principalii dĂunĂtori din culturile de legume
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŞE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
R E F E R A Tla
E N T O M I L O G I E
Conducător: Conf. Dr.Ing.Ioana Grozea Student:
Anul II I.D.
PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN CULTURILE DE LEGUME
Coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa Latr., ordinul Orthoptera, familia Gryllotalpidae
Este o insectă comună, cunoscută ca dăunătoare la diferite plante din cele mai
vechi timpuri. Este răspândită în Europa, nordul Africii şi Asia Occidentală. În ţara
noastră se întâlneşte frecvent, mai ales în zonele cultivatoare de legume.
Descriere. Adultul are corpul de 50,0 - 60,0 mm lungime, este robust, aproape
cilindric, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral brun-gălbuie, cu aspect catifelat,
acoperit cu periş ori deşi, scurţi. Capul este rotunjit, pronotul globulos şi îngustat
anterior.
Picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat. Aripile anterioare sunt
pergamentoase iar cele posterioare bine dezvoltate şi membranoase, cu o reţea de nervuri
evidente. Abdomenul este format din 10 segmente, ultimul fiind terminat cu o pereche
de cerci lungi (Figura.1).
Oul este elipsoidal de 3,0 - 3,5 mm lungime, de culoare galbenă, cu luciu
verzui.
Larva la apariţie este de culoare albă, apoi devine castanie-negricioasă,
deosebindu-se de adult prin dimensiunile mai mici ale corpului şi lipsa aripilor.
Biologie. Iernează în primul an ca larvă, iar în al doilea an ca adult, în sol şi are o
generaţie la doi ani.
Primăvara larvele se ridică în straturile superficiale ale solului hrănindu-se cu
părţile subterane ale plantelor. Toamna, în cel de-al doilea an, apar adulţii, care se
retrag în sol pentru hibernare. În sere , răsadniţe, adulţii apar în lunile februarie -
martie, iar în câmp în aprilie - mai. Împerecherea are loc în luna iunie, când se observă
şi zborul acestora, mai ales în nopţile senine.
Ouăle sunt depuse grupat în cuiburi, în sol, câte 300-400 ouă. După 14-20 zile
apar larvele care rămân grupate în cuib sub ocrotirea femelei timp de 2 - 3 săptămâni,
apoi se răspândesc săpându-şi galerii proprii.
La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, populaţia de coropişniţe este
alcătuită din larve de diferite vârste şi adulţi care se retrag pentru iernare.
Fig. 1. Coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa: 1-adult; 2-larvă; 3-ou; 4-
ootecă; 5-plante atacate
(după Lazăr)
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă plantele
cerealiere (grâul, orzul, porumbul, etc.), plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla,
tutunul, etc.).
Cele mai mari pagube sunt produse la culturile legumicole : varză, conopidă,
tomate, pătlăgele vinete, ardei etc.Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor.
În rădăcinile mai groase de sfeclă, morcov sau în tuberculii de cartof sunt roase
galerii mari, în care se dezvoltă diferite microorganisme, care determină putrezirea
organele respective. Rădăcinile subţiri sunt retezate, înregistrându-se pagube deosebite
la răsadurile de varză, conopidă, pătlăgele roşii, etc., care trebuie înlocuite de mai
multe ori.
Combatere. Efectuarea arăturilor adânci şi a praşilelor repetate pentru distrugerea
galeriilor, în care se găsesc coropişniţele. Gropi capcană (50/50/50 cm) executate în
toamnă, înainte de retragerea coropişniţelor pentru iernat. Aceste gropi sunt umplute
cu gunoi proaspăt de cabaline. Gropile se desfac în timpul iernii şi coropişniţele sunt
adunate şi apoi distruse.
La semnalarea atacului, solul se tratează printre rândurile de plante cu produsele
Sintogrill 5 G - 30 kg/ha sau Sinolintox 5 G - 25 kg/ha, Gryllosin 5 G - 30 kg/ha,
Mesurol 4G 3 - 6 kg/ha, Counter 5G - 40 kg/ha.
Se pot folosi şi momeli toxice, care se prepară din boabe de cereale (întregi
sau sfărâmate), în amestec cu untdelemn sau melasă (5 %), la care se adaugă un
insecticid (3 %). Momelile pregătite se împrăştie în grămezi mici sau se
încorporează în sol, la adâncimi de 2 - 5 cm, în cantitate de 60 kg/ha.
Păduchele cenuşiu al verzei - Brevicoryne brassicae L., ordinul Homoptera, familia
Aphididae
Este răspândit în Europa, America, Asia etc. În ţara noastră apare în unii
ani sub formă de invazii, mai ales în regiunile de stepă şi a pădurilor de stejar.
Descriere. Prezintă două forme:
a) femela apteră are corpul globulos de 1,8 - 2,5 mm lungime, verde- gălbui, acoperit
cu o secreţie abundentă, ceroasă, de culoare cenuşie-albăstruie. Antenele şi
corniculele sunt de culoare mai închisă. Coada este tot atât de lungă ca şi
corniculele, cu câte 3 peri pe fiecare parte (Figura.2).
b) femela aripată are corpul de 1,6 - 2,3 mm lungime; capul şi toracele brun-
închis, iar abdomenul galben-verzui; corpul este acoperit cu o secreţie ceroasă,
de culoare cenuşie Antenele sunt verzui-negricioase şi aproape tot atât de
lungi ca şi corpul.
Corniculele sunt scurte şi umflate median. Coada este mai lungă
decât corniculele (Figura.3).
Fig. 2. Păduchele cenuşiu al verzei - Brevicoryne brassicae: a-femelă apteră; b-femelă aripată; c- plantă cu colonie de păduchi
Biologie. Iernează în stadiul de ou, depus în toamnă pe tulpinile
sau peţiolurile frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate sau
spontane. Într-un an poate avea 15 - 16 generaţii. La temperatura
optimă (18 - 20°C), o generaţie se dezvoltă în 10 - 14 zile.
În lunile martie, aprilie apar larvele, iar în luna mai apare
fundatrixul care formează colonii de fundatrigene, pe partea inferioară
a frunzelor. În luna iunlie apar virginogenele, cele aripate migrând pe
culturile de crucifere. Într-o vară afidul poate avea 16 generaţii. În
luna august apare forma sexupară şi în septembrie forma sexuată. La
începutul lunii octombrie fiecare femelă depune oul de iarnă.
Cei mai importanţi prădători care limitează coloniile de afide
sunt: Coccinella spp., Adalia spp., Scymnus spp., iar dintre paraziţi:
Aphidius spp. şi Diaeretiella rapae.
Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchii formează colonii
masive pe diferite crucifere: varză, conopidă, hrean, gulii, ridichi, etc.,
înţepând şi sugând seva din ţesuturi.
Datorită atacului, pe frunze apar pete galben-deschis sau rozii,
astfel că plantele stagnează în creştere, rămân pipernicite sau se usucă.
Pot fi atacaţi şi semincerii, astfel că tulpinile florifere se colorează în
albastru-verzui, iar florile avortează sau se usucă. Sunt atacate şi
seminţele, care rămân nedezvoltate, astfel că producţia este redusă cu
30 - 40%.
Combatere. Adunarea şi distrugerea tuturor resturilor de plante
rămase după recoltare, pe care se găsesc ouăle hibernante ale
păduchelui. Distrugerea buruienilor din familia Cruciferae, ce
constituie gazde intermediare în dezvoltarea dăunătorului.
Efectuarea de tratamente chimice la apariţia primelor colonii de
păduchi, cu unul din următoarele produse: Actellic 50 CE - 0,05%,
Basudin 60 CE - 0,15%, Pirimor 25 WG - 0,1%, Sumithion 50 CE -
0,1 %, Fernos 50 PU -0,05%, Decis 2,5 CE - 0,05%, Polytrin 200 EC
- 0,015 %, Sumicidin 20 EC -0,025%, Supersect 10 EC - 0,03% etc.
Ploşniţa roşie a verzei - Eurydema ornata L. ordinul
Heteroptera, familia Pentatomidae
Este răspândită în Europa, Africa de Nord şi Asia Mică. La noi
se întâlneşte în toate regiunile de stepă, până în zona fagului.
Descriere. Adultul are corpul turtit dorso-ventral, de culoare
roşie, având capul de culoare neagră. Pronotul este prevăzut cu 6 pete
negre iar scutelul cu o pată neagră caracteristică, având baza de
culoare roşie.
Aripile prezintă câte o pată neagră alungită. Abdomenul este de
asemenea de culoare roşie, având ultimele două segmente de culoare
neagră. Lungimea corpului este de 6,0 - 10,0 mm (Figura 3.
a
Fig. 3.Ploşniţa roşie a verzei - Eurydema ornata
a-adult; b-plantă atacată
Oul este caracteristic, având formă cilindrică, de culoare cenuşie,
prevăzut la cele două extremităţi cu două benzi circulare de culoare
neagră.
Larva este asemănătoare cu adultul. La apariţie are culoarea
galben-roşcată, apoi devine roşie-cărămizie.
Biologie. Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în
resturile vegetale, etc. Adulţii părăsesc locurile de iernare primăvara
devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele
spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în grupe de
12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea
inferioară a frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna
iunie. Prezintă 1-2 generaţii, în funcţie de regiuni.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă în stadiul de adult şi
în stadiul de larvă plantele de crucifere, când înţeapă şi sug sucul
celular din frunze. La culturile semincere, atacă florile, lujerii
seminceri şi seminţele.
Combatere. Se aplică măsuri agrotehnice: pregătirea corespunzătoare
a terenului; plantarea timpurie a răsadurilor; lucrări de întreţinere a
culturilor, etc. Tratamente chimice în timpul perioadei de vegetaţie
utilizând produse organofosforice sau piretroide.
Fluturele alb al verzei - Pieris brassicae L.,
ordinul Lepidoptera, familia Pieridae
Este răspândit în Europa, Asia (Japonia) şi nordul Americii. În
ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile de la şes şi până la
munte.
Descriere. Adulţii au anvergura aripilor de 50 - 65 mm,
masculii fiind mai mici decât femelele. Corpul este negru, acoperit cu
perişori albi-gălbui. Aripile anterioare şi posterioare sunt de culoare
albă, prevăzute cu macule negre.
La femelă, aripile anterioare prezintă o maculă neagră în vârful
superior, două macule rotunde în mijlocul câmpului şi una alungită pe
marginea posterioară; aripile posterioare au câte o maculă punctiformă
numai pe marginea lor anterioară (Figura 4).
La mascul, aripile anterioare prezintă o singură maculă neagră
în unghiul extern, iar cele posterioare sunt prevăzute cu câte o maculă
punctiformă pe marginea anterioară.
Oul are 1,10 - 1,25 mm lungime, de formă conică, de culoare
galbenă, cu striaţii longitudinale.
Larva neonată este de culoare galbenă cenuşie, capul negru, iar
larva matură are culoarea verde sau galben-verzuie, cu puncte negre.
Corpul este acoperit cu perişori albicioşi şi prezintă dorsal o dungă
longitudinală, iar lateral două dungi mai late, de culoare galbenă.
Larva are 40 - 50 mm lungime.
Pupa este carenată, de culoare cenuşie sau galben-verzuie,
maculată cu negru.
a
Fig. 4. Fluturele alb al verzei - Pieris brassicae:
a-mascul; b-femelă; c-larvă
Biologie. Iernează în stadiul de pupă pe trunchiul arborilor sau
arbuştilor, pe pereţii caselor, pe garduri, pe stâlpi, etc. Are două
generaţii pe an, uneori şi a treia generaţie, care se dezvoltă pe varza de
toamnă.
Fluturii apar primăvara în luna mai ; femelele după copulaţie
depun ouăle izolat sau în grupe (15-20 ouă) pe partea inferioară a
frunzelor. Incubaţia durează 6-14 zile. Larvele în primele vârste stau
grupate, iar la sfârşitul lunii iunie se retrag pentru transformarea în
pupă. Adulţii generaţiei de primăvară apar în luna iunie. Generaţia de
vară se eşalonează în lunile iulie şi august, iar generaţia de toamnă din
august până în luna mai, anul următor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube mari în
culturile de crucifere, în special de varză şi conopidă. La apariţie,
larvele stau grupate, rozând numai epiderma inferioară şi parenchimul
frunzelor. Mai târziu, larvele se răspândesc pe plante şi rod toate
frunzele, lăsând doar nervurile mai groase, aspect ce poartă numele de
scheletuirea frunzelor.
Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu,
în terenuri bine pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai
rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei
de vegetaţie, pe care se înmulţeşte dăunătorul. Efectuarea arăturilor
adânci după recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a
dăunătorului.
La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu unul din
următoarele produse: Actellic 50 CE - 0,15%, Carbetox 37 CE -
0,4%, Ekalux S - 0,1%, Ekamet 50 CE - 0,07%, Sinoratox 35 CE-
0,15%, Zolone 35 CE - 0,2%,Total 60 - 0,15%, Senthion 50EC -
0,1%, Decis 2,5 CE - 0,04%, Karate 2,5CE - 0,04%, Sumi-alpha 5
CE - 0,03%, Sumicidin 20 CE - 0,05%,Talstar 10 CE - 0,035%,
Dimilin 25WP - 0,05%, etc. Se pot folosi şi biopreparate ca Dipel WP
- 0,1%, Foray - 0,1 % etc.
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor
din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea căpăţânii.
Buha verzei - Mamestra brassicae L., ordinul
Lepidoptera, familia Noctuidae
Buha verzei este răspândită în toată Europa, în Asia, etc. La noi
în ţară, se întâlneşte în toate regiunile, de la şes şi până la munte.
Descriere. Fluturii prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai
mare decât masculul. Femela are aripile anterioare brun-cenuşii,
prevăzute cu linii transversale mai închise la culoare. În mijlocul
câmpului, se află o pată reniformă bine distinctă, înconjurată cu dungi
alb-gălbui, sub forma literei "W".
Aripile posterioare sunt cenuşii, cu marginile mai închise la
culoare. Anvergura aripilor este de 40,0 - 50,0 mm
Oul este emisferic, cu diametrul de 0,6-0,7 mm, de culoare alb-
gălbuie. Prezintă numeroase striuri, care se unesc în regiunea polului
exterior.
Larva este de culoare variabilă, de la verde-deschis până la
brun-cenuşiu. Capul şi protoracele sunt de culoare neagră. Pe toată
lungimea corpului, dorsal prezintă o dungă mediană deschisă, iar
lateral dungi oblice gălbui. Lungimea corpului, la maturitate este de
35,0 - 40,0 mm.
Biologie. Buha verzei are două generaţii pe an şi iernează în
stadiul de pupă în sol. Adulţii apar în mai-iunie şi au un zbor
crepuscular sau nocturn.
Ouăle sunt depuse în grupe, pe parte inferioară a frunzelor.
Larvele care apar se dezvoltă pe plantele care au apărut sau pe plantele
învecinate. La completa dezvoltare, părăsesc plantele şi se retrag în sol
entru transformarea în pupă. Fluturii apar prin luna iulie şi dau
naştere la o nouă generţie de larve, care se dezvoltă până în luna
septembrie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie polifagă.
Larvele, la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor
apoi perforează limbul frunzelor, sub forma unor orificii neregulate.
Pagube mai mari produc omizile din ultimele vârste care pătrund în
căpăţânile de varză şi rod galerii. În aceste galerii se adună resturile de
hrană şi excrementele larvelor, pe care se dezvoltă ciuperci şi bacterii
producând putrezirea acestora.
Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu,
în terenuri bine pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai
rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei
de vegetaţie, pe care se înmulţeşte dăunătorul. Arături adânci după
recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a dăunătorului.
Tratamente chimice cu unul din produsele: Actellic- 0,15%,
Carbetox- 0,4%, Ekalux- 0,1%, Ekamet- 0,07%, Sinoratox -
0,15%,Zolone- 0,2%,Total-0,15%, Senthion - 0,1%, Decis- 0,04%,
Karate - 0,04%, Sumi-alpha - 0,03%, Sumicidin- 0,05%, Talstar-
0,035%, Dimilin - 0,05%, etc.
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor
din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea căpăţânii.
Musca verzei - Delia brassicae Bche., ordinul
Diptera, familia Anthomyidae
Este răspândită în Europa, America de Nord, etc. În ţara noastră
este frecventă în zonele cultivatoare de legume.
Descriere. Adulţii au corpul de 5-7 mm lungime şi prezintă
dimorfism sexual. Masculul este cenuşiu, pubescent, cu trei dungi
negre pe pronot şi una dorsală pe abdomen. Femela este mai mare,
mai deschisă la culoare şi slab pubescentă. Antenele şi picioarele sunt
de culoare neagră (Figura .5).
a
Fig. 5. Musca verzei - Delia brassicae a-adult; b-
larvă şi mod de dăunare; c-plante atacate
Oul are 0,8-1,1 mm lungime, prezintă formă de butoia ş şi este
de culoare albă-lucioasă.
Larva are 7-8 mm lungime, corpul este fusiform, alb-gălbui.
Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic şi prezintă 6
perechi de formaţiuni digitiforme, dintre care cele două mediane sunt
mai dezvoltate.
Pupa are 6-7 mm lungime, corpul este eliptic, de culoare
castanie. În regiunea posterioară are 1-2 formaţiuni digitiforme.
Biologie. Insecta prezintă 2-3 generaţii pe an. Iernează în
stadiul de pupă în sol, la adâncimi de 5-10 cm, mai rar în cotoarele de
varză şi conopidă. Adulţii apar primăvara, la sfârşitul lunii aprilie,
când se plantează în câmp răsadurile de varză. După 2-3 zile de la
apariţie, au loc împerecherea şi ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau
grupat, în zona coletului. Incubaţia durează 7-10 zile. În luna iunie, are
loc transformarea larvelor în pupe. Stadiul de pupă durează 1-3
săptămâni, uneori şi mai mult. Adulţii apar în a doua jumătate a lunii
iunie. Femelele, după împerechere, depun ouăle pe plantele de varză
de toamnă sau pe seminceri.
În zona de câmpie sau colinară, acest dăunător are trei generaţii
pe an : G1 în aprilie-iunie ; G2 în iunie-august şi G3 în august-aprilie
anul următor.
În zona de dealuri, specia este bivoltină cu evoluţia generaţiilor
astfel : G1 în aprilie-iunie şi G2 iunie-aprilie anul următor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Musca atacă cruciferele
cultivate şi spontane, varza, conopida, rapiţa, muştarul, etc. Larvele
apărute pătrund în colet şi în rădăcini, unde formează galerii
longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol.
Acestea stagnează în creştere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se
usucă şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia
carotovora), care determină putrezirea rădăcinilor. Producţia poate fi
diminuată în unii ani cu până la 60 %.
Combatere. Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după
recoltare; însămânţarea şi plantarea cepei mult mai timpriu. În zonele
infestata, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat. Pentru
colectarea pontelor se vor folosi benzi capcană din arpagic semănat de
timpuriu. Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor
smulge şi distruge. Sămânţa şi arpagicul se vor trata înainte de
însămânţare sau plantare cu Etion 25 PU, 80-100 g/ Kg sămânţă sau
200 g/100 Kg arpagic. În perioada pontei sau la apariţia larvelor se vor
face tratamente cu : Sinoratox 35 CE-0,2 %, Basudin 60 CE- 0,08 %,
Birlane 50 CE- 0,1 % etc.
Musca cepei — Delia antiqua Meig.,
ordinul Diptera, familia Anthomyidae
Este răspândită în toată Europa şi America de Nord. În ţara
noastră apare în unii ani, mai ales în regiunile din nordul Moldovei şi
Munteniei.
Descriere. Adultul are 6,0-7,0 mm lungime; corpul este de
culoare cenuşie-gălbuie, cu pete şi dungi negricioase. Pronotul este
gălbui, cu o dungă mediană mai închisă. Aripile sunt gălbui, iar
picioarele negre şi prevăzute pe marginea internă a tibiilor posterioare
cu numeroşi perişori scurţi (Figura 6).
Larva matură are 5,0 - 8,0 mm lungime, este de culoare alb-
gălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este prevăzută cu 12
mameloane digitiforme şi cu numeroşi spiculi.
Biologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, la o adâncime de 10
- 20 cm. Prezintă 2 - 3 generaţii pe an.
Primăvara, în lunile aprilie, mai apar adulţii care se hrănesc cu
nectar şi secreţii dulci de la salcie, plop, etc., după care migrează în
culturile de ceapă unde au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse
izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea coletului. Larvele care
apar se dezvoltă în bulbi, după care se retrag în sol, unde are loc
transformarea în pupă. Noii adulţi apar în prima jumătate a lunii iunie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube în culturile
de ceapă, usturoi, praz şi alte liliacee.
Larvele din prima generaţie atacă frunzele, iar mai târziu
pătrund în bulbii care încep să se formeze, în care sapă galerii.
Larvele din generaţia a II-a şi a III-a atacă numai bulbii, în care
rod galerii. În aceste galerii pătrund bacterii şi ciuperci, care duc la
putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îngălbenite, care se
vestejesc şi se usucă.
În galeriile formate în bulbi se grefează microorganisme
(bacterii, ciuperci) care duc la putrezirea acestora în câmp sau în
depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.
Combatere. Strângerea după recoltare a tuturor resturilor
vegetale şi distrugerea lor prin ardere sau îngropare.
Însămânţarea sau plantarea arpagicului să se facă cât mai
timpuriu, în terenuri bine pregătite, asigurându-se în acest fel o
dezvoltare mai viguroasă a plantelor. În zonele de invazii, unii autori
recomandă plantarea de benzi curse din arpagic pentru atragerea
adulţilor în timpul pontei; după depunerea ouălor, benzile se distrug.
Culturile de ceapă vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi
scoase şi distruse prin ardere sau îngropate.
Pentru combaterea adulţilor din prima generaţie se aplică
tratamente la avertizare cu produsul Sinolintox 10 G - 4 kg ş.a./ha., iar
pentru generaţia a II-a şi a III-a cu Diazol 60 EC - 0,15 %, Basudin 60
CE - 0,1%,etc.
PRINCIPALII DĂUNĂTORIAI PLANTELOR
LEGUMICOLE DIN SERE
Musculiţa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum Westw.,
ordinul Homoptera, familia Aleurodidae
Este originară din zonele tropicale ale Americii, de unde s-a
răspândit în toate regiunile globului. În ţara noastră se întâlneşte în
toate zonele pe diferite plante legumicole şi ornamentale din sere,
solarii, iar pe timp călduros şi în câmp.
Descriere. Femela are 1,46 - 1,53 mm lungime, iar masculul
1,15 - 1,43 mm. Corpul este alungit, de culoare albă-gălbuie, acoperit
cu o secreţie pulverulentă, ceroasă, albă, cu aspect făinos.
Aripile sunt albe, iar ochii, tibiile, tarsele şi vârful abdomenului
brune. Antenele sunt alcătuite din 7 articole (Figura 7).
Oul este oval - alungit, de 0,22 - 0,24 mm lungime, prevăzut
cu un pedicel scurt. Oul are culoare variabilă, alb-gălbuie la depunere
şi negru-violet, cu luciu metalic, înainte de ecloziune.
Larva neonată are corpul oval, de culoare galbenă-pal, cu ochii
roşii. Larvele mature au corpul turtit dorso-ventral de 0,7 - 0,8 mm
lungime, de culoare verde-palid. Pe părţile laterale prezintă o bordură
Fig. 7 Musculiţa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum: a-adult; b-frunză
de tomate atacată; c-larvă (după Dobreanu Ecaterina şi Manolache)
de spini scurţi, iar dorsal 15 - 20 de periş ori albicioşi.
Biologic In condiţii de seră, musculiţa albă are 3 - 4 generaţii
pe an, uneori şi mai multe, în funcţie de factorii ecologici. De regulă,
generaţiile se suprapun, întâlnindu-se în acelaşi timp diferite stadii ale
insectei: ou, larvă, adult.
Depunerea ouălor are loc în grupe (10-50 ouă), pe partea
inferioară a frunzelor tinere, în formă de cerc. Incubaţia durează 5-10
zile, în funcţie de factorii climatici. Larvele apărute se deplasează pe
organele plantei, devin apode după câteva zile, rămâmând pe partea
inferioară a frunzelor până la transformarea în adulţi. O generaţie
completă se dezvoltă în 3-4 săptămâni. De regulă generaţiile se
suprapun, încât se pot întâlni în tot cursul anului diferite stadii ale
insectei.
În timpul verii, musculiţa poate migra din sere pe diferite plante
în câmp, unde se înmulţeşte până în toamnă. La scăderea temperaturii,
o parte din insecte se reântorc în sere, reinfestând culturile.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o insectă polifagă, care
atacă numeroase specii de plante legumicole: tomate, ardei, pătlăgele
vinete, castraveţi, fasole, etc., precum şi plante ornamentale: garoafe,
crizanteme, begonii, gerbera, muşcate etc.
Adulţii şi larvele colonizează frunzele, uneori şi lăstarii,
înţepând şi sugând seva din ţesuturi. Organele atacate sunt acoperite
de dejecţiile insectei, care favorizează dezvoltarea unor ciuperci
saprofite din genurile : Alternaria, Penicillium, Fusarium, etc.,
formându-se un miceliu de culoare închisă. Acest lucru duce la
debilitarea plantelor, reducându-se procesele fiziologice, prin
micşorarea suprafeţei de asimilaţie. Datorită atacului, frunzele se
îngălbenesc, se usucă şi cad.
Combatere. Distrugerea florei spontane din jurul serelor şi
solariilor, care contribuie la perpetuarea focarelor de infecţie. După
recoltare, toate plantele sau resturile de plante vor fi scoase în afara
serelor şi distruse prin ardere. Corpurile serelor, libere de plante, se
vor dezinfecta prin stropiri cu produse organofosforice sau carbamice,
în doze mărite sau prin fumigări cu aerosoli.
Se vor efectua tratamente chimice la apariţia focarelor de
infecţie, cu unul din următoarele produse: produse organofosforice:
Actellic 50 EC-0,1%, Ekamet 50 CE-0,05%, Divipan 100 EC-0,05%,
Nogos 50 CE-0,1%,Onevos 31,5 EC-0,15%, Tamaron 600 LC-0,1%,
Vapona 48 CE-0,1%; produse carbamice: Unden 50 PU-0,1%,
Lannate 90 WS-0,05%; produse piretroide: Decis 2,5 CE-0,05%,
Fastac 10 EC-0,02%, Karate 2,5 CE-0,04%,etc.; produse
organoclorurate: Thiodan 35 CE-0,2%, Thionex 35 CE-0,2%, Thionex
50 WP-0,15%; produse care inhibă formarea chitinei: Rimon 10 EC -
0,05%.
Se va stropi mai ales partea inferioară a frunzelor, unde se află
localizate coloniile de insecte.
15.2. Nematodul galicol al rădăcinilor - Meloidogyne incognita,
ordinul Tylenchida, familia Heteroderidae
Acest dăunător se întâlneşte în toate regiunile globului. În
zonele calde se dezvoltă în câmp, iar în cele temperate numai în sere,
fiind o specie iubitoare de căldură. Este considerat cel mai păgubitor
dăunător al culturilor din sere.
Descriere. Prezintă un dimorfism sexual accentuat.
Femela are corpul de 0,47 mm lungime şi 0,32 mm lăţime.
Corpul este de culoare albă, în formă de pară, cu gâtul alungit. În
interiorul corpului se pot observa prin transparenţă, grupe de ouă, în
diferite faze de dezvoltare. În jurul orificiului anal prezintă striaţiuni
circulare, caracteristice (Figura 8).
Masculul are corpul cilindric (viermiform), de 1,2 - 2,0 mm
lungime, acoperit cu o cuticulă inelată transversal. Lateral prezintă 4
incizii, ce se întind aproape pe toată
Fig. 8. Nematodul galicol al rădăcinilor - Meloidogyne incognita: a-
femelă (după Goodley); b-mascul(după Najakure); c-rădăcină atacată
Oul este elipsoidal, de culoare albă, acoperit cu o cuticulă
netedă.
Larva are corpul viermiform de 0,36 - 0,44 mm lungime,
acoperit cu o cuticulă subţire, fin inelată.
Biologie. Iernează ca femelă sau larvă în inteiorul rădăcinilor
diferitelor plante sau în sol. Poate avea 4 - 8 generaţii pe an.
Durata unei generaţii variază în limite foarte largi, între 25 şi 90
zile, în funcţie de temperatura şi umiditatea solului, hrană, etc.
Ouăle sunt depuse într-o ootecă alcătuită dintr-o masă
mucilaginoasă ataşată de corpul femelei. Larvele părăsesc ouăle în
stadiul doi de dezvoltare, cînd se răspândesc în sol în căutarea
rădăcinii plantei, perforând ţesuturile în zona vârfului de creştere.
După o perioadă de hrănire, larvele devin imobile şi rămân în
acelaşi loc până la sfârşitul evoluţiei.
Odată cu hrănirea, larvele secretă enzime care determină
hipertrofierea celulelor sub forma unor gale (umflături caracteristice).
După ultima năpârlire, are loc diferenţierea sexelor, larvele mascule
devin viermiforme iar cele femele devin piriforme.
a c
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag,
ce atacă peste 1300 specii, aparţinând la peste 40 familii botanice.
În ţara noastră, nematodul produce pagube numai în sere,
îndeosebi la tomate şi pătlăgele vinete, mai puţin la castraveţi, salată
etc. Infestarea plantelor se face imediat după plantarea răsadului, iar
prezenţa galelor pe rădăcini se semnalează abia după 3 - 4 săptămâni.
Forma şi mărimea galelor variază după planta gazdă, densitatea
populaţiei şi condiţiile de mediu. În dreptul galelor se produce
astuparea vaselor libero-lemnoase şi circulaţia sevei se întrerupe, ceea
ce determină putrezirea şi pieirea plantei. Pe rădăcinile atacate se
instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc.,
care grăbesc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului,
plantele nu se mai dezvoltă, se îngălbenesc şi se usucă, de la vârf la
bază.
Combatere. În serele neinfestate se va da o atenţie deosebită
măsurilor profilactice, privind împiedicarea pătrunderii nematozilor.
În acest scop se va supune unui control riguros tot materialul care se
introduce în sere (răsaduri, pământ, ghivece cu flori), ca să nu fie
infe state cu nematozi.
În serele infestate, prin toate lucrările care se aplică solului
trebuie să se urmărească să nu se favorizeze diseminarea nematozilor.
La defrişarea culturilor, se recomandă ca scoaterea plantelor să se facă
cu ajutorul cazmalei şi toate resturile vegetale cu particule de pământ,
să fie scoase din sere în saci de polietilenă, împiedicându-se astfel
împrăştierea particulelor de sol infestate. După efectuarea lucrărilor de
defrişare şi mobilizare, se recomandă ca solul să fie menţinut în stare
umedă timp de 2 - 3 săptămâni, pentru putrezirea rădăcinilor cu gale.
Cultivarea soiurilor şi hibrizilor de tomate rezistenţi la atacul
nematozilor.
Cea mai eficientă metodă de combatere a nematozilor este
tratarea solului cu nematocide. În ţara noastră sunt folosite
următoarele produse nematocide: Basamid granule - 500 kg/ha,
Dazomet 90 G - 500 kg/ha, Dozomet 10 PP - 600 kg/ha, Mocap 10 G
- 50 - 75 kg/ha, Vydate 10 G - 50 - 60 kg/ha.