MOARTEA LUI FULGERGEORGE COSBUCIn goana roibului un sol,Cu fru'n dinti si capul gol,Rasare, creste'n zari venind,Si zarile de-abia-l cuprindSi'n urma-i corbii croncnindAlearga stol.

El duce regelui raspuns,Din tabara. Si tine-ascunsSub straiul picurnd de ploiPe cel mai bun dintre eroiAtta semn de la rzboi,Si-a fost de-ajuns!

Pe Fulger mort ! Pe-un mal strinL-a fulgerat un brat hain !De-argint e alb frumosu-i port,Dar ros de snge-i albul tort,Si pieptul gol al celui mortDe lanci e plin.

Sarmanul crai ! Cnd l-a vzutSi cnd de-abia l-a cunoscut,Cu vuiet s'a izbit un pasDe spaima'n laturi si-a rmasCu pumnii strnsi, fr de glas,Ca un pierdut.

S-i moara Fulger ? Poti sfarmaSi pe-un voinic ce cutezaS'nalte dreapta lui de ferS prinda fulgerul din cer?Cum pier miseii, daca pierCei buni asa ?

Dar mine va mai fi pmnt ?Mai fi-vor toate cite snt ?Cnd n'ai de-acum s mai privestiPe cel frumos, cum nsuti esti,De dragul cui s mai triesti,Tu soare sfnt ?

Dar doamna ! Suflet pustiit !Cu parul alb si despletitPrin largi iatacuri alerga,Cu hohot lung ea blastema,Si tot palatul plin eraDe plns cumplit.

La stat si umblet slaba ce-i !Topiti sunt ochii vioreiDe-atta vaiet ne'ntrerupt,Si graiul stins si-obrazul suptSi tot vestmntul doamnei ruptDe mna ei.

"-De dorul cui si de-al cui drag,S-mi plng sufletul pribeag,Intreaga noaptea nedormind,Ca s'aud roibii tropotind,S sar din pat, s'alerg n prag,S te cuprind !

Nu-l dau din brate nimanui !Inchideti-m'n groapa lui -M lasi tu, Fulgere, s mor ?Iti lasi printii'n plns si dor ?O, du-i cu tine, drag odor,O, du-i, o du-i !"

Ah, mama, tu ! Ce slaba esti !N'ai glas de vifor s jelesti;N'ai mini de fer, ca fer s frngi;N'ai mari de lacrami, mari s plngi,Nu esti de foc, la piept s-l strngi,S-l nclzesti !

Si tu, cel spre batai aprins,Acum esti potolit si stins !N'auzi nici trmbitele'n vai,Nu vezi cum sar grabiti ai taiRdeai de moarte prin batai,Dar ea te-a'nvins.

Pe piept colac de gru de-un anSi'n loc de galben buzdugan,Faclii de ceara ti-am fcutIn dreapta cea fr temut,Si'n mna care poart scutTi-au pus un ban.

Cu fclioara pe-unde treci,Dai zare negrelor poteciIn noaptea negrului pustiu,Iar banu-i vama peste ru.Merinde ai colac de gruPe-un drum de veci.

Si'ntr-un cosciug de-argint te-au pusDeplin armat, ca'n ceruri susS fii 'ntreg ce-ai fost mereu,S tremure sub pasu-ti greuAlbastrul cer, la DumnezeuCnd vei fi dus.

Mirati si de rasuflet goi,Vazndu-ti chipul de razboiS steie ngerii-nlemnit;Si orb de-al armelor sclipit,S'alerge soarele'napoiSpre rsrit !...

Iar cnd a fost la'nmormntatToti mortii parca s'au sculatS-si plnga pe ortacul lor,Asa era de mult poporVenit s plnga pe-un feciorDe imparat !

Si popi, sirag, cdelnitndCeteau ectenii de comind -Si clopote, si plns si vai,Si-ostenii'n sir, si pas de caiSi sfetnici si feciori de craiSi nat de rnd.

Si m-sa biata ! Cum gemeaSi blastema si se izbeaS sara'n groapa:"-L-au nchisPe veci ! Mi-a fost si mie scrisS m destept plngnd din vis,Din lumea mea !

Ce urma lasa soimii'n zbor ?Ce urma pestii'n apa lor ?S fii ct muntii de voinic,Ori ct un pumn s fii de mic,Cararea mea si-a tuturorE tot nimic !

Ca tot ce esti si tot ce poti,Parere-i tot daca socoti -De mori trziu ori mori curnd,De mori satul, ori mori flmnd,Totuna e ! Si rnd pe rndNe ducem toti !

Eu vreau cu Fulger s ramn !Ah, Dumnezeu nedrept stapn,M'a dusmanit traind mereuSi-a pizmuit norocul meu !E un pagn si Dumnezeu,E un pagn.

De ce s cred n el de-acum ?In fata lui au toti un drum,Ori buni, ori rai, tot un mormnt !Nu-i nimeni drac si nimeni sfnt !Credinta-i val, iubirea vntSi viata fum !"

Si-a fost minune ce spunea !Grabit poporul cruci faceaDe mila ei, si sta'ngrozit.Si-atunci un sfetnic a venitSi-n fata doamnei s'a opritPrivind la ea.

Un sfnt de-al carui chip te temi,Abia te-aude cnd l chemi:batrn ca vremea, stilp rmas,Nscut cu lumea ntr'un ceas.El parca-i viul parastasAl altor vremi.

Si sprijin pe toiag ctndSi'ncet cu mna ridicndSprncenele, din rostu-i rar,Duios cuvintele rasar:"-Nepoata draga ! De'n zadarTe vad plngnd.

De cum te zbuciumi, tu te stingiSi inima din noi o frngi -Ne doare c'a fost scris asa,Ne dori mai ru, cu jalea ta:De-aceea, doamna, te-am rugaS nu mai plngi.

Pe cer cnd soarele-i apus,De ce s plingi privind n sus ?Mai bine ochii'n jos s-i pleci,S vezi pmntul pe-unde treci !El nu e mort ! Traieste'n veci,E numai dus.

N'am cap si chip pe toti s-i spui,Si-as spune tot ce stiu, dar cui ?Ca de copil eu m-am luptatIn rnd cu Volbura-mparatSi stiu pe Crivat cel turbatCa tara lui.

Ce oameni ! Ce sunt cei de-acum !Si toti s'au dus pe acelasi drum.Ei si-au plinit chemarea lorSi i-am vzut murind usor;N'a fost nici unul plngtorCa viata-i fum.

Zici fum ? O, nu-i adevarat.Razboi e de viteji purtat !Viata-i datorie greaSi lasii se'ngrozesc de eaS aiba tot cei lasi ar vreaPe neluptat.

De ce s'ntrebi viata ce-i ?Asa se'ntreaba cei misei.Cei buni n'au vreme de gnditLa moarte si la tnguit,Cci plnsu-i de nebuni scornitSi de femei !

Traieste-ti, doamna, viata ta !Si-a mortii lege n'o cata !Sunt crai ce schimb-a lumii sorti,Dar daca mor, ce grija porti ?Mai simte'n urma cinevaCa ei sunt morti ?

Dar stiu un lucru mai presusDe toate cite ti le-am spus:Credinta'n zilele de-apoiE singura tarie'n noi,Ca multe-s tari cum credem noiSi mine nu-s !

Si-orict de-amrti s fimNu-i bine s ne dezlipimDe cel ce vietile le-a dat !O fi viata chin rabdat,Dar una stiu: ea ni s'a datCa s'o traim !"

Ea n'a mai plns, pierdut priveaLa sfetnic, lung, dar nu-l vedeaSi n'a mai inteles ce-a zisSi nu vedea cum au nchisSicriul alb - era un visSi ea-l traia.

Senini de plnset ochii ei,Vedea barbati, vedea femei,Cu spaima multa'n jur privea.Din mult nimic nu'ntelegea;Si s muncea s stie, ce-i ?Si nu putea.

I-a fulgerat deodata'n gndS rd, cci vedea plngndO lume'ntreaga'n rugciuni."In fata unei gropi s-aduniAtta lume de nebuni !S mori rznd..."

Si clopotele'n limba lorPlngeau cu glas tnguitor;Si-adnc din bubuitul frntAl bulgrilor de pmnt,Vorbea un glas, un cntec sfntSi 'nlttor.

"-Nu cerceta aceste legi,C esti nebun, cnd le'ntelegi !Din codru rupi o ramurea,Ce-i pas codrului de ea !Ce-i pas unei lumi ntregiDe moartea mea !"

Din "Balade si idile"1893