Proiect la legislatie in industria alimentaraPolitici guvernamentale privind dreptul la informare al consumatorului

Humeniuc Cristian Alexandru Master EFPA , Anul 1 , Gr.1

Cuprins

1. Informarea consumatorilor

1.1 Monotorizarea rezultatelor privind consumatorii in interiorul pietei unice

1.1.1 Selectia pietelor de consum

1.1.2 Evaluarea integrarii pietei interne a comertului cu amanuntul

1.1.3 Compararea mediilor de consum

1.1.4 Etapa de analiza

1.1.5 Primul tablou de bord al pietelor de consum

1.2 Practici comerciale neloiale

1.2.1 Practicile inselatoare

1.2.2 Practicile comerciale agresive

1.3 Publicitatea inselatoare si publicarea comparativa

1.3.1 Publicitatea inselatoare

1.3.2 Publicitatea comparativa

1.3.3 Cai de atac2. Educarea si informarea consumatorilor2.1 Dreptul la informare

3. BIBLIOGRAFIE1. Informarea consumatorilor1.1. Monotorizarea rezultatelor privind consumatorii in interiorul pietei unice

Informarea este un criteriu determinant pentru consumatori atunci cand fac o alegere. Aceasta informare afecteaza atat interesele consumatorilor, cat si increderea lor in produsele si serviciile aflate in circulatie pe piata interna.

In cadrul Uniunii Europene, consumatorii au la dispozitie o serie de instrumente si retele menite sa le ofere informatii fiabile si sa ii ajute sa remedieze dificultatile cu care se pot confrunta pe piata interna. De asemenea, exista o serie de norme de protectie a consumatorilor in relatia cu intreprinderile care recurg la practici comerciale neloiale sau publicitate inselatoare.

Europenii au dreptul sa se astepte la rezultate concrete din partea pietei unice. De aceea, Comisia a creat un nou instrument de supraveghere a pietelor de consum un tablou de bord care ia in calcul nu doar preturile si siguranta produselor, ci si gradul de satisfactie a consumatorilor.

Piata unica nu este doar un proiect economic, ci vizeaza si sa imbunatateasca sanatatea unama, mediul si securitatea europenilor. Pentru a produce mai multe rezultate pentru cetateni, Comisia a creat un nou instrument de supraveghere a pietei interne, si anume tabloul de bord european al pietelor bunurilor si serviciilor de consum. Obiectivul acestuia este de a evalua fuctionarea pietei interne din punctul de vedere al consumatorilor.

Aceasta comunicare prezinta metodologia utilizata pentru evaluarea pietelor de consum, precum si primele rezultate ale tabloului de bord.

Procesul de supraveghere a pietelor bunurilor de consum este alcatuit din doua etape, si anume o etapa de selectie, urmata de o etapa de analiza. Etapa de selectie vizeaza identificarea sectoarelor in care exista disfuctionalitati. Etapa de analiza vizeaza sa determine cauzele acestor disfunctionalitati.

1.1.1. Selectia pietelor de consum

Performantele generale ale diferitelor sectoare vor fi analizate in functie de urmatorii cinci indicatori:

Reclamatiile consumatorilor: numarul de reclamatii variaza in functie de sectoare, tari, traditii in materie de protectie a consumatorilor si probabilitatea de castig de cauza in situatia unui recurs;

Nivelul preturilor: cu siguranta, diferentele de nivel de trai de la o regiune la alta sau serviciile oferite clientilor pot afecta preturile, insa anumite disparitati lasa uneori sa se suspecteze existenta unor carteluri si a unor obstacole in calea liberei concurente, la fel si practicile tarifare obscure care impiedica consumatorii sa faca alegeri in deplina cunostinta de cauza. De aceea, trebuie sa se examineze nu doar diferentele de pret, ci si motivele acestor diferente;

Gradul de satisfactie a consumatorilor, care se masoara, de exemplu, prin calitatea produselor, oferta disponibila, transparenta preturilor si serviciile post-vanzare;

Schimbarea furnizorului: schimbarea furnizorului poate fi utilizata pentru a evalua capacitatea de alegere a consumatorilor. Aceasta variaza, in special, in functie de transparenta pietei si de obstacolele in calea schimbarii;

Siguranta produselor si a serviciilor: se impune o evaluare adecvata a numarului de accidente si de vatamari cauzate de produse si servicii.

1.1.2. Evaluarea integrarii pietei interne a comertului cu amanuntul

O piata interna integrata este o piata pe care consumatorii si comerciantii cu amanuntul au acelasi nivel de incredere in achizitiile tranfrontaliere ca in cazul achizitiilor efectuate in propria tare. Integrarea pietei interne a comertului cu amanuntul se recunoaste prin prezenta comerciantilor cu amanuntul din alte tari, a investitiilor directe transfrontaliere straine si a comertului cu amanuntul trasfrontalier. De asemenea, este oportul sa se evalueze atitudinea si problemele intalnite de persoanele care fac achizitii tranfrontaliere.1.1.3. Compararea mediilor de consum

Protectia consumatorilor variaza de la un stat membru la altul. Pentru a evalua mediile de consum din statele membre, este necesar sa se examineze:

Aplicarea legislatiei, si anume calitatea regimurilor de aplicare, respectarea legislatiei si resusele dedicate aplicarii legislatiei (exemplu: inspectiile realizate);

Caile de atac si perceptia consumatorilor cu privire la acestea;

Rolul organizatiilor de consumatori si acestea; Nivelul de abilitare a consumatorilor: in special, nivelurile de educatie, infrmare, competenta si sensibilizare.

1.1.4. Etapa de analiza

Etapa de analiza vizeaza sa deternime cauzele disfuctionalitatilor pietei. Identificarea cauzelor disfuctionalotatilor va permite ulterior alegerea celui mai adecvat instrument pentru solutionarea problemei (exemplu: politica in domeniul concurentei pentru abuzurile de pozitie dominanta, reglementarea sectoriala pentru eliminarea anumitor bariere la intrarea pe piata, politica de protectie a consumatorilor pentru a garanta transparenta informatiilor, etc.).

Punctele de studiat in cadrul etapei de analiza includ:

abilitatea consumatorilor; prejudiciile aduse consumatorilor; relatia dintre preturile de import si rpeturile de consum; indicatorii legislativi; respectarea legislatiei; calitatea, in special gradul de inovare, sanatatea si mediul; accesibilitatea si caracterul abordabil din punct de vedere al pretului; interoperabilitatea, si anume capacitatea unui sistem sau produs de a fuctiona impreuna cu alte produse.1.1.5. Primul tablou de bord al pietelor de consumPrimul tablou de bord a evedentiat o serie de disfuctionalitati ale pietelor de consum. De exemplu, aceasta arata ca piata interna a comertului cu amanuntul este departe de a fi integrata. In fapt, europenii prefera inca sa achizitioneze bunuri sau servicii din propria lor tara. In plus, mediul de consum difera prea mult de la un stat membru la altul.

Pentru a imbunatati tabloul de bord, inca incomplet in lipsa unor date comparabile, Comisia si-a propus sa ia urmatoarele masuri incepand cu 2008:

instituirea unei clasificari armonizate a reclamatiilor consumatorilor la nivel european;

dezvoltarea de date comparabile privind preturile, in colaborare cu Eurostat si cu birourile nationale de statistica;

cresterea numarului de sectoare analizate.1.2. Practici comerciale neloiale

Consumatorii europeni sunt protejati impotriva practicilor comerciale neloiale, indiferent daca este vorba de practici comerciale inselatoare sau agresive. UE acorda acelasi grad de protectie tuturor consumatorilor, indiferent de locul de achizitionare sau de vanzare din UE.

Directiva 2005/29/CE defineste practicile comerciale neloiale interzise in Uniunea Europeana. De asemenea, directiva protejeaza interesele economice ale consumatorilor care incheie tranzactii comerciale cu comerciantii.Practicile comerciale neloiale sunt practici care:

nu respecta principiile diligentei profesionale;

pot influenta deciziile comerciale ale consumatorilor.

Anumite segmente de populatie trebuie sa fie protejate in mod special, data fiind vulnerabilitatea sau credulitatea lor, varsta lor (copii sau persoane in varsta) sau o infirmitate mintala sau fizica. Directiva integreaza dispozitiile directivelor privind publicitatea inselatoare, contractele la distanta si comercializarea la distanta a serviciilor financiare.

1.2.1. Practicile inselatoare

O practica comerciala este inselatoare in cazul in care informatii false, mincinoase sau daca aceste informatii, chiar daca sunt corecte in fapt, pot include consumatorul in eroare. Aceste informatii sunt cele care privesc in special: existenta sau natura produsului;

principalele caracteristici ale produsului (exemplu: disponibilitatea, data fabricatiei, originea geografica, rezultatele asteptate in urma utilizarii, etc);

pretul, angajamentele comerciantului, procesul de vanzare;

necesitatea unui serviciu sau a unei reparatii;

comerciantul (identitatea, calificarile, statutul, sodul de conduita ale acestuia etc)

drepturile consumatorului in domeniul vanzarii de bunurii de consum.

In plus, directiva interzice activitatile de marketing si de publicitate a produselor care creeaza o confuzie cu un alt produs sau cu o marca a unui concurent.

In cele din urma, toate informatiile necesare consumatorului trebuie sa fie furnizate acestuia in mod clar si inteligibil, in momentul corespunzator, pentru a-i permite acestuia sa ia o decizie comerciala. In caz contrar, este vorba despre o practica inselatoare prin omisiune.

1.2.2. Practicile comerciale agresive

Deciziile comerciale ale consumatorilor trebuie sa fie libere. Ele nu pot fi luate ca urmare a utilizarii unei hartuiri, contrangeri sau influente nejustificate.

Astfel, trebuie luate in considerare mai multe elemente pentru stabilirea sanctiunilor:

natura si durate practicii agresive;

eventuala folosire de limbaj si comportament amenintator;

exploatarea unei circumstante particulare care afecteaza consumatorul cu scopul de a influenta decizia acestuia;

conditiile neconstractuale impuse consumatorului cand acesta doreste sa-si exercite drepturile contractuale.

Diligenta profesionala: nivelul de competenta specializata si de consideratie pe care comerciantul poate sa il exercite in mod rezonabil fata de consumator, in conformitate cu practica loiala si/sau cu principiul general al bunei-credinte in domeniul de activitate al comerciantului.

Decizie comerciala: orice decizie luata de un consumator cu privire la oportunitatea, modalitatile si conditiile cu privire la cumpararea unui produs, efectuarea unei plati integrale sau partiale pentru un produs, pastrarea sau renuntarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual in raport cu produsul. O astfel de decizie determina consumatorul sa actioneze sau nu.Influenta nejustificata: exploatarea unei pozitii de putere in raport cu consumatorul pentru a aplica o presiune asupra acestuia, chiar si fara a recurge la forta fizica sau a ameninta cu acesta, intr-o maniera care reduce semnificativ abilitatea consumatorului de a lua o decizie in cunostinta de cauza.

1.3. Publicitatea inselatoare si publicarea comparativa

Legislatia europeana protejeaza consumatorii si persoanele care desfasoara o activitate comerciala, industriala, artizanala, sau liberala impotriva publicitatii inselatoare si a consecintelor sale defavorabile.

Directiva 2006/114/CE protejeaza comerciantii si consumatorii impotriva publicitatii inselatoare, care este asimilata unei practici comerciale neloiale. In acest context, directiva stabileste totodata conditiile in care poate fi autorizata publicitatea comparativa.

1.3.1. Publicitatea inselatoare

Publicitatea care inseala sau poate insela persoanele carora li se adreseaza este interzisa. Caracterul inselator al acesteia poate afecta comportamentul economic al consumatorilor si al comerciantilor sau poate aduce un prejudiciu unui concurentCaracterul inselator al publicitatii depinde de o serie de criterii:

caracteristicile bunurilor si serviciilr (disponibilitatea, compozitia sau natura, metoda de fabricatie sau de prestare, originea, etc.) rezultatele asteptate ca urmare a utilizarii acestora si rezultatele controalelor de calitate efectuate;

pretul sau modul de calcul al acestuia;

conditiile in care se disctribuie bunurile sau se furnizeaza serviciile;

natura, atributiile si drepturile persoanei care isi face publicitate (identitate si active, drepturi de proprietate industriala etc.)

1.3.2. Publicitatea comparativa

Publicitatea comparativa se refera la un concurent sau la bunuri si servicii concurente, in mod explicit sau implicit.

Acest tip de publicitate este autorizat doar daca nu este inselator. Daca indeplineste aceasta conditi, publicitatea comparativa poate si un mijloc legitim de informare a consumatorilor cu privire la interesul lor. Astfel, comparatiile trebuie in principal:

sa se refere la bunuri sau servicii care raspund acelosari nevoi sau sunt destinate acelorasi scopuri;

sa se compare produse care au aceasi denumire de origine;

sa se trateze cu obiectivitate caracteristicile esentiale, relevante, verificabile si reprezentative ale acestor bunuri sau servicii, care pot include si pretul;

sa nu creeze confuzie intre comercianti, sa nu discrediteze, sa nu imite sau sa nu profite de pe urma denumirilor sau a marcilor comerciale concurente.1.3.3. Cai de atac

Statele membre asigura ca persoanele sau organizatiile care au un interes legitim pot demara o actiune in justitie sau o actiune administrativa impotriva publicitatii ilicite.Astfel, tribunalele sau organele administrative ale statelor membre trebuie sa poata:

sa dispuna incetarea difuzarii unei publicitati ilicite, chiar si in lipsa unei pierderi, a unui prejudiciu real sau a unei neglijente intentionare; sau

sa interzica o publicitate ilicita care nu a fost inca difuzata.

2. Educarea si informarea consumatorilor

Statul are ca obligatie realizarea si incurajarea programelor care au ca finalitate informareaconsumatorilor. Astfel educarea consumatorilor"poate deveni o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectivelor de studii, concretizata prin colaborarea institutiilor de invatamant cu autoritatile administratiei publice, cu atributii in acestsens". Este prevazut faptul ca programele de educare si informare a consumatorilor trebuie sa aiba in vedere:a) legislatia referitoare la protectiaconsumatorilor, agentii siorganizatii ale consumatorilor;b) sanatatea, alimentatia, prevenirea imbolnavirilor si prevenirea achizitionarii de produse alimentare falsificate;c) riscurile produselor;d) interesele economice ale consumatorilor la achizitionarea de servicii, inclusiv a celor financiare;e) etichetarea produselor, cu precizare informatiilor necesareconsumatorilor;f) informatii despre dificultati si masuri de rezolvare a acestora,preturi, calitate, conditii de creditare;g) protectia mediului, dupa caz.2.1. Dreptul la informareDreptul consumatorului de a fi informat, nu are un caracter strictpatrimonial, dar, prin efectele pe care le produce, dobandeste valente dinpunct de vederepecuniar. Titular al dreptului la informare este consumatorul, agentuluieconomic revenindu-i obligatia de a furniza primului toateelementele necesare pentru ca decizia pe care o va adopta sa corespunda nevoilorsale. Asa cum este reglementat de O.G. nr. 21/1992, este greu de crezutca efectul acestui drept se va concretiza in educarea consumatorului.Mai lesne este de acceptat ideea ca educarea consumatorului cade in sarcina asociatiilor pentru protectia consumatorului, care cu structuriale societatii civile, au menirea de aconstientiza si polariza interesele de grupale consumatorilor.Importanta acestui drept a fost reliefata chiar de catre ConsiliulEuropei care a inclus in carto de protectie a consumatorilor din 1973, "dreptul consumatorilor la informare", fiind si in programulpreliminar al Comisiei Europene pentru o politica de protectiesiinformare a consumatorilor din 1975.

Obligatia de informare si dreptul la informaredobandesc conotatiisi asupra conditiilor de validitate ale actuluijuridic civil, dar efectele lorsunt mult mai largi, determinand chiar alegerea pe care o va face consumatorul.

Obligatia de informare poate fi privita ca obligatie generala sau ca una speciala in anumite situatii.Avem in vedere o obligatie generala atunci cand ea poarta asupraproduselor oferite si asupra elementelor de identificare ale celui care le ofera pe piata spre deosebire de obligatia speciala care in opinia noastra poarta asupra caracteristicilor, a parametrilor unui produs care se realizeaza prin etichetarea acestuia in functie de cerintele imperative ale normelor legale. In acest cazincalcarea unor norme imperative nupoate fi redusa doarla o viciere a consimtamantului consumatorului ciea va antrena si o raspundere expres prevazuta de lege.Dreptul de informare al consumatorilor nu poatefi realizat decatdaca exista obligatia producatorilor de ale furniza informatiile necesaredespre bunuri si servicii.Obligatia de formare nu trebuie confundatacu publicitatea.Aceasta nu are scopul de informare, ci de a atrage atentia publicului. Putem considera ca daca publicitatea este corecta si nu tendentioasa ea nu trebuie interzisa. Dar dincolo de dorinta de a atrage cat mai multiclienti, producatorii au obligatia de a furnizao informatie obiectiva consumatorilor.Legea a impus, in dorinta de a restabili o oarecare egalitate contractuala si de a facilita jocul concurentei, o obligatie de informare in sarcina producatorului.Obligatia generala de informare din partea agentiloreconomicieste prevazuta in O.G. nr. 21/1992 :''Producatorul trebuie sa informeze despredenumirea produsului,denumirea si/sau marca producatorului, adresa producatorului ,cantitatea si dupa caz, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice sicalitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modulde utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau/si pastrare,despre contraindicatii precum si despre valoarea nutritiva aproduseloralimentare preambalate si despre tara producatoare in cazulproduselor de import''(art, 20 alin. 1).

"Toate informatiile privitoare la produsele si servciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, precumsi contractelepreformulate trebuie sa fie scrise in limba romana , indiferent de tara acestora, fara a se exclude prezentarea acestora si in alte limbi."Informatiile asupra pretului si caracteristicile produselor siserviciilor au o dubla semnificatie. Pe de oparte ele ocrotesctransparenta pietei si contribuie la eficacitatea concurentei, iar pe de alta parte permit consumatorului sa iao decizie in cunostinta de cauza.Dreptul la informare este reglementat si de legea nr. 296/2004privind codul consumului care in articolul 44 prevede obligatia agentiloreconomici de a informa complet, corect siprecis consumatorii asupra caracteristicilor estentiale ale produselor si serviciilor inclusiv a serviciilor financiare oferite de catre acestia in cadrul activitatii lorprofesionale. Scopul informarii este acela de aconferii posibilitatea consumatorului sa ia o decizie inconformitate cu intereselesale iardupa momentul dobandirii bunurilor si serviciilor acestea sa fieutilizate in deplina siguranta si securitate. Dispozitia legala realizeaza o conexiune intre dreptul la informare si dreptul de a fi protejati inpotriva riscului de a achizitiona un produs sau un serviciu care poate fipericulos.Legiuitorul precizeaza si modalitatea practica in carese realizeaza acest drept, adica prin precizarea elementelor de identificare sicaracterizare aleproduselor, serviciilor, inscrise la vedere, inmod vizibil, lizibil si usor de inteles. Aceste informatii trebuie inscrise pe etichetaprodusului, ambalajului de vanzare sau in cartea tehnica, in instructiunile de folosire, ori in orice altdocument, care insotesteprodusul sau serviciul in momentul in care eleste dobandit de consumator.Daca produsele pot devenii periculoase prin, utilizatorii trebuie safie avertizati asupra riscurilor lacare suntsupusi prin folosirea normalasau previzibila abunurilor.Obligatia generala de informare se metamorfozeaza intr-o obligatie speciala atunci cand textul delege impune obligativitatea etichetariiproduselor si in conditiile in care eaare loc. Desi O.G.21/92 impune obligatia etichetarii,dispozitia estegenerala, fiindcompletataprin dispozitiile altoracte normative in domeniu, date chiarin baza aplicariidispozitiilor ordonantei. De asemenrea Legeanr. 296/2004 privindCodulconsumului cuprinde dispozitii cu privirela etichetarea produselor, in anexa fiind definitia termenului de eticheta inconceptia legiuitoruluiroman. Aceasta este orice material scris imprimat, litografiat, gravat, sau ilustrat care contine elemente deidentificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia. Prin termenul de eticheta se intelege "orice material scris, imprimat, litografiat, gravat, sau ilustrat carecontine elemente de identificare a produsului si care insotesteprodusul."

Etichetele trebuie sa cuprinda informatii clare si usor de inteles cuprivire la caracteristicile produsului si aeventualelor riscuri la care sepot supune consumatorii consumand un astfel deprodus.Eticheta unui produs alimentar trebuie sacuprinda in modobligatoriu urmatoarele date:- denumire produs;- lista ingrediente;- cantitatea ingredientelor;- cantitatea neta pentru alimentele preambalate;- data durabilitatii minimale sau data termenului limita deconsum;- conditiile de depozitare sau de folosire daca este cazul;

- denumirea si sediul producatorului sau al ambalatorului oridistribuitorului (daca este un produs importat atunci se va trece numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania);- in anumite cazuri locul deorigine sau de provenienta alalimentului, daca este cazul instructiuni de utilizare;- concentratia alcoolica;- alte mentiuni suplimentare pe carelegiuitorul le impune pe grupe de produse;Scopul etichetarii este acela de a aduce la cunostiinta consumatorului caracteristicile estentiale ale produselor pentru ca alegerea pe care o va face sa fie in cunostiinta de cauza si mai ales sa fie ferit de riscurile pe care le-ar provoca alegerea unui produs care estepropriu pentru cerintele sau pentru nevoile sale.Nerespectarea dispozitiilor prezentei hotarari constituie contraventie, iar constatarea si sanctionarea contraventiilor se face side catre persoanele imputernicite in acestsens de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului.H.G. 332/2001 privind denumirea marcarea compozitiei fibroase sietichetarea produselor textile astfel cum a fost modificata prin H.G.25/2002 precum si H.G. 573/2001 privind etichetareaenergetica la aparatele de uz casnic sunt inca doua acte normative care au dreptscop informarea consumatorului.Finalitatea reglementarilor o constituie furnizarea deinformatii catmai corecte si complete astfel incat decizia pe care o va lua consumatorul sa corespunda pe deplin nevoilor sale.3. BIBLIOGRAFIE Strasser Constanta, Metode de control operativ in protectia consumatoruluiUniversitateaBioterra2009

www.europa.eu http://www.protectia-consumatorilor.ro http://protectia-consumatorilor.blogspot.ro http://anpc.ro/ http://ec.europa.eu/