~maria ciornei_ „pelasgii – valahi învesniciti în mitul blajinilor“ « dacologica

Mitul Blajinilor a interesat în mare măsură pe cercetătorii consacraţi, fie ei mitologi, istorici sau jurnalişti careau scris conjunctural despre acest subiect. Motivele acestui interes ţin de faptul că această sărbătoare ablajinilor este o permanenţă, venită din timpuri imemoriale, care n-a pierdut nimic din importanţa datinilorpracticate şi astăzi in mai toate regiunile României, şi în unele spaţii din sudul Dunării.

Deşi legat de un cult funerar, mitul blajinilor se deosebeşte radical de celelate comemorări dedicate celordispăruţi.

Avem în vedere pomenirea morţilor din familie, făcută după regulile creştine la 3, 9, 40 de zile, la un, an saula 7, când biserica invocă, prin rugăciuni specifice, divinitatea în sprijinul celor plecaţi, pentru a putea să-şigăsească nemurirea sufletului în raiul ceresc.

Există de asemenea şi datinele legate de Moşii de Iarnă sau de Vară care se identifică, nu numaidecât cu ceidispăruţi recent, mai tineri sau mai vârstnici, ci mai ales cu strămoşii, cei care ne sunt înaintaşi din familie saudin neam, dar care nu au în vedere şi pe cei de dinainte de creştinism, pe cei aşa-zis păgâni.

Comparând datinile ce interesează blajinii, invocaţi o singură dată pe an, anume la sărbătoatea numită PaşteleBlajinilor, pe care biserica creştină nu-l recunoaşte, el intrând în Calendarul sărbătorilor populare, vom găsitradiţii deosebite, foarte bine conservate, vii, practicate fără întrerupere de zeci de milenii.

Paştele Blajinilor sau al Rohmanilor se serbează în cele mai multe locuri imediat după Săptămâna Luminată,după Duminica Tomii, si se mai numeşte în unele locuri Săptămâna Neagră, Sau a Negrelor, pentru căsăptămâna începe cu Lunea morţilor, când se mănâncă pască şi slănină sfinţită de la Paşti, crezându-se căastfel oamenii vor fi feriţi de orice primejdii de peste an, dacă se-nfruptă întro zi de post.

Evident este în aceaste manifestări influenţa creştină, care în miezul lor esenţial sunt mult mai vechi, şi sereferă la un timp, fără timp, mitic. Cine sunt blajinii în percepţia poporului ne arată credinţele lui, despe ei.

In toate informaţiile venite de la martori, ori de la cărturarii ce s-au ocupat de studierea lor, se remarcă niştetrăsături comune esenţiale. Sunt locuitori subpământeni, de la Ostroavele Albe, care se află în apropierea ApeiSâmbetei, a apei primordiale, cosmologice, ce înconjoară de câteva ori pământul, şi se scurge în iad.

Aceştia sunt oameni mici, vii, goi, care trăiesc intrun climat veşnic cald, in Insula Fericirilor, cum spuneMircea Eliade. Spaţiul lor existenţial se află de asemenea la hotarele dintre cele două tărâmuri, cel pământesc

~Maria Ciornei: „Pelasgii – valahi înveşniciţi în mitul Blajinilor“ « DA... http://studiidacologice.com/studii-si-cercetari/maria-ciornei-„pelasgii-–-...

1 of 22 02.05.2011 14:19

şi Celălat Tărâm.

Aceşti Blajini sunt consideraţi de pământeni sfinţi, puri, care trăiesc în asceză, postesc mereu şi se roagăpentru toată omenirea, având grijă ca s-o cureţe de păcate, pe care le dau, prin Apa Sâmbetei, în iad.

După unii există şi femei, care sunt blonde şi de aceea în unele zone, cum ar fi Bucovina, se spune desprefetele fecioare că sunt ca nişte rohmăniţe, adică frumoase şi virtuoase. Se mi crede că trăiesc în semiîntunericşi rareori ies pe pământ.

Melania Radu – (Blajinii-Tradiţie şi mister) aminteşte de faptul că în romanul popular Alixandria, Alexandrucel Mare a poposit la marginea Paradisului. Aici l-a cunocut pe Evant, regele blajinilor (cei înţelepţi, ceifericiţi), i-a dăruit o sticlă cu apă miraculoasă, a vieţii şi a morţii. Tot aici se menţionază că blajinii au locuit pepământ la începutul istoriei şi se vor întoarce pe pământ la sfârşitul lumii.

După unele credinţe, blajinii se trag din fiul lui Avraam, Sift.

Evident e o intruziune în mitul arhaic, al creştinismului. După altele ei îşi au sorgintea în Fiul Oii.

Merită a zăbovi asupra acestei din urmă afirmaţii care ne duce cu gândul la oiţa năzdrăvană din baladacunoscută a unui neam de păstori, care s-a sacrificat, ca cel dintâi om, omul primordial să dăinuie, înveşnicindşi pe urmaşi. Şi această concluzie poate fi dedusă din toată mitologia legată de blajini, care se jertfesccontinuu păzind omenirea, nu numai prin rugăciuni, dar ferind-o să intre în iad, şi care vii fiind, acceptă untrai aspru pentru a salva umanitatea, pentru a n-o lăsa să dispară pentru veşnicie. E o acceptare de bună voiea reluării ciclului vieţii umane.

Paştele Blajinilor se mai numeşte si Paştele Mic, posibil printro apropiere de Crăciunul Mic, care esteconsiderat 1 Ianuarie.

Oamenii păstrează cojile de ou de la Paşti, pentru că sunt sfinţite şi prin aruncarea lor pe apă, vor anunţablajinii că a venit această mare sărbătoare a Paştilor, ca semn de recunoştinţă pentru că aceştia spun rugăciunişi ţin post pentru pământeni – pentru că ei nu ştiu sărbătorile şi atunci când ajung aceste coji la ei spun: “iatăcă este şi Paştele lacomilor”.

Am întâlnit şi explicaţii care aduc întro contemporaneitate relativă, existenţa lor. Se spune că “aceştia au fostrăpiţi de tătari, lifte păgâne şi astfel au pierdut şirul sărbătorilor”. Totuşi chiar şi atunci când se vorbeştedespre ei în relaţionări ce ţin de precepte creştine, se fac menţiuni de felul, “sunt oameni vechi”, “dedemult”. În alte părţi blajinii sunt consideraţi” şi ei creştini şi credinţa lor e tot ca la noi, numai că n-au luatînvăţătura de la Hristos”. (Salmnaii / www.Vavivov.com)

Recunoaştem cu uşurinţă relicve din miturile aşa-zis păgâne - Tărâmul Celălalt – întâlnit în cele mai vechicreaţii umane, şi anume în basme, Apa Sâmbetei; păstrarea prin memoria ancestrală colectivă a unui adevărtransmis din generaţie în generaţie a exisenţei unor oameni din timpuri imemoriale, care trăiesc veşnic; găsimaici tema basmelor ce vorbesc despre tinereţe fără bărâneţe şi viaţă fără de moarte.

Această sărbătoare exprimă un fapt excepţional şi anume conştiinţa necesităţii legăturii cu primii strămoşi,rămaşi în memoria colectivă. Şi chiar dacă s-a suprapus peste această sărbătoare, cea creştină, ea dăinuie prinintuiţia importanţei ei, menţinută de iniţiaţii neamului din epoca străveche, preluată de moşii şi moşicele,înţelepţii comunităţilor care au vegheat ca datinile în structura lor originară să nu se piardă, pentru că auînteles că aceste datini conţin direcţionări moral- spirituale care le asigură permanenţa fiinţială, pentru că,după cum am mai arătat, ei se roagă pentru toată omenirea “fără a cere nimic în schimb”.

Intrevedem în aceşti blajini identitatea părinţilor originari ai tuturor pământenilor. De aceea se spune înculegerile de folclor, ăc cele ale lui Simion Fl Marian – (Sărbătorile la români), ori în cele ale Elenei


2 of 22 02.05.2011 14:19

Niculiţă-Voronca – (Datinile şi credinţele poporului roman- Ed.Polirom 1998) că “D-zeu îi iubeşte foartemult şi le-a dăruit viaţă uşoară”, fără să se-nece.

Şi tot datoită lor, de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt slobode, şi de aceea se gătesc multe şi alesebucate pentru pomenirea lor. Mai mult, tot de dragul lor, D-zeu creează posibilitatea celor de pe pământ săpostească pentru ca sufletele celor care au murit fără lumânare să se mântuiască.

Şi Olteanu Antoaneta, mai recent, în Calendarele poporului român, vorbeşte despre Paştele Blajinilor, dar nuse atinge o înţelegere profundă a acestei sărbători străvechi, privită prin prisma datinilor practicate, caredevansează cu mult timpurile hristice.

Ceea ce interesează este faptul că mai toţi marii mitologi sau istorici, filologi s-au oprit asupra acestui subiect,care include codificări, sau mistere, ce au incitat la dezbateri, având în centru,, de fapt, nevoia de a răspundela întrebarea: cine sunt aceşti blajini?

Se ştie că orice mit conţine un sâmbure de adevăr. Pornind, de exemplu, de la cel al Meşterului Manole, legatde o realitate, şi anume existenţa mănăstirii Argeşului, sau a lui Iovan Iorgovan, identificat cu Hercules,titanul din antichitate, pelasg de origine, şi de la altele, admitem că aceşti blajini au fost trăitori cândva demultpe aceste meleaguri.

Şi vom pleca de la câteva date pe care ni le furnizează mitul însuşi.

Avem în vedere că sunt considraţi foarte virtuoşi, experimentând o spiritualitate moral – religioasă superioară,cu o influenţă covârşitoare asupra contemporanilor ancestrali, devreme ce în structura de bază datinile existăîncă vii, în practică, paralel cu dogmele creştine, foarte puternice şi bimilenare în Dacia valahă, şi care nu suntspirite, ci oameni, e adevărat de o mai mică statură.

Credem că este vorba de nişte înaintaşi care au existat în istorie şi al căror prestigiu a fost urieşesc,influenţănd nu numai pe urmaşii direcţi, ci şi pe o bună parte a omenirii.

Pentru a-i identifica pe aceştia ne întoarcem la scriitorii antici, fie ei greci, romani sau de alte neamuri, care auvorbit despre ascendenţii dacoromânilor.

Despre daci au scris aproape toţi anticii de vază, indiferent dacă erau poeţi, istorici, geografi, cronicari ai unorevenimente, ori dascăli de şcoală antică, care-şi corectau elevii în vorbire, sau chiar împăraţi cum a fostTraianus care a scris “De Bello Dacico”, ori de medical său Critias, care a consemnat şi el date despre daci.

Aceşti oameni cultivaţi ai antichităţii au menţionat că strămoşii dacilor sunt hiperboreenii de pe malurileIstrului, care au stârnit admiraţia multor popoare antice (Pindar, poet grec sec VI i.e.n, sau Strabon (Geog.) ce aminteşte că “cei dintâi care au descries diferite părţi ale lumii spun că hiperboreenii locuiau deasupraPontului Euxin, a Istrului şi a Adriei, ori Diodor din Sicilia” (Biblioteca Istorică) care citează pe Hecateudin Abdeira, contempoan cu Alexandru Macedon, care afirmă: Acum, după ce am descries părţile de miazănoapte ale Asiei, credem că este de interes să arătăm aici şi cele ce se povestesc despre hiperboreeni,anume că faţă de ţinutul celţilor, în părţile Oceanului se află o insulă care nu e mai mică decât Sicilia,locuită de hiperboreeni numiţi astfel fiindcă sunt mai îndepărtaţi de vântul Borea. Chiar Zalmocsis estevăzut de Clement din Alexandria (Stromata, IV, 213) hiperboreean, iar Zeus adorat la Dodona, sanctuarhyperborean, e invocat de Ahile sub numele de Zeus anax pelasgikos (Iliada, XVI, 232).

Afirmaţia nu ne miră, având în vedere că Ahile însuşi era hiperboreu, născut dintro zeiţă şi un titan.

Homer îşi începe marea epopee, invocând ajutorul divin spunând: ”Cântă zeiţă mânia ce-aprinse pe – AhilPeleianul, adică (pelasgianul, pelasgul), despre care ştim că se trăgea din patria originară, din Insula Leuke,sau Insula Albă de la Istru.


3 of 22 02.05.2011 14:19

Enumerarea poate continua, însă dorim a scoate în evidenţă faptul că anticii asimilează pe hiperboreeni,pelagilor.

Nu puţini sunt cei ce exprimă în modul cel mai direct că hiperboreenii sunt pelasgi. Scoliastul lui Pindar (Ol.II, 28 , Fragm. Ist. Ov. II, 387) spune că Hiperboreu era fiul lui Pelasgios. Deci pentru noi Pelasgos ar fiun termen chiar mai corect decât Hiperboreu, al Omului universal (V. Lovinescu – Dacia Hiperboreeană –Ed. Rosmarin, Bucureşti 1996). De asemenea Macrobiu aminteşte că regiunile udate de Tanais-Don şi Istru,antichitatea le numea Hiperborene (Comm. In Sommnium Scipionis , II, 7)

Denumirea de hiperboreu e păstrată până tîrziu, identificată cu cea de pelasg sau cu cea de get.

În anul 89 e.n. în bătălia de la Tapae, Diego care e basileul oştirii gete e înfrânt de Tettius Iulianus, dupăobiceiul timpului este numit, în semn de mare respect Hiperboreeanul. Amintim în treacăt şi de Apolloniusdin Rhodos (Argonautice. II, 5, 675), care afirmă că hiperboreii sunt pelasgi locuind în nordul Traciei, deJustin (Philip.II, C2), ce vorbeşte despre M-ţii Rifei (Carpaţii) ce se află în ţinuturile hiperborenilor.

Iată şi Ovidius (Tristia. IV, 41-42 şi în Pont. II, 40-45) mărturiseşte că e obligat să trăiască sub “axul boreal,la stânga Pontului Euxin”, la fel ca şi Macrobius care întro scrisoare trimisă la Roma precizează că “segăseşte chiar sub Cardines Mundi, sub axul borea, în ţara geţilor”.

Un alt personaj, soldatul Marcelin e avertizat că va trebui să plece să ia pe umeri Cerul hiperboreean, în ţarageţilor (Marţial – Epigr. IX, 45). Si Virgilius dă indicaţii precise (Gaeorgica I, V, 240-241) când vorbeşte dePolul reprezentat printrun “Omphalos – Mundus et Scythiam Riphaesque arduus arcea conurgit”.

Acest “vertex”, Polus Gaeticus există în Roâmânia în Carpaţi (M-ţii Rifei, pe OMUL, numit în popor OsiaLumii, sau Buricul Pământului (apud V.Lovinescu op. cit).

Nu este o întâmplare faptul că ne-am oprit asupra acestui subiect ce ţine de existenţa miticilor blajini.

Credem că am adus suficiente argumente care să justifice acest interes; reamintim doar evidenta lorancestralitate şi extraordinara lor importanţă pentru spiritualitatea românilor, ilustrată în această continuitatemanifestată în trăsăturile ei esenţiale nealterată, deşi este şi acum considerată sărbătoare lor păgână, în pofidaforţei de asimilare a vechilor tradiţii precreştine, de către noua religie, foarte puternic implementată înmentalitatea spirituală a românilor.

Cercetători de vază ai istorie sau mitologi, ori scriitori importanţi s-au oprit asupra acestor mitici blajini, dupăcum am mai spus, pentru unicitatea prezenţei lor în mitologia română, ce s-a impus ca o credinţă populară deforţă mult mai puternică decât alte mituri, care sunt numai consemnate, fără a fi şi azi atât de prezente, prinpracticarea tradiţiilor legate dec acestea, în masă.

Înafară de cei ce ţin de sec al XIX-lea, amintim pe Mircea Eliade, pe Tudor Pamfile, pe RomulusVulcănescu, ori pe Victor Kernbach. Nu ca pe cel din urmă îl menţionăm pe cel mai mare şi mai complet cercetător al preistoriei, N. Densusianu, care prin studii ale documentelor autentice, citite în limba originară,ebraică, greacă, latină, sau în cele moderne, cum ar fi cea germană sau franceză, porneşte de la sursă înaflarea nedistorsionată prin traduceri, a adevărurilor istoriei străvechi, făcând, pe cheltuială proprie, şicălătorii pe urmele eroilor, sau a găsirii vestigiilor, ori cercetând prin metoda comparativă, documente vechi,care se referă la aceleaşi evenimente, găsind răspunsuri valabile şi azi, deşi încă este contestat de cei careignoră faptul că istoria a ajuns intrun impas şi că ea nu mai poate aduce completări decât dacă se porneşte încercetatea ei în manieră transdisciplinară, metodă întemeiată de acest mare geniu al românilor,

Despre acesta însuşi marele mitolog Romulus Vulcănescu în Mitologia Română, (Ed Academiei RSR, 1987)carte de referinţă în domeniu, spune întrun capitol intitulat Ipoteza omului pelasg, că dacă cele afirmate de N.


4 of 22 02.05.2011 14:19

Densusianu (Dacia Preistorică. Institutul – Carol Gobl – Bucureşti, 1913) ar fi fost studiate cu seriozitate,progresul în cercetarea istoriei, cel puţin a românilor, ar fi fost mult mai rapid şi mult mai evident, şi am fiscăpat de multe răuvoitoare, intenţionate contestări ale existenţei noastre multimilenare, neîntrerupte peaceste pământuri, adăugăm noi. Aşadar N. Densusianu are şi acest merit de a pune în lumină şi posibilitateadescifrării şi misterelor legate şi de mitul blajinilor.

Ne vom opri asupra denumirilor Blajinilor în conştiinţa românilor.

Aceştia sunt numiţi şi Rohmani, cu formele fonetice locale Rocmani sau Rogmani, dar şi Urici sau chiar auun nume ce poate primi doar forma de singular şi se numeşte Sărbătoarea Matcăului.

Ne vom opri mai întâi la ceea ce spune Victor Kernbach în Universul Mitic al Românilor (Ed Ştinţifică,1994).

Acesta aminteşte de originea hindusă a Blajinilor, având un etimon slav blajeni, (ca şi cel sârb, blazen,însemnând fericit, susţinută de majoritatea celor ce au abordat acest subiect, menţionând cele susţinute de NCartojan (Cărţile populare, vol I, p. 273-4) care afirmă posibilitatea identificării Blajinilor cu Nagomudrii(slav-ad-lit.-“înţelepţi goi’’) din varianta românească poporană a romanului Alixăndria, aceştia fiind opopulaţie întâlnită de Alexandru cel Mare în India, Nagomudrii, spune Cartojan, este numele brahmanilor;gymnosofişti întâlniţi de Alexandru în preajma raiului. Tot acesta dezvoltă subiectul, cum spune Kernbach;’’Denumirea de Blajini … este epitetul dat necontenit de Alexandru Machidon … fiindcă după moarte se ducdirect în rai”(ib p. 201).

Adrian Bucuresu vede etimologia Rohmanilor în epitetul Cavalerului trac, adică Zeind – Roimenos, tradusprin sintagma Sfântul Luminos. Lucrurile pot fi dicutate, prin argumente valabile.

Titlul acestei disertaţii l-am ales pentru a afla care este adevărul despre miticii blajini. Am avut în vedere ocercetare sistematică şi continuândă a unor teme care ne-au preocupat, privind găsirea unor răspunsurivalabile, fie la unele întrebări, la care istoria nu a răspuns încă sau a cceptat explicaţii ce distorsionau în moddeliberat interesat adevărul – vezi teoriile lui Rossler et compania, privind locuitorii Daciei şi nu numai.

Dacă în istoria recentă, despre originea valahilor nu s-a ştiut nimic – spune de ex. S. Corryl în “Valahii înCartea Genezei”, admiţând că, termenul de Valah se constată pur şi simplu în evul mediu, fără a-i puteapreciza etimonul, dacă despre pelasgi şi nucleul lor de formare nu au fost decât presupuneri, încă dinantichitate, vizând fie Lidia, fie Frigia, ca şi despre etimologia şi sensul termenului Belagine (de fapt corect şicomplet semantica e legată de sintagma Codul Belaginelor, adică Legile Belagine) noi am încercat şi sperămcă am şi reuşit, prin această metodă transdiciplinară,atât de hulită de unii istorici, precum Mircea Dogaru,blocaţi în prejudecăţi, care foarte recent afirmau că - istoria trebuie cercetată numai de istorici, nimicind cuinvective de-a dreptul jignitoare pe specialiştii în antropologie, genetică, lingvistică comparată, ori în mitologiesau în strategie militatară, să demonstrăm prin mijloace ştiinţifice, valorificând şi informaţiile valabile,existente încă din antichitate, corelându-le pe un plan logic, că valahii sunt descendeţii direcţi ai pelasgilor,(pelasgi-velahi, valahi), că belaginele sunt legile străvechi ale aceloraşi pelasgi, preluate chiar şi de romani,având ca etimon un cuvânt compus din lexemele pelasgus şi gins, tis, (pelasgintes-pelaginte-belagine) adicăneamul pelasgilor (ambele aparţinând vocabularului protodac sau latinei prisca, limba comună şi dacilor şiromanilor şi nu numai, rezultând, prin alunecări fonetice impuse de legile comunicării).

Am făcut acest recurs la studiile anterioare pentru a convinge care este de fapt sensul termenului blajini,aducând argumentele valabile.

Afirmaţia originii hinduse a termenului blajini nu poate fi susţinută, pentru că se bazează pe o poveste dintrunroman popular, Alixandria, în fapt o ficţiune.


5 of 22 02.05.2011 14:19

Oricât de mare va fi fost răspândirea acestei cărţi, lucru de care ne îndoim, e vorba de un izvor livresc, carepresupune ştiutori de carete, ori nu putem vorbi cu secole în urmă despre existenţa multora dintre aceştia,între dacoromâni. O asemenea răspândire în tot teritoriul României de azi, cu asemenea putere de fiinţare,păstrând codificate sau nu, simbolurile străvechi, chiar rezistând influenţelor creştine, în situaţia în care unelesărbători pagâne au supravieţuit numai prin suprapunerea celor bisericeşti, şi care nu aveau în niciun cazizvorul întro lucrare de sorginte străină, şi încă prinsă întrun roman, fie el şi popular, aceasta legată de blajininu a putut fi asimilată, ceea ce dovedeşte că are rădăcini extraordinar de vechi, dar şi că a fost o continuitateîn practicarea tradiţiilor lor fără a se diminua esenţa spiritulă păgână, ce-şi are sorgintea până departe, în mitulomului primordial, a lui Pelasgos, recunoscut şi de anticii anticilor.

Apoi din tot studiul nostru reiese că aceşti blajini sunt personaje care sunt legate de locuri ce indică zonaIstrului şi a Pontului Euxin. Se vorbeşte de Ostroavele Albe ca habitaturi ale acestora. Aceste Ostroave Albesau Insule Albe sunt consemnate de autorii antici, aşa după cum am arătat, ca spaţiile de origine alehiperboreilor, identificaţi, tot de ei, cu pelasgii.

În sprijinul celor afirmate vom aduce în discuţie epiteul alb, care se constituie ca element comun al spaţiuluiexistenţial şi al hiperboreilor, sau al pelasgilor şi al blajinilor.

Acest termen nu este legat de culoarea albă, însemnând puritatea în primul rand, ci are o semnificaţie multmai adâncă şi de aceea mai greu de depistat.

Se ştie că Apollo, zeul pelasg, sau trac, cum mai este definit, confiscat de greci, ca şi Dionysos, Hermes sauOrpheus, şi alţii – semizei, ca Hercules ori Ahile, îşi avea patria de origine ca toţi locuitorii hiperboreeni, peţărmurile Istrului, şi că după ce aceştia împreună cu Eac şi Apollo au ridicat Troia, şi acesta s-a întors înpatria sa de pe ţărmurile amintitului Istru, mai exact in Insula Albă, sau Leuke, identificată azi ca InsulaŞerpilor.

Miturile spun că aici era un stălucit templu închinat lui Apollo.(Pindar-sec VI, i.e.n.).

Lexemul alb este o formă coruptă, datorită uitării în timpul îndelungat ce a trecut de la existeţa reală a acestorcetăţi sau ostroave, a termenului avii (în greceşte abioi- b corespunzând sunetului v, eponim amintit deHomer în Iliada (Ed. De Stat pt Literat. şi Artă, 1959) la începutul Cântului III, şi XIII, 3-6, când Zeuspurtându-şi privirea peste ţări şi noroade, numeşte popoarele întâlnite-tracii; moesii şi avii cei mai drepţidintre toţi muritorii - în traducerea lui George Murnu apare forma abii-cei plini de dreptate.

Este clar că tracii sunt denumiţi după ţara lor, moesii, aşişderea şi în mod cert aceşti avii, au o ţară a lornumită Avia sau Havila, cea amitită în Cartea Genezei Cap I, vers 9-14, caracterizată ca fiind plină de aur şifiind înconjurată de râul Fison.

Pseudo Cesarios, (sec.VI d. e.n-în F.H.D.R. vol.I, p 484) vorbeşte de fisoniţii numiţi şi danubieni.

Dicţionarul român-latin – (Paideia 2004, Bucureşti, p.550) a lui Virgil Matei consemnează pentru termenulstrămoş, cuvintele - pro-avus, abavi, orum; a(t)avi, orum, sau chiar forma avi-tus - iar cu sens de înaintaşmai îndepărtat (strămoş-strămoşesc) lung şir din neam, pe cel de pro-s-apia.

Este mai mult decât evident că aceşti termini provin din latina priscă, şi că strămoşii lor păstrează denumireaoriginarilor lor înaintaşi, amintiţi de Homer ca trăitori în regiune boreală anume avii, sau abioii. Iată o dovadăîn plus a aparenenţei dacior şi romanilor la aceeaşi rădăcină.

Cu alte cuvinte, prin Insula Albă sau, Ostroavele Albe ale blajinilor se înţelege ţinutul aviilor, al strămoşilorîndepărtaţi.

Şi iată cum ne vine ca o mănuşă posibilitatea de a demonstra cine sunt blajinii, scopul de fapt al întrgului


6 of 22 02.05.2011 14:19

nostru demers, nu uşor de realizat.

Aceştia sunt aceeaşi pelasgi, înveşniciţi în mit, de urmaşii, care au păstrat în memoria colectivă, dinancestralitate, excepţionala lor importanţă pentru omenire.

Acest mitonim are acelaşi etimon ca şi eponimul valah.

E vorba de un cuvânt blajin, realizat prin compunere prin contopirea lexemelor pelasgus + gins, tis(neam),rezutând în urma transformărilor fonetice, prin alunecări de sunete, după legile comoditîţii în vobire şi alemodificărilor aparatului fonator, în milemii de uzitare a unei limbi.

Deci lexemul compus pelasgus+ gentis are următoarele transformări fonetice: pelagenis= pelageni=belagini (nu insistăm asupra legilor fonetice care acţionează în acest caz, ele se pot găsi în studiul nostru-Valahii, factor de continuitate în istoria universală-Dacia Magazin).

Rămâne să arătă că şi mitonimul Rohmani (cu variantele Rucmani, Rogmani) exprimă în aceeaşi realitae,identificându-se cu blajinii. Această denumire se găseşte în unele regiuni, în Bucovina de ex. şi nu numai

În legătură cu aceasta denumire am aminti părerle unor specialişti, cunoscuţi precumn.N. Cartojan,Ign.Joh. Hanusch şi alţii care consideră termenul împrumutat, derivând de la numele Brahmanilor.Cartojan, spune că – termenii amintiţi, nu poate fi despărţit de forma ruteană, corespunzătoare Rahman,care trebuie socotită ca o formă coruptă din prototipul Brahman al redacţunilor bizantine şi greceşti, idéerespinsă de Victor Kernbach care-l citează în “Universul mitic al Românilor”, (Ed. Stiinţ 1994), arătând,pe drept că prioritatea termenului ruteană nu e dovedită de Cartojan şi nici nu poate fi dovedită şi nici susţinerea lui Andrei Oişteanu, care vede în Rahmani – sensul religios originar al brahmanilor digambara– (ib pag 201).

Noi considerăm termenul de Rohman local.

Şi N. Densusianu ca şi Vasile Lovinescu vorbesc de ariminii, populaţie de la Dunăre. Despre aceştia amintescşi unii antici numindu-i Arimphei, adică arimii, sau ariminii din Munţii Rifei(Carpaţi)

Aceşti arimini au dezvoltat formele arimani-aromani, ramani, şi prin graiul local s-a ajuns la formelerahmani, rogmani, rocmani, dar şi pe cele de roman şi român.

Denumirea de B-ra-h-man este rezultatul migrării înspre est, spre India a unei părţi din această pupulaţie subconducerea unui şef iniţiat care a primit numele dupa cel al populaţiei în fruntea căreia se afla şi anume deRama sau Raman. Prin corupere, termenul devine Brahman. Conform multor precepte religioase antice eldevine zeu (vezi faraonii egipteni care se considerau zei încă din timpul vieţii), Brahma, iar slujitorii luispirituali se numesc Brahmani (cei născuţi de două ori) – (n.n – şi această semnificaţie are importanţa ei îndemersul nostru), casta celor mai de sus locuitori ai Indiei până azi. Superiorii Brahmanilor se numesc şi aziarieni (derivat de la arimeni), iar limba folosită în slujbele religiase este sanscrita, considerată limbă sacră(san=sfântă şi scrit(a)= scrisă).

Cele mai recente studii arată că nu indienii au venit spre Occident, ci marele popor pelasg, civilizator, care aformat primul stat mondial, menţionat pe o intindere imensă, chiar din antichitate, a roit din nucleul originarde la Dunăre în toate direcţiile.

În sprijinul demonstraţiei noastre vom cita pe Vasle Lovinescu, după noi, cel mai mare mitolog român si nunumai, prin profunzimea şi puterea de interpretare a codificărilor miturilor sau ale semnelor enigmatice dinheraldică, a descifrării simbolurilor şi a identificării mesajelor esoterice ale basmelor româneşti, ale puteriide relaţionare a miturilor folclorice române cu cele sanscrite, anticipând cu mult acest transfer de spiritualitateînaltă înspre est, dovedită azi de unii cercetători şi prin mulţimea de cuvinte comune limbii române şi


7 of 22 02.05.2011 14:19

sanscrite.

“În legătură cu Rohmanii, trebuie să spunem că cea mai puternică şi cea mai războinică din populaţiilepelasge din N. Dunării a fost cea a Arimii-lor. Cea mai veche menţiune o face Homer; uriaşul groaznicTypheu care i-a înfruntat pe Zei era din ţara Arimoi.

El îi numeşte în “Odisea” Erembi, Arambes, b reprezentând sunetul nasal n. Dionysos Periegetul îi numeşteOresmoi (munteni).

El spune că sunt din neamul Titanilor. Ei sunt numiţi de asemenea Arimfei, Arimani, Ramani. Ptolemeunumeşte una din cetăţile Daciei Rami-dava”.

Loinescu afirmă că numele de Român nu este nou, în popor roman e echivalent cu ţăran autohton. “Când areorganizat Imperiul, Diocleţian a numit România toate ţinuturile supuse locuite de Geto-Traci; dacă acestnume venea de la Roma, el s-ar fi potrivit mai bine Italiei. Adevărul e că Roma, Romania, România suntvechi nume pelasge. Resturile unor vechi triburi trace din Peninsula Balcanică se numesc Aromâni şivorbesc Româna. Noi credem că toate aceste nume se trag din aceşti Arimoi homerici, şi aceştia aulegătură cu Ram. În mitologia română se vorbeşte de un Ram-Împărat. În plus sunt o mulţime d localităţi caRama, Ramna, Râm-nic, Râmeşti, Rima, Rigmani, Roman, Romalia, Rams, Rum, Armeneasca, Armenis,Ormeni, Ramaşcani etc.” (op. cit. p 39).

Iată cât de actual este Lovinescu care admite că pelasgii sunt arimanii, românii de la Dunăre.

Dacă termenii de romanus, romunus sunt încă din perioada când populaţia zisă romană nu se desprinsese deprotodacii – pelasgi, numiţi – parte din ei şi români – atunci putem trage o concluzie logică şi anume căromânii, ca şi aromânii, existenţi până azi, sunt categoric pelasgi, şi ţinând cont că pelasgii sunt velasgii-valahii, numiţi astfel mai ales de străini, (ei şi-au spus întotdeauna români) veniţi mai târziu pe acestemeleaguri, primind, din tradiţia băştinaştilor şi ideea că sunt după spusele acesora, care încă mai păstrau înmemoria colectivă cunoştinţe privind originea lor nobilă, pelasgi, atunci se explică de ce când s-a formatstatul modern român i s-a spus România.

Deşi Muntenia s-a numit şi Valahia locuitorii acesteia îşi spuneau în marea lor majoritate, după cum am arătat– români.

Să vedem dacă putem identifica noţiune de Rohman, în toate atribuţiile lui, cu cea de Blajin.

După cele spuse mai sus reamintim că mitonimul Rohmani se suprapune ca sens cu cel de Blajini.

Având în vedere că am demonstrat că etimonul acestuia este eponimul Pelasgus format din doi termeni(pelas-gus şi gintis, adică belagini, blajini), reamintim traducerea – cei de neam pelasg, alăturăm termenulRomâni, despre care am aflat că sunt tot pelasgi, şi comparând tradiţiile Ro-h-manilor cu cele ale Blajinilor,constatăm că scheletul pe care se sustin tradiţiile, începând cu trăsăturile acestora, locul de fiinţare, şi multealte elemente comune deja semnalate, şi în primul rând relictele ancestrale, sunt aceleaşi.

Deosebirile sunt neesenţiale şi ţin atât de imaginaţia martorilor chestionaţi, având însă în masură mai mică sauceva mai evidentă, intruziunea creştinină, dar şi aici va trebui să avem discernământul necesar, mai ales încazul formelor mitului mai bogat în manifestări arhaice, pentru că va trebui sa ţinem cont că dacii – valahi aufost monoteişti, şi numele lui Dumnezeu cel creştin ia cu uşurinţă locul lui Zalmocsis, care în traducere areaceelaşi sens, însemnând Stăpânul Vieţii şi al Morţii.

Înţelegem dar că cele două denumiri urmează îndeaproape varianta locală, sau regională a denumirii depelasgi.


8 of 22 02.05.2011 14:19

Aşa cum cei din Ţara Bârsei se numeau Bârseni, derivând de la anticul Târseni, adică etruscii, pelasgicarpatici şi ei, tot aşa şi Romanii, pelasgi, tot carpatici au numit pe strămoşii lor, prinşi în mit, Rohmani,aceasta însă n-are nicio legătură cu hinduşii.

Putem duce paralela mai departe vorbind de olteni sau de moldoveni, şi de poveştile lor moldoveneşti desprefacerea lumii – să zicem – sau olteneşti, care pot avea şi deosebiri neesenţiale, dar în ansamblu româneştisunt.

Şi poporul român, sau dacoromân, ori valah, s-a format ca şi miturile lui, prin închidere, pe baza spiritualităţiişi capacităţilor existenţiale moştenite sau dobândite, prin exerciţiu.

Nu negăm, fireşte, şi unele influenţe străine, dar acestea nu ating niciodată fondul ancestral al unei existenţelegate de un popor; cele mai multe acceptări le face o parte a limbii, de fapt cea mai mobilă şi anumevocabularul periferic; fondul principal lexical, care se constituie din cuvintele ce asigură baza comunicăriinesofisticate, rămâne foarte stabil; a nu se înţelege anchilozat.

Ţinem să amintim că Pastele Blajinilor se mai numeşte şi Matcalăul, cu varianta feminină Matcuţa, care aurădăcină comună cuvântul matcă.

Cu alte cuvinte tot la timpurile ancestrale va trebui sa ne referim, căci matca înseamna elementul primordial,precum matca de albine care dă viaţă; e punctul de plecare dar şi o condiţie a continuităţii, şi în final tot lapelasgi ajungem.

Subiectul însă merită a fi tratat cu seriozite, pentru că este încărcat de coduri şi simboluri arhaice.

Drept concluzie vom aminti de faptul că eforturile celor de bună credinţă, interesaţi de adevărul desprepelasgii – valahi, civilizatori primordiali, sunt răsplătite prin confirmări, nu numai ale unor cercetăriprestigioase cu autori autohtoni, dar şi ale oamenilor de ştiinţă străini. Pentru edificare menţionăm că decurând, nişte specialişti americani, studiind artefacte de pe teritoriul nostru, aparţinând culturii precucutenieneşi cucuteniene recunosc şi vechimea acestei civilizaţii, dar şi că centrul acesteia este în Europa Centrală,veche de cel puţin 4 000 de ani devansând chiar pe cea sumeriană (vezi şi articolul Marianei Terra din revista“Dacologica” care prezintă un rezumat al acestui articol publicat de aceşti americani, reluat din păcate, înintegralitate, doar de un singur cotidian românesc, şi anume de Jurnalul Naţional .

Timpul, atunci când e vorba de istorie, „are răbdare”, lucru dovedit şi în aceşti ultimii 11 ani de când prinstrădania unor adevăraţi români, având ca iniţiator, dar şi truditor activ, ori cercetător şi scriitor pe Dr.Napoleon Săvescu, care, deşi plecaţi departe, au reuşit să închege o mişcare concretizată prin multe realizăriprintre care şi tradiţia fiinţării unor Congrese de Dacologie, care au stimulat energii creatoare şi raţionale alecelor interesaţi şi avizaţi, de natură a atrage personalităţi din diverse domenii, care să contribuie nu numai laaflarea unor adevăruri, ce păreau pe vecie pierdute privind istoria daco-românilor, prin prismatransdiscipinarităţii, metoda cea mai recentă şi eficace, ce s-a impus şi în alte domenii, dar şi ca un răspunsacelor care, iată, nu dezinteresaţi, maculează un popor, care în sfârşit liber, poate circula şi munci oriunde înlume, dar nu de puţine ori este umilit, chiar de prezentările făcute de aşa-zişii conaţionali, în ţările de adopţie,unde românii muncesc cinstit, începând din domeniile ce presupun cea mai înaltă calificare în ştiinţă.

Considerăm aceste manifestări organizate de români adevăraţi patrioţi, cel mai eficient răspuns la perpetuaacţiune de prezentare a României, ca o ţară fără valori autentice, fără demnitate.

Vom încheia, dedicând acest studiu, ca semn de omagiu lui Artur Silvestri, un Maestru, un Român deexcepţie, care pe 19 martie ar fi împlinit 58 de ani, şi care ne îndemna pe toţi să credem în acea Românietainică, care va exista, orice s-ar întâmpla.

Prof. MARIA CIORNEI


9 of 22 02.05.2011 14:19

SUCEAVA

____________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii

tulburătoare.pdf>>> ____________________ ____________________>>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>>______________________

aici >>>> ______________________

http://artursilvestri.wordpress.com

______________________

ISSN 1844 – 0576 ______________________________________________ Colaborari/Mesaje >>>aici>>


10 of 22 02.05.2011 14:19

_________________________

"DACOLOGICA "- O IDEE A RECONQUISTEI

Iniţiată din necesitatea de a completa un cerc tematic care nu ar fi „închis“fără „ecoul originilor“, DACOLOGICA ilustrează încă o contribuţie într-unproces de recucerire a memoriei >>>continuarea aici>>>>

_____________________________

În imagine: Dl. Dan Romalo, autorul cărţii monumentale despre „Cronicagetă-apocrifă pe plăci de plumb?“, primind marele premiu al Patrimoniului Românesc, la reuniunea ARP dinmartie 2006.

Ideea de a crea , pe langa celelalte publicatii editate de ARP , si o revista de " dacologie " a fostintampinata cu o anumita iritare de unii din adeptii acestui gen de studii care socotesc ca notiuniprecum" ipoteza" ori " laborator istoriografic" sunt absurde si nu ar trebui invocate cu nici unchip . Insa obligatia noastra este >>continuare aici>>>

* ELEMENTE DE PROGRAM~Artur Silvestri: „Eminescianitatea“~„Dacologica“ – o idee a Reconquistei~Ce inseamna “ipoteza” si “laborator istoriografic”?

ATITUDINI SI OPTIUNIAlexandru Nemoianu: „Vechimea acestei peceţi mă tem că nu o vom şti niciodată“Artur Silvestri: „Noi suntem aici în Ţara Strămoşilor şi vorbim nu numai în felul lor ci şi încategoriile lor constitutive“Congresul de Dacologie :” – Regalian – 1750 de ani de la eliberarea Daciei de sub romani “D.Vochescu:,,Sǎ cǎutǎm și sǎ regǎsim Dacia”Dacia Revival Internaţional-Al IX-lea Congres Internaţional de Dacologie-REGALIAN 2008Dr. Napoleon Săvescu: “Istoria României, mai ales istoria ei veche, a fost mutilatăşi răstălmacită”Dr. Napoleon Săvescu: „Onoare memoriei lui Nicolae Densuşianu“Dr.Napoleon Săvescu:,,O istorie care… doare?!”Dumitru Bădilă: „Scrierea de la Turdaş, cea mai veche scriere din lume“G.D. Iscru: „Naţiunea geto-dacă şi naţiunea română“Napoleon Săvescu: „Poporul carpato-dunărean, cel mai vechi din Europa“Prof. Mariana Terra: „Se restabileşte dreptatea! A câta oară?“VOTATI PENTRU SARMISEGETUZA !~Gheorghe Şeitan: „În India, unde reşed zeii daci“~Mariana Terra: „Se restabileşte dreptatea! A câta oară?“~Pompiliu Comşa: „Un verdict decisiv pentru brăţările dacice nu poate fi dat deocamdată“

BIBLIOGRAFIE ESENTIALA


11 of 22 02.05.2011 14:19

DOI MARI POEŢI PELASGI (> VALAHI) DE TALIE EUROPEANĂ DIN DACIA:NICETA REMESIANU ŞI AETHICUS DONARES (ISTER)Doina Drăguţ – Alexandru Doboş: „Dacia – izvorul neamurilor“, vol. IIDoina Drăguţ: “Marile civilizaţii ale traco-geţilor”Doina Drăguţ: „Dacia – izvorul neamurilor“Filme documentare despre daciGheorghe Şeitan: „Zalmoxis în cântecul bătrânesc“Ioan Miclău: Pr. Dumitru Bălaşa – preot, istoric, scriitorIZVOARE PIERDUTE ŞI UITATE – Hippocrat despre regiunile dacice (fragment din vol.DESPRE SCRIERILE VECHI PERDUTE ATINGĂTOARE DE DACIA de AlexandruPapadopol-Callimah, editat de Aurora Petan)O carte excepţională, publicată întâia oară de un editor eminent: Aurora Petan~DumitruVochescu: „Dan Romalo – Negru Voda ş-a lui ceată“~Ion Pachia Tatomirescu: „Dacii şi Jertfa Întemeierii“ (cronică la eseul Pr. AlexandruStănciulescu-Bârda, „De la Daci la Meşterul Manole“~Ion Pachia Tatomirescu: „Spiritul Pandur ca holo-gând pentru Europa“~Revista de studii dacice SARMIS

Bibliografie recentaCAMPANII SI CORECTII

Alexandru Nemoianu: „Gânduri la «Renaşterea Daciei» şi un Dialog cu «Neica Nimeni»?“„Istoria adevărată se recucereşte pas cu pas“Napoleon Săvescu: „În pragul unui nou congres“~Gheorghe Postelnicu: „Cenuşile“ poetului dac Ion Gheorghe

Nr. 1 , Mai / 2007Alexandru Nemoianu: ” Vlad Protopopescu – Dacii şi Romanii ”Alexe Rau: “Sfinte firi vizionare – la 90 de ani de la moartea lui Nicolae Densuşianu”Artur Silvestri: “Dacia germanică”Aurora Peţan: Despre soarta cărţilor în antichitate: scrierile pierdute cu privvire la daci –“Cazul Alexandru Papadopol-Callimah “Bart D. Ehrman: “Daci şi creştini ”Elena Armenescu: “Soarele”G. D. Iscru: “Romanizarea” DacieiIon Ionescu: “Pielm”Rodica Elena Lupu: “Cetăţile dacice din munţi”Z. Cârlugea despre “Mişcarea Zalmoxiană”

SCRIITORI CONTEMPORANI DESPRE STRAVECHIMEDimitrie Grama, Danemarca: “Cuvinte despre străbuni”Ioan Miclău, Australia: “Între Lupii Daciei”Ioan Miclău: „Însemnări pe margini de cărţi“Ioan Miclău: „Etruscii“Vasile Barbu: „Dacul“

STUDII SI CERCETARIAdrian Botez: „Descântecele – ameliorări ale condiţiei umane şi «negocieri» cu DivinitateaAdrian Botez: „Mircea Eliade şi folclorul tracic“Adrian Botez:”Creanga de Aur”Adrian Botez:,,Negru Vodă, Logostelele şi Eroii.”Adrian Creţu: „O temă importantă: «Renaşterea dacică în literatura română»“Al. Florin Ţene:,,Revolta mitologiei din spaţiul istoric românesc”Al. Stănciulescu-Bârda: „Originea satelor Bârda şi Malovăţ“Cosmin Ştefănescu: ,,Ocultarea istoriei neamului”Dan Corneliu Brăneanu: „Ialomiţa – râu sacru al României


12 of 22 02.05.2011 14:19

Dr. Diana Nedelcea: “Tracia era patria orfismului” – fragment din studiul “Începuturilecreştinismului pe ambele maluri ale Dunării”Dr. Elena Armenescu: „Medicina holistică zalmoxiană: patrimoniu cultural al românilor“Dr. Napoleon Săvescu:,,Simbolistica la pelasgi”Dr. Napoleon Săvescu:,,Strămoşii Arieni”Emil Poernaru: „Dacii Nemuritori“ pe Columna lui TraianGeorge Liviu Teleoacă: „Zeus şi dragonul dacic pe columna lui Traian“Gheorghe Şeitan: „Apa şi muntele sfânt la daci“Gheorghe Şeitan: „Basarabia Hiperboreeană“Gheorghe Şeitan: „Jiul, apă sfântă“Gheorghe Şeitan: „Mitul Sarabha la geţi“Gheorghe Şeitan: „Tribhuvana şi transmigratia în Toreutica Getica“Gheorghe Şeitan: „Ţinutul Da Qin şi interesul chinezilor pentru Dacia“Ioan Mugioiu:,,Septen Trion”Ion Pachia Tatomirescu: „Dacia / Dacoromânia lui Regalian“Ion Pachia-Tatomirescu: „Arutela-Arudela-Arudeal Ardeal“Maria Ciornei: ,, Legile Belagine “Maria Ciornei: „Basarabii – o existenţă milenară în istoria românilor“Maria Ciornei: „Etruscii – dovadă a continuităţii prezenţei pelasgilor din Carpaţi, în istorie“Maria Ciornei: „Misteriosul cuvânt «Ler» din colindele româneşti“Maria Vaida: „Simbolul românesc al lupului de la leagăn la mormânt“Moisescu Ioana Delia: „Valori tradiţionale ţărăneşti româneşti“Napoleon Săvescu: „Burebista“Napoleon Săvescu: „Despre moşii din decembrie: CRĂCIUN, vechi cuvânt Dacic“Nataşa Peteu: ,,O descoperire epocală la Medgidia”Pr. Iulian Gavriluţă: “Teologia zamolxiană, Kogaionul şi specificul românesc unic”Pr. Prof. Ion Ionescu: “Continuitate geto-dacă”Teodor Ardelean: „Istoria numelui Zarand“Victoria Enăchiuc: „Cetăţile getice cu zid de piatră“Viorica Enăchiuc: „Arta aurului la daco-geţi“Vlad Protopopescu: „Dacii şi romanii“Vladimir Brilinsky: „Brăţările de aur, punct de referinţă a istoriei Daciei“Vladimir Brilinsky: Brăţările sunt ale dacilor~Alin Roateş: „Aromânii şi stindardul dacic“~Dr. Napoleon Săvescu: „Eminescu şi dacii“~Dumitru Vochescu: „Casa Europeană şi Farmacia Dacică“~Elena Armenescu: „Anul Nou la popoarele vechilor civilizaţii“~Elena Armenescu: „Întoarcerea în timp“~G.D. Iscru: „Planul dacic care ne-a traversat istoria“~G.D. Iscru: „Romanizarea Daciei“~George Liviu Teleoacă: „Valac, dac, român – marile etnonime ale aceluiaşi neam“~Gh Şeitan: „Armânii şi civilizaţia vedică“~Gh. Şeitan: „Dacologica – un program de recucerire a memoriei“~Gheorghe Şeitan: „Armânii şi zeul Vedic Aryaman“~Gheorghe Şeitan: „Comori de înţelepciune getică“~Gheorghe Şeitan: „Indianistica în sprijinul cunoaşterii istoriei noastre străvechi“~Gheorghe Şeitan: „Rama din Carpaţi şi legendarul Negru-Vodă“~Gheorghe Şeitan: „Ritualuri dacice păstrate – Malanca de la Ruginoasa – un ritual antic,dedicat zeului get al războiului“~Gheorghe Şeitan: „Sărăcăcenii şi nomadismul pastoral antic“~Ioan Miclău: „Titanii (Urieşii-Horoieşii) în folclorul românesc“


13 of 22 02.05.2011 14:19

~Ion Pachia Tatomirescu: „Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister)“~Ion Stoica: „Tabula Peutingeriană 1850“~Maria Ciornei: „Bascii – pelasgi originari din Carpaţi“~Maria Ciornei: „Câteva consideraţii privind legea fundamentală a comodităţii în vorbire –factor important în evoluţia şi continuitatea limbii daco-române“~Maria Ciornei: „Pelasgii – valahi înveşniciţi în mitul Blajinilor“~Napoleon Săvescu: „În România totul trebuie Dacizat“~Napoleon Săvescu: „Despre originile noastre cele adevărate“~Nicolae N. Tomoniu: „Peştişani – Gorj (o istorie plină de date inedite I)“~Nicolae N. Tomoniu: „Peştişani – Gorj (o istorie plină de date inedite)“

~Elena Armenescu: „Mistere dacice“~Ioan Miclău: „Dedicaţie celui de al XI-lea congres de dacologie Alba Iulia – România – 2010“~Traianus: „Cântec pentru dacii noştri“

Revista DACOLOGICA este o publicatie de informatie culturala cu caracter alternativ , creatain cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP - ASOCIATIAROMANA PENTRU PATRIMONIU si ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI DINROMANIA . Revista cuprinde studii , puncte de vedere si ipoteze in tema istoriei stravechi aregiunii carpato-danubiene propuse de autori din toata lumea . Ea contine stiri , studii saurezultate diverse obtinute prin investigatii pluridisciplinare ( imbratisand cu precadere teme ,personalitati si subiecte evitate de presa oficiala ) , opinii mai putin sau deloc cunoscute prindezbaterile organizate intre " figurile noului monopol " al informatiei si istoriografiei , propuneride examinari si de studiu tematic ce nu patrund la suprafata vietii publice din cauza ignoranteisau rea-credintei , puncte de vedere noi avand caracter de ipoteza sau de examen de laborator .Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui carturar roman , indiferentde locul unde se afla , de domeniul de exercitare practica si de " palmaresul " profesional.

Revista DACOLOGICA apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP -ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Secretar general de redactie : GABRIELACHIRCEA

Preluarea textelor aparute in Revista DACOLOGICA este posibila numai cu acordul autorului .Anunturile si comentariile redactionale pot fi reproduse cu mentiunea sursei . *Responsabilitateaasupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupraacestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei .

Colaborarea la revista on-line DACOLOGICA este deschisa oricarui autor sau organizatii caredoreste sa puna in circulatie un punct de vedere considerat de interes larg ori doreste sa faca maicunoscuta o opinie sau o concluzie de utilitate in tematica propusa de editor . * Expeditia textelorse poate face la adresa de e-mail dacologica @gmail.com * Textele trebuie sa fie expediate inprogramul MS Word, in atasament la mesajul dvs., redactate cu diacritice romanesti , cu


14 of 22 02.05.2011 14:19

caractere " Arial ", la marimea de 10 pixeli . La aceiasi adresa poate fi trimisa oricecorespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut saudorit. Sunt binevenite , si vor fi studiate atent ,orice semnalari privind fapte , personalitati sisituatii mai putin mediatizate , privind tematica de precadere a revistei. Publicatia fiind alcatuitaprin voluntariat,colaborarea este onorifica. Avand in vedere ca dialogul cultural se afla insuferinta in Romania , orice stire despre carti aflate in lucru sau in curs de aparitie , desprelansari de carti noi sau despre manifestari culturale apartinand tematicii fundamentale a revisteiDACOLOGICA vor fi utile si isi vor afla difuzarea cuvenita . Proiectele editoriale ale diferiteloredituri , indiferent de marimea lor sau de locul unde activeaza , vor fi primite cu solidaritate sivor fi propagate cu staruinta . Organizatiile , asociatiile sau grupurile de cercetare in domeniultematic principal sunt chemate sa isi faca mai bine cunoscuta activitatea lor si prin aparitia inpublicatiile editate de noi si prin mijloacele de comunicare pe care le avem acum si le vominmulti in viitor.

CUVINTE DESPRE STRABUNI de DIMITRIE GRAMA , Danemarca

La fel ca si o mana de alti romani adevarati , eu cred ca stramosii nostri sunt unul din cele mai vechipopoare ale Europei si faptul ca la ora actuala inca nu ne cunoastem originea si evolutia neamului este orusine . Sa nu uitam ca deja din antichitate , de cind geto - dacii au fost cuceriti de romani , istorianoastra a fost " manipulata " si falsificata de interesele veneticilor migratori , romanii la inceput , apoislavii , germanii , maghiarii , turcii si acum , in final , englezii sau americanii . Din pacate si la ora actuala ,in asa-zisa Romanie libera , interesele romanilor sunt secundare si cei care sunt alesi sa dirijeze , saelucideze si sa coordoneze cultura si istoria romanilor , sunt urmasii "popoarelor conlocuitoare", care orifi ei ; unguri , turci , evrei , nemti, dar nu romani si daca este si vreun roman , acesta este intimidat deagresivitatea celorlalti , in numele " democratiei " . Apoi , luind in consideratie doar un fenomen simplumeteorologic, acum 15-20.000 de ani , Anglia si tot Nordul si Centrul Europei, erau acoperite de gheata siregiunea danuviana a reprezentat unul din cele mai optimale locuri de supravietuire si chiar prosperitatea fiintei umane de pe tot globul pamantesc . Noi nu trebuie sa cerem ingaduinta sau sa cersim acceptantade la vreun " savant " englez , francez , evreu sau american . Ei sunt niste ignoranti cu privire lamostenirea noastra ca neam si ei isi apara cu o gelozie feroce istoria neamului lor , pe care noi trebuie sao acceptam asa cum ei doresc si sa le admiram trecutul primitiv si barbar ! Nu , noi trebuie sa neredescoperim, noi trebuie sa ne reindetificam si noi trebuie sa aratam lumii cine suntem . Strainii , atit ceidin afara, cit si cei din tara ( profitori care folosesc numele de roman , doar ca un camuflaj , o mascadupa care se ascund , sa ne fure totul, inclusiv istoria ), nu au nici un interes in cautarea si dezvaluireaadevarului . Sa speram ca efortul unor oameni hotarati sa influenteze si sa insufleteasca tineretul romaninspre o noua atitudine de identitate nationala.****** DIMITRIE GRAMA , Danemarca * director revistaNEAMUL ROMANESC  ___________________________

CUVINTE DESPRE STRABUNI de IOAN MICLAU , Australia

INTRE LUPII DACIEI STIU CA MA FACUSEM OM .Si erau vremurile acelea, imi amintesc bine, cand muntiicei tineri pe spinarea carora aveau sa creasca padurile, erau inca in clocot in burta Terrei. Stiu ce zic, sinu pentru ca doar citim azi in istoria scrisa, despre acea istorie nescrisa, ci prin faptul ca eram de fata cuhaita mea de lupi. Si nu-i totuna cand vezi cu ochii, sau numai auzi cu urechile, fiindca auzim multe inlume de care te poti indoi a fi si adevarate. Dar in cazul de fata, nu vad ce ar castiga cineva sa seindoiasca de vorba mea, ca dacul a fost un lup. Cinstiti sa fim, la alte popoare oamenii sustin ca se tragdin elefanti, soimi, tigri, lei, maimute. Sunt eu gresit ? Ba inca sa se fi auzit ce urlete scoteam cand nerazbea foamea. A ne sfasia intre noi, chiar lupi fiind toti, nu era ceva neobisnuit. Cum am simtit eu insatransformarea asta din lup in om, a fost o metamorfoza ceva mei inteligenta, nu numai chiar dupa vechiulbasm, a te da de trei ori peste cap, si te vedea-i om in doua picioare. Nu, timpul nici nu-l masuram in aceavreme, asa ca zburasera cateva milenii pana a simti eu ca sub labele mele de lup, crapa coaja Terrei, si


15 of 22 02.05.2011 14:19

noii munti incepura sa-si arate limbile de foc. Te ardea nu altceva. Am rupt-o la fuga peste brazde sidamburi, peste vai si pripoane si urland si rupandune unii pe altii cu coltii, dar mai ales cu ghearele. Lupsau om, de fapt tot fiinte sunt, iar setea si foamea trec deopotriva prin fiecare, si asta inca de pe vremeaprotozoarelor formara o lege pe care nimenea nu o poate schimba nici pana in ziua de azi, dar nici viitorulnu va incerca nici a visa macar s-o schimbe. Ce-i drept, e unica necesitate ce a ramas intacta, asa cum ozamislise Ziditorul vietii. Cea ce mi se parea mie insa un mare secret, desi inca lup eram, era un fel de agandi, a mirosi spre un adevar greu de controlat si de stapanit deocamdata, si spre acest secret priveamin mintea mea, istoriceste vorbind, fiindca stapaneam doar noi, Lupii, spatiile carpato-euxene. Dar trebuiainca sa mai curga timp, gheturile topite la Nord sa se retraga spre Pontul Euxin, ca sa-mi pot croiiinsfarsit, drum spre Sarmisa. Aici la Sarmisa, era visul meu, deoarece padurile vechi azi, tocmai cresteauinalte si frumoase. Simteam ca exist, respiram, imi pipaiam labele paroase de lup, numai intre urechi,desigur foarte curios, simteam un impuls si sens cautarilor in spatiu. La Sarmisa valtoarea caldurilor seracise, desimea padurilor asigura linistea trecerii mele la starea de om. SI LUPUL DIN MINE SE FACUDAC. A ma transforma din nou in lup, e un secret ce nu-l divulg. Ce nu trebuie, oricum, uitat, e adevarulca daco-roman inseamna o continuitate infinita, indiferent de transformarile prin care trece. Dacologiaeste deci istoria straveche a Romanului, in continua descoperire, si ceva in plus, tema versului asezatsub titlul "De-un milion de ani la Felix floarea "Drete", (Vol.I.Poezii alese - I.Miclau), tot despre istoriastraveche a romanilor aminteste ! La Sarmisa lui Decebal !" IOAN MICLAU , Australia

~Analize şi Fapte~Boabe de grâu - revista patrimoniului în pericol~Caiete de protocronism românesc~Daco-Romanica - revista literaturii străromâne~Editura Carpathia Press~Editura Intermundus~Editura Kogaion Editions~Floarea Darurilor - comentarii despre cărţi~Neamul Românesc~Revista "Semănătorul "~Revista „Cărţi noi"~Revista „Ecoul"~Revista „Epoca"~Revista „Luceafărul Românesc"~Revista „Monitor Cultural"~Revista „Noua Arhivă Românească"~Revista „O carte pe zi" - comentarii despre cărţi~Revista „Tânărul Scriitor"~Revista „Universul Cărţilor"~Revista „Universul Literar"~Revista Dacologica~Revista Română de Studii Etnoistorice

~Altermedia~Asociatia Scriitorilor Crestini din Romania


16 of 22 02.05.2011 14:19

~Asociaţia „Biblioteci pentru sate"~Asociaţia „Civic Media"~Asociaţia „Pro Vita"~Asociaţia Bibliotecarilor din România~Asociaţia Română pentru Patrimoniu - ARP~Centrul de studii pentru monografii locale~Dacia Revival, SUA~Fundaţia Sf. Daniil Sihastrul~Fundaţia Tismana~GID-Romania~Grupul Civic Bucureşti

~Antologia de nuvele~Biblioteca On-Line~Biblioteca on-line: „Autori către cititori"~Biblioteca on-line: „Cărţile lui Artur Silvestri"~Biblioteca românească virtuală~Biblioteca virtuală a literaturii române~Compendium - Biblioteca ortodoxă, Los Angeles, SUA~Livres Roumaines~Magazinul de reviste (biblioteca on-line de presa culturala)~Muzee din România~Noul Orfeu * antologie de poezie românească de azi~Romanian Library~Vulpea Academiciană - o poveste pentru toţi copii

~Ioan I. Mirea~Ion Rotaru~Mitropolitul Antonie Plamadeala~Mitropolitul Nestor Vornicescu~Mitropolitul Tit Simedrea~Paul Anghel~Paul Lahovary~Raoul Şorban~Traian Filip~Zoe Dumitrescu - Buşulenga~Şerban Andronescu

~Abecedar de cuget românesc~Ceahlăul - istorii din Muntele Sfânt~Compendiu de literatura romana pentru elevi~Creştin Ortodox~Cărticica românească pentru copii


17 of 22 02.05.2011 14:19

~Enciclopedia Dacica~Francis Dessart, Belgia~Hipeboreea * amintirea Paradisului~Mari Danii: Colecţia de artă „Marieta şi Bucur Chiriac"~Mânăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus~Monitor Imobiliar~Ovidiu Vuia~Patriarhul Teoctist - evocări si amintiri~Soarele - „Modele şi exemple"~Teologie pentru azi~Viorel Roman, Germania~Vlad Muşatescu - un mare umorist român

~„Romanian Global News" - agenţia de ştiri a românilor din toată lumea~Clipa, SUA~Curierul Românesc, Suedia~Dacia Magazin~Euro - Observator, Germania~Foaia Românească, Ungaria~Intermundus Media~Nou Horizont, revista romanilor din Spania~Observatorul, Canada~Oglinda Literară~Pagini Româneşti, Noua Zeelandă~Povestea Vorbei , Rm. Valcea, editie on-line~Presa Alternativă~Revista „Almăjana", Bozovici, ediţia on-line~Revista „Contraatac", Adjud, ediţia on-line~Revista „Eminescu", Timisoara, ediţia on-line~Revista „Helis", Slobozia~Revista „Iosif Vulcan", Cringilla, Australia, ediţia on-line~Revista „Luminatorul", Chişinău, ediţia on-line~Revista „Murmur"~Revista „Rod", Drăgăneşti de Vlaşca, prima revistă literară on-line din mediul rural~Revista „Sarmis"~Revista „Scrisoare Pastorală", parohia Malovăţ, jud. Mehedinţi, ediţia on-line~Revista „Studii Româno-Americane", ediţie on-line -Romanian-American HeritageCenter, SUA~Revista „Suflet Nou", Comlosu-Mic, ediţia on-line~Revista „Viaţa de pretutindeni", Arad, ediţia on-line~Revista"Literatorul", editie on-line~Revista"Vestea" , Mehadia, editie on-line~Spirit Românesc, Sydney, Australia~Timpul, Chişinău~Viaţa Creştină, Los Angeles, SUA~Vocea Basarabiei, Chişinău


18 of 22 02.05.2011 14:19

~Etoile du Danube - revue litteraire roumaine~Karpaten -rundschau fur rumanische literatur~Kogaion Review~Letras Rumanas~Ponto Eussino

~"Scriitori români contemporani - Dicţionar elementar"~A.I. Brumaru~Adrian Botez~Adrian Dinu Rachieru~Alexandru Husar~Alexandru Nemoianu, SUA~Alexandru Stănciulescu-Bârda~Antonia Iliescu, Belgia~Artur Silvestri~Aurelia Satcau,Australia~Cleopatra Lorinţiu~Constantin Ciopraga~Corneliu Florea, Canada~Dan Zamfirescu~Dimitrie Grama, Danemarca~Emil Poenaru~Florentin Smarandache, SUA~Grigore Arbore, Italia~Grigore Vieru~Ioan Miclău, Australia~Ion Hangiu~Ion Marin Almăjan~Lucia Olaru Nenati~Mariana Brăescu~Mircea Micu~Napoleon Săvescu, SUA~Nicolae Dabija~Theodor Codreanu~Theodor Damian, SUA

~Arp TV~TV Murmur


19 of 22 02.05.2011 14:19

decembrie 2010noiembrie 2010iulie 2010iunie 2010martie 2010ianuarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009septembrie 2009august 2009iunie 2009mai 2009aprilie 2009septembrie 2008august 2008iunie 2008mai 2008martie 2008ianuarie 2008octombrie 2007august 2007iulie 2007iunie 2007aprilie 2007

mai 2011Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du

« Dec

12 3 4 5 6 7 89 10 11 12 13 14 1516 17 18 19 20 21 2223 24 25 26 27 28 2930 31

~Maria Ciornei: „Pelasgii – valahi înveşniciţi în mitul Blajinilor“Teodor Ardelean: „Istoria numelui Zarand“Ioan Miclău: Un semn dacic universal: „Urechiuşca“Ioan Miclău: „Titanii (Urieşii-Horoieşii) în folclorul românesc“~Maria Ciornei: „Bascii – pelasgi originari din Carpaţi“Gheorghe Şeitan: „Indianistica în sprijinul cunoaşterii istoriei noastre străvechi“Ion Pachia Tatomirescu: „Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister)“Viorica Enăchiuc: „Arta aurului la daco-geţi“


20 of 22 02.05.2011 14:19

Maria Vaida: „Simbolul românesc al lupului de la leagăn la mormânt“Dr. Elena Armenescu: „Medicina holistică zalmoxiană: patrimoniu cultural al românilor“Maria Ciornei: „Câteva consideraţii privind legea fundamentală a comodităţii în vorbire -factor important în evoluţia şi continuitatea limbii daco-române“Filme documentare despre daci

NR. 10/2010Maria Ciornei: „Bascii – pelasgi originari din Carpaţi“NR. 8/2010Ion Stoica: „Tabula Peutingeriană 1850“NR. 5/2010Gheorghe Şeitan: „Sărăcăcenii şi nomadismul pastoral antic“Maria Ciornei: „Pelasgii – valahi înveşniciţi în mitul Blajinilor“Gh Şeitan: „Armânii şi civilizaţia vedică“NR. 4/2010DOI MARI POEŢI PELASGI (> VALAHI) DE TALIE EUROPEANĂ DIN DACIA:NICETA REMESIANU ŞI AETHICUS DONARES (ISTER)NR. 3/2010Gheorghe Şeitan: „Comori de înţelepciune getică“Ioan Miclău: „Dedicaţie celui de al XI-lea congres de dacologie Alba Iulia – România– 2010“NR. 2/2010Al XI-lea Congres Internaţional de Dacologie: „MALUS DACUS“ – 2010

A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

dacia.org/1articole/index.php?news_id=56&start=0…dacologica.files.wordpress.com/2010/11/tabula.jpgsoltdm.com/sources/mss/tp/tp7.htmdacica.rodescopera.ro/cultura/1066892-tabula-peutingeriana-…dacia.org/1articole/index.php?news_id=62&start=0…dacia.org/1articole/index.php?news_id=63&start=0…studii-dacologice.com/atitudini-si-optiuni/drnapol…dacia.orgro.wikipedia.org/wiki/Dacia

ÎnregistrareAutentificareFlux RSS pentru posturi


21 of 22 02.05.2011 14:19

Flux RSS comentariiWordPress.com

Bloguieşte pe WordPress.com.Theme: Neat!. Intrări (RSS) and Comentarii (RSS).


22 of 22 02.05.2011 14:19

~maria ciornei_ „pelasgii – valahi învesniciti în mitul blajinilor“ « dacologica

Documents