ROMANIA INTERBELICA (1918-1939)

In perioada interbelica - 1918-1939 - Romania a traversat mai multe etape:1919-1922 - etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial; 1922-1928 - perioada dezvoltarii relative, cand Romania isi reface potentialul economic;

- productia industriala si agrara creste treptat si se incheie procesul de unificare in plan politic si economic;1929-1933 - marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare;

- pretul produselor scade catastrofal; 1933-1939 - perioada relansarii economice a Romaniei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului in economie; reluarea procesului de industrializare. In 1938 Romania a atins punctul maxim al evolutiei sale.

In 8 iunie 1930, principele Carol revine in tara si, cu acordul Guvernului Taranist devine rege al Romaniei, prin incalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-1940) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate. Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influentă implicat în acte de coruptie.

Perioada cuprinsã între anii 1929-1933 a fost una de puternicã crizã, ce a afectat toate sectoarele vieţii economice. Factori precum caracterul predominant agrar al economiei, comerţul extern deficitar ( se exportau materii prime ieftine şi se importau produse industriale scumpe) duc la: reducerea salariilor, extinderea somajului, falimente repetate, miscari de revolta. Apogeul a fost înregistrat în 1932, când registrele arãtau 300 000 de şomeri. Amintim: luptele din ianuarie-februarie 1933 iscate in randul muncitorimii, din cauza reducerii salariilor si a concedierii salariatilor; ex: greva muncitorilor de la atelierele Grivita, din 1933; “Curbele de sacrificiu“ au fost resimtite in special de muncitorii CFR-isti si petrolisti.

Perioada 1933-1939 prezinta relansarea economica a Romaniei. Aceasta este perioada în care România se afirmã ca o ţarã puternicã şi capabilã de a ieşi bine din orice context.

- Se dezvolta, în principal, industriile petrolului, metalurgicã şi textilã. - Industria naţionalã este încurajatã iar tarifele la import sunt ridicate. Totuşi, se manifestã

interesul partidului liberal pentru a instaura dirijismul economic. - Prin finanţare intensivã, protecţie vamalã şi controlul cartelurilor, burghezia liberalã şi-a consolidat rolul în scara socialã; se amelioreaza conditiile de munca, se majoreaza salariile.

- Au fost luate noi mãsuri în urma cãrora sã se reorganizeze economia. Au fost fondate Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Inzestrãrii Armatei şi Ministerul Corpului Superior de Control.

Poate fi observata o interdependeţã evidentã şi logicã între societate şi economie. Astfel, cei realizaţi din punct de vedere economic (industriaşi, bancheri şi oameni de afaceri, cum ar fi Nicolae Malaxa sau Ion Gigurtu) au fost realizaţi şi din punct de vedere social, iar cei nerealizaţi economic (cei fãrã avere şi fãrã nume: ţãranii, muncitorii, ş.a.m.d.) nu au fost realizaţi nici social.

Caracteristica epocii o constituia pluripartidismul, având la bază votul universal, menţinerea şi consolidarea democraţiei parlamentare, iar în arena politică se impuneau două partide principale: PNL (Partidul Naţional Liberal) şi PNŢ (Partidul Naţional Ţărănesc), aflate în competiţie pentru putere. Tot acum apar organizaţii extremiste (Legiunea Arhanghelului Mihail / Miscarea Legionara – devenită Garda de Fier şi Partidul Comunist Roman).

PNL (1922-1926; 1932-1937) - cel mai puternic partid politic; susţinea democraţia parlamentară; baza sociala = burghezia; forta partidului era concentrata in jurul familiei Bratianu; a solutionat probleme legate de unificarea provinciilor din punct de vedere administrativ şi legislativ, de refacerea economică şi aplicarea reformelor (Constituţia din 1923, legea agrară, legea organizării administrative, legea învăţământului).

PNŢ (1928-1931; 1932-1933) - baza socială = ţărănime, intelectualitate şi burghezie; urmarea dezvoltarea agriculturii, aplicarea principiului descentralizarii, ridicarea si intarirea economica si culturala a taranimii; reprezentanti: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.

Se afirma curentele extremiste, care optau pentru instaurarea regimurilor totalitare.Extrema stâng ă , marxismul în varianta leninistă, era reprezentat de Partidul Comunist din

Romania, subordonat intereselor sovietice. (societate egalitară, critica capitalismul) In 1931 s-a adoptat teza conform căreia România se afla în faţa desăvârşirii revoluţiei burghezo-democratice, care se va realiza “fără burghezie” (adica se inlatura cu forta a burghezia si se instaura puterea muncitoreasca taraneasca) sub conducerea Partidului Comunist.

Extrema dreapta a jucat un rol mult mai important în viaţa politică decât mişcarea de stânga, având ca bază socială intelectualitatea, studenţimea. Acest curent considera că societatea românească de după război este bolnavă şi se manifestă incapacitatea de a înţelege specificul naţional. Nae Ionescu = mentor spiritual; ideologia legionară se caracteriza prin naţionalism agresiv (aversiune faţă de alte popoare şi naţionalităţi), anti-democratie, antisemitism (atitudine ostilă faţă de evrei) în România a vizat expulzarea evreilor din viaţa economică şi culturală şi educarea tineretului în spirit creştin şi naţionalist.Ex: Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC) – fondata de A.C. Cuza in 1923, devine Partidul National Crestin in 1935.

Organizatia nationalista - Legiunea Arhanghelului Mihail (1927), devenită în 1930 Garda de Fier – infiintata de Coreliu Zelea Codreanu. In 1933 I.Gheorghe Duca (prim-ministru al guvernului, numit de Carol al II-lea) a fost asasinat de legionari, din cauza eforturilor sale de a anihila miscarea fascista. In 1935 Garda de fier a fost dizolvata.

In1938 a Carol al II-lea a desfiintat partidele politice, ceea ce îi asigura puterea supremă si a initiat o reformă administrativă de inspiratie fascistă, prin care a împărtit teritoriul României în zece tinuturi. Pluralismul politic inceteaza şi astfel dreptul de a activa în viaţa politică îi revenea unui singur partid: Frontul Renaşterii Naţionale (devenit Partidul Naţiunii în 1940).

Viaţa cotidianã dupã primul rãzboi mondial a constituit un stil de viaţã relativ modern, cu multe facilitãţi pentru unii şi cu mult neplãceri pentru alţii.

Oraşul interbelic a reprezentat mediul propice dezvoltãrii unei vieţi civilizate şi moderne, principalele clãdiri urbane, fiind primãria, liceul, tribunalul, cinematograful, teatrul. Existau reţea de apa curentã, strãzi asfaltate, iluminat public (iniţial cu gaz aerian, spre sfârşitul perioadei interbelice, introducându-se iluminatul electric; zonele periferice n-au beneficiat în aceastã perioadã de iluminat public), servicii de salubritate(deficitare în mahalale) şi transport în comun.(troleibuze apãrute mai întãi în Timişoara în 1921, şi apoi în Bucureşti în 1929), autobuze şi birjele sau trãsurile.) Bucureştiul, devenit capitala statului naţional unitar, a cunoscut în perioada interbelică o nouă etapă de dezvoltare căpătând renumele de „micul Paris”. Aici puteau fi admirate construcţii precum: Palatul Regal, Palatul Consiliului de Miniştri, Facultatea de Drept, Şcoala de Război.

Pe de altã parte, localurile ca restaurantele, birturile şi bodegile constituiau simbol pentru categorii sociale, şi locuri de întãlnire pentru oameni de acelaşi nivel financiar.

În ceea ce priveşte moda femininã, trebuie menţionat cã aici apar schimbãri drastice, datoritã mişcãrii feministe, care presupunea o femeie activã, energicã, şi puternicã. Astfel, fustele au devenit mai scurte, rochiile mai vaporoase, iar pãrul mai scurt.În zonele urbane majoritatea cetãţenilor aveau mai mult timp liber decât cei din zonele rurale. Astfel, au apãrut noi forme de petrecere a timpului liber. În afarã de cititul presei sau ascultarea radioului, existau, ca metode de relaxare, plimbãrile prin parcuri (în peioada 1929-1933, în jurul Bucureştiului au fost construite lacuri, înconjurate de grãdini şi parcuri publice)

In spatiul rural, ţãranul de dupã este mult mai interesat de politicã, şi de principalele evenimente din ţarã, are opinii, şi vederi politice, şi începe sã îşi lãrgeascã orizonturile.

In sfera culturala, in literatura domina romanul. E vremea lui Liviu Rebreanu, care infatiseaza viata reala a taranului roman, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu si altii. Tudor Arghezi devine cel mai stralucit reprezentant al poeziei, critica literara isi inalta valorile de asemenea: George Calinescu, Eugen Lovinescu. Presa comunista se manifesta in conditii foarte grele. La 15 august 1931 apare in ilegalitate ziarul “Scanteia” , apoi “Alarma”, “Brazda”.

Concluzii

- Societatea interbelicã a încurajat dezvoltarea economiei si a generat ideologii şi fanatisme care au dus la al doilea rãzboi mondial.

- Mişcarea legionarã (Garda de fier) s-a dezvoltat cu ajutorul unor oameni respectabili, cum ar fi intelectualitatea, pentru ca odatã ajunsã ideologie de masã, sã înceapã o serie de crime odioase.

- În aceastã perioada omul de rând a devenit liber sã gândeascã şi sã acţioneze dupã propria conştiinţã.

- Viaţa socialã a perioadei interbelice depindea atât de poziţie, cât şi de avere. Avem de-a face cu o societate de tip capitalist, în care este rãsplãtitã atât munca, cât şi deschiderea spre nou. - Modernizarea, din punct de vedere economic şi social, câştigã în defavoarea tradiţionalismului, creîndu-se o societate plinã de orizonturi.

- Totuşi aceastã nouã creaţie a românilor va cãdea rãpusã de comunism, în doar câţiva ani. Rezultatul a fost o economie slabã, şi pierderea libertãţii gândului. (Drumul de la democratie la autoritarism)