ghidul mentorului in sev
TRANSCRIPT
GHIDUL MENTORULUI ÎN
CADRUL SERVICIULUI
EUROPEAN DE VOLUNTARIAT
Introducere
Proiectul Stakeholders in Action a fost un proiect finanţat de
Comisia Europeană prin intermediul Programului Tineret în Acţiune,
Acţiunea 2. Serviciul European de Voluntariat. Proiectul s-a desfăşurat
în perioada 05.02.2009- 05.01.2011 şi a implicat un număr de 81 de
voluntari cu vârste cuprinse între 18 şi 30 ani, proveniţi din ţări
europene sau din vecinatatea acestora. Proiectul fost împărţit în 3
stagii de voluntariat, activităţile principale fiind legate de realizarea
unor documentare şi materiale cu privire la:
- cultura, obieciurile, miturile existente în comunităţile gazdă;
- identificarea în cadrul comunităţii a unor tipuri de intervenţii
care să ducă la creşterea gradului de încredere între vecini şi la nivelul
comunităţii gazdă în ansamblul său, la creşterea gradului de
comunicare între aceştia si a prevenirii/reducerii situaţiilor de natura
conflictuala;
- activităţi in cadrul scolii speciale (invatarea interculturala, a
limbii române, culturii gazdă, organizarea de seri naţionale, realizarea
de călătorii în Romania, stabilirea de contacte cu minorităţi în rândul
copiiilor, etc.).
În final activităţile au fost desfăşurate în 8 comunităţi locale din
judeţele Arad, Alba si Timiş.
Ghidul mentorului SEV este un ghid destinat organizaţiilor non-
guvernamentale şi instituţiilor interesate de Serviciul European de
Voluntariat. Am dorit să realizăm acest ghid pentru a putea împărtăşi
cateva din experienţele acumulate cu cei interesaţi.
I. Activitatea de mentorat
Activitatea mentorului în context SEV este centrată pe
următoarele 3 aspecte de bază:
Integrarea voluntarului în comunitate
În acest sens mentorul are sarcina de a facilita şi de a propune
diverse activităţi cu scopul de a ajuta voluntarul în integrarea sa în
comunitatea gazdă. Concret, mentorii pot desfăşura următoarele tipuri
de activităţi:
activităţi în aer liber (volei, fotbal, picnic, ştrand,
plimbari în parc, diverse sporturi);
diverse excursii pentru a vizita zone din apropierea
comunităţii gazdă;
prezentarea/introducerea voluntarilor în grupul lor de
prieteni, activitate care în general poate aduce satisfacţie voluntarilor
în principal datorită schimbului intercultural;
invitaţii la masa în familia mentorului sau vizite ale altor
rude;
seri distractive cum ar fi karaoke, jocuri, seri dansante,
teatru, film, filarmonică etc.
Suport personal
Un alt aspect important urmărit de catre mentor este suportul
personal. Din experienţa noastră, acest suport poate fi oferit la diferite
nivele, în principal, în funcţie de voluntar şi de relaţia care se stabileşte
între mentor şi voluntar.
Suportul personal poate fi un proces tratat aparte de catre mentor
datorită caracterului sensibil al acestuia. Aici este posibil să intervină
personalitatea voluntarului, cu aşteptările sale şi cu nevoile sale.
Tocmai de aceea, mentorul are rolul de a urmări anumiţi paşi în
oferirea suportului personal. Încă din perioada training-ului, mentorul
poate fi format astfel încat să urmarească urmatorii paşi:
la primele întâlniri, mentorul se poate concentra pe
cunoaşterea voluntarului, a culturii acestuia şi familia din care a
provenit. În cadrul acestei etape poate fi important de integrat şi un
grad de autodezvăluire suficient de echilibrat din partea mentorului
astfel încat, voluntarul să fie încrezător în cel ce urmeaza să îl
mentoreze. Tocmai de aceea este important să se lucreze cu mentori
deschişi, oneşti şi care să privească aceasta experienţă ca pe o
posibilitate de împărtaşire a valorilor şi credinţelor sale cu voluntarul.
al doilea pas realizat de mentor poate fi identificarea din
discuţii in principal, a valorilor, asteptarilor si credintelor voluntarului
mentorat cu privire la întregul proces si relaţia dintre cei doi.
al treilea pas urmat de catre mentor poate fi legat de
identificarea posibilelor probleme sau dificultăţi pe care voluntarul le
întampina. Odată identificate coordonatorul departamentului de
mentorat poate să conceapă un plan prin care să faciliteze şi să sprijine
voluntarul în dezvoltarea sa personală. Dacă voluntarul are un
temperament introvertit, caracterizat de lipsa exprimării punctului de
vedere în grup, în activităţi şi în relaţiile cu ceilalţi, soluţie pentru
ajutorarea acestuia poate fi o atenţie crescută în ceea ce îl priveşte pe
acesta. Mai exact spus este util să se ceara treptat voluntarului de
fiecare dată o părere, astfel încât încet şi cu răbdare, exprimarea
punctului său de vedere să devină una normală. În urmă acestei măsuri
pot aparea rezultate într-un timp relativ scurt, iar astfel voluntarul, plin
de resurse de altfel, poate ajunge să îşi exprime cu uşurinţă ideile şi să
aibă o contribuţie mare în activitatea grupului.
un alt pas în ceea ce priveşte suportul personal al
voluntarului poate fi sprijinirea acestuia de către mentor în stabilirea
unor obiective personale. Astfel, voluntarul ar avea posibilitatea de a-
şi urmări progresele, urmând ca la sfarşit întreaga experienţă să devină
una complexă şi benefică în dezvoltarea personală.
sfârşitul procesului de mentorat poate reprezenta
evaluarea non-formală a întregii experienţe. Voluntarul poate avea
ocazia în cadrul acestei etape să îşi revadă obiectivele propuse anterior
şi gradul de realizare al lor. Odată cu aceasta, voluntarul începe
conştientizarea procesului de învăţare, de autocunoaştere şi de
dezvoltare.
Aceşti paşi pot contribui foarte mult la dezvoltarea voluntarului,
iar experienţele dobândite pot fi transmise mai departe pentru ca pe
viitor să poata fi utilizate şi în alte proiecte dacă vor fi considerate
necesare şi importante.
Pot exista cazuri în care voluntarii nu doresc să treacă prin acest
proces, care nu sunt pregătiţi sau nu doresc să se concentreze pe
dezvoltarea lor personală din aceste puncte de vedere. În aceste cazuri,
rolul mentorului poate fi acela de a se adapta şi de a susţine voluntarul
atât cât acesta îi permite
Conştientizarea competenţelor dobândite de către
voluntar şi realizarea Youthpass-ului împreună cu voluntarul
Un ultim aspect major care ar putea fi urmărit de către mentor
este urmarirea şi conceperea împreună cu voluntarul a certificatului
YouthPass. Înca de la începutul întâlnirilor, mentorul împreună cu
voluntarul pot realiza împreună o evaluare a competentelor si
abilităţilor pe care voluntarul le deţine. Competenţele urmărite sunt în
general cele care puteau fi cuprinse în cadrul certificatului, conform
normelor stabilite iniţial. Odată realizată aceasta evaluare, mentorul
împreună cu voluntarul pot realiza o evaluare de sfârşit de stagiu în
care pot urmări progresele pe care voluntarul le poate atinge în cadrul
stagiul realizat. Din experienţa noastră, nu a existat nici un voluntar
care să nu observe cel puţin o competenţă, abilitate, din spectrul celor
8 categorii integrate in YouthPass. Aceste aspecte pot duce la
dezvoltarea şi la obţinerea unei experienţe pozitive şi plăcute pentru
voluntar. Mentorul are sarcina de a păstra legătura cu voluntarul pe tot
parcursul stagiului şi de a aborda subiecte de discuţie, referitoare la
abilităţile şi competenţele pe care le poate dobândi sau la ceea ce pot
voluntarii să înveţe.
Concluzionând, toate cele trei aspecte majore urmărite de către
mentor în relaţia sa cu voluntarul, pot avea rolul de a susţine, integra şi
ajuta voluntarul să conştientizeze progresele realizate.
II. Departamentul de mentorat
În cadrul unui proiect se poate face simţită înca de la început ca
fiind absolut necesară fondarea unui department de mentorat. Atunci
când proiectul presupune un număr mare de voluntari implicaţi în
proiect automat este necesar şi de un număr relativ mare de mentori.
Coordonatorul departamentului are ca rol principal, observarea şi
îndrumarea mentorilor în activitatea lor. De asemenea acesta este
indicat să formeze echipa de mentori înainte de a-şi începe activitatea.
Mentori pot avea contact direct cu reprezentantul
departamentului, iar pe langă întâlnirile bilunare, mentorilor le pot fi
acordate sarcini de completare a unor rapoarte de activitate lunare, în
care să fie specificate activităţile realizate în principal cu voluntarii,
problemele întâmpinate şi modalitaţi de soluţionare a acestora. În
schiţa de mai jos am prezentat în general, subiectele ce pot fi tratate de
către mentori în rapoartele de activitate.
III. Managementul mentorilor
Este de preferat ca activitatea mentorilor să fie îndeaproape
supravegheată de către coordonatorul departamentului, încă de la
început să li se ofere acestora sesiuni de pregătire în activitatea de
mentorat. Obiectivele şi subiectele tratate în decursul acestor întâlniri
ar putea să se rezume la cele ce urmează:
discuţii şi informaţii cu privire la specificul şi obiectivele
generale ale proiectului;
discuţii şi informaţii cu privire la voluntarii ce urmează a
fi distribuiţi mentorului;
identificarea tipului de personalitate şi a intereselor
mentorului în scopul de a aloca un voluntar cât mai potrivit;
explicarea activităţii de mentorat prin prisma celor 3 mari
obiective ale mentorului: integrarea în comunitate, suport personal şi
conştientizarea competenţelor dobândite ajutând astfel la realizarea
Youthpass-ului;
identificarea unor viitoare şi posibile activităţi in vederea
iniţierii acestora din partea mentorului către voluntar.
Atunci când proiectul este de dimensiuni mari poate fi utilă sau
chiar necesară implementarea unui sistem prin care să se urmărească şi
să se îndrume activitatea mentorilor într-un mod eficient şi flexibil,
totodată. În linii mari, în schiţa prezentată mai jos am încercat să
creionăm un posibil proces de observare şi îndrumare a mentorilor:
Consultarea pe activitate
Activitatea mentorilor poate fi supervizată periodic de către
coordonatorul departamentului.
Întalnirile cu mentorii
Întâlnirile cu mentorii implicaţi se pot desfăşura bilunar, scopul
acestor întâlniri fiind acela de a oferi mentorilor ocazia de a pune
întrebari persoanei suport cu privire la diversele aspecte problematice
cu care se poate confrunta în relaţia cu voluntarul. Participanţii la
aceste întâlniri pot fi toţi mentorii activi la momentul respectiv.
Obiectivul principal al acestor întâlniri poate să fie relaţionat cu
găsirea unor activităţi utile în dezvoltarea şi descoperirea voluntarilor.
De asemenea, un obiectiv secundar al acestor întâlniri poate fi
reprezentat de schimbul de experienţă între mentori în limitele
confidenţialităţii necesare pentru situaţiile specifice.
IV. Riscuri asociate activităţii de mentorat
În cadrul unui proiect, pot fi întâmpinate riscuri şi situaţii dificile
asociate activităţii de mentorat:
Voluntarul refuza activitatea de mentorat. Principala
masură ce poate fi adoptată în aceste cazuri este asigurarea că,
motivele acestuia nu sunt corelate cu o incompatibilitate între mentor
şi voluntar. Fiind asiguraţi că nu există nicio problemă cu mentorul
propus pentru voluntari, se poate acceptat decizia acestuia de a nu
beneficia de serviciile mentorului. Totuşi pentru a fi siguri că
voluntarul poate beneficia de sprijin, se poate oferi suport din partea
unui mentor suplimentar, suport care poate fi acceptat de către
voluntar de fiecare dată când acesta are nevoie. Poate fi vorba despre o
persoană suport din partea echipei de implementare.
Numărul întâlnirilor propuse şi stabilite de organizaţia
gazdă să nu corespundă cu nevoile reale ale voluntarului. În mod
normal, credem că voluntarul ar fi bine să petreacă împreună cu
mentorul cel puţin 4 ore pe săptămână. Pot exista voluntari care nu
consideră a fi necesar să aiba întâlniri săptămânale cu mentorul lor şi
atunci, este importantă adaptarea în funcţie de situaţie în aşa fel încât
voluntarul să primească sprijin de fiecare data când acesta are o
nevoie. Concret, se poate ajunge la un acord între mentor şi voluntar că
de fiecare dată când voluntarul are o problemă şi are nevoie de ajutor
în soluţionarea acesteia sa nu ezite sa-şi contacteze mentorul şi a-i cere
ajutorul.
Alegerea unui mentor nepotrivit pentru voluntar şi vice-
versa. De exemplu, pot exista cazuri în care un mentor de sex feminin
să aleagă să mentoreze voluntari doar de sex feminine, chiar dacă
acesta ar avea o experienţă ridicată în activitatea de mentorat, iar
motivul acestui lucru poate fi datorat de numărul mai mare de activităţi
pe care le poate realiza împreună cu voluntarii. Acest caz poate apărea
în special din pricina nepotrivirii intereselor voluntarilor cu ale
mentorilor. Această situaţie poate fi gestionată prin discuţii libere şi
deschise cu ambele părţi. Deşi voluntarii pot fi mulţumiţi de mentorul
alocat, se poate considera ca fiind mai benefic în primul rând pentru
voluntar întrucât acesta să beneficieze de serviciile unui alt mentor.
Adaptarea mentorilor în funcţie de valorile şi cultura pe
care le deţine voluntarul. Când aducem în discuţie acest aspect ne
referim la situaţii concrete, unde pot interveni diferenţe în modul de
gândire sau în comportament. Aceste diferenţe sunt bineînţeles
resimiţite pe mai multe paliere şi pot fi diferite de la caz la caz. De
exemplu, în Georgia, femeia este pusă pe o scară inferioară bărbatului
astfel că poate fi dificil să existe mentori de sex feminin pentru
voluntari de sex masculin. Motivul principal poate fi legat de
dificultatea voluntarului de a accepta un sfat din partea unei persoane
de sex feminin. Pentru a nu se ivi dificultăţi si a nu disturba procesul
de dezvoltare şi integrare al voluntarului, una din soluţii este luarea în
considerare a acestor aspecte delicate şi oferirea unor servicii de
mentorat voluntarilor din partea unor persoane de sex masculin. Astfel,
se pot întâmpina şi elimina riscurile asociate ce pot apărea din cauza
unei nepotriviri între mentor şi voluntar.
V. Relaţia mentor-voluntar
Când vorbim de relaţia de mentor - voluntar aducem în discuţie
următoarele valori pe care trebuie sa existe între aceştia:
Încredere
Confidenţialitate – se poate spune că este un subiect
destul de delicat datorită faptului că este important să fie stabilite
anumite limite cu privire la confidenţialitate. Este important ca
mentorul să păstreze confidenţialitatea până când este convins că
informaţiile pe care le deţine nu periclitează viaţa sau imaginea
voluntarului. Bineînţeles că acest contract psihologic trebuie realizat
încă de la începutul colaborarii dintre cei doi, astfel încât, voluntarul să
cunoască de la început importanţa confidenţialităţii.
Respect – este vorba despre respectul vis - a vis de
persoana, respectul cu privire la diferenţele de cultură dintre cei doi,
personalitate, caracter etc.
Onestitate
Profesionalism şi competenţă – acestea se referă strict la
mentorii care pot fi nevoiţi să adopte un comportament anume faţă de
voluntar astfel încât să transmită aceste valori.
Păstrarea relaţiei mentor - voluntar în linii strict
profesionale şi interzicerea unei relaţii amoroase între cei doi.
VI. Metode de lucru folosite de către mentori cu
voluntarii EVS.
Aşa cum am precizat şi în secţiunile anterioare, mentorul atinge
în relaţia cu voluntarul trei paliere principale: urmărirea dezvoltării
abilităţilor şi competenţelor dobândite, integrarea în comunitate şi
suport personal. În ceea ce priveşte capacitatea mentorului de a oferi
suport personal este foarte important ca mentorul să fie pregătit şi
înzestrat cu cât mai multe unelte astfel încât rezultatele să fie cele
scontate.
Metodele ce urmează a fi prezentate pot fi folosite de către
mentori cu scopul de a găsi o cale de comunicare cu voluntarul cât mai
potrivită, eficientă şi care să ducă la o cunoaştere mai bună a
voluntarului de către mentor.
Metode folosite în cunoaşterea voluntarului de catre mentor.
Calibrare
Calibrarea reprezintă abilitatea de a identifica şi interpreta
informaţiile pe care voluntarul le furnizează în momentul discuţiei cu
mentorul. Aceste informaţii sunt transmise atât pe cale verbală cât şi
non-verbală. Deşi nu reprezintă o noutate, importanţa majoră o deţine
limbajul non-verbal. Există teorii care susţin ideea conform căreia
pentru o comunicare mai bună cu persoana din faţa noastră 55%
contează limbajul non-verbal, 38% contează tonalitatea vocii iar
cuvintele doar 7%.
Scopul calibrării este acela de a percepe conştient transformările
vizibile din exterior care însoţesc stările interioare. Aceste transformări
pot fi vizibile la nivelul feţei prin coloraţia pielii, la nivelul tonalităţii
prin tonul vocii, la nivelul posturii. Calibrarea este eficientă pentru
verificarea ipotezelor pe care mentorul le poate avea la un moment dat.
De ce este necesară calibrarea? Avantaje:
- Mentorul începe să cunoască voluntarul foarte bine
- Mentorul poate sa ajungă la un nivel de empatie suficient
de ridicat astfel încat în relaţia dintre cei doi se poate începe
construirea unei zone de confort şi de încredere.
- Informaţiile pe care mentorul le primeşte provin aproape
în totalitate din sfera non-verbalului astfel că acestea pot reflecta
voluntarul în autenticitatea sa.
- Pe baza calibrării, mentorul poate să stabiliească şi să îşi
consolideze raportul în care se angajează cu voluntarul.
Care sunt riscurile aferente calibrării?
- În cazul în care mentorul nu este pregătit să folosească
aceasta metodă de cunoaştere a celuilalt pot apărea interpretări
personale şi subiectivism;
- În cazul în care mentorul nu este suficient de pregătit, nu
poate percepe toate informaţiile furnizate de voluntar.
- Dacă mentorul nu utilizează această metodă ţinând cont
de voluntar, poate fi perceput drept intruziv şi apăsător, astfel că
voluntarul poate să îşi acceseze mecanisme de apărare care vor duce la
crearea unui blocaj în comunicare.
Concluzia ce se poate trage din avantajele şi riscurile acestei
metode este faptul că fiecare mentor trebuie să o folosească cu
prudenţă, responsabilitate, respect şi implicare de fiecare dată când are
nevoie. Fiind o metodă non-verbală este important ca mentorul să ţină
cont la randul său de mesajele non-verbale pe care le transmite în
momentul folosirii.
Exerciţiu realizat de mentori pentru îmbunătăţirea folosirii
metodei:
Recomandăm ca acest exerciţiu să se realizeze în întâlnirile
mentorilor deoarece poate aduce un plus de valoare atunci când este
realizat cu mai multe persoane. Exemplul oferit în cele ce urmează este
conceput pentru un grup de minim 3 până la 5 persoane.
Demonstraţie cu două persoane, A şi B. Se creează două stări
diferite prin următoarele indicaţii: ,, gândiţi-vă la o persoană, pe care o
îndrăgiţi! şi ,, Gândiţi-vă la o persoană pe care nu o îndrăgiţi!,,.
Mentorii observatori vor înregistra modificările care corespund
celor două stări diferite.
Apoi se adresează întrebari de genul. ,,Care dinre cele două
persoane este mai înalt, are părul mai deschis…,, pe care persoanele A
şi B trebuie să le răspundă în interior.
Mentorii primesc sarcina de comparare a semnalelor exterioare
cu stările interioare calibrate anterior şi astfel să găsească răspunsul la
întrebările adresate.
Evaluare în plen:
Este importantă calibrarea individuală a fiecărei persoane. În
timpul acestui exerciţiu e bine să se urmărească doar unitaţi mici (spre
exemplu, mimica feţei, culoarea, postura).
Întrebarea pentru evaluare: Care au fost diferenţele pe care le-aţi
sesizat între cele două stări? Ce semnale a-ţi descoperit? Cât de repede
a-ţi schimbat sentimentele.
Stocarea informaţiilor
Pentru identificarea unei probleme este important ca mentorul să
încerce să descopere sursa acesteia. De aceea stocarea informaţiilor
este primul pas în identificarea hărţii mentale pe care voluntarul o
foloseşte. Stocarea informaţiilor reprezintă modalitatea prin care
persoanele îşi reprezintă mediul exterior dar şi modalitatea prin care le
stochează pentru a le putea folosi atunci când este nevoie. Stocarea
informaţiilor poate reprezenta un indicator al calibrării.
În general stocarea informaţiilor se face prin sistemele de
reprezentare. Acestea sunt vizual, kinestezic si auditiv.
Este important ca avand voluntarul în faţă, mentorul să poată
identifica aceste sisteme de reprezentare folosite de către voluntar. În
cele ce urmează a fi prezentat modelul mişcărilor ocular, model pe
care mentorii îl pot folosi în identificarea stării interioare a
voluntarului:
Vizual construit Vizual amintit
Auditiv construit Auditiv amintit
Kinestezic Dialog interior
Fig.1. Modelul mişcărilor oculare
Vizual construit- mentorul poate sesiza zona de vizual construit
atunci când voluntarul are mişcări oculare spre dreapta- sus.
Interpretarea calitativă pe care mentorul o poate face cu privire la
aceasta poziţie este faptul că în acel moment este foarte posibil ca
voluntarul să vizualizeze ceea ce doreşte să creeze în acel moment ca
şi informaţie. Aşadar, în acel moment, voluntarul poate să transmită
informaţii pe care nu le deţine, nu le-a vazut însă creează o imagine
vizuală.
Vizual amintit- mentorul poate sesiza zona de vizual amintit
atunci când voluntarul are mişcări oculare spre stânga sus. Vizualul
amintit se caracterizează prin imagini deja cunoscute şi stocate în
memoria vizuală. Spre exemplu atunci când voluntarul descrie
mentorului casa sau oraşul de unde provine este foarte posibil ca
mentorul să observe acele mişcări spre stânga care transmit încercarea
voluntarului de a-şi folosi informaţiile deja stocate pentru a-şi
transmite informaţia.
Auditiv construit- sistemul auditiv se poate observa la nivelul de
mijloc în direcţiile dreapta-stânga. Mentorul poate sesiza zona de
auditiv construit atunci cand voluntarul are mişcări oculare în zona de
mijloc cu direcţie spre dreapta. Atunci când voluntarul este pe auditiv
construit înseamnă că aude sunete, cuvinte pe care nu le-a mai auzit în
realitate.
Auditiv amintit- mentorul poate sesiza zona de auditiv amintit
atunci când mişcările oculare ale voluntarului sunt în direcţia stângă.
Semnificaţia acestei zonei este amintirea unor sunete, spre exemplu
vocea persoanei despre care vorbeşte sau care i-a transmis o anumită
informaţie.
Kinestezic- mentorul poate sesiza o reprezentare sau stocare
kinestezică atunci când voluntarul are mişcări ocular înspre dreapta
jos. Atunci mentorul ştie că voluntarul din faţa sa se poate afla într-o
stare, poate trăi o anumită emoţie, astfel mentorul poate descifra
semnificaţia unui cuvânt, amintire sau emoţie pe care voluntarul le
exprimă.
Dialog interior- atunci când volutnarul are mişcări oculare înspre
stânga - jos, acesta se află în dialog interior. Când voluntarul este în
dialog interior mentorul poate şti că voluntarul vorbeşte cu el însuşi
prin cuvinte, propoziţii.
Fiecare voluntar în parte îşi reprezintă informaţiile din jur sub
forma sa proprie. Conform informaţiilor prezentate mai sus, mentorul
se poate afla în faţa unui voluntar cu un sistem de reprezentare
predominant auditiv, vizual sau kinestezic. Voluntarii care îşi folosesc
cu predominanţă sistemul auditiv pot fi înteleşi ca fiind aceeia care au
nevoie sa audă, care pentru a învaţa ceva au nevoie de o persoana care
să le transmită informaţia prin aceasta cale auditivă, vocală. Sunt
persoane asupra cărora tonul sau o frază poate avea un efect maxim.
Pentru mentorii care interactionează cu astfel de voluntari este
recomandat să se axeze pe discuţii, pe activităţi care să cuprindă acestă
sferă a auditivului.
Voluntarii vizuali, sunt acei voluntari care pentru a învaţa,
pentru a înţelege au nevoie să vadă, au nevoie de un suport vizual. În
aceste cazuri este recomandat mentorilor să folosească cât mai multe
imagini, desene, în activităţile libere pot vizita muzee, pot viziona
filme, în general activităţi care intră în sfera vizualului.
Voluntarii kinestezici, sunt acei voluntari care stochează
informaţia prin filtrul simţirii. Sunt persoane care pentru a învaţa mai
bine au nevoie de experienţa directă, nu este suficient să li se arate sau
să li se spună ci au nevoie să facă activităţi. Este necesar ca mentorul
odată ce a identificat acest mod de stocare să ţină cont în oferirea
suportului personal de alegerea activităţilor desfăşurate de catre cei
doi.
Avantajele modelului mişcărilor oculare.
- Este foarte uşor pentru mentor să identifice sistemul de
reprezentare
- Nu este intruziv
- Conduce mentorul la o cunoaştere mai profundă a
voluntarului
- Oferă mentorului o informaţie suplimentară folositoare în
rezolvarea unor posibile conflicte
Riscuri asociate acestei metode de cunoastere a voluntarului:
- Mentorul poate să interpreteze greşit atunci când
mişcările oculare sunt foarte rapide
- Poate duce mentorul la pierderea imaginii de ansamblu,
acesta fiind prea concentrat să urmărească ochii voluntarului.
Exerciţiul care poate fi folosit de către mentorii pentru a ajunge
la utilizarea metodei cât mai bine este următorul:
În grupe sau individual, mentorilor li se adresează diferite
întrebări din diferite canale senzoriale:
Vizual: Care este locul preferat de tine din oraşul tău natal?
(amintit) Cum ar arăta prietena ta cu o bluză albă (contruit)?
Auditiv: Cum sună vocea profesorului tău preferat? (amintit)
Cum ar suna o sesiune de introducere în stagiu pentru tine? (construit)
Dialog interior: Cum este când te lauzi/critici?
Kinestezic: Cum este când atingi o floare?
Ceilalti mentori pot să participe ca şi observatori şi să noteze
toate verbele care exprimă canalele senzoriale.
În ceea ce priveşte calibrarea întregului corp ţinând cont de
aceleaşi sisteme de reprezentare, se pot regăsi mai
jos elementele prin care mentorul poate identifica
sistemul de reprezentare.
Vizual: mână ridicată în sus
vizual Ochii în sus
Culoarea pielii palidă
Respiraţie rapidă, înaltă
AuditivPuls slab
Voce înaltă
Vorbire rapidă
kinestezic
Auditiv: Atingerea urechii
Mâinile înainte şi înapoi
Respiraţie regulată
Ritm egal/melodios al vocii
Transpiră mai mult
Kinestezic,: Mâinile din jos de talie
Greutate pe piciorul drept
Degetele se mişcă
Se înclină spre dreapta
Ochii/capul spre dreapta jos
Transpiră
Respiraţie joasă, liniştită
Voce joasă, înceată, moale
Obrajii relaxaţi
Dialog interior:
Mâna se mişcă din jos de talie
Voce puternică
Degetele se mişcă
Ochii şi capul în stanga jos
Pentru oferirea unui număr ridicat de exemple, în tabelul următor
sunt prezentate exemple de sisteme de reprezentare regăsite în
limbajul verbal.
Vizual
Am o imagine clară A avea privire de ansamblu
Văd negru- mi-e limpede Îmi iei perspectiv
A privi în miezul lucrurilor A face vizibil
O abordare cu perspectivă A avea privire de vultur
Ochi învineţit- orbit A învălui
A trece cu vederea A fugi cât vezi cu ochii
Ochi pentru ochi
Auditiv
A surzi Mi-a ajuns la ureche
A se face surd Ritm
Melodie Tact- mi-am ieşit din tact
Armonie/ a armoniza Ton- Sunt în ton cu lumea
Tare/încet Voce
Linişte/ volum Vocea interioară
Dezacord Efect rasunător
Incarcare fonica Mi-am inchis urechile
Nu mai pot sa aud asta Cine de parinti n-ascultă
Kinestezic
A împovara A prelua
A simţi A iubi
A gadila Durere
A atinge A îmbrăţişa
Înfrigurat A mişca
Căldură A apuca
A ridica A ţine
Sentiment/senzaţie A apuca
Metode folosite de către mentor împreună cu voluntarul
pentru sprijinirea voluntarului în dezvoltarea sa personală.
Stabilirea obiectivelor
Aşa cum s-a amintit într-un capitol anterior, mentorul împreună
cu voluntarul stabilesc încă de la început obiectivele personale pe care
voluntarul şi le stabileşte. Una dintre metodele prin care acestea se
stabilesc va fi prezentată în cele ce urmează. În principal mentorul
conduce voluntarul într-o calatorie de descoperire a dorinţelor şi
necesităţilor voluntarului prin intermediul unei structuri bazată pe
întrebari şi aspect care ajută voluntarul să îşi clarifice ceea ce îşi
doreşte să facă.
Înainte ca voluntarul să îşi stabilească obiectivele este important
ca mentorul să identifice împreună cu acestă problemă pe care acesta
le are. Scopul mentorului este să ajute voluntarul să transforme
problemele în obiective. Voluntarului i se prezintă următorul tabel care
are scopul de a ajuta la clarificarea diferenţei dintre orientarea spre
problemă sau orientarea spre soluţie. În funcţie de modalitatea
voluntarului de a gestiona o situaţie mai dificilă, acesta poate să
recunoască ca şi strategie personală ca fiind benefică orientarea spre
probleme sau spre soluţii.
Următoarea metodă folosită de mentor în identificarea şi
stabilirea obiectivelor folosite este transformarea problemelor în
obiective. Pentru a ajuta voluntarul şi a-i oferii un suport vizual este
bine ca mentorul să ţină cont de următorii paşi:
1. Cereţi voluntarilor să scrie lista problemelor. Au sarcina
de a nota câteva problemele care ei consideră că le vor întâmpina. Spre
exemplu, posibilele probleme despre care ei cred că îi vor împiedica să
aibă un stagiu EVS de success. După realizarea acestui pas, mentorul
cere voluntarului să facă un tabel ca cel prezentat mai jos în care să
transforme aşa cum crede de cuviinţă toate problemele în scopuri.
Ex:
Problemă Scop corespunzator
Nerespectarea termenelor Îmbunătăţirea organizării în
activitatea desfăşurată
Ex tabel stabilire obiective
În urma stabilirii listei de obiective- scopuri deja evidenţiate,
mentorul cere voluntarului să îl aleagă pe cel mai important pentru
voluntar din momentul prezent. Odată ales, voluntarul poate să înceapă
să analizeze beneficiile şi câştigurile pe care le are în urma atingerii
acestuia.
Definirea obiectivului reprezintă ultimul pas. Este important ca
mentorul să prezinte voluntarul caracteristicile unui obiectiv formulat
corect dar şi analiza acestuia. Un obiectiv formulat corect este pozitiv,
încadrat în timp şi în propriul control. Pentru a formula un obiectiv
corect voluntarul are nevoie să completeze harta obiectivului propus.
Această hartă este prezentată în cele ce urmează:
Metaprogramul
Conceptul de metaprogram se regăseşte în programarea
neurolingvistică. Programarea neurolingvistică reprezintă explorarea,
descoperirea modului în care care comunicăm, gândim şi producem
schimbări. Acest tip de explorare are ca rezultat creşterea abilităţilor
de comunicare, a încrederii, a motivaţiei şi a nivelului personal de
succes.
Metaprogramul reprezintă un nivel de programare mentală care
determină cum sunt clasificate, orientate şi divizate experienţele pe
care le deţine voluntarul şi nu numai. Metaprogramul defineşte
abordarea generală pe care voluntarul o are cu privire la un aspect
particular şi nu la procesul de gândire în detaliu. Pentru că mentorul să
înteleagă mai bine problema cu care voluntarul se confruntă este
necesar ca acesta să analizeze toţi indicatorii, toate particularităţile
existente în problema respectivă. Astfel, în urma identificării tuturor
indicatorilor existenţi, mentorul poate să găsească ulterior piesa care
lipseşte sau care trebuie orientată în aşa fel încât voluntarul
conştientizează şi descoperă rezolvarea problemei sale.
În continuare vor fi prezentaţi acei indicatori pe care mentorul
trebuie să îi urmărească în muncă cu voluntarul.
Metaprogramul este o metodă pe care mentorul o poate folosi
atunci când voluntarul se confruntă cu o problema specifică, şi cere
ajutorul mentorului pentru îmbunătăţirea situaţiei.
Este recomandat ca informaţiile prezentate mai jos să fie folosite
cu responsabilitate, profesionalism şi respect faţă de voluntar. Este
deosebit de important ca inainte de a lucra în mod direct cu voluntarul,
mentorii să exerseze, înveţe şi să găsească informaţii suplimentare
celor oferite deja pentru a scadea riscul unei erori produse de
subiectivism, interpretare greşită sau lipsa de informaţii.
Indicator Tipul indicatorului N Descrierea generală/ Întrebari
ajutătoare
Resurse Reprezintă acel loc, activitate,
obicei care ajută voluntarul să se
regăsească, să îşi adune puterile.
Ex. De unde îţi iei putere?
Ce îţi place să faci pentru tine
personal?
Comparaţii Se îndreaptă spre/
Fuge de
Match/mismatch
Reprezintă modalitatea
voluntarului de a aborda o
problemă. Poate sa fie o persoană
care se îndreaptă spre rezolvarea
unei probleme sau încearcă să se
îndepărteze de aceasta.
Ex: Vrei să te îndrepţi spre
sănătate, siguranţă, etc?
Vrei să scapi de boală,
nesiguranţă?
Reprezintă capacitatea
voluntarului de a se axa pe părţile
pozitive care există deja sau vede
ceea ce nu are.
Ex. Priveşti mai degrabă ce există
pozitiv în problema ta?
Sau priveşti mai degrabă ce
lipseşte negativ?
Convingeri Se referă la concepţia,
convingerea pe care voluntarul o
are despre problema sa. Prin
întrebari mentorul poate
descoperi alte convingeri
nesănătoase care să conducă la
întărirea convingerii din
problemă.
Ex: Ce este pentru tine
siguranţa?
Ce crezi despre viaţa ta?
Cele 5 roluri Particular (nu este
menţionat)
Profesional
Conform teoriei lui Milton,
fiecare individ joacă 5 roluri
principale în viaţă: individ.
Ierarhie, mediu, bărbat/femeie,
Joc. Trăirea fiecărui rol duc la
îmbogăţirea vieţii individului şi
oferă echilibru. În cazul
problemei pe care voluntarul o
are este important ca mentorul
să identifice cum anume se
raportează voluntarul la rolul
respectiv.
Responsabilitate
proprie/determi-
nare din afară
Verbe modale Verbele modale sunt urmărite de
mentor pentru a identifica tipul
de motivaţie pe care voluntarul
îl are în rezolvarea problemei.
Ex: Posibilitate (voluntarul
foloseşte verbe de genul a putea,
a avea voie, a vrea) din voinţa
proprie
Necesitate (voluntarul foloseşte
verbe de genul a trebui, nu am
voie, nu pot) determinat de
factori externi
Feedback
Certitudine
Referinţă
Reprezintă modalitatea prin care
voluntarul îşi ia feedback-ul
atunci când are nevoie.
Ex: Cum şti că ai atins un
obiectiv?
Intern: Nu se raportează la
evenimentele exterioare
Extern: alţii spun că aşa este
Referinţa proprie: ştiu şi simt eu
însumi
Referinţa straină: alţii trebuie să
spună că e bine
VAKOG Sistemele de
reprezentare:
Vizual, Auditiv,
Kinestezic, Olfactiv
şi Gustativ
Mentorul trebuie să fie atent la
limbajul non-verbal pentru a
identifica prin ce canal
voluntarul îşi reprezintă cel mai
bine mediul înconjurător. Se
poate folosi şi modelul
mişcărilor oculare.
Motivaţie
Pozitivă
Negativă
În acest context se referă la
modalitatea voluntarului de a
începe ceva, poate să fie în sens
pozitiv sau în sens negativ.
Ex: pozitivă- începi cu bucurie şi
elan?
Negativă: trebuie să îţi meargă
foarte rău înainte de a te apuca de
treabă.
Rezolvarea de
probleme
Asociat
Disociat
Mentorul identifica din
modalitatea de raportare a
voluntarului la problemă dacă se
asociază sau vorbeşte detaşat.
Ex: Ce faci atunci când ceva nu
funcţionează:
Asociat: în timp ce voluntarul
povesteşte în mijlocul problemei
Disociat: povesteşte despre
problemă
Chunking
Cadru mare
Modalitatea voluntarului de a se
axa pe detalii, modalitatea de a
începe rezolvarea unei probleme.
Ex: Ce faci atunci când ceva nu
funcţionează?
Mai întâi povesteşte despre
stuaţia generală şi apoi
amănuntele
Mai întai oferă detalii după care
imaginea generală, de ansamblu.
Ierarhie
Interese pentru sine
Interese pentru alţii
Din ceea ce voluntarul
povesteşte, mentorul poate
observa ce este important pentru
voluntar şi ordinea importanţei.
Ex: Povesteste despre o vacanţă
frumoasă pe care ai avut-o.
Mentorul urmăreşte firul
povestirii voluntarului şi ce
anume este important ţinând cont
de: locuri, persoane, activităţi,
informaţii
Timpul
Linia timpului:
In time
Between time
Through time
Este important ca mentorul să
observe cum anume voluntarul îşi
încadrează în timp problema.
Ex:
In time: voluntarul este asociat în
prezent cu ceea ce se întâmplă
Between time- compară mereu,
este bun observator, are privire de
ansamblu
Through time- este în prezent dar
poate ţine cont de trecut şi de
viitor. Este bun planificator, ia cu
greu o decizie.
Bibliografie
1. Andreas Steve, Faulker Charles, (2007). Nlp şi succesul.
Editura Curtea Veche;
2. Bandler Richard, (2006). Vremea pentru schimbare.
Editura Excalibur;
3. Diltz, Roberts (2005). Schimbarea sistemului de crezuri
prin Programare Neurolingvistica;
4. Diltz, Roberts (2004). Bazele programării
neurolingvistice.
Proiectul „Stakeholders in Action” este un proiect de voluntariat european
realizat de către Asociaţia Millennium Center Arad împreună cu alte 39 organizaţii
şi 81 de voluntari din 13 state din Europa şi vecinătate.
Proiectul este finanţat de Comisia Europeană prin intermediul Programului
Tineret in Acţiune, Acţiunea 2 – Serviciul European de Voluntariat. Conţinutul
acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Prezenta comunicare nu angajează decât pe autorul acesteia, Comisia Europeană sau
ANPCDEFP nefiind responsabile de posibilă utilizare a informaţiilor conţinute în
acest material.
Asociaţia Millennium Center
Strada Unirii numărul 5, etaj 2, apartament 4
310123 Arad, România. Tel./fax: 0357 408 524
E-mail: [email protected]
Web: www.centrulmillennium.ro
- - -
Continutul acestui material reflecta doar opinia autorului.
Toate drepturile asupra prezentului material aparţin Asociatiei Millennium Center.
Reproducerea integrală sau parţială a textelor, imaginilor sau conținutului acestuia sub
orice formă este posibilă numai cu acordul prealabil al Asociatiei Millennium Center. Vă
rugăm sa ne contactaţi pentru acest acord scris la următoarea adresă de e-mail:
Copyright 2009 - 2011 © Millennium Center.