MONOXID DE CARBONMonoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid. Acest gaz invizibil, otravitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a lemnelor (de exemplu in sistemul de incalzire casnic, in motoarele masinilor, in sistemele de gatit sau focuri).

Intoxicarea cu monoxid de carbon apare cand se inhaleaza destul monoxid de carbon, incat acesta incepe sa inlocuiasca oxigenul transportat de sange. Aceasta se intampla, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataseaza de celulele rosii din sange de 250 de ori mai puternic decat cele de oxigen. In timp ce oxigenul din sange este inlocuit de monoxidul de carbon, tesuturile si organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot functiona normalMonoxidul de carbon este o combinie ntre un atom de carbon i un atom de oxigen. El este un gaz asfixiant, toxic, incolor i inodor, care ia natere printr-o ardere (oxidare) incomplet a substanelor care conin carbon. Acest proces are loc n cazul arderii la temperaturi nalte ntr-un loc srac n oxigen, formndu-se monoxidul n locul bioxidului de carbon. Monoxidul este un gaz inflamabil, care arde cu o flacr albastr.Nivelul redus de oxigen conduce la o ardere incomplet a gazului, astfel nct n ncpere este degajat monoxid de carbon. Cu ct cei din ncpere sunt mai expui atmosferei nocive, cu att starea lor va evolua spre intoxicare grav. De aceea, cnd intr ntr-o ncpere incendiat, pompierii poart aparat de protecie respiratorie.

Simptome ale intoxicaiei cu monoxid de carbon:

la expunere redus: dureri de cap, ameeli

la expunere medie: dureri de cap persistente cu senzaia de zvcnire, ameeli, somnolen, vom, puls rapid, reflexe i judecat ncetinite.

la expunere ridicat: convulsii, com, deces

Durata de expunere :

0,1 % de CO n aer omoar ntr-o or

1 % de CO n aer omoar n 15 minute

10% de CO n aer omoar imediatIntoxicatia cu monoxid de carbon

Intoxicatia cu monoxid de carbon Pe langa instalatiile de incalzit, o importanta sursa de CO e reprezentata de fumul de tigara. Familiile fumatorilor ajung sa sufere, dupa ani de zile, de intoxicatie cronica. de dr. Razvan Constantinescu O data cu instalarea anotimpului rece, in multe din gospodariilor romanilor se folosesc sisteme individuale de incalzire, de la sobe si pana la microcentrale termice, care functioneaza in conditii nu tocmai standardizate, reprezentand un risc de intoxicatii prin emisiile de monoxid de carbon. Efectul monoxidului de carbon poate fi pe termen scurt, in cantitati mari, fatal, iar pe termen lung, emisii in cantitati mici, dar constante, pot determina o morbiditate crescuta. Rolul depistarii intoxicatiilor cu monoxid de carbon ar trebui sa revina medicinei primare, prin medicul de familie, care, prin intermediul unui aparat simplu, ar putea determina care sunt persoanele expuse. In multe dintre cazuri, doar intoxicatiile care au un efect letal sau foarte grav ajung sa fie declarate. Formele usoare sunt foarte rar diagnosticate si luate in evidenta. Avantajele testului de depistare sunt evidente, costul este scazut si il poate efectua medicul de familie, singurul care poate interveni si la domiciliu, cu conditia ca acesta sa fie dotat cu un analizor de monoxid de carbon (CO) si sa stie sa-l foloseasca. Pe langa instalatiile de incalzit, o importanta sursa de CO e reprezentata de fumul de tigara. Familiile fumatorilor ajung sa sufere, dupa ani de zile, de intoxicatie cronica. CO prezinta o afinitate de 250 de ori mai mare pentru hemoglobina decat oxigenul si formeaza impreuna cu aceasta carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care este incapabil sa mai transporte oxigen, responsabil de hipoxia tisulara. Mijloacele de depistare Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor, neiritant si usor difuzibil. CO este generat ori de cate ori are loc o combustie incompleta a unui material care contine carbon (lemn, gaz, tutun etc.). Hemoglobina fetala are o afinitate pentru CO mult mai ridicata in comparatie cu hemoglobina materna, de unde rezulta gravitatea extrema a acestei intoxicatii, care este responsabila de moartea fetala sau de alterarea sistemului nervos central la fat. Nu exista un paralelism strict intre simptomatologia obiectiva la mama si gravitatea intoxicatiei la fat. Riscurile intoxicatiei sunt in functie de diferiti parametri: concentratia toxicului in mediul inconjurator, durata expunerii, intensitatea efortului fizic efectuat in aceasta atmosfera, statusul cardiorespirator si vascular anterior al pacientului expus. Incercand sa tina cont de acesti parametri diferiti, OMS a definit pentru un pacient echivalente corespunzatoare unei concentratii maxime de HBCO de 2,5%. De remarcat faptul ca subiectii supusi unor concentratii "in peak", de durata relativ scurta pe perioade lungi de timp, nu sunt depistati la un control si este posibil ca aceste pick-uri sa aiba consecinte, mai ales daca statusul cardiovascular al individului este deja alterat (ischemie cardiaca latenta). Cantitati de monoxid de carbon de 87 particule per milion (ppm) timp de 15 minute, 52 ppm timp de 30 minute, 26 ppm timp de 60 minute sau 9 ppm timp de 8 ore au aceeasi toxicitate pentru un individ expus. Depistarea Analizorul folosit, mai ales cu scopul de a motiva un pacient sa se lase de fumat prin dozarea aerului expirat, permite masurarea concentratiei CO din ambient. Aparatul afiseaza concentratiile gazelor din ambient in ppm. Aceasta determinare este aproape instantanee si poate fi facuta sistematic, in timpul fiecarei vizite la domiciliu. Un aspect foarte important il reprezinta faptul ca fumatorii sunt obisnuiti cu concentratii de CO ridicate si suporta, de cele mai multe ori, intoxicatiile cu CO, fara a reclama simptomele premonitorii din accidentul acut. Monoxidul de carbon este prima cauza mondiala de mortalitate prin intoxicatie. Semnele clinice Intoxicatia acuta Este foarte rar diagnosticata de medic si afecteaza, in general, mai multi membri ai familiei. Necesita spitalizare si adesea terapie in cheson, cu oxigen hiperbar sau oxigenoterapie normobara. Intoxicatia acuta se manifesta prin cefalee, greata si voma, tulburari de vedere, pierdere scurta a starii de constienta, tulburari cardiace (aritmie ventriculara, edem pulmonar acut, angor, infarct, colaps cardiovascular), tulburari neuropsihice (agitatie, confuzie, dezorientare), tulburari ale constientei de la somnolenta pana la coma profunda, convulsii si deces. Sechelele neurologice (sindrom parkinsonian, tulburari cohleo-vestibulare) sunt raportate in 10% din cazuri. Unele complicatii pot fi cauzate de chesonul hiperbar (barotraumatismul urechii). Intoxicatiile subacute In absenta determinarii CO, intoxicatiile subacute sunt foarte greu de diagnosticat. Simptomele simuleaza patologiile sezonului rece intalnite in mod obisnuit (gripa, gastroenterite) si pot surveni intr-o maniera aproape endemica. Nici unul dintre semnele clinice intalnite nu este specific intoxicatiei cu CO: cefalee, vertij, stare de rau, greata, voma, dispnee, oboseala cronica, tulburari de vedere, de miros, de gust, de memorie, de somn, de atentie, dureri toracice, abdominale, musculare. Dozarea CO din ambient Dozarea sistematica a CO in aerul ambiental si apoi din cel expirat este mijlocul cel mai eficace de diagnostic al intoxicatiilor cu CO la domiciliu. In cabinet, dozarea sistematica a monoxidului de carbon expirat permite depistarea intoxicatiilor la pacientii nefumatori, dar nu si intoxicatiile domestice survenite la fumatori. Doar in cazul vizitei medicului la domiciliul pacientului pot fi depistate intoxicatiile cu CO, mai ales in sezonul rece. De asemenea, medicii specialisti in medicina muncii ar putea depista intoxicatiile profesionale, inainte de producerea unui incident. Acestia trebuie doar sa dozeze sistematic CO in aerul ambiental de la locul de munca. Evaluarea riscului este o alta sarcina a medicului de medicina muncii. Concentratia in aerul expirat trebuie sa fie inferioara a 20 ppm la lucratorii expusi la monoxid de carbon. PREZENTARE PENTRU CEFALEE incalzire cu soba fara evacuare fixa conditii de locuit precare fumator - 40 de tigarete pe zi CO din ambient > 81 ppm Conduita oprirea sobei abandonarea fumatului aerisirea incaperii O expunere de 50 ppm timp de 5 ore induce o concentratie de HbCO de aproximativ 8% la nefumatori, cifra care reprezinta un risc important pentru femeile gravide. Constientizarea riscului Intoxicatiile importante cu risc letal imediat pun, in mod paradoxal, mai putine probleme. Cauza poate persista sau poate reaparea la iesirea din spital, in cazul in care factorii de risc nu sunt eliminati, astfel ca exista recidive in mai putin de 5% din cazuri. Intoxicatiile subacute sau cronice pun probleme greu de rezolvat: diagnosticul se face cu dificultate, pacientii nu reclama aceste intoxicatii, mai ales cand concentratiile sunt scazute (10-30 ppm), chiar daca este vorba despre un bloc de locuit. In cazul locuintelor private, rolul medicului este si mai important. Problemele pot fi legate si de faptul ca, neindeajuns informati, unii pacienti refuza sa considere drept periculoasa o instalatie de incalzire care functioneaza bine, dar care nu prezinta sistem de evacuare a gazelor, in absenta unui incident grav deja petrecut. Declararea intoxicatiilor cu CO Ideal ar fi ca toate intoxicatiile subacute si cronice sa fie declarate pentru a preveni consecintele dramatice pe care le pot determina. Intoxicatiile profesionale trebuie sa fie declarate ca accident de munca. Salariatii ar trebui, de asemenea, sa reclame aceste incidente, insa nu o fac adesea pentru a nu-si pierde locul de munca. Se impune constituirea unei retele de medici care sa monitorizeze intoxicatiile cu monoxid de carbon? Masurarea monoxidului de carbon in aerul expirat si in aerul ambiental este precisa si reproductibila. Aparatele disponibile pe piata sunt fiabile, avand un raport cost/beneficiu net in favoarea beneficiului imens pe care il reprezinta depistarea unei intoxicatii cu CO. Prevenirea acestor intoxicatii este posibila si ar trebui realizata prin programe care sa sustina dotarea cabinetelor de medicina de familie cu analizor de monoxid de carbon, in scopul depistarii intoxicatiilor domestice sau profesionale si pentru prevenirea tabagismului. Concluzii 1. Numarul real de intoxicatii cu CO este superior celui declarat Depistarea este posibila si poate fi facuta de medicul de familie. Ea presupune masurarea monoxidului de carbon in aerul expirat si ar trebui sa se efectueze de rutina, ca si masurarea tensiunii arteriale. 2. Masurarea monoxidului de carbon expirat Nu trebuie sa se limiteze la depistarea intoxicatiilor cu monoxid de carbon, deoarece se adreseaza atat prevenirii, cat si tratarii tabagismului activ si pasiv. 3. Consecintele intoxicatiilor nedepistate, chiar si subacute, pot fi grave, chiar letale, mai ales la categoriile cu risc crescut (femei gravide, copii, bolnavi cu patologie cardiovasculara sau respiratorie). Un studiu desfasurat in Bucuresti, condus de Institutul de Sanatate Publica in colaborare cu UMF "Carol Davila" si cu Academia de Stiinte Economice, efectuat in perioada 1995-1998, releva urmatoarele: in cadrul intoxicatiilor letale, cele produse de monoxidul de carbon detin primul loc, cu o pondere de 41,9%; intoxicatiile apar cu cea mai mare frecventa in sezonul rece, ca urmare a utilizarii sistemelor suplimentare de incalzire (24,3% in ianuarie si 23,7% in decembrie); in cea mai mare parte, decesele s-au produs in locuinte si foarte putine in garaje, 7%; ponderea intoxicatiilor voluntare (suicid) este mica (2,8%); daca se asociaza cu numarul de decese, in medie 3 cazuri de intoxicatie usoara, se poate afirma ca riscul de expunere la acest poluant este foarte mare.1.Caracteristici generale

La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atat naturala cat si antropica. Monoxidul de carbon se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

Surse naturale:

arderea padurilor, emisiile vulcanice si descarcarile electrice.

Surse antropice: se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

Alte surse antropice: producerea otelului si a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian si feroviar.

Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos in special in perioada de calm atmosferic din timpul iernii si primaverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scazute), cand arderea combustibililor fosili atinge un maxim.

Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafata intinsa, nepunand in pericol sanatatea umana.

Efecte asupra sanatatii populatiei

Este un gaz toxic, in concentratii mari fiind letal (la concentratii de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacitatii de transport a oxigenului in sange, cu consecinte asupra sistemului respirator si a sistemului cardiovascular.

La concentratii relativ scazute:

- afecteza sistemul nervos central;

- slabeste pulsul inimii, micsorand astfel volumul de sange distribuit in organism;

- reduce acuitatea vizuala si capacitatea fizica;

- expunerea pe o perioada scurta poate cauza oboseala acuta;

- poate cauza dificultati respiratorii si dureri in piept persoanelor cu boli cardiovasculare;

- determina iritabilitate, migrene, respiratie rapida, lipsa de coordonare, greata, ameteala, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.

Segmentul de populatie cea mai afectata de expunerea la monoxid de carbon o reprezinta: copiii, varstnicii, persoanele cu boli respiratorii si cardiovasculare, persoanele anemice, fumatorii.

Efecte asupra plantelor

La concentratii monitorizate in mod obisnuit in atmosfera nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.