INSULA MASLINILOR – INSULA CORFU

Insula Corfu sau insula maslinilor, este una din cele sapte insule Ioniene situate in

partea de vest a coastei de vest a Greciei continentale. Potrivit mitologiei, numele Corfu

(Kerkyra in greaca), vine din numele nimfei Korkyra, de care zeul marii, Poseidon s-ar fi

indragostit, rapind-o si ducand-o apoi pe aceasta insula care i-a preluat numele. De ce

insula maslinilor? Locuitorii din Corfu au facut un recensamant al maslinilor si au

numarat peste 3 milioane, iar insula Corfu are suprafata de aproximativ 600 km patrati,

astfel o treime din insula este cultivata cu maslini.

Povestea cultivarii maslinilor si o legenda…

…care se refera la aparitia maslinului pe pamant este legata de intemeierea orasului

Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se pastreaza versiunea că Zeus, stapanul zeilor din

Olimp, a hotarat ca va darui noul oras acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai

folositor dar. Disputa pentru posesia orasului s-a declansat intre Poseidon, zeul marilor, si

Atena, zeita intelepciunii. Cand Poseidon a lovit cu tridentul sau in piatra a inceput sa

curgă apa sarata, in timp ce Atena a lovit cu sulita in pamant, unde a rasarit un maslin.

Intrucat locuitorii orasului au preferat fructele de maslin in locul apei sarate, Zeus a decis

acordarea drepturilor asupra noului oras zeitei Atena, orasul urmand sa poarte numele de

Atena. Se spune ca in locul unde s-a nascut aceasta legenda s-a pastrat un maslin din care

s-au raspandit toti maslinii existenţi pe coastele stancoase ale Greciei.

Povestea maslinului a inceput acum aproape 6000 de ani, cand oamenii au

descoperit ca din micile fructe negre se putea extrage un ulei dens, cu gust placut, bun la

prepararea mancarii, dar si la vindecarea unor rani. In timp, uleiul de masline a devenit un

bun de mare pret, folosit ca moneda de schimb pentru obiecte rafinate precum vazele de

alabastru din Egiptul Antic, imbacaminte, bronz sau vin.

In perioada Greciei Antice deja se stabilisera reguli stricte in ceea ce priveste

cultivarea maslinilor, alinierea randurilor si dinstanta dintre ele; mai mult, in constitutia

Atenei (legile lui Solon, anul 600 d.Ch.) se stipula clar ca oricine taia un maslin era

pedepsit cu moartea. La Jocurile Olimpice organizate in antichitate, castigatorii primeau

crengute de maslin. Uleiul de masline era foarte solicitat in comertul din zona

Mediteraneeana, astfel ca amfore cu pretiosul lichid s-au gasit in coloniile grecesti de la

Marea Neagra pana in Africa si Spania. Maslinul este mentionat in numeroase izvoare

istorice si literare ale epocii, pentru a mentiona doar Biblia, Coranul sau scrierile autorilor

eleni si latini, iar din perioada lui Iulius Cezar a inceput sa simbolizeze pacea, simbol

prezent si in Vechiul Testament, unde Noe primeste vestea incheierii Potopului printr-un

porumbel care ii aduce o ramura de maslin.

Pentru mai bine de 5000 de ani maslinele au facut parte din dieta locuitorilor

acestei regiuni, au jucat un rol major in economia cetatilor si apoi a tarilor, iar uleiul de

masline a fost folosit in alimentatie, pentru ritualuri religioase, in medicina si pentru

prepararea cosmeticelor sau infrumusetarea nobililor.

Maslinul poate atinge varste matusalemice – exista un zona Mediteraneeana

maslini despre care se spune ca au 2000 de ani. Maslinii au o crestere lenta, dar sunt si

foarte longevivi. Lasati sa se dezvolte natural, maslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni

considerabile, fiind inregistrate recorduri de peste 10 metri in diametru si peste sapte

secole de viata. In general, acesti copaci ating 1,2-2,4 metri inaltime, infloresc in luna

aprilie si fac fructe cand au intre 4-8 ani.

In insula Corfu maslinii cei mai batrani sunt in localitatile Agios Mathaios, Agios

Prokopios sau Arkadades dar si in alte zone. Incepand cu anul 1565 d.Hr. venetienii au

inceput plantarea maslinilor in insula Corfu, inlocuind culturile de vita de vie. Venetienii

ofereau locuitorilor din Corfu cate o moneda de aur daca acestia plantau un maslin, astfel

dupa 100 de ani in insula Corfu erau 2 milioane de maslini! Curios era faptul ca

venetienii nu foloseau in alimentatie uleiul din insula Corfu ci pentru iluminatul cu lampi

in Venetia…

Maslinul face parte din familia Oleaceae si astfel se inrudeste, oricat de ciudat ar

parea, cu forsythia, liliacul si iasomia. Genul olea contine in jur de 20 de specii larg

raspandite in jurul globului, printre acestea se numara: Olea brachiata, Olea capensis,

Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea

hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea

rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata, iar in insula

Corfu cel mai raspandit este Mastoidis. Olea europaea, maslinul european, este cea mai

cunoscuta specie din genul Olea, fiind apreciat inca din antichitate. Maslinele erau

folosite fie pentru obtinerea uleiului de masline, fie erau consumate ca fructe. Pentru ca

au un gust amar, maslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau

consumate in saramura. Frunzele maslinilor se mentin verzi pe intreaga durata a anului,

iar acesta prefera climate cu ierni blande si veri toride, si se dezvolta foarte bine pe soluri

calcaroase atinse de briza marii.

Culegerea si prelucrarea maslinelor

Dupa recoltare, o parte din masline sunt trimise pentru prelucrare si vanzare, in timp ce

altele vor fi presate pentru extragerea uleiului.

In insula Corfu maslinele se culeg incepand cu sfarsitul lunii octombrie, cand se

taie vegetatia, iarba, iar la baza maslinului se intind plasele de culoare neagra…si se

asteapta ca maslinele sa cada ajutate de adierea vantului sau ploaie. Apoi maslinele sunt

trasportate la fabrica pentru producerea uleiului. Uleiul din insula Corfu este recunoscut

pentru aciditatea crescuta dar si pentru vitaminele si substantele benefice sistemului

circulator, ca dovada longevitatea crescuta a corfiotilor.

Maslinele, fructele mici ale acestui copac, au culoarea verde in perioada de crestere si

nuante intunecate de purpuriu-negru odata ajunse la maturitate. Cu toate acestea, in

magazine se gasesc si masline verzi sau galben-verzui. Misterul nu este dificil de deslusit:

maslinele sunt culese in perioade diferite de maturitate si sunt tratate diferit, pentru a se

obtine arome diferite.

Exista mai multe tipuri de masline:

• Kalamata – culoare purpurie

• Halkidikis – cunoscuta ca maslina mamut, datorita dimensiunilor considerabile

atinse de fructe.

• Nicoise – culoare rosu-maronie; sunt acre si usor sarate

• Picholine – sunt mici, tuguiate si au un gust usor picant.

Datorita importantei maslinelor pentru cultura greaca si romana, aproape toate limbile

europene au adoptat latinescul oliva, derivat din grecescul elais, elaia, care inseamna

‘’ulei de masline’’ (romanescul maslin si derivatiile sale provine din slavonul maslo,

care inseamna ‘’ulei, grasime’’).

Pe plan mondial se produc anual 860.000 tone de masline si peste 1.600.000 tone de

ulei de masline, din care 300.000 tone de masline provin din Grecia ce ocupa locul 3 la

export la nivel mondial, conform informatiilor furnizate de Asociatia Producatorilor

din Industria Uleiului de Masline din Grecia.

Cum se produce uleiul de masline

Obţinerea uleiului din masline coapte se facea, inca din Antichitate, prin

strivirea manuala a fructelor in bazine sferice din piatra de granit. In prezent, extragerea

se face mecanizat, in vase din otel inoxidabil, iar separarea uleiului de pasta se face prin

centrifugare. Intreaga operatie se executa la temperaturi scazute, sub 30 grade C, fara

chimicale, asigurandu-se mentinerea gustului, a culorii si a valorii nutritive. Din 5 kg de

fructe incomplet mature se obtine un litru ulei extravirgin. Are culoarea galbena, cu

nuanta verzuie, gust usor iute si miros placut. Se păstrează la rece (8-14 grade C) si se

transporta in bidoane de 5 sau 20 litri (nu in vase de plastic sau metale oxidabile).

Dupa modul de procesare exista 3 tipuri de ulei:

- extravirgin, obtinut din prima presare la rece, cu aciditate sub 0,8% si gust superior;

- virgin, obţinut după a doua presare, cu aciditate sub 2%;

- rafinat, rezultat după un tratament chimic pentru neutralizarea acizilor şi a defectelor de

gust.

Mult timp uleiul pur de masline a fost greu de gasit, existand numeroase falsuri pe piata,

desi este destul de usor de recunoscut. Calitatea uleiului de masline variaza foarte mult.

Cel mai bun fel este presat la rece, la prima presa, fara a se folosi apa fierbinte sau

altceva. Numit "extra virgin", este cel mai bun si mai pur ulei de pe piata, dar ceva mai

greu de gasit. Se folosesc cele mai bune masline, culese cu mana, iar produsul final

trebuie sa aiba mai putin de unu la suta acid oleic. In varietatea "virgin oil" procentul nu

trebuie sa depaseasca doi la suta, iar uleiul de masline "pur" nu are mai mult de trei la

suta. Orice fel de ulei de masline cu un procent mai mare de acid oleic nu este considerat

ca potrivit pentru consum. Principalii factori care determina nivelul de acid sunt perioda

in care au fost culese maslinele si timpul scurs intre recoltare si presarea la rece. Cu cat

intervalul este mai mic, cu atat rezultatul va fi de calitate.

Bucatarii cu experienta spun adesea ca uleiul de masline are un limbaj propriu, si trebuie

evaluat ca un vin de calitate, gustul fiind influentat de regiunea de cultivare, sol,

umiditate, felul maslinelor si multi alti factori.

Asa cum vinurile sunt de mai multe feluri, puteti gasi numeroase feluri de masline si de

uleiuri. Culoarea, variind intre verde intens si auriu deschis nu este un indicator sigur al

calitatii. In privinta celor mai bune marci de ulei de masline, este in final o chestiune de

experienta si gust, atat timp cat este vorba de ulei de masline "extra virgin". Aroma, la fe

ca la vinuri, poate aminti de cea a unor fructe sau legume.

Cum alegem uleiul de masline….

Pentru a decide care este cel mai potrivit ulei pentru consumul zilnic, puteti face un

experiment interesant. Alegeti trei-patru sortimente de ulei de masline, si puneti cate

putin din fiecare in mici vase. Alaturi tineri o cana cu apa rece, cuburi de paine alba si

mere, pentru a va putea clati gustul dupa fiecare incercare. Gustati fiecare fel de ulei, de

preferinta inmuind painea in el, alegandu-l pe cel care va place cel mai mult. Nu uitati sa

beti apa rece dupa fiecare degustare si sa mancati o felie de mar. Unii prefera uleiuri

dulcege, altii cele cu aroma puternica, sau puteti face combinatii.

Cand cumparati ulei de masline, indiferent de marca, alegeti de preferinta doar ulei "extra

virgin". Nu exista reguli privind folosirea la gatit, puteti face combinatii indraznete sau va

puteti documenta in cartile de bucate sau pe Internet, dar retineti ca gustul unui sortiment

de ulei de masline poate schimba, in bine sau in rau, un fel de mancare. In tarile nordice,

de exemplu, uleiul de masline este folosit mai ales pentru salate, rareori pentru gatit. In

partea mediteraneana lucrurile stau altfel, in Italia, sudul Frantei, Grecia precum si in

Orientul Mijlociu, uleiul de masline fiind folosit si pentru gatit.

Sa alegi uleiul de masline care ti se potriveste si care iti place depinde de dorinta fiecaruia

de a experimenta si a incerca gusturi noi.

Uleiul extravirgin, cel mai indicat pentru consum

Pentru consum, cel mai indicat este uleiul extravirgin, nerafinat şi fără adaosuri de

substanţe chimice. Are cele mai bune efecte terapeutice, iar în alimentaţie este foarte

hrănitor, ideal pentru prăjit, deoarece are un punct de ardere (de fum) la 210 grade C,

mult mai ridicat decat temperatura obisnuita de prăjire în untură sau în alt ulei vegetal

(180 gradeC). Din acest considerent, uleiul extravirgin de măsline nu poate deveni toxic

prin descompunere termică, ceea ce a determinat pe vechii greci să-l considere cheia

longevităţii şi a păstrării integrităţii mentale.

Specialiştii au descoperit că acizii graşi nesaturaţi şi monosaturaţi, care

reprezintă circa 75% din compoziţia uleiului, sunt similari cu cei prezenţi în laptele

matern, ceea ce explică de ce uleiul de măsline este atât de bine tolerat de organism.

Calitatea uleiului depinde de zona geografică, climă, sol, varietate, vârsta pomilor şi de

tehnologia de cultivare şi de procesare. La 3 ani după extragere, uleiul virgin îşi pierde

calităţile gustative şi terapeutice.

Utilizări în alimentaţie şi terapeutică

Fructele negre sau verzi, după conservare în saramură sau în ulei, existente în

comerţ au un important rol alimentar, cu o valoare nutritivă egală cu cea a cărnii.

Se folosesc în salate, conserve şi la prepararea multor mâncăruri.

Prin condimentare cu diferite arome (mărar, anason, chimion), mâncărurile cu măsline

capătă un gust unic şi sunt preparate în diferite combinaţii cu limbă de vită, ciuperci,

iepure, peşte, pasăre şi sos alb sau în pizza cu şuncă.

În terapeutica medicală, măslinele sunt deosebit de preţioase pentru sănătate.

Încă din Antichitate, Hipocrate, părintele medicinii, recomanda măslinele pentru

vindecarea ulcerelor, iar sucul stors din fructele proaspete, neconservate, era indicat

pentru tratarea multor boli cronice. În plus, în Grecia Antică se credea că măslinele

mâncate cu sâmburi pot contribui la mărirea potenţei sexuale şi a fertilităţii feminine.

Cercetările actuale au demonstrat multiple proprietăţi terapeutice ale măslinelor:

digestive, cicatrizante, vermifuge, astringente, febrifuge, nutritive, condimentare şi

emoliente.

Alte utilizări

- Sâmburii de măsline: după măcinare fină se utilizează pentru purificarea sângelui,

revigorarea circulaţiei sanguine, revitalizarea pielii şi eliminarea impurităţilor, lăsând

pielea moale şi mătăsoasă;

- Frunzele: se culeg în lunile aprilie-mai, înainte de apariţia mugurilor florali. Încă din

Antichitate s-a constatat că frunzele prezintă proprietăţi terapeutice benefice ca:

hepatoprotectoare, hipotensoare, antidiabetice, antireumatice, antivaricoase,

antihemoroidale, antibacteriene, diuretice, vasodilatatoare, febrifuge, revigorante, tonice

şi vulnerare.

Pentru tratamente interne se utilizează diferite preparate din frunze (infuzii, decocturi,

extracte fluide sau hidroglicerice) cu rol în:

- reducerea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei coronariene, evitarea anginei

pectorale, a palpitaţiilor cardiace, precum şi diverse tulburări ale microcirculaţiei, prin

dilatarea arterelor şi menţinerea elasticităţii lor, datorită conţinutului în oleuropeină,

triterpene şi flavonoide (infuzii calde);

- calmarea sistemului nervos;

- scăderea colesterolului dăunător (LDL), folosind extractul hidrogliceric din frunze

proaspete (câte 30-40 picături de 3 ori pe zi);

- reducerea nivelului glicemiei din sânge, evitând apariţia diabetului zaharat (tinctură din

frunze proaspete de măslin luând câte 60 picturi pe zi, fracţionate înainte de mese);

- combaterea stărilor gripale (decoct din 30 g frunze de măslin, 20 g scoarţă de salcie albă

la un litru apă şi se beau două ceaiuri pe zi).

In insula Corfu vizitati MUZEUL MASLINULUI situat in satul KINOPIASTES!