Proiect didactic

Profesor: Obiectul: Literatura românăClasa: a X-aUnitatea de învăţare: RomanulSubiectul lecţiei: Ion, de Liviu Rebreanu – analiza literară a textuluiTipul lecţiei : dobândire de noi cunoştinţe

Competenţe:1. să exprime oral sau scris reacţiile proprii la receptarea textelor literare;2. recunoaşterea şi compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora;3. aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi discutarea textelor narative;4. susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie;

Resurse :- textul romanului (integral) ;- capacităţile receptive normale ale elevilor;- timp: 50 min., sala de clasă.

Strategia didactică:a) metode şi procedee : lucrul cu textul, lectura selectivă, descoperirea, conversaţia,

argumentarea, problematizarea;b) forme de organizare a activităţii elevilor : activitate frontală, activitate individuală;c) mijloace de învăţământ : manual clasa a X-a, Ed. Humanitas, fişele elevilor;d) material bibliografic : L. Rebreanu, Ion, Hadrian Soare, Gheorghe Soare, Limba şi

literatura română, Îndrumător pentru manualele alternative, clasa a X-a, Ed. Carminis,

Desfăşurarea activităţii

1. Organizarea clasei (2 min.).2. Verificarea temei şi a cunoştinţelor din lecţia anterioară: - temele creaţiei rebreniene identificate în nuvele3. Anunţarea temei şi a competenţelor specifice:

Analiza textului literar: romanul Ion, de L. Rebreanu. Obiective:

- recunoaşterea şi compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora; - aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi discutarea textelor narative;

- susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie;

4. Conducerea învăţării şi dobândirea noilor cunoştinţe- folosindu-se de planul de analiză a textului literar, elevii vor fi conduşi spre

identificarea trăsăturilor romanului, prin aplicarea conceptelor operaţionale specifice acestei specii.

1

Geneza romanuluiApare în anul 1920 la editura Viaţa Românească, în două volume, după un proces relativ

îndelungat de elaborare :- 1910 -1911 - începe nuvela "Zestrea" abandonată după aproximativ 3 luni de muncă - 300 pag.- 1913 - transformă nuvela în roman- 1916 - reia lucrul la romanul "Zestrea" (a doua versiune) şi îi schimbă numele în "Ion".- În noiembrie 1920 apare de sub tipar romanul "Ion".- La geneza romanului participa şi trei momente din viaţa scriitorului:a) imaginea unui ţăran care îngenunchează pe câmp şi sărută cu evlavie pământul;b) o scrisoare primită de acasă de la sora sa în care îi relata o întâmplare a unei fete bogate pe care tatăl o stâlcise în bătaie pentru că păcătuise cu cel mai bicisnic flăcău din sat;c) convorbirile cu un flăcău din vecini, Ion al Glanetaşului, care i se plângea mereu de sărăcie.- În "Mărturisiri", Rebreanu afirma: "aproape toata desfăşurarea din primul capitol este de fapt evocarea primelor amintiri din copilăria mea" .Tema - lupta ţăranului român pentru pământ într-o societate împărţită în săraci şi bogaţi, societate stăpânită de mentalitatea sacului cu bani sau a întinderilor de pământ. Mesajul romanului are o încărcătură etică, ideea fiind că dorinţa de a avea pământ cu orice preţ duce la dezintegrarea morală a individului.Explicarea titlului: - Ion - nume generic, reprezentativ pentru ţăranul românCompoziţia romanului – „corp sferoid”- firea echilibrată a autorului a determinat predilecţia spre construcţii epice armonioase, sferoidale, în care sfârşitul se confundă cu începutul.- romanul începe cu imaginea unui drum personificat care vine din necunoscut şi pătrunde în Pripas. Nicolae Manolescu afirma că drumul: "face legătura între lumea reală şi lumea ficţiunii: urmându-l intrăm şi ieşim, ca printr-o poartă, din roman". În finalul romanului, împreună cu familia învăţătorului Herdelea , este parcurs drumul în sens invers, reintrând în lumea reală.- Imaginea drumului este plasată şi aproximativ la jumătatea romanului, când Laura şi Pintea părăsesc Pripasul ca să înceapă o viaţă nouă. - două planuri- Din punct de vedere structural, romanul e alcătuit din două părţi: "Glasul pământului" şi "Glasul iubirii", fiecare fiind structurată în 6 şi, respectiv,7 capitole cu titluri foarte concise, care sugerează gradarea tensiunii dramatice: "Începutul", "Iubirea", "Ruşinea", "Nunta", "Copilul", "Ştreangul", "Blestemul", "Sfârşitul".Prezentarea succintă a subiectuluiScene reprezentativeHora apare în literatura româna în mai multe opere:- La Liviu Rebreanu imaginea horei ca petrecere sătească duminicală câştigă mult în amplitudine, complexitate şi profunzime. După cum observa P.M. Gorcea (vol. "Nesomnul capodoperelor - Personajele lui Liviu Rebreanu şi psihologia adâncurilor"), acţiunea din "Ion" începe, şi nu întâmplător, cu hora, "moment de dezlănţuire pătimaşă, moment când forţele Erosului răbufnesc la suprafaţă, la scara întregii colectivităţi".- În viziunea lui Liviu Rebreanu, hora este însă şi scena pe care se etalează realităţile sociale dintre membrii colectivităţii rurale. Folosind tehnica cinematografică, autorul plimba obiectivul de la un grup la altul făcând observaţii fundamentale:- primarul "caută să-şi păstreze demnitatea apăsând vorbele şi însoţindu-le cu gesturi energice";- Ştefan Hotnog "găseşte fel de fel de clenciuri primarului, numai ca să arate celorlalţi că lui de nimeni nu-i pasă;

2

- fostul învăţător - Simion Butunoiu - este ascultat cu evlavie;- Alexandru Glanetaşu "pe lături, ca un câine la uşa bucătăriei, trage cu urechea, neîndrăznind să intre în vorbă";- autoritatea supremă o reprezintă preotul Belciug şi familia Herdelea. Ei sunt "domnii": " bărbaţii scoaseră pălăriile (…), unii se sculară în picioare" .- Când hora se încheie, cititorul este edificat asupra liniilor conflictului.- naşterea, moartea, hora, nunta dezvăluie o profunda cunoaştere a sufletului ţăranilor.- când Ana naşte pe câmp Ion şi Al. Glanetaşu "se închina cu evlavie ca în faţă unui miracol".- moartea este prezenta în doua ipostaze. Impresionează moartea personajelor secundare şi nu cea a eroilor principali, care este văzuta cu obiectivitate.- moartea lui Avrum şi a lui Dumitru Moarcăş este privita cu ochii îngroziţi ai Anei.- Nunta - prezintă succesiunea elementelor de ritual:- apare depoetizată:Caracterizarea personajelor- Rebreanu realizează o suită de schiţe biografice- personajele sunt înzestrate cu o trăsătură fundamentală în virtutea căreia vor acţiona pe parcursul romanului.- Eugen Lovinescu îl apropie de maeştrii artei clasice - Moliere - prin reducerea eroilor la o singură mare pasiune- e un roman de observaţie socială - modul de a acţiona e o modalitate fundamentală de caracterizare- portretele fizice sunt sumare- oamenii sunt importanţi prin ceea ce fac ION – modalităţi de caracterizare a personajului- este tipul generic al ţăranului- relaţia sa cu pământul este o relaţie mitică- iubirea pentru pământ a devenit o obsesie, urmărindu-l din copilărie: "Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil"- pentru a-l dobândi face orice, intră în conflict cu tot satul.- Ion e în conflict cu sine însuşi - analiza psihologica: monolog interior, reticenţe verbale, notarea senzaţiilor fizice, stil indirect liber- este marcat de stări dilematice: - o privea pe Ana: "cât e de slaba şi de urâţica, cum să-ţi fie dragă", dar speriat de sărăcie: "mă moleşesc ca o babă neroadă, las că-i bună Anuţa. Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului pentru nişte vorbe".- monologul interior = expresia dificultăţii de a lua o decizie.- dominat de pasiuni puternice - acţionează rar sub impulsul momentului.- faptele sunt calculate cu luciditate: "ca să izbutească trebuie să o ia domol, altfel i se primejduiesc planurile, acum ştie bine cum are să-l silească. Numai să nu-şi piardă răbdarea. Graba strica treaba” - acţiunile sunt reprobabile, dar autorul le conferă o motivaţie:

- cauza nu e lăcomia, ci dorinţa de a fi respectat, de a-şi păstra demnitatea - nu este un arivist, nu doreşte depăşirea condiţiei de ţăran ( putea prin învăţătură).- forţează mâna lui Vasile Baciu numai când este convins ca prin muncă cinstită nu va

izbândi.- nu este primitiv, îşi disimulează intenţiile, iar când e sigur de izbândă nu mai joacă rolul

obositor de îndrăgostit.- are două porniri diferite - stări sufleteşti contradictorii - pentru George este "arţăgos ca un lup nemâncat" ;- Ana - "un lup hain";- apreciat de familia Herdelea, apoi este considerat "fatalitatea noastră"

3

- Titu se vede mic, lipsit de personalitate în comparaţie cu Ion.

- în cadrul discuţiilor se va încerca realizarea unei imagini definitorii a modalităţilor specifice de construire a romanului rebrenian, scoţându-se în evidenţă, de asemenea, semnificaţiile morale şi estetice ale acestei viziuni artistice;

- se vor reliefa, cu precădere, caracteristicile personajelor, modul de receptare din partea criticii literare, implicaţiile tipului de construcţie narativă asupra felului în care este creat personajul.

5. Evaluarea formativă- Surprinderea unor semnificaţii generale prin antrenarea elevilor în rezolvarea

următoarei probleme: caracterul realist, tipologic, al personajului

6. Asigurarea retenţiei şi a transferului Activitate independentă (temă): - realizarea de fişe pentru caracterizarea celorlalte

personaje

4