio[at de dragostea Genivei? Acolo s` fifost lini[tea [i fericirea, cine [tie? Nu mai era sigur de nimic.

„Aceast` opera]ie m-a izgonit“.Totu[i, nu f`cuse decât s` priveasc` atent lucrurile, cu indulgen]`.

Nu trebui s` coboare pentru a-[i pune ma[ina \n ad`postul precar din[ur`. U[ile erau larg deschise [i chiar legate pentru a r`mâne a[a. Cumnu erau pere]i spre Marais, observ`, din strad`, perdeaua de plopi [ide c`lini cu r`d`cinile muiate \n noroi. Cine oare putuse deschideportalul? Jeandieu Tourcat era sigur c` \l z`vorâse de diminea]`.

Casa \ntunecoas`, era de asemenea deschis` ploii. Cobor\ cele treitrepte de la intrare cu mi[carea sacadat` obi[nuit`. |n [emineul dincealalt` parte a \nc`perii, dansa un foc luminos. Un incredibil parfumde sup` cald` [i de mere lupta \mpotriva emana]iilor de mucegai [imizerie. Jeandieu Tourcat continu` s` \nainteze. Pe mas` se afla un[ervet, ca fa]` de mas`. Un tacâm \[i a[tepta acolo comeseanul. |ncet,u[a se \nchise \n urma doctorului Tourcat. El tres`ri [i se \ntoarse.

– France Monterault...

MIRACOLUL VIE}II 87

Capitolul 9

O va reg`si \ntotdeauna neschimbat`: \n pantaloni [i cu un puloverprea larg? Cozile \ntinse f`r` mil`, luceau \n ro[ul fl`c`rilorfumegânde. Chipul \i era \ncordat. |[i amintea c` \n ajun plânsese cao feti]`, la c`p`tâiul tat`lui s`u, dar numai dup` ce Jeandieu \i spusese:„Cred c` va sc`pa din asta“.

– De ce ai f`cut asta, France?– Nu [tiu.El \[i ]inu respira]ia. |n emo]ia [i lini[tea ei, era chiar tenta]ia pe

care mereu o \ndep`rta de el.– Mi s-a \ntâmplat deja s`-mi pierd calmul, \n fa]a ta, France

Monterault. Trebuie s` te previn cu toat` loialitatea, c` pentru minenu exist` decât un singur mod de a-l recuceri.

– {i acesta este?– S`-mi potolesc foamea pe care mi-o inspiri. Foamea de tine...Ea oft` profund [i avu o mi[care resemnat`.– Nu te vei schimba niciodat`. Bette?Uluit, doctorul Tourcat auzi mi[care \n buc`t`ria micu]`.– Bun` ziua, domnule doctor.– Doamna Bette este una din vecinele mele. A venit s`-mi ofere

ajutorul, \n timpul bolii tat`lui meu. M-am gândit c`-]i va fi maiutil` ]ie decât mie. A acceptat s` vin` s` se ocupe de casa ta. |naceast` diminea]` n-a putut face mare lucru. Doar focul [imâncare.

|n timp ce France Monterault vorbea, doctorul Tourcat se str`duias` reg`seasc` imaginea s`n`toas` a lucrurilor pe care se bazase \ntot-deauna pân` atunci, calmul s`u imperturbabil. Doamna Bette era ofemeie de circa cincizeci de ani, mic`, robust`, cu un zâmbet nelini[titdeasupra unei b`rbii duble foarte solide. Ce argumente putuse oarefolosi France Monterault pentru a o aduce \n trista lui cas`?

– V` sunt recunosc`tor, doamn` Bette. Sunt multe de f`cut, aici.– Am tot timpul, domnule doctor. |n ziua de ast`zi, nu trebuie s`

stai cu amândou` picioarele \n acela[i sabot, dac` vrei s`-]i câ[tigipâinea.

– Tocmai, nu cred c` pot fi vreodat` comparat cu un Rockfeller.N-am nici o idee de asigur`rile pe care vi le-a[ putea da. M` \ntinddoar cât \mi permite plapuma.

– Nu trebuie s-o face]i, domnule doctor. Ne vom \n]elege noi.Ierta]i-m`, trebuie s` supraveghez supa.

– Miroase bine, spuse politicos Jeandieu.– Domni[oara France a f`cut-o. Mie mi-a fost de-ajuns s` fac focul.

Era mai mult fum, care nu folosea la nimic.– Voi comanda ni[te bu[teni.– Nu chiar acum. Cu proviziile pe care le-am v`zut depozitate \n

locul \n care ]ine]i lemnele, cred c` ne vom descurca pân` se face fru-mos. Acest potop nu poate dura. De[i când ai c`rat c`pi]ele de grâne\n Vinerea Mare, ai chemat blestemul. S` sper`m c` nu vor fi inunda]ii.

Totul p`rea s` dovedeasc` altceva: cerul ap`s`tor, aerul \ncremenitpe care vântul nu-l mi[ca decât cu ni[te rafale nu prea eficiente,strea[ini smulse care l`sau s` curg` [iroaie de b`[ici galbene.

– M` voi retrage.Jeandieu Tourcat ridic` fruntea pe care [i-o rezemase de piatra tare

a [emineului, trezit din amor]eal`. Doamna Bette disp`ruse \nchicinet`, f`r` ca el s`-[i dea m`car seama. France Monterault nu aveaacea calitate de a uita unde [i nici cu cine era. |l vedea aproapesurprins de a o g`si iar acolo. Tr`s`turile \i erau obosite.

– Nu m-am gândit s` te \ntreb cum ai putut intra, deoarece n-aveaichei.

– {tii doar c` fereastra dinspre canal nu se \nchide bine. Nu trebuiadecât \mpins` [i ridicat`.

MIRACOLUL VIE}II 89

O avertizase probabil pe doamna Bette despre mijloacelefinanciare... s` zicem limitate, ale doctorului Tourcat. Asta \l umilise.

– |n prima sear`, pe acolo am trecut.Prima sear`... El reauzi salutul agresiv: „Nu te mai a[teptam,

Jeandieu Tourcat“.– |n prima sear`, cum spui tu, v-am \nchis pe to]i aici [i a]i spart

un ochi de geam pentru a ie[i.– Ai blocat \n mod inten]ionat cremona.Aveau multe alte lucruri s`-[i spun`, cu mult mai importante. Nu

g`siser` oare, \n ajun, un ton prietenos? Deja se schimbase totul.– Cum se simte tat`l t`u?|[i strânse pelerina \n jurul ei.– Se odihne[te. Cumnatul meu... doctorul Ramien, este acum cu

el.Focul nu ardea f`r` s` afume. Mirosul pi[c`tor de funingine [i prea

cald \n]epa limba. Vocea lui France Monterault ezitase. O \nt`ri [imurmur`:

– Nu ]i-am mul]umit. F`r` tine, tata ar fi fost cu siguran]`...Nu \ncheie. El o privi atent, cu o curiozitate t`cut`. Aceast` privire

de b`rbat, p`trunz`toare [i sigur`, o deranja. Departe de el, \[i imaginac` o va \n]elege. {i aici, \n fa]a acestui chip prea lacom, era singur`.

– La fel [i nepoata mea. {tiu c` se simte bine.El se gândi c` Aline [i so]ul s`u p`r`siser` probabil spitalul pentru

a reveni \n grab` la c`p`tâiul b`trânului domn Monterault. Acest afluxde nenorociri \i permisese doctorului Ramien s` beneficieze imediatdup` sosirea sa, de simpatia \nduio[`toare a tuturor. Asta era, de[i \nmod involuntar, o excelent` publicitate pe planul mizei umane [ipolitice. Jeandieu Tourcat nu-[i f`cea nici o iluzie. Faptul c` el \l aju-tase pe b`trânul domn Monterault s` dep`[easc` primele ore de criz`,chiar faptul c` tot el fusese cel care o operase pe micu]a Lysiane, nu-ivor fi de nici un ajutor. Nici m`car fa]` de France, care \[i smulseseparc` din gât acea mul]umire pe care nu i-o ceruse.

– F`r` mine, nimic nu s-ar fi schimbat. Nu [ti c`, pe tabla de [ahun pion n-are importan]` decât prin locul pe care-l ocup`? Separat,n-are nici o valoare. Dac` dispare, un altul \i ia locul [i partidacontinu`.


Ea st`tea \n fa]a lui, mut`, cu ochii mari plini de o tulbur`toare\ndoial`. Apoi deschise u[a dinspre curte. Când voi s` se \ntoarc` dinprag, atinse \n treac`t pieptul lat al lui Jeandieu cu um`rul. Nu-l auziseurmând-o. Ro[i. Ploua cu o \nc`p`]ânare st`ruitoare. Era absolut ocatastrof`. France \[i l`s` \n jos gluga peste cozile severe.

– Te conduc.– Nu.Ea \[i mu[c` buzele.– Nu, \]i mul]umesc. Am putea fi v`zu]i.Se gândea la Clovis Roignoux [i la acea ur` pe care o reg`sise

probabil, cu motiv [i umilin]`.– {i ce dac`?El clipi pu]in din ochi, din cauza ploii.– Dac` a[ fi sigur c` nu vei profita de absen]a mea pentru a fugi,

m-a[ duce s`-mi iau cizmele.Ea se afund` pân` la glezne \n noroiul negru [i fluid al calei. |n

apropierea ei, toporul \nfipt de Jeandieu \n butuc \n diminea]a viziteiAlinei, nu fusese mi[cat.

– |]i va rugini toporul.Apoi se hot`r\.– Du-te [i pune-]i cizmele. Te a[tept.La urma urmei, era liber`. |nainte de a veni, o anun]ase pe

Aline: „I-am cerut Bettei s` se ocupe pe viitor de casa doctoruluiTourcat. O voi conduce la el, cât timp r`mâi tu cu tata“. Jeandieunu [tia, dar acolo avusese loc o scen` teribil`, când Paul Ravionvenise s`-i anun]e c` el nu va mai vinde casa. „Va trebui a[adar, s`te instalezi aici, Ramien“. „Aici? Dar unde anume? Suntem deja\nghesui]i. {i trebuie oare s`-]i amintesc c` nu suntem acas`?“. PaulRavion \i zâmbise lui France. „Asta nu va dura, Ramien.Domni[oara France este prea dr`gu]` pentru a prelungi pozi]ia decelibatar`. Dac` dore[te...“. France ar fi vrut s` plece. Dar acum,când tat`l s`u era bolnav, nu se punea \n discu]ie... „Este preadr`gu]` pentru a prelungi pozi]ia de celibatar`“. Clovis? Cum sef`cea c` aceast` eventualitate pe care France o luase \n considera]iecu r`ceal`, abia cu câteva s`pt`mâni \n urm`, \i ap`rea ast`zi ca o\n[iruire de \n[el`ciuni?

MIRACOLUL VIE}II 91

– E[ti o fat` de cuvânt. Felicit`ri.Ea ro[i din nou.– Ai fi putut s` te ad`poste[ti, a[teptându-m`.Doar pentru c`-[i pusese cizmele [i schimbase impermeabilul de

ora[ cu bluzonul din nailon elastic, nu mai era acela[i. Tremura \n fa]aacestei cercet`ri serioase care nu mai \nceta. Se \mbarc` prima [i-l privicum ata[eaz` la remorc` barca ce-i va permite s` se \ntoarc`. Era obarc` veche, care-[i tr`ise traiul [i un fleac ar fi f`cut-o s` se \mpr`[tiepe apele canalului.

– N-ai mâncat.– Nu-mi este foame. Voi mânca mai cu poft` curând. Dup`

diminea]a pe care am avut-o, aceast` plimbare este salutar`.Diminea]a pe care-o avusese? Lysiane... [i al]ii, f`r` \ndoial`.– D`-mi o lopat`.– Pentru nimic \n lume. E[ti pasagera mea.Accentuase asupra cuvântului de posesie: pasagera „mea“. Ea se

a[ez` \n fa]a b`rcii. Ploaia c`reia \i \ntorsese spatele, lui \i biciuia fa]a.– Ascult`, Jeandieu, trebuie s`-]i spun.– Da?Ajunseser` \n largul lini[tit de la Grande Rigole. Acolo era mai

lumin` [i \n acela[i timp mai \ntuneric. Mai lumin`, pentru c` arboriide pe maluri nu se puteau uni \ntr-o balt` \ntunecat` [i mai \ntunecat,pentru c` cerul acoperit \n`bu[ea lumina.

– Opre[te-te pu]in, se enerv` France.Ea verificase dac` erau singuri pe canalul lini[tit. Râsul t`cut care,

\nc` de la plecare, \l \ntinerea pe doctorul Tourcat, se potoli.– N-a[ vrea s`-]i faci o idee gre[it` despre toat` aceast` poveste,

nici s` crezi c` am ac]ionat proste[te sau c` am ascultat de ni[teordine.

– Ai nevoie s` fii lini[tit`?– Nu. Am nevoie doar s` fiu cinstit` cu mine \ns`mi.– E[ti sigur` c` sunt cel mai bun public?– E[ti singurul public.– Te ascult.– Nu-mi place cumnatul meu. Este un arivist. Când Aline a venit s`

ni-l prezinte, m-am gândit...


– Te rog, France.Ea crezu c` o \ntrerupsese pentru c` nu putea suporta s` aud`

anumite lucruri. |[i mu[c` buzele. Era un public pe care ea \l ceruse,nu un confident care i s-ar fi oferit.

– Planul referitor la anexarea beneficiilor de exploatare turistic`din Marais s-a dezb`tut \n fa]a mea. |n ochii lor eu n-am contat maimult decât tata sau decât Lysiane. Au fost surprin[i, apoi furio[i, deprima mea rec]ie. Le-am spus c`, \ntr-un mod sau altul, le voi sta \ndrum.

Zâmbi [i avu brusc un aer foarte ne\nduplecat.– Ei n-au ]inut cont de asta. Erau cu mult mai puternici decât mine,

nu-i a[a?„Ei“, erau Aline, so]ul sù [i atotputernicul Paul Ravion. Jeandieu

se aplec`:– France, ce crezi despre Paul Ravion?Ea \ncepu cu impusivitate:– Este un om de afaceri [i...Apoi t`cu. |n ochii lui Jeandieu Tourcat ap`ru acea lic`rire de

insistn]` f`r` mil`, care o f`cea s` tremure. – Un foarte frumos om de afaceri, France.Ea \i \nfrunt` privirea, furioas`.– Un foarte frumos b`rbat.– De ce nu te-ai aliat planului sù?– Pentru c` nu-mi convenea.– Dar b`rbatul, b`rbatul foarte frumos, \]i convenea, oare?Era atât de lini[tit` [i impenetrabil`! Se sim]ea cuprins de acea

nebunie care \l aruncase deja, \ntr-o sear`, spre ea. Acel s`rut fusesemai mult furat. Sau cel pu]in aproape.

– Nu. {i \n orice caz, nu aici este problema.– Adev`rat? {i atunci, unde este oare?– Mai sus, spuse ea cu duritate, la nivelul intereselor acestei

regiuni care nu este comun`.El r`mase o clip` t`cut, cu tot calmul sù. Curioas` fat`! Dur` [i

tandr`... slab` [i puternic`.– |n ce m`sur` te privesc pe tine aceste interese, France

Monterault?

MIRACOLUL VIE}II 93

– |n aceea[i m`sur` \n care te privesc pe tine!– Tu e[ti cea care m-a atras \n aceast` curs`.– A[a este.Ea \[i frec` mâna de pelerin` pentru a [terge enervarea mângâierii

prea lente a ploii.– Nu te cuno[team. Amintirile mele de copil` nu aveau nimic

exact. Totu[i, trecând printre ele, mi te imaginam altfel.– Scuze... Cum altfel?– Doar de cel care e[ti.– A[adar, decep]ionat`?Din moment ce-i spusese c` avea nevoie s` fie, \ntotdeauna,

sincer` cu ea \ns`[i! El se aplec` [i mai mult, cu pumnii strân[i pegenunchiul mort care tr`gea piciorul \n]epenit. France Monterault se\ncrunt`, brusc furioas`.

– Dar, las`-m` s` vorbesc, n-am prea mult timp.Ploaia f`cu s` r`sune ecoul vocii sale pe suprafa]a tulburat` de

b`[ici. Acum, ochii lui Jeandieu Tourcat se amuzau. Ar putea oare s`\n]eleag` totul?

– Am crezut c`-mi va fi u[or s` te conving s`-mi vinzi mie, casata, dac` voi sosi prima. Cu condi]ia s`... te impresionez. Bine\n]eles,nu aveam fonduri. Clovis Roignoux mi le-a propus. Am ezitat,apoi...

– Taci.Jeandieu Tourcat [terse cu asprime [iroaiele tot mai puternice ale

aversei de ploaie de pe fa]a sa.– Nu vreau s` [tiu nimic. Nu trebuie s`-mi poveste[ti asta. Nu

te-am \ntrebat nimic.|[i relu` lopata [i lovi apa. France Monterault se agit`.– Dar „trebuie“ s` [tii. De asta a vrut Clovis s` te omoare, seara

trecut`. Te face responsabil de refuzul meu... de acum. Crede c` dac`nu erai aici, a[ fi acceptat s`-i...

Jeandieu \mpinse cu toat` for]a [i barca \naint` cu zguduituriputernice.

– Data viitoare când va bea, va re\ncepe.France Monterault t`cu. Treptat, doctorul Tourcat \[i \ncet` efortul

mânios. Foarte palid, cu semnul necru]`tor de cute de pe frunte [i cel


al cicatricei de pe b`rbia sa voluntar`, el privea pe rând, f`r` grab`, dela ochii ce se agitau la buzele mu[cate, de la obrajii albi pân` la gâtulcare se vedea pe fondul negru al mantalei. O privi cu insisten]` pân`când ea ro[i pentru ca apoi s` p`leasc`. |n cele din urm` vorbi, f`r`menajamente, sau blânde]e.

– Cred c` \mi placi, France Monterault [i cred c` am ghicit, la unmoment dat, c` [i tu m` placi, de la prima privire pe care am schimbat-o.{tii asta. {i de aceea ne vom chinui, amândoi, de câte ori vom putea,\nainte de-a admite asta. Nimeni nu spune c` o vom admite. Pân`acum ne-am jucat cu vorbele [i cu situa]iile de moment. Nu cred c`vrem s-o mai facem.

Via]a sa... {i-ar fi dat via]a ca el s` tac`! {oapta lent` ce p`trundeaprin ploaia din Marais f`cea s` explodeze fr`mânt`ri [i mir`ri.

– Ar fi trebui s` vii la mine sau ca eu s` fi venit spre tine. Suntemni[te orgolio[i, France, mândri de propria noastr` suferin]`. Dragosteanu este \ntotdeauna cea mai puternic`. |mi voi duce partea mea. {tiuc`, \ntr-o zi sau alta, te vei afla \n fa]a mea. Acea zi va fi poate cea a uneialegeri definitive, France.

Tocmai \i rostise numele, ca [i când \i aruncase o imputare. O scu-tur` un fior care o \mpinse spre el. Dar el ridicase lopata [i o afundase\n ap`, p`rul lui [iroind de ap` [i bluzonul. Nu putea crede c` eraacolo acela[i b`rbat pe care \n ajun \l salvase de nebunia ucig`toare alui Clovis. |n drumul de \ntoarcere, sim]ise dorin]a de a mângâiaaceast` frunte [i acest p`r ud.

– Vreau s` m` \ntorc singur`, se hot`r\ ea. Ia-]i barca [i las`-m`.El o mai privi, \nc` o dat`, atent, mai insolent ca niciodat`. Privirea

ei avea culoarea apei din mla[tini: neagr` [i verde, albastr` [i cenu[ie.Toate nuan]ele [i toate nelini[tile. Se gândi c` era gata s-o piard`, f`r`s` fi fost niciodat` a lui. Nu era \n stare s` judece dac` va regreta \ntr-ozi. Spusese ce avea de spus. Nu a[tepta nici un r`spuns. Niciodat` fa]`de cineva, nu avusese aceast` aparent` indiferen]` [i aceast` impe-rioas` dorin]` de a vorbi cu brutalitate. Abia putu s` rosteasc` trista [ientuziasta constatare.

– E[ti frumoas`.Prinse sfoara ce lega cele dou` b`rci [i nu f`cu nici un efort ca s`

evite ca piciorul \n]epenit s` se frece de marginea b`rcii, \n timp ce

MIRACOLUL VIE}II 95

schimba ambarca]iunea. France se a[ez` la rândul s`u pe banca devâslire [i arunc` \n spate cele dou` pulpane ale mantalei \n care se\nf`[urase pân` atunci. Avea bra]e lungi, puternice, \ntr-un pulover deculoare \nchis`. Era o femeie robust` [i viguroas`. Jeandieu desf`culeg`tura fragil` care unea cele dou` b`rci plutitoare.

– Apele cresc, France, s` fii foarte atent`.O clip`, plutir` amândoi nehot`râ]i, du[i de curentul negru \n

care ploaia continua s` p`trund` prin mii de r`ni, re\nnoite denenum`rate ori. Un vânt lene[ [i r`ut`cios biciuia hameiul, c`linii [iaburii verzi de deasupra plopilor. |n p`mânturile ierburilor sucu-lente, dincolo de perdeaua de trunchiuri [i ramuri cerul rev`rsa pespatele animalelor adunate \n grupuri pe rândurile de recolte dejamacerate.

France Monterault sim]i c`, de la ochii pe care nu [i-i ascundea,privirea ce o sorbea \nc` pe a lui Jeandieu, cobor\ spre buzele pe careea continua s` [i le mu[te. Ridic` lopata [i o folosi pentru a \mpinge,cât de departe putea, acea privire pu]in indiferent` decât cuvintelerostite de gura doctorului Tourcat. Rezultatul aventurii lor n-ar fidecât durere [i distrugere. Oare ar supravie]ui amândoi? {i s-ar salva,oare ceea ce, poate, se n`scuse ast`zi? Fiindc` el se \ndoia de asta, dece ar crede ea?...


Capitolul 10

– A[adar, doctore, aceast` cas`... nu este \nc` vândut`?Jeandieu Tourcat \[i a[ez` stiloul, \[i roti fotoliul [i se afl` aproape

la acela[i nivel cu zâmbetul vesel al vizitatorului s`u.– Doctore Denira! Trebuie oare s`-]i spun c` erai a[teptat? Te-a

atras aceast` epidemie?– Eu am un virus personal, tinere. Mania de a m` amesteca \n ceea

ce nu m` prive[te. Am aflat tot felul de lucruri pe seama dumitale.Jeandieu \i oferi un scaun pe care doctorul Denira \l \nc`lec`

arogant.– Mi se pare, tinere, c` ]i-ai pus bine la punct casa. Acesta este

cabinetul de consulta]ii? Ia te uit`, este de un lux uimitor! Excelent`idee acel paravan care face dou` \nc`peri din una. Te-ai crede \ntr-unascunzi[ de pestidigitator. E[ti sigur c` nu m` voi afla turtit \ntr-unfund dublu al unei cutii? Nu te bucuri de o prea bun` reputa]ie,doctore Tourcat, s` [tii.

– }i-ai asumat ni[te riscuri, hazardându-te pân` aici?– Da.Doctorul Denira \[i a[ez` b`rbia pe sp`tarul scaunului care care \l

\nconjurase cu bra]ele. A[tept` ca Jeandieu Tourcat s` toarne \npaharele aduse de doamna Bette un porto pe care-l mirosi imediat.

– Bun` produc]ie. Hot`rât lucru, \mi placi, doctore Tourcat.F`r` \ndoial`, Jeandieu exploatase la maximum unica \nc`pere a

casei sale lini[tite; [i f`r` prea mare cheltuial`. Un joc de paravane

f`cea culoar imediat de la intrare [i asigura un cabinet de consulta]ii-birou, sub lumina ferestrei dinspre canal. |nc`lziri suplimentareajutau focul aprins \n [emineul pr`fuit, care acum str`lucea complet.Doamna Bette se dovedise, dup` o foarte scurt` obi[nuin]`, omenajer` excelent`.

– Am impresia c`-mi va fi mai u[or s` abordez subiectul care m`preocup` \ndat` ce voi avea acest foc al lui Zeus pe gât. S`n`tate,doctore Tourcat.

– |n s`n`tatea „dumitale“, doctore Denira.– S`n`tatea mea se prezint` cum poate, tinere. S` spunem mai

bine: pentru reu[ita „dumitale“ politic`.– A[ prefera „reu[it`“... f`r` calificativ, doctore Denira.Bùr` amândoi, \ncet. Se p`rea c` gândurile lor aveau acela[i scop.

Nu [i acelea[i drumuri. L`sând paharul, veterinarul \[i privi cu aten]ie,vis`tor, picioarele pline de noroi. L`saser` urme pe covoarele careacopereau dalele.

– Se vorbe[te mult despre dumneata, doctore, \n cafenelele din\mprjeurimi.

Jeandieu \ncepu s`-[i umple metodic pipa. El era dintre pu]inelefiin]e fa]` de care ar fi consim]it s` fac` acest gest, pe care-l considerade abandon. Avusese o diminea]` obositoare la spital [i apoi f`cusevizite. Concediul sù de opt zile era departe, acum. Patronul refuzases`-i mai acorde un altul. Avea opera]ii delicate programate des`pt`mâni, pentru viitor. Era m`gulitor pentru doctorul Tourcat c` seimpunea prezen]a sa pentru a face fa]`. |n alte \mprejur`ri, s-ar fibucurat. Dar \n agita]ia care-l pusese \n mi[care, era o \ncercare \nplus. De fapt, \n acea zi, de[i era trecut de ora trei dup`-amiaz`, vizitadoctorului Denira \l suprinsese pe chirurg exact când se ridica de lamas`.

– Ai [i partizani [i adversari. {i unii [i al]ii valoreaz` la fel. Nici uniinu te vor cru]a. Ca doctor, e[ti destul de apreciat. De[i se spune c`doctorul Ramien s-a obi[nuit s` fie pl`tit \n mod mai pu]in regulat. Cab`rbat... nu inspiri \ncredere. E[ti tân`r.

Jeandieu lovea un amnar cu iasc`, ce apar]inse probabil unuiadintre str`mo[ii sì [i pe care se \nc`p`]âna s`-l fac` s` func]ioneze.


– Este o boal` de cre[tere. Se vindec` de la sine.– {tii, am trecut prin asta, tinere. {i m-am vindecat. Vindecat

complet, din p`cate.Doctorul Denira, f`r` ca Jeandieu s`-l roage, alese o ]igar` din cutia

a[ezat` pe birou [i se strâmb` fumând-o.– Acest tutun blond, este din iarb`. De fapt, unde ai ajuns cu

tân`ra Monterault?Jeandieu Tourcat purta o hain` din stof` de lân` peste o

impecabil` c`ma[` alb`. |[i permisese doar s`-[i sl`beasc` pu]incravata dup` mas`. Nu-[i rearanjase aceast` ]inut` pentru doctorulDenira. |ntrebarea brusc` \l prinse nepreg`tit. Strânse ]eava de la pip`.Obrajii avur` o contrac]ie nervoas` a mu[chilor sub pielea ras` cumult` aten]ie.

– Care?– Tsst! Nu credeam s` aflu atâtea, venind aici. Ei dr`cie, asta \]i d`

o imagine frumoas`. A[adar [i frumoasa France?– Doctore Denira, am pentru dumneata o simpatie care nu cere

altceva decât s` se transforme \n prietenie, dar dac`...Veterinarul deschise ochii mari, naivi.– Stop, tinere. Creierul meu sl`bit de ani, dar re\nc`lzit de portoul

dumitale, a \nregistrat. Subiectul este tabu.Se l`s` o scurt` t`cere [i incorigibilul relu`, pref`cându-se stângaci:– Cu toate acestea, chiar dac` a[ pierde prietenia aceasta cu care

m` amenin]i, tinere, \]i voi spune c` se afirm` f`r` jen` c` te-ai \ntorss` locuie[ti \n casa dumitale din Marais cu scopul, evident con-damnabil, de a-i face concuren]` doctorului Ramien, nu numai peplan medical, dar [i pe cel particular, conjugal.

Jeandieu trase reticent din pip`.– Dup` o matur` chibzuin]`, doctore Denira, cred c` v` voi p`stra

simpatia mea.Veterinarul f`cu o grimas` mai puternic` decât celelalte. Era gata

s` arunce pe covor ceea ce-i r`m`sese din ]igar`. Jeandieu se amuzadin plin. Acest b`rbat mic [i chel era un fenomen.

– Ascult`, tinere, parc` \mi amintesc c` te-am sf`tuit s` nu vinziaceast` co[melie. Din motive pe care n-am putut s` ]i le precizez [i pe

MIRACOLUL VIE}II 99

care puteai foarte bine s` le \n]elegi singur. Nu voi \mpingeimpertinen]a, noteaz` bine, pân` la a crede c` doar pentru a-mi facepl`cere ]i-ai instalat acest paravan frumos [i acest covor plictisitor.Dar ceea ce este f`cut, r`mâne f`cut, nu m` pot \mpiedica s` m`consider prins \n afacerea dumitale. Am primit vizita unui anumePaul Ravion cu mult \naintea dumitale. Ceea ce a rezultat din asta,are pu]in` importan]` acum. Posibilitatea unor op]iuni, atrage\ntotdeauna mu[tele [i alte insecte mai mult sau mai pu]in impor-tante. Cunosc`torii le \ndep`rteaz`. Când te-am v`zut, \n aceadiminea]` celebr`, la Benet, m-am bazat pe dumneata imediat. Suntobi[nuit [i am [i practic` la câini ar]`go[i [i la cei de paz`.Dumneata e[ti dintre cei din urm`. R`mân convins c` partida erajucat` pentru dumneata.

– „Era“, doctore Denira?Veterinarul cotrob`ia \n cutia de ]ig`ri.– N-ai decât fânul `sta?Trase pulpana hainei [i scoase din buzunarul brutalizat, un pachet

f`r` form`.– Mahorc`. Acest gust trebuie s` fie expresia unei reful`ri.

|ntotdeauna am visat s-o \n[el.Jeandieu nu se \n[ela, micul b`rbat chel era departe de a fi atât de

vesel cum dorea s` par`.– Repet \ntrebarea, doctore Denira: de ce „era“? Dori]i s` v`

retrage]i miza de pe num`rul meu?– Nu v-am angajat cu nimic. Inunda]iile risc` mult s` modifice

tabloul, tinere.Inunda]iile... T`cur` pentru a asculta ploaia. Strea[inile nu mai

foloseau. |n mare parte \nfundate, rev`rsau aproape peste tot pepere]ii casei vechi du[uri \nver[unate. Cala disp`ruse sub apa verdecare crescuse. Adineaori, deschizând u[a spre Marais, Jeandieuatinsese cu piciorul vârful b`rcii amarate de un inel din perete. Câ]ivacentimetri \n plus [i pardoseala va fi atins`.

– Nu este doar o poveste de influen]`, este o afacere de pieiresau supravie]uire, de via]` sau de moarte. Comunele de jos suntcondamnate. Ieri a \nceput repara]ia la ecluza din Vanneau. Cea


din Marseuille este \nchis`. La fel [i ecluzele din Sotterie.Consecin]a direct`, apa va urca, aici, \n La Garette, \n mare grab`.

Doctorul Jeandieu Tourcat se ridic`.– {tiu. Am auzit de Ponts et Chaussées. Nu este alt mijloc. Dac`

vrei s` \ncerci s` salvezi m`car ceva [i asta nu este sigur, trebuie \ntot-deauna s` dai focului partea sa.

– Apei, tinere. Partea apei. {i iat` unde am ajuns \n partida jucat`de doctorul Tourcat, locuitor al unei comune de jos [i care\ndr`zne[te s` spun` pretutindeni c` trebuie inundate comunele joasepentru a fi salvate cele de sus. Rezultatul? Este un renegat \n sânulpropriului clan [i un tr`d`tor \n ochii celor de peste drum. Care, dealtfel, se gândesc c` aceast` p`rere exprimat` de doctorul Tourcat nueste decât o atitudine destinat` s` le \ndep`rteze afec]iunea adev`rat`pe care o datoreaz` doctorului Ramien. Acela dintre ei, dintre cei caredeclar` c` dac` se fac baraje, b`ie]ii din comunele de jos le arunc` \naer – cum s-ar putea \ntâmpla zilele acestea la ecluza din Irleau – vaschimba vorbele cu pu[tile.

Jeandieu lu` sticla, umplu din nou paharele [i-l ridic` pe al s`u.– Trebuie s` fii atent, tinere. Când se dore[te ca pu[tile s` se fac`

auzite, se g`se[te repede o ]int`.– Eu n-am ajuns acolo unde e[ti dumneata, doctore Denira. Eu

mai cred \n \n]elepciunea oamenilor.– {i poate, \n sinceritatea tuturor? Credulule. {tii c` ]i se fac

repro[uri chiar [i \n leg`tur` cu piciorul? Am auzit c` se las` s` sepresupun` c` ai contractat acelea[i r`ni \n dou` tabere.

|n câteva zile, Jeandieu Tourcat \mb`trânise teribil. Tr`s`turile i seadânciser`. Gura avea o cut` aspr` de am`r`ciune.

– Nu este unul care ar \ndr`zni s`-mi spun` asta \n fa]`.– He! asta pentru c` reputa]ia dumitale de boxer echivaleaz` cu

cea de chirurg. Asta, pentru ap`rarea lor. Respect` for]a [i este binepentru pielea lor. Dar pierderea terenurilor \i \nnebune[te. Trei vaciau p`]it-o \n paradisul familiei Rivois. Au r`mas s` pluteasc` o noapte\ntreag` aproape \n \ntregime acoperite. Din fericire n-au fost antre-nate \nc` spre canal. Unde s` le duc`? |n grajduri apa le este pân` laburt`. Nu cred s` le salveze. Cu recolta pierdut`, anii viitori va fi

MIRACOLUL VIE}II 101

foamete. Mai sunt [i copiii. |n alte p`r]i, se pare c` este [i mai rù.Cu[tile cu iepuri care n-au fost evacuate la timp, gìnile care s-aupierdut [i \necat. Un c`lin rupt din r`d`cin` a f`cut noaptea un baraj[i apa a urcat cu un metru la ferma familiei Riffoux.

Doctorul Denira se ridic`, \mpingând brusc scaunul.– {i gânde[te-te c` suntem \n 14 iulie!Jeandieu Tourcat merse \ncet, cu pasul sù inegal pân` la fereastra

dinspre canal. Acum avea perdele. Geamul spart \ntr-o sear` de pum-nul furios al lui France Monterault, prins` \n curs`, fusese \nlocuit.Doctorul Tourcat n-o v`zuse pe tân`r` de secole. Doamna Bettepovestea c` \ndura despotismul Alinei. „Asta ar putea dura. {i aceldomn Ravion, care este mereu acolo“.

Jeandieu l`s` perdeaua s` cad` peste triste]ea profund` [i cenu[iea cerului, apei [i plopilor \nfrân]i.

– Ce crezi despre France Monterault, doctore Denira?B`rbatul scund r`mase \n loc [i-[i aplec` fruntea, ca [i când asculta

ni[te sunete venite din alt` parte. Apoi prinse cu hot`râre sticla, \[iumplu paharul cu generozitate [i, pentru a treia oar`, \l goli dintr-o\nghi]itur`. Avu un acces de tuse.

– Doctore Denira, \]i pot prezice, f`r` s` m` \n[el prea mult, c`digurile dumitale interioare sunt amenin]ate.

– Nu atât cât lini[tea dumitale, tinere, veni prompt r`spunsul. Nuatât cât dumneata, dac` ceea ce \]i spun te intereseaz`. Ea singur`, estemai periculoas` decât toate inunda]iile pe care le-ai cunoscutvreodat`.

– Era o \ntrebare absurd`, doctore Denira.– Tot astfel am [i luat-o. Numai c`, ceea ce este mai pu]in absurd,

este...Veterinarul se \ntrerupse brusc. Jeandieu [i el, ascultau, \mpreun`,

al doilea semnal al soneriei.– Ia te uit`... ia te uit`... exclam` doamna Bette, n`pustindu-se

uluit` din chicineta ei.– O vizit`, doctore Tourcat. Afacerile merg. Eu plec.Acea voce care r`spunse doamnei Bette... Doctorul Denira \[i

aranj` mai bine haina.


– F`r` s` insist, nici s` par fricos, a[ prefera s` plec.Ochii alba[tri erau lipsi]i de expresie. Dar asta, f`r` \ndoial`, din

cauza alcoolului. Se \ntâlni cu vizitatoarea la col]ul ingeniosului paravan.– Respectele mele, doamn`.Aline \l privi \ndep`rtându-se [i luându-[i imediat impermeabilul

[ifonat din mâinile doamnei Bette. |nainte de a disp`rea, se \ntoarse [isalut` iar.

– Jeandieu, [opti atunci Aline, \ndep`rteaz-o pe aceast` femeie.Avea aceea[i ]inut` ca \n momentul primei sale vizite: manta de

ploaie [i fular de un albastru ca cerul. La fel de \ncet ca ea, JeandieuTourcat r`spunse:

– Imposibil. Doar dac` o \nec. Nu exist` alt refugiu aici, decâtbuc`t`ria.

– Jeandieu, nu glumesc. Trebuie s`-]i vorbesc.– Ai glumit oare, vreodat`, cu ocazia conversa]iilor noastre?Ea strânse din buze [i aproape \l \mpinse pentru a p`trunde \n

intimitatea iluzorie a \nc`perii birou. Nu aprecie \n nici un fel aranja-mentele f`cute. Venise aici cu un scop precis. Nu avea prea mult timp.Se \ntoarse. Jeandieu, cu mâinile \n buzunare, era rezemat cunon[alan]` de perete, \n apropierea ferestrei mai luminoase. Ascultaploaia care, cu sunete vesele, preg`tea moartea [i pustiirea.

– Trebuie s` m` aju]i, Jeandieu. Am nevoie de tine.|ntr-o alt` zi, el \i spusese unei femei – nu acesteia! – „Cred c`-mi

placi“. Aceast` vizit` a Alinei va fi oare \ncercarea care-i va domoli\ndoielile? |n frumo[ii ochi alba[tri erau lacrimi. Fa]a pe care o ridicaspre el era ud`, ca \n acea diminea]` când venise s` retrezeascàmintiri periculoase.

– Tata nu se simte bine, Jeandieu.O \ncordare automat` \l desprinse de peretele de care se rezemase.

Totul \n el striga ne\ncrederea. Cu toate acestea, nu-[i putu \mpiedicavechiul reflex ce-l conducea.

– Un alt atac? So]ul tù nu se afl` lâng` el?– Nu... \n fine... s` spunem c` a plecat s` fac` un drum. Dar...El cùta s` \n]eleag`. Prezen]a Alinei la el, aceast` vizit` pe care i-o

f`cea, era de-ajuns pentru a face credibil` \n unele min]i, \ncepând cu


cea a doctorului Denira, acel zvon pe care i-l adusese la cuno[tin]`: „...dar de asemenea pe cel mai personal, conjugal“. De altfel era singurulrezultat la care se putuse gândi mai \ntâi, spre care ducea sosireaAlinei. S` se fi \n[elat, oare?

– N-am \ncredere decât \n tine, Jeandieu.T`cu, ducându-[i mâna f`r` m`nu[` la gur`. El v`zu clar din]ii care

mu[cau pielea. Aline era a[adar la cap`tul nervilor? |n fa]a unor al]idin]i, ce mu[cau alte buze, \[i pierduse el, \ntr-o sear`, mintea.

– Nu pot face nimic. Tat`l tù este \ngrijit de so]ul tù. Cusiguran]`, mai bine.

– Te rog, Jeandieu. Se poate merge pe canal. Te voi face s` treciprin spate. |l vei vedea pe tata \n timp ce so]ul meu nu este acolo. |mivei spune doar ce crezi tu. Nimic mai mult. So]ul meu nu va [ti nicio-dat`. Nimeni nu va [ti niciodat`. |n`l]at` spre el, \i vorbea \n [oapt`,din cauza urechilor, cu siguran]` indiscrete, ale doamnei Bette. Unparfum scump, estompat de ploaie [i aerul rece, \l inund`. Era\nfl`c`rat` [i cuno[tea seduc]ia \nfl`c`r`rii sale.

– Ceea ce \mi ceri este imposibil, Aline. {tii mai bine decâtoricine, pentru c` e[ti so]ie de medic. Tat`l tù este \ngrijit dedoctorul Ramien. Ar trebui s` fiu ultimul pe care s`-l cheme \nconsulta]ie.

Ea \i \ndep`rt` obiec]iile cu o mi[care din umeri, care \i arcuipieptul.

– Astea sunt vorbe. Eu nu m` gândesc decât la tata.Plângea. Jeandieu nu era foarte sigur c` venise acolo pentru a

asculta ni[te ordine. Totu[i, capcana era subtil`. S` accepte... \nsemnas` se compromit`, \n mintea celor bine plasa]i, cu siguran]`, pentrua-l vedea p`trunzând pe furi[ \n casa aceea; \i vor judeca modul de ase comporta ca b`rbat. Dac` refuz`... [i zvonul \[i va schimba tema. Seva spune c` era capabil s` lase un om s` moar` pentru a fi credinciosunor principii pe care propria so]ie a doctorului Ramien nu s-a temuts` le \nfrunte. |n plus, era posibil ca b`trânul domn Monterault s` fiavut un al doilea atac. La fel de posibil ca doctorul Ramien s` fi fost,inten]ionat sau nu, \ndep`rtat de la c`p`tâiul socrului sù. Totul eraposibil... \n afar` de durerea Alinei.


– {i France?|nc` o ridicare din umeri.– Ea nu-[i d` seama.Un zâmbet u[or tocmai destinse gura, mult mai dur` acum a

doctorului Tourcat. Aline tocmai gre[ise. Instinctul sù n-o avertizase.Fusese mai pu]in tare decât mândria pe care o avea datorit` proprieisale frumuse]i [i decât certitudinea puterii ei. Admirând curgerea lentà lacrimilor, Jeandieu se gândi la suspinele de copil` ce o scuturaser`pe France, la c`p`tâiul tat`lui sù, \n noaptea primului atac. „Ea sin-gur` este mai periculoas` decât toate indunda]iile pe care le-ai cunos-cut vreodat`“, spusese doctorul Denira. Jeandieu Tourcat nu lua debune toate cuvintele [i judec`]ile veterinarului. Era un b`rbat care beaprea mult pentru a nu avea s`-[i repro[eze ni[te gre[eli.

– Nu [tii c` vizita ta aici va fi comentat` \n... diverse moduri?– Nu m-am gândit la asta, Jeandieu. Iart`-m`. Am ac]ionat ca o

egoist`.Dac` afar` n-ar fi fost acel zgomot surd, nep`truns, al apei \n

mi[care, totul ar fi fost mai u[or. Dar exista acel zgomot. O amenin]aremai insistent` decât tot ceea ce ap`sa asupra \ntregului Marais.

– Nu puteai ac]iona altfel.Ea clipi. Precizia tonului era o ofens`.– Jeandieu, sunt sincer`. Oare tu nu po]i s` fii? Am venit la tine f`r`

s` stau pe gânduri. Trebuie s` \n]elegi. M-am schimbat.Tonul avea accentul adev`rului. Totul plecase de la adev`r.

Doctorul Tourcat se apropie de femeia umilit` care plângea. O iubisemult timp, nu cum era, ci cum \[i imagina el c` era. {tia c`, pe viitor,o va domina. O prinse de umeri [i o sim]i imediat lâng` el. Ea nu era\n \ntregime responsabil`.

– Nu trebuie s` a[tep]i prea mult de la un b`rbat, Aline. Tu ai\ntruchipat, pentru mine, toate visele unei adolescen]e pe care nuvoiam s-o pierd. Când le-am gonit, am \ncetat s` le mai iubesc \n tine.Erau vise nefaste. De ce te \nc`p`]ânezi?

Ea ridic` \ncet fruntea pe care [i-o ascunsese la um`rul lui. Oflac`r` interioar` pe care el nu i-o cuno[tea o transfigurase. Nu maiplângea. Se ridic` spre el, pentru prima dat`, \nsetat` [i pasionat`.


– Jeandieu... sim]eam nevoia s` te v`d. Numai atât. Nu-]i potexplica. Sunt aici. M` simt bine. Ce importan]` are ce cred ceilal]i? Nu-mispune c` nu sim]i la fel. Nu te cred. N-ai uitat.

– Nu reneg nimic. Nu-mi este ru[ine de trecut, dar trebuie s` [tii,Aline... Dac` te-a[ fi \ntâlnit acum pentru prima dat`, nu cred c` ai fiputut reprezenta mai mult pentru mine decât un chip frumos.

Nici el nu [tia cât de complet` era \nfrângerea Alinei. Brusc, \i d`dudrumul.

– {i acum, te vei \ntoarce acas`. {i-i vei spune so]ului t`u [i... – \[i\nghi]i insulta – [i domnului Paul Ravion, când \i vei vedea, c` trebuies` g`seasc` altceva pentru a m` aduce la cheremul lor. Eu angajez olupt` b`rb`teasc`, \n care nu admit amestecul femeilor. |n orice caz,pentru a l`muri situa]ia referitor la tine, eu n-am nimic de pierdut. Dardac` preferi, nimic ce m-ar putea pierde.

Cine ar fi putut crede c` Aline, astfel tratat`, nu se va revolta?R`mase nemi[cat` câteva clipe, \ntins` spre el [i mai inexpresiv` decâtdac` era incon[tient`. S` fi fost oare? Apoi, \[i reveni, \[i [terse ochii [ise pudr` f`r` un cuvânt. Nu se \ntoarse decât \nainte de a urca treptelespre u[`.

– Nimeni nu m-a trimis la tine, Jeandieu. O crezi sau nu, \mi esteegal.

Se sun` \n acela[i timp \n care ea rotea clan]a. O privi un timp cuaten]ie pe cea care se afla \n fa]a ei, la fel de descump`nit`. {i se d`du\ntr-o parte.

– Trece]i, domni[oar` du Trail, Jeandieu v` a[teapta.U[a se \nchise peste râsul ei. Doctorul Tourcat num`ra un du[man

\n plus.


Capitolul 11

Noaptea era neagr` [i str`b`tut` de urletul vântului umed. Nu erau[or de dirijat barca printre vârtejurile ce antrenau spre adâncurileacoperite de obstacole inundate. Deja de dou` ori, Jeandieu reaprin-sese lampa, stins` \n mod brutal. Era un felinar vechi pe care-l g`sise\n [ur` [i-l luase cu el \n locul unei lanterne care i-ar fi fost foarteultil`. Erau mai mult de dou` ore de când r`t`cea pe canale.

Verificase mai \ntâi barajul din Grand-Coin. Apoi pe cel din Chail.Acum se \ntorcea [i pl`nuia s` mearg` \n continuare, cu ma[ina, pân`la cel din Sevreau. Sim]ea c` barca se \ngreunase, dup` eforturile pecare le cerea. Scosese deja apa, cu o mân`, men]inând lopata cugreutate.

{ortul pe care-l \mbr`case, gândindu-se c` oricum va fi completud, era \nghe]at. Dintr-o dat`, i se f`cu frig [i cl`n]`nea din din]i.Foarte sus, mai \ntunecate decât cerul negru f`r` mil`, vârfurileplopilor \i serveau ca puncte de reper. {tia c` este pe Grande Rigole.Ar fi ghicit dup` curentul pe care urca.

„O voi lua la dreapta prin canalul Briffours“.Lumina sfârâi. Nu g`sise nimic anormal la barajul din Chail. Dou`

batardouri fuseser` ad`ugate \nc` din ajun. Trei la cel din Grand Coin.Doctorul Tourcat \i f`cuse o vizit`, pe \nserate, acelui inginer dinPonts et Chaussées pe care-l cuno[tea. Apoi doctorului Bourietz, dinIrleau. |n aceea[i sear`, barajul din Poissonnet va fi \nchis. Era dezas-trul total al comunelor de jos. La Garette prima. Buletinul

meteorologic prevedea o ameliorare \n patruzeci [i opt de ore; chiardac` avea loc, ar fi fost prea târziu. Inunda]iile vor continua [i dup` ceploaia va \nceta. Totul va fi prea târziu.

– Vreme nenorocit`!Jeandieu Tourcat v`zu venind o mas` \ntunecat`. |ntinse cu toate

puterile lopata. {ocul i-o smulse din mân`. El c`zu pe banca de vâslirepe care uitase s-o dea \napoi [i asta \l opri, f`r` \ndoial`, s` se rosto-goleasc` peste bord. L`sat \n jos, ascult`. Fusese izbit de o barc` [i nude un trunchi de copac \n deriv`. Putea auzi curentul care clipocea peplanul \nclinat de la coada unei b`rci, apoi un râs \n`bu[it, un râs defemeie...

Cùt` \n apa care urca repede \n \ndoitura b`rcii. Avea oare oalt` lopat`? Nu g`si decât pr`jina. Nu-i era de nici un folos laadâncimea din Grande Rigole. A[tept` \nc`... un timp nesfâr[it. Celcare \l lovise \l cùta. Clovis Roignoux? Din seara \n care, \n be]ia sa,omul mla[tinilor vrusese s`-l ucid`, doctorul Tourcat \l \ntâlnise denenum`rate ori pe Clovis, cu bra]ul \n ghips, p`strându-[i ati-tudinea s`lbatic` [i ar]`goas`. Era foarte posibil ca, ajutat debùtur`, s` se fi l`sat dus de ur`. Dar mai era acel râs... Aline?Jeandieu n-o credea \n stare s` conduc` o barc` pe un asemeneatimp. Nici pe so]ul ei... nici pe elegantul domn Paul Ravion.Atunci?... Aline [i Clovis?

Un urlet se auzi prin vânt. Un mieunat ce se termina \ntr-unsuspin. Vân`torul Galloy... vechea legend` care-i leg`na cu groz`via eipe copiii [i pe adul]ii din Marais.

Nobilul de Galloy, pe care diavolul \l antrena \n vân`toarea sainfernal`, \n nop]ile dramelor din mla[tini. Jeandieu Tourcat \[i pier-duse spaimele copil`riei, dar strig`tul demonic, \n furtun` [i dezastru,\i \nghe]` sângele. Cine \l scosese? {i cine va muri \n orele viitoare?Necesitatea de a scoate apa din barc` devenea tot mai urgent`. Barcaveche era pur [i simplu pe punctul de a se scufunda. Jeandieu [tia c`,\n aceast` eventualitate, n-ar putea s` ias` \notând din mijlocul curen-tului. Trebuia s` fac` tot posibilul pentru a se apropia de mal. Seridic`, lu` totu[i pr`jina [i \ncepu s-o agite frenetic, pe post de vâsl` \nspatele b`rcii. Fiecare mi[care violent` a undei pe fundul plat al b`rcii\n agonie, se repercuta \n membrele sale.


Auzi \nc` o dat` r`sunând strig`tul puternic. Era o voceomeneasc` cea care-l scosese. Cineva \l urm`rea pe JeandieuTourcat. O deviere spre dreapta a b`rcii \l f`cu s` piard` ceea cecâ[tigase atât de greu. |ncepu din nou s` lupte. Deasupra lui, cerulf`r` stele \l ascundea. Marais nu avea drumuri. Cine ar fi recunocut\n aceste vârtejuri viclene, calmul infinit, pres`rat cu argint, al apelordin serile de var`?

Frigul continua s` urce \n jurul picioarelor b`rbatului urm`rit. |[id`dea seama c` astfel ridicat, oferea o ]int` oarecum vizibil` pentru ceicare-l cùtau. Ghicise ni[te prezen]e. Se auzi ]ip`tul unei cucuvele.

Jeandieu \[i retrase brusc pr`jina. Cu piciorul \n]epenit \nainte,alunec` \n ap`, f`r` nici un zgomot. |not` pe sub ap` [i nu ie[i lasuprafa]` decât atunci când, gata s`-[i piard` repira]ia, sim]i alarmaunui ]iuit \n urechi. |n ciuda piciorului sù, \nota f`r` prea mare efort,tìnd \n unghi ascu]it atrac]ia curentului. G`si repede un reazem \ntrunchiurile aplecate ale unui [ir de c`lini. Inima \i b`tea tare accen-tuându-i nelini[tile. |n apropierea sa, un prim copac frem`t` din cauzafricii locuitorilor sì. P`s`rile nu dormeau \n aceast` noapte, \n Marais.

{i, pe nea[teptate, doctorul Tourcat observ` c` acela era probabilunul din plopii sì. P`[unea necultivat`, inundat` care se \ntindea \nspate, era a lui. Calomniatorii sì nu spuseser` oare c` doctoruluiTourcat nu-i pas` de inunda]ii pentru c`, de fapt, n-are nimic de pier-dut? Doar iarb` pentru pe[ti [i ni[te cuiburi de li[i]e. Nici m`car plopiilui nu erau vandabili, cu nodurile [i ramurile prost crescute.

O tres`rire brusc` a apei umplu gura b`rbatului f`cându-l s`-[ipiard` respira]ia [i-i aminti c` nu se afla nici \n postura de a visa [i nicide a evalua pierderile sau beneficiile viitorului. Prezentul era destul deamenin]`tor. Cu siguran]`, acum barca sa \ncetase s` mai pluteasc`.Urm`ritorii sì se considerau oare mul]umi]i de vân`toarea lor? Nimicmai pu]in sigur. Se hot`r\ s` urce peste p`mântul inundat. Acolo eraterenul pentru camping. Drumul spre Cabanes trecea prin apropiere.|ncepu s` \noate foarte lin, de data aceasta la suprafa]`. Un par \l sfâ[iepe coaps`. Un vârtej alunec`tor de ierburi \l strângea pân` laabdomen. Piciorul \n]epenit \l \mpiedica. Spre mijlocul p`[unii, eramai mult` lumin`. Jeandieu se târ\ pe coate pân` la drum, unde ploaiadevenea cea]` [i apele din Marais erau moarte.


Ridicat, r`mase mult timp nemi[cat. Inima sa \[i revenea cuacelea[i poticniri pe care le avusese corpul. Strada spre Cabanescobora [iroind de ap`, spre podul din La Garette. Totul era pustiu,totul p`rea c` doarme. P`rea, numai... Pentru viitor, era imposibil deimaginat pân` unde va merge dereglarea spiritelor. Doctorul Tourcatse \nfior`. |[i spuse c` visase s` fie iubit de to]i, pe punctul de a devenipurt`torul lor de cuvânt, consilierul lor... „Nu e[ti dorit“... de fapt,Paul Ravion nu avusese de desf`[urat prea multe for]e pentru a-lpierde pe cel care-l \nfruntase. De altfel, probabil, nu el fusese cel careorganizase expedi]ia din aceast` sear`. Erau chiar cei pe care Jeandieuvoise s`-i salveze. |l urm`riser` probabil, \n timpul verific`rii barajelor.Era o curs` foarte direct` [i personal` care-l viza pe b`rbatul singurcare era el. Acel râs de femeie...

Se \ntoarse spre drumul care urca, la dreapta sa, [i nu maiputea fi atins de ape, spre câmpia care nu se termina nic`ieri.|ntr-o sear` – nu era mult de atunci – o luase cu el pe Genive duTrail pe acest drum. Ieri, dup` plecarea Alinei, tân`ra fat` reu[ises` fie amabil`.

– A[adar, te-ai instalat aici, Jean? Ce idee ciudat`! |]i voi m`rturisic`, \n definitiv, ea nu m` surprinde prea mult. Am avut \ntotdeaunarezerve fa]` de... cum s` spun?... reac]iile tale. Când mi-ai invocat pre-textul unei conferin]e de obstetric` la Londra, am sim]it c` era altcevade fapt. Acum, suntem suficient de buni prieteni, nu-i a[a, pentru aavea aceste posibilit`]i de \n]elegere?

– Genive, a[ vrea s`-]i spun...Ea f`cuse: „Da?“ cu o min` avid`. Rujul de pe buze \i lucea. P`rul

f`r` culoare, \n lumina cenu[ie a casei vechi, nu avea str`lucireatriumf`toare din serile sub lustre [i sprâncenele erau perfecte [i foartesub]iri. Jeandieu ar fi vrut s` cread` c` zâmbetul ei nu sem`na cu celal doamnei du Trail.

– Nimic...Ea f`cu un gest amabil cu mâna \nm`nu[at`. Modul s`u de a vorbi

era atât de firesc!– Bietul meu Jean, \mi pari pu]in dzorientat. M` \n[el oare? Ei, cu

atât mai bine. Sper c` vom r`mâne prieteni? Totu[i, n-ai f`cutleg`mânt total de \ntoarcere la p`mânt?... Vreau s` spun, la ap`?


Aceast` ofert` de prietenie, dac` era sincer`, l-ar fi putut salva pedoctorul Tourcat. |nchizându-[i cu mult` grij` impermeabilul alb,Genive \ntrebase:

– Aceast` persoan` care ie[ea de aici, adineauri... mi se pare c` ammai v`zut-o deja la una din zilele de primire ale mamei. Una dintrerela]iile noastre comune?

Astfel, Jeandieu aflase \n acela[i timp [i c` Genive era mai pu]inindiferent` decât voia s` par` [i c` Aline \ncercase o interven]ie ladoamna du Trail. De ce? Pentru a asculta de cine?

– De fapt, Jean, trebuie s`-]i spun direct. Tata s-a hot`rât, \n celedin urm`, s` deschid` acea clinic` despre care ]i-a vorbit. A reu[it sàngajeze unul dintre cei mai celebri chirurgi din Bon-Secours. Echipava fi \n \ntregime adus` de la Paris. Cred c` \ntr-o zi \]i va face pl`ceres` vizitezi locul [i s` ne spui p`rerea ta.

Genive du Trail se descurcase bine. Doctorul Tourcat, [iroind deap`, avu un alt frison.

„Ce fac aici, plantat ca un butuc? Doar s` contractez o frumoas`bronhopneumonie. Sunt commplet ]icnit...“.

|ncepu s` alerge. Pa[ii sì neregula]i ridicau din asfalt ]â[niri joase.|n timp ce ap`sa pe clan]a \nc` \nd`r`tnic`, zgomotul unui motor dema[in`, pe care-l auzea de un anumit timp, se amplific` pân` la furie[i trecu \n tromb` pe podul din La Garette, apoi se stinse. Jeandieu\mpinse u[a care \nc` scâr]âia. F`r` s` vrea, se \ntoarse spre [emineul\n care focul murea. Tot f`r` s` vrea, sper` ca o voce iritat` din umbr`,ca alt`dat`, s`-i arunce un bun` seara tìos: „Nu te mai a[teptam,Jeandieu Tourcat“.

|ns`, [i amabilitatea pe care nu [tiuse s-o vindece t`cea. |n casa lui,erau tenebre [i nelini[ti ca pe Grande Rigole. Jeandieu era singur. Celpu]in a[a credea el...

* * *

– Ceaiul acesta este la fel de execrabil ca al meu.Jeandieu \[i goli cea[ca pân` la ultima pic`tur`.– Nu mi se pare. |n ceea ce m` prive[te, \l prefer \n mod cert,

amestecului tù ciudat.


– N-ai gustul prea sigur.– Ba da. |n ceea ce te prive[te, cred c` da.France Monterault \[i a[ez` cea[ca. Tremura \nc`, la fel ca atunci

când Jeandieu o descoperise, dup` ce fusese s` se schimbe; a[tepta,\nf`[urat` \n mantaua ud`. El \i scosese de pe umeri, f`r` s` spun`nimic, pânza grea, \mbibat` cu ap`. O \mpinsese pe fata \nalt`,speriat`, \n pantaloni [i pulover, spre vatra adormit`, pe care orede[teptase cu un chibrit mare, rezistent la vânt.

Cu o clip` \nainte, sperase atât de mult s-o vad` acolo, \ncâtaceast` \ntârziere \n realizarea dorin]ei sale aproape \l mir`. FranceMonterault fusese \n toate gândurile sale, de când trecuse, pentruprima dat` \n aceast` var` infernal`, pragul casei tuturor mizelor. Oanun]ase ca [i când abia se desp`r]iser` \n ajun:

– Voi face un ceai. S` nu te mi[ti.Pentru a-l bea, se a[ezase [i el pe piatra cald` unde f`cea de gard`

suportul metalic pentru lemne. Era blând [i lini[tit. France tremura\nc`, din cauza unui frig mai \ndep`rtat decât al celui din corp.

– Adineauri, când am intrat, ]i-am sim]it prezen]a.El desena cu vârful linguri]ei, linii u[oare pe urmele de cenu[`.

|mbr`case un pulover gros, care se mula pe pieptul puternic.Genunchiul mort tr`gea cu greutate piciorul pe p`mânt. Cel`lalt, dim-potriv`, era \ndoit cu suple]e. De fapt, nu era decât un infirm, un teri-bil infirm. Lui France Monterault nu-i pl`cea cum o privea \n searaasta, cu coada ochiului [i cu fruntea plecat`. Nu voia ca el s` [tie totuldespre ea. Putea [i ea, \n ciuda acestui frig de care nu sc`pa, s` fienecru]`toare. Ac]iunea era mediul ei.

– Trebuia s` te v`d. Am venit cu bicicleta. Cum nu r`spundeai, amfost pe podul de la La Garette [i am desprins o barc`. {tiam c` potintra prin spate, chiar dac` lipseai. Nu te puteai l`sa prea multa[teptat.

– Nu-mi place s`-mi atrag de dou` ori acela[i repro[.– Cum?– Aminte[te-]i, \n prima sear` \n care m-ai chemat, mi-ai spus: „Nu

te mai a[teptam, Jeandieu Tourcat“.|[i fric]ion` energic p`rul [i apoi \l arunc` neglijent spre spate.

Ni[te [uvi]e ca de b`ie]el c`zur` \napoi pe frunte.


– Nu te-am „chemat“.El trasa \nc` acelea[i linii cu linguri]a, \n acelea[i locuri, ca un plan.– Atunci, ce? o ironiz` el. M-ai atras \ntr-o capcan`? Rezultatul este

acela[i, chiar dac` vorbele se schimb`. M`rturise[te c` ardeai dedorin]a de a m` cunoa[te.

– N-am venit aici pentru acest fel de confiden]e.– Pentru ce, atunci?Avea tr`s`turile \nspìmânt`tor de trase. Dar o lumin`

insuportabil` \i lucea \n ochi. Ea observ` c` nu erau atât de \ntuneca]icum \i crezuse. Erau cenu[ii.

– Aline a venit s` te vad`, \n aceast` dup`-amiaz`.El ridic` doar dintr-o sprâncean`. Aparenta lui uluial` nu avea

nimic tragic.– S` \n]eleg c` s-a hot`rât s` te ia drept confident`?Când voia, putea fi dispre]uitor.– Am fost \ntotdeauna. Poate c` sora mea este foarte diferit` de

mine, Jeandieu Tourcat, dar este sincer`. Pân` [i \n gre[elile sale. {i,oricum, nu cred c` ai dreptul s-o judeci.

– N-am pretins asta.Ea \[i \nconjur` picioarele \ndoite cu cele dou` bra]e

\nfrigurate. P`rul nu era ordonat cuminte ca de obicei. P`reaobosit`, fr`mântat`.

– Tata se simte mai rù.Brusc, el sim]i nevoia c`ldurii prietene[ti a pipei \n cù[ul palmei.

France, dup` Aline? Serveau oare aceea[i cauz`?– Este exact ceea ce a venit s`-mi spun` sora ta. N-am crezut-o.Ea nu se mi[c`. A[tepta pur [i simplu s-o priveasc` \n fa]`, cu acea

privire str`lucitoare [i cenu[ie pe care o avea \n acea sear`.– Este adev`rat, Jeandieu.Dup` o alt` t`cere, el \i propuse:– |nc` o cea[c`?|n timp ce lua, f`r` s` se ridice, ceainicul pus la cald \n apropierea

fl`c`rilor, se gândi ce u[or este pentru un b`rbat s`-[i piard` \n acela[itimp [i corpul [i sufletul. Mai u[or decât s` se smulg` cre[teriirevoltate a apelor din Marais.


– Ce i se face?– Acelea[i injec]ii pe care le-ai hot`rât prima dat`.– Cine st` lâng` el?– Cumnatul meu i-a cerut unei c`lug`ri]e s` vin`, pentru a-mi

permite s` m` odihnesc.Jeandieu \[i goli \nc` o dat` cea[ca, pân` la ultima pic`tur`.

Aceast` mil` a doctorului Ramien pentru France va fi luat` \nconsiderare \ntr-o zi.

– Nu este nimic altceva de f`cut.– {tiu.Atunci, de ce venise oare? Nu voia s` admit` c` o f`cea din acela[i

motiv ca Aline. Pentru c` el cùta, \nc` o dat`, urmele pe care le f`cuse\n cenu[`, ea se enerv`:

– Nu po]i \nceta acest joc, nu?– Ba da, desigur.Ea se ridic` brusc [i \ncepu s` p`[easc` \n lung [i-n lat, privind fix

butucii prea vechi care fumegau trosnind. |[i \ncruci[` iar bra]eleasupra ei \ns`[i. Cizmele nu-i erau atât de pline de noroi, pentru c`venise cu bicicleta.

– Ai pierdut totul.El se rezem` confortabil de piatra cu sculpturi roase de vreme.

Rana pe care [i-o f`cuse la coaps`, acum \l ardea. Doctorul Denira \ispusese [i el c` pierduse totul. Tot ce?

– Ce po]i [ti tu despre ceea ce m` intereseaz` s` pierd saunu?

Ar fi vrut ca el s` \n]eleag` c` [tia, despre el, mai mult decât credea.C` nu era nici un gând, nici un proiect, pe care ea s` nu-l fi ghicit dela \nceput. Ar fi vrut s` fie complet sincer` cu el, s`-i ofere m`car asta.Bine\n]eles, era imposibil.

– Nu trebuia s` te amesteci \n aceast` ceart` cu barajele. }i i-aif`cut du[mani pe to]i. Pe ai tì...

– ... {i pe ai tì, complet` el ironic.– Da, ai mei. Pentru c` eu sunt din comunele de sus. {i nu-]i sunt

recunosc`toare pentru c` ai condamnat reac]ia comunelor de jos.Dimpotriv`, ar fi trebuit s` le aperi. Crezi ce vrei despre problemele


barajelor, le-ai studiat cu siguran]` de foarte aproape, dar t`când, nupo]i p`stra \ncrederea celor de aici [i stima lor. Asta ]i-ar da, asupralor, o oarecare influen]` care, acum, ]i-ar fi necesar`.

El lovea cu degetele singurul genunchi pe care-l putea \ndoi.– Oare asta nu se nume[te: s` urli cu lupii?– Te rog. |nceteaz` s` faci glume. Este obositor \n cele din urm`.– Ceea ce este obositor, France, este s` te v`d agitându-te astfel.Pe nea[teptate, ea \ncet` s` tremure. Bra]ele i se \nmuiar` [i c`zur`

de-a lungul corpului. Nervii foarte \ncorda]i se lini[tir` f`r` \ndoial`.Poate c`ldura ceaiului...

– M` \ntreb dac` \]i dai seama de ce se va \ntâmpla peste pu]intimp, aici.

– Cred.– Chiar ast`zi, b`rba]ii din La Garette s-au lùdat c` vor distruge

batardourile barajelor din Chail [i Vanneau. Dac` pun \n aplicareaceast` amenin]are, [tii c` dezastrul se va \ntinde \n tot Maraisul.Barajele din Irleau sunt p`zite, \n seara asta. Pune praful de pu[c` [ifocul, fa]` \n fa]`. Ce se \ntâmpl` oare?

Ea se aplec` spre enervanta lui non[alan]`. Era foarte palid`. Cef`cea oare aici, când tat`l sù era pe moarte?

– }i-am spus c` tu [i cu mine vom fi astfel \ntr-o zi. Tu e[ti focul,France Monterault. Sunt eu oare pulberea pe care dore[ti s-o\mbr`]i[ezi?

Ea se \ndrept` [i \ndep`rt` cu un gest violent ceea ce nu voia sàud`.

– Pu[tile sunt \nc`rcate. Vor izbucni mai repede decât am vrea.Pân` aici, avea dreptate, dreptate \n \ntregime [i \n mod tragic.– M` \ntorc de la barajul din Chail [i din Grand Coin. Totul este

\nc` lini[tit.– Ai fost acolo?– Nu [tiai?Ea reac]ion` ca [i când i-ar fi tras o lovitur` puternic` \n spate, o

lovitur` sufocant`. Apoi murmur`:– E[ti nebun.– Este foarte posibil.– Te-ar fi putut ucide de o sut` de ori.


– S` [tii c` o dat` ar fi fost suficient.Se sim]ea disperat` c` nu reu[ea s` clatine aceast` apatie

incon[tient`, acest mod arogant de a gândi de care se lovea.– Dar nu \n]elegi c` e[ti amenin]at din toate p`r]ile, de to]i? Pentru

tot. Este deja un miracol c` e[ti...– ... Viu? Da, este, \ntr-adev`r, destul de miraculos. Cu asta sunt de

acord.Ea \l observ` cum se sprijini de singurul picior elastic [i se ridic` la

fel de rapid cum ar fi putut-o face ea. |[i duse mâna la coaps` [iexplic`:

– Am aici ceva ce m` face s`-mi amintesc. Cel pu]in pentrumoment. C`ci totul se termin` prin a se vindeca, nu?

– E[ti r`nit?– Un cuvânt prea mare pentru o simpl` zgârietur`.Ea ar fi preferat s` r`mân` \n pozi]ia lui de renun]are, pe piatra

vetrei. Ar fi fost astfel mai pu]in supus` for]ei noi a acelei priviri.– Jeandieu, te rog, pleac`. Imediat. Asta este ceea ce am venit s`-]i

cer.El prinse mâinile imprudente pe care i le \ntindea.– S` plec? Unde? De ce?– Departe de aici. Totul va fi mai bine. Clovis...– Sst!O trase spre el, f`r` a catadicsi s` fac` un singur pas spre ea. P`rea

c` ascult` ceva ce ea nu auzea. Privirea sa totu[i o ardea. Nu ghiciseoare, \nainte de a o s`ruta, c` astfel se va sfâr[i?

– Iart`-m`, France, condamna]ii au \ntotdeauna dreptul la o ultim`]igar`. S` \ncerc`m s` fii asta pentru mine.

Ea se d`du \ncet \napoi. Pas cu pas. Nu se opri decât când atinsecercul de umbr` care \nconjura vatra, unde butucii ar[i adormiser` dinnou. |[i trecu \n mod incon[tient o mân` peste buze. |n]elesese multmai bine decât \i precizase el, e[ecul s`u.

– Nu asta voiam.El era gata s` cread` c` vorbea despre s`rut.– P`cat.Apoi lu` pelerina grea [i umed` pe care mai \nainte o ag`]ase de

placa [emineului.


– Cred c` nu dore[ti s` te \nso]esc?Ea nu r`spunse. Era inutil. Pentru a doua oar` sim]ea \n fa]a

acestui b`rbat dorin]a ucig`toare de a-l vedea disp`rând pentru tot-deauna. |[i strânse gluga. Se \n[elase. Jeandieu Tourcat nu trebuia s`aib`, pentru a ac]iona cum f`cuse, sentimentul foarte exact a ceea ceera France Monterault.

Deschise u[a spre noaptea care susura. Nu-i era team` de noapte.Trase la ea barca pe care o prinsese \n apropierea pragului [i urc` \nea, f`r` ca doctorul Tourcat s` se fi mi[cat. Era \nc` \n fa]a [emineului,cu mâinile \n buzunare, bine \nfipt pe picioarele dep`rtate. N-aveaaerul unui infirm. Ridurile i se pierdur` \n umbrele trec`toare pe carele f`cea s` se nasc` [i s` treac` jocul moale al fl`c`rilor pe bu[teniiprea vechi. Nu era frumos. Era un b`rbat ca ceilal]i. Pur [i simplu caceilal]i.

Avu un râs instinctiv [i \ncet batjocoritor. Nu fa]` de el, ci de ea.– Nu râde a[a.Niciodat` nu-i v`zuse aceast` expresie care-i deforma tr`s`turile.– Niciodat`, auzi, niciodat` nu voi suporta s` te aud râzând a[a!Fu rândul ei s`-l ironizeze.– P`cat!U[a se trânti. Jeandieu a[tept` ca vibra]iile casei s` se calmeze [i de

asemenea, s` se calmeze b`t`ile nebune ale inimii sale. Apoi, f`r` s` segr`beasc`, dar f`r` s` piard` timpul, se duse [i r`suci comutatorul cared`du via]` b`trânei lustre din aram`. Era o lumin` insuficient` pentrua lucra. Pentru a remedia asta, Jeandieu instalase o lamp` a c`reilumin` era \ndreptat` spre birou. Verific` dac` priza de curent erabine fixat` [i ap`s` pe butonul alb a[ezat la piciorul l`mpii.

Pipa era acolo unde o l`sase, lâng` scrumiera pe care doamnaBette n-o golise \nainte de a se \ntoarce acas`. Doctorul Tourcat \[iumplu pipa \nc` rece. |ncerc` s` aprind` amnarul cu iasc`. O dat`, dedou` ori, ca un semnal. Nu la fel de lini[tit ca gesturile sale, se duse [ise a[ez` \n fa]a ferestrei acoperite cu bumbac alb.

|mpu[c`tura venit` de afar` nu-i bubui \n urechi decât cu ofrac]iune de secund` dup` ce glon]ul f`cu s` zboare a[chii din pipa\nc` rece, pe care se preg`tea s-o fumeze.


Capitolul 12

O lini[te, o lung` lini[te [i o str`lucire agitat`. Lipit de perete,Jeandieu Tourcat auzi strigându-se spre canal. Doar voci de b`rba]i.Numele s`u fu repetat. Clipocitul puternic al unei b`rci ce se izbi deperete.

– Doctore Tourcat?El nu se mi[c` imediat. Pe jos, \n fa]a lui, r`m`[i]ele de tutun care

sc`paser` din pip`, \nc` fumegau. U[a se deschise sub ap`sarea exte-rioar`. Pu]in` ap` ]â[ni pe pardoseala din dale de la intrare [i chiarpân` la col]ul covorului din lân` pe care paravanul, u[or \ndoit, \l l`sas` se vad`.

– Ah! sunte]i aici!Joinaud... primul soit era tata Joinaud.– Am auzit o \mpu[c`tur` tocmai când soseam. Sunte]i r`nit? Nu?

Este un noroc.Jeandieu Tourcat avea \nc`, pe tr`s`turile obosite, acea radia]ie pe

care n-o putea suporta France Monterault. |n spatele tat`lui Joinaud,barca ce-l adusese dansa, men]inut` de alt b`rbat. Privirea lui Jeandieuscormonea \ntunericul.

– Este Charles, fiul meu mai mare. Am v`zut o barc` ce fugea spreGrande Rigole. Mai \ntâi am \nceput s-o urm`rim. {i apoi Charles astrigat c` mai era alta \n fa]a casei dumneavoastr`. Am cotit. Dar numai era nimeni.

|n fa]a t`cerii [i calmului imperturbabil al doctorului Tourcat,omul mla[tinilor t`cu. Acest b`rbat era oare atât de obi[nuit cupulberea \ncât o \mpu[c`tur`, care aproape \l [tersese, nu-l f`cea mainervos? Tata Joinaud nici nu \nainta, nici nu se d`dea \napoi. Gulerulhainei sale era ridicat. P`l`ria, grea de ploaie, c`dea \n form` deumbrel` \n jurul capului ciufulit. Nu era, \n sine, o apari]ie lini[titoare.Era [eful flotilei de gondolieri din La Garette. Cel despre care PaulRavion spusese: „... un poet b`trânul om de treab`“. La \nceput, doc-torul Tourcat aflase prietenie \n primirea sa. Acum, când \ndr`znise s`spun` c` trebuia salvate comunele de sus, datorit` sacrificiuluisurorilor lor de mai jos, devenise pentru tata Joinaud, mai mult decâtpentru to]i ceilal]i tr`d`torul, du[manul de doborât Omul mla[tinilorera chiar sufletul unei revolte bazate pe vechi suferin]e [i noi ambi]ii.

– A]i venit s` m` vede]i, Joinaud?Dac` barba de pe obrajii prost ra[i era alb`, ochii lui p`straser` o

tinere]e viguroas`. |n]elesese oare c` doctorul Tourcat nu dorea s` seinsiste asupra episodului cu \mpu[c`tura? P`ru, de altfel, c` apreciazàceast` discre]ie. La urma urmei, era treaba lui.

– Da, este vorba de un bolnav.– Un bolnav? Unde?Nu fusese astfel cùtat niciodat`. Vreun panari]iu mai mult sau mai

pu]in inofensiv. Alte cazuri, mai importante [i nu erau delocnumeroase, le primise la spital, unde le tratase printre necunoscu]i.Avea mai mult de o lun` de când era \n Marais, de când ploua.

– Pe aici...|ntre pr`jina \nfipt` ferm, de care se ]inea [i peretele casei de care

se proptea, Charles Joinaud, cu picioarele dep`rtate, a[tepta. Era onamil` c`reia nu-i pl`cea s` stea de vorb`. Jeandieu \[i cânt`ri [ansele.Era o barc` asem`n`toare celei care o izbise pe a sa, mai \nainte, peGrande Rigole. Charles [i tat`l sù, ca aproape to]i oamenii dinmla[tini, de altfel, [tiau s` imite, \ntr-atât \ncât s` po]i confundastrig`tele p`s`rilor, chem`rile [obolanilor, furia broa[telor [i alte ani-male. Chiar [i urletul demonic al vân`torului Galloy, dac` era cazul.

Doctorul Tourcat nu mai ezit`. Acest popor aspru, nu putea ficucerit decât prin asprime. Dac` partida era \ntr-adev`r pierdut`, nu seva spune c` Jeandieu din Couche aux Cabanes nu va face fa]` situa]iei.


– M` duc s`-mi iau impermeabilul [i trusa. O clip`.Sui, cât putu de repede, pân` la etaj, tr`gând f`r` mil` greutate

inutil` a piciorului. A[a cum sperase, nu-i fusese prea greu s` deschidù[a din fundul culoarului care d`dea spre [ura-garaj. Merse de-a lun-gul ma[inii, destul de ud`, deoarece se afla complet sub cerul liber.Trecând mâna prin portier`, lu`, de pe scaunul din fa]` lanterna pen-tru care \[i f`cuse atâtea repro[uri c` n-o luase cu el \n plimbarea peGrande Rigole.

De unde era, auzea mai bine frecarea b`rcii familiei Joinaud deperete. Charles, pe care \l vedea din spate, era \nc` \n picioare, spri-jinit de pr`jina pe care o ]inea. Atunci, Jeandieu r`mase nemi[cat, cutoate sim]urile treze. Un zgomot, \ntre multe altele, \i atrase aten]ia.Foarte \ncet, \ngenunche pe piciorul elastic, pân` la marginea podeleide la [ur`.

Dedesubt, apa \ntunecat` clonc`nea, ca o gìn` care \[i chemapuii. Inundase chiar [i cu[tile pentru iepuri pe care Jeandieu nuavusese timp s` le repopuleze. Lumina lanternei sale, repede aprins`,dar [i mai repede stins`, atinse suprafa]a murdar`, cu r`murele, iarb`moart` [i linti]` groas`, desprinse din locul lor [i venite acolo \ncurgerea nebun`.

Acolo era ascuns` o barc`. France Monterault, cu funtea aplecat`pentru a nu atinge pânzele de pìanjeni, era foarte atent` s` nu ating`,cu cizmele nu prea murdare de noroi, ]eava neagr` a unei pu[tia[ezat` pe fundul ambarca]iunii. |n`l]` capul, \n jetul luminos ce odescoperise.

Noaptea \ncepu s` urle [i vântul s` danseze sarabanda sa nebun`.Joinaud nu min]ise. V`zuse bine o barc` ascunzându-se sub [ura luiJeandieu Tourcat. Oare pu[ca lui France Monterault fusese cea caresp`rsese pipa cea drag` a lui Jeandieu Tourcat? Lumina l`mpiireaprinse, cùt` iar, parc` ne\ncrez`toare, privirea orbit` [i \nspìmân-tat` \n care verdele, albastrul [i negrul se amestecau ziua \ntr-o atât detulbur`toare manier`. Apoi alunec` spre gura ro[ie care era mu[cat`de din]i de lupoaic` tân`r`.

Pu]in dup` aceea, vocea lini[tit` a doctorului Tourcat, r`sun`peste ap`.


– Sunt gata, domnilor.Mergând spre u[`, strivi cu grij` un rest de tutun \nc` aprins, pe

podea. Joinaud \l l`s` s` se \mbarce \naintea lui.– Aten]ie, doctore. Pe fundul b`rcii se afl` pu[ca mea.Pentru \nc` o scurt` secund`, Jeandieu Tourcat reaprinse lanterna.

Ridic` sacul \nf`[urat \n jurul pu[tii cu ]eav` neagr`. La fel cu cea carese afla la picioarele lui France Monterault. Se a[ez` [i \mpinse cumâna, piciorul \n]epenit, pentru a nu atinge arma. Nu verific` m`cardac` ]eava neagr` era c`ldu]`. La ce bun? Dac` fusese France cea caretr`sese, sau ace[ti b`rba]i, ce importan]` mai avea? Oricum, pierdusetotul

– Unde mergem?{i Joinaud, seme], r`spunse:– Ve]i vedea.

* * *

– Ce i s-a \ntâmplat?Doctorul Tourcat \[i d`du seama c` nu trebuia s` pun` aceast`

\ntrebare. Nu numai pentru c` \n]elesese cum [i unde fusese r`nittân`rul, ci [i pentru c` [tia bine c` nu i se va r`spunde.

– Este o arter`, doctore?|[i adânci privirea \n cea \ngrozit` pe care tân`rul din mla[tini o

ridic` spre el. Era un b`iat cam de dou`zeci de ani, dintre cei pe caredoctorul Tourcat [i-i ridicase \n cap, imediat, din primele zile. De ceveniser` s`-l caute tocmai pe el, \n seara asta?

– Asta curge \n jet.– |mi pari \nzestrat pentru diagnostic. Când te vei sim]i mai bine,

dac` asta te \ncânt`, s` vii s` m` vezi. |]i voi da ni[te no]iuni de primajutor. Este \ntotdeuna necesar.

Jeandieu Tourcat privi cu coada ochiului pe fiecare dintre cei caredin ascunzi[ul \ndep`rtat al \ntunericului pân` \n zonele luminate decele dou` becuri electrice slabe din sala fermei, f`ceau de gard`, \njurul patului.

– Te voi \nv`]a, de asemenea, cum s` manevrezi scândura de labatardoul unui dig f`r` s`-]i strive[ti de fiecare dat`, piciorul.


Un b`rbat \naint`, \n spatele doctorului Tourcat, care \[i instalasetrusa pe un [ervet curat pe care \l ceruse sosind [i pe care o femeie \lscosese dintr-un dulap prost a[ezat pe solul inegal.

– Nu pentru asta v-am f`cut s` veni]i.El se \ntoarse atât de prompt \ncât cel`lalt, surprins, se d`du

instinctiv \napoi.– Ah! da? {i atunci, dup` p`rerea ta, de ce m-a]i f`cut s` vin?– Sunte]i doctor...– {i nimic altceva, nu?|naint` cu mersul sù leg`nat pân` când atinse cu umerii sì,

umerii b`rbatului.– Bun s` v` cos când v` \n]epa]i \n batardourile pe care sunte]i

gata s` le distruge]i... Bun s` v` semnez intr`rile \n spital când ave]i obuc`]ic` de intestin \n exces care v` deranjeaz` sau o bub` la picior...Bun s` v` servesc... {i s`-mi ]in gura. A[a este bine, nu-i a[a, „s` fii doc-tor“? Un medic nu este un b`rbat ca voi. Este cel care suport` totul f`r`s` crâcneasc`! Ei bine! |mi pare rù, tinere. Va trebui s` v` resemna]icu to]ii. Eu nu doresc s` fiu doar un doctor bun. Sunt de acord s` v`cos, s` v` trimit la spital, s` v` \nso]esc pân` acolo, s` m` deranjeznoaptea, sau ziua, de fiecare dat` când m` chema]i, dar vreau [i s` v`pot spune \n fa]` c` sunte]i ni[te imbecili periculo[i, când cred c`sunte]i ni[te imbecili periculo[i.

To]i, chiar [i tân`rul r`nit t`cur`. Privirile \ndreptate spre doctorulTourcat nu erau totu[i dintre cele impuse de un om cunoscut drept cura-jos. Jeandieu nu-i [tia pe to]i. Doar unii \i erau vag cunoscu]i. Continu`...

– Când am venit, Joinaud, v-a]i \nvârtit \n cerc, pentru ca s` nurecunosc drumul. Credeai c` n-am observat c` a]i luat-o prin CoucheTraversier [i Bois Main, apoi prin Platins [i Ecoyaux, pentru a ajungeaici, pe terenurle familiei Vangeard!

|n timp ce vorbea, se gândea c` aproape peste tot erau ascunsepu[ti negre, ca cele pe care le v`zuse mai \nainte, pe fundul b`rcilorlui France Monterault [i a lui tata Joinaud. Era singur \mpotrivatuturor. Totu[i, pentru nimic \n lume n-ar fi rezistat pl`cerii s` spun`ceea ce tocmai spusese. Pân` când nu va coase piciorul acelui piper-nicit, era mai puternic. Probabil c` nu se va mai \ntâlni niciodat` cuaceast` ocazie.


– A]i face bine s` v` aminti]i c` [i eu, la fel ca voi, sau aproape,mi-am ros fundul pantalonilor pe b`rcile din Marais. V-am [terpelit, lavremea mea, mai multe pr`jini, tat` Joinaud, decât to]i borfa[ii din LaGarette. Poate sunt pu]in anchilozat, dar am fost fug`rit \n seara astaprin Marais [i am avut pur [i simplu norocul c` barca mea s` ia ap` [ic` mi-am pierdut lopata. Altfel, poate c` ei [i cu mine, ne-am fi jucat\nc` de-a v-a]i ascunselea...

– Nimeni nu v-a fug`rit, doctore.Tata Joinaud vorbea \n numele tuturor, cu o autoritate calm`

care-i dovedea prestigiul.– {i, nimeni n-a tras asupra mea, nu?B`rbatul clipi. Barba \i tr`d` brusca strângere a maxilarelor.– Cât despre asta...– S-o l`s`m. Am treab` acum. Da]i-mi ap` s`-mi sp`l mâinile.

Cur`]a]i masa aceasta. Pune]i un cear[af deasupra. Ruffin [i \nc`cineva, aduce]i-l aici pe acel ne\ndemânatic. Doamn` Vangeard, nucred c` voi avea nevoie de dumneavoastr`. A]i face mai bine s` merge]is` v` odihni]i al`turi.

– }i-l \ncredin]ez pe fiul meu, doctore.Jeandieu mai fusese deja \n aceast` buc`t`rie. Nu o dat` primise

din mâinile acestei femei bucata de pâine [i fructul pentru gustarea dedup`-amiaz`. Fusese foarte naiv când crezuse c` putea uita.

– Fi]i lini[tit`.|[i dezbr`case deja puloverul [i c`ma[a, p`strând doar maieul de

corp pe care-l pusese la \ntoarcerea din plimbarea sa nocturn`. Nuechivala cu o bluz` aseptic`, dar nu avea de ales.

– Ap`, s`-mi perii mâinile.Deja nu mai era acela[i. Umbrele, mobilele, oamenii [i lumina

s`rac`, disp`ruser` \n afar` de universul s`u. Chiar [i Marais, cuamenin]`rile [i problemele sale, frumuse]ile [i capcanele sale, niciMarais nu mai exista. |ntâlni ochii \nnebuni]i ai tân`rului pacient\ntins acum pe masa \mbr`cat` \n alb. |i zâmbi, cum nici o femeienu-l v`zuse zâmbind.

– Nu vei sim]i nimic. Te voi adormi.– Ah!Putu judeca panica tân`rului dup` mârâiala din oftatul s`u.


– Cum te nume[ti?– Eu? Hm... Jacques.– Micul Jacques... Spune atunci, ]i-ai p`strat oare mania

sup`r`roare de a plânge ca un purcel de lapte când fratele t`u \]i[terpele[te desertul?

– Ei bine...– {i s` te duci s` raportezi mamei tale tot ceea ce inten]ionam

s`-i ascundem? Pentru c` \mi amintesc de un anumit mic Jacques care,nu o dat`, m-a f`cut s` doresc s`-i dau un picior \n spate, când veneamaici, s`-l caut pe Ruffin.

R`nitul reu[i un zâmbet slab.– Poate este momentul s` v` r`zbuna]i...Pe piciorul complet dezgolit pân` la abdomen, garoul se \nfundase

\n ran`. Jeandeu se str`duia s` cure]e cât mai bine rana [i \mpre-jurimile. Nu era o ran` foarte frumoas`. Situat` pu]in deasupragenunchiului [i spre interiorul coapsei, sfâ[iase probabil mu[chiul. Uncui, sau o bucat` de lemn distrusese carnea, smulgând artera lacap`tul drumului.

– O mic` injec]ie, tinere.Novocaina p`trunse umflând pielea de-a lungul fiec`rei p`r]i a

rupturii, ea \ns`[i umflat` sub presiunea mu[chiului.– Te sim]i bine, tinere?Doctorul Tourcart se hot`r\ s` foloseasc` masca gen Camus, pe

care o avea \n trus` pentru anestezia copiilor. Preg`tise dejaflaconul.

– Ruffin, ai mâinile curate? Nu... Atunci gr`be[te-te s` le speli. {if`r` blânde]e, da? |mi vei da ustensilele, pe m`sur` ce ]i le voi cere, cuo ruf`.

Ruffin cel corpolent se \ngrozi:– Eu? Oh! nu...– O voi face eu, doctore.Jeandieu nu-i r`spunse lui tata Joinaud. Delimita \n minte

dimensiunile drumului urmat de inzicia pe care o va face pentru aajunge exact la ruptur`.

– Cineva s` ]in` lanterna exact deasupra mea. Face]i \n a[a fel \ncâts` am cât mai pu]in` umbr` posibil`.


O mân` – a cui? – lu` lanterna. Totu[i, acestor oameni aspri nu lepl`cea s` vad` sânge. Doctorul Tourcat se asigur` c` totul era \nordine.

– |nc` cineva, s` ]in` cel`lalt picior. Doi pentru bra]ele [i capulacestui voinic.

Se duse s` caute aparatul Camus, sparse fiola [i puse rapid mascape chipul \nsp`imântat al pacientului.

– Sufl` \n balon, b`trâne. Haide... mai puternic.|n]elegând probabil c`, pentru el, acesta era mijlocul de a sc`pa de

fric` [i suferin]`, tân`rul o f`cea din toate puterile. Sfor`ia deja,\nainde de a-[i pierde complet cuno[tin]a.

– Bine. Am un sfert de or`. Dac` se mi[c` \nainte s` termin, \i veiturna câteva pic`turi din acest lichid de marc`, Ruffin. Este foarteposibil s` nu ajung s` descop`r cap`tul arterei. Ap`, s` m` sp`l pemâini.

Arunc` \n lighean o pastil` de permanganat de potasiu. |[i perie,pentru a treia oar` unghiile, \[i muie mâinile [i bra]ele \n solu]ieviolet`. Apoi, se aplec` [i inciz` plaga, dintr-o tr`s`tur` categoric`, f`r`gre[eal`.

– Alcool.Efectu` o sp`lare abundent`, dar nu prea profund`. Dac`, din

fericire, cheagul se formase, nu trebuia s` ri[te s`-l desfac` sau s`-lderanjeze \nainte de a lega. Era u[or de ghicit ce se \ntâmplase. Voinds` ridice scândura unui baraj, tân`rul trebuise, pentru a-[i p`straechilibrul, s` avanseze cu un picior pe jum`tate \ndoit. Cel care \l aju-tase, l`sase f`r` \ndoial` s`-i scape greutatea sa. C`derea buc`]ii grelede lemn [i a cuiului, sau a unei a[chii ascu]ite, rupseser` [i sfâ[iaser`carnea...

– }ine]i lampa mai bine. Mai vertical.|[i strecur` degetul \n plag`. Trebuia s` [tie dac` artera era

sec]ionat` sau doar sfâ[iat`. Mai avea o mic` idee, dar avea un prin-cipiu, ca s` nu se mândreasc` niciodat` cu cel de-al [aselea sim] dac`verificarea era posibil`.

– Pens` cu vârful plat.Nu se mir` s` g`seasc` ustensila \n degetele sale f`r` s-o fi indicat.


– {i un cordon. Voi ridica vena. Sunt aproape sigur c` aici este oruptur` cu o aderen]`. Poate voi reu[i s` suturez [i s` restabilesccircuitul.

Trecu firul neted \ntins sub vasul inert. Ridicând \ncet, \n]elese maibine. Nu se \n[elase. Artera fusese rupt`. O a[chie de lemn r`m`sese\nfipt` \n fundul pl`gii, dreapt` ca o sabie minuscul`, ]inând bucatarupt` a arterei pe r`m`[i]ele \nveli[ului sù.

– Pens` cu din]i.Marginile sfâ[iate erau deja retrase la maximum sub ac]iunea

fibrelor longitudinale. R`mânea doar s` scoat` partea ]inut` de a[chie.Trebuia s` degajeze, s` lege [i s` taie f`r` ca aceast` sabie s` se mi[te.De fapt, ea men]inea, precar, dar men]inea vasul \n loc.

– Catgut. Ac Reverdin.Trecu firul elastic f`r` dificultate \n extremitatea superioar` [i

strânse. A[chia, ca [i când doar asta a[tepta, se smulse singur` dinperetele moale [i se \nec` \n scurgerea din fundul pl`gii. DoctorulTourcat abia se re]inu s` nu \njure. N-avea timp. Sfertul de or` proba-bil nu mai avea mult [i se termina. Ar fi vrut s` verifice starea de somna r`nitului, dar nu \ndr`znea s` se opreasc` din lucru. Era singur,pentru a face fa]` la toate.

– Pens`, v` rog.Primi ustensila \n mân`, cùt` cu vârful curb [i scoase afar`

obiectul fr`mânt`rilor sale.– Catgut...De acum \ncolo, \ncepea s` fie un simplu joc. Ligaturile solid

f`cute, Jeandieu execut`, pentru a le consolida o cus`tur` fin`,minu]ioas`.

– Doctore! se mi[c`...– Da? Trei pic`turi pe tampon.A[tept`, \nc` \ndoit, cu mâinile preg`tite s` porneasc` atunci când

un singur [i puternic sforìt care s`-i indice re\ntoarcerea \nincon[tien]` a lui Jacques Vangeard i-ar permite s` continue.

– Ac... Nu... Mai fin.{terse pentru ultima oar`.


– Acum, desface]i garoul. |ncet.Dac` nu curgea nimic, dac` totul ]inea, restul nu va fi decât rutin`.

Natura suplinea t`ietura din arter`. Re]eaua secundar` va fi astfel efi-cace. |n aceast` \mprejurae, handicapul era febra pe care r`nitul o vaface. Din fericire, avea un \ntreg arsenal de antibiotice.

Nu ap`ru nici o scurgere, nici cea mai mic` supurare. DoctorulTourcat, \nc` aplecat, a[tept` un lung minut. Experien]a \l \nv`]ase c`nu trebuie niciodat` s` te gr`be[ti s` \nchizi, când se atinge fluxulpulsant al arterei oprite.

– Bun. Strânge]i din nou.Vasele de suprafa]` pe care nu le prinsese, nu mai curgeau. Cât

garoul strângea \n loc, r`maser` f`r` sânge. Cu r`bdare, Jeandieu relu`munca sa mecanic` [i minu]ioas` de coasere.

– Catgut... Ligatur`...Pensele c`deau una dup` alta. O \n]ep`tur`... dou`.... Un nod...

Dou`... De câte ori f`cuse oare aceste gesturi [i de câte ori le ref`cuse?Respinse cu toate puterile imaginea nea[teptat` a resturilor\mpr`[tiate din pipa sa, al`turi de tutunul \nc` aprins. Oricum, pier-duse totul. France Monterault fusese cea care i-o spusese. Dar [iFrance Monterault nu mai era decât o n`luc` f`r` c`ldur` \n aceast`clip` \n care fiind aplecat asupra unei c`rni r`nite respingea \n afara sasenza]iile cele mai vitale. Nu le va reg`si decât la ultimul punct\nnodat, la ultima pic`tur` de sânge oprit`.

– Ac...Un alt Reverdin cu urechea \ndoit` \i servi la coaserea tegumentului

lung. Sim]ea deja \ncordarea spasmodic` a nervilor.– Pu[tiul `sta afurisit, se va trezi \nainte de a termina!Se gr`bea. Pic`turi de sudoare i se adunaser` pe frunte. Preg`tea

copcile când pacientul avu primul sughi] plâng`re].– Hai, b`iete, \nc` pu]in` r`bdare.O mi[care brusc`, violent`, \l arunc` pe tân`r pe o parte. Bra]ul, care

sc`pase celui ce-l ]inea, descrise o traiectorie spre fa]a chirurgului care r`cni:– La naiba. |l ]ine]i, sau nu? Chiar dac` vomit` sau url`, trebuie

s`-i pun copcile.F`cu a[a cum spusese, profitând de o rec`dere \n incon[tien]` a

r`nitului. Nimeni nu crâcnise.


– Plasture... Gata. Acum poate face ce vrea. Duce]i-l pe pat.Cineva [terse cu o compres` fruntea doctorului Tourcat. Aceea[i

persoan` care-i d`duse, f`r` s` se \n[ele, pensele [i acele spre sfâr[itulopera]iei. Jeandieu nici m`car nu se \ntrebase de când era FranceMonterault acolo [i... pentru ce venise.

– Mul]umesc.Doctorul Tourcat \[i scoase m`nu[ile [i cu mâinile albastre de

antiseptic, \[i puse c`ma[a [i puloverul. |l z`ri \n aglomera]ie peJoinaud \n fa]a \ngr`m`dirii de pense [i bisturie murdare. Ar`t` o cutiede sterilizare din trusa sa:

– Aranja]i totul acolo. Pune]i [i garoul, Joinaud. Comanda \nc`,pe un ton f`r` replic` [i f`r` emfaz`. Pe acest teren, el era st`pânul,\ntr-un mod foarte natural [i care \i d`dea un sentiment tonic de a fila locul lui, indiferent de decor [i de fiin]ele care se mi[cau \n acela[idecor cu el.

– Totul este la loc, doctore.El nu r`spunse. Tonul supus al lui France Monterault era mai insu-

portabil decât revoltele sale. Jacques nu vomitase, dar era \n modvizibil cu stomacul \n gât [i mintea departe. Doctorul Tourcat puse ocutie pe masa de noapte cu un picior mai scurt. Doamna Vangeard,revenit`, se a[ezase de paz`.

– Dou` ca[ete, când va avea stomacul mai gol. {i somn. |n patruzile, va avea permisiunea s` se duc` s` verifice din nou batar-dourile. {i injec]ii cu penicilin`. Iat` re]eta. Voi trimite pe cineva s`i le fac`.

Dup` lini[tea brusc` ce urm` \n \nc`pere, [tiu c` se aruncase \nlumea unei alte lupte.

– M` duce]i acas`, Joinaud?– Trebuie s` [tiu cât v` datorez, doctore.– Nu v` face]i griji, doamn` Vangeard.Jeandieu se \ntoarse spre corpolentul Ruffin, acum complet alb la

fa]`, care aranja un rând de pahare pe masa debarasat` de cear[afulalb.

– Ruffin [i cu mine suntem chit.Omul mla[tinilor ridic` ochii, surprins. Oare nu-[i mai amintea?

„Ridic`-te de acolo, prost`nacule!“. Doctorul Tourcat v`zu cum


privirea vechiului sù camarad se ascundea de a sa. Da, RuffinVaugeard \[i amintea. Se gândea oare, de asemenea, la acele zile \ncare, \ntâlnind barca lui Jeandieu Tourcat, \ntorsese capul?

– Un pahar, doctore?– Nu refuz.Bù, ca ceilal]i, f`r` s` ciocneasc`. Deschise primul u[a spre

noapte.– Jeandieu?Nu r`spunse la chemarea [optit`. Privirea cu umbre [i nelini[ti a

lui France Monterault \[i pierdea toat` puterea \n acest \ntuneric.– Jeandieu, nu Joinaud este cel care a tras asupra ta.Dac` ar fi fost singuri, ar fi f`cut-o s` pl`teasc`, s` pl`teasc` scump.

Buzele tinerei p`straser` ro[ea]a lor atr`g`toare. Un s`rut \n plus, ar fifost pentru b`rbatul singur un beneficiu nea[teptat. Dar ceilal]i ie[eaula rândul lor. De ce oare o \ncercase pe France Monterault dorin]a dea vorbi despre acea \mpu[c`tur`?

– Nu putea fi decât Clovis Roignoux, Jeandieu. Sunt sigur` c` m-av`zut intrând la tine.

Unul câte unul, b`rba]ii treceau pe lâng` ei. France Monterault nucâ[tiga din aceast` conversa]ie \ntre patru ochi. Putea s` ri[te asta? Erafoarte puternic`.

– Te-am urm`rit pân` aici.– A[a s-ar spune.– Te rog, Jeandieu, pleac`, Imediat. |n noaptea aceasta... Oh! te

rog...El \[i d`du brusc seama c`, dac` mai r`mânea o secund` aplecat

spre ea, nu va mai rezista. F`cu stânga-mprejur [i str`b`tu curtea plin`de noroi. France Monterault se gândea c` mersul sù \l f`cea s` fierecunoscut pretutindeni, \n pofida nop]ii... dintre to]i...

MIRACOLUL VIE}II 129giannijollys

Capitolul 13

Dezastrul era iremediabil [i definitiv. Apa galben` acoperea totul \naval [i amonte de barajul acum inutil, cum inutil era [i matinalul soarepalid ce lucea. Prea târziu.

Doctorul Tourcat manevr` cu greu pentru a ajunge la movili]averde unde fusese \ntins corpul. Cel care-l anun]ase fusese cel mai micdintre b`ie]ii Joinaud, exact când se preg`tea s` plece la spital.

– Repede, doctore, tata tocmai d` telefon. Cineva a fost scos dinap`, la barajul Chail. Sunte]i a[teptat.

Doctorul Tourcat plecase cum era: \n hain` din stof` de lân`,deschis` la culoare, c`ma[` alb` [i cravat` sobr`, \n barca doamneiBette, care era \ngrozit`.

– Bun` ziua, domnilor.Joinaud, Ruffin, Charles cel \nalt... cei din aceast` noapte. Poate nu

to]i. Pu]in mai departe, nemi[cat, indiferent, doctorul Denira.– Cine este?|nainte chiar de a-l vedea, de a descoperi chipul b`rbatului, \nainte

ca ceilal]i s`-i fi spus numele, \l recunoscu dup` ghips [i dup` spaimat`cut` care, brusc, \l gâtui.

–Clovis Roignoux.Nu trebui s` ridice pleoapele, s` pip`ie corpul pentru a \n]elege c`

moartea \[i des`vâr[ise opera de mai multe ore deja. L`s` \n jos batistace fusese pus` peste tr`s`turile teribil de crispate ale nefericitului.

– Unde a fost g`sit?– Acolo, \n apropiere, ag`]at de baraj.Doctorul Tourcat se \ntoarse. Barajul din Chail, din scânduri noi, ridi-

cat pe dou`zeci [i opt, nu mai era decât o vorb`. Apa \l acoperise tot,absolut tot. Când Jeandieu fusese aici la c`derea nop]ii, era \nc` intact.A[adar, dup` aceea avusese loc sabotajul. Cercet` ochii a]inti]i asupra lui.

– Cine a f`cut asta?– Nu se [tie.– Desigur.Ruffin \naint`, cu burta \n fa]` [i cu tr`s`turile la fel de ferme ca ale

celorlal]i. El repet`:– Nimeni nu [tie cine a distrus barajul, doctore.Accentuase asupra cuvântului „doctore“. Jeandieu leg`na trusa pe

care o cur`]ase cu grij` [i o aranjase, dup` opera]ia din timpul nop]ii.Nu-i va fi de folos nefericitului Clovis Roignoux. De altfel, era sigur c`nu fusese chemat pentru a constata decesul, ci mai curând pentru aprimi ordinele sau avertismentele pe care aveau de gând s` i le dea.

– }i-e team` s` nu tr`dez complotul, Ruffin?– S-ar putea prea bine.Doctorul Tourcat se str`dui tacticos s` recupereze fiecare

centimetru din talia sa. Foarte drept, cu o privire direct`, sus]inuobserva]ia amenin]`toare. Vocea \i vibr`, f`r` s` se ridice totu[i cuvreun ton.

– Pu]in \mi pas` de p`rerea ta, m`t`h`losule, [i de cea a celorlal]i.Pân` acum, am spus \ntotdeauna ceea ce gândeam, cum gândeam. Num` voi schimba ast`zi. A]i ac]ionat ca ni[te orbi care le scot ochii altorapentru a vedea mai bine. Ceea ce a]i f`cut este inutil. Oare v-a]i salvat?Sunt oare recoltele voastre \n loc uscat pentru c` cele din Irleau,Vanneau [i surorile lor sunt sub ape? Ruina voastr` este oare mai pu]incomplet` pentru c` nu este singur`?

– N-ar fi fost ruinat totul dac` nu erau aceste baraje blestemate.– Ar fi trebuit distruse imediat!Ruffin se \nro[i de mânie.– Mai bine, doctore, decât s`-i judeci pe al]ii, te-ai ocupa de

propriile tale treburi.Ar`t` spre corpul inert al lui Clovis. Jeandieu se \ncrunt`.


– Nu mai este nimic de f`cut pentru el.– {i permisul de \nhumare?– Eu n-am acest fel de imprimate. Va trebui s`-l vad` un alt

medic.– Ia te uit`... Este o m`rturisire?Cerul nu avea culoare. Din p`mântul inundat urca o lumin` palid`

care estompa toate tentele [i un miros dezgust`tor, gre]os \nc`, dep`mânt [i ap` amestecate. Doctorul Denira st`tea la o parte, cumâinile la spate, pierdut \n aparen]` \n contemplarea câmpurilordevastate. P`rea c` nu observase sosirea lui Jeandieu.

– Ce vrei s` spui?Charles Joinaud fu cel care, reducându-l la t`cere cu un gest pe

Ruffin, r`spunse printr-o alt` \ntrebare:– {ti]i oare ce s-a g`sit, lân` acest corp, doctore?– Nu, bine\n]eles.– Barca dumneavoastr`. Plutea [i ea \ntre dou` ape.– Barca mea?Jeandieu se gândi.– Este destul de logic. A urmat [i ea acela[i curent care a adus

corpul aici– Ceea ce este mai pu]in logic, doctore Tourcat, este c` s-a g`sit

barca lui Clovis prins` de un c`lin de pe p`mânturile dumneavoastr`din Grande Rigole. Ea ar fi trebuit s` vin` cu trupul proprietarului s`u,nu a dumneavoastr`.

P`mântul din Grande Rigole... era cel prin care Jeandieu ajunsese,\notând, la terenul de camping [i la drumul din Couche aux Cabanes.Un strig`t ascu]it de cioar` cenu[ie str`b`tu ca un burghiu lini[tea.Doctorul Tourcat \n]elesese ceea ce era de necrezut. Era acuzat demoareta lui Clovis Roignoux. Sau, cel pu]in, c` avea o parte deresponsabilitate. O autopsie ar fi putut descoperi, f`r` \ndoial`, c`omul mla[tinilor era beat, \nainte de a muri. {i ce dac`? Ce ar puteadovedi asta? To]i, \n Marais, cuno[teau rivalitatea dintre cei doib`rba]i. Nimic nu era secret \n Marais, cel pu]in pentru cei care [tiaus` asculte noaptea vorbind. Jeandieu nu era nici m`car sigur c` primatentativ` a lui Clovis de a-l omor\ \n bra]ul \nfundat, nu era \ngândurile fic`ruia dintre b`rba]ii ce-l \nconjurau.


– V`d unde vre]i s` ajunge]i. V` \n[ela]i.– A]i fost \n plimbare asear`, prin Couche. Dumneavoastr` \n[iv`

ne-a]i spus-o.– Da. Ce dovede[te asta? Nu cred c` fratele mai mic al lui Ruffin

[i-a zdrelit coapsa \ntr-un cui din [ur`.– De ce nu?|n minte, Jeandieu Tourcat recunoscu la Ruffin cel corpolent un

curaj de care nu l-ar fi crezut capabil. Mai avea de \nv`]at despreMarais [i despre locuitorii sì. Va mai avea oare timp?

– Exist` un proverb care spune c` \n loc s` cau]i paiul din ochiulvecinului, mai bine te ocupi de bârna din ochiul tù.

– Mai clar, dac` m` ocup de treburile mele [i numai de treburilemele, m` ve]i l`sa \n pace? T`cerea mea pentru a voastr`? Dar `sta esteaproape un [antaj. {i dac` aveam \ntr-adev`r o responsabilitate \nmoartea lui Clovis?

– |n Marais, se trece mereu pe acelea[i drumuri de ape, doctore.Acelea[i b`rci se \ntâlnesc, se despart [i se reg`sesc.

– Nu v` baza]i pe mine. Niciodat` eu...– Iat`-i.To]i se \ntoarser` spre doctorul Denira care, aparent, g`sise \n cele

din urm` scopul observa]iilor sale. Un grup de bicicli[ti cobora sprebaraj, pe taluzul drumului ie[it \n afar`. Ro]ile f`ceau s` ]â[neasc`jerbe irizare din ap` galben` care acoperea ca o pelicul` sub]ire \mpre-jurimile podului. Nu erau femei. Doctorul Tourcat \[i aminti c` feteledin Irleau se lùdaser` c`-i vor primi cu pietre pe cei care ar \ncercas` ridice scândurile de la barajul din Chail. Nu p`ziser` bine. Toatecasele erau ruinate. De ce oare veneau ace[ti b`rba]i, \n aceast`diminea]` aici, dac` nu pentru a se r`zbuna? Lui Jeandieu i se p`ru c`vede, peste unul din ghidoane, o ]eav` neagr`. Doctorul Denira seduse \naintea celor ce soseau.

– Ce inten]ionezi s` faci aici, Robert Maille? Exist` deja unmort.

B`rbatul astfel interpelat [i care ducea \ntr-adev`r o pu[c` peghidon, lu` arma \n mâini, \n timp ce \nso]itorii sì \i ]inur`bicicleta.


– Un mort?Sub iarba ce clipocea, corpul inert, [iroind de ap` al marelui Clovis

era vrednic de mil`. Jeandieu era familiarizat cu moartea. Nu destultotu[i pentru a r`mâne insensibil. Clovis Roignoux nu-i fuseseniciodat` prieten, dar aveau \n comun copil`ria lor. Ca mul]i dintre ceicare erau aici. |n sinea lui, [tia c` acuza]ia care tocmai i se aruncase nug`sea crezare la nici unul dintre vechii sì camarazi.

– Cine l-a ucis?Doctorul Tourcat nu avu timp s` r`spund`, deoarece o voce, cea a

veterinarului, strig`:– Cine ]i-a vorbit de ucis? Nu este oare destul` ap` \n tot Maraisul

pentru a te \neca?Privirea lui Robert Maille alunec` pe ascuns, de la veterinar la

doctorul Tourcat, pu]in retras.– Ei bine... pe bun` dreptate, este mult` ap` aici... [i nu toat`

lumea [tie s` \noate!– Sunt zile \n care o regret, ripost` cu duritate doctorul Denira. Ce

c`ra]i acolo?– Scânduri de schimb pentru batardouri. Se va reface barajul.

N`past` pe cel care l-a distrus. Vom reu[i s`-i g`sim. ~sta este sabotaj.Vom depune plângeri. Bìatului nu-i va ajunge toat` via]a pentru a secì. V` spun eu.

Un rânjet trecu printre cei din grupul din La Garette.– Ei! se pare c` nu v` face pl`cere s` fi]i inunda]i, bìe]i. Totu[i,

g`si]i asta normal, când este vorba despre noi. O recolt` pierdut`, zecesalvate, nu-i a[a? Voi a]i spus-o.

– Faptul c` m-a]i sacrificat nu v` scoate din nenorocire. {i acum,când iat` soarele, v` pute]i iar juca de-a gondolierii \n La Garette. |ntimp ce noi... nou` ce ne r`mâne?

– Ei bine, rezervele pe care le-a]i f`cut când am fost inunda]i \nlocul vostru, alteori, fire[te.

– Idiot...– |nceta]i.Doctorul Tourcat se sprijini pe piciorul nesigur.– Doar nu v` ve]i bate acum. Asta ar fi culmea.– Culmea ar fi s` te mai amesteci \n asta, doctore, rosti r`spicat

Ruffin. Nu ]i s-a cerut p`rerea.


– Dimpotriv`, Ruffin, las`-l pe doctor s` vorbeasc`. Este din LaGarette, nu-i a[a? Unul dintre ai tì. {i, dac` a[ crede ceea ce am auzit,nu prea este de acord cu voi to]i. Poate are o idee despre cel care aridicat scândura barajului.

Jeandieu avea [i aici o revan[` de luat. Privi mult timp fa]a mare alui Ruffin, observând ochii duri. N-avea nici o mil` de a[teptat. De lanimeni [i mai pu]in de la cei care, ieri sau ast`zi, \i \ntinseser` mâna.Nu putuse \ntâlni \nc` privirea doctorului Denira. Dar din moment cenimic nu mai avea importan]`... Se \ntoarse spre cel care tocmai \linterpelase. Vorbi m`surat, cu puterea de convingere a unui b`rbatcare [tia ce vrea.

– Nu-l aprob pe cel care a ridicat aceste scânduri, Robert Maille,din târgul Irleau. Nu-i aprob nici pe cei care l-au adus la acest gest. Dardac` \]i imagienzi, c` [tiindu-l \l voi denun]a, te \n[eli amarnic, RobertMaille din târgul Irleau. Am obiceiul sup`r`tor s` nu-mi ]in gura. Astami-a atras deja multe necazuri.

Se \ntoarse spre cei din La Garette, a c`ror atitudine \ncordatàr`ta destul` nelini[te.

– Asta mi-a atras \nc` [i altele. Dar [tiu s` tac atunci când estenevoie. {i asta...

Se \ntoarse spre grupul nemi[cat al celor care ar fi putut s` fieai lui:

– ... Numai pentru c` \mi ascult instinctele personale.– Instincele personale... Observ c` seam`n` a ordine de la clica

dumneavoastr`.O alt` pal` de vânt calm reu[i s` mi[te batista ud` de pe fa]a

marelui Clovis. la insolen]a lui Robert Maille, to]i se \ncordar`.Jeandieu f`cu o mi[care brusc` [i omul din mla[tini a[ez` pu[ca \n

pozi]ie orizontal`.– P`zea, nu ratez des un iepure de la cincisprezece metri.Doctorul Tourcat \l cuno[tea destul de bine pe acest b`rbat. Un

agitat, un instabil. capabil de ce era mai bun [i ce era mai rù. Deasemenea, un excelent tr`g`tor. Calm, Jeandieu \naint`.

– Eu, da. A[adar, e[ti un tr`g`tor mai bun decât mine. Un tr`g`tormai bun decât cel care a \ncercat s` m` doboare, asear`. Individul a


reu[it s`-mi distrug` pipa. De la cincisprezece metri, cu o ]int` \nplin` lumin`, nu m-ai fi ratat, Robert Maille, din târgul Irleau. Nu-i a[a?

– Nu [tiu ce vre]i s` spune]i.– Oh! ba da. Ve[tile circul` repede, \n Marais.– V` spun, nu \nainta]i.Doctorul Tourcat se afla abia la un metru de ]eava neagr`. {tia bine

ce risca.– Nu sunte]i pe drumul cel bun. Nici unul dintre voi. Odinioar`,

nu erau dou` tabere \n Marais. Era doar un popor de oameni liberi,care muncea cot la cot, f`r` \ncetare, pentru a se men]ine liberi \n fa]atuturor. Printre ei nu erau boga]i. Numai s`raci care nu aveau deinvidiat nimic. To]i descindeau din aceia[i str`mo[i, dintre care unii aug`sit, \n negura timpului, \ntr-o sear`, refugiu \n Marais [i au construit\ntr-o noapte colibele \n care se puteau ascunde [i tr`i liberi pe viitor,condi]ia fiind s` le termine pân` se lumineaz` de ziu`. |nc`p`]âna]iiterenurilor mi[c`toare. Pentru ace[ti neferici]i, libertatea ob]inut` eraparadisul, dup` infernul temni]elor. Din cauza asta, Robert Maille,ast`zi, ferma se nume[te paradisul familiei Maille.

– N-am nevoie de un curs de istorie, doctore, [tiu asta la fel debine ca dumneavoastr`.

– |n acest caz, [tii de asemenea, c` \nc` niciodat`, \n istoriaMaraisului, n-a existat o pu[c` \ndreptat` de un om al mla[tinilor sprealt om al mla[tinilor.

– Matale nu e[ti un om al mla[tinilor.Jeandieu mai f`cu un pas [i de data aceasta pu[ca \i atingea u[or

pieptul.– Sunt la fel ca tine, imbecilule. M-am n`scut aici, ca tine. Am

umblat peste tot aici, ca tine.– R`mâne de v`zut.– S-a v`zut. Meseria mea nu este a a ta, s` m` ocup de p`mânturile

mele. Ci este „pentru“ ai t`i. S` nu ui]i.– Dac` vreau eu „pentru“ ai mei.– Desigur, „dac` vrei tu“. |n nici un caz n-am s` te rog s` te

\ngrijesc!Jeandieu putea sim]i tremurând ]eava neagr`. B`rbatul se enerv`.

Degetul de pe tr`gaci tremura probabil [i el. O satisfac]ie interioar` \l


cuprinse pe doctorul Tourcat auzindu-[i calmul din propria voce [i constatândc` ritmul sângelui sù era abia pu]in mai rapid decât de obicei. Mai puteadescoperi \nc` o culoare pe cer, pe apa lini[tit`, \n arborii \nal]i. Nua[tepta mil` de la nimeni. Cel pu]in spusese ceea ce avea pe suflet.Cândva, fiecare cuvânt al lui va fi cunoscut. Domnul Paul Ravion, \naintede a face s` dispar` legendarul Marais, \n buzunarul sù de bancher, vapune la socoteal` [i amintirea lui Jeandieu Tourcat din Couche auxCabanes. Nu regreta nimic. Sunt imagini mai ucig`toare decât o ]eav`nearg` de arm`. Cea a lui France Monterault, ghemuit` \n \ntuneric,sub atingerea u[oar` a pânzelor de pìanjeni, era una din ele. Nuputuse fi Clovis Roignoux, cu bra]ul \n ghips, cel care tr`sese asupradoctorului Tourcat. Glon]ul care distrusese pipa cea drag`, era un aver-tisment dat indezirabilului doctor. B`rbatul care m`rturisea o dragostesup`r`toare era condamnat pentru totdeauna. {i France era otr`g`toare excelent`.

– Eu n-am nimic de pierdut, domnule Robert Maille. Numai via]a.{i numai eu pot [ti dac` valoreaz` ceva sau nu. Cu tine, nu este acela[ilucru. Ai o so]ie, copii, o situa]ie. Mai mult decât bè]ii care au ridicatscândurile barajelor, te vei cì dac` te joci ast`zi cu acest pu[coci.

|n timp ce doctorul Tourcat vorbea, cu vocea sa egal`, alte siluetese strecurar` dinspre drum pân` la baraj. O femeie [i trei b`rba]i.

– Nu trebuie s` \ncerci s` m` intimidezi.Acest Robert Maille din târgul Irleau avea o anumit` preten]ie [i

Jeandieu [tia asta, s` transforme cândva sindicatul din MaraisMouillés. Era cel mai sigur adversar al tat`lui [i fiilor Joinaud. Reac]ianea[teptat` a doctorului Tourcat \l punea, evident, \ntr-o postur`proast`. Nu putea s` nu-l \nfrunte. Dar era con[tient, probabil, c` dac`tr`gea, era mai mult ca sigur pierdut.

Jeandieu era convins c` nu se va ajunge pân` aici. Exista doarriscul ca nervii ]inu]i \n [ah s`-i \ndrepte spre tr`gaci degetul \ncordat.Acest risc, doctorul Tourcat, \l citea mai bine decât oricine, \n ochiiomului din mla[tini. Era o macabr` ironie c` se \mbulziser` lâng`cadavrul vrednic de mil` al marelui Clovis. Jandieu \l iertase pe fostulsù adversar. Nu fusese rù. De fapt, nimeni nu este rù.

– {i apoi, n-am nimic de-a face cu dumneata. Nu v`d de ce teamesteci \n asta.


Jeandieu trebui s`-[i \ntoarc` aten]ia spre persoanele necunoscute[i periculoase aflate \n fa]a sa. Printre cei care sosiser`, crezu, o scurt`clip`, c` recunoa[te o privire. Degeaba, France Monterault n-avea sàsiste la ultima scen` a comediei nebune.

– M` amestec \n asta pentru c` Marais este ]inutul meu, pentru c`str`bunicul tù era rud` cu str`bunicul meu, pentru c` tu [i al]ii\mpreun` cu tine, sunte]i pe punctul de a pierde proste[te aceast`regiune care este a noastr`. Pentru c`, dac` v` da]i pu]in` osteneal` s`cùta]i \n sufletele [i \n adâncul acestei pove[ti, ve]i g`si poate, pur [isimplu, o gelozie meschin`. Locuitorii unor anumite comune – vede]i,nu numesc nici una, gândindu-m` c` to]i se vor recunoa[te – a[adar,locuitorii unor anumite comune nu pot \nghi]i ideea beneficiilorturistice realizate de cei din altele, mai pitore[ti.

– Ce pove[ti \mi cân]i acolo?– Nu pove[ti, bìete, adev`ruri. Este \ntotdeauna dur s-o \ncasezi,

nu-i a[a? C`ci, pân` acum, voi a]i avut mereu o adev`rat` suprema]ie,voi to]i cei de sus, asupra celor de jos. Din cauza acestor inunda]ii carev-au cru]at [i pe ei nu. Obliga]i s`-i vede]i prosperând, la un momentdat, \ntr-un mod nea[teptat care nu v-a fost [i vou` acordat \n aceea[im`sur`, v-a fost... de nesuportat. A]i \ncercat s` face]i mici\mbun`t`]iri turistice proprii. Pân` aici, nimic de condamnat. {i a venitploaia. O frumoas` cre[tere a apelor \n Marais, asta \i va \nfunda pegondolierii din comunele de jos, nu? Recoltele lor \necate [i turi[tiipu[i pe fug`? „Asta \i va \nv`]a minte!“. Da. |ntr-adev`r, i-a \nv`]at ceva.S` sufere de aceea[i gelozie de care suferi]i voi. Iar` rezultatul: acestbaraj rev`rsat, tot Maraisul \necat. {i, \n aceast` diminea]`, voi de oparte, ei de alta [i pu[ti \nc`rcate.

Pe p`mânt, la marginea umbrei palide de unde doctorul Tourcatnu mai \nainta, o libelul` \[i \ncerca aripile \nc` neuscate. Voceaexasperat` a lui Robert Maille p`ru tulburat`.

– Ei [i noi, poate... dar dumneata la mijloc, doctore.– Eu la mijoc, accept` lini[tit Jeandieu. Am o fire imprudent`, ce vre]i?– Prea.Doctorul Tourcat tres`ri [i se \ntoarse, f`r` s` se mai ocupe de

pu[ca lui Robert Maille ca [i când nu exista, spre veterinarul caretocmai stricase acea \ntrerupere. T`cerea p`strat` pân` atunci demicul b`rbat chel, nu era printre cele mai mici am`r`ciuni ale lui


Jeandieu. Sub p`l`ria pe care o purta veterinarul o mul]ime de cuteagitate \i str`b`tau chelia. Era pe stomacul gol. Acesta fu un adev`ru[or de \n]eles \nc` de la primele cuvinte.

– Prea imprudent`, da. Pentru c` ar trebui s` [tii, doctore Tourcat,c` bìe]ii `[tia nu merit` o funie de spânzurat. Te-am l`sat s` vorbe[ti.Trebuia s` ajungi aici, \ntr-o zi. Dac` n-o foloseai, ai fi avut un atac. Darasta nu mai serve[te la nimic. Apa a acoperit totul. Ruina s-a ab`tutasupra tuturor. Dac` ai avut impruden]a s` ie[i \n fa]`, crezi c` \[i vorda osteneala s` caute un alt ]ap isp`[itor?

– Cred, domnule Denira, c` s-a vorbit prea mult despre cei dinMarais. |mi ]iuie urechile.

– Ar fi trebuit s`-]i ]iuie \nainte, Joinaud [i celorlal]i la fel, \n loc sàsculta]i sfaturile unor oameni care nu sunt din Marais, \ndemnuri laviolen]` [i revolt` inutil`, care v-au adus aici unde sunte]i.

– A[adar, [i dumneata ]ii cu doctorul, domnule Denira?Doctorul Denira merse drept spre Robert Maille care l`sase acum

pu[ca \n jos.– Nu „]in“ cu nimeni [i nu sunt pentru nimeni. Sunt doar indignat,

ca orice fiin]` cu bun-sim], s` v`d unde a]i ajuns cu gândirea voastr`m`rginit`. Ca regiunea s` fie \n \ntregime devastat`, asta de fapt, dup`câte cunosc, n-o putea evita nimeni. Cu baraje sù f`r` baraje, inun-da]ia din acest an era pentru toat` lumea. Ca adev`ra]i oameni aimla[tinilor, o [ti]i la fel de bine ca mine. Scândurile ridicate ale bara-jelor nu sunt decât rezultatul, cum v-a spus doctorul Tourcat, unorgelozii n`scute la gura sobei... [i care ar fi r`mas doar ni[te gelozii degura sobei, dac` nu era]i atât de naivi.

– Nu crezi c` ai mers prea departe, domnule Denira?Veterinarul f`cu stânga-mprejur.– Nu destul, Joinaud? Nu \n]elegi a[adar nimic? E[ti cel mai

amenin]at. Credeai c` ]i-ai asigurat viitorul \n La Garette, cu turi[tiidumitale. Bietul de dumneata! Ai cântat prea tare. Mai \ntâi pentru cì-ai f`cut s` turbeze pe cei de colo, spuse el ar`tând spre grupul celordin comunele de sus, [i apoi pentru c` asta a atras interesul altorindivizi. Ai \n]eles ce vreau s` spun? Nu?

Micul veterinar \[i \ndep`rt` haina [i bombându-[i pieptul, spusebatjocoritor:


– Amabilul domn Ravion? Nu-]i spune nimic? {i nu mai pu]inamabilul doctor Ramien, bra]ul lui drept?

– Ei bine, f`cu o voce, dumneata care vorbe[ti de gelozie, ne po]ispune de ce ai necaz pe doctorul Ramien? Poate pentru c` deseori uit`s` fie pl`tit [i c` are mai mult` clientel`?

Ochii veterinarului ce priveau \n cei ai doctorului Tourcat, erautri[ti. O imens` umilin]` f`cu s`-i tremure vocea.

– Am f`cut tot ce am putut, nu-i a[a tinere? Sper c` nu vei uita s`]ii cont de asta.

Apoi, [i mai tun`tor, reveni la adversarii sì:– N`t`rìlor! Dac` era doar o chestiune de bani, crede]i c`

doctorul Tourcat ar fi venit s` se \ngroape \n pl`cuta voastr` companiecând \[i putea croi o frumoas` carier` \n alt` parte?

Acum, Robert Maille nu mai era singurul care vorbea.– Dac` a venit \n Marais, este tocmai pentru c` se gândea c` va

aduna aici mai mult ca \n alt` parte.– Sau pentru c` spera s`-i ia locul doctorului Ramien.– Pe toate planurile.Se auzir` ni[te râsete perfide, când, Jeandieu, furios \i preveni:– Primul care-[i permite...Pumnii sì \i impresionar` pe indivizi. Nu [i haita.– Ei! doctore, se pare c` asta \]i provoac` mânc`rime?– Nimic nu-mi provoac` mânc`rime, \n afar` de dorin]a de a v`

face s` v` \nghi]i]i neroziile.– Asta nu-]i ajunge?Lini[tea aduse spiritele la sentimentul prezen]ei corpului de pe iarb`.Se auzi vocea uniform` a doctorului Tourcat:– Ce vrei s` spui?– Ceea ce [tie toat` lumea. Clovis nu te avea la inim`.– Este nes`n`tos, doctore, s` te plimbi noaptea pe ape. Este mai

mult` lume decât se crede, \n Marais.Veterinarul interveni.– Asta \nseamn` c` tu erai acolo, \n noaptea aceasta, Robert?– De ce nu?– |n acest caz, po]i la fel de bine ca oricare altul s` ne faci s`

\n]elegem. Clovis Roignoux era din La Garette, tu de acolo de sus. Ne


po]i spune ce i s-a \ntâmplat lui Clovis? {i apoi, fii atent, pu[ca ta esteprost pus`. S-ar putea desc`rca singur`. De fapt, o aveai la tine, \nnoaptea asta?

B`rbatul p`li. Prea mult` du[m`nie d`duse târcoale \n tenebre,peste apele crescute, pentru ca o persoan` care o denun]a pe alta, s`nu se piard` ea \ns`[i. Jeandieu, dezgustat, se gândea c` acest impre-vizibil demn de dispre] nu va fi probabil cel care-l va acuza \n moddeschis. Pierduse mai mult decât tot ceea ce b`nuise, pierduse print`cerea [i gândurile secrete ale fiec`ruia, pierduse prin propria sat`cere. Va trece sub t`cere povestea arterei cusute a unui anumitJacques Vangeard.

– Nu eram singurii, afar`, noaptea trecut`. Trebuia p`zite barajele.Grupul din La Garette izbucni \ntr-un râs zgomotos. Vântul se

enerv` mai mult [i ridic` spre cerul indiferent scame de nori tivi]i cualb.

– Bun. Mi se pare c`, pentru aceast` diminea]`, s-a vorbit destul.A]i face mai bine s` v` \ntoarce]i to]i acas`. Pe tine, Robert, te sf`tuiescs`-]i aranjezi cu grij` juc`ria. N-a fost niciodat` un argument adev`rat\n mâinile unor oameni cinsti]i.

– Poate, domnule Denira, dar voi face ceea ce voi vrea. Oricum, nutrebuie uitat c` a fost depus` o plângere, pentru baraj. Legea \i g`se[te\ntotdeauna pe cei care-[i bat joc de ea.

Cei din La Garette f`cur` stânga-mprejur spre b`rcile lor. Nu se vamai \ntâmpla nimic, \n aceast` diminea]`. Mul]i ani de acum \nainte seva vorbi despre aceast` alterca]ie ce avusese loc \ntr-o zi trist`, lâng`barajul for]at din Chail [i cadavrul lui Clovis Roignoux. DoctorulDenira \[i opri barca, pentru a \nc`rca \n ea corpul mare al lui Clovis.

– Eu voi merge cu doctorul Tourcat. Cine-l va duce pe Clovis?– Eu, spuse Charles Joinaud, \ncruntat.– Trebuie s`-]i vorbesc, [i dumitale de asemenea tat` Joinaud. Voi

trece pe la voi spre prânz.B`trânul [i fiul s`u consim]ir`. Nu-l vor ierta pe veterinar. Ceilal]i,

nici atât. B`rcile se \mpr`[tiar` repede, \ndep`rtându-se ostentativ decea \n care Jeandieu \l primise pe doctorul Denira. Nimeni nu se\ntoarse spre lucrul b`ie]ilor din Irleau, ocupa]i s` pun` la locscândura ridicat` a barajului.


– Spune-mi, Denira, ]i-ar displace s` te ocupi de [obolani [i [oareci?Cei doi practicieni erau complet singuri.– Ai inten]ia s` fondezi o clinic` pentru roz`toare?– N-ar fi o idee atât de rea, dac` a[ avea bani pentru asta. Mi-ai

spus, \ntr-o zi, c` este mai reconfortant s` te apleci asupra animalelordecât asupra oamenilor.

– R`mân la aceast` p`rere. Dar de ce numai [obolani [i [oareci?– Ei bine... |n laboratoarele spitalelor exist` aproape numai din

acestea. {i, de asemenea, iepuri. Cred c` este nevoie de cineva \nNiort. Din fericire, mi-am câ[tigat pu]in` influen]` \n cadrulpersonalului.

Doctorul Denira prinse cu degetul pu]in` magen` verde din frunzestrivite [i p`mânt amestecat. Ochii s`i \i evitau pe cei ai lui Jeandieu.

– La drept vorbind, nu merit un asemenea interes, tinere. Totu[i,\]i mul]umesc.

Barca devie o clip`. Jeandieu Tourcat f`cea socoteala orelor salefericite. Aproape toate aveau ca decor cerul [i apa din Marais. Tot ceeace tr`ise, \n afara acestor locuri, \i p`rea \n afara propriei vie]i, chiar [ianii petrecu]i a[teptându-se la glon]ul pe care-l purta genunchiulmort. De acum \nainte, totul va avea pentru el acest aer de timp pier-dut. De acum \nainte... |ntr-adev`r, erau cuvinte mari pentru viitoruldoctorului Tourcat. Acest` plimbare de \ntoarcere era poate ultima pecare o va face, pentru mult timp, \n calitate de om liber. Nu putear`mâne sub acele b`nuieli dezonorante emise adineauri. Va merge \n\ntâmpinarea adev`rului. {tia ce risca.

– De fapt, ce s-a petrecut asear`?– O idee a mea. Am verificat barajele. B`nuiam c` vor avea

vizitatori. Cu toate acestea, când am trecut, totul era intact. La\ntoarcere, o barc` m-a lovit inten]ionat, cu siguran]` cineva care m`cuno[tea [i care [tia c` barca mea era prea veche pentru a ]ine la [oc.Apoi m-a urm`rit, pentru a se asigura c` n-am ie[it.

– {i ai ie[it de acolo?– Ca dovad`. M-am l`sat s` alunec \ntre dou` ape [i am reu[it s`

ajung \not la terenul pentru camping.P`l`ria doctorului Denira tres`rea la fiecare mirare a sa. El vâslea

prost [i Jeandieu trebuia, \n fiecare clip`, s` redreseze barca.


– {i mai departe?– Mai departe, nimic. Sau aproape. Am intrat \n cas` [i m-am

schimbat. {i apoi, s-a tras asupra mea, de afar`, când m` preg`team s`fumez o pip` \n apropierea ferestrei luminate.

– A[a deci...Jeandieu Tourcat voi s` p`streze pentru el imaginea de ne[ters pe

care o avusese cu France Monterault sub pânza de p`ianjeniumilitoare. De altfel, veterinarul nu insist`.

– Joinaud a spus c` barca lui Clovis r`m`sese ag`]at` pep`mânturile dumitale?

– Da. Nu \n]eleg. Nu Clovis este cel care m-a fug`rit. I-a[ firecunoscut barca.

– E[ti sigur de asta?– Da.Chiar dac` barca ce-l lovise era condus` de Clovis, nu acesta era

adev`ratul vinovat.– Ar fi putut s` te urm`reasc` dup` [oc [i s` cread`, \n be]ia lui, c`-i

va fi u[or s` urce pe terenurile dumitale pe jos, pân` la locul decamping. Asta ar explica de ce a legat barca. Apoi s` cad` [i s` se \nece\n pu]in` ap`, cum s-a v`zut. Curentul a luat corpul cu el.

– Nu era doar pu]in` ap`. |mi trecea peste cap.– Un motiv \n plus.Avea o profund` triste]e \n inim`. Jeandieu se felicita c` nu se

\nscrisese, \n acea diminea]`, pe tabloul de opera]ii de la spital. Aveadoar de v`zut opera]ii din ziua precedent` [i s` semneze externareafiicei Alinei. Dar ce importan]` avea?

– Greutatea va fi s` se dovedeasc`.Doctorul Tourcat se gândi c` France Monterault va depune

m`rturie c` l-a v`zut ie[ind singur, viu [i nev`t`mat, din Marais. Astaera cel mai teribil: nu putuse, \nc` de la \nceput, s`-[i domoleasc` aceasete pe care o avea de ea, nu putuse interzice pasiunea pe care ea of`cuse s` se nasc`. Toate tentativele sale e[uaser` doar la amintireaunor buze mu[care continuu de ni[te din]i mânio[i. De asemenea, laamintirea acelui corp pe care \l \mbr`]i[ase atât de scurt.

– Aceast` suspiciune risc` s` te urm`reasc` mereu.Apoi, \n timp ce barca intra pe Couche aux Cabanes, unde c`linii

apleca]i tremurau mai trist decât plopii elibera]i de ploaie, veterinarulad`ug`:


– Poate cu timpul...Jeandieu Tourcat nu r`spunse. Chiar \n acea zi se va duce s` fac`

o declara]ie la jandarmerie. Nu putea lua cu totul \n serios aceast`poveste. Orice s-ar \ntâmpla, timpul lucra \mpotriva lui. Paul Ravion,invizibil [i totu[i prezent, a[tepta s`-i vin` ceasul. El nu va \ntârzia s`sune.

– |]i ofer ceva?|n casa lui era cenu[iu [i frig, \n ciuda focului pe care tocmai \l

aprinsese doamna Bette. Doctorul Denira \[i târ[âi picioarele pline denoroi pe covor.

– Gândindu-m` bine, \mi dau seama c` animalele din Marais se vorsim]i mai bine f`r` mine, acum. Dac` \ntr-adev`r [oarecii din spital aunevoie de serviciile mele... m` voi putea probabil gândi la ei. Voi puteaavea mai mult timp liber.

– Este posibil.Era sigur. Un alt veterinar se stabilise \n regiune. F`r` \ndoial` c`

acesta va vedea sporindu-i clientela \n aceea[i propor]ie \n care sediminua cea a doctorului Denira. Acesta refuz` oferta lui Jeandieu dea-i oferi ceva [i se \ndrept` spre treptele u[ii de la strad`. Din prag,medit`, \ntors cu spatele.

– Nu face nimic... nu regret. Mai degrab` sunt chiar mul]umit demine ast`zi. Nu pot spune asta \n fiecare zi.

Jeandieu deschise gura pentru a r`spunde când chemarea venit`din interior \l f`cu s` se \ntoarc`. Mereu acela[i apel. Dar de aceast`dat`, nu era pentru el.

– Domnule Denira, nu pleca]i.Gura doctorului Tourcat se \n`spri. Cicatricea care \i br`zda b`rbia

se \ntinse brusc sub tres`rirea mu[chilor invizibili. Era alb la fa]` [iobosit. Dar mai pu]in alb [i mai pu]in obosit decât France Monterault.

Cei doi b`rba]i se privir`. Ea merse de-a lungul paravanului caredesp`r]ea sala. Nu se putea a[tepta la mil` de la ei, \n nici un caz. {iunul [i cel`lalt, nu [tiau oare c` „ea singur` era mai periculoas` decâttoate inunda]iile cunoscute vreodat`“?

– Dintr-un moment \n altul, doctorul Tourcat va primi o vizit`. Ovizit` important`. Va avea nevoie de dumneata, doctore Denira, amvenit s`-]i spun...


Era pentru a doua oar` când Jeandieu o vedea f`r` pantalonii [ipuloverele sale. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie gri. Bra]ele [i picioarele \ierau bronzate. Cozile, prost f`cute, ar`tau o emo]ie neobi[nuit`.

– Jeandieu?|n ochii pe care \i ridic` spre el avea umbre [i lacrimi. |[i \mpreun`

strâns mâinile. T`cerea o condamna.– Tata a murit, spuse ea. |n noaptea aceasta, [i eu...Un motor de ma[in` \[i striga dezaprobarea, de afar`. Dou`

portiere se trântir`. France [i cei doi b`rba]i se \ntoarser` spre u[`,tres`rind la exclama]ia bucuroas` a lui Paul Ravion.

– Atât doctorul de animale, cât [i cel de oameni! Nu speram acestnoroc de a v` g`si \nc` \mpreun`, domnilor. Dac` binevoi]i s`-mi acor-da]i o scurt` \ntrevedere, cred c` va fi intereant s` punem la punct maimulte lucruri.

Jeandieu cobor\ cele trei trepte. France Monterault se d`du \napoi.Venise oare \n mod special pentru a-i preg`ti aceast` bucurie desprecare vorbea, de a-i g`si \mpreun` pe doctorul Denira [i pe doctorulTourcat? Nimic nu echivala cu a [ti asta. France Monterault serveacuiva. Cui? Ea continua s` se dea \napoi. Mâinile tremur`toare [i\mpreunate se sprijineau pe gura sa. Lacrimile \i curgeau f`r` ca ochiis`-i clipeasc`. Pocnetul u[ii de la intrare, care se \nchise, o f`cu s`tresar`. Doamna Bette, care ie[i din buc`t`rie, o prinse de umeri.

– Las`...Doctorul Tourcat se \ntoarse. Paul Ravion nu era singurul care, cu

picioarele la fel de pline de noroi ca cele ale doctorului Denira,murd`rea covorul ce acoperea dalele. Lâng` el, mai [ters, mai banal [imai miop ca niciodat`, se afla doctorul Ramien.

Jeandieu sim]i imperios necesar s`-[i g`seasc` st`pânirea de sine.Paul Ravion nu era dintre b`rba]ii care s` abordeze cu sinceritate o\ntrebare, ca France Monterault. Flancat de doctorul Ramien, era cusiguran]` mai periculos de \nfruntat decât ]eava neagr` a unei pu[ti aunui om din mla[tini.


Capitolul 14

Sicriul trebuia purtat pe bra]ele b`rba]ilor pe podul care ducea lamalul apei. Tot pe bra]ele oamenilor, b`trânul domn Monterault fudus de-a lungul malului acestui canal pe care-l iubise atât de mult [istr`b`tu podul mai larg ce unea bra]ul apei lini[tite cu marele canaldin Damvix, pân` la ma[ina ultimei sale c`l`torii.

Se f`cuse frumos [i senin. Dup` ce-[i \ndepliniser` treburile, apelese retr`geau. Dang`tul de clopot ce r`suna de la biseric` se avântaspre cerul limpede [i indiferent, redevenit albastru. P`mântul alb almalurilor, pe care c`lca alaiul, \[i reg`sise deja sub picioare scrâ[netultânguitor de var`. Peste pu]ine zile, f`r` \ndoial`, \[i va \mpr`[tiapraful. Inunda]ia trecuse.

Cealalt` \nmormântare, la care doctorul Tourcat participase \nurm` cu câteva ore, fusese foarte difert`. Marele Clovis fusese condusspre lini[te [i pace \ntr-o barc` de dou`zeci de picioare, tapisast` cunegru [i purtat` \n lini[te de scufundarea lent` a unei pr`jini.

Vara \[i reintrase \n drepturi [i peste Marais. Libelulele, revenite, \[i\nc`lzeau la soarele dimine]ii aripile lor tremur`toare. Valsul lor irizat\nso]ise cortegiul funebru. Totul se petrecuse foarte repede [i foartesimplu. Clovis Roignoux tr`ise singur, vizitat din când \n când defratele s`u mai mare, de asemenea celibatar. Acesta din urm`condusese cortegiul funebru, punând barca lui \n fruntea tuturorcelorlalte. Nu refuzase mâna pe care i-o \ntinsese doctorul Tourcat \nmomentul condolean]elor.

* * *

Vântul l`s` o [uvi]` de p`r pe funtea goal` a lui Jeandieu. |n acesteultime zile, nu avusese prea mult timp pentru a se ocupa de el \nsu[i.De fapt, nu avusese timp pentru nimic. Totul se petrecuse foarterepede. O cre[tere brusc` a apelor \n delir, ura [i moartea, \ndoiala [idezam`girea, cople[iser` totul... {i apoi, imediat dup` aceea, calmulrvenise, cerul senin [i aerul curat [i proasp`t se l`sa inspirat din plin.

– Trece]i, domnilor...Biserica era lini[tit`. Mirosul puternic de t`mâie \nf`[ura fiecare

mi[care de aer. Erau pu]ine flori pe catafalcul mic. Apele \necaser`toate florile. |necaser` de asemenea [i ambi]iile lui Paul Ravion. {itotu[i, niciodat` un b`rbat nu p`ruse atât de triumf`tor ca bancherul,atunci când atacase:

– Doctore Tourcat, cred c`-]i dai seama c`, pentru dumneata, partidaeste pierdut`. N-a[ fi crezut c` atât de repede. Am avut noroc, recunosc.

Jeandieu nu-[i va aminti niciodat` f`r` o indispozi]ie ascuns`, deacele momente tr`ite \ntr-o diminea]` târzie, \n \nc`perea trist` din casalui. Paul Ravion era \n acea zi \mbr`cat tot \n stof` de lân`. {tia s`-[ipoarte cu dezinvoltur` [i elegan]` haina f`cut` de un bun croitor.Relaxat [i \n largul s`u, condusese cu eficien]` discu]ia, a[ezat pecol]ul biroului lui Jeandieu, \ncepând cu veterinarul.

– Am auzit deja ni[te ecouri despre ceea ce s-a \ntâmplat adineauri,la barajul din Chail. F`r` s` vreau s` v` \nvinov`]esc, n-a]i avut oatitudine atât de... s` spunem, abil`, Denira.

– {i cine ]i-a spus c` \ncercam s` fiu abil, cel pu]in \n sensul \n care\n]elegi dumneata? Nu integra pe toat` lumea preceptelor dumitale morale.

Cu o real` uimire, Jeandieu constata c` doctorul Denira [i PaulRavion p`reau c` se cunosc mai bine decât crezuse el. Nu i se p`rusemai \nainte c` veterinarul avusese mai multe \ntâlniri cu omul deafaceri. Probabil c` nu va \ntârzia s` afle mai mult.

– Regret, dragul meu, s ̀v ̀amintesc c ,̀ \ntr-o sear ,̀ mi-a]i promis altceva.Practica meseriei \l \nv`]ase pe doctorul Tourcat c` cele mai

s`n`toase corpuri puteau ascunde cele mai rele suferin]e. De cen-ar avea [i sufletele acelea[i sl`biciuni? Doctorul Denira [tia deasemenea asta.


– Eu beau. Nu este un secret pentru nimeni, nici chiar pentrudoctorul Tourcat. |n seara despre care vorbe[ti, Ravion, nu [tiam cespun. Te-am comb`tut \nc` de la \nceput.

Paul Ravion pusese neglijent un picior peste resturile de tutun carer`m`seser` pe jos.

– Exact. Fiecare [tie c` [i campaniile politice [i altele se trateaz` \njurul tejghelelor din cafenele. A]i fost unul dintre cei mai tenaci adver-sari ai mei, dup` Tourcat. Totu[i, pân` la urm` v-a]i schimbat ati-tudinea [i a]i promis s` face]i \n a[a fel \ncât doctorul Tourcat s` fiecomplet redus la t`cere. De altfel, v-am oferit un pre] bun pentru asta.

* * *

... Parfumul de t`mâie din biserica mic` din Damvix, era dulceag.Preotul oficia cu gesturi lente. Ceremonia va ]ine mult timp, prea multpentru nervii \ncorda]i ai celor ce asistau. Jeandieu rezist` dorin]einea[teptate de a se \ntoarce spre doctorul Denira care trebuia s` fieundeva pe acolo, \n spatele lui, \n alinierea de scaune ce se frecau. Miculb`rbat chel nu era un sfânt. Jeandieu Tourcat nici atât. Nu se sim]ea\ndrept`]it s`-l judece. Voia s` uite privirea h`ituit` ce o avusese Denira\n \nc`perea din casa sa trist`. Sunt prea multe gre[eli interioare, nicio-dat` cunoscute, niciodat` iertate, care-i \mpiedic` pe oameni s` se con-damne unii pe al]ii. |n acea diminea]`, de care Jeandieu Tourcat nu maivoia s`-[i aminmteasc`, veterinarul din Marais \[i \n`l]ase talia sa firav`pân` la nivelul zâmbetului rece al lui Paul Ravion.

– E[ti mul]umit, nu. Ruina, asta te preocup`. Pietre sau oameni,trebuie demola]i pentru a reconstrui. Pân` acum, \n via]a mea mur-dar`, n-am avut nici un prieten. Nimeni pe care s`-l stimez cu adev`rat.Crede-m`, oamenii sinceri nu-i g`se[ti pe toate drumurile. Ajunsesemchiar s` m` \ntreb dac` existau. Ast`zi, am putut s` m` hot`r`scdefinitiv. Recuno[ti un b`rbat \n fa]a unei pu[ti \nc`rcate, domnuleRavion. |n aceast` diminea]`, eu am recunoscut unul. Acesta este pri-etenul meu. {i oricât vei putea s`-l ponegre[ti pe viitor, nu m` vei mai\mpiedica, treaz sau nu, s`-i r`mân al`turi. Chiar dac` el nu mai vrea.

... Armoniul din biserica mic` ofta r`gu[it [i suspina din greu. |nmod inevitabil, ici [i colo se auzea o tuse sau scrâ[netul sonor al


scaunelor. M`car dac` aceast` t`mâie n-ar fi fost atât de dulceag`! |ndefinitiv, b`trânul domn Monterault nu supravie]uise mult timpprimului sù atac. Se nelini[tise prea mult de cre[terea apelor. FranceMonterault conducea alaiul femeilor, dreapt` [i ferm`. |nfrunta cu maimult curaj durerea, decât privirea doctorului Tourcat. Nici m`car odat` nu-i putuse \ntâlni ochii \n care se reflectau apele [i noaptea.

Paul Ravion era un juc`tor de clas`. |n acea diminea]`, se hot`râse\n leg`tur` cu situa]ia schimbat` cu 180 de grade de doctorul Denira,cu un surâs degajat. Nu triumfa el oare, oricum?

– Felicit`ri, doctore Tourcat. Ai redus persoana lui Denira la o fru-moas` babu[c` din Marais! Orice ar fi [i pentru c` vrea s` \mpartàceea[i soart` cu dumneata, nu-l voi \mpiedica. Dimpotriv`, \miconvine [i fac mai pu]ine cheltuieli... Ce spui?

– Nimic. Te ascult.Concluzia era evident`. Nu era o surpriz` pentru doctorul Tourcat.– Ai pierdut, Tourcat. Nu e[ti doar indezirabil, ci [i suspect, acum.

E[ti prea inteligent ca s` nu-]i dai seama c`, dac` se a]â]` pu]in foculsub acea poveste a mor]ii prietenului dumitale Clovis Roignoux, te-arputea frige \n mod nepl`cut. |]i va fi imposibil s` te disculpi.

Doctorul Denira protest`. Jeandieu nu.– De ce nu?– Pentru un motiv foarte simplu. Eu sunt gata s` depun m`rturie

[i cu mine doctorul Ramien, c` i-am z`rit de departe, dar foarte dis-tinct, pe doctorul Tourcat [i pe marele Clovis Roignoux, adversarulsù dintotdeauna, b`tându-se pe p`mânturile din spatele terenuluipentru camping. Am cùtat ajutor la familia Joinaud, dar n-am g`sit penimeni. Ca fapt divers, sunt sigur c` tata Joinaud nu va dori s` insistasupra acestui lucru. Când doctorul Ramien [i cu mine ne-am \ntorspe terenul pentru camping, nu era nici urm` de cineva.

– Nu st` \n picioare. Nimeni nu te va crede.Jeandieu \i impusese t`cere veterinarului.– S` ascult`m urmarea.– |ndat̀ , doctore Tourcat. V`d c ̀ ai \ntotdeauna o imagine clar ̀ a

lucrurilor. Constat o dat̀ \n plus, c ̀este o pl̀ cere s ̀se discute cu dumneata.... Jeandieu Tourcat se aplec` asupra scaunului sù de rug`ciune.

Dac` Cel ce le iart` pe toate i-ar veni \n ajutor? Dac` vreodat` un om


avusese dorin]a de a-l ucide pe unul din semenii sì, el fusese acel om,exact \n clipa \n care, \n sala trist` a casei sale, foarte calmul [idinamicul Paul Ravion declarase:

– A[adar, e[ti \n puterea mea. |ntr-o manier` destul deimprevizibil`, sunt de acord. Iat` rezultatul. Eu pot, cu un cuvânt s`-]idistrug viitorul. Nu numai aici, ci pretutindeni unde voi merge. Suntgata s` nu rostesc acest cuvânt. Cu o condi]ie, evident...

... Acest armoniu avea ni[te scâr]âieli care distrugeau nervii.Adineauri, \n La Garette, pentru binecuvântarea simpl` dat` lui Clovis,nu existaser` cântece. Ni[te rug`ciuni citite monoton [i rare ofrande det`mâie. Marele Clovis \[i pierduse de mult timp credin]a din copil`rie.Poate de aceea suferise atât de o amar` gelozie. Fratele sù \i g`sise \ncamer` o \ntreag` adun`tur` de [uvi]e blonde, panglici, flori uscate [ifotografii. Nici una de la France Monterault. Toate de la sora acesteia.Nefericitul Clovis nu acceptase niciodat` tr`darea cochetei.

Aici, doctorul Ramien \i va putea ceda \ntâietatea. Tot timpul câtPaul Ravion vorbise, so]ul Alinei r`m`sese a[ezat, schi]ând cu creionul\n carnetul sù, ca un grefier atent. Tr`s`turile buhìte, hainele[ifonate, ar`tau noaptea alb` pe care o petrecuse de veghe lâng`socrul sù.

– Vei pleca chiar ast`zi, Tourcat. Denira are tot interesul s` te\nso]easc`. |n câteva zile, voi merge la omul dumitale de afaceri [i vompune la punct actele de vânzare ale acestei case. Lini[te[te-te, voi pl`tipre]ul cerut ini]ial. Vezi, sunt cinstit.

... |n biserica lini[tit` se ridicar` pentru absolvirea de p`cate.Dintre to]i, umerii doctorului Ramien erau cei mai obosi]i.

– Pretind s` disp`re]i complet de aici [i s`...Pumnul lui Jeandieu plecase atât de repede \ncât doctorul Ramien

nu putuse interveni \nainte ca directa fulger`toare s`-[i ating` ]inta.Imediat \n gard`, Paul Ravion voise s`-l dea de-o parte pe subalternulcare interveni. Avusese loc un scurt schimb de lovituri. Dar so]ul Alineise \nc`p`]ânase.

– Opri]i. {i eu am ceva s`-i spun doctorului Tourcat.– Las`-ne, Ramien.– Te prive[te \n egal` m`sur`, domnule Ravion.


Vocea \n mod obi[nuit voalat` [i servil` a doctorului Ramien aveaoare subit rezonan]e secrete? Sau, la urma urmei, Paul Ravion nu ]ineas` se l`mureasc` ajutat de pumni cu doctorul Tourcat, \n pofida uneievidente practici sportive? El se desprinse [i d`du \napoi, \n timp ceveterinarul, de asemenea atent, puse pe bra]ul lui Jeandieu o mân`mai mult imperativ` decât amabil`.

– L`sa]i-l s`-[i goleasc` sacul. Poate fi interesant.Doctorul Ramien \[i aranj` ochelarii [i rupse cu grij` din carnet

foaia pe care tocmai o mâzg`lise.– A[a este, doctore, las`-m` s`-mi golesc sacul. Am adunat prea

multe lucruri rele. Mai \ntâi, doctore Tourcat, s` [tii c` domnulRavion, \n acela[i timp cu plecarea dumitale, a hot`rât-o [i pe cea aso]iei mele, pentru a se putea crede c` a]i plecat \mpreun`. |n acestcaz, nu-i a[a, a[ fi avut nevoie de simpatie pentru a m` consola \n mul-tele mele \ncerc`ri. Pe cât se pare, a[a se \ngrijea de popularitatea sa.Domnul Ravion, ca prieten bun, mi-a f`cut cunoscut c` punea la dis-pozi]ia Alinei una dintre propriet`]ile sale de pe Coast` unde, \n prin-cipiu, ar fi trebuit s-o \ntâlnesc. Domnul Ravion – [i asta nu mi-a spus,am ghicit – sper` c` aceast` desp`r]ire temporar` va deveni definitiv`,spre folosul s`u. Aline [i el se \n]eleg... hm... foarte bine.

... Unul câte unul, cei prezen]i se preg`teau s` treac` prin fa]acatafalcului. Doctorul Ramien, primul, f`cu gestul de binecuvântare [iadio. Jeandieu \[i aminti c`-l dispre]uise. Acum, nu mai [tia foartebine. De fapt, acest om \l salvase. Stupefiat, pentru prima dat`, PaulRavion, recursese la amenin]`ri.

– Ce te-a apucat, Ramien? Fii atent. {i dumneata depinzi de mine.– Gre[eal`. „Crezi“ c` depind. „Crezi“ c` depindem to]i. Te \n[eli.

M` retrag din joc [i el se pr`bu[e[te. Mergi prea repede pentru pasulmeu. Ce vrei, sunt miop! Nu v`d atât de departe ca dumneata. Tocmaiam scris aici povestea am`nun]it` a planurilor dumitale, de la\nceputul \ndeplinirii [i pân` \n viitor. N-am uitat s` consemnez nicivizitele pe care le-ai f`cut lui Cloivis Roignoux, pentru a-i \nt`râta ura\mpotriva doctorului Tourcat, nici s` relatez cum, \n aceast` noapte, ailovit cu barca dumitale, \n care ne aflam so]ia mea [i cu mine, pe ceaa aceluia[i doctor Tourcat. Apoi cum, pu]in dup` aceea, tot cu Aline [icu mine, te-ai postat \n fa]a casei doctorului Tourcat pentru a trageasupra lui, atunci când se afla \n plin` lumin`, la fereastr`. Oh! desigur,


f`r` inten]ia de a-l ucide. Pentru a-l speria. Aline râdea. Ceva mai pu]indecât \n aceast` diminea]`, când i-am pretins s` semneze consemnareaacestor mici... divertismente nocturne. Ea este cea care mi-a ar`tatascunz`toarea \n care ai a[ezat pu[ca, \n lada din spatele ma[inii dumi-tale. Doctorul Tourcat va fi interesat s` se duc` s-o ia \nainte s` pleci.Cum i-am pretins Alinei s` semneze? Cred c` nu este necesar s`-]i spun.Este suficient c` a semnat. Printre altele, te anun]: r`mâne lâng` dum-neata. La ora aceasta, probabil este plecat`. Nu vreau s` [tiu unde. |nceea ce m` prive[te, \mi propun ca, ast`zi, s` vizitez toate persoaneleimportante din La Garette [i Irleau, pentru a-l reabilita pe doctorulTourcat [i pentru a le ar`ta splendoarea personajului dumitale. N-aminten]ia nici s` m` dezvinov`]esc, nici s` minimalizez partea mea \naceast` afacere. Nu m-am purtat ca un tr`d`tor. Am \notat un timp \nurma dumitale. Probabil a[ fi continuat dac`... ieri...

... Jeandieu r`sufl` adânc \n seninul de afar`. Sim]i un parfum desperan]`. France Monterault, sub voalul negru pe care-l \ndep`rta cuo mân` obosit`, \l putea gusta oare? Era singur`. Cum singur era [idoctorul Ramien. Aline \[i ]inuse cuvântul [i plecase. „Se va \ntoarce lamine, spusese so]ul sù. |n cel mult [ase luni, se va \ntoarce la mine“.Poate avea dreptate, Jeandieu nu va avea niciodat` pentru acest b`rbatprietenia [i iertarea pe care le-ar fi avut pentru un altul. Dar nu-l maiputea dispre]ui. Privirea mioap` avusese o lumin` uimitoare cânddoctorul Ramien, \ntors spre Jeandieu, explicase:

– Ieri dup`-amiaz`, am trecut s-o v`d pe fiica mea. Dormea. Amstat mult timp s-o ascult respirând. Fiica mea, respira bine. Are o mic`ven` care bate pe tâmpla stâng`.

|l m`surase din cap pân` \n picioare pe Paul Ravion, livid de furie:– Poate c` aceast` ven` mic` ce bate pe tâmpla fiicei mele este

motivul pentru care nu vei putea face din Marais din Poitou un loc deplimbare pentru o lume de snobi, domnule Paul Ravion, nici s`condamni omul care mi-a salvat fiica, la dezonoare.

... Drumul ce ducea spre cimitir era \n`l]at [i acoperit cu pietri[. Pegarduri, fluturi albi cùtau amestecul de grâne sf`râmate pe care apele\l furaser`. Poate era timp s` creasc` o nou` recolt` \naintea toamnei.F`r` \ndoial`, mai slab`, dar ca simbol al voin]ei Maraisului de a trì,\n ciuda a toate.

Doctorul Ramien exagerase pu]in presupunând c` domnul Ravion\l putea condamna la dezonoare pe doctorul Tourcat. Acesta [tia acum


c` to]i sau aproape to]i, toat` foiala de pe canalele din acea noaptefaimoas`, de cre[tere a apelor, fuseser` controla]i de agen]ii din Pontset Chaussées, plasa]i aproape peste tot. Se [tia c` min]ile erau prea\nfierbântate pentru a nu le fi team` de drame. Paul Ravion fusesev`zut \mbarcându-se cu doamna Ramien, dar f`r` doctorul Ramien.Jeandieu nu \n]elesese prea bine de ce aceasta din urm` min]ise afir-mând c` fusese prezent [i la ciocnirea de pe Grande Rigole [i apoi la\mpu[c`tura de pe Couche aux Cabanes. Poate pentru a-l face s`\n]eleag` pe Paul Ravion c` [i el va merge pân` la m`rturie mincinoas`pentru a-l demasca. Nu era sigur. Era r`nit \n amorul propriu.Tr`darea Alinei era o adev`rat` tortur`.

Se [tia de asemenea, \n locurile \nalte, c` doctorul Tourcat fusesescufundat pe Grande Rigole [i c` ie[ise de acolo singur. Fusese sem-nalat` barca pe care, la aceea[i or`, Paul Ravion o conducea foartebine \n zona ]`rmurilor. {i pu]in mai târziu, \n apropiere de Coucheaux Cabanes, o \mpu[c`tutr`. Se [tia [i c` doctorul Tourcat \ngrijisepe cineva la familia Vangeard. Ceea ce nu se [tia, era când fuseser`ridicate scândurile barajelor [i de cine; nici cum marele ClovisRoignoux se \necase. Fusese v`zut plecând de acas`, aproape \n zori.Asta era tot. Luase secretul cu el. |l \mp`r]ea doar cu Maraisul care \ileg`nase deseori trista singur`tate.

... Se terminase. Pu]in p`mânt [i câteva flori. B`trânul domnMonterault \[i g`sise odihna.

– Te \ntorci acas`, Tourcat?Doctorul Denira \mb`trânise \n dou` zile cu dou`zeci de ani.

Trecând, oamenii \l salutau ca de obicei. Tat`l micu]ei Lysiane \[i]inuse cuvântul [i f`cuse \n a[a fel \ncât veterinarul din câmpie nu-[isporise volumul de munc` pe seama doctorului Denira.

– Da. Dore[ti s` te iau cu mine?Veterinarul \[i \n`l]` capul roz, \nc` descoperit.– Mul]umesc, doctore Tourcat, dar trebuie l`sat timpul s` treac`. Nu

spun nu, cu alt` ocazie. Voi veni s` gust pu]in din excelentul dumitale porto.Se preg`ti s` se \ndep`rteze [i se r`zgândi.– De fapt... aveam aici ceva pentru dumneata.Scoase din buzunarul hainei uzate o ]eav` scurt`, neagr`, cu prima

parte de culoare ro[cat`.


– M-am gândit c` n-ai timp s` te ocupi de \nlocuirea celeilalte, a[a c` eu...Brusc, \[i puse p`l`ria, la care duse dou` degete.– Salut.Pietrele cenu[ii ale mormintelor se \nvine]ir` sub soarele slab.

Femeile, dup` ce-[i \ndepliniser` datoria fa]` de b`trânul domnMonterault, se gr`beau s` profite c` erau acolo, pentru a-[i vizitamor]ii lor. Doctorul Tourcat, vis`tor, \[i potrivi \n palm` corpul rotundal pipei nou-nou]e. |ntr-adev`r, o pip` frumoas`. Doctorul Denira carenu fuma decât ]ig`ri, alesese bine. Silueta sa care gesticula se estomp`deja pe drum. Nici prea perfect, nici prea rù. Un b`rbat... un foartesimplu [i cumsecade b`rbat supus gre[elii.

Aerul era pl`cut de respirat. France Monterault, cu voalul dat acumpe spate, \l sim]ea oare la fel? Durerea o \mb`trânise. Cumnatul sùmergea lâng` ea, mai [ters ca niciodat`. |n câteva zile, trebuia s` plececu fiica sa. Jeandieu nu se duse la ma[ina sa, parcat` acolo \nainte deceremonie, decât dup` ce ma[ina doctorului Ramien disp`ruse.

Damvix... Drumul neted pe lâng` care, invizibil, dormea Marais dinPoitou. La Garette, podul... Tata Joinaud [i fiul sù erau \n picioare peplaja-debarcader. Se \ntoarser` spre ma[ina doctorului Tourcat. Fiul\[i scoase bascul. Casa doctorului, cu ferestrele [i u[ile deschise,primea astfel soarele.

– Repede, doamn` Bette, puloverul [i cizmele mele! Doamn` Bette?Dar doamna Bette era plecat` [i ea la slujba b`trânului domn

Monterault. Jeandieu \[i d`du seama c` uitase complet s-o aduc`, a[acum \i promisese.

– Nici vorb`! m` va ierta.Arunc` aproape peste tot, din zbor, haina de culoare \nchis`, cravata,

pantofii. Tun` [i fulger`, de unul singur, \mpotriva ordinii perfecte adoamnei Bette care punea fiecare lucru acolo unde trebuia pus [ipuloverele sale sub ni[te huse unde Jeandieu n-ar fi avut, cu siguran]`,ideea s` le caute. Cu amândou` mâinile, cu degetele desf`cute, \[i\mpinse spre spate [uvi]ele de p`r prea lungi, care-i c`zuser` pe frunte.

Deja afar`, se \ntoarse, tr`gând f`r` mil` piciorul \n]epenit, cotrobìprin buzunarele hainei de culoare \nchis` [i g`si ceea ce cùta. |[i umplupipa nou` cu tutun ordinar, din cel mai curat. Ea se aprinse imediat.

„Semn bun“...Nu ajunsese \nc` la Grande Rigole [i se stinse. El râse, lovind-o

prietene[te de marginea b`rcii.


„Va ceda ea. Totul trebuie s` cedeze. {i oamenii [i lucrurile“.O barc` ce c`ra dou` vaci se \ntâlni cu cea a doctorului

Tourcat. |n spate, \n picioare, un câine adulmec` timp\ndelungat.

– Salut, doctore.– Salut.Doi copii pe o barc` u[oar`, pescuiau broa[te. |narma]i cu o

creang` de salcie [i cu o sfoar` la cap`tul c`reia era legat` o cârp`ro[ie, or`c`iau pe \ntrecute. La intrarea \n Couche des Viffours, vân-tul lini[tit aducea valuri de voci nazale: „Vom ajunge la GrandeRigole. |n lungime de [aisprezece kilometri, m`rginit de plopi deVirginia“.

Via]a revenea. Cea de ieri [i cea de mâine. P`mânturile devastate sepreg`teau s` renasc` mai bogate [i puternice din \ncercarea suferit`.Oamenii de asemenea, cine [tie? Oamenii nu aveau \n]elepciuneapasiv` a p`mânturilor r`bd`toare.

Debarcaderul de la „coliba[i“ era \nc` sub ape. Totu[i, se puteavedea deja pietri[ul prin transparen]a revenit`. Gr`dina era \nc` ob`ltoac` desfundat`. Iepurii albi nu reveniser` \n cu[tile lor. Casa aveaacel miros searb`d pe care-l l`sa tot ce ]inea de prezen]a unui mort,chiar dup` ce fusese ridicat. France Monterault veni \n u[`, la zgomo-tul b`rcii care atinse pontonul. |mbr`cat` \n negru [i plâns`, ea se\ncord`.

– Mul]umesc c` ai venit, Jeandieu.El o privea [i reg`si acele vârtejuri tulbur`toare din ochii s`i.

Buzele sale erau umflate de suspine [i obrajii livizi– France?Ea \ntinse mâna. Ridicol` ap`rare.– Este prea curând, Jeandieu.Era extrem de plin de via]`. Intensitatea privirilor sale, siguran]a de

b`rbat venit s` cear` ce era al lui, era pentru ea o lumin` prea puter-nic` pe care trebuia s-o \nfrunte la ie[irea din noaptea sa. Nu era nici\nalt`, nici puternic`, ci fragil`, nesigur` [i atât de tân`r`! Obosit` demoarte! F`cu un pas spre ea. O mil` pe care n-o cunoscuse niciodat`\i sfâ[ie inima.


– Biata mea micu]`!Ea plânse mult timp lipit` de el, cu acelea[i suspine de copil`

nefericit` pe care le avusese, la c`p`tâiul tat`lui s`u, \nc` de la primulatac. {i Jeandieu se \nsp`imânt` s-o simt` tremurând astfel lâng` el. Oleg`n`:

– Lini[te[te-te. Micu]a mea, lini[te[te-te.Buzele sale, f`r` pasiune, \ns` cu o tandre]e nesfâr[it`, care-l

aduse pe el \nsu[i la cap`tul puterilor, mângâiase cozile mai pu]in\ngrijite.

– Fii curajoas`, France.|n cele din urm`, ea putu vorbi, cu voce foarte joas`, cu puternice

convulsii dureroase ce l`sau urme \n glas [i inim`.– Nu sunt curajoas`. M` str`duiesc.– {tiu.– L-am iubit atât de mult pe tata.– Da, France.– Jeandieu... voiam s`-]i spun...– Da?– Seara trecut`, [tiam cine tr`sese asupra ta. O recunoscusem pe

sora mea, \n barc`, atunci când am ie[it de la tine.– Nu te mai gândi la asta.Ea gemu.– Nu m` pot st`pâni! L-am acuzat pe Clovis [i el era deja mort când

\l acuzam. N-aveam dreptul. Nici chiar pentru Aline.Era adev`rat c`, \nc` de la \nceput, era ru[inat` pentru o gre[eal`

care nu era a sa Vru s` se desprind` de el [i \[i ascunse fa]a r`v`[it` \nmâini. Dar bra]le lui care o strângeau nu-[i l`sar` captura.

– {i eu, France, am acuzat pe nedrept.Ea crezu c`-i poate \nfrunta privirea.– Tu?– Când barca mea s-a scufundat, o femeie a râs. Nu m-am gândit la

Aline. Eram obsedat doar de prezen]a ta, France. Când te-am g`sit,atunci când te-ai ascuns \n spatele cu[tilor, sub [ura mea, te-am acuzatiar.

Ea \[i l`s` din nou fruntea care o durea \n ad`postul cald alumerilor protectori.


– Pe mine?R`mase pu]in nemi[cat`, apoi, \ncet, f`r` ca el s-o mai re]in`, se

\ndep`rt`. Cu cele dou` palme umede, d`du spre spate [uvi]ele de p`rdesf`cute, care se udaser` de lacrimi. El pled`:

– Avusesem timp s` z`resc o pu[c` pe fundul b`rcii tale. |mispusese[i c` venise[i cu bicicleta, dar am ghicit c` nu era adev`rat. Amdedus din asta c` nu puteai fi decât tu cea care tr`sese asupra mea [ic` barca lui Joinaud, ap`rând pe nea[teptate, ]i-a tìat retragerea.

– C` eu tr`sesem asupra ta? Dar de ce?P`rea c` nu putea \n]elege aceast` idee. Totu[i, insulta o atinsese

deja. El putu s`-[i dea seama dup` \ncordarea sa. Se \ntoarse [i f`cunervos câ]iva pa[i, la \ntâmplare, cu mersul sù ciudat. Orice ar fi, vafi mereu un infirm.

– Am observat c` sunt teribil de gelos, France.– Pe cine?– Pe to]i cei care \]i sunt aproape.Ea spuse, parc` dezvinov`]indu-se, parc` oferindu-i o m`rturie:– Am \ncercat totul pentru a te interesa de mine.– Pe acest teren este un succes.T`cur`. Era pentru prima dat` când o puteau face, f`r` triste]e.

France Monterault \[i cùta sfiala [i n-o mai g`sea. Scutit` de orice cal-cul, \n afara celui pe care tocmai \l m`rturisise, lipsit` de tot farmecultinere]ii prin puterea [i sl`biciunea durerii sale, era mul]umit` c` el ovedea astfel, c` o [tie slab`, vulnerabil` [i am`rât` \n fa]a lui; c` oghicea gata s` se apropie de dragoste, timid`, cer[ind-o. Tot ceea ce,pân` atunci, \i fusese team` s`-l lase s` b`nuiasc` despre ea, ca [i cândbrusc, se debarasase de toate falsele ornamente. Fusese gelos, dincauza ei.

– Clovis Roignoux n-a fost niciodat`...– Nu era numai Clovis.{i el se voia sincer. |i datora asta. Oare nu-i spusese deja c` erau

prea orgolo[i amândoi, pentru a se supune f`r` a lupta [i a se sfâ[ia?– Nu \n]eleg.Era minunat s-o vad` nelini[tit`. Era, pentru Jenadieu Tourcat,

dovada cea mai elocvent` [i mai nemeritat`.


– France, sunt un imbecil. Am crezut c`... Paul Ravion...Ea deschise gura pentru a cùta aer. Dup` toate durerile din acele

ultime zile, trebuia oare s-o suporte [i pe aceasta? Revolta \i uscaseochii, care \[i reluar` tonurile de furtun`. Paul Ravion... |ntotdeauna,Jeandieu Tourcat o va confunda cu o alta. Voi s`-i spun`. El nu-i l`s`timp.

– France, am venit la tine. Crezi oare c` e posibil s` \mpar]inecazurile mele?

Ea \l iubea. Era dinainte \nvins`. Acceptase deja. {i trecutul [iviitorul.

– Necazurile tale? {i bucuriile tale, Jeandieu?– Ele nu pot veni decât de la tine.Adùg` cu o voce mai grav`, pe un ton care o f`cu s` se

\nfioare:– Am nevoie de tine. France. Atâta nevoie! A[a cum e[ti. Numai de

tine.– Alegerea definitiv`, Jeandieu?– Da, alegerea definitiv`, France.– A[teapt`... Trebuie s` \n]elegi, Jeandieu. Nu sunt foarte sigur` c`

voi fi mereu atât de supus`. La \nceput, am vrut s` lupt pentru a ap`raMaraisul. De fapt, nu `sta era adev`ratul motiv. Voiam s-o \mpiedic pesora mea s` se \ntoarc` aici. |mi era ru[ine cu ea. Era o gre[eal`.Moartea tat`lui meu m-a f`cut s` \n]eleg c` nu trebuie s`-]i judecifamilia. {i apoi, voiam s` te ap`r pe tine, s` te ap`r de Aline [i deceilal]i. Era \nc` o gre[eal`. Nu trebuie s` te a[ezi \n calea nim`nui.M-ai judecat gre[it. Am meritat-o. Dac` acum spun da, Jeandieu, e[tifoarte sigur c` nu vei regreta niciodat`? Sunt complet [i adesea nepri-ceput`. Eu... nu [tiu foarte bine când a \nceput „asta“, dar cred, [tiuc`... am vrut s` se \ntâmple, s` te aud spunând ceea ce tocmai mi-aispus... Am vrut, da...

El se pierdu, cu o \ncânt`toare ame]eal`, \n vârtejurile verzi [inegre [i albastre ale ochilor care se umpluser` de lacrimi. M`rturisirealui France Monterault n-o luase pe cì ocolite. Era o r`splat` nea[tep-tat` s-o g`seasc` astfel, tremur`toare [i arogant`. |ncrederea ei va fidarul cel mai de pre]. O iubea.


– E[ti frumoas`.Suspiciunea \ncord` [i mai mult tr`s`turile tulburate ale lui France

Monterault. {tia c` nu era adev`rat.– Nu.El \i zâmbi foarte blând, cum \n realitate nu zâmbise niciodat` altei

femei. Doar corpurilor \n suferin]` ce se aflau \n lupt` cu moartea.– Este un lucru pe care nu-]i voi permite niciodat` s`-l judeci \n

locul meu.Ea zâmbi. Era prea \ntristat` [i r`nit` pentru a fi credul`. Dar \i

f`cea bine s` se sprijine pe asemenea iluzii. |n mod copil`resc, ridic`pe furi[ cu dou` degete o [uvi]` sc`pat` din piept`n`tura ei r`v`[it`.Jeandieu prinse mâna alb` [i musculoas` care [tia s` mânuiasc` atât debine lopata [i pr`jina, mâna unei femei din mla[tini pe care \[i vaconsolida propria sa for]`.

– Te iubesc, France. Acum, o [tiu. {i tu m` iube[ti. De acum\nainte, suntem doi.

Intrar` \mpreun` \n casa cu mirosuri fade [i triste. Mâine, va fitimpul pentru ei, s` schimbe jur`mintele care le ardeau inimile [is`rut`rile care le ardeau buzele. Ast`zi, pur [i simplu \nv`]au s`mearg` \mpreun`, \nl`n]ui]i, \n acela[i pas. Acesta era miracolul.

Sfâr[it


giannijollys

elisabeth bontemps · – sunt gr`bit. am pu]in timp s` v` acord. }in s` v` precizez, pe de alt`...

Documents