fr. i. rainer anatomia omului. curs introductiv · embriologia – ştiinţa despre dezvoltarea...
TRANSCRIPT
1
Prof. ILIA CATERENIUC
Catedra Anatomia omului
„Anatomia este ştiinţa formei vii ”. Fr. I. Rainer
ANATOMIA OMULUI. CURS INTRODUCTIV
N.B. Informația completă o găsiți în «Catereniuc I., Lupaşcu T., Ştefaneţ M. et al.
Aparatul de susţinere şi mişcare (culegere de cursuri). Chişinău, 2011, 264
pag.»
Prof. Ilia Catereniuc
Anatomia (gr.: ἀνατομή – tăiere, incizie, secţionare),
disciplină biologică, bază a medicinii, este cea mai veche
dintre ştiinţele fundamentale ale învăţământului medical,
fără de care nu poate fi conceput studiul formei şi
structurii organismului uman în diferite perioade ale
dezvoltării sale ontogenetice atât în normă, cât şi în
patologie, având drept scop profilaxia şi tratamentul
diferitor maladii.
Prof. Ilia Catereniuc
Pe parcursul istoriei de la anatomia clasică
s-au separat câteva compartimente, care ţin
nemijlocit de aplicarea în practica medicală a
cunoştinţelor anatomice:
anatomia topografică şi chirurgia operatorie;
anatomia proiectată;
anatomia exterioară sau de relief;
anatomia plastică;
antropologia.
Prof. Ilia Catereniuc
Anatomistul confecţionează preparate ale diferitelor
organe, evidenţiind perfecţiunea construcţiei acestora.
Aceste preparate se păstrează în Muzeul Anatomic, la
dispoziţia tuturor care doresc să cunoască cu adevărat, cât
mai bine şi cât mai profund secretele disciplinei.
Sala de disecţie şi Muzeul de Anatomie sunt principalele
locuri de lucru ale studentului, care a venit la catedra de
anatomie.
Prof. Ilia Catereniuc
Anatomia este ştiinţa despre
substratul material al vieţii şi
sănătăţii.
Ca obiect de cercetare pentru
disciplină este OMUL VIU.
Anatomia are rol educativ,
deoarece prin studiul şi analiza
formei şi structurii corpului
uman, are loc o autoeducare,
apropiindu-ne de principiul lui
Socrate: “Cunoaşte-te pe tine
însuţi” (nosce te ipsum). Prof. Ilia Catereniuc
METODE DE STUDIERE:
metoda macerării – în special pentru obţinerea mostrelor de oase;
metoda examinării tridimensionale a secţiunilor la nivelul diferitor segmente
ale corpului după N.I. Pirogov, obţinute prin congelarea cadavrului;
metoda injectării organelor, canalelor excretoare, vaselor sangvine şi limfatice
cu diferiţi coloranţi;
metoda corosivă;
metoda de plastinare a organelor şi cadavrelor – injectarea lor cu substanţe
vâscoase (silicon, răşină epoxidică etc.);
metoda macromicroscopică - prepararea minuţioasă a obiectului de studiu (vase,
nervi etc.) sau colorarea pieselor totale cu albastru de metilen, reactivul Schiff etc.;
metoda impregnării cu diferite substanţe colorante (de ex. nitrat de argint,
metilen blau, fuxină, eozină etc.) - pentru evidenţierea vaselor sangvine şi nervilor;
în studierea sistemului nervos central şi periferic sunt utilizate metode
experimentale pe animale de laborator;
studiul imagistic (tomografia computerizată, imageria prin rezonanţă
magnetică, etc.);
metoda endoscopică – explorarea pe viu a diferitor organe cu ajutorul
sistemelor optice speciale: a laringelui (laringoscopia), a bronhiilor (bronhoscopia), a
stomacului (gastroscopia), a intestinului rect (rectoscopia), a vezicii urinare
(cistoscopia), a organelor cavităţii peritoneale (laparoscopia) etc. Prof. Ilia Catereniuc
Organismul viu include următoarele niveluri de organizare:
organism integru (nivel de organism);
sistem de organe (nivel de organ);
organe izolate (nivel de sistem sau aparat);
ţesuturi care alcătuiesc organele (nivel tisular);
nivelul celular şi nivelul submicroscopic (molecular).
Anatomia studiază
primele trei niveluri
de organizare – de
organism, de sistem
şi de organ.
Prof. Ilia Catereniuc
Anatomia are legături strânse cu alte discipline biologice:
embriologia – ştiinţa despre dezvoltarea embrionară a
organismelor;
anatomia comparată, care studiază structura organismului
la diferite animale;
antropologia – ştiinţa despre provenienţa omului, evoluţia
şi variabilitatea lui în cadrul speciei umane;
fiziologia – ştiinţa care studiază procesele ce au loc în
organismul viu şi funcţiile organismului şi ale părţilor
componente ale acestuia.
Sunt importante relaţiile dintre anatomie şi arta plastică.
Mulţi pictori remarcabili (Leonardo da Vinci, Michelangelo,
Tiziano, Repin, Serov etc.) au fost preocupaţi de studiul
anatomiei, au efectuat autopsii şi au lăsat urmaşilor imagini
anatomice unice. Prof. Ilia Catereniuc
Norma reprezintă una din categoriile principale ale medicinii, un
diapazon de devieri de la indicii statistici, în anumite limite, neînsoţite
de dereglări funcţionale.
Drept normă în anatomie pot fi considerate tipul constituţional, ţinuta,
forma organelor şi sistemelor de organe, precum şi variantele
anatomice, care asigură o activitate vitală optimă a organismului.
Norma anatomică se află în permanentă modificare, strâns legată de
modificările modului de trai şi a mediului ambiant.
Variaţie (varitas) este starea unui obiect, care se prezintă sub diferite
forme, în mod divers, sau poate trece de la o formă la alta.
Variantele reprezintă o manifestare a modificării unor însuşiri
morfologice şi fiziologice, apărute ca rezultat al abaterilor în
dezvoltarea organului sau a organelor ce nu depăşesc limitele normei.
Anatomia variabilităţii individuale reflectă capacitatea organismului
de a reacţiona la influenţa simultană a unui complex de excitanţi ai
mediului ambiant.
Ea determină structura cea mai raţională şi avantajoasă a
organismului, adecvată condiţiilor concrete ale mediului.
Prof. Ilia Catereniuc
Anomalie (anomalos – abatere de la normă) – este
considerată o abatere de la structura şi/sau funcţiile
specifice pentru specia biologică respectivă, ce apare ca
urmare a deficienţelor de dezvoltare embrionară.
Viciile congenitale mai pronunţate, însoţite de dereglări
funcţionale considerabile, incompatibile cu viaţa, poartă
denumirea de monstruozităţi (monstruositas), cum ar fi
acrania (absenţa craniului), acardia (absenţa inimii) etc.
Prof. Ilia Catereniuc
Noţiunile de anomalie şi atavisme deseori sunt tratate ca
sinonime.
Ultima poate fi atribuită doar acelor formaţiuni anatomice,
care sunt caracteristice strămoşilor îndepărtaţi ai omului.
Ex. de atavisme - vertebrele coccigiene suplimentare,
pilozitatea (hipertricoza) totală a corpului, sindactilia etc.
Prof. Ilia Catereniuc
VÂRSTA ŞI PERIOADELE EI
Vârsta calendaristică, măsurată astronomic (ani, luni, zile) şi vârsta
biologică, stabilită după criterii biologice.
Vârsta biologică constituie rezultanta vârstelor biologice ale diferitor
componente ale organismului (ţesuturi, organe, sisteme, umori).
Vârsta morfologică - modificările de vârstă ale structurii ţesuturilor şi
organelor.
Vârsta fiziologică sau funcţională - modificările de vârstă ale
activităţii unor organe.
În perioadele critice (A.S. Leontiuk) există un pericol sporit de
declanşare a diferitor maladii.
Mai importante pentru clinică sunt trei perioade critice:
perioada maturizării sexuale,
perioada climacterică (de la 40-45 până la 50 ani) şi
senectutea (bătrânețea).
Odată cu fiecare din aceste perioade se termină o etapă a vieţii şi
începe alta, însoţită de modificări atât somatice şi viscerale, cât şi
neuroendocrine. Prof. Ilia Catereniuc
SALTURILE DE CREŞTERE ALE ORGANISMULUI
UMAN
În dezvoltarea organismului uman se evidenţiază
trei stadii:
I – progresiv – perioada intrauterină şi postnatală
până la vârsta de 20-22 ani – creşterea corpului în
înălţime;
II – stabil – dintre 22-50 de ani – avansarea în
greutate şi creşterea stratului de ţesut
celuloadipos;
III – regresiv – 56-90 ani.
Prof. Ilia Catereniuc
Constituţia (constituţio – structură, organizare) – totalitatea
caracterelor de ordin psihic şi somatic ale unui individ,
care se exteriorizează prin particularităţi morfologice,
funcţionale, de randament, rezistenţă, precum şi prin
reacţia individului faţă de diferite influenţe nocive şi
patologice.
Prof. Ilia Catereniuc
Conform trăsăturilor morfofuncţionale şi reacţiile
generale a organismului, specifice fiecărui individ
sunt stabilite trei tipuri constituţionale:
tipul normostenic – proporţionalitate dimensională,
supleţe, reacţii de răspuns adecvate şi funcţiile
neurovegetative echilibrate;
tipul astenic – longilin, subiecţii sunt slabi, înalţi, cu membre
lungi şi subţiri, cap alungit, nas mare şi îngust, profil ascuţit,
umeri înguşti, torace lung, îngust, turtit şi unghi infrasternal
ascuţit, bazin îngust, musculatura slab dezvoltată;
tipul hiperstenic –indivizi de statură mijlocie sau mai mică,
cu perimetrul toracic mare, membre scurte, cap mare de formă
rotunjită, gât scurt şi gros, umeri largi şi drepţi, torace larg, scurt,
bombat, unghi infrasternal obtuz, abdomen şi bazin voluminos.
Prof. Ilia Catereniuc
Habitusul – prezintă aspectul exterior al unui individ după
care poate fi apreciată starea sănătăţii lui fizice şi sufleteşti,
la fel şi predispunerea la anumite maladii.
Ţinuta prezintă poziţia firească în care fiecare persoană
este obişnuită să-şi ţină corpul în stare de repaus stând,
şezând sau în timpul mersului fără o încordare esenţială a
unor grupuri separate de muşchi.
Prof. Ilia Catereniuc
TIPURILE DE ŢINUTĂ:
ţinuta cifotică, în care sunt mărite curburile cervicală şi lombară (în
normă cea cervicală nu trebuie să depăşească 2-2,5 cm, iar lordoza
lombară – 2,5-3 cm), fapt care provoacă gârbovirea întregului spate;
ţinuta redresată – toate curburile coloanei vertebrale sunt slab
pronunţate, gradul de mobilitate în articulaţiile coastelor este limitat,
ceea ce duce la micşorarea volumului cutiei toracice;
ţinuta gârbovită – este bine pronunţată lordoza cervicală, cea
lombară este redusă, capul şi umerii sunt aplecaţi şi puţin deplasaţi
anterior. Picioarele sunt semiflexate în articulaţiile genunchiului.
Această ţinută este tipică pentru perioada de senilitate;
ţinuta lordozică – este bine dezvoltată lordoza lombară, abdomenul
este ieşit anterior, muşchii abdomenului sunt slab dezvoltaţi. O astfel
de ţinută adeseori se întâlneşte la elevii claselor începătoare, însă
poate fi menţinută şi în celelalte perioade ale vieţii.
Prof. Ilia Catereniuc
Corpul uman este studiat în
poziţie verticală, cu membrele
superioare lângă trunchi şi cu
faţa palmară a mâinilor orientată
anterior (poziţia de supinaţie) –
aceasta este poziţie anatomică.
Prof. Ilia Catereniuc
Planuri și axe Planul sagital (mediosagital), trece prin axa longitudinală şi sagitală,
divizând corpul în două jumătăţi simetrice. Formaţiunile corpului mai
apropiate de acest plan, sunt situate medial, iar cele depărtate - lateral.
Toate celelalte planuri sagitale paralele planului mediosagital se
numesc planuri parasagitale.
Planul frontal trece paralel frunţii şi împarte corpul în două părţi:
anterioară/ventrală şi posterioară/dorsală.
Planul transversal (orizontal), trece prin axa sagitală şi transversală şi
este perpendicular pe planurile sagital şi frontal. El împarte corpul în
segmente superioare sau craniene şi inferioare sau caudale. De aceea
acest plan mai este numit planul metameriei corpului. Prof. Ilia Catereniuc
Nomenclatura Anatomică Internaţională indică şi descrie
componente structurale ale corpului uman.
Basel Nomina Anatomica ( BNA) acceptată în 1895.
În 1936 apare la Jena, Jenär Nomina Anatomica (JNA).
Şcoala franceză de anatomie avea terminologia sa – în
limba franceză, bogată în nume proprii.
1955 Paris – e adoptată NA internaţională unificată –
Parisiensia Nomina Anatomica, PNA.
Leningrad/Sankt-Petersburg (1970) - din NA se exclud
termenii ce ţin de embriologie şi histologie.
La Congresul X Internaţional, Tochio (1975) - modificări ale
NA internaţionale.
Schimbări esenţiale în Nomenclatura Anatomică
Internaţională au fost incluse la şedinţa Comitetului Federal
de Terminologie Anatomică (FCAT) (Stuttgart-New York,
1998). Prof. Ilia Catereniuc
ISTORICUL ANATOMIEI În istoria anatomiei se pot evidenţia două perioade.
Prima începe în antichitate cu 2500-3000 ani î.e.n.,
iar a doua – epoca Renaşterii – e considerată ca perioadă a
anatomiei moderne.
În antichitate, în mileniile 4-2 î.e.n. centrul ştiinţei şi culturii îl
constituie Egiptul antic, Babilonul antic, Palestina antică.
Începând cu secolul VIII î.e.n., în India Antică în cărţile sfinte
este descrisă metoda de disecţie a cadavrelor.
Remarcabili reprezentaţi ai medicinii din Grecia Antică au fost
Hipocrates (460-377 î.e.n.), Aristotel (384-322 î.e.n.), , Herophilos
(născut în a. 304 î.e.n.), Erasistratos etc.
Prof. Ilia Catereniuc
Claudiu Galenus (129-201 e.n.), ilustru cercetător, biolog,
medic, anatomist şi fiziolog din perioada Imperiului Roman
(Roma Antică).
Urmează o lungă perioadă – cea din Evul Mediu – în care
disecţia este complet abandonată, datorită concepţiilor
religioase din acea vreme şi a interdicţiilor pe care le exercită
biserica asupra cercetărilor din acest domeniu.
Abu-Ali Ibn Sina, cunoscut în Europa sub numele de
Avicena (aa. 980-1037).
În epoca Renaşterii – epocă de înflorire a artelor şi ştiinţelor
– anatomia înregistrează un evident progres prin lucrările lui
Leonardo da Vinci (1452-1519) şi Andreas Vesalius (1514-
1565).
Prof. Ilia Catereniuc
În secolele XV-XIX au fost realizate noi numeroase
descoperiri anatomice. În anatomie se dezvoltă cu succes o
tendinţă funcţională.
Gabrielle Fallopio (1525-1562 sau 1537-1619), Bartolomeo
Eustachio (1520-1574), L. Botallo (1530-1600), Dg. Aranzius
(1530-1589), Casparus Bauhinus (1560-1624), A. Spigelius
(1578-1625), Constantino Varoli (1543-1575), P. Mascani
(1755-1815), Marcello Malpighi (1628-1694), William Harvey
(1578-1657).
Şcoala franceză de anatomie se manifestă prin activitatea
anatomiştilor J. Riolan (1577-1657), Ambroise Pare (1510-
1590), M.F. Bichat (1771-1802), Marc-Antonio Petit, Jean Leo
Testut (1849-1925) etc.
Prof. Ilia Catereniuc
La sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX au văzut lumina
tiparului un şir de atlase/compendii de anatomie, avându-i ca
autori pe K. Toldt (1840-1920), A. Rauber (1841-1917), V.
Spalteholtz (1861-1940), G. Braus (1868-1924), A. Venninhoff
(1890-1953) etc., valoarea ştiinţifică a cărora nu şi-a pierdut
actualitatea până în zilele noastre.
Şcoala de anatomie rusă a realizat progrese mari în disciplină
şi, concomitent, în chirurgie, având ca figuri reprezentative pe
M.I. Şein (1712-1762), A.M. Şumleanskii (1748-1795), E.O.
Muhin (1766-1850), P.A. Zagorschii (1764-1846), I.V. Buialskii
(1789-1866), N.I. Pirogov (1810-1881), V.L. Gruber (1814-
1890), P.F. Lesgaft (1837-1909), V.M. Behterev (1857-1927),
B.A. Dolgo-Saburov (1900-1960), V.N. Şevkunenko (1872-
1952), G.M. Iosifov (1870-1933), G.F. Ivanov (1893-1955), D.A.
Jdanov (1908-1971), M.G. Prives, V.V. Cuprianov, M.R.
Sapin etc., care au realizat studii valoroase în domeniul
anatomiei descriptive şi celei topografice. Prof. Ilia Catereniuc
Şcoala de Anatomie din Ucraina se afirmă prin contribuţia
nemijlocită a vestiţilor specialişti în domeniu, ca V.A. Beţ (1834-
1894), V.P. Vorobiov (1876-1937), R.D. Sinelnikov, M.S.
Spirov, I.I. Bobrik, V.V. Bobin, Vl.G. Coveşnikov etc.
Şcoala de anatomie din România, dezvoltată în baza celei
franceze, s-a afirmat prin Nicolae Kretzulescu (1812-1900),
Carol Davila (1828-1884), Thoma Ionescu (1860-1926),
Ernest Juvara (1870-1933), Dimitrie Gerota (1867-1939),
Francisc I. Rainer (1874-1944), Grigore T. Popa (1892-1948),
Victor Papilian (1888-1956), Z. Iagnov (1896-1962) şi al., care
au adus contribuţii valoroase la progresul ştiinţelor morfologice
şi a învăţământului medical.
Ei au publicat lucrări anatomice în limbi de circulaţie
internaţională, prin care anatomia românească s-a manifestat
destul de repede pe plan internaţional. Prof. Ilia Catereniuc
ISTORIA CATEDREI ANATOMIA OMULUI
A USMF NICOLAE TESTEMIŢANU
Catedra Anatomia Omului a fost înfiinţată în octombrie 1945,
concomitent cu transferarea la Chişinău a Institutului de Medicină din
Kislovodsk (ultimul încorpora în rândurile sale profesori cu renume şi
studenţi ai Institutului de Medicină nr.1 din oraşul de pe râul Neva –
Leningrad/Sankt-Petersburg), în baza căruia a fost fondat Institutul de
Stat de Medicină din Chişinău, actualmente USMF Nicolae Testemiţanu.
Primul titular, fondator al catedrei (1945-1950), a fost prof., Om emerit
A.P. LAVRENTIEV (1898-1958), specialist în domeniul inervaţiei
formaţiunilor conjunctive.
Conducerea catedrei a fost preluată de către conf. univ. V.GH.
UKRAINSKII (1950-1951) preocupat de studierea tecilor sinoviale ale
mâinii.
Următorul titular, a fost prof. A.A. OTELIN (1951-1954), care a
implementat şi utilizat pe larg atât tehnica de colorare a pieselor
anatomice cu albastru de metilen (după V.P. Vorobiov) şi cea de
impregnare argentică etc. Prof. Ilia Catereniuc
În anii 1954-1956 conducerea catedrei a fost preluată de prof.,
Om emerit V.F. PARFENTIEVA, reprezentanta şcolii de chirurgie
operatorie şi anatomie topografică a prof. V.N. Şevcunenco din
Leningrad/Sanct-Petersburg, specialist în domeniul
angioarhitectonicii glandelor endocrine şi a viscerelor.
O perioadă fructuoasă de activitate a catedrei începe odată cu
desemnarea la cârma ei a prof. V. V. KUPRIANOV (1956-1959),
acad. al AŞM din URSS (F. Rusă), laureat al premiului de Stat al
URSS, preşedinte al Societăţii anatomiştilor, histologilor şi
embriologilor din URSS, redactor-şef al revistei Архив АГЭ,
specialist cu renume în domeniul microcirculaţiei.
Activitatea prolifică a catedrei a continuat şi când conducerea
acesteia a fost preluată de prof. B.Z. PERLIN (1959-1987). Sub
conducerea lui s-au realizat cercetări în stabilirea legităţilor
morfologice de inervaţie a structurilor conjunctivale şi a vaselor
sangvine. Prof. Ilia Catereniuc
În perioada 1988-2013, catedra e condusă de Dl M.
ŞTEFANEŢ, specialist în problemele inervaţiei periostului şi
cele referitoare la morfologia complexului funiculotesticular.
La iniţiativa lui este fondat muzeul Anatomia copilului, se
traduce în l. română manualul de Anatomia omului în 2 vol.,
sub redacţia acad. M.R. Sapin (1990).
În anul 1997, în cadrul catedrei sunt create două
subdiviziuni: pentru facultăţile de farmacie, stomatologie şi
medicină preventivă, condusă de prof. univ. V. ANDRIEŞ, şi
alta – pentru fac. medicină generală şi pediatrie în frunte cu
prof. univ., Om Emerit M. ŞTEFANEŢ.
Catedrele Anatomia Omului nr. 1 şi nr. 2 au fiinţat separat
din 1997, până în 2007, având sediu şi bază material-
didactică comună.
Actual funcția de șef catedră o deține dr. habilitat, prof.
univtrsitar Ilia CATERENIUC. Prof. Ilia Catereniuc