Prima Carte cu ApolodorLa circ, in Targul Mosilor,Pe gheata unui racitor,Traia voios si zambitor Un pinguin din Labrador.-Cum se numea?-Apolodor.-Si ce facea?-Canta la cor.Deci, nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator;Facea si el ce-i mai usor:Canta la cor.(Era tenor)Grasut, curat, atragatorIn fracul lui stralucitorAsa era Apolodor.Dar intr-o zi Apolodor,Spre deznadejdea tuturorA spus asa:-Sunt foaaarte trist!Imi place viata de coristDar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dorDe fratii mei din Labrador!O, de-as putea un ceas macar sa stau cu ei pe un ghetar...Apoi a plans Apolodor.Cand l-a vazut pisoiul Tit Plangand cu hohot si sughitI-a spus:-Prietene, ti-as daMustata si codita mea,As da o litra de caimac ,As da orice sa te impacZau, nu mai plange, te implor!!Dar el plangea:-mi-e dor, mi-e dorDe fratii mei din Labrador!Si-au incercat sa-l mai impaceAriciul, daruindu-i ace Si ursul, cu un pumn de mureProaspat culese din padure.Si iepurele Buza-Lata (Colegi de-ai lui Apolodor,Maestri cantareti la cor).Camila Suzi, cea mai trista,Plangea cu fata in batista,Ea ii fusese ca o mamaIl invatase prima gama.Dar el plangea: -mi-e dor, mi-e dorDe fratii mei din Labrador...Colegii lui ApolodorS-au dus atunci la dirijor.

Maestrul DomilasolfaCu haina lui de catifeaI-a ascultat si, ganditor

S-a asezat pe canapea oftand:Sarmanul meu tenor...Se poate prapadi de dor...Sa plece dar spre LabradorSi a plecat Apolodor.La inceput, a fost usor:L-a dus spre nord, l-a dus in zborUn avion, un bimotor Si, stand picior peste picior,Canta , canta ApolodorCanta cu glasul de tenorDar, intre timp, inflacarandu-lNaucitorul peisaj,Sari pe-o aripa cu gandulSa dea dovada de curaj.Apoi, cu parasuta in spateSe zbengui ApolodorBa agatandu-se de roateBa stand calare pe motorAsa, cu zborul singuratic, Ar fi ajuns in LabradorDar l-a lovit un nor zanatic Si a cazut ApolodorLa capul nord, la capul NordAdapostit intr-un fiordStatea pe tarm ApolodorPosomorat si ganditorSedea pe tarm tacut si trist,Acest tenor, acest artistStatea cu parasuta spartaNu tu busola, nu tu harta...In larg vuia clocotitorMare potopul apelor.Si se jelea Apolodor...O,fratii mei din Labrador, Adio voua, tuturor,Pesemne ca mi-e dat sa morAici, pe tarmul marilorSi ce pacat, eram tenor! Cantam frumos, cantam la cor...

Tunis"Aici, pe tarmul Syrthelor,S-a pomenit ApolodorSi se gandea:'O fi frumos,Dar e-o caldura tropicalaSi eu sunt mort de obosealaSi nu mai pot sa merg pe jos...'Si cum jelea sa-i plangi de milaVeni spre dansul o camilaSi-l intreba:-Cum te numesti?

-Apolodor.-Ce tot vorbesti?Apolodor e-n BucurestiAm eu o sora-n BucurestiLa circ, in Targul Mosilor.Ea mi-a trimis de-acolo vestiDespre acel vestit tenorSi le-am primit acum o oraPlecarea lui a fost o drama...-Camila Suzi va e sora?A fost cu mine ca o mamaEa m-a-nvatat intaia gama...Canta la cor si, cateodata,Chiar ma trata cu inghetata...(...).......................................................................................(...)Si cum mergea ApolodorSi se gandea, cuprins de groaza:'Aicea imi e dat sa mor!'Dadu in calea lui de-o oazaCu umbra multa si racoare,Cu arbori napaditi de floare,Cu tufe mari, de iasomie,Cu apa buna, de izvor.Si-a baut ApolodorSi a cantat cu bucurie...De sus, ascunsa langa cer,Pe creanga unui palmierL-a ascultat, intai cu frica,O foarte mica maimuticaIar el canta, fermecator,Cu glasu-i dulce, de tenor...Si ea simti un inceputDe sentiment necunoscutCeva intre alean si dor,O tulburare, un fior,Acel ceva, profund si mut(In orice caz, foarte placutPe care il numim amor.Tinandu-si coada gratiosEa cobori pe creanga jos,Si, inclinandu-se usorIn fata lui Apolodor,Ii darui trei portocale, []O punga plina de migdaleSi-i spuse cu sfiala:-Ia-le![ Sunt toate, toate, ale tale... Apoi, aceeasi maimutica-De data asta fara fricaDar cu sfiala si mai multa-Il intreba cum se numeste.

(Ca orisice persoana cultaVorbea, fireste, romaneste.)Si el a spus:-Apolodor...""Si-atunci, aceeasi maimuticaSopti, rosindu-se usor,Dar fara urma de sfiala:-Desi sunt inca foarte mica(Abia la toamna merg la scoala),Nu am decat un singur dor:Sa fiu sotie de tenor.Deci, daca dragoste existaSi daca nu doresti cumvaSa vezi o maimutica trista,As vrea sa fiu sotia taSi i-a raspuns Apolodor:-N-aveam de gand sa ma insorDar, fiindca dragoste existaSi nu mi-ar fi placut nici mieSa vad o maimutica trista,Sunt gata pentru cununie... (...)"Tot ce exista si se stieDin marea lui calatoriePeste Oceanul PacificE scris pe-un petic de hartie.Atat-si altceva nimic.Se pare ca a navigatPe-o barca, luata cu chirie,Apoi a naufragiatSi, de pe-o insula pustie,Pe-o vreme calma si senina,A fost luat de-un submarin.Dar asta a durat putin,Caci s-au izbit in drum de-o minaSi el, salvat de un delfinSi dus spre vest, peste ocean,A fost, cu fortele sfarsite,Lasat, in stare de lesin,Pe tarmul californian.Si iata cum, pe negandite,Navigatorul-pinguinAjunse-n Statele Unite.Un timp, pe cate stim si noi,A fost Apolodor cow-boyLa ferma 'Taurul-Vioi'Si ingrijea de vaci, de boi,Le da porumb, le da trifoiSi-avea pistol, avea si calCa orisice cow-boy normal.Dar, intr-o vineri s-a ivit,In preajma fermei un bandit,Un hot de vite renumit,

Un betivan ingrozitor,Salliver Tom, un pistolar.Si tot tinutul tremuraSi el trecea nepasator,Calare pe un armasar,Si jefuia si ucidea. (...)"Asa porni Apolodor,Murdar de fum si de ruginaSub soarele dogoritorPe fiare vechi, intr-o masina...Si cum se vaeta de zor:-Vai! N-am sa pot ajunge, gol,In gerurile de la Pol,Desi aici e zapuseala,Vazu pe maldarul de fierO platosa medievalaSi-o chivara de cavalerCroite, parca, pe masura.Si-a imbracat ApolodorAceasta falnica armura.Dar, dupa cateva secunde, (...).................................................................(...)De multe ori am recititTratatul, pana l-am inchis...Dar sa vedem ce-a mai patitApolodor in Saint-Louis..."Batea un vant dinspre apusPrin noaptea neagra si posacaIar el sedea, in lanturi pus,Pe soclul rece, in baraca.Sedea cuminte si supus,Sedea in bezna si tacereSi-au navalit in incapereVreo patruzeci de insi mascatiTalhari si ucigasi cu leafa.Toti cainii astia incruntatiRanjeau, cu gura pan' la ceafa.Si-n fruntea lor, venea tacutTalharul din Connecticut...Apoi s-au napustit vreo treiSi l-au rapit pe ApolodorPe cand ceilalti racneau la ei:-OK! Mai repede! Dati zor!...Legat cu funii de bumbac,Varat in fundul unui sac,Asa l-au dus, pe rand,in spate,Prin ulite intortocheate,Pe strazi cu nume deocheate.Si s-au oprit cumplitii zbiriLa ora unu jumatateIn fata unei vechi cladiri.(...)"

" ‘Ca sa mai spun ce zbor a fostSi cum e fara gravitate,Fireste, n-are niciun rost.Decat ca le-am trait pe toate.Iar dupa aselenizare,Am fost destul de curajos:N-am vrut sa fac nicio plimbare,Nici cu masina, nici pe jos,Desi pe luna e frumos,Si-aveam si casca, si radar,Si aparate de filmatSi-un biscuit in buzunarSi-un tub de lapte condensat.Dar, cum era un frig cumplit,Si eu eram fara palton,Am stat un pic, am chibzuitSi-am apasat pe un butonSi nava a pornit la drum,Iar eu am inceput sa cant.Si-asa se face ca acumCobor in goana spre pamant…’O, ce modest, o, ce modestS-a dovedit a fi acestInvoluntar cosmonaut,Acest erou necunoscut!Si fiindca marea lui ispravaRamane, totusi, ignorata(N-a fost macar televizataGreseala, sigur, foarte gravaSi nedreptate, dupa mine),Am socotit ca se cuvineSa-i inchinam un imn de slava.(...)""Pe Mississippi, intr-un bac,De ce zambesc mereu si tacSi negrul Jim, si negrul Jack?Pluteste bacul, printre cioateDe salcii vechi si faramateSi-s murmura si-i canta cuiPuhoiul apelor, galbui?De ce zambesc mereu si tacSi negrul Jim, si negrul Jack?Au langa ei un calator.L-au scos din apa, gol si ud;Cazut din cer, venit in zborAtat soptea: "spre sud...spre sud..."Acum, batranul negru JackIsi umple pipa cu tabacSi il intreaba, zambitor:-Cum te numesti? -Apolodor....Si-i dau din pranzul lor sarac,Si-i dau o haina de bumbac,

Si il privesc zambind si tacSi negrul Jim, si negrul Jack...Si iar lipsesc mai multe file Din cronica acelor zile... (...)""Ceva mai jos de EcuadorPlutea, plutea Apolodor,Si-ar fi plutit asa, un veac,Dar l-au cules, cu chiu cu vai,Niste pescari din Uruguay.Si, cum era flamand si ud,L-au dus cu dansii, catre sud,L-au luat pe vasul lor sarac,I-au dat si buruieni de leac(Fiindca prinsese guturai)Si l-au tinut intr-un hamacPan-au ajuns in UruguaySi iar lipsesc mai multe fileDin cronica acelor zile...Dar se gasesc in UruguayO sumedenie de caiSi n-ar fi lucru de mirareSa fi pornit ApolodorSpre sud, pe-un cal de soi, calare...In Uruguay, ApolodorA zabovit cam multisorIn casa unui profesorPe nume Carlos Alfandor]Un foarte vechi admirator,El insusi fost, candva,tenor,Fireste, doar ca amator.Si traiul ar fi fost usor,Fiindca ilustrul profesorIl ingrijea ca pe-un odorSi ii spunea: -Ma simt datorSa ma gandesc la viitor;Deci, dac-o fi cumva sa mor,Sa stii ca-mi esti mostenitor... (...)"“Unde a fost ApolodorEu nu prea stiu.(A cui e vina?)

A fost un frum obositor?A zabovit in Argentina?S-a mai oprit sa cercetezeCampiile patagoneze?Pe unde a facut popasSi cate zile a ramas?La Capul Horn? In alta parte?A izbutit ApolodorSa mai gaseasca un vaporSi sa porneasca mai departe?Atata stiu: era in marte…Batea un vant de vreme reaSi-n largul marii viscoleaCu fulgi de gheata, reci si tariCand a zarit ApolodorAntarctica, printre ghetari…Si-a debarcat triumfatorPe gheata golfului Terror…Pe coasta Golfului TerrorS-a adunat, cu mic, cu mare,Tot neamul lui Apolodor.(...)""Pe unde a trecut si cumA strabatut atat drum?A navigat peste oceanPe urmele lui Magaellan,Plutind pe vechiul drum navalDin emisferul austral?Sau (dupa cum mai e un zvon),O fi pornit in avionSi-a ratacit din nou, un an,Pe continentul african?S-o fi oprit in statul Ghana?A strabatut Mediterana?O fi trecut pe la Bosfor?Sunt file goale-n manuscrisSi n-as vrea sa insir povesti.Oricum, un lucru e precis:Ca, intr-o zi, ApolodorS-a reintors la Bucuresti.(...)

A doua Carte cu ApolodorIată-l pe ApolodorFost, pe vremuri, călător.Să reţinem cel puţinFaptul că e pinguin.Lângă el e Amedeu, Cel mai cumsecade leu,Cântăreţ la clarinetŞi, din când în când, poet.Blondul din fotografieEste cangurul Ilie.Fiind cangur, aşadar,Are şorţ cu buzunar..Pe toţi trei, iubindu-i foarte,Vi i-am adunat în carte.Câteodată, foarte rar,Amedeu e grădinar.Azi, pe când stropea şi elUn ghiveci cu muşeţel,Ploaia a-nceput să piceŞi, deodată, Amedeu,Încruntat ca orice leu,Tremură puţin şi zice!-Vai, săracul muşeţel!Ce să-i faci? Păcat de el!Ploaia asta o să-l strice….Şi-a fugit la adăpost..Iar sărmanul muşeţel,Părăsit şi fără rost,S-a simţit destul de prostPână când ApolodorI-a sărit în ajutor.…………3.Muzica e o minuneCând o faci cu pasiune..Ce ne cântă Amedeu?Uvertura la Orfeu….Dar, când stai prea mult la soare,Dacă nu-ţi pui pălărie,Chiar şi fără melodie,Capul, sigur că te doare..Cunoscând acest simptom,Deseori văzut la om,Iată că ApolodorÎmpreună cu IlieCară umbra unui pom

Lângă muzicantul lor……………..4.Amintim că orice mingePrin culoare se distinge..Câte una se mai poate(Dacă are greutate)Fără vina nimănuiSă producă un cucui..De-asta e ApolodorŞi la sport prevăzător……………..5. Cum, de fapt, orice cântarTe înşeală foarte rar,Am să aflu, gram cu gram,Câte kilograme am….Prea sunt greu! Sau e stricat,Sau acest automatNu-şi cunoaşte nici măcarMeseria de cântar..Mă temusem de pomană:A avut şi el o toană…………….6. Pentru că la piaţă, aziSe aflau atâţia brazi,Până seara AmedeuŞi-a făcut un pom de leu..Iată pomul lui Ilie:N-are nici o jucărie. Pentru canguri sunt normaleDarurile vegetale..Mai adaug şi susţinCă, făcut din crengi de pin,Pomul pentru pinguinE frumos când este plin.…………..7.Zilele de carnavalSe sfârşesc cu „Mare Bal”..Deci, aflând acestea toateDin afişe colorateŞi gândindu-se, cei trei,De la bal că nu se poateSă lipsească tocmai ei,Şi-au făcut în graba mareToate cele necesare..Şi acuma, când au mască,Cine să-i mai recunoască?…

…………..8.Bulgărele mic (fireşte,Dacă se rostogoleşte) Se preface în morman,.Iar un morcov şi-un tăciuneFac din bulgăre un junePinguin sau pelican..Dar un pinguin răceşte, Cât ar fi de dolofan,Chiar când este pelican(Dacă este frig, fireşte)Deci, e foarte necesarSă-i pui şapcă şi fular.…………….9.Sigur că ApolodorEste cel mai bun schior..Îl vedeţi cum se descurcă?Unde e nevoie, urcă..Ştie cum să ia, la pantă,Poza cea mai elegantăŞi porneşte mai departeChiar cu schiurile sparte…………….10.-Soarele de la amiazăVăd că nu prea se bronzeazăNici pe gât şi nici pe piept,Nici pe spate, nici pe faţă.Fii şi tu băiat deştept,Vino mai de dimineaţă..Cum e el ascultător,A venit ApolodorPe la cinci şi jumătateŞi a stat mai mult pe spateŞi-a făcut, pe îndelete,Raze ultraviolete..Şi pe urmă, a mai statPână s-a decolorat.…………..11.Dacă vezi că nu e chipSă faci plajă pe nisip,De căldură şi dogoare,Te arunci frumos în mare..Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,Printre alge, printre peşti,Prin talaze, peste stânci,Pe sub apele adânci,

Printre sute de catargeAle navelor pierdute,Printre scoicile tăcute,Unde unda nu se sparge,Şi înoţi, înoţi, înoţi,Până simţi că nu mai poţi..Astfel, înotând de zor,Pentru plajă, tocmai josA găsit ApolodorLocul cel mai răcoros.Şi acum doarme profundPe nisipul de la fund……………….12.-Se cuvine fiecareSă aducă demâncare!.Astfel, răspicat şi greu,Îşi încheie AmedeuÎnţeleapta cuvântare..Şi, cu pasul lor uşor,Au pornit la drum, apoi,Gospodarii amândoi:Leul şi Apolodor.Iar Ilie a rămas..Şi-a trecut aşa un ceas.Şi pe când şedea IlieSingur în bucătărie,Ce aduce Amedeu?Caşcaval de Penteleu….Mai târziu, ApolodorVine cu un peştişor….…………….13.-După ultimele ştiri,Astăzi vom avea la masăŞi vreo câţiva musafiri.Şase ouă ai în plasă,Du-le tu, frumos, acasă.Fii atent să nu le spargi:Plasa are ochiuri largi….De atent, a fost atent,N-a uitat nici un moment;Preţiosul alimentNu i-a fost indiferent:Nu că-i fac un compliment,Dar l-a dus cu sentiment,L-a purtat uşor şi lent,

Dând dovadă de talent.L-a ferit şi de ciment,Şi de zid, şi de curent.S-a purtat cu el prudent,Dar n-a fost suficient..-Ghinionul, evident!Şi cum plasa n-a fost nouăAu ieşit, prin accident,Şase musafiri, din ouă……………….14. -Ce balon ai, Amedeu!Dă-mi-l să mă joc şi eu….Când te roagă cinevaCe-ţi rămâne de făcut? –I l-a dat cu împrumut –Se putea să nu i-l dea?.Iar acum, Apolodor,Tot el strigă: – Ajutor!Amedeu! Nu vezi că zbor?……………15.Coborârea e plăcutăCu oricare paraşută,Mai ales când eşti decisSă o faci cu scop precis..Astfel, cel care coboară,Dacă are multă sfoarăŞi mai are şi un zmeu,Chiar de-ar coborî mereu,Zmeul, e de presupusCă se va urca mai susŞi, de-acolo, n-o să cadă,Ba, adeseori, în plus,O să dea voios din coadă,Mulţumit şi zâmbitor..(Teoria de mai susE a lui Apolodor.)…………….16. -Iar faci mofturi la mâncare….Spune, cum vrei tu să creşti?Să-ţi mai pun un pic de sare?Dacă nu mănânci, slăbeşti…Să-ţi aduc salată crudă?Poate vrei să-ţi fac un ceai….Dar Ilie, să n-audă!Nu mănâncă, nici să-l tai…Stă cu ochii în tavan,

N-are chef nici de răspuns….Şi aşa, după un an,Iată, bietul ce-a ajuns………………..17.S-a-ntâmplat ceva grozav:Azi, Ilie e bolnav,După cât se pare, grav!.Înţeleptul Amedeu(E şi doctor, va să zică)Priceput, ca orice leu,Îl consultă şi explică:-Unii canguri, fac aşa:Când mănâncă, trag la fit,Ţin mâncarea pe măsea,Mestecă, dar nu înghit,Şi, păstrând mâncarea-n gură,Fac un fel de umflăturăCare, când e uriaşă,Leii o numesc toltoaşă.Deci, Ilie are încăBoala asta. Ce să fac?Nu cunosc decât un leac:Să înghită ce mănâncă………………….18.…Deci, găsind în almanahNişte note, AmedeuA lăsat jocul de şah,Preferat de orice leuŞi a spus: – Priveşte! Ah!Numai melodii de BachPentru clarinetul meu.Ţine-le, Apolodor….Nu-i plăcut şi nici uşorDacă ţii ceva prea mult,Ba e chiar obositor.Deci, a spus Apolodor:-E un ceas de când te-ascult,Prea iubite Amedeu…Mulţumesc. Acuma, ah!Mai slăbeşte-mă cu Bach.Pentru mine e cam greu….Dar mai cugetând un pic,Pentru bunul meu amicA găsit el o metodă –Foarte simplă şi comodă

Ca să cânte cât vrea, ah!Melodiile de Bach.…………….19.Cel mai mare cititorEste tot Apolodor..Iată-l, a ajuns acumLa al treilea volumŞi ia carte după carteŞi citeşte mai departe..Ce-o fi învăţat din toatePaginile studiateMeşterul Apolodor?.Cum se face un vapor……………….20.Am notat în calendar:Azi e ziua lui Ilie.Să intrăm în florărie;Un buchet e necesar..Vai, cu câtă bucurieO să pună la ierbarFlorile primite-n darŞi ce vesel o să fie!.Iată clipa! Am ajuns!Iar Ilie, bine tunsŞi cu şorţul din portret,.De emoţie pătruns,A mâncat, încet, încet,Jumătate din buchet….(A compus acest sonetAmedeu, leul poet.)…………….21.Astăzi, Amedeu mi-a spus căNu admite nici o muscă,Ba mi-a arătat şi câteSunt murdare şi urâte..Uite una, pe covor!M-a simţit…Porneşte-n zborŞi se-aşază fără teamăDrept la Amedeu pe coamă..Ca să fiu operativŞi s-o prind definitivTrebuie să fac un saltMai precis şi mai înalt..…La sfârşit, o constatare:Unde dai şi unde doare…

………………..22.Ca să creşti, eşti obligat,Când e ora de culcat,Să te urci frumos în pat..Spune-i asta lui Ilie!Nu se culcă, orice-ai face.De culcat, nu vrea să ştie.Parcă patul are ace….Azi aşa, mâine la fel,Când să-l culci, fuge pe stradăIa uitaţi-vă la el:Parcă a-nceput să scadă….Peste-un an şi jumătateCam aşa o să arate……………………..23.-Zgomotul e foarte răuPentru cei din jurul tău.Îl suport destul de greuChiar şi nervii mei de leu….Astfel zice Amedeu!Şi adaugă: – În fine!A plecat…E foarte bine…După ce-am scăpat de chinSă mă liniştesc puţin..După care, împăcat,Şade pe fotoliul patŞi apasă pe buton.Vai, ce mare ghinion!Astăzi la televizor,E program Apolodor…………….24.Sportul e folositorPentru toţi.ApolodorBoxul face muşchi de fier,Dar mănuşile de pielePentru mine sunt cam greleSă le port numai pe ger..Printre altele, un sportMă atrage cel mai tare:Să ridic, fără efort,Greutăţile uşoare……………………..25.Cangurii, precum se ştie,Suferă de anemie..Iată marele motiv,

Iată pricina ciudatăPentru care niciodatăN-am putut să fiu sportiv..Dar se vede din portretCă, deşi nu sunt atlet,Mi-am făcut un şorţ de sportŞi, din când în când îl port.………………..26.-Mare om a fost acelaCare-a inventat umbrela!.După cum putem vedeaCel ce cugetă aşaEste leul Amedeu..Iar după un sfert de ceas,Când îi cade-un strop pe nas,Cugetă, acelaşi leu:-Orice ploaie, va să zică,Până ce porneşte, pică.O să plouă. Este clar.Să deschid umbrela….Dar,Laolaltă, trei umbreleS-ar ciocni rău între ele,De n-ar fi ApolodorŞi un pic inventator………………….27.Printre alte vorbe vechiA rămas de la strămoşiVorba că pe mincinoşiÎl cunoşti după urechi..Chiar adevărat să fie?Cam de şase ori pe lună,După câte ştiu, IlieSpune câte o minciună….……………….28.E ştiut că orice peşteÎn borcan se plictiseşte..Deci, având ApolodorPrin vecini, cam de un an,Un prieten bicolor –Corcitură de biban – Şi aflând ApolodorCă amicul bicolorI se plictisea de moarte,I-a făcut cadou o carte..De atunci, acel biban

Cere zilnic un roman………………….29.Orice fluture se cerePus între lepidoptere.Dar un lucru pare clar:Până-i vezi în insectarAripa de chihlimbarPoţi fi sigur, uneori,Că gonindu-l printre floriFluturele nu se lasăPână nu te vede-n plasă….P.S. Unde-un un cuvânt mai greu(Cum ar fi lepidoptere),Întrebaţi-l pe-Amedeu,Vă răspunde cu plăcere.………………30.La culcare, nu-i frumosŞorţul să-l arunci pe jos.Pune-l pe un scăunel.Lui Ilie nici nu-i pasă,Parcă n-ai vorbi cu el.Şorţul, tot pe jos îl lasă.Dimineaţa, şorţul cuiE mototolit şi şui?……………31.Ce-o fi oare în borcan?Mere, pere, suc de hreanSau sirop de leuştean?Eu sunt vegetarian…O fi plin? Sunt curios…Ia să-l trag puţin în jos..După cum puteţi vedea,În borcan era vopsea………………….32.Pinguinii – doi la mie - Sunt pescari de meserie.Ceilalţi, ca Apolodor,Numai dacă au răbdare,Prind şi ei, de ziua lor,Câte-un peşte foarte mare.De asemenea, se ştieCă Apolodor, din apă,Scoate câte o scrumbieAfumată sau cu ceapă..Cel mai greu se pescuieşteUnde nu există peşte,

Dar şi-acolo, deocamdată,El a pescuit o gheată.…………….33.Cine e acest erouÎncălţat şi cu tricou?.E nevoie să mai spun?.Cum de este cel mai bunŞi mai glorios portar?Cum de este lăudatChiar în „Sportul Popular”?Cum de are pieptul lat?Cum a devenit atletŞi de unde i-a fost trasFaima lui de mare as?.Cred că nu e un secret:Poate învăţaţi la şcoalăSau aflaţi de la părinţiCă Apolodor se spalăZilnic, de trei ori, pe dinţi……………..34.Pe sub vechile cetăţiSe găsesc antichităţi..Câte unele (nu toate)S-au păstrat pe jumătate.Deci, săpând, ApolodorA găsit o jumătateDintr-un antic senatorCu veşminte colorateŞi i-a spus lui Amedeu:-Ăsta e pentru muzeu.Ia te uită cum îl dreg:În oglindă e întreg……………..35.-Unde fugi, Apolodor?Pentru ce atâta zor?N-auzi? – strigă Amedeu –Stai puţin că vin şi eu..Iată, după ei, IlieVine ca o vijelie:-Unde fugi, Apolodor?Pentru ce atâta zor?Ce te-oi fi grăbind aşa?Poate arde undeva..Strigă şi el, de pomană,Şi pe urmă, ţin-te goană….La sfârşit e mai uşor

Să expunem într-o frazăGoana lui Apolodor:El, savant cum altul nu e,Vrea să vadă o statuieŞi să afle personal,Dacă e sau nu pe cal.…………..36.Peste piatră, peste lut,Merge un astronaut;Merge în necunoscut,Calcă grav, calcă tăcutŞi e foarte precaut….Câtă cale-a străbătutPrin acest lunar ţinut!Pe deasupra, cerul mutSe întinde ca un scut..Cum spuneam la început,Peste piatră, peste lut,Merge un cosmonaut.Şi mai merge un minutTot aşa de precaut.Dar, deodată, ce-a văzut?S-a temut, nu s-a temut?Lângă el a apărutÎncă un cosmonautFoarte, foarte cunoscut…………..37.După cum e şi normalNu oricine are parteSă primească personalTelegrame de pe Marte..Totuşi, prin telegrafie,De la postul receptorS-a primit pentru IlieŞi pentru Apolodor,În mai multe exemplare,Telegrama următoare:„Stop. Sosim cu prima navă,Doar un ceas ne mai desparte.Zoe nu mai e bolnavă.Verişorii de pe Marte.”.Vai, ce mare bucurie!(Cred că nu mai e nevoieSă vă spun că nu se ştieCine-i marţiana ZoeŞi de ce a fost bolnavă.)

.Şi-a sosit ca o săgeatăFalnica aeronavăFix, la ora anunţată,.Şi acum, priviţi în carteCine sunt şi cum aratăVerişorii de pe Marte………………38.A ieşit ApolodorÎn costum de vânătorAre gloanţe, fel de fel,Să ne ţinem după el..Merge crunt, merge pe josÎnarmat şi fioros.O să fie, parcă văd,Jale mare şi prăpăd..Am greşit şi nu mă mir:În pădure, pentru tir,Fiindcă-i mare ochitor,E poftit şi dumnealorSă le fie profesor……………..39.Vara, într-un copacLocuia un pitpalacŞi cânta fermecătorŞi-l iubea Apolodor,Îl iubea ca un copilŞi-i ducea mereu pistilBa, în cuib, câteodată,Îi punea şi ciocolată(Aliment pe care încăPitpalacii îl mănâncă)..Dar aşa a fost să fie:Toamna, păsările facMarea lor călătorieDeci, adio, pitpalac!.Şi-a rămas acel copacSingur, ca o coliviePărăsită şi pustie.Şi atunci, Apolodor,Trist şi copleşit de dor,A urcat, foarte curând,Sus, în cuib, un difuzor.Şi aşa, din când în când,Mai stătea şi el, oftând.Iar dacă venea vreodatăCu pistil sau ciocolată

Îi ploua de sus, în cale,Melancolic şi agaleMii de note muzicale………………..40.Totul e ca într-un joc.Roşu spune: „Stai pe loc!”Pata galbenă, rotundă,Ce poate să spună, deci?„Mai aşteaptă o secundă!”Dar cea verde? „Poţi să treci!”.Greu e numai prima oară.Iar când ştii pe dinafarăFiecare ce arată,Nu treci singur niciodată!…………………..41.-Eşti puternic, Amedeu,Dar să ştii că nu e greu.Am să-ţi dovedesc din plinForţa mea de pinguin..Şi aşteaptă AmedeuRăbdător ca orice leu..Iată că peste o clipăS-a întors ApolodorŞi-a ieşit învingătorCu o singură aripă……………..42.Aş putea să-ţi dau un sfat:Spală-te şi fii curat.Uite, astăzi te cam stricăPetele de pe burtică.Socotind că n-ar fi răuSă te speli într-un hârdău,Cred că leacul cel mai bunE clăbucul de spun….Tace leul înţeleptŞi atunci ApolodorSpune: – Ce e drept, e drept!Spală-mă, pe gât, pe piept,Vreau să fiu strălucitor..Cu săpun şi cu leşieL-au spălat apoi, vârtos,Amedeu şi cu Ilie.Şi apoi,ce bucurieCând l-au aşezat, frumos,Printre rufe, pe frânghie……………

43.Cum vedeţi, ApolodorŢopăie într-un piciorGraţios ca un dulapŞi cu un butoi pe cap..Iată, vine şi Ilie.-Ce-i cu tine?-Ce să fie?Vreau să cumpăr şi să carMere de la Aprozar.Hai să mergem amândoi.Dacă ai de gând să vii,Lasă jos acest butoi.Ştii că merele sunt grele….-Cui să-l las?-Păi văd că-l ţii…-Eu? Nici gând… Stă pe proptele……………….44.Cine-i mare gospodarŞi nu rabdă nici măcarColţul unui geam murdar?Sigur că Apolodor….Dar aşa, e foarte greu….Iată, vine AmedeuŞi, pe limba lui, fireşte,Ca un înţelept vorbeşte:-Folosind această scară,Orice muncă e uşoară.Scara mai e bună dacăŢi se face chef de joacă….Cum vedeţi, ApolodorA descoperit uşorO metodă foarte bună..Geamul, o să iasă lună.……………………………………………..