raport românia, 177/29.02...euro/1000 l +tva. 1 adresa apemin nr.12/23.10.2015, înregistrată la...

1

RAPORT

privind investigaţia sectorială pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din

România, declanşată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.

177/29.02.2016

INTRODUCERE

ABREVIERI

ASPECTE PROCEDURALE

CADRUL LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL

PREZENTAREA GENERALĂ A SECTORULUI

PIAŢA RELEVANTĂ

MECANISMELE CONCURENŢIALE PE PIAŢA RELEVANTĂ IDENTIFICATĂ.

ANALIZA ASPECTELOR DE PIAŢĂ

EVOLUŢII ALE SECTORULUI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE. EXPERIENŢA

ALTOR STATE CU PRIVIRE LA ASPECTELE ANALIZATE

EVOLUŢII RECENTE ALE LEGISLAŢIEI INCIDENTE

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

2

INTRODUCERE

Situaţia existentă pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din România se

caracterizează prin funcţionarea unui sistem dual de acces al îmbuteliatorilor la resursele

naturale, respectiv în mod direct, în baza unei licenţe de exploatare, sau în baza unui contract

comercial încheiat cu Societatea Naţională a Apelor Minerale SA (SNAM), în calitate de

titulară a licenţelor de exploatare.

Existenţa celor două modalităţi diferite de acces la materia primă (sursele de apă minerală)

creează premisele unor dezechilibre în mijloacele de care dispun îmbuteliatorii pentru a

concura eficient. În timp ce unii dintre îmbuteliatori controlează în mod direct costurile de

exploatare şi investiţiile, ceilalţi achiziţionează materia primă la preţul unic reglementat, bazat

pe modalitatea de gestionare a exploatării diferitelor perimetre de către SNAM.

Deşi existenţa SNAM se bazează pe asigurarea unei concepţii unitare cu privire la exploatarea

unor rezerve miniere strategice, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a

acordat, în paralel, licenţe de exploatare a unor surse de apă minerală şi altor întreprinderi, ceea

ce a conferit acestora din urmă un statut diferenţiat, din punct de vedere concurenţial, în raport

cu îmbuteliatorii captivi faţă de materia primă furnizată de SNAM.

Cea mai importantă particularitate a activităţii de exploatare a apei minerale naturale este aceea

că, în conformitate cu legislaţia romanească şi europeană, pentru o sursă de apă minerală

naturală se poate încheia contract de vânzare-cumpărare cu un singur îmbuteliator.

Potrivit legislaţiei minelor, licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept

de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani. De asemenea, conform precizărilor ANRM,

în cazul în care licenţelor le expiră termenul pentru care au fost acordate iniţial şi nu există o

solicitare de prelungire a acestora de către titulari, acestea încetează de drept şi pot fi acordate

altor solicitanţi. Având în vedere faptul că majoritatea licenţelor din portofoliul SNAM expiră

în cursul anului 2019, perioada ramasă reprezintă o oportunitate de a identifica modalităţile de

eficientizare a funcţionalităţii sectorului de exploatare a apelor minerale naturale din România.

În acest context, este necesară o analiză detaliată a sectorului exploatării resurselor de ape

minerale naturale din România, în scopul unei corecte înţelegeri a funcţionării acestuia şi în

vederea fundamentării unor soluţii de îmbunătăţire a mecanismelor de piaţă.

ABREVIERI

Ministerul Economiei (ME)

Ministerul Finanţelor Publice (MFP)

Ministerul Mediului (MM)

Ministerul Sănătaţii (MS)

Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM)

Administraţia Naţională „Apele Române” (ANAR)

Regia Autonomă a Apelor Minerale din România (RAMIN)

Societatea Natională a Apelor Minerale SA (SNAM)

Patronatul Apelor Minerale (APEMIN)

3

ASPECTE PROCEDURALE

Elemente avute în vedere la declanşarea investigaţiei

Consiliul Concurenţei a fost sesizat de către Patronatul Apelor Minerale (APEMIN) cu privire

la situaţia de pe piaţa apelor minerale naturale, generată de existenţa unor agenţi economici

îmbuteliatori care deţin licenţe de exploatare direct de la Agenţia Naţională pentru Resurse

Minerale (ANRM), în timp ce alţi agenţi economici îmbuteliatori achiziţionează materia primă

de la Societatea Naţională a Apelor Minerale SA (SNAM), în calitate de titulară a licenţelor de

exploatare a resurselor de apă minerală.

Ulterior, APEMIN a revenit1 cu o completare a sesizării iniţiale, invocând majorarea

nejustificată de către SNAM a preţului apei minerale naturale la sursa cu 17,7%, începând cu

data de 09.10.2015.

Ca urmare a sesizării înaintate de către Patronatul Apelor Minerale APEMIN, Consiliul

Concurenţei a demarat o analiză preliminară a sectorului exploatării apelor minerale naturale,

atât din punct de vedere al legislaţiei incidente, cât şi din punct de vedere al modalităţii

concrete în care funcţionează relaţiile de piaţă din acest sector. Pe de altă parte, în luna ianuarie

2016, Ministerul Finanţelor Publice a retransmis către Consiliul Concurenţei o sesizare2 a

Romaqua Group Borsec SA cu privire la anumite aspecte ale comportamentului SNAM,

privind o creştere de preţ cu 17,7% pentru apele minerale la sursă3. Romaqua Group Borsec

SA susţine că doreşte securizarea investiţiilor sale în România prin încheierea direct cu statul a

unor contracte pe termen lung de furnizare a materiei prime, fără intervenţia unei verigi

intermediare, în aşa fel încat redevenţa să fie plătită direct statului român, prin ANRM.

SNAM este o societate cu capital integral de stat, Ministerul Economiei reprezentând statul ca

acţionar unic al acestei societăţi. SNAM s-a înfiinţat prin reorganizarea fostei Regii Autonome

a Apelor Minerale din România (RAMIN), în anul 19974. RAMIN avea ca obiect de activitate,

printre altele, extracţia apei minerale, a apei plate şi a dioxidului de carbon natural de pe întreg

teritoriul ţării, precum şi comercializarea acestora către societăţi comerciale sau persoane fizice

din ţară şi din străinătate5. SNAM a preluat toate drepturile şi obligaţiile RAMIN. Capitalul său

iniţial s-a constituit prin preluarea activului şi pasivului RAMIN, iar bunurile aflate în

administrarea RAMIN au fost atribuite către SNAM.

Apele minerale naturale sunt incluse între produsele al căror preţ este reglementat, prin OUG

nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate6, conform căreia ”apa minerală

naturală la sursă - pentru consum alimentar” are un preţ reglementat de către Ministerul

Finanţelor Publice.

Prin urmare, SNAM realizează activitatea de extracţie a apelor minerale şi plăteşte o redevenţă

de 4 euro/1000 l statului şi, în acelaşi timp, comercializează apa minerală extrasă către

îmbuteliatorii cu care are contracte de achiziţie, la preţul reglementat de aproximativ 8

euro/1000 l +TVA.

1 Adresa APEMIN nr.12/23.10.2015, înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. RG 12905/23.10.2015. 2 Prin adresa RG 138/07.01.2016. 3 Creştere de preţuri avizată de către Ministerul Finanţelor Publice. 4 HG nr. 786/1997. 5 Art. 2 din HG nr.1035/1990. 6 Denumită, în continuare, OUG nr. 36/2001.

4

În acelaşi timp, îmbuteliatorii cu licenţă de exploatare obţinută de la ANRM plătesc în mod

direct redevenţa de 4 euro/1000 l statului.


că, în conformitate cu legislaţia românească şi cea europeană, pentru o sursă de apă minerală

naturală se poate încheia contract de vanzare-cumparare cu un singur îmbuteliator.

Aspectele specifice pieţei exploatării apelor minerale naturale au fost aduse în atenţia

Consiliului Concurenţei şi în perioada anterioară sesizării APEMIN. Un scurt istoric cu privire

la poziţia Consiliului Concureţei fată de problematica acestui sector este prezentat mai jos.

- 2005 - Consiliul Concurenţei a emis un punct de vedere asupra Strategiei de accelerare

a privatizarii şi atragerii de investiţii pentru agenţii economici din portofoliul Ministerului

Economiei şi Comertului pentru anul 2005, precum şi unele măsuri pentru aplicarea acesteia.

Consiliul Concurenţei a precizat că asigurarea accesului direct al producătorilor la licenţele de

exploatare a resurselor minerale nu se poate realiza prin privatizarea SNAM, deoarece astfel s-

ar menţine structura de monopol a pieţei exploatării resurselor de apă minerală naturală,

înlocuindu-se doar forma de proprietate.

- 2007 - Consiliul Concurenţei a emis un punct de vedere faţă de o propunere legislativă7

care propunea restructurarea SNAM şi privatizarea acestei societaţi, prin transferul licenţelor

de explorare şi exploatare a resurselor de apă minerală deţinute de SNAM către îmbuteliatorii

care au investit în perimetrele respective. Consiliul Concurenţei a recomandat ca accesul

îmbuteliatorilor la sursele de apă prin transferul licenţelor de exploatare să se realizeze printr-

un mecanism echitabil şi transparent, având în vedere starea de dependenţă a îmbuteliatorilor

faţă de materia prima.

- 2012 - în urma unei sesizări a APEMIN semnalând situaţia existentă pe piaţa exploatării

apelor minerale naturale, Consiliul Concurenţei8 a recomandat Ministerului Economiei,

Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri deschiderea pieţei exploatării apelor minerale

prin transferul licenţelor deţinute de către SNAM către îmbuteliatorii de ape minerale, printr-un

mecanism echitabil, astfel încât să se asigure acestora accesul direct la materia prima.

Existenţa celor două modalitaţi diferite de acces la materia prima (sursele de apă minerală)



exploatare şi investiţiile, de exemplu în modernizarea echipamentelor de foraj, ceilalţi

achiziţionează materia primă la preţul unic reglementat, bazat pe modalitatea de gestionare a

exploatării diferitelor perimetre de către SNAM.

Potrivit legislaţiei minelor9, licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu

drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani. De asemenea, conform precizărilor

ANRM, în cazul în care licenţelor le expiră termenul pentru care au fost acordate iniţial şi nu

există o solicitare de prelungire a acestora de către titulari, acestea încetează de drept şi pot fi

acordate altor solicitanţi. Majoritatea licenţelor din portofoliul SNAM expiră în cursul anului

2019. Având în vedere acest aspect, perioada ramasă reprezintă o oportunitate de a identifica

7 Propunere legislativă înaintată de către Grupul Parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor. Propunerea

legislativă a fost ulterior retrasă de către iniţiatori. RG 1239/07.03.2007. 8 RG 8145/22.06.2012 9 Legea minelor nr.85/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

5

modalităţile de eficientizare a funcţionalităţii sectorului de exploatare a apelor minerale

naturale din România.

În acest context, este necesară o analiză detaliată a sectorului exploatării resurselor de ape

minerale naturale din România, în scopul unei corecte înţelegeri a funcţionării acestuia şi în

vederea fundamentării unor soluţii de îmbunătăţire a mecanismelor de piaţă. Având în vedere

cele menţionate anterior, Consiliul Concurenţei a declanşat, la data de 29.02.201610, o

investigaţie sectorială pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din România.

PROCEDURA AFERENTĂ DECLANŞĂRII INVESTIGAŢIEI

• Nota Direcţiei Bunuri de Consum privind propunerea de declanşare a unei investigaţii

sectoriale pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din România;

• Hotărârea Plenului Consiliului Concurenţei din data de 23.02.2016 privind declanşarea

unei investigaţii sectoriale pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din

România;

• Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 177/29.02.2016 privind declanşarea

unei investigaţii sectoriale pe piaţa exploatării resurselor de ape minerale naturale din

România.

SURSA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR DIN PREZENTUL RAPORT:

- adresele ME si ANRM, răspuns la solicitările de informaţii ale CC

- adresele SNAM, răspuns la solicitările de informaţii ale CC

- adresele APEMIN, răspuns la solicitările de informaţii ale CC

- adresele întreprinderilor active pe pieţele exploatării şi/sau îmbutelierii apelor minerale

naturale, răspuns la solicitările de informaţii ale CC

- studiul „Ghidul Apelor Minerale” de pe site-ul www.apeleminerale.ro

- studiul „Strategia SNAM 2016-2020” de pe site-ul www.snam.ro

CADRUL LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL

Analiza de faţă a luat în considerare actele normative naţionale şi europene care fac referire la

resursele de apă, la instituţiile abilitate să administreze resursele de apă, precum şi la

mecanismul economic prin care se instituie şi se colectează contribuţiile cu privire la

respectivele resurse de apă, astfel:

• pe primul palier, au fost luate în considerare actele normative cu caracter general în

materia apelor şi a resurselor de ape minerale naturale, în particular;

• pe al doilea palier, au fost luate în considerare actele normative referitoare la

instituţia/entitatea juridică ce are ca atribuţii, la nivel naţional, punerea în aplicare a

prevederilor de substanţă în materia apelor şi a resurselor de ape amintite anterior, şi

anume statut juridic, competenţe, servicii oferite beneficiarilor, titlul sub care sunt

oferite, traseul legal al contribuţiei încasate pentru utilizarea apei etc.;

10 Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 177/29.02.2016.

6

• pe cel de-al treilea palier, au fost luate în considerare actele normative emise la

propunerea instituţiei abilitate să administreze resursele de apă, precum şi evoluţia

cuantumului tarifelor/contribuţiilor stabilite a se încasa de la beneficiari.

Astfel, cadrul legislativ, instituţional şi de reglementare în domeniul gestionării resurselor de

apă este asigurat la nivel național, prin:

➢ Constituția României, republicată în 2003.

➢ Legea apelor nr. 107/199611, cu modificările și completările ulterioare;

➢ Legea minelor nr. 85/200312, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la

activitățile miniere derulate în legătură cu resursele de apă, respectiv ansamblul de

lucrări privind prospecţiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea,

prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea

şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a mediului;

➢ HG nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr.

85/200313;

➢ H.G. nr. 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare

a apelor minerale naturale14, modificată și completată prin HG nr. 532/201015.

➢ Ordinul nr. 87/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind clasificarea şi

evaluarea resurselor/rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă

geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile16, cu modificările şi

completările ulterioare;

➢ Ordinul nr. 4/201517 și Ordinul nr. 22/201618 privind aprobarea Listei apelor minerale

naturale recunoscute în România.

Totodată, relevante în analiza de față sunt și următoarele acte normative:

➢ HG nr. 1035/1990 privind înființarea Regiei Autonome a Apelor Minerale din

România19 (RAMIN), abrogată prin HG nr. 786/1997 privind înființarea Societății

Naționale a Apelor Minerale S.A.20 (SNAM);

➢ HG nr. 417bis /1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale

pentru Resurse Minerale21 (ANRM), abrogată prin HG nr. 221/1995 privind organizarea

şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale22;

➢ HG nr. 489/1999 privind aprobarea unor licenţe de concesiune a activităţilor de

exploatare, încheiate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Societatea

Naţională a Apelor Minerale - SA23;

11 Publicată în M. Of. nr. 244/8.10.1996..

12 Publicată în M. Of. nr. 197 din 27.03.2003. 13 Publicată în M. Of. nr. 772 din 04.11.2003. 14 Publicată în M. Of. nr. 854/22.09.2005. 15 Publicată în M. Of. nr. 400/16.06.2010. 16 Publicat în M. Of. nr. 403/29.05.2008.

17 Publicat în M. Of. nr. 41/16.01.2015.

18 Publicat în M. Of. nr. 72/01.02.2016.

19 Publicată în M. Of. nr. 107 din 26.09.1990. 20 Publicată în M. Of. nr. 356 din 15.12.1997. 21 Publicată în M. Of. nr. 247 din 15.10.1993. 22 Publicată în M. Of. nr. 72 din 20.04.1995.

7

➢ HG nr. 695/1999 privind aprobarea unor licenţe de concesiune a activităţii de

exploatare, încheiate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Societatea

Naţională a Apelor Minerale - SA24.

La nivel european, cadrul legislativ în domeniul gestionării resurselor de apă este asigurat prin:

➢ Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul

apei25, cu modificările şi completările ulterioare;

➢ Directiva 2009/54/CE privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale26;

➢ Directiva 2003/40/CE a Comisiei din 16 mai 2003 de stabilire a listei, limitelor de

concentraţie şi cerinţelor de etichetare pentru constituenţii apelor minerale naturale,

precum şi a condiţiilor de utilizare a aerului îmbogăţit cu ozon pentru apele minerale

naturale şi apele de izvor27.

Directiva Parlamentului şi a Consiliului European nr. 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru

de acţiune comunitar în domeniul politicii apei (numită, în continuare, Directiva-cadru)

prevede că “apa nu este un produs comercial, este un patrimoniu ce trebuie protejat,

tratat şi apărat ca atare”.

Având în vedere necesitatea protecției apelor, Directiva-cadru stabilește că este necesar să se

elaboreze o politică la nivelul Uniunii Europene, integrată în domeniul apei, în cadrul unei

politici globale de protecție a apelor dulci. Politica Uniunii Europene a apei necesită un cadru

legislativ transparent, eficient și coerent atât la nivelul european, cât şi la nivelul statelor

membre.

Prevederile cuprinse în Directivă au ca principal scop stabilirea unui cadru pentru protecţia

apelor de suprafaţă interioare, a apelor tranzitorii, a apelor costiere şi subterane, care să prevină

deteriorarea ulterioară, să protejeze şi să îmbunătăţească starea ecosistemelor acvatice şi, în

ceea ce priveşte cerinţele de apă, ecosistemele terestre şi zonele umede direct dependente de

ecosistemele acvatice; să promoveze utilizarea durabilă a apelor pe baza unei protecţii pe

termen lung a resurselor disponibile de apă; să încurajeze măsuri specifice pentru reducerea

progresivă a evacuărilor, emisiilor sau a pierderilor de substanţe periculoase; să asigure

reducerea progresivă a poluării apelor subterane şi prevenirea poluării ulterioare; să contribuie

la diminuarea efectelor inundaţiilor şi secetei.

Apele de suprafață și apele subterane sunt, în general, surse care se reînnoiesc permanent, iar

garantarea unei stări bune a apelor subterane presupune, în special, acțiuni rapide și o

23 Publicată în M. Of. nr. 309 din 30.06.1999.

Licențele de concesiune, anexe la hotărâre, au fost comunicate direct semnatarilor licenţelor de concesiune și au

intrat în vigoare la data publicării hotărârii, referitor la perimetrele: Dorna Candrenilor (com. Dorna Candrenilor,

jud. Suceava), Poiana Vinului (com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava), Poiana Negri (com. Dorna Candrenilor,

jud. Suceava), Roşu-Vatra Dornei (com. Roşu, jud. Suceava) şi Bodoc (com. Bodoc, jud. Covasna). 24 Publicată în M. Of. nr. 419 din 31.08.1999.

Referitor la perimetrele Iaşi-Nicolina(jud. Iaşi), Iaşi-Copou (jud. Iaşi), Borsec (jud. Harghita), Boholt (jud.

Hunedoara), Băcâia (jud. Hunedoara), Covasna (jud. Covasna) şi Covasna-Hanko-Horgaz (jud. Covasna). 25 Publicată în JOUE nr. L 327/1 din 22.12.2000.

26 Publicată în JOUE nr. L 164/45 din 26.06.2009.

27 Publicată în JOUE nr. L 126 din 22.05.2003.

8

planificare stabilă, pe termen lung, a măsurilor de protecție, dat fiind intervalul natural necesar

pentru formarea și reînnoirea acestor ape (pct. 28 din Preambulul Directivei 60/2000).

Cu privire la apele subterane, pentru prima dată a fost elaborat un program de acțiuni

încorporat în Directiva-cadru privind apa, în scopul evitării deteriorării pe termen lung a

cantităţii și a calităţii apelor subterane. Apele subterane au devenit, astfel, parte dintr-un sistem

integrat de gestionare a apei, un context deosebit de natural pentru această componentă a

mediului. Directiva-cadru privind apa include apele subterane în planul de gestionare a

districtului hidrografic și stabilește, pentru corpurile de apă subterane, etapele de urmat în ceea

ce privește delimitarea, analiza economică, caracterizarea (analiza presiunilor și a

impacturilor), monitorizarea și elaborarea unor programe de măsuri care să asigure cantităţi

suficiente de ape subterane în stare chimică bună28.

Directiva-cadru prevede că statele membre trebuie să elaboreze un program de măsuri pentru

îndeplinirea obiectivelor de mediu ale directivei (de ex. controlul prelevărilor de apă, măsurile

de prevenire și control a poluării etc.), respectiv pentru atingerea stării cantitative și chimice

bune. Măsurile de bază includ, în special, controale asupra prelevărilor de ape subterane,

asupra realimentărilor artificiale și extinderii corpurilor de ape subterane, cum ar fi definirea și

caracterizarea corpurilor de ape subterane în cadrul districtelor de bazin hidrografic și

raportarea în faţa Comisiei Europene; înfiinţarea unor registre cu ariile protejate în cadrul

fiecărui district de bazin hidrografic; stabilirea unei reţele de monitorizare ale apelor subterane

pe baza rezultatelor caracterizării și evaluării riscului, pentru a furniza o imagine de ansamblu a

stării chimice și cantitative a apelor subterane; realizarea unui plan de management al bazinului

hidrografic. Măsurile suplimentare adoptate de statele membre se referă la instrumente

legislative, administrative sau fiscale, programe de mediu negociate, controlul emisiilor şi

controlul prelevărilor, recreerea și reabilitarea zonelor umede, măsuri de eficientizare și

reutilizare, proiecte de construcţie, proiecte de reabilitare, realimentarea artificială a

acviferelor, proiecte educative, de cercetare, demonstrative etc.

Potrivit Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, politica în

domeniul gestionării resurselor de apă la nivel naţional – respectiv elaborarea strategiei şi a

reglementărilor specifice gospodăririi apelor, iniţierea legislativă privind activitatea de

gospodărire a apelor etc. – este stabilită de autoritatea centrală din domeniul apelor, și anume

Ministerul Mediului la propunerea unităţii din coordonarea specializată, respectiv

Administraţia Naţională Apele Române (ANAR). Apele din domeniul public se dau în

administrare Regiei Autonome „Apele Române”.

Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona

economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului

internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac

obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român [art. 136 alin. (4) din

28 A se vedea și broșura intitulată „Protecţia apelor subterane în Europa. Noua directivă a apelor subterane –

Consolidarea cadrului legislativ al Uniunii Europene”, elaborate de Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale

Comunităţilor Europene, 2009, la adresa: http://ec.europa.eu/environment/water/water-

framework/groundwater/pdf/brochure/ro.pdf.

9

Constituție]. Resursele minerale şi fondul geologic naţional, proprietate publică a statului, este

gestionat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM).

Toate aceste bunuri/resurse minerale nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrarea regiilor

autonome sau instituţiilor publice ori pot fi concesionate sau închiriate; de asemenea, ele pot fi

date în folosinţa gratuită a instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4) din Constituție].

Apele minerale naturale gazoase şi plate reprezintă resurse minerale, în sensul Legii minelor nr.

85/200329, acestea fiind substanţele minerale utile (art. 4 din HG nr. 417/1993). Apa minerală

naturală, spre deosebire de celelalte tipuri de apă (apa de izvor, apa de masă), este

extrasă din surse subterane, recunoscute şi avizate, iar originea sa controlată asigură

stabilitatea, temperatura şi conţinutul de săruri minerale constante, indiferent de

condiţiile climaterice de la suprafaţă, protejând-o de toate riscurile de poluare. Astfel,

apa minerală naturală are un conţinut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente

sau alţi constituenţi, cu efecte benefice asupra sănătăţii.

Resursele minerale se pun în valoare prin activităţi miniere care se concesionează persoanelor

juridice române sau străine ori se dau în administrare instituţiilor publice de către autoritatea

competentă, potrivit legii care reglementează activităţile miniere, şi anume Legea minelor nr.

85/2003 (numită, în continuare, Legea minelor).

Resursele minerale care fac obiectul Legii minelor sunt: cărbunii, minereurile feroase,

neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi

disperse, sărurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi

semipreţioase, turba, nămolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele

necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc, apele minerale naturale (gazoase

şi plate), apele minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi

iazurile de decantare. Prevederile Legii minelor se aplică şi apelor subterane potabile şi

industriale pentru activităţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor.

În baza reglementărilor specifice a fost creat şi organizat cadrul instituţional, acesta

constituindu-se în prezent din:

- Ministerul Economiei (ME), instituţie publică care elaborează politica Guvernului în

domeniul minier şi asigură administrarea proprietăţii publice în domeniul resurselor minerale;

- Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), desemnată ca autoritate competentă

pentru gestionarea în numele statului a bazei de resurse minerale ale ţării.

Autoritatea competentă să reprezinte interesele statului în domeniul resurselor minerale este

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), conform atribuţiilor stabilite prin Legea

minelor nr. 85/2003.

organizarea şi funcţionarea ANRM este stabilită prin HG nr. 1419/200930, modificată

prin HG nr. 550/201331 şi HG nr. 1062/201432:

29 Fac parte din aceeași categorie și apele geotermale, gazele care le însoţesc, apele minerale terapeutice, precum şi

produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare. 30 Publicată în M. Of., nr. 842/07.12.2009. 31 Publicată în M. Of., nr. 494/05.08.2013. 32 Publicată în M. Of., nr. 880/04.12.2014.

10

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale se organizează şi funcţionează ca organ de

specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii minelor nr.

85/2003, cu modificările şi completările ulterioare33.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are următoarele atribuţii principale:

• gestionează resursele minerale şi fondul geologic naţional, proprietate publică a statului,

definite de Legea nr. 85/2003;

• negociază şi stabileşte împreună cu ceilalţi concedenţi ai domeniului public al statului, după

caz, clauzele şi condiţiile licenţelor şi permiselor miniere, încheie astfel de acorduri, licenţe

şi permise şi reglementează derularea activităţilor miniere prin norme, regulamente şi

instrucţiuni tehnice emise în aplicarea actelor normative în vigoare;

• organizează fondul geologic naţional; constituie fondul naţional de resurse/rezerve, pe baza

confirmării resurselor, verificării şi înregistrării rezervelor minerale; datele oficiale cu

privire la rezerve şi la resurse sunt cele înscrise în fondul naţional de către autoritatea

competentă;

• îndeplineşte atribuţiile conferite de lege privitoare la taxe, redevenţe şi tarife;

• urmăreşte aplicarea măsurilor stabilite pentru protecţia mediului, în cursul şi după efectuarea

activităţilor miniere;

• controlează respectarea de către titulari a prevederilor acordurilor petroliere şi ale licenţelor

sau permiselor, precum şi ale normelor, regulamentelor şi instrucţiunilor tehnice din

domeniu şi dispune măsuri pentru impunerea acestora;

• anulează actele de concesiune/administrare în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege;

• avizează documentaţiile privind executarea lucrărilor de prospecţiune, explorare sau de

exploatare, miniere, precum şi documentaţiile de încetare a activităţilor miniere, conform

legislaţiei în vigoare, a măsurilor de protecţie a mediului şi de reconstrucţie ecologică;

• instituie perimetre de protecţie hidrogeologică pentru zăcăminte de ape minerale şi

termominerale, nămoluri şi turbe terapeutice şi avizează instituirea perimetrelor de protecţie

sanitară;

• dispune sistarea lucrărilor de explorare şi/sau exploatare, executate în afara perimetrelor

instituite, a celor fără documentaţii tehnice aprobate, precum şi a celor care, prin modul de

desfăşurare, pot conduce la exploatare neraţională ori la degradarea zăcămintelor, până la

înlăturarea cauzelor care le-au produs;

• elaborează şi ţine la zi Cartea minieră şi Cadastrul minier;

• urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor rezultate din planul de încetare a activităţii miniere;

• urmăreşte şi verifică producţia de resurse minerale pentru calcularea redevenţelor datorate

de titularii licenţelor miniere şi acordurilor petroliere; colaborează cu organele de

specialitate ale Ministerului Finanţelor Publice în vederea plăţii redevenţelor de către

operatorii economici;

• colaborează cu autorităţile teritoriale de gospodărire a apelor, de protecţie a mediului şi de

protecţie a muncii în exercitarea activităţii de inspecţie;

• constată şi notifică nerespectarea prevederilor Legii nr. 85/2003, prin acte de inspecţie.

33 Denumită, în continuare, Legea minelor/Legea nr.85/2003.

11

Prin activitatea minieră se înțelege ansamblul de lucrări privind prospecţiunea, explorarea,

dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor

miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a

mediului.

Exploatarea minieră se realizează pe baza unei licenţe exclusive, care se acordă:

a) direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, pentru oricare dintre resursele

minerale descoperite, în termen de 90 de zile de la data transmiterii către autoritatea

competentă a raportului final de explorare acceptat de aceasta;

b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, organizat de autoritatea competentă în condiţiile

Legii minelor, pentru resursele minerale stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii

competente.

Licenţa de exploatare se acordă prin negociere, în baza unei cereri însoţite de: studiul de

fezabilitate privind valorificarea resurselor minerale şi protecţia zăcământului, ce va cuprinde şi

planul iniţial de încetare a activităţii, întocmit în conformitate cu normele emise de autoritatea

competentă; planul de dezvoltare a exploatării, întocmit în conformitate cu instrucţiunile

tehnice emise de autoritatea competentă; studiul de impact asupra mediului şi bilanţul de

mediu, după caz, întocmite în condiţiile legii; planul de refacere a mediului şi proiectul tehnic,

întocmite în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă; studiul de

evaluare a impactului social şi planul de atenuare a impactului social, în conformitate cu

instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă în domeniul muncii şi solidarităţii

sociale împreună cu ministerul de resort.

Licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade

succesive de câte 5 ani. Titularul licenţei de exploatare va plăti anual o taxă pe activitatea de

exploatare şi o redevenţă minieră, conform prevederilor Legii minelor. Titularul licenţei de

exploatare constituie o garanţie financiară pentru refacerea mediului, în conformitate cu

instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă.

Licenţa intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii

Guvernului de aprobare a acesteia.

Începerea activităţilor miniere prevăzute în licenţă se autorizează în scris de către autoritatea

competentă, în termen de până la 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, după

prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente: dovada plăţii taxei pe

activitatea minieră; dovada constituirii garanţiei financiare pentru refacerea mediului;

certificatul de atestare fiscală, din care să rezulte că titularul licenţei nu înregistrează obligaţii

restante faţă de bugetul de stat; acord/autorizaţie de mediu; avizul autorităţii competente pentru

programul anual de exploatare; acordul proprietarului sau administratorului terenului privind

accesul la suprafeţele necesare executării activităţii miniere prevăzute în programul anual de

exploatare. Autorizarea începerii activităţilor miniere se face de către autoritatea competentă, în

cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor menționate.

Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua activităţi miniere sunt obligate

ca, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, să înfiinţeze şi să menţină pe

toată durata concesiunii o filială în România.

12

Titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite şi

obligaţiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorităţii competente. Orice transfer

realizat fără aprobare scrisă este nul de drept. În vederea aprobării transferului, autoritatea

competentă va avea în vedere criterii de aprobare, ce se stabilesc prin norme. Licenţa de dare în

administrare nu este transferabilă.

Dreptul de folosinţă a terenurilor necesare efectuării activităţilor miniere din perimetrul de

explorare/exploatare se dobândeşte, în condiţiile legii, prin: vânzarea-cumpărarea terenurilor şi,

după caz, a construcţiilor situate pe acestea, la preţul convenit între părţi; schimbul de terenuri,

însoţit de strămutarea proprietarului afectat şi de reconstrucţia clădirilor pe terenul nou-acordat,

pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenţiei încheiate între

părţi; închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părţi;

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii; concesionarea terenurilor;

asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de licenţă; alte proceduri prevăzute de lege.

În limitele unui perimetru de exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile

legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau

exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.

Dreptul obţinut prin concesiune, drept distinct de cel de proprietate asupra terenurilor, nu poate

fi în nici un fel transmis de către titular în beneficiul unei alte persoane juridice decât în

anumite condiţiile prevăzute expres de lege (art. 24 din Legea minelor).

Rocile utilizabile în construcţii, turba şi apele minerale, situate pe suprafeţe de teren aflate în

proprietatea persoanelor fizice, pot fi folosite de către proprietarul suprafeţei numai dacă nu fac

obiectul unei concesiuni existente şi numai pentru nevoile proprii, fără drept de comercializare.

Folosirea este scutită de la plata taxelor şi a redevenţelor legale, cu condiţia încunoştinţării

autorităţii competente prin organele sale teritoriale.

Prin Ordinul nr. 87/2008 au fost aprobate Instrucţiunile tehnice privind clasificarea şi

evaluarea resurselor/rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă

geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile34, cu modificările şi

completările ulterioare. Aceste instrucţiuni stabilesc principiile unitare folosite în activitatea de

explorare şi exploatare a resurselor/rezervelor de ape minerale naturale, ape minerale

terapeutice, ape geotermale, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile.

Cercetarea geologică se execută în etape de lucru care, de regulă, se succedă, conducând

progresiv la creşterea gradului de cunoaştere a resurselor/rezervelor. Etapele pentru cercetarea

complexă a resurselor/ rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă

geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile sunt: a) prospecţiunea; b)

explorarea şi exploatarea experimentală şi c) exploatarea.

Prin lucrările de prospecţiune se urmăreşte:

a) cunoaşterea condiţiilor geologice, morfologice şi hidrogeologice care determină acumularea

apei minerale naturale, a apei minerale terapeutice, apei geotermale, gazele care le însoţesc şi

de gaze necombustibile;

34 Publicată în M. Of., nr. 403/29.05.2008.

13

b) localizarea rocilor-magazin în succesiunea stratigrafică existentă în zona cercetată;

c) obţinerea unor date necesare evaluării resurselor de apă minerală naturală, apă minerală

terapeutică, apă geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile.

Prin lucrările de explorare se urmăreşte creşterea gradului de cunoaştere a condiţiilor

geologice şi hidrogeologice, pe baza cărora se determină resursele/rezervele de apă minerală

naturală, apă minerală terapeutică, apă geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze

necombustibile, în condiţii de protecţie şi conservare a zăcămintelor.

Prin lucrările de exploatare experimentală care se realizează cu foraje şi/sau prin alte lucrări de

captare se completează cunoaşterea de detaliu şi se obţin date cantitative şi calitative privind

substanţa exploatată. De asemenea, se evaluează resursele/rezervele de apă minerală naturală,

apă minerală terapeutică, apă geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile,

precum şi comportarea în exploatare a zăcământului, în condiţii de conservare şi de protecţie a

zăcămintelor, şi se proiectează exploatarea acestora.

Prin lucrările de exploatare cu valorificare se monitorizează caracteristicile specifice ale

zăcământului şi ale variaţiei lui în spaţiu şi timp, se verifică comportarea zăcământului faţă de

sistemul de exploatare ales, corectitudinea măsurilor de conservare şi de protecţie a acestuia,

adoptate conform normelor în vigoare, şi, după caz, se reevaluează resursele/rezervele de apă

minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze

necombustibile.

Resursele de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală se clasifică,

după gradul de cunoaştere, în resurse indicate și măsurate.

Resursele indicate de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală

reprezintă debitul de apă care poate fi cedat dintr-un acvifer, printr-o sursă sau prin mai multe

surse, evaluat pe baza datelor obţinute în lucrări de explorare, cu indicaţii hidrogeologice

pozitive, respectiv prin măsurători expediţionale ale debitelor arteziene din foraje sau a

debitelor emergentelor naturale (izvoare) şi pentru care s-a efectuat cel puţin o analiză fizico-

chimică şi microbiologică completă pentru apele minerale naturale şi ape minerale terapeutice.

În plus, pentru apele minerale terapeutice trebuie să se prezinte şi indicaţii terapeutice eliberate

de institutele de specialitate abilitate în acest sens.

Resursele măsurate de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală

reprezintă volumul de apă care poate fi cedat dintr-un acvifer, din unul sau mai multe foraje,

evaluate pe baza datelor obţinute în cadrul lucrărilor de explorare, prin testarea hidrodinamică a

acviferelor (teste de eficacitate şi performanţă în foraje).

Resursele indicate şi măsurate de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă

geotermală, ca atare, nu pot fi valorificate din cauza gradului redus de cunoaştere

hidrodinamică şi hidrochimică a acviferelor. Pentru începerea valorificării acestora trebuie

continuată explorarea, conform legislaţiei în vigoare, până la promovarea acestora în categoria

de rezerve.

Rezervele de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală se clasifică,

după gradul de cunoaştere, în rezerve probabile şi dovedite.

14

Rezervele probabile de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală se

înregistrează numai pentru izvoare şi reprezintă diferenţa dintre debitul maxim şi debitul minim

măsurat pe o perioadă de cel puţin 18 luni de monitorizare. În cazul rezervelor probabile de ape

geotermale, perioada de monitorizare se poate reduce, cu acordul ANRM, la un an, perioadă în

care se urmăresc zilnic debitul şi temperatura la sursă.

Debitul maxim zilnic valorificat nu va depăşi debitul maxim înregistrat în perioada de

monitorizare, cu condiţia ca volumul anual valorificat să nu depăşească valoarea de 365 de zile

înmulţită cu debitul mediu al izvorului, debit mediu calculat ca medie aritmetică a debitelor

zilnice înregistrate în perioada de monitorizare. Variaţiile de debit la izvoare nu trebuie să

afecteze compoziţia fizico-chimică a apei, aceasta trebuind să rămână stabilă în timp pentru

apele minerale naturale şi apele minerale terapeutice.

Rezervele dovedite de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică şi apă geotermală

reprezintă:

a) în cazul forajelor – debitul de apă confirmat prin pompare cu un debit constant, cu

monitorizarea continuă a calităţii apei, pe o perioadă de cel puţin un an pentru apa minerală

naturală şi pentru apa minerală terapeutică sau de cel puţin 3 luni pentru apa geotermală, cu

condiţia ca acest debit să nu depăşească 80% din debitul critic determinat la testările

hidrodinamice ale acviferului în cazul forajelor explorate prin pompare, respectiv debitul

minim înregistrat, în cazul forajelor explorate artezian; pentru apele geotermale, indicatorul

obligatoriu de monitorizat este temperatura, care va fi măsurată zilnic, în condiţiile unei

exploatări a sursei, cu un debit constant. În cazul în care în cele 3 luni de monitorizare a

forajului/forajelor de apă geotermală nu se realizează stabilizarea nivelului hidrodinamic pentru

debitul constant de pompare, se va continua cercetarea până la îndeplinirea acestei condiţii;

b) pentru izvoare – ca rezervă dovedită, va fi înregistrat debitul minim măsurat pentru o

perioadă de 18 luni de monitorizare. Perioada de urmărire şi monitorizare continuă pentru

înregistrarea de rezerve dovedite este de cel puţin 18 luni, iar rezerva dovedită se înregistrează

ca fiind debitul minim înregistrat pentru sursa respectivă pe toată perioada de monitorizare.

Pentru apele geotermale, în acest caz, perioada de monitorizare se poate reduce, cu acordul

ANRM, la un an, cu obligativitatea măsurătorilor zilnice de temperatură a apei la gura sursei.

În funcţie de rezultatele obţinute pe perioada explorării, ANRM poate impune prelungirea

perioadei de urmărire în perioada de valabilitate a licenţei de explorare, până la atingerea unui

grad de cunoaştere necesar înregistrării de resurse/rezerve.

Normele tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale sunt stabilite

prin Hotărârea de Guvern nr. 1020/2005, care a transpune prevederile Directivei 2009/54/CE

a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea şi

comercializarea apelor minerale naturale, precum şi prevederile Directivei 2003/40/CE a

Comisiei din 16 mai 2003 de stabilire a listei, limitelor de concentraţie şi cerinţelor de

etichetare pentru constituenţii apelor minerale naturale, precum şi a condiţiilor de utilizare a

aerului îmbogăţit cu ozon pentru apele minerale naturale şi apele de izvor.

Potrivit acestor norme, pe teritoriul României pot fi comercializate sub denumirea de ape

minerale naturale numai apele recunoscute de ANRM sau de autoritatea competenta dintr-un

stat membru al Uniunii Europene.

15

Apa minerală naturală, aşa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul nici unei tratări

sau adăugări, cu excepţia următoarelor proceduri:

a) separarea elementelor instabile, cum sunt compuşii de fier şi de sulf, prin filtrare şi/sau

decantare, eventual precedată de oxigenare, astfel încât această tratare să nu aibă ca efect

modificarea compoziţiei apei minerale naturale în ceea ce priveşte constituenţii caracteristici

care îi conferă proprietăţile;

b) separarea compuşilor din fier, mangan, sulf şi arsen din anumite ape minerale naturale, prin

tratamentul cu aer îmbogăţit cu ozon, în măsura în care acest tratament nu afectează compoziţia

apei în ceea ce priveşte constituenţii caracteristici care îi conferă proprietăţile şi cu îndeplinirea

următoarelor condiţii:

tratamentul să respecte condiţiile de utilizare care urmează să fie stabilite de către

Comisia Europeană, după consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa

Alimentară, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European

şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale

ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa

Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare;

tratamentul să fie notificat Ministerului Sănătăţii şi să facă obiectul unui control specific

din partea acestuia.

c) separarea constituenţilor indezirabili, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a) sau b), în măsura în

care acest tratament nu modifică compoziţia apei în ceea ce priveşte constituenţii caracteristici

care îi conferă proprietăţile şi cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

tratamentul să respecte condiţiile de utilizare care urmează să fie stabilite de către

Comisia Europeană, după consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa

Alimentară;

tratamentul să fie notificat Ministerului Sănătăţii şi să facă obiectul unui control specific

din partea acestuia.

d) eliminarea totală sau parţială a dioxidului de carbon liber prin procedee exclusiv fizice.

O apă minerală naturală, aşa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul nici unei alte

adăugări decât încorporarea sau reîncorporarea de dioxid de carbon în condiţiile legale.

La sursă şi în timpul comercializării ei, o apă minerală naturală nu trebuie să conţină:

a) paraziţi şi microorganisme patogene;

b) Escherichia coli şi alte bacterii coliforme şi streptococi fecali în 250 ml de eşantion

examinat; c) bacterii anaerobe sulfitoreducatoare cu înmulţire prin spori în 50 ml de eşantion

examinat;

d) Pseudomonas aeruginosă în 250 ml de eşantion examinat.

La data de 13 octombrie 2017, Ministerul Economiei a lansat în dezbatere publică proiectul

privind Legea resurselor hidrominerale35. Iniţiativa de a face o lege a resurselor hidrominerale

35 http://economie.gov.ro/transparenta-decizionala/proiecte-in-dezbatere-publica.

16

a avut la bază, astfel cum se arată în expunerea de motive a proiectului de lege, necesitatea de a

reglementa domeniul resurselor hidrominerale printr-o legislaţie uşor de aplicat atât de către

autorităţile competente, cât şi de agenţii economici din domeniu, cu precizări clare în

concordanţă cu legislația UE. În acest sens au fost simplificate etapele de parcurs pană la

obţinerea contractelor de concesiune şi au fost legiferate etapele de explorare, exploatare şi

impozitare a apelor de masă şi a apelor de izvor36.

Potrivit scopului declarat, proiectul de lege stabileşte cadrul instituţional şi reglementează

modul unitar de desfăşurare a activităţii de prospecţiune, explorare, exploatare, concesionare,

protecţie şi valorificare a resurselor hidrominerale, bunuri ale domeniului public al statului,

precum şi a apelor de masă din alte surse decât cele din surse subterane.

Prin resurse hidrominerale, în sensul proiectului de lege, se înţeleg: apele minerale naturale,

apele de izvor, apele de masă din surse subterane, apele minerale terapeutice, apele geotermale,

apele minerale medicinale, căldura geotermală și gazele necombustibile.

Prevederile cuprinse în proiectul de lege se aplică apelor subterane, pentru activităţile de

prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor, exploatare şi valorificare prin

comercializare. Totodată, prevederile proiectului de lege vizează şi apele de masă, altele decât

cele din surse subterane, însă doar în ceea ce priveşte îmbutelierea, transportul, etichetarea,

publicitatea, taxarea, redevenţierea şi tarifarea. De asemenea, proiectul de lege vizează şi apele

minerale naturale şi apele de izvor importate şi extrase provenite din terţe ţări

extracomunitare, în sensul obligativităţii recunoaşterii de către autoritatea competentă din

România sau din alt stat membru UE, pentru a putea fi comercializate.

PREZENTAREA GENERALĂ A SECTORULUI




comercial încheiat cu Societatea Naţională a Apelor Minerale SA (SNAM), în calitate de titular

al licenţelor de exploatare.

În timp ce unii dintre îmbuteliatori controlează în mod direct costurile de exploatare şi

investiţiile, ceilalţi achiziţionează materia primă la preţul unic reglementat, bazat pe

modalitatea de gestionare a exploatării diferitelor perimetre de catre SNAM.






36 http://economie.gov.ro/images/transparenta-decizionala/Expunere%20de%20motive%20Legea%20resurselor%20hidrominerale%2016.08-2.pdf.

17




În cazul licenţelor aflate în exploatarea SNAM, aceasta realizează activitatea de exploatare

minieră şi încheie contracte de comercializare franco-sursă apei minerale cu întreprinderi

îmbuteliatoare. Acest lucru presupune că SNAM este responsabilă de livrarea de apă,

efectuarea buletinelor de analiză, intervenţii şi lucrări de reamenajare a forajelor sau captărilor,

monitorizare, pază surse, precum şi de plata redevenţei. Conform informaţiilor furnizate,

SNAM are relaţii comerciale cu un număr de 23 de agenţi economici îmbuteliatori. Ulterior,

începând cu anul 2002, ANRM a acordat licenţe de concesiune pentru exploatarea apelor

minerale naturale şi altor întreprinderi. Conform informaţiilor transmise de ANRM, în prezent

se află în derulare un număr de 8 licenţe de exploatare acordate unui număr de 7 agenţi

economici îmbuteliatori, precum şi un număr de 31 licenţe de exploatare în curs de aprobare,

acordate unui număr de 24 agenţi economici.

În cazul întreprinderilor care deţin în mod direct licenţe de exploatare a apelor minerale

naturale, acestea extrag şi îmbuteliază apa minerală extrasă prin investiţii proprii, fiind

responsabili pentru plata redevenţei. În cazul îmbuteliatorilor care deţin licenţe de exploatare,

cheltuielile legate de exploatarea apei minerale naturale sunt în sarcina îmbuteliatorilor, pe

când în cazul apei cumpărate de la SNAM, aceste cheltuieli sunt în sarcina SNAM. Schematic,

situaţia pe piaţa apelor minerale naturale arată după cum urmează:

România dispune, în prezent, de o gamă diversificată și semnificativă de resurse de ape

minerale naturale de consum alimentar, precum şi de un important potenţial de valorificare al

acestora. Amplasamentul surselor hidrominerale se află în extravilanul a 14 judeţe: Arad,

Bihor, Braşov, Caraş-Severin, Covasna, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ,

Satu-Mare, Suceava, Timiş, situate, cu precădere, în nordul și centrul țării.

SNAM este o societate cu capital integral de stat, Ministerul Economiei reprezentând statul în

calitate de acţionar unic al acestei societăţi. SNAM a fost înfiinţată în anul 1997, prin HG nr.

18

786 din 2 decembrie 1997, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a Apelor Minerale din

România (RAMIN).

RAMIN avea ca obiect de activitate, printre altele, gestionarea fondului hidromineral al

statului, extracţia apei minerale, a apei plate şi a dioxidului de carbon natural de pe întreg

teritoriul ţării şi comercializarea acestora catre societăţi comerciale sau persoane fizice din ţară

şi din străinătate37.

SNAM a preluat toate drepturile şi obligaţiile RAMIN. Capitalul său iniţial s-a constituit prin

preluarea activului şi pasivului RAMIN, iar bunurile aflate în administrarea RAMIN au fost

atribuite către SNAM.

Conform statutului aprobat prin HG nr. 786/1997, SNAM are ca scop aplicarea strategiei

naţionale stabilite pentru exploatarea zăcămintelor hidrominerale şi de substanţe asociate, prin

efectuarea, cu respectarea legislaţiei române, de acte de comerţ, corespunzătoare obiectului de

activitate aprobat prin prezentul statut.

SNAM are ca obiect de activitate efectuarea de activităţi de prospecţiune, explorare, dezvoltare

şi exploatare în perimetrele în care a obţinut licenţa, realizarea de activităţi de comerţ intern şi

extern pentru aprovizionare şi pentru valorificarea produselor obţinute din activitatea proprie,

precum şi activităţi de proiectare, expertizare, transport, informatică, protecţia mediului,

analize de laborator, activităţi balneare, şi orice alte activităţi şi servicii necesare realizării

obiectului principal de activitate.

Conform H.G. nr. 786/02.12.1997 privind înfiintarea Societăţii Naţionale a Apelor Minerale -

S.A:

- s-a înfiinţat Societatea Naţională a Apelor Minerale - S.A, societate comercială pe acţiuni,

persoană juridică română cu capital integral de stat;

- SNAM S.A. se organizează şi funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie

financiară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu statutul societăţii;

- are în componență cinci sucursale, fără personalitate juridică;

- Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. este condusă de Adunarea Generală a

Acționarilor, precum şi de un Consiliu de Administraţie.

Conform informaţiilor furnizate de SNAM, aceasta deţine 29 de perimetre de exploatare a

apelor minerale naturale pentru consum şi 4 zăcăminte de explorare cu exploatare

experimentală.

37 Art. 2 din HG nr.1035/1990.

19

Apele minerale naturale sunt incluse între produsele ale căror preţ este reglementat prin OUG

nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate38, conform căreia ”apa

minerală naturală la sursă - pentru consum alimentar” are un preţ reglementat de către

Ministerul Finanţelor Publice.

În anul 2001, OUG nr. 36/2001 a fost completată prin OUG nr. 17839, în sensul includerii apei

minerale naturale la sursă pe lista produselor şi serviciilor ale căror preţuri şi tarife sunt

reglementate.

Nota de fundamentare specifică urmatoarele:

“În prezent40 exploatarea apelor minerale în ţara noastră este realizată de către Societatea

Naţională Apele Minerale SA (SNAM), agent economic înfiintat potrivit prevederilor HG

nr.786/1997, prin reorganizarea fostei Regii Autonome Apele Minerale. […] Rezultă, aşadar,

că SNAM SA este singurul operator pe piaţa apelor minerale, termominerale şi a celor plate în

ceea ce priveşte activitatea de extracţie şi livrare a acestora, pe bază de contracte, către

societăţile de îmbuteliere sau cele din turism. […] În acest context apare necesitatea includerii

apelor minerale printre produsele reglementate de prevederile OUG nr.36/2001 […]”.

Caracteristici competitive ale sectorului apelor minerale naturale din România:

• Tradiţie îndelungată (de peste 200 de ani) în domeniul apelor minerale naturale

beneficiind de experienţă, atât în exploatarea, cât şi în valorificarea acestora;

• Resursele cantitative, calitative și variate, unice în Europa;

38 Denumita, in continuare, OUG nr. 36/2001. 39 Ordonanta de urgenta nr. 178/2001 pentru completarea anexei la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, ulterior

aprobată prin Legea nr. 447/2002. 40 La momentul anului 2001.

20

• Existenţa dotării tehnice de ultimă generaţie în ceea ce privește îmbutelierea și

comercializarea, rezultat al unor investiții importante în domeniu;

• Expertiză tehnică şi resurse umane calificate;

• Apele minerale naturale se constituie ca substanţe minerale naturale de interes strategic;

• Apele minerale naturale sunt singurele substanțe minerale naturale care se regenerează;

• Apele minerale naturale sunt apele naturale care în condiţii de calamitate (accidente

nucleare, cutremure, inundaţii, poluări locale şi regionale) pot fi consumate de către

populaţie;

• România deține aprox. 30% din rezerva europeană de ape minerale naturale de consum

alimentar și balneoterapeutic.

PIAŢA RELEVANTĂ

Piaţa relevantă a produsului

Conform definiţiei din HG 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi

comercializare a apelor minerale naturale, prin apă minerală naturală se înţelege o apă pură

din punct de vedere microbiologic, care îşi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi

este exploatată prin una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje.

Apa minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa de băut obişnuită prin următoarele

caracteristici:

a) natura sa, caracterizată printr-un conţinut specific de săruri minerale dizolvate,

oligoelemente sau alţi constituenţi şi, eventual, prin unele efecte asupra sănătăţii;

b) puritatea sa originară, ambele caracteristici fiind menţinute intacte datorită originii subterane

a acestei ape care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.

Apa minerală naturală, aşa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul niciunei tratări sau

adăugări, cu excepţia unor proceduri care privesc separarea unor elemente instabile, cum sunt

compuşii de fier şi de sulf, sau a unor compuşi de fier, mangan, sulf şi arsen din anumite ape

minerale naturale, în anumite condiţii.

De asemenea, apa minerală naturală se îmbuteliază şi se ambalează astfel încât să nu fie

permisă modificarea calităţilor sale iniţiale, fiind interzis transportul apei minerale naturale în

recipiente de mare capacitate – vrac. Apa minerală naturală se transportă numai în recipiente

destinate consumatorului final.

Denumirea sub care se comercializează apele minerale naturale este "apă minerală naturală",

fiind interzisă comercializarea sub mai multe denumiri comerciale a apei minerale naturale

provenite din aceeaşi sursă.

Etichetarea apelor minerale naturale trebuie să conţină ca informaţie obligatorie locul unde este

exploatată sursa şi numele acesteia, iar dacă etichetele sau inscripţionările de pe recipientele în

care sunt oferite spre vânzare apele minerale naturale includ o denumire comercială diferită de

denumirea sursei sau a locului de exploatare a acesteia, numele locului sau al sursei este redat

cu caractere având dimensiunea de cel puţin o dată şi jumătate mai mare decât a caracterelor

utilizate în denumirea comercială.

21

Conceptul de “apă minerală” 41 a fost definit în mod neunitar, în diverse zone geografice sau

chiar în aceeași zonă, în funcție de natura profesiei celor implicați în studiul și valorificarea

acesteia (medici, geologi, chimiști, comercianți etc.). Principalele criterii care au stat inițial la

baza definirii conceptului de ”apă minerală” au fost cele legate de compoziția chimică dată de

mineralele solubilizate și de prezența dioxidului de carbon (școala germană) sau de efectele ei

terapeutice (școala franceză). Și în România anilor dinainte de 1990, pentru a îmbutelia o apă

minerală, aceasta trebuia să conțină o cantitate de săruri dizolvate mai mare de 1000 mg/l, un

conținut de CO2 mai mare de 500 mg/l și să aibă efecte terapeutice, care erau menţionate pe

etichetă. Termenul de “apă minerală” a suferit în timp, mutații, condiționate de modul de

utilizare a acesteia, care, dintr-un produs cu proprietăți curative, s-a transformat într-un produs

preponderent alimentar. Apariția Pieței Comune, a adus după sine necesitatea existenței unei

legislații europene unitare. Astfel, în anul 1980, apare Directiva 777/80/EEC42, implementată

în legislația românească prin HG. 1020/200543. Acestea statuează diferenţa dintre „apele

medicinale” și „apele minerale naturale”. Termenul de „apă minerală naturală” revine de acum

încolo exclusiv apelor minerale îmbuteliate, în definirea cărora devin prioritare criteriile

privind originea, puritatea, compoziția și constanța acesteia în timp, precum și condițiile de

îmbuteliere.

Definiţie - Conform HG 1020/2005

1. Prin apă minerală naturală se înțelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, care își

are originea într-un zăcământ/acvifer subteran și este exploatată prin una sau mai multe

emergențe naturale ori foraje. Apa minerală naturală poate fi distinsă clar de apa de băut

obişnuită prin următoarele:

a) prin natura sa, caracterizată prin componenţii săi minerali, oligoelemente sau alţi constituenţi

şi, după caz, prin anumite efecte;

b) prin puritatea sa originară;

c) ambele caracteristici fiind menţinute intacte datorită originii subterane a apei de acest tip,

care a fost protejată împotriva tuturor riscurilor de poluare.

2. Caracteristicile menţionate la punctul 1, care pot conferi apei minerale naturale proprietăţi

favorabile pentru sănătate, trebuie să fi fost evaluate:

a) din următoarele puncte de vedere:

✓ geologic şi hidrologic;

✓ fizic, chimic şi fizico-chimic;

✓ microbiologic;

✓ farmacologic, fiziologic şi clinic, dacă este necesar.

b) conform criteriilor referitoare la metodologia de cercetare;

41Sursa datelor si informatiilor din acest Capitol este reprezentata de „Ghidul Apelor Minerale”, site-ul

apeleminerale.ro. 42 Directiva 80/777/EC, devenită Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind

exploatarea şi comercializarea apelor minerale naturale; 43 H.G. nr. 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale

naturale43, modificată și completată prin HG nr. 532/2010.

22

c) conform metodelor ştiinţifice aprobate de autoritatea competentă.

Cu alte cuvinte, conform definiției, apa minerală naturală trebuie să aibă o origine subterană.

Datorită protecției sale naturale, la care se adaugă cea asigurată de om, prin instituirea în jurul

izvoarelor a unor zone cu activități strict reglementate, apa minerală, în starea ei naturală,

trebuie să fie pură microbiologic, lipsită în totalitate de contaminanți și să aibă o compoziție

fizico-chimică caracteristică și constantă în timp.

Apa minerală naturală nu are limite de conținut pentru constituenții chimici majoritari. În

schimb, compușii cu potenţial toxic sunt strict reglementați. Indicatorii privind contaminarea

(indicator al purității originare) au cele mai restrictive valori dintre toate apele îmbuteliate.

Datorită proprietăților naturale specifice, care sunt atent și continuu monitorizate în timp, este

interzisă tratarea apelor minerale naturale în vederea dezinfectării sau schimbării compoziției

chimice originare. Toate apele minerale naturale trebuie să fie îmbuteliate la sursă. Apele

minerale naturale au efecte benefice pentru sănătate, acestea putând fi menționate pe etichetă

dacă au fost demonstrate științific, dar se interzice atribuirea unor efecte „vindecătoare”.

Recunoaşterea Oficială

Apa minerală naturală este singurul aliment care necesită o recunoaştere oficială atât la nivel

naţional, cât şi european. Procedura de recunoaștere nu este simplă. Ea este reglementată și

controlată cu mare strictețe.

Mai întâi, trebuie atestată sursa (respectiv izvorul sau forajul). Construcția captării se face

după criterii speciale, care să asigure apei o protecție maximă. Urmează apoi, o serie de teste,

pe durata cărora compoziția chimică a apei trebuie să fie monitorizată continuu, pe o perioadă

minimă de un an de zile. Se verifică dacă datele obținute respectă condițiile din definiție și apoi

acestea sunt interpretate în context geologic, pentru a afla modul în care a luat naștere apa

minerală. La sfârșitul acestei etape se stabilește debitul la care poate fi exploatată sursa și

compoziția chimică caracteristică, care trebuie să rămână constantă pe tot parcursul exploatării.

Urmează apoi, verificarea conductelor prin care se transportă apa, a rezervoarelor de

înmagazinare, a proceselor de condiționare și a modului de îmbuteliere și de etichetare a

recipienților destinați consumului final. Apa minerală naturală aflată în sticla de pe masa

noastră trebuie să prezinte exact, aceiași parametri calitativi și de conținut ca și cea de la

sursă.

De aceea, pe tot parcursul drumului de la sursă până în sticlă, trebuie să se evite contactul

acesteia cu atmosfera, iar materialele utilizate pe întreg acest parcurs, să fie inerte din punct de

vedere chimic, astfel încât să nu influenţeze calitatea apei. Din motive estetice și comerciale, se

acceptă totuși, anumite operații strict limitate și reglementate, de „cosmetizare” a apei, cum ar

fi eliminarea fierului și manganului, scoaterea parțială sau totală a dioxidului de carbon din apă

sau impregnarea acesteia cu cantități suplimentare de gaz carbonic.

Toate apele minerale naturale aflate la un moment dat pe piață, trebuie să fie recunoscute prin

publicare în monitoarele oficiale, la nivel național și european, cu menționarea denumirii

comerciale, a sursei de extracție și a locului de îmbuteliere.

23

Fluxul tehnologic al activităţii de exploatare/îmbuteliere a resurselor de apă minerală

Apa minerală extrasă nu suportă prelucrări, în afara de procesul de deferizare (eliminare fier) și

adăugarea dioxidului de carbon alimentar. Procesul de deferizare constă în filtrarea apei prin

două filtre de nisip.

Fluxul activității constă în:

• captarea apei minerale printr-un foraj hidrogeologic;

• extragerea prin pompare a apei minerale;

• transportul apei minerale la staţia de tratare a apei minerale (prin conducte);

• filtrarea apei minerale (deferizare);

• stocarea apei minerale;

• transportul apei minerale prin conducte de la staţia de deferizare la cea de îmbuteliere;

• suflarea buteliilor şi transferul lor la maşina de îmbuteliere;

• impregnarea apei minerale cu dioxid de carbon, controlul apei minerale;

• îmbutelierea apei minerale (umplere, aplicare capac);

• etichetarea buteliilor;

• marcarea termenului de expirare pe butelii;

• ambalarea în baxuri;

• paletizare;

• depozitare.

Clasificarea Apelor Minerale Naturale

În mod natural, din punct de vedere fizico-chimic, nu există două tipuri identice de apă

minerală. Compoziţia mineralogică a rocilor traversate de apă în parcursul ei subteran, durata

acestui parcurs, amestecul cu alte ape, precum şi prezenţa emanaţiilor naturale de CO2, sunt

doar câţiva factori care au un impact determinant asupra caracteristicilor apelor minerale la

sursă (starea originară).

Legislaţia care reglementează procesul de îmbuteliere permite unele mici intervenţii ale

omului, cum ar fi scoaterea sau introducerea unor cantităţi suplimentare de gaz carbonic.

Pentru diferenţierea apelor minerale naturale îmbuteliate, au fost stabilite mai multe criterii de

clasificare. În cele ce urmează, ne vom opri asupra câtorva dintre acestea şi anume:

✓ Mineralizaţia totală;

✓ Compoziţia chimică;

✓ pH-ul (aciditatea);

✓ Conţinutul şi originea;

✓ CO2.

24

Mineralizaţia totală

Dacă se fierbe conţinutul unei sticle de apă minerală, după evaporarea totală a apei, va rămâne

în urmă o grămăjoară albă, de pulbere minerală. Aceasta este mai mare sau mai mică, în funcţie

de conţinutul apei în săruri minerale şi se numeşte reziduu sec. Din punct de vedere al valorii

reziduului sec, conform legislaţiei româneşti şi a directivelor europene, se separă patru tipuri de

apă minerală:

Mineralizație Reziduu sec la 180 °C (mg/l)

Foarte scăzută Rs < 50

Scăzută 50 < Rs < 500

Medie 500 < Rs < 1.500

Bogată (în săruri minerale) Rs > 1.500

În România, nu se îmbuteliază ape minerale din categoria celor cu mineralizaţie foarte scăzută.

Ponderea cea mai mare de pe piaţă o reprezintă apele mediu mineralizate, care sunt urmate de

cele cu mineralizaţie scăzută (denumite şi oligominerale) şi, la ceva distanţă, de cele cu

mineralizaţie ridicată. Cu unele excepţii, apele minerale plate prezintă mineralizaţie scăzută

(Izvorul Minunilor, Borsec, Izvorul Alb, Bucovina), iar cele carbogazoase sunt mediu

mineralizate (Poiana Negri, Perla Harghitei, Dorna) sau puternic mineralizate (Biborţeni, Aqua

Sara).

Compoziţia chimică

Compoziţia chimică a unei ape minerale rezultă din conţinutul specific în săruri dizolvate,

reprezintă una din principalele caracteristici ale acesteia şi îi conferă efectele benefice pentru

sănătate. De aceea, pe eticheta unei sticle de apă minerală este obligatoriu să se treacă

principalii componenţi chimici. În apă, sărurile minerale se află în stare disociată, sub formă de

ioni cu sarcină pozitivă (cationi) şi ioni cu sarcină negativă (anioni). Cationii cu ocurenţa cea

mai mare, frecvent evidenţiati în compoziţia chimică a unei ape minerale, sunt: calciu (Ca2+),

magneziu (Mg2+), sodiu (Na+) şi potasiu (K+). În mod similar, anionii cu ocurența cea mai

mare sunt: hidrogencarbonatul sau bicarbonatul (HCO3 – ), clorul (Cl– ), sulfatul (SO4 2–) şi

azotatul (NO3–).

Există două moduri importante de clasificare a apelor minerale în funcţie de concentraţia

ionilor.

Clasificarea ştiinţifică ţine cont de activitatea chimică specifică fiecărui ion în parte şi

diferenţiază apele minerale după tipul chimic. Activităţile chimice permit exprimarea ponderii

reale a ionilor în apă şi a posibilităţilor lor de asociere chimică.

Clasificarea convenţională, menţionată în actele normative, se referă la valoarea concentraţiei

ionilor din apă exprimată cantitativ, în miligrame substanţă dizolvată la 1 litru de apă.

25

Tipul chimic

Conform clasificării ştiinţifice, apele minerale sunt definite în funcţie de ponderea cationilor şi

anionilor prezenţi în proporţie de peste 20% din totalul echivalenţilor chimici evidenţiaţi într-

un litru de apă analizat. În funcţie de posibilităţile de asociere ionică, apele cel mai frecvent

întâlnite sunt următoarele:

• ape hidrogencarbonatate, cu subclasele:

o Hidrogencarbonatate

o Calcice;

o Hidrogencarbonatate – Calcice – Magneziene;

o Hidrogencarbonatate – Calcice – Sodice;

o Hidrogencarbonatate – Sodice – Calcice;

o Hidrogencarbonatate – Magneziene – Calcice.

• ape clorurate, cu subclasele:

o Clorurate – Sodice – Calcice;

o Clorurate – Calcice – Sodice;

o Clorurate – Sodice – Calcice – Magneziene.

• ape sulfatate, cu subclasele:

o Sulfatate – Calcice – Sodice;

o Sulfatate – Sodice – Magneziene;

o Sulfatate – Calcice – Magneziene.

În proporţie covârşitoare, apele minerale naturale îmbuteliate în România sunt

Hidrogencarbonatate – Calcice, cu caracterul secundar de Magneziene sau Sodice. Apele

Sulfatate – Sodice sau Clorurate – Sodice sunt rare şi de obicei prezintă o mineralizaţie redusă

(ape oligominerale).

Concentraţia ionilor din apă

Conform HG nr. 1020/2005 şi a directivelor europene44 din domeniu, apele minerale se pot

clasifica în funcţie de concentrația ionilor (mg/l), după cum urmează:

Caracterizare Conţinut Exemplu (branduri

româneşti)

Hidrogencarbonatată HCO3 – > 600 mg/l Borsec, Dorna, Perla

Harghitei, Buziaș etc.

Sulfatată SO4 2– > 200 mg/l Aqua Sara

Clorurată Cl– >200 mg/l Tuşnad

44 1. Directivei 2009/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea şi

comercializarea apelor minerale naturale;

2. Directivei 2003/40/CE a Comisiei din 16 mai 2003 de stabilire a listei, limitelor de concentraţie şi cerinţelor de

etichetare pentru constituenţii apelor minerale naturale, precum şi a condiţiilor de utilizare a aerului îmbogăţit cu

ozon pentru apele minerale naturale şi apele de izvor.

26

Calcică Ca2+ > 150 mg/l Aqua Sara, Borsec, Biborţeni,

Dorna etc.

Magneziană Mg2+ > 50 mg/l Vâlcele, Amfiteatru, Borsec,

Biborţeni, Aqua Sara

Feruginoasă Fe2+ > 1 mg/l Vâlcele

Sodică Na+ > 200 mg/l Poiana Negri, Vâlcele

PH-ul

PH-ul (sau „potenţialul de hidrogen”) exprimă echilibrul acido-bazic al unei ape, pe o scară de

referinţă cuprinsă între 1 şi 14. La un pH mai mic decât 7, apa are un caracter acid, iar la unul

mai mare, apa are un caracter bazic. Valoarea de echilibru acido-bazic este atinsă la pH = 7, dar

grosso modo, apele minerale se pot clasifica astfel:

Ape acide pH < 6,8

Ape neutre 6,8 < pH < 7,2

Ape bazice pH > 7,2

În general, apele minerale carbogazoase au un pH acid, datorită acidului carbonic care se

formează în apă, prin solubilizarea dioxidului de carbon. Apele plate bicarbonatate calcice,

sodice sau magneziene au un pH uşor bazic. Dintre apele cu un pH apropiat de neutru

menționăm Bucovina, Izvorul Minunilor şi Zizin, în variantele lor fără dioxid de carbon

adăugat.

Conţinutul şi originea CO2

Apele care prezintă la sursă, în mod natural, un conţinut de dioxid de carbon sub 250 mg/l,

intră în categoria apelor plate sau necarbogazoase. Apele acidulate prezintă un conţinut natural

de dioxid de carbon mai mare de 250 mg/l.

O apă acidulată, care, în condiţii normale de temperatură şi presiune degajă în mod spontan şi

vizibil dioxid de carbon, se numeşte efervescentă. În funcţie de mineralizaţia apei, efervescenţa

apare de obicei, la concentraţii ale gazului carbonic de peste 800 – 1000 mg/l.

În dorinţa de a satisface toate gusturile consumatorilor şi de a fi prezenţi pe piaţă cu o gamă cât

mai diversificată de produse, producătorii de ape minerale pot opta în cursul procesului de

îmbuteliere, pentru adăugarea sau scoaterea dioxidului de carbon din apa minerală naturală.

Operaţiunea este perfect legală, iar dioxidul de carbon adăugat poate fi natural, provenind din

acelaşi zăcământ cu apa minerală sau poate avea alte origini. Ţinând cont de posibilitățile ce

pot aparea, comparativ cu apa de la sursă, apele minerale naturale efervescente pot fi clasificate

în următoarele categorii:

27

Categoria de ape minerale

carbogazoase Originea CO2

Conţinutul în CO2 raportat

la starea naturală a apei la

sursă

Natural carbogazoasă Naturală (din acelaşi zăcă-

mânt)

Acelaşi ca la sursă

Îmbogăţită cu CO2 de la sursă Mai mare

Decarbogazificată (total / parţial) Mai mic

Carbogazificată Altă origine

(parţial sau total)

Mai mare

Apele minerale naturale decarbogazificate pot fi împărţite la rândul lor în parţial

decarbogazificate, atunci când conţinutul remanent de CO2 din apă este situat de obicei între

400 şi 1500 mg/l şi total decarbogazificate, când acesta este mai mic de 400 mg/l.

Deşi o apă minerală total decarbogazificată este foarte asemănătoare cu o apă plată, conform

legislaţiei, ea nu poate fi denumită astfel, întrucât în starea originară, la sursă, a fost o apă

carbogazoasă. Apele total decarbogazificate sunt destul de rare pe piaţă deoarece, în cele mai

multe cazuri, prin eliminarea în totalitate a gazului carbonic, apele carbogazoase devin instabile

chimic şi unele săruri au tendinţa de a precipita.

Apele carbogazificate pot proveni atât din apele minerale plate, impregnate artificial cu dioxid

de carbon, cât şi din apele minerale care, în starea lor originară, la sursă, sunt carbogazoase, dar

în procesul de îmbuteliere li s-a adăugat în mare parte dioxid de carbon de altă origine.

Între toate aceste subcategorii de ape, apele minerale naturale, natural carbogazoase sunt

considerate superioare (mărci premium), reprezentative în această direcţie fiind brandurile

Borsec, Perla Harghitei, Poiana Negri. Toate acestea au conținuturi naturale de CO2 la sursă de

peste 2500 mg/l.

Există şi un mod de clasificare a apelor minerale carbogazoase în funcţie de concentraţiile

dioxidului de carbon dizolvat în apă. Denumirile comerciale atribuite apelor cu diverse

conținuturi de CO2 dizolvat sunt uşor diferite de la o ţară la alta.

Menţionăm aici următoarele categorii:

Caracterizare CO2 dizolvat (mg/l)

Efervescentă 500 ÷ 1.500

Lejeră 1.500 ÷ 2.500

Clasică 2.500 ÷ 3.500

Forte > 3.500

28

Apele plate şi oligominerale

Uneori se face confuzia între apele minerale plate şi cele oligominerale. Apele plate sunt apele

fără CO2 (necarbogazoase), iar apele oligominerale sunt cele cu un conţinut scăzut în săruri

minerale (<500 mg/l).

În România, aproape toate apele minerale naturale plate prezintă o mineralizație scăzută, deci

sunt în acelaşi timp şi oligominerale (Izvorul Minunilor, Izvorul Alb, Bucovina, Borsec plată,

Hera etc.). Nu acelaşi lucru se întâmplă însă în Franţa, unde branduri cunoscute de apă plată

precum Vittel, Hepar, Contrex, prezintă un conţinut mediu sau ridicat de minerale solubile.

Geneza apelor minerale

Majoritatea apelor minerale îşi au originea în precipitaţii, iar geneza lor reprezintă o ramură

particulară a circuitului apei în natură.

La început, au fost picăturile de ploaie sau cele provenite din topirea zăpezii. O parte dintre

acestea se scurg pe suprafaţa pământului formând râuri, iar o altă parte se infiltrează în

subteran. Aici, se preling spre adâncuri, prin intermediul porilor sau fisurilor existente în rocă.

Pe parcursul drumului subteran se unesc unele cu altele până formează un corp comun de apă,

care umple în totalitate spaţiile libere din cadrul formaţiunilor geologice întâlnite.

Sectorul de drum, cuprins între suprafaţa pământului şi nivelul primei pânze de apă subterană

se numeşte zona vadoasă şi este constituit în general, din pătura de sol, sub care se dezvoltă

roci neconsolidate, roci consolidate puternic fisurate sau alterate. Pe acest prim parcus, au loc o

serie de reacţii între apă şi matricea minerală a formaţiunilor traversate, precum cele de

biodegradare a substanţelor organice, adsorbţia unor ioni pe suprafeţele argiloase, reacţii de

oxido-reducere sau absorbţia unor gaze.

Există două efecte principale ale acestor interacţiuni asupra apei. Pe de o parte, are loc un prim

proces de purificare a acesteia de eventualele substanţe contaminante provenite de la suprafaţă,

iar pe de altă parte, apei i se imprimă anumite proprietăţi fizico-chimice, care vor fi

determinante în viitoarea relaţie cu rocile întâlnite în lungul circuit subteran care urmează.

Tinereţea

În această perioadă, apa traversează una sau mai multe formaţiuni geologice, până să ajungă în

roca magazin, sau roca colectoare, de unde este extrasă la suprafaţă. Timpul acestui parcurs

subteran poate dura de la câteva luni, la zeci sau sute de ani.

În această etapă au loc procese complexe de dizolvare a mineralelor întâlnite în cale, urmate de

eventuale precipitări ale altora, de oxido-reducere şi schimburi ionice între moleculele din apă

şi rocile predominant argiloase.

29

Se produc, de asemenea, amestecuri între ape cu caracteristici distincte, datorită condiţiilor de

presiune, temperatură şi litologie diferite, pe durata parcursului subteran. În această perioadă

are loc definitivarea procesului de purificare microbiologică a apei, precum şi imprimarea

principalelor caracteristici fizico-chimice ale apei minerale.

Formaţiunile geologice traversate, precum şi roca colector diferă de la o zonă la alta, astfel

încât nu există ape minerale identice, din punct de vedere al compoziţiei chimice. Cu cât apa

traversează mai multe tipuri de formaţiuni geologice, cu atât conţinutul său chimic este mai

complex şi cu cât mineralele solubile sunt mai frecvente, cu atât apa va fi mai mineralizată.

Maturitatea

În această etapă, care poate dura de la câţiva ani la sute de ani, are loc definitivarea caracterului

fizico-chimic al apei minerale. Datorită contactului prelungit cu matricea minerală din roca

colector, interacţiunea apă - rocă ajunge la o fază de echilibru, fără modificări semnificative ale

parametrilor dinamici şi fizico-chimici.

Singurul lucru care poate afecta major acest echilibru, pentru perioade determinate de timp,

este prezenţa în cantităţi mari a dioxidului de carbon, în cazul apelor minerale carbogazoase.

În majoritatea cazurilor, dioxidul de carbon este legat genetic de prezenţa corpurilor intruzive

din apropierea zonelor în care, în perioade geologice trecute, au existat vulcani activi. De

aceea, aceste emanaţii de CO2 se numesc manifestări post-vulcanice sau mofete. Dioxidul de

carbon sub formă gazoasă migrează către suprafaţă prin intermediul fisurilor. În roca colector,

CO2 se dizolvă în contact cu apa, căreia îi conferă o agresivitate sporită. În aceste condiţii,

procesul de mineralizare al apei este mai intens. Acesta este motivul pentru care apele minerale

natural carbogazoase sunt de obicei mai puternic mineralizate decât cele plate.

Durata îndelungată a procesului permite atingerea echilibrului apă-rocă, amintit anterior.

Originea şi compoziţia rocilor colector, sau magazin, în care se dezvoltă zăcămintele de ape

minerale, este foarte variată. Acestea pot fi constituite din depozite sedimentare (calcare, gresii,

conglomerate, nisipuri, vulcanoclastite), formaţiuni eruptive (andezite, granite) sau

metamorfice (şisturi cristaline, gnaise, calcare cristaline).

Compoziţia chimică a unei ape minerale poate fi caracterizată prin tipul chimic al acesteia

(raportul între diferitele elemente constituente) şi mineralizaţia ei (cantitatea totală de săruri

minerale dizolvate în apă).

Matricea minerală a rocii magazin (colector) condiţionează compoziţia chimică, respectiv tipul

chimic al apei, în timp ce timpul de contact al apei cu roca şi prezenţa dioxidului de carbon

sunt principalii factori ce determină mineralizaţia mai mică sau mai mare a acesteia. Acesta

30

este motivul pentru care, nu există ape minerale naturale identice din punct de vedere al

compoziţiei fizico-chimice.

Din roca colector, apa minerală iese la suprafaţă în mod natural prin izvoare a căror apariţie

este legată de diferenţa de presiune şi de condiţii geologice favorabile unui traseu ascendent sau

este extrasă prin intermediul forajelor săpate de om. Aici se sfârşeşte aventura subterană a

picăturii de apă minerală şi începe un nou drum, mult mai scurt, dar riguros controlat

tehnologic, până în sticla de apă pe care o cumpărăm din magazin.

Deosebirea între apa minerală naturală şi cea contrafăcută

Prezenţa în apă a unor compuşi chimici, raportul dintre aceştia şi activitatea lor specifică, oferă

indicii privind parcursul subteran al apei, de la zona de alimentare la zona de descărcare, rocile

traversate, interacţiunea cu acestea şi eventualele amestecuri de ape din profunzime.

Gradul de saturaţie al apei în minerale şi unii parametri fizico-chimici precum pH-ul şi

temperatura, pot aduce informaţii suplimentare în această direcţie. Modul de realizare a

protecţiei în zona de alimentare (aria de pătrundere a apei în subteran) şi gradul de

vulnerabilitate al zăcământului de apă minerală sau al sursei sunt evidenţiate de rezultatele

analizelor microbiologice, a compuşilor organici de sinteză sau a azotului din apă.

Interpretarea conţinutului apei în izotopi de mediu, poate furniza date privind vârsta apei,

altitudinea zonei de alimentare, precum şi originea dioxidului de carbon. O analiză atentă a

compoziţiei chimice a apei şi a amprentelor izotopice poate pune în evidenţă în mod clar

eventualele încercări de contrafacere a apei minerale, prin amestecul cu alte ape obişnuite,

tratarea neautorizată a acestora sau evidenţierea originii naturale sau artificiale a dioxidul de

carbon din apă.

Puritatea originară - criterii de apreciere

Puritatea originară este o caracteristică principală a apelor minerale, care rezultă din însăşi

definiţia acestora: “o apă minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa potabilă

obişnuită prin … puritatea sa originară … datorată originii subterane care trebuie să o

protejeze de toate riscurile de poluare”.

Prin puritatea originară înţelegem astfel absenţa din apă a tuturor poluanţilor, constituiţi în cea

mai mare parte din compuşi organici de origine antropică, reprezentând reziduuri ale activităţii

industriale şi agricole. Principalii indicatori luaţi în considerare pentru aprecierea purităţii

originare sunt: hidrocarburile policiclice aromatice, fenolii, detergenţii, tetracloretanul,

tricloretena, trihalometanii, pesticidele, ierbicidele şi uleiurile minerale.

Dintre toate apele îmbuteliate, în cazul apelor minerale naturale, limitele de conţinut în aceşti

componenţi sunt cele mai restrictive. Practic, ele trebuie să lipsească în totalitate din apa

31

minerală, astfel încât cantităţile determinate în urma analizelor de laborator, să se situeze sub

limita de detecţie a metodelor autorizate de Comitetul CODEX Alimentarius.

În estimarea purităţii originare a apei minerale, alţi indicatori utilizaţi sunt anumiţi indicatori

microbiologici şi compuşii azotului (azotatul, azotitul şi amoniul). Aceştia pot furniza de

asemenea informaţii asupra manifestării unei poluări de la suprafaţă. Compușii azotului nu

trebuie să lipsească însă în totalitate din apă, deoarece ei pot avea și o origine naturală,

geologică. Cel mai bun exemplu este cel al amoniului, la care se acceptă şi concentraţii mari de

0,5 mg/l, dacă se demonstrează că proveniența sa este legată de rocile din subteran și nu ca

urmare a infiltrării de la suprafață.

Principala cauză a purităţii apelor minerale o constituie procesul natural de purificare şi filtrare,

care are loc în „laboratoarele subterane” ale pământului, în urma lungului circuit al apei prin

diferitele formaţiuni geologice. Aşa cum s-a menționat în capitolele anterioare, durata acestui

drum subteran poate să fie de câteva zeci, sute şi chiar mii de ani. În acest caz, de multe ori,

apele minerale provin din precipitaţii care au căzut în perioada preindustrială, ele însele, la

origine, fiind lipsite de urme ale unor activităţi economice cu efect poluant sau ale

experienţelor nucleare desfăşurate în atmosferă.

Pentru o siguranţă sporită şi pentru a asigura o sustenabilitate pe termen lung a purităţii

originare a apei minerale, natura este ajutată de om, prin instituirea unor perimetre de protecţie

în jurul surselor de apă minerală. Prin lege, zăcămintele de apă minerală trebuie să fie protejate.

De obicei, se delimitează în teren trei zone de protecţie, incluse una în cealaltă, în interiorul

cărora activităţile economice sunt strict reglementate, unele fiind total interzise, iar altele având

un grad de permisivitate din ce în ce mai mare, odată cu depărtarea de sursa de apă minerală.

Până în prezent, nu a fost făcut un clasament al apelor minerale după criteriul purităţii. A

existat în urmă cu 15 – 20 de ani o campanie de presă care a creat panică în rândul cititorilor

privind conţinutul mare în azotaţi din unele ape îmbuteliate. În funcţie de conţinutul apelor în

azotaţi, unii autori americani au introdus chiar un nou termen de clasificare a apelor

îmbuteliate, denumit „virginitate”. Peste 90% din apele minerale îmbuteliate în România şi cea

mai mare parte a celor îmbuteliate în Europa au însă un conţinut în azotaţi sub 10 mg/l, cu

mult sub limita de 50 mg/l, desemnată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca valoare

maximă, peste care pot apărea efecte nocive sănătăţii. „Problema nitratului din apele minerale

nu mai este la ordinea zilei. Există totuşi unele ape minerale care îşi fac reclamă prin absenţa

nitratului, menţionând acest lucru pe etichetă” spune autorul german Claus Arius în cartea sa

Mineralwasser.

Scurt istoric al sectorului în spatiul european

Oamenii au fost permanent în căutarea unei ape bune, vindecătoare, iar izvoarele sfinte sunt

cunoscute în toate colţurile şi culturile lumii. Colonizatorii romani au fost cei care au pus

bazele primelor staţiuni termale din Europa (Italia, Franţa, Belgia, Germania, România etc.) şi

tot ei au fost cei care au transportat apele minerale miraculoase în amfore de lut în tot imperiul.

32

Până în secolul al XX-lea, consumul de apă îmbuteliată a fost în exclusivitate apanajul

aristocraţiei şi burgheziei. Aceştia obişnuiau să facă anual cure cu apă minerală în staţiuni de

prestigiu precum Vichy (Franţa), Spa (Belgia), Ferrarelle (Italia) sau Apollinaris (Germania),

iar pentru continuarea tratamentului comandau trimiterea apei nobile la domiciliu. Apa era

transportată în vase de ceramică, împachetate cu grijă în paie şi trimise cât mai rapid posibil

către beneficiari, pentru a nu-şi pierde proprietăţile şi calităţile terapeutice.

„Apele trebuie consumate de îndată ce au sosit şi vă veţi asigura că pe drum se află

oameni care să aducă altele pe măsură ce primele se consumă şi se va recomanda insistent

cărăuşilor să închidă bine sticlele”, scria medicul Nicolas de la Framboisiere regelui Ludovic

al XIII-lea.

Ludovic al XIV-lea cerea ca apa să fie analizată de indată ce aceasta sosea la palat, de către

farmacişti, care autentificau originea acesteia printr-o pecete pusă pe fiecare vas. De Ludovic al

XVIII-lea sunt legate primele reglementări privind exploatarea şi comercializarea apelor

minerale, reglementări care au stat la baza legislaţiei europene actuale, alături de cele germane.

Decretul regal din 18 iulie 1823 impune ca exploatarea apelor să fie autorizată de Ministrul de

Interne şi această autorizare să fie însoţită de o analiză fizico-chimică a apei cu avizul Societăţii

Regale de Medicină.

„Pe vremuri era mult mai dificil să îţi procuri apa minerală dorită”, scrie Claus Arius

în cartea sa, Mineralwasser. „Găurile de foraj nu erau de obicei prea adânci şi dacă dădeau de

o zonă bogată de apă, în lipsa pompelor electrice, în ele se coborau coşuri cu ulcioare de

ceramică. Acestea se umpleau şi erau trase la suprafaţă, unde se închideau şi se sigilau. La

transport, în majoritatea cazurilor, se produceau multe spargeri”.

Dezvoltarea comerţului cu apă îmbuteliată, în special minerală, a cunoscut o puternică înflorire

în secolele XIX şi XX, cand acest produs devine din ce în ce mai accesibil păturilor largi de

consumatori. La baza acestui fenomen stau descoperirile ştiinţifice din lumea medicală, dar mai

ales cele tehnice. „Obişnuim să bem 90% din bolile noastre”, spunea Pasteur.

„Descoperirea microbilor de către marele savant şi punerea în evidenţă a faptului că

majoritatea apelor de fântână sunt contaminate bacteriologic a stat la originea succesului

apelor îmbuteliate, care, în concepţia corpului medical şi al consumatorilor, au devenit din ce

în ce mai mult sinonime cu noţiunea de puritate”, afirma Emmanuelle Evina în cartea sa

Ghidul consumatorului de apă.

Îmbunătăţirea tehnicii de foraj, care a permis executarea unor puţuri tot mai adânci şi mai

performante pentru extragerea apei minerale, producerea pe scară industrială a recipientelor de

sticlă, inventarea şi perfecţionarea instalaţiilor de îmbuteliere şi încapsulare şi dezvoltarea

transporturilor prin extinderea reţelei de căi ferate pană în oraşele cele mai mici au fost însă

principalii factori care au permis ca obiceiul de a bea apă minerală îmbuteliată să devină din ce

în ce mai accesibil majorităţii oamenilor.

Adevărata explozie a comerţului cu apă imbuteliată a avut loc, însă, odată cu descoperirea

recipientelor din plastic. Costurile de producţie, dar mai ales cele de transport, au scăzut

considerabil, lucru reflectat în reducerea preţului de vanzare şi creşterea consumului. Prima

33

butelie de PVC a fost lansată de Vittel în 1968, dar ea nu permitea decat îmbutelierea apelor

minerale plate. Odată cu patentarea în 1973 a buteliei PET (polietilenă tereftalată) de către

inginerul american Nathaniel Wyeth, a fost posibilă şi îmbutelierea apelor minerale

carbogazoase. Materialul nou descoperit era inert chimic la contactul cu apa şi dispunea de

proprietăţi fizice şi mecanice deosebite.

Începand cu anii ‘70, comerţul cu ape îmbuteliate a cunoscut o creştere exponenţială. În anul

2009, la nivel mondial, se ajunge la 195 miliarde litri, din care apele de masă şi cele de izvor

reprezintă majoritatea. Europa rămane însă ataşată tradiţiei de a bea ape minerale naturale. Din

totalul de 58 de miliarde litri de apă îmbuteliată în acelaşi an, peste 40 de miliarde (cca. 70%)

revin apelor minerale naturale.

Cu o bogată istorie în spate, fiecare cu legendele şi sloganurile ei, puse în valoare de specialiştii

în marketing, apele minerale naturale cuceresc în continuare adepţi în toată lumea, în ciuda

fenomenului de globalizare şi a concurenţei altor tipuri de apă îmbuteliată.

Scurt istoric al sectorului în România

Atât bogăţia şi diversitatea mare de resurse naturale, cat şi poziţia sa geografică, au făcut din

România una dintre ţările cu o tradiţie îndelungată în utilizarea apelor minerale. La fel ca

pretutindeni în Europa, primele exploatări de ape minerale datează de pe vremea romanilor.

Numeroase vestigii atestă existenţa unor importante construcţii balneare în care se utilizau ape

termale, la Herculane, Geoagiu şi Călan.

Folosirea apelor minerale în scopuri terapeutice a cunoscut o continuă dezvoltare până în

secolul al XIX-lea, cunoscut ca veacul de aur pentru utilizarea apelor minerale, perioadă în care

se modernizează aproape toate staţiunile balneare cunoscute în prezent, ia amploare studiul

ştiinţific al majorităţii apelor minerale, iar balneo-fizioterapia se detaşează ca o ramură

distinctă a ştiinţelor medicale.

Primele date cu caracter ştiinţific asupra surselor de apă minerală şi asupra efectelor lor

terapeutice se referă la apele din Transilvania şi au fost publicate la Veneţia, în anul 1687, de

către Marco della Frata.

În 1771, medicul Lucas Wagner tipăreşte la Viena o lucrare cu caracter general asupra unor

zone cu ape minerale din ţara noastră: „Disertatis inaugurates medico chimica de aquis

medicalis Magni Principatus Transilvania”, iar H.I. Granty editează la Viena“Deaquis

medicalis Transilvania”.

Dintre zecile de specialiști autohtoni, care în ultimul secol, au contribuit prin cercetările și

studiile lor la punerea în valoare a apelor minerale romanești, amintim pe Artemiu Pricăjan,

care în cele două lucrări de referință ”Apele minerale și termale din România”(1972) și

”Substanțe minerale terapeutice din România”(1985), face o sinteză a întregii activități în

domeniu.

34

Prima instalaţie de îmbuteliere este pusă în funcţiune în anul 1806 la Borsec, de către Anton

Zimmenthausen, consilier municipal la Viena. Atras de faima apei de aici, în urma discuţiilor

cu un prieten, face o vizită să vadă locurile, iar apoi se decide să părăsească capitala imperiului

austro-ungar, pentru a se stabili la Borsec, unde începe o afacere cu ape minerale. El ia în

arendă zona şi aduce specialişti din Cehia, Silezia, Bavaria şi Polonia cu care, alături de

localnici, pune bazele unei fabrici de îmbuteliere. Pentru că avea nevoie de recipiente pentru

îmbuteliere, iar în jurul localităţii se găseau din belşug minerale de cuarţ, construieşte apoi şi o

mică fabrică de sticlă.

Într-o epocă în care aristocraţia era o virtute fundamentală, împăratul Franz Josef I, atribuie

apei minerale Borsec titlul de“Regina apelor minerale”, după ce apa de aici obţine medalia de

aur la Targul Internaţional de la Viena. În peregrinările sale prin imperiu, acelaşi monarh

laudă apa minerală din zona Dornelor, ca fiind cea mai bună apă din Ducatul Bucovinei.

Cu timpul, activitatea de îmbuteliere şi de comercializare a apelor minerale ia o puternică

amploare în special în Transilvania şi se extinde apoi şi peste munţi. În anul 1938, existau pe

întreg teritoriul ţării 56 secţii de îmbuteliere (din punct de vedere al numărului, la fel de multe

ca în prezent), la care se adăugau şi o serie de puncte de „umplere” de interes local. Dintre cele

mai importante staţii de îmbuteliere, se menţionează: Borsec (fondat în 1806), Buziaș (1840),

Bodoc (1848), Vâlcele (1841), Biborţeni (1871), Boâlna (1880), Boholţ (1883), Săpânţa,

Racoş, Odorhei, Şoimuş (1886), Malnaş, Certeze-Oaş, Caşin, Covasna, Vişeu (1909), Lipova

(1912), Vatra Dornei (1923), Chimindia (1928), Zizin, Hebe-Sangeorz Băi, Tuşnad, Căciulata,

Slănic-Moldova (1936). Multe dintre aceste făbricuţe nu mai funcţionează în prezent.

Debitele mici ale unor surse, impunerea unor noi condiţii de calitate şi modificarea gustului

consumatorilor au făcut ca o parte din apele minerale îmbuteliate în trecut să nu mai fie

rentabile pentru exploatare. În ciuda numărului mare de secţii de îmbuteliere autohtone, în

perioada de început a secolului XX, România importa peste un milion de litri de ape minerale,

reprezentate prin branduri de renume şi la modă, precum Vichy, Vittel, Karlsbad, Evian,

Apollinaris, Selters, Kisingen, Salvator, ceea ce dovedeşte încă o dată tradiţia românilor de a

bea ape minerale îmbuteliate.

După cel de-al doilea război mondial, producţia de ape minerale îmbuteliate din România

cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă. Pe întreg teritoriul ţării se execută sute de foraje, atât în

zone cu tradiţie, cat şi în zone noi, care prezentau perspective favorabile privind existenţa unor

structuri geologice purtătoare de acumulări de ape minerale. Astfel, se pun în evidenţă noi

resurse de ape minerale medicinale, dar, mai ales, de masă. Concomitent, se modernizează şi se

lărgesc vechile unităţi de îmbuteliere de la Borsec, Bodoc, Buziaş, Biborţeni, Zizin, Lipova şi

se construiesc altele noi la Sâncrăieni, Tuşnad, Poiana Negri, Dorna, Candreni, Stanceni,

Boholţ, Băcaia.

Pentru perioada 1949 - 1970, toate acestea au permis creşterea de peste 50 de ori a producţiei

de apă minerală, respectiv de la 3,1 mil. litri/an în 1949 la 164 mil. litri/an în 1970. A urmat

35

apoi o perioadă de stagnare şi chiar o uşoară scădere a producţiei în primii ani de după 1990,

astfel încât, la nivelul anului 1993, se îmbuteliau doar 120 milioane de litri.

În această perioadă, are loc o restructurare a activităţii de exploatare şi valorificare a apelor

minerale. Administrarea zăcămintelor de apă minerală trece în patrimoniul Regiei Autonome a

Apelor Minerale (ulterior S.N.A.M. SA), iar fabricile de îmbuteliere se privatizează şi se

retehnologizează în totalitate. Urmează apoi un nou “boom” în industria de îmbuteliere,

favorizat în cea mai mare parte de apariţia buteliilor PET, la care se adaugă intrarea pe piaţă a

apelor minerale naturale plate. Producţia evoluează continuu, depăşind în 2006 cantitatea de 1

miliard de litri şi ajungand în 2008 la un maxim de cca. 1.350 milioane litri.

Caracteristici ale pieţei

În România sunt peste 2000 de izvoare cu ape minerale, a căror diversitate chimică reflectă

condiţiile geologice deosebit de complexe care şi-au pus amprenta asupra genezei lor. Cele mai

multe izvoare prezintă ape minerale carbogazoase, a căror origine este legată de fenomenele

post vulcanice asociate magmatismului neogen.

În mod particular, fenomenele post vulcanice din Munții Carpaţi se manifestă pe una dintre

cele mai extinse arii din Europa. Cele mai importante zăcăminte de ape minerale din România,

care fac obiectul îmbutelierii, se situează în zone montane şi în depresiuni intramontane,

departe de sursele de poluare caracteristice zonelor industriale sau în care se practică o

agricultură intensivă.

Urmărind litologia rocilor colectoare (magazin), se constată că peste 45% din acumulările de

apă minerală naturală sunt legate de rocile carbonatice (calcare, calcarenite, conglomerate

calcaroase), aproximativ 25% sunt localizate în piroclastite şi andezite, 25% în depozite

sedimentare detritice şi 5%, în gresii şi şisturi cristaline.

Resursele naturale de ape minerale îmbuteliabile puse în evidenţă pană în prezent se situează la

cca. 3 miliarde de litri anual, repartizate echilibrat între ape natural carbogazoase şi plate.

Acestea permit practic, o creştere în viitor de peste 100% a producţiei actuale.

În scopul analizei diferitelor tipuri de apă minerală naturală îmbuteliată, au fost selectate două

criterii importante, şi anume:

1) mineralizaţia totală şi

2) conţinutul şi originea CO2.

Există mai multe posibilități de exprimare a mineralizaţiei totale a unei ape, cum ar fi: TDS,

reziduu sec la 180 oC, reziduu sec solubil total. În Directiva 80/777/EC şi în legislaţia

romanească45, apele minerale naturale se separă după criteriul reziduului sec în patru categorii:

45 H.G. nr. 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale

naturale modificată și completată prin HG nr. 532/2010

36

o cu mineralizaţie foarte scăzută – reziduu sec la 180 oC < 50 mg/l;

o cu mineralizaţie scăzută (oligominerale) - reziduu sec la 180 oC, între 50 - 500 mg/l;

o cu mineralizaţie medie - reziduu sec la 180 oC, între 500 - 1500 mg/l;

o cu mineralizaţie ridicată (puternic mineralizate) - reziduu sec la 180 oC > 1500 mg/l.

În prezent, pe piaţa romanească, ponderea cea mai mare o reprezintă apele minerale cu

mineralizaţie scăzută (49%), urmate de cele cu mineralizaţie medie (34%) şi de cele cu

mineralizaţie ridicată (17%). În ultimii ani, s-a observat o tendinţă de creştere a ponderii

apelor cu mineralizaţie scăzută, în detrimentul apelor puternic şi mediu mineralizate, respectiv

de la 16% în 1997 la 30% în 2005 şi apoi la 49% în 2011.

După conţinutul în CO2, apele minerale în starea lor naturală (la sursă), pot fi împărţite în

două categorii: ape minerale carbogazoase şi ape minerale plate (necarbogazoase).

Faţă de starea lor naturală, în funcţie de cerinţele pieţei şi conform legislaţiei în vigoare, apele

minerale pot fi impregnate (îmbogăţite) cu CO2 sau pot fi degazificate parţial sau total. Ca

urmare acestui fapt, după îmbuteliere, apele minerale naturale pot fi clasificate după cum

urmează:

o Ape minerale naturale, natural carbogazoase;

o Ape minerale naturale, necarbogazoase (plate);

o Ape minerale naturale, total sau parţial degazificate;

o Ape minerale naturale, îmbogăţite cu dioxid de carbon de la sursă;

o Ape minerale naturale, carbogazificate.

În România există o tradiţie puternică legată de consumul de apă minerală naturală

carbogazoasă, chiar dacă în ultimii ani tot mai mulţi romani au prins gustul apelor plate, fără

dioxid de carbon.

În prezent, 60% din piaţă este reprezentată de apele minerale carbogazoase, sub diferitele lor

categorii: carbogazificate (34%), natural carbogazoase (17%) şi natural carbogazoase

îmbogăţite cu CO2 de la sursă (4%), decarbogazificate parţial (5%), din care 0,2% reprezintă

apele minerale decarbogazificate total. Restul de 40% este deţinut de apele minerale naturale

necarbogazoase (plate).

Analizand evoluţia structurii producţiei de apă minerală naturală în funcţie de conţinutul în

CO2, pe perioada 1997 – 2011, se remarcă o creştere semnificativă a sectorului de ape plate,

de la 1% în 1997 la 40% în 2011.

Totodată, se remarcă apariţia pe piaţă a apelor minerale naturale decarbogazificate parţial sau

total, care în 1997 erau practic inexistente. Aceasta se explică prin dorinţa producătorilor de a

fi prezenţi pe piaţă cu cat mai multe sortimente.

Astfel, deţinătorii de surse de apă naturală carbogazoasă încearcă, prin procesul de

degazificare, să intre pe piaţă cu un produs cât mai apropiat de apa plată, tot mai apreciată de

37

anumiţi consumatori. Pe de altă parte, cei care au doar surse de apă plată, procedează în unele

cazuri la impregnarea apei cu dioxid de carbon, reuşind să fie prezenţi astfel şi pe piaţa apelor

carbogazoase, al căror consum este tradiţional în România.

În Europa există foarte mari diferenţe din punct de vedere al preferinţelor pentru consumul de

apă minerală carbogazoasă sau plată. Germania şi Austria, cu un procent de cca. 85% din

producţie, au cea mai puternică tradiţie pentru consumul de ape carbogazoase, în timp ce în

Franţa şi Spania acestea reprezintă doar 15%, respectiv 5% din totalul de ape minerale

îmbuteliate, ponderea cea mai mare revenind aici apelor plate. În Italia, ca şi în România,

gusturile sunt împărţite, raportul pe piaţă fiind însă invers faţă de ţara noastră, respectiv de

65% pentru apele plate şi doar 35% pentru cele carbogazoase. În total, cca. 70% din

consumatorii europeni preferă apele plate.

În ciuda potenţialului ridicat al resurselor de apă minerală şi a tradiţiei îndelungate privind

consumul lor, România a produs în cursul anului 2011 ceva mai puţin de 1,1 miliarde litri de

apă minerală, ceea ce se traduce într-un consum mediu anual de 58 de litri pe cap de locuitor.

În ultimii 20 de ani, industria de îmbuteliere a cunoscut o dezvoltare dinamică, plecând de la o

producţie de 210 milioane litri în 1990 şi atingând un maxim istoric de cca. 1.350 milioane

litri în 2008. Criza economică a afectat şi acest sector, situaţie reflectată în ultimii 3 ani printr-

o contracţie totală a pieţei, de 20%.

Producţia de apă minerală naturală din România reprezintă peste 12% din totalul producţiei

din Europa de Est (Belarus, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia,

România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Ungaria) şi cca. 3% din cea înregistrată

în Uniunea Europeană.

Consumul mediu anual de apă minerală naturală din România se află încă mult sub cel din

ţările cu tradiţie din Vestul Europei, precum Italia, Germania, Franţa, Belgia, care este de

aproape trei ori mai mare, dar se situează peste media consumului din Europa de Est, estimat

la cca. 45 litri. Cu cei cca. 60 litri/locuitor/an, România ocupă o poziţie de mijloc în Europa,

deasupra ţărilor nordice şi a majorităţii celor provenite din fostul lagăr comunist. Menționăm

că într-o mare parte din ţările europene, în statisticile care vizează producţia şi consumul de

apă minerală naturală sunt incluse de obicei şi apele de izvor, iar în unele cazuri, chiar apele

de masă.

Din cei peste 35 de operatori de pe piaţa romanească, primii 5 (Romaqua Group, Dorna

Apemin, Perla Harghitei, Rio Bucovina şi European Drinks) deţin o cotă de aproape 75% din

producţie, iar din cele 55 de branduri active, primele 5 branduri cumulează un total de 60%

din piaţă.

Din punct de vedere teritorial, județul Harghita se află pe primul loc, cu cca. 45% din apele

minerale naturale îmbuteliate în anul 2011, fiind urmat de județul Suceava, cu 31%. Borsec

este liderul de necontestat al pieţei de profil. Alte mărci cu o pondere importantă pe piaţă sunt:

38

Dorna (Izvorul Alb + Poiana Vinului), Bucovina, Perla Harghitei, Izvorul Minunilor, Izvorul

Harghita, Poiana Negri, Tuşnad, Zizin, Biborţeni etc.

În ceea ce priveşte ambalajele, în cursul anului 2011, cca. 95% din producţie a fost îmbuteliată

în recipiente din PET, iar 5% în butelii de sticlă. Se remarcă o creştere spectaculoasă a

tendinţei de utilizare a recipienţilor din PET. În România, înainte de anul 1993, apa minerală

se îmbutelia doar în butelii de sticlă. În ultimii ani, ponderea utilizării recipientelor de sticlă a

scăzut la 69% în 1997, 33% în 2001 pentru ca în prezent, să ajungă la 5%.

Cele mai utilizate capacităţi de îmbuteliere sunt de 0,5 – 1,5 – 2,0 – 2,5 şi 5,0 litri în cazul

ambalajelor PET şi de 1,0 litri în cazul ambalajelor de sticlă. Se mai utilizează şi recipiente de

1,0 – 6,0 – 7,0 litri PET şi 0,33 – 0,5 – 0,75 sticlă (în majoritate distribuţie HoReCa).

Se poate observa o creştere semnificativă a tendinţei de utilizare a recipienţilor de capacitate

mare (2,0 – 2,5 litri pentru apa carbogazoasă şi 5,0 litri pentru apa plată), fapt datorat

necesităţii de reducere a costurilor de producţie, ca urmare a scăderii puterii de cumpărare,

indusă de criza economică din ultimii ani. Producţia de apă minerală naturală plată îmbuteliată

în recipiente de 5 galoane (19 litri) reprezintă mai puţin de 0,2% din cota de piaţă.

Pe recipienţii de apă minerală naturală trebuie menţionată data îmbutelierii şi termenul de

valabilitate. În trecut, nu exista această obligaţie, care se asociază cu statutul relativ recent, de

aliment, al apei minerale îmbuteliate. De obicei, termenele de valabilitate sunt cuprinse între 1

– 2 ani, în funcţie de ţară. Nu înseamnă că după această perioadă, produsul este compromis.

O apă minerală, corect îmbuteliată şi depozitată, conform normelor de igienă în vigoare (de

agenţii economici certificaţi HACCP şi IFS), poate fi practic păstrată o perioadă nedefinită de

timp, dar, de obicei, recipienţii de apă minerală nu apucă să stea în depozite sau pe rafturile

magazinelor o perioadă de timp care să depășească 1 an.

Singurele probleme care pot apărea prin depășirea termenului de garanție sunt de natură

estetică și survin la apele carbogazoase puternic mineralizate, îmbuteliate în recipienţi PET.

Acest tip de recipient permite anumite pierderi limitate ale dioxidul de carbon, aspect care este

luat în calcul de îmbuteliatori. Dacă buteliile sunt depozitate pentru o perioadă foarte mare de

timp şi cantitatea de CO2 care difuzează în exterior depăşeşte o anumită limită, apa precipită o

parte din compușii minerali mai puțin solubili, formand un sediment albicios, total nedăunător

sănătăţii.

Prezentarea brandurilor

Lista apelor minerale naturale recunoscute în România este dată prin Ordin al președintelui

ANRM și se publică, periodic, în Monitorul Oficial al României. Ultima actualizare este din

anul 201646, lista fiind în vigoare în acest moment.

46 Ordin nr. 22/26.01.2016, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 72 din data de 01 februarie 2016

39

Nr.

crt. Denumirea comercială Denumirea sursei Locul de exploatare

1. ALPINA BORŞA Izvorul nr. 1 bis, Izvorul nr. 2 Baia Borşa (judeţul Maramureş)

2. AMFITEATRU Izvorul 3 Copou Iaşi (judeţul Iaşi)

3. APA CRAIULUI Izvorul nr. 5 Gâlgoaie Dâmbovicioara (judeţul Argeş)

4. AQUATIQUE Izvorul Buşteni Buşteni (judeţul Prahova)

5. AQUA CARPATICA Izvorul Băjenaru Păltiniş (judeţul Suceava)

6. AQUA CARPATICA Izvorul Haja Păltiniş (judeţul Suceava)

7. AQUA CARPATICA F2 Păltiniş Păltiniş (judeţul Suceava)

8. AQUA CARPATICA Ichim nr. 1 Ichim nr. 4 Gălăuţaş, comuna Bilbor (judeţul Harghita)

9. AQUA SARA F4750 Boholt Boholt (judeţul Hunedoara)

10. AQUA VITAL Sacoşu Mare Sacoşu Mare (judeţul Timiş)

11. ARTESIA A3 Sânsimion (judeţul Harghita)

12. BĂILE LIPOVA F11 Lipova (judeţul Arad)

13. BIBORŢENI Biborţeni F8 Biborţeni (judeţul Covasna)

14. BIBORŢENI Biborţeni F9 Biborţeni (judeţul Covasna)

15. BILBOR F1 SNAM Bilbor (judeţul Harghita)

16. BILBOR Q1 Bilbor (judeţul Harghita)

17. BODOC Bodoc Bodoc (judeţul Covasna)

18. BORSEC Borsec Borsec (judeţul Harghita)

19. BORSEC Făget BORSEC Borsec (judeţul Harghita)

20. BUCOVINA C7 Secu Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

21. BUCOVINA Roşu Vatra Dornei (judeţul Suceava)

22. BUZIAŞ FII bis Buziaş Buziaş (judeţul Timiş)

23. CARPATINA Domogled Băile Herculane (judeţul Caraş-Severin)

24. CARPATINA Toşorog Toşorog (judeţul Neamţ)

25. CARPATINA F20B Lipova Lipova (judeţul Arad)

26. CERTEZE Certeze Certeze (judeţul Satu Mare)

27. CEZARA Băcâia Băcâia (judeţul Hunedoara)

28. CHEILE BICAZULUI Bicazul Ardelean (foraj FH1) Bicazul Ardelean (judeţul Neamţ)

29. CORA F1 SNAM Malnaş Băi (judeţul Covasna)

30. CRISTALINA FI Sâncrăieni (judeţul Harghita)

31. CRISTALINA A1 Sânsimion (judeţul Harghita)

32. CRISTALUL MUNŢILOR Izvorul Pârâul Rece Vama Buzăului (judeţul Braşov)

33. DEALUL CETĂŢII FH1 Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

34. DORNA Dorna Candrenilor Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

35. DORNA Poiana Vinului Poiana Vinului/Dealul Floreni (judeţul

Suceava)

36. HERA Hera Budureasa (judeţul Bihor)

37. IZVORUL ALB Izvorul Alb Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

38. IZVORUL CETĂŢII

CRIZBAV

Izvor Crizbav (judeţul Braşov)

39. IZVORUL MINUNILOR Izvorul Minunilor - Stâna de

Vale

Stâna de Vale (judeţul Bihor)

40

40. IZVORUL TĂMĂDUIRII Sonda F1 Stoiceni Târgu Lăpuş (judeţul Maramureş)

41. K-Classic F6 Boholt Boholt (judeţul Hunedoara)

42. KEIA Izvorul Zăganului Ciucaş (judeţul Prahova)

43. LIPOVA F8E, F9 bis Lipova (judeţul Arad)

44. LITHINIA FH2 Parhida Parhida (judeţul Bihor)

45. OAŞ Certeze Negreşti Negreşti (judeţul Satu Mare)

46. PERENNA PREMIER Calina Dognecea (judeţul Caraş-Severin)

47. PERLA APUSENILOR FH2 Chimindia Chimindia-Deva (judeţul Hunedoara)

48. PERLA COVASNEI F1 Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

49. PERLA HARGHITEI F1, F2 Sâncrăieni (judeţul Harghita)

50. PERLA HARGHITEI FH2 Sântimbru (judeţul Harghita

51. PERLA HARGHITEI A2 Sânsimion (judeţul Harghita)

52. POIANA NEGRII Poiana Negrii Poiana Negrii (judeţul Suceava)

53. RARĂUL Puţ Lebeş, FH1 Fundul Moldovei (judeţul Suceava)

54. ROUA MUNŢILOR F2 SNAM Perimetrul Secu - Moara Dracului, comuna

Dorna Candrenilor (judeţul Suceava)

55. ROUA MUNŢILOR F4 SNAM Roşu Perimetrul Roşu-Vatra Dornei, localitatea Roşu

(judeţul Suceava)

56. SAGUARO F3 Târgu Secuiesc (judeţul Covasna)

57. SESTINA Şeştina Valea Sălardului (judeţul Mureş)

58. SPRING HARGHITA FH2M Miercurea-Ciuc (judeţul Harghita)

59. STÂNCENI Stânceni Stânceni (judeţul Mureş)

60. STÂNCENI Ciobotani Stânceni (judeţul Mureş)

61. TIVA HARGHITA F8 Sâncrăieni (judeţul Harghita)

62. TUŞNAD Tuşnad Tuşnad (judeţul Harghita)

63. TUŞNAD Tuşnad Nou Tuşnad (judeţul Harghita)

64. VALEA BRAZILOR Biborţeni F7 Biborţeni (judeţul Covasna)

65. VALEA IZVOARELOR S1, S2 Covasna Covasna (judeţul Covasna)

66. VÂLCELE Elisabeta Vâlcele (judeţul Covasna)

67. ZIZIN Sursele Zizin Zizin, com. Târlungeni (judeţul Braşov)

68. 7 IZVOARE Şapte Izvoare Dobreşti (judeţul Dâmboviţa)

Avand în vedere cele prezentate anterior, precum şi actele subsecvente declanşării investigaţiei

sectoriale, în cadrul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului

Concurenţei nr. 177/29.02.2016, piaţa relevantă a produsului se defineşte ca fiind piaţa

exploatării resurselor de ape minerale naturale.

Piaţa relevantă geografică

Avand în vedere cele prezentate anterior şi conform precizărilor ANRM, piața relevantă

geografică este constituită din fiecare perimetru de pe teritoriul României în care s-a

41

desfășurat activitatea de exploatare/exploatare experimentală, la nivelul anului 2016, după

cum urmează:

A. Perimetre pentru care există licențe de exploatare:

1. Poiana Negrii, jud. Suceava;

2. Dorna Cândrenilor, jud. Suceava;

3. Roșu, jud. Suceava;

4. Poiana Vinului, jud. Suceava;

5. Târgu Secuiesc-Catalina, jud. Covasna;

6. Vâlcele, jud. Covasna;

7. Poiana Cosnei, jud. Suceava;

8. Moara Dracului, jud. Suceava;

9. Boholț, jud. Hunedoara;

10. Bâcaia, jud. Hunedoara;

11. Borsec, jud. Harghita;

12. Malnaș Băi – A, jud. Covasna;

13. Toșorog, jud. Neamț;

14. Stânceni, jud. Harghita;

15. Lipova, jud. Arad;

16. Sâncrăieni, jud. Harghita;

17. Zizin, jud. Brașov;

18. Biborțeni, jud. Covasna;

19. Certeze Negrești II, jud. Satu Mare;

20. Stâna de Vale, jud. Bihor;

21. Domogled – Băilr Herculane, jud. Caraș Severin;

22. Sîngeorz-Băi, jud. Bistrița Năsăud;

23. Izvorul Alb, jud. Suceava;

24. Chimindia – Deva, jud. Hunedoara;

25. Valea Lungă, jud. Harghita;

26. Dealul Cetății, jud. Harghita;

27. Păltiniș, jud. Suceava;

28. Dealul Floreni, jud. Suceava.

B. Perimetre pentru care există licențe de explorare şi s-au desfăşurat activităţi de

exploatare experimentală:

29. Sîngeorz-Băi, jud. Bistrița Năsăud;

30. Hera, jud. Bihor;

31. Dâmbovicioara-Gâlgoia, jud. Argeș;

32. Certeze Negrești I, jud. Satu Mare;

33. Varnița, jud. Brașov;

34. Fața Bâtcii – Borsec, jud. Harghita;

35. Valea Spumoasă, jud. Prahova;

36. Călina, jud. Caraș-Severin;

42

37. Ciucaș - Izvorul Zăganului;

38. Bicazu Ardelean, jud. Neamț;

39. Fisag, jud. Harghita;

40. Runcu, jud. Hunedoara;

41. Izvorul Cetății, jud. Brașov;

42. Zizinaș Izvorul nr.1 Zizin, jud. Brașov.

Concluzionând, în cadrul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui

Consiliului Concurenţei nr. 177/29.02.2016, piaţa relevantă se defineşte ca fiind piaţa

exploatării resurselor de ape minerale naturale din fiecare perimetru de pe teritoriul

României.

MECANISMELE CONCURENŢIALE PE PIAŢA RELEVANTĂ IDENTIFICATĂ.

ANALIZA ASPECTELOR DE PIAŢĂ

Structura pieţei exploatării apelor minerale naturale

În ceea ce priveşte structura pieţei exploatării47 apelor minerale naturale, aceasta este

reprezentată în graficul de mai jos.

[...]

Cantitati/cote de piaţă 2014 2015 2016 2014 2015 2016

mii l mii l mii l cote de

piata cote de piata cote de piata

SNAM [...] [...] [...] [...] [...] [...]

COCA COLA HBC ROMÂNIA SRL [...] [...] [...] [...] [...] [...]

BILBOR MINERAL WATER S.R.L. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

MINEXFOR S.A. DEVA [...] [...] [...] [...] [...] [...]

APEMIN TUSNAD S.A. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

MINERAL QUANTUM S.R.L.

SANCRAIENI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

CARPATHIAN SRINGS [...] [...] [...] [...] [...] [...]

HEBE S.A. SINGEORZ-BAI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

Total 1100118.23 1240715.16 1374883.18 100.00% 100.00% 100.00%

Conform informaţiilor ANRM, deţinători în mod direct de licenţe de exploatare a apei minerale

naturale sunt următorii: SNAM, Coca Cola HB România SRL, Bilbor Mineral Water SRL,

Minexfor Deva SA, Apemin Tuşnad SA, Mineral Quantum SRL Sâncrăieni, Carpathian

Springs SA, Hebe SA.

Se constată, astfel, că SNAM deţine în anul 2016 o pondere de cca. [...], între ceilalţi

concurenţi care deţin licenţe de exploatare, cei mai importanţi fiind Coca Cola, cu o cotă de

piaţă de cca. [...] şi Carpathian Springs cu o cotă de piaţă de cca. [...].

47 Sursa datelor ANRM

43

[...]

În perioada 2014-2016, deşi cantităţile de apă exploatate de SNAM au crescut de la [...] l la

[...] l, cota sa de piaţă a scăzut de la cca. [...] la cca. [...], în condiţiile în care valoarea totală a

pieţei crescut de la 1.100.118 mii l la 1.374.883 mii l, respectiv cu cca. 25%. În acelaşi interval

2014-2016, cota de piaţă a Carpathian Springs a crescut de la cca. [...] la cca. [...], iar cota de

piaţă a Coca Cola a crescut de la cca. [...] la cca. [...].

Evoluţia cantităţilor exploatate în perioada 2014-2016 este evidenţiată în graficul de mai jos:

[...]

În ceea ce priveşte licenţele de exploatare aflate în curs de aprobare, cantităţile exploatate se

regăsesc în tabelul de mai jos:

licente de exploatare in curs de aprobare 2014 2015 2016 2014 2015 2016

mii l mii l mii l cote de

piata

cote de

piata

cote de

piata

HEBE S.A. SINGEORZ-BAI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

RADA EXIM S.R.L. PARHIDA [...] [...] [...] [...] [...] [...]

EUROPEAN DRINKS S.A. ORADEA [...] [...] [...] [...] [...] [...]

CHERESTA DIMBOVICIOARA [...] [...] [...] [...] [...] [...]

SNAM BUCURESTI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

JACON-TEX REGHIN [...] [...] [...] [...] [...] [...]

PASAREA PARADISULUI S.R.L ARAD [...] [...] [...] [...] [...] [...]

APEMIN ZIZIN S.A. ZIZIN [...] [...] [...] [...] [...] [...]

AXE TRISTAR EXIM S.R.L. BORSA [...] [...] [...] [...] [...] [...]

DOMAROM STAR S.R.L. FUNDU MOLDOVEI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

ROMAQUA GROUP S.A. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

JUDETUL CARAS SEVERIN - CONSILIUL

JUDETEAN [...] [...] [...] [...] [...] [...]

PERLA HARGHITEI S.A. SANCRAIENI [...] [...] [...] [...] [...] [...]

NICOLTANA S.A. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

NATURALAQUA S.R.L. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

AGUAPUR SRL [...] [...] [...] [...] [...] [...]

APEMIN TUSNAD S.A. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

CARPATHIAN SRINGS [...] [...] [...] [...] [...] [...]

IL VA S.R.L. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

QUASAR S.A. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

BILBOR MINERAL WATER S.R.L. [...] [...] [...] [...] [...] [...]

GOTIC S.A. BRASOV [...] [...] [...] [...] [...] [...]

IZVORUL CETATII CRIZBAV SRL [...] [...] [...] [...] [...] [...]

Coca Cola HBC SRL [...] [...] [...] [...] [...] [...]

Total 228208.52 252343.60 308629.64 100.00 100.00 100.00

44

Se constată din cele de mai sus că, în ceea ce priveşte cantităţile de apă minerală exploatate în

baza licenţelor în curs de aprobare, SNAM are cea mai mare pondere, de cca. [...]% în

intervalul 2014-2016, urmat de Romaqua Group SA, cu o pondere de cca. [...]%, în intervalul

analizat, precum şi de Apemin Zizin SA cu o pondere constantă de cca. [...]%, în aceeaşi

perioadă. Totalul cantităţilor exploatate în baza licenţelor aflate în curs de aprobare (308.629

mii l în 2016) este însă mult mai mic decât în cazul licenţelor în vigoare (1.374.883 mii l în

2016).

Totalul cantităţilor de ape minerale naturale din România, în anul 2016, exploatate atat în baza

licenţelor aflate în curs de aprobare (308.629 mii l), cat şi în baza licenţelor în vigoare

(1.374.883 mii l) este de 1.683.512 mii l.

Particularităţile sectorului. Relaţia SNAM – îmbuteliatori parteneri










pe modalitatea de gestionare a exploatării diferitelor perimetre de către SNAM.







că, în conformitate cu legislaţia romanească şi europeană, pentru o sursă de apa minerală


Conform precizărilor Ministerului Economiei cu privire la situaţia existentă pe piaţa exploatării

resurselor de ape minerale naturale, existenţa celor două modalităţi distincte prin care

îmbuteliatorii pot accesa materia primă constituie un factor de stabilitate şi nu de dezechilibru.

Acest sistem dual este rezultatul unei decizii istorice din urmă cu 20 de ani, privind

concesiunile iniţiale ale licenţelor către SNAM, decizie urmată de accesul liber al oricărui

îmbuteliator interesat pentru a dobandi concesiunea licenţelor din partea ANRM, fără a exista

vreo barieră de niciun fel în acest sens.

Mai mult, pentru a argumenta că existenţa sistemului actual constituie un factor de încurajare a

concurenţei, trebuie analizată perspectiva amplă a funcţionării pieţei de exploatare a resurselor

de ape minerale naturale. Astfel, în contextul amintit, există posibilitatea fiecarui operator

interesat de a opta:

45

- fie pentru operaţiuni extinse şi de amploare, posibil mai costisitoare (de genul

prospectare, explorare, exploatare, analize obligatorii, monitorizare continuă, paza

perimetrelor etc);

- fie strict pentru operaţiuni de îmbuteliere şi punere în vânzare a produsului finit prin

strategii de marketing specifice fiecărui brand.

Diferenţa dintre cele două situaţii constă în faptul că, în primul caz, accesul la astfel de

operaţiuni ample este posibil exclusiv în cazul investitorilor mari, ale căror resurse financiare

permit angajarea unor sume mari pe un orizont mai mare de timp, în timp ce un antreprenor

mic sau mijlociu nu şi-ar îngadui o asemenea strategie.

Prin urmare, din această perspectivă, SNAM furnizează servicii atât marilor îmbuteliatori care

au separat de contractele încheiate cu SNAM şi licente concesionate direct de la ANRM, cât şi

celor care vor doar să îmbutelieze apele minerale naturale la sursă, fără cheltuielile preliminare

menţionate anterior.

Ministerul Economiei mai precizează că, separat de activitatea SNAM, toate entităţile

interesate au acces la licentele acordate de statul roman prin ANRM fără nicio discriminare.

Orice deţinător de licenţă de exploatare are opţiunea de a îmbutelia cantitatea extrasă sau de a o

livra către alt agent economic interesat doar de îmbuteliere în schimbul unei sume agreate de

părţile ce participă la acordul de voinţă, prin contract.

De asemenea, Ministerul Economiei subliniază faptul că, în niciun moment al existenţei sale,

SNAM nu a folosit licenţele pe care le are în concesiune în scopul de a abuza sau de a forţa

anumite decizii sau acţiuni ale îmbuteliatorilor. În acest sens se mentionează ca preţul de

vânzare al cantităţilor de apă livrate este decis prin Avizul expres al Ministerului Finanţelor

Publice, iar cantităţile convenite spre a fi comercializate între SNAM şi îmbuteliatori sunt

convenite între SNAM şi fiecare îmbuteliator în parte, prin formular de comandă întocmit de

îmbuteliatori, la sfârşitul fiecărui an pentru tot anul următor.

În ceea ce priveşte intrarea SNAM pe piaţa îmbutelierii, Ministerul Economiei precizează că, în

prezent, sunt în curs analizele necesare demarării acţiunii de achiziţie a unei fabrici de

îmbuteliere, urmând ca eventuale alte achiziţii să facă obiectul unor analize ulterioare. Pe langă

destinaţia comercială, se estimează că îmbuteliatorul ce urmează a fi achiziţionat ar putea

sprijini atât programe sociale ale statului, cât şi alte programe de natură strategică.

Pe marginea acestui subiect, Ministerul Economiei subliniază faptul că, prin intrarea SNAM pe

piaţa concurenţială a îmbutelierii apelor minerale naturale nu vor fi afectate în niciun fel

drepturile şi activitatea propriu-zisă a îmbuteliatorilor. În acest sens, se precizează ca

parteneriatele dintre SNAM şi celelalte întreprinderi îmbuteliatoare îşi vor pastra forma

prezentă, astfel încât să fie asigurată egalitatea de acces la resursa şi să fie evitate orice

discriminări sau disfuncţiuni pe piaţa îmbutelierii apelor minerale naturale din România.

SNAM are ca principal obiect de activitate efectuarea de activităţi de prospecţiune, explorare,

exploatare şi dezvoltare în perimetrele pentru care a obţinut licenţa de la ANRM. Activitatea de

cercetare (prospecţiune şi explorare) şi exploatare a apelor minerale, ca orice altă activitate

geologică, presupune un specific aparte şi anumite particularităţi ce o deosebeşte de alte ramuri

economice, inclusiv de unele activităţi extractive. Aceste particularităţi sunt legate în primul

rand de gradul de risc şi incertitudine caracteristic activităţii de cercetare geologică

46

(hidrogeologică), cât şi de anumite aspecte neprevăzute, având cauze naturale sau umane, ce

pot aparea în cursul activităţii de exploatare (extracţie a apei).

Activitatea de cercetare (prospecţiune şi explorare) constă în principal în:

- identificarea structurilor cu potenţial hidromineral;

- execuţia de foraje sau captări de izvoare;

- monitorizarea calitativă şi cantitativă a surselor de apa (forajelor şi captărilor)

executate;

- promovarea de rezerve exploatabile, cu potenţial de valorificare economică.

Activitatea de foraj pentru ape minerale naturale presupune un grad de risc şi incertitudine

destul de ridicat. Rezultatele obţinute presupun o evaluare atât cantitativă, cât şi calitativă.

Astfel, pot fi obţinute debite de apă corespunzatoare, valorificabile industrial, dar cu o calitate

care să nu corespundă domeniului de utilizare şi, invers, se poate obţine o calitate deosebită a

apei, dar cu un debit scăzut, nefezabil din punct de vedere economic. Trebuie menţionat aici că,

spre deosebire de alte ape, apa minerală naturală nu poate fi tratată pentru potabilizare, ea

trebuind să fie pură la sursă, aceasta fiind de altfel una dintre calităţile din care rezidă valoarea

intrinsecă a acesteia.

Ca o consecinţă directă a celor de mai sus, rezultă faptul că, pentru a pune în evidenţă o rezervă

exploatabilă de apă minerală naturală, poate fi necesară execuţia mai multor foraje. Analizând

statistic istoricul cercetării prin foraje la majoritatea zăcămintelor cunoscute, reiese că pentru

un foraj cu rezultate pozitive aflat în exploatare a fost necesar să se execute între 2 şi 4 foraje

de cercetare, diferenţa fiind reprezentată de foraje care nu şi-au atins obiectivul propus şi au

fost ulterior abandonate.

Odată ce un foraj a fost executat şi au fost obţinute rezultate favorabile, acesta este supus unei

perioade stricte de monitorizare, cuprinsă între 1-2 ani. În toată această perioadă, apa trebuie

sa-şi păstreze parametrii calitativi şi cantitativi constanţi. În caz contrar, este necesară execuţia

altui foraj, cu implicaţii directe privind durata şi costurile cercetării.

Activitatea de explorare geologică este singura activitate în care şi rezultatele negative sunt

acceptate ca un obiectiv atins al cercetării, asumat din stadiul de proiectare. Este vorba aici

despre creşterea gradului de cunoaştere al unei zone, care deşi prezintă unele indicii favorabile

pentru descoperirea unor substanţe minerale utile, în urma explorării s-a dovedit ca acestea nu

prezintă interes pentru o valorificare economică.

Concluzionând pe marginea acestui aspect, reiese ca pentru un perimetru de cercetare nou este

greu de estimat exact (şi, prin urmare, de previzionat) gabaritul de lucrări de captare (foraje)

necesar pentru atingerea scopului propus (între 1 si 3 foraje). De asemenea, este dificil de

estimat cu exactitate şi perioada de timp necesară promovării de noi rezerve de apă minerală

valorificabile industrial (între 2 şi 5 ani, fără a se lua în considerare unele aspecte

administrative şi de legalitate).

Activitatea de extracţie şi livrare este o activitate continuă, în care trebuie asigurată o anumită

cantitate şi calitate de apă minerală catre beneficiar. Orice întrerupere poate avea efecte majore

din punct de vedere economic pentru operatorul care valorifică apa minerală naturală

(îmbuteliatorul).

În timpul exploatării unei surse de apa minerală naturală, pot aparea fie unele fenomene de

degradare tehnică, fie de alterare a calităţii apei datorită poluării sau contaminarii apei, ca

47

urmare a unor factori umani sau naturali (mici cutremure, inundaţii). Acestea pot fi

remediabile/iremediabile şi/sau reversibile/ireversibile. În asemenea situaţii trebuie luată o

decizie imediată de reabilitare sau de execuţie a unei surse noi care sa o înlocuiască pe cea

veche, acţiune ce nu poate fi prevazută şi planificată cu rigurozitate din timp. Având în vedere

capacitatea tehnică şi financiară limitată, în aceste situaţii se impune uneori fie renunţarea la

unele investiţii planificate în favoarea rezolvării cazurilor de urgenţă, fie alocarea de fonduri

suplimentare.

O alta situaţie ce poate aparea în practică este apariţia unor reglementări legislative noi, prin

care să se reconsidere limita maximă admisibilă a unui compus chimic în apa minerală, lucru

care poate conduce la abandonarea pe termen mediu (1-3 ani) a unor foraje a căror apă nu mai

corespunde calitativ. Spre exemplificare – cazul bariului şi a unor compuşi organici indicatori

ai purităţii originii apei la sursă. În aceste situaţii se impune amânarea unor proiecte de

cercetare planificate în perimetre noi şi redirecţionarea fondurilor pentru înlocuirea unor surse

aflate deja în exploatare şi pentru care există contracte de furnizare a apei minerale.

Prin urmare, în cazul activităţii curente de extracţie şi livrare a apei minerale naturale din

perimetrele aflate în exploatare, pot aparea situaţii neprevăzute care să conducă la:

• execuţia în regim de urgenţă a unor noi surse;

• lucrări de reabilitare a surselor existente;

• reprogramarea unor lucrări programate pe perimetre noi.

Toate aceste particularităţi enuntate anterior, ce decurg din specificul activităţii de cercetare şi

exploatare a zăcămintelor de apă minerală naturală, au implicaţii directe asupra planificării pe

termen scurt, mediu şi lung a strategiei şi bugetului de venituri/cheltuieli ale întreprinderilor

care activează pe această piaţă şi în special în ceea ce priveşte SNAM, cel mai mare actor din

piaţă. Pot aparea astfel, într-un cadru general bine delimitat, impus de rezultatele economice,

elemente de schimbare a ponderii unor activităţi şi relocarea de fonduri, în funcţie de situaţie.

Pe de altă parte, una dintre cele mai importante particularităţi ale activităţii de exploatare a apei

minerale naturale este aceea ca, în conformitate atât cu legislaţia romanească, cât şi cu cea

europeană, pentru o sursă de apă minerală naturală se poate încheia contract de vanzare-

cumpărare cu un singur îmbuteliator. Din acest punct de vedere, SNAM, în calitate de

întreprindere activă exclusiv pe piaţa exploatării întruneste toate caracteristicile economice ale

unui furnizor captiv.

Consecinţele acestui fapt, din perspectiva SNAM, sunt:

- imposibilitatea de a creşte gradul de valorificare al unei surse de apă minerală naturală

pentru care există contract de vânzare-cumpărare cu o societate de îmbuteliere, prin

livrarea surplusului de apă neîmbuteliat de aceasta către alt beneficiar;

- orice reziliere a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu o societate de

îmbuteliere aflată în impas financiar (insolvenţă, faliment etc.) generează prejudicii

foarte mari, intervalul de timp necesar pentru parcurgerea tuturor etapelor impuse de

legislaţia în vigoare pentru încheierea unui nou contract cu o altă societate de

îmbuteliere care să-şi construiască propria fabrică fiind extrem de mare.

48

În ceea ce priveste strategia de viitor a SNAM vizând intrarea pe piaţa îmbutelierii apelor

minerale naturale, situaţia descrisă de SNAM este următoarea:

- achiziţia de fabrici de îmbuteliere de apă minerală naturală la sursă pentru consum

alimentar se regăseşte atât în „Programul de Guvernare 2017-2020” (capitolul

„Economie. Politici industriale. Politici în domeniul resurselor minerale neenergetice.

Comerţ şi relaţii internaţionale. Protecţia consumatorului”), cât şi în „Strategia de

dezvoltare a SNAM 2016-2020” (capitolul 8, strategie propusă de SNAM aprobării

acţionariatului);

- numărul capacităţilor (fabricilor) de îmbuteliere urmează a fi stabilit prin decizia

Consiliului de Administraţie SNAM, precum şi a Adunării Generale a Acţionarilor

SNAM;

- costurile estimate diferă în funcţie de tipul investiţiei – estimarea conducerii SNAM

pentru achiziţia unei fabrici existente de îmbuteliere a apei minerale naturale la sursă

este de circa 4 milioane de euro, în timp ce implementarea unui proiect de la zero

(greenfield) este estimată la aproximativ 8 milioane de euro;

- în ceea ce priveşte potenţialele pieţe de desfacere, SNAM consideră că este prematură

pronunţarea la acest moment, având în vedere că decizia destinaţiei apei îmbuteliate

către anumite programe sociale sau rezervele statului nu aparţine SNAM;

- trebuie subliniat faptul că, în situaţia în care SNAM ar intra pe piaţa îmbutelierii de apă

minerală naturală, relaţiile comerciale contractuale încheiate între SNAM şi actualii

îmbuteliatori nu ar fi în niciun fel şi în niciun caz afectate.

Pe de altă parte, patronatul APEMIN a reiterat câteva aspecte care privesc distorsionarea

concurenței pe piața exploatării resurselor de ape minerale naturale din România.

Astfel, în opinia APEMIN, înființarea SNAM în 1997 ca întreprindere cu capital de stat,

precum și acordarea licențelor de exploatare de maniera descrisă anterior au condus la

distorsiuni semnificative ale mediului concurențial pe piața exploatării apelor minerale.

Conform asociației, atribuirea directă a licențelor de exploatare către SNAM a format, anterior

realizării sale concrete, obiectul unor îngrijorări transmise Guvernului României de Uniunea

Europeană48, care a subliniat că acordarea unui drept special și exclusiv prin concesiunea

drepturilor de exploatare către SNAM generează lipsa unui cadru concurențial pentru ceilalți

operatori. Delegația Uniunii Europene subliniază „problema serioasă (s.n.) a refuzului de a se

lua în considerare cererile de acordare a licențelor făcute de societățile implicate în prezent în

procesul îmbutelierii și comercializării, în ciuda faptului că în baza legislației române

aplicabile, acestea au aceleași drepturi la obținerea licențelor ca și SNAM (s.n.)”. Nu în

ultimul rând, scrisoarea menționează punctul de vedere al autorității de concurență care, în

februarie 1999, și-a precizat poziția critică față de modalitatea de atribuire a licențelor,

învederând riscuri similare celor arătate și de Uniunea Europeană.

De asemenea, se mai menţionează că situația de monopol creată prin modalitatea de înființare a

SNAM și prin concesionarea către aceasta a drepturilor de exploatare a tuturor acviferelor

48 Scrisoarea Delegației Uniunii Europene în România adresată în data de 21.06.1999 Primului Ministru al

României.

49

aflate în exploatare în anul 1999 a fost calificată de Ministerul Justiției49 a fi în contradicție cu

prevederile Acordului European la care România era parte, poziția neechivocă a Ministerului

Justiției fiind în sensul că „se impune revocarea HG nr. 489/1999 și, totodată, modificarea HG

nr. 786/1997”, făcându-se referire, de asemenea, și la poziția exprimată de autoritatea de

concurență.

Conform APEMIN, situațiile inechitabile generate în activitatea întreprinderilor active pe piața

exploatării ilustrează pe deplin imperfecțiunile cadrului legislativ și lipsa de conformitate cu

principiile liberei concurențe a acțiunilor autorităților publice implicate. Astfel, exclusiv ca

urmare a manierei în care a fost profilată activitatea SNAM, societățile de îmbuteliere plătesc

un preț diferit în funcție de modalitatea în care obțin materia primă reprezentată de apa

minerală naturală, respectiv:

• o societate de îmbuteliere, care obține materia primă pentru activitatea de

îmbuteliere printr-un contract de concesiune pentru sursa de apă încheiat cu

ANRM, plătește, conform Legii Minelor nr. 85/2003, o redevență de 4 euro/000

litri,

• o societate de îmbuteliere, care obține materia primă pentru activitatea de

îmbuteliere ca urmare a unui contract încheiat cu SNAM, plătește un preț de

36,22 lei/000 litri (circa 8,3 euro/000 litri, deci mai mult decât dublu), preț care

include redevența către ANRM (4 euro/000 litri) și, prin diferență, costurile de

funcționare și profitul SNAM.

Mai mult, prețul apei minerale naturale „la sursă” este un preț reglementat, conform

dispozițiilor OUG nr. 36/2001, aspect care, având în vedere cele arătate anterior, determină cel

puțin o stimulare a tendinței către alinierea prețurilor practicate de îmbuteliatorii care sunt și

deținători de licențe de exploatare de la ANRM cu cele practicate de îmbuteliatorii care au

contracte de cumpărare apă minerală naturală la sursă cu SNAM și care sunt nevoiți să

plătească prețul reglementat. În prezent, prețul reglementat este de 36,22 lei/000 litri de apă.

APEMIN mai precizează ca nu există o altă întreprindere, în afară de SNAM, care să fie activă

pe piața de exploatare și care, prin urmare, să practice prețul reglementat prin OUG nr.

36/2001, fără a fi și îmbuteliator - toți deținătorii de licențe de exploatare, întreprinderi cu

capital privat, sunt și societăți de îmbuteliere și comercializare.

Așadar, în opinia APEMIN, pe de o parte, SNAM a dobândit, fără a depune niciun efort

competitiv, licențele de exploatare pentru mărci notorii de apă minerală, societățile

îmbuteliatoare care doresc să comercializeze aceste mărci de apă minerală fiind clienți captivi

ai SNAM iar, pe de altă parte, SNAM beneficiază de un preț reglementat, astfel încât clienții

săi sunt lipsiți de orice putere de negociere a nivelului prețului cu care cumpără apa minerală

naturală de la SNAM.

Mai mult, în opinia APEMIN, ca urmare atât a cadrului legislativ ambiguu cât și a deciziilor

AGA SNAM, SNAM urmează să fie prezentă în mod activ și pe segmentul îmbutelierii și

comercializării apei minerale naturale, situat în avalul segmentului de extracție, pe acesta din

49 Punct de vedere exprimat de Ministerul Justiției, la solicitarea Guvernului, cu privire la recursul grațios introdus

de societățile Apemin SA, Cristalina SA si Favorit SA prin care se solicita revocarea HG nr. 489/1999 privind

aprobarea unor licențe de concesiune a activităților de exploatare încheiate între ANRM și SNAM

50

urmă SNAM deținând inițial o poziție de monopol, iar în prezent continuând să dețină o poziție

dominantă din cauza deținerii licențelor de exploatare pentru cele mai cunoscute și dezirabile

ape minerale naturale din România.

APEMIN mai precizează că și după 20 ani de la înființarea și impunerea SNAM pe piață, statul

și-a menținut poziția dominantă, de la 100% în 1998 la [...]% (conform SNAM, chiar [...]%) în

2015, ceea ce demonstrează fără dubii intenția de a nu liberaliza piața exploatării apelor

minerale naturale, România fiind singurul stat din spațiul economic european care are un

asemenea comportament.

De asemenea, în opinia APEMIN, acțiunile autorităților publice centrale responsabile,

Guvernul României și ANRM, au generat și menținut condiții discriminatorii de desfășurare a

activităților întreprinderilor care efectuează activități de exploatare a apei minerale naturale,

riscul discriminării accentuându-se odată cu Hotărârea AGA SNAM din 2015, de a activa ca

îmbuteliator de ape minerale.

Prin intrarea pe piața îmbutelierii de ape minerale naturale, SNAM va fi în situația de a-și

asigura pentru sine accesul necondiționat la apa minerală la sursă și condiționat pentru cea mai

mare parte a concurenților ei, societăți de îmbuteliere, care îi sunt clienți captivi.

APEMIN mentionează că SNAM va continua în a-și folosi poziția sa dominantă de pe piața

serviciilor de exploatare a zăcămintelor de ape minerale pentru a obține un avantaj concurențial

pe segmentul de îmbuteliere și comercializare a apei minerale naturale pe care urmează a

deveni activ.

Mai mult, având în vedere prețul reglementat al apei minerale naturale la sursă, este evident că

SNAM va continua să perceapă acest preț de la clienții și, totodată, concurenții săi

îmbuteliatori, cărora le va vinde apă minerală naturală la sursă, în timp ce, foarte posibil,

costurile funcționării structurii sale actuale nu se vor reflecta în propriile prețuri cu care va

comercializa apa minerală către consumatorul final.

Cu privire la acest subiect al organizarii sectorului, alţi actori de pe piaţa îmbutelierii

precizează:

Sistemul dual de acces la sursele de exploatare a apei minerale naturale există încă din anii

1990 în România, SNAM fiind continuatorul şi deţinătorul unor licenţe dobândite în anii ’90.

Pentru licenţele deja existente şi aflate în exploatarea SNAM, agenţii economici pot încheia cu

SNAM contracte pentru livrare franco-sursă a produsului minier.

În cazul identificării de noi surse de apă minerală naturală, orice îmbuteliator poate obţine

licenţe de explorare şi apoi de exploatare de la ANRM, fiind responsabil în totalitate de

investiţiile în legătură cu sursele de apă minerală naturală (eg. asigurare perimetru şi lucrări

amenajare, pază etc).

Societatea respectivă are un contract comercial de vânzare-cumpărare produs minier (apă

minerală naturală) franco-sursă încheiat cu SNAM, care poate fi prelungit pe o perioadă de 5

ani. Acest lucru presupune că SNAM este responsabilă de livrarea de apă, efectuarea

buletinelor periodice de analiză, intervenţii şi lucrări de reamenajare a forajelor sau captărilor,

investiţii, monitorizare şi pază surse, fără ca societatea să fie nevoită la angajarea de costuri

suplimentare, altele decât pentru produsul minier.

O altă societate consideră situaţia ca fiind cea corectă. Astfel, în cazul îmbuteliatorilor care

deţin o licenţă emisă de SNAM aceste costuri sunt, dar nu se limitează la: realizarea de studii,

51

prelevarea de probe, investigaţii geologice etc. sunt practic incluse într-o redevenţă mai mare

care o platesc titularului de licenţa, în acest caz, SNAM.

Un alt actor de pe piaţă consideră că obţinerea avizului de exploatare direct de la ANRM

reprezintă o greşeală, întrucat nu poate exista controlul asupra Programului de exploatare, pe

care fiecare deţinător de licenţă are obligaţia să îl facă şi există riscul ca zăcămintele să fie

exploatate iraţional, ceea ce ar conduce la diminuarea rezervelor (un bun exemplu în acest caz

îl reprezintă zăcământul hidrotermal de la Băile Felix care, exploatat fără control, a condus la

diminuarea rezervelor cu implicaţii asupra mediului înconjurator). Întreprinderea consideră că

ar fi mult mai util ca toată apa îmbuteliată să fie tratată unitar din punct de vedere legislativ, iar

controlul asupra acestei activităţi să fie efectuat de un organism specializat al statului (SNAM),

care să joace rolul de garant al calităţii produsului îmbuteliat. Totodată, acesta (SNAM-ul ) să

fie subordonat ANRM-ului.

O altă societate mentionează că, în baza contractului comercial cu SNAM, este negociat anual

un contract de achiziție. În temeiul acestui contract de achiziție, se stabilește un volum fix de

achiziţii de apă (materie primă) în schimbul unui preț fixat pentru întregul volum. Prețul este

aplicabil independent de volumul de apă (materie primă) efectiv necesar operațiunilor societăţii

în cursul anului.

Date fiind resursele disponibile, SNAM are o putere de negociere semnificativă. Ca atare, din

perspectiva condițiilor comerciale contractuale, volumul de apă stabilit anual în contractul cu

SNAM rămâne stabil în sensul în care, contra cost, pot fi achiziționate cantități suplimentare de

apă, însă nu se poate reduce volumul fix de achiziţii anuale cu o reducere corelativă a prețului

per volum, chiar și în cazul în care necesitățile concrete de materie primă pe parcursul anului

sunt mai reduse.

În acest context, societatea depune eforturi susținute în a anticipa volumul iniţial în baza

contractului cu SNAM, în așa fel încât acesta să fie cât mai apropiat de necesitățile concrete.

O altă întreprindere activă pe piaţa îmbutelierii consideră că preţul practicat de către SNAM

este mult prea mare şi nu reflectă costurile normale de exploatare ale resursei de apă minerală

naturală pe care SNAM ar trebui să le aibă. De aceea, din punctul de vedere al societăţii

sistemul dual de acces la resursele de apă minerală afectează în mod serios concurenţa între

îmbuteliatori, dezavantajând îmbuteliatorii care au contracte de furnizare a apei minerale

naturale cu SNAM.

Sistemul dual de acces al îmbuteliatorilor la resursele naturale, din perspectiva unei alte

societăţi este considerat ca fiind nesănătos, având în vedere că nu este necesar un intermediator

(SNAM) între stat ca proprietar al resurselor minerale şi îmbuteliatori. Totodată, aceştia nu au

nicio siguranță în ceea ce privește continuitatea afacerii după expirarea contractului cu SNAM.

O altă problemă care poate să apară este privatizarea SNAM cu toate licențele, către un

investitor străin, care ar deține un control aproape totalitar asupra pieței de apă minerală.

Un alt actor de pe piaţă subliniază faptul că, în cazul îmbuteliatorilor care deţin avize/licenţe de

exploatare riscul şi cheltuielile legate de prospecţiune, explorare, exploatare, captare sursă,

aducţiune, analize periodice, paza perimetrului explorare/exploatare sunt în sarcina

îmbuteliatorului, pe când în cazul apei cumparate de la SNAM aceste cheltuieli sunt în sarcina

SNAM.

De asemenea, întreprinderea subliniază şi faptul că SNAM nu a desfăşurat lucrări de

prospecţiune/explorare în toate perimetrele unde îşi desfaşoară îmbuteliatorii activitatea. Astfel

52

unii îmbuteliatori, care achiziţionează apă minerală doar de la SNAM, au beneficiat de astfel de

lucrări, care s-au făcut din bugetul acumulat din plata facturilor facută de toţi imbuteliatorii

catre SNAM, iar alti imbuteliatori nu au beneficiat de astfel de lucrari din partea S.N.A.M.

O altă societate consideră că resursele naturale de apa minerală ar trebui exploatate în mod

direct de către îmbuteliatori, pe baza unor licenţe de la ANRM, fără a interpune o structură

artificială intermediară (SNAM), iar banii din redevenţă să intre direct în bugetul centralizat al

statului.

Prin organizarea actuală a sectorului, în opinia altui îmbuteliator, nu sunt protejate investiţiile

îmbuteliatorilor care depind de SNAM cu privire la asigurarea apei minerale pentru

îmbuteliere, în cazul în care SNAM nu şi-ar mai putea onora obligaţiile contractuale. În opinia

societăţii respective, SNAM ar putea să decidă oricând începerea activităţii de îmbuteliere

pentru a vinde direct în comerţ, fapt ce ar însemna o concurenţă neloială faţă de îmbuteliatorii

cu care este în relaţie contractuală. Societatea mai menţionează că un alt risc major ar fi ca

SNAM sa-şi vândă acţiunile sale unor investitori interni sau chiar externi, caz în care

îmbuteliatorii români ar deveni captivi unor interese private.

În opinia unei alte societăţi, resursele minerale aparţin statului roman, iar sistemul de atribuire a

licenţelor în România este unic în lume. Este un sistem dual, deşi materia primă (apa minerală)

este de acelaşi tip, care a condus la un preţ dual – preţul plătit către ANRM (redevenţa de 4

euro/1000 litri) şi preţul plătit către SNAM (preţ reglementat care ajunge la 8,3 euro/1000 litri).

Conform precizărilor societaţii, pentru toate celelalte resurse minerale (petrol, gaze, minereuri

etc.) licenţele au fost încheiate direct cu statul român, prin ANRM, doar în cazul apelor

minerale apare o societate intermediară şi un sistem dual de preţuri. De asemenea, societatea

mai mentionează că, la momentul acordării către SNAM a acestor licenţe în anul 1999, acestea

au fost acordate în mod abuziv, fără organizarea vreunei licitaţii.

În ceea ce priveşte organizarea sectorului, o altă societate îmbuteliatoare consideră sistemul

dual de acces ca fiind singurul sistem posibil în aceste condiţii legislative, acesta fiind

implementat ca urmare a voinţei legislative a statului cu privire la această resursă a subsolului.

Încadrarea tipologiei sectorului într-un model de piaţă

O piaţă caracterizată prin: atomicitate, fluiditate, transparenţă, mobilitate, omogenitate ar

impune o concurenţă perfectă, dar cum aceasta în practică nu poate exista, pentru că nu se pot

întruni simultan cele cinci condiţii, în fapt există doar piaţa cu concurenţa imperfectă, care

cunoaşte mai multe tipuri în funcţie de numărul de vânzători şi cumpărători prezenţi la un

moment dat pe piaţă (G. Abraham – Frois “Economie politique” ediţia a patra, editura

Economică, Paris 1988 pag. 250 – 251).

Ofertă/Cerere Număr mare Număr mic Unicitate

Număr mare Concurenţa

perfectă Oligopol Monopol

Număr mic Oligopson Oligopol bilateral Monopol

contracarat

Unicitate Monopson Monopson contracarat Monopol bilateral

53



naturală se poate încheia contract de vânzare-cumpărare cu un singur îmbuteliator. Din acest

punct de vedere, SNAM, în calitate de întreprindere activă exclusiv pe piaţa exploatării

întruneste toate caracteristicile economice ale unui furnizor captiv.

Consecinţele acestui fapt, din perspectiva SNAM, sunt:

- imposibilitatea de a creşte gradul de valorificare al unei surse de apă minerală naturală

pentru care există contract de vânzare-cumpărare cu o societate de îmbuteliere, prin

livrarea surplusului de apă neîmbuteliat de aceasta către alt beneficiar;

- orice reziliere a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu o societate de

îmbuteliere aflată în impas financiar (insolvenţă, faliment etc.) generează prejudicii

foarte mari, intervalul de timp necesar pentru parcurgerea tuturor etapelor impuse de

legislaţia în vigoare pentru încheierea unui nou contract cu o altă societate de

îmbuteliere care să-şi construiască propria fabrica fiind extrem de mare.

În cazul licenţelor aflate în exploatarea SNAM, acesta realizează activitatea de exploatare





SNAM are relaţii comerciale cu un număr de 23 agenţi economici îmbuteliatori.

Prin urmare, pe o privire statică de tip „radiografie” a sectorului, sectorul exploatării apelor

minerale naturale s-ar putea încadra pe modelul de piaţă al monopolului bilateral. Mai mult, dat

fiind specificul produsului (resursă de apă minerală naturală) şi a faptului că preţul acestuia este

unul reglementat, în cazul de faţă modelul de piaţă ar putea fi cel al unui monopol natural

(reglementat) bilateral. În datele/informaţiile furnizate în cadrul investigaţiei, ambele părţi (pe

de o parte, SNAM şi pe de alta parte, societăţile de îmbuteliere partenere) au invocat situaţia

„captivă” în care se regăsesc (SNAM furnizor captiv, îmbuteliatorul partener client captiv), fapt

ce confirmă specificitatea acestei relaţii contractuale şi încadrarea ei în tipologia ante-

menţionată.

Se spune că există un monopol bilateral pe o piaţă dacă există un unic cumpărător şi un unic

vânzător. Un exemplu ar putea fi pe piaţa muncii, când un sindicat al muncitorilor şi un sindicat

patronal reprezintă unul interesele mulţimii de salariaţi, iar celălalt interesele mulţimii de

întreprinderi. În situaţie de monopol bilateral, vânzătorul şi cumpărătorul trebuie să încheie un

contract ce stabileşte, pe de o parte, cantitatea de bun sau de factor schimbat şi preţul la care se

realizează această tranzacţie.

Astfel, pe piaţa muncii, negocierile între sindicatele muncitorilor şi patronat trebuie să conducă

la definirea ratei de salarizare şi la decizii în materie de angajări şi concedieri. Pe o piaţă de

bunuri sau servicii, cumpărătorul şi vânzătorul trebuie, de asemenea, să cadă la înţelegere

asupra unui preţ şi a unei cantităţi. În această negociere, fiecare parte doreşte să obţină

condiţiile cele mai avantajoase pentru el, iar rezultatul final va depinde de capacitatea fiecărui

participant la negociere de a-şi impune punctul de vedere.

54

Două tipuri de condiţii caracterizează mulţimea contractelor ce pot conduce la o situaţie de

monopol bilateral:

1. Se poate accepta ideea că negocierea va conduce la un contract care va ameliora satisfacţia

(profitul) unuia fără a-l diminua pe al celuilalt, adică conduce la un contract pentru care nu

există alte condiţii de schimb mutual avantajoase.

2. Contractul trebuie să fie realizat astfel încât cumpărătorul şi vânzătorul să fie efectiv

interesaţi în a realiza tranzacţia (pentru cantitatea ce urmeaza a fi schimbată, preţul nu trebuie

să fie prea ridicat, pentru a nu-l descuraja pe cumparator, dar nici prea scăzut pentru a nu-l

descuraja pe vânzător). Pe cale de consecinţă, în aceste condiţii, contractul respectiv este unul

raţional.

Aceste condiţii definesc o mulţime a contractelor posibile şi nu definesc în mod unic

contractul. În cazul monopolului bilateral se pune problema de a se întocmi un contract prin

care să se specifice cantitatea ce urmează a fi schimbată şi preţul de vânzare şi ea poate fi

rezolvată în mod cooperativ (echilibru cooperativ) sau necooperativ (echilibru necooperativ).

De cele mai multe ori, interesele divergente pot distruge înţelegerea (starea de echilibru

cooperativ), ajungandu-se astfel la o situaţie de echilibru necooperativ, şi implicit la pierderi

pentru ambii parteneri.

În situatia de monopol bilateral, vânzatorul şi cumpărătorul sunt, de fapt, "formulatori" de

opţiuni: opţiunea simultană privind preţul şi cantitatea. Fiecare parte ar dori să impună termenii

de schimb care îi sunt favorabili. Riscul de a nu schimba nimic în cazul preţurilor prea ridicate

determină fiecare parte să procedeze la negociere în interiorul "unei zone deosebite de contact"

cuprinsă între doua limite: o limită superioară, definită printr-un preţ care ar elimina orice

profit pentru cumpărător, şi o limită inferioară, reprezentată de un preţ care ar elimina orice

profit pentru vânzator.

Particularizând doctrina economică pe specificul sectorului analizat, o componentă de bază a

acesteia (preţul produsului) nu poate face obiectul niciunei negocieri/intelegeri dintre SNAM şi

îmbuteliatorii parteneri, din moment ce acesta este unul reglementat. Prin urmare, doar alte

aspecte contractuale pot face obiectul unei negocieri între cele două părti (cantităţi, durata,

condiţii de plată, alte prestaţii etc.), dar şi acestea destul de limitate, la modul cum este

structurat în prezent sectorul exploatării apelor minerale naturale din România.

Concluzionând aceste aspecte şi ţinând cont de faptul că SNAM are relaţii comerciale cu un

număr de 23 agenţi economici îmbuteliatori, s-ar putea afirma că în sectorul exploatării

apelor minerale naturale din România asistăm la o succesiune de 23 de situaţii de

monopol natural (reglementat) bilateral, în fiecare dintre acestea regăsindu-se SNAM ca

unic furnizor şi îmbuteliatorul partener ca unic client.

În ceea ce priveşte problematica preţului reglementat practicat de SNAM în relaţia cu

îmbuteliatorii parteneri, SNAM menţionează:

Începând cu 22.09.2009, preţul apei minerale naturale la sursă pentru consum alimentar,

practicat de SNAM a fost de 30,77 lei/1000 litri. Acest preţ a fost aprobat de Ministerul

Finanţelor Publice – Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri

Reglementate, cu avizul nr. 387837/22.09.2009, în conformitate cu prevederile art.4 alin. (1)

din OUG nr.36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, aprobată prin Legea

nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

55

OUG nr.36/2001 prevede la art.2:

„Preţurile produselor şi tarifele serviciilor prevăzute la art.1 se pot ajusta, de regulă, la un

interval de 3 luni, cu avizul Oficiului Concurentei, pe baza cererilor de ajustare primite de la

producători, prestatori sau autoritaţi de reglementare, după caz, dacă perimetrul de ajustare

se modifică cu cel puţin 5% faţă de nivelul existent la data precedentei ajustari.

După informarea prealabilă a Guvernului şi pe baza acordului acestuia, Oficiul Concurenţei

avizează preţurile sau tarifele produselor şi serviciilor prevăzute la art. 1, în limitele preţului

nominal rezultat din aplicarea, la preţul iniţial, a modificării parametrului de ajustare,

ţinandu-se seama de criteriile, modalităţile de ajustare, precum şi de un coeficient de corecţie

care reflectă avantajul consumatorului, stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

În toată perioada septembrie 2009 – iulie 2015 preţul reglementat al apei minerale la sursă,

pentru consum alimentar, nu a suferit nicio modificare.

Conform datelor oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, în perioada septembrie 2009 –

iulie 2015, indicele mediu al preţului de consum a fost de 119,68%. De asemenea, HG nr.

669/2001 prevede la art. 3 alin (2):

„La ajustarea preţurilor şi tarifelor produselor şi serviciilor pentru care s-a instituit avizul

Oficiului Concurenţei se ia în calcul un coeficient de corecţie de 0,9 în cazul creşterii

parametrului de ajustare şi de 1,1 în cazul scăderii parametrului de ajustare”.

Ca urmare a acestor elemente, a fost propusă ajustarea preţului practicat de SNAM (de 30,77

lei/1000 litri) cu indicele mediu al preţurilor de consum publicat de Institutul Naţional de

Statistică, la care se aplică un coeficient de corecţie de 0,9 , după cum urmează:

Nr.

crt.

Preţ actual

(lei/1000 litri)

Indicele mediu al

preţurilor de consum

Indicele mediu al preţurilor

de consum la care se aplică

corecţia de 0,9

Preţ ajustat

(lei/1000

litri)

0 1 2 3 4=1x3

1 30,77 119,68% 117,71% 36,22

Prin urmare, nivelul de preţ rezultat şi care a fost practicat de la acel moment de către SNAM

(36,22 lei/1000 litri) este majorat cu 17,71% faţă de cel stabilit şi practicat timp de 6 (şase) ani

de zile de către SNAM (30,77 lei/1000 litri). În valoare absolută, creşterea a fost de 5,45

lei/1000 litri, iar dacă ne raportam la influenţa în costul unui litru de apă minerală, creşterea a

fost de 0,00545 lei/litru.

Concret, aceasta ajustare a preţului la apa minerală naturală la sursă pentru consum alimentar a

fost avizată de către Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici

Neloiale şi Preţuri Reglementate şi a fost aprobată de Guvernul României prin Memorandumul

nr. 20/12782/16.09.2015.

Alţi factori care au determinat modificarea preţului apei minerale naturale la sursă pentru

consum alimentar:

56

1) Prin HG 483/10.07.2013 s-a reactualizat valoarea taxelor pentru activităţile miniere,

prevăzute de Legea Minelor nr.85/2003, după cum urmează:

- taxa anuală pentru activitatea de prospecţiune – 320 lei/km pătrat (de la 250 lei/km pătrat);

- taxa anuală pentru activitatea de explorare – 1.280 lei/ km pătrat (de la 1000 lei/km pătrat);

- taxa anuală pentru activitatea de exploatare – 32.000 lei/ km pătrat (de la 25.000 lei/km

pătrat).

2) SNAM, în calitate de titular de licenţe de exploatare, evidentiază, raportează, calculează şi

virează bugetului de stat redevenţe miniere. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (32) din

Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, „redevenţa minieră este

suma datorată bugetului de stat de către titularul licenţelor pentru

concesionarea/administrarea activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale

domeniului public al statului”.

De asemenea, conform prevederilor art. 45 din acelaşi act normativ, „redevenţa minieră

cuvenită bugetului de stat pentru ape minerale naturale se stabileşte la sursă, în echivalentul în

lei a 4 euro/1000 litri, la cursul BNR de la data plăţii”. Mai trebuie precizat faptul că

„redevenţa minieră este datorată din ziua începerii realizării producţiei şi este platibilă

trimestrial, cu scadenţa până la data de 25 a primei luni a trimestrului următor”.

Conform celor precizate de către SNAM, redevenţa minieră este virată integral bugetului de

stat de către SNAM, la termenul legal de plată, cu toate că se recuperează de la societăţile

comerciale de îmbuteliere partenere pe masura încasării facturilor (uneori cu întârziere faţă de

termenul de plată prevăzut în contract), redevenţa fiind inclusă în preţul de livrare a apei

minerale naturale şi deci în valoarea producţiei facturate.

În acest sens, conform celor mentionate, SNAM a respectat cu stricteţe termenul legal de plată

a redevenţelor miniere, neînregistrând, pe întreaga perioadă de derulare a licenţelor prin care i

s-a acordat de către ANRM concesionarea activităţilor miniere de exploatare/explorare, niciun

fel de întârzieri la virarea acestora către bugetul de stat. Valoarea redevenţelor miniere cuvenite

şi virate bugetului de stat a fost stabilită la sursă, în echivalentul în lei a 4 euro/1000 litri, la

cursul BNR de la data plăţii, pe baza cantităţilor trimestriale de apă minerală naturală livrate

societăţilor comerciale de îmbuteliere cu care SNAM are încheiate contracte de vânzare-

cumpărare.

Deşi redevenţele miniere cuvenite bugetului de stat sunt incluse de SNAM în preţul de livrare

către îmbuteliatori la cursul de 4,25 lei/euro, conform prevederilor legale (curs prognozat de

Comisia Naţională de Prognoză pentru anul 2009, conform adresei MFP nr.38725/14.08.2009),

ele au fost virate de SNAM bugetului de stat la cursuri medii anuale pentru anii 2010-2015,

cuprinse între 4,28 si 4,52 lei/euro.

Pe cale de consecinţă, din cele prezentate de SNAM, aceasta a virat redevenţe miniere într-un

cuantum superior celui inclus în preţul de livrare şi recuperat de la clienţi, reprezentând o

creştere a redevenţei în preţul reglementat de aproximativ 6%.

3) Curtea de Conturi a Romaniei, prin Raportul de Control nr. S/193/14.11.2014 a emis o

Decizie prin care obliga, la acel moment, SNAM să obţină aprobările necesare în vederea

ajustării preţului de livrare a produselor realizate în cadrul activităţilor cu caracter de monopol

57

natural conform OUG nr.36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate – în urma

ajustării preţului din iulie 2015, Curtea de Conturi a considerat măsura dusă la îndeplinire.

4) În paralel, Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului (de la acea dată), Serviciul Corp

Control Ministru, prin adresa nr. 80308/13.05.2015 au decis ca SNAM să continue demersurile

legale pentru ajustarea preţului de vânzare a apei minerale naturale la sursă pentru consum

alimentar, în sensul creşterii acestuia, conform OUG nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi

tarifelor reglementate.

Deşi, aşa cum s-a menţionat anterior, preţul practicat de SNAM este unul reglementat, în cadrul

investigaţiei s-a urmărit totuşi realizarea unei comparaţii între costurile medii anuale de

exploatare a apei minerale naturale ale tuturor întreprinderilor active pe piaţa exploatării (atât

cele care au licenţa de exploatare, cât şi cele care desfăşoară activitate de exploatare

experimentală). În acest sens, au fost solicitate tuturor acestor întreprinderi date/informaţii cu

privire la structura şi la nivelul costului mediu anual pe 1000 litri, aferent strict activităţii de

exploatare (nu şi activităţii de îmbuteliere).

Din datele/informatiile primite de la întreprinderile respective au rezultat următoarele:

- principalele componente ale costului mediu anual de exploatare sunt: cheltuieli întreţinere,

energie electrică, redevenţă minieră, protecţie izvoare, taxe explorare/exploatare, cheltuieli cu

salariile personalului, amortizarea aducţiunilor, analize de laborator, cost laborator, impozite

(construcţii speciale, venituri din activitate exploatare resurse minerale);

- costurile medii anuale de exploatare a apei minerale naturale/1000 litri sunt extrem de variate,

în funcţie de specificul sursei/perimetrului respectiv, de parametrii tehnici/calitativi şi de

nivelul propriu-zis al investiţiei efectuate în activitatea de exploatare a apei minerale din

perimetrul respectiv;

- unele întreprinderi nu au fost în masură să furnizeze valorile exacte ale acestor costuri,

invocând faptul că nu au organizată contabilitate separată pe cele două activităţi principale –

exploatare şi îmbuteliere, mentionând totuşi că nivelul acestora este unul ridicat;

- plaja în care se situează aceste costuri este cuprinsă între 20 lei/1000 litri şi 50 lei/1000 litri,

majoritatea fiind situate în intervalul 25 lei/1000 litri şi 35 lei/1000 litri;

- tariful reglementat al SNAM (30,77 lei/1000 litri până în anul 2015 şi 36,22 lei/1000 litri din

2015) este format din costul propriu-zis de exploatare şi profitul societăţii; din datele furnizate

de SNAM, rata medie a profitului în ultimii doi ani a fost de aproximativ 15%, rezultând astfel

un cost mediu anual de exploatare de aproximativ 30 lei/1000 litri şi 35 lei/1000 litri (situat în

intervalul în care se regăsesc majoritatea costurilor suportate de către celelalte întreprinderi ce

desfasoară activitate de exploatare).

Problematica procedurilor şi licitaţiilor organizate de ANRM

Conform precizărilor ANRM, organizarea şi desfăşurarea concursului public de ofertă

(licitaţie) pentru concesionarea activităţilor miniere de explorare/exploatare sunt detaliate în

cadrul cap. 4 secţiunile 1 şi 2 din HG nr. 1208/2003. În linii generale, solicitantul licenţei

trebuie sa parcurgă următoarele etape:

58

- iniţierea concesionării presupune înaintarea unei cereri de concesionare a activităţii de

explorare către ANRM, însoţită de fişa perimetrului, conform prevederilor art. 36 din

HG nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr.

85/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

- fişa perimetrului de explorare va fi întocmită conform prevederilor din Instrucţiunea

tehnică nr. 85-03/1998, aprobată prin Ordinul ANRM nr. 93/1998 şi va include sursa

care se doreşte a fi cercetată;

- pentru a putea publica perimetrul solicitat în Monitorul Oficial al României este

necesară respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003. Prin

urmare, este necesar să se obţină de la autorităţile competente în domeniu, respectiv

organele descentralizate din cadrul judeţului, ale Ministerului Culturii şi Cultelor, ale

Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, precum şi de la Administraţia

Naţională Apele Române, confirmarea faptului că, în perimetrul propus nu sunt

amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes

deosebit, rezervaţii naturale, zone de protecţie sanitară sau perimetre de protecţie

hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă;

- după publicarea listei perimetrelor scoase la concurs public de oferta în Monitorul

Oficial al României, solicitanţii trebuie să depună ofertele. Acestea vor fi deschise şi

evaluate de către o comisie şi, după desemnarea ofertelor caştigătoare se vor negocia

clauzele şi condiţiile concesionării şi se vor întocmi şi semna licenţele.

Durata procedurii de acordare a licenţelor (de la publicarea în Monitorul Oficial a perimetrelor

şi până la negocierea licenţelor) este reglementată prin Ordin al Preşedintelui ANRM, dar

durata procedurilor anterioare publicării perimetrelor este determinată de acurateţea

documentelor transmise autorităţilor competente.

Având în vedere faptul că majoritatea concesiunilor de activităţi miniere de explorare sunt

iniţiate de persoane juridice, rar se întamplă ca mai multe firme să fie interesate de acelaşi

perimetru şi pentru aceeaşi substanţă, fiecare solicitant fiind determinat de motive economice

(apropierea de unităţi proprii de îmbuteliere, capacitate financiară, regimul terenurilor etc.). În

cazul concesionării activităţilor miniere de exploatare, licenţa se acordă direct titularului

explorării, la solicitarea acestuia, foarte rar ajungându-se la concurs public de ofertă (doar

atunci când nu există solicitare din partea titularului explorării).

După semnarea licenţei de explorare, titularul trebuie să înainteze către ANRM, în termen de

180 de zile, documentele necesare autorizării începerii activităţilor miniere, conform art. 22 din

Legea minelor nr. 85/2003. După obţinerea autorizării, titularul îşi desfăşoară programul de

cercetare negociat la obţinerea licenţei, pe baza Avizelor anuale la programele de lucrări. La

finalizarea programului, titularul prezintă raportul final şi, în termen de 90 de zile de la

acceptarea acestuia, transmite solicitarea de concesionare a lucrărilor miniere de exploatare,

însoţită de documentaţiile prevăzute la art. 20 alin (1) din Legea minelor nr. 85/2003.

După înregistrarea de resurse/rezerve şi negocierea Licenţei de exploatare, până la intrarea în

vigoare a acesteia prin HG, titularul licenţei de explorare poate executa activităţi miniere de

exploatare experimentală, de conservare şi întreţinere a lucrărilor miniere executate în

perimetrul de explorare instituit, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea

minelor nr. 85/2003.

59

Pentru acordarea avizului anual la programul de exploatare, titularul trebuie sa transmită către

Compartimentul de inspecţie teritorială pentru resurse minerale în raza căruia se situează

perimetrul de exploatare, Programul anual de exploatare. Acesta va cuprinde un memoriu

tehnic şi planul de prevenire şi lichidare a avariilor. Conţinutul acestor documentaţii este

detaliat în cadrul Ordinului ANRM nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind

elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare. Dacă documentaţiile prezentate de

titular sunt complete, Compartimentul de inspecţie teritorială emite avizul la programul de

lucrări în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea acestora.

Conform precizărilor ANRM, pentru licenţele de exploatare neintrate în vigoare, în

conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, continuarea

activităţilor miniere de exploatare experimentală, de conservare şi întreţinere a lucrărilor

miniere se face în baza unui aviz ANRM, conform programului anual de lucrări de exploatare

experimentală.

Programul de lucrări de refacere a mediului se întocmeşte în conformitate cu prevederile

Ordinului comun nr. 202/2881/2348 din 04.12.2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice

privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, precum şi

modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile

miniere.

Avizele la preliminariile anuale sau la programele de continuare a activităţii de exploatare

experimentală nu se eliberează fără dovada constituirii garanţiei bancare pentru refacerea

mediului şi fără dovada achitării taxei anuale pentru activitatea de exploatare. Avizarea

preliminarului la programul anual de exploatare, pentru licenţele în vigoare sau pentru cele

neintrate în vigoare se face de către Compartimentele de Inspecţie Teritorială ale ANRM, la

care sunt arondate perimetrele respective. Aceste preliminarii la programele anuale de

exploatare se întocmesc conform Ordinului Preşedintelui ANRM nr. 47/2008 pentru aprobarea

Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare.

Prelungirea licenţelor de concesiune pentru exploatarea resurselor minerale se realizează în

conformitate cu art. 20 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, pe perioade succesive de câte 5

ani. Pentru prelungirea duratei de valabilitate a licenţelor de exploatare, conform prevederilor

art. 32, alin. (1) din HG nr. 1208/2003, titularul va transmite către ANRM o cerere însoţită de

documentaţiile prevăzute la art. 20, alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, respectiv:

- Studiul de fezabilitate privind valorificarea resurselor minerale şi protecţia

zăcământului, care va cuprinde şi planul de încetare a activităţii;

- Planul de dezvoltare a exploatării;

- Studiul de impact asupra mediului şi Bilanţul de mediu (după caz);

- Planul de refacere a mediului şi Proiectul tehnic de refacere a mediului;

- Studiul de evaluare a impactului social şi planul de atenuare a impactului social.

Referitor la procedura de participare la licitaţiile organizate de ANRM, SNAM precizează că

etapele acesteia sunt detaliate în legislaţia specifică, mai precis Legea minelor nr. 85/2003, cu

modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru

aplicarea Legii minelor nr. 85/2003. În ceea ce priveşte participarea/neparticiparea unui număr

de întreprinderi la aceste licitaţii, SNAM mentionează că evaluarea respectivă ar depinde şi de

aspecte specifice pieţei de îmbuteliere, piaţa pe care SNAM nu este încă activă.

60

În acest sens trebuie precizat că, în conformitate cu datele oficiale transmise de către ANRM,

în perioada 2012-2016 au fost organizate un număr de 22 licitaţii pentru dobândirea licenţei de

explorare pentru anumite perimetre. Dintre acestea, în cazul unui număr de 6 licitaţii nu au

existat participanţi şi, prin urmare, au fost anulate, iar în cazul celorlalte 16 licitaţii nu a existat

decât un singur participant, evident câştigator al licitaţiei (cu excepţia unui singur caz când

întreprinderea respectivă a fost descalificată ca urmare a analizei programului de lucrări). Prin

urmare, în cadrul licitaţiilor organizate de ANRM pentru dobândirea licenţelor de explorare

pentru anumite perimetre nu există nicio manifestare concurenţială între actorii de pe piaţă,

aceştia neparticipând la aceste licitaţii. Concluzionând, pe marginea acestui subiect se poate

afirma că singura pârghie prin care s-ar putea asigura manifestarea concurenţei pe piaţa

exploatării resurselor de apă minerală nu este valorificată de către întreprinderile active pe

piaţă. Acest aspect ar putea fi considerat cu atat mai surprinzător cu cat majoritatea actorilor de

pe piaţa îmbutelierii au invocat problematica accesului direct la resursă ca fiind principalul

obstacol în faţa dezvoltării eficiente şi durabile a industriei apelor minerale naturale din

România.

Conform precizărilor SNAM, aspectul privind durata unei proceduri de licenţiere este foarte

dificil de estimat datorită variabilelor implicate, cum ar fi: durata efectivă a licenţei de

explorare care poate varia, durata de la solicitarea licenţei de exploatare până la emiterea

acesteia şi aprobarea prin HG etc. În acest sens, SNAM a exemplificat două situaţii diametral

opuse – documentaţii depuse de SNAM şi nesoluţionate după mai mulţi ani / documentaţii

depuse şi finalizate în aproximativ un an.

În opinia APEMIN, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003, resursele

minerale se pun în valoare prin activități miniere care se concesionează persoanelor juridice

române sau străine ori se dau în administrare instituțiilor publice de către autoritatea

competentă (ANRM), iar inițiativa concesiunii activităților miniere poate aparține autorității

competente sau persoanelor juridice române ori străine interesate.

De la apariția Legii minelor nr. 61/1998 - și până în prezent - inițiativa concesiunii activităților

miniere, pentru toate resursele minerale, s-a datorat în majoritatea cazurilor, investitorilor care

au solicitat ANRM organizarea concursurilor publice de ofertă, grupate de către ANRM în 95

de runde desfașurate în perioada 1998-2017.

Pentru apele minerale naturale, după știinta asociației respective, aceste concursuri publice de

ofertă au fost numai pentru licențe de explorare, licențele de exploatare pentru sursele aflate în

exploatare în 1998, fiind atribuite în mod direct conform prevederilor art. 46 din Legea minelor

nr. 61/1998:

(1) Instituţiile publice, companiile naţionale miniere şi societăţile comerciale îşi vor

continua activitatea numai la acele obiective pe care le au în administrare şi unde, la data

publicării prezentei legi, desfăşoară lucrări autorizate de explorare, dezvoltare sau exploatare.

(2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile

publice, companiile naţionale miniere şi societăţile comerciale care desfăşoară activităţi

miniere vor finaliza acţiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare şi

exploatare pentru obiectivele stabilite la alin. (1) şi vor solicita autorităţii competente

atribuirea lor în administrare sau concesiune, potrivit prezentei legi.

61

Concursul de oferte publice se aplică numai societăților comerciale, instituțiile publice

beneficiind de dreptul de administrare, dreptul acordat de stat, prin autoritatea competentă de a

efectua activităţi miniere în baza unei licenţe sau a unui permis fără concurs public de ofertă.

În vederea inițierii unui concurs public de ofertă pentru o licență de explorare, persoanele

juridice române ori străine interesate, consultă contra cost datele geologice din arhiva ANRM și

selectează un perimetru în care există perspectiva identificării de resurse de ape minerale

naturale.

Consultarea datelor geologice din arhiva ANRM se desfașoară cu dificultate datorită faptului că

toate informațiile geologice sunt informații clasificate secret de serviciu şi sunt, în majoritate,

pe suport de hârtie. Această etapă de consultare durează câteva luni sau poate depași un an.

După consultare, solicitantul înaintează o cerere de concesionare de activităţi de explorare către

ANRM, care va fi însoţită de fişa perimetrului, întocmită în conformitate cu instrucţiunile

tehnice emise de ANRM, precum și acte doveditoare emise de autoritățile competente din care

să rezulte că perimetrul solicitat respectă prevederile art. 11, alin. 1:

„Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente

istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele

de protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cu

apă, precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri

sunt strict interzise”.

Conform legii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de concesionare, ANRM

verifică şi stabileşte suprafaţa perimetrului, coordonatele topogeodezice ale acestuia şi decide

asupra oportunităţii concesionării (art. 37, HG nr. 1208/2003), decizia urmând să fie

comunicată solicitantului.

În fapt, acest termen este frecvent depășit, atât datorită dificultăților investitorilor în obținerea

actelor doveditoare de la autoritațile competente, cât și datorită prelungirii duratei verificărilor

efectuate de ANRM. Au fost situații în care ANRM, în final, a decis să nu concesioneze

perimetrele solicitate.

După luarea deciziei de concesionare, ANRM aprobă lista perimetrelor pentru concesionarea

de activităţi de explorare care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, condiţiile

de organizare şi desfăşurare a concursului public de ofertă pentru concesionarea de activităţi

miniere fiind detaliate în cap. 4 din HG nr. 1208/2003.

Legislația nu prevede explicit un termen în care ANRM, după luarea deciziei de concesionare,

organizează concursul public de ofertă și frecvent, de la depunerea solicitării până la data

concursului public de ofertă, perioada depașește un an.

Din informatiile transmise de APEMIN, ANRM nu a organizat până în prezent niciun concurs

public de ofertă pentru concesionarea activităților de exploatare a apelor minerale naturale.

Licența de exploatare se negociază și semnează de către titular (investitor) și ANRM, urmând

să intre în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii

Guvernului de aprobare a acesteia.

Licenţa de exploatare este transmisă de ANRM spre avizare Ministerului Economiei,

Ministerului Mediului, Ministerului Apelor și Pădurilor, Ministerului Finanțelor și Ministerului

Justiției și după obținerea tuturor avizelor, se aprobă în ședința de guvern. Dacă pe parcursul

avizării unul dintre miniștri este înlocuit, trebuie reluată de la început toată procedura de

avizare.

62

Asociaţia precizează faptul că, până în anul 2007, durata procedurii de avizare era de

aproximativ un an, dar începand cu anul 2008, procesul de avizare a fost practic blocat, în

perioada 2008-2017 nefiind aprobată prin Hotărâre de Guvern nicio licența de exploatare

pentru ape minerale naturale.

Situația este asemănătoare și în cazul celorlalte resurse minerale, numărul licențelor de

exploatare, altele decât cele pentru ape minerale naturale, aprobate prin hotărâre de guvern

fiind foarte redus. Având în vedere că licența de exploatare intră în vigoare după aprobarea prin

hotărâre de guvern, deși a fost negociată și semnată de parți (ANRM și titularul licenței),

investitorii nu pot deschide mine, cariere sau construi fabrici pentru prelucrarea resurselor

minerale, deși aceste investiții sunt prevăzute în planurile de dezvoltare, anexate licențelor de

exploatare.

Titularii licențelor de exploatare au investit sume semnificative în activitațile de explorare, dar

nu pot continua dezvoltarea proiectelor și trece la exploatarea resurselor minerale, deși au

îndeplinit condițiile impuse de autoritatea competentă pentru obținerea licenței de exploatare.

Modalitatea concretă prin care titularii licențelor de exploatare neintrate în vigoare desfașoară

activități de exploatare, dacă au solicitat aceasta în perioada de valabilitate a licenţei de

explorare, este cea precizată în art. 17 (2) din Legea minelor 85/2003, astfel:

„Titularul licenţei de explorare are dreptul să continue, până la data intrării în vigoare

a licenţei de exploatare acordate în condiţiile art. 18 alin. (2) lit. a) şi ale art. 20, executarea

activităţilor miniere de exploatare experimentală, de conservare şi întreţinere a lucrărilor

miniere executate în perimetrul de explorare instituit”.

Modalitatea este greoaie și limitativă fiind necesară aprobarea anuală a programului geologic și

nu pot fi executate activități de dezvoltare, modificare a resurselor și rezervelor sau transfer al

licențelor.

În ceea ce priveşte acest aspect al procedurilor şi licitaţiilor organizate de ANRM, societăţile

îmbuteliatoare nu au menţionat că ar întampina dificultăţi, cu excepţia duratei foarte mari de

obţinere propriu-zisă a licenţei de exploatare, printr-o hotarâre de Guvern, neimputabilă

ANRM, procedura fiind ulterioară licitaţiei/negocierii dintre actorii din piaţă si ANRM.

Datorită acestei situaţii referitor la emiterea licenţei de exploatare, există o lipsă de

predictibilitate şi siguranţă în derularea activităţii de îmbuteliere a apei minerale, deoarece

Avizul de exploatare trebuie obţinut anual. Complexitatea procedurilor administrative de

acordare a licenţelor de exploatare şi perioadă foarte mare de timp (de ordinul anilor) pentru

aprobarea acestor licenţe reprezintă o problemă majoră care provoacă piedici în activitatea de

valorificare normală a resurselor de ape minerale naturale.

Alte aspecte invocate de actorii din piaţă – apa minerală naturală/apa de izvor/apa de

masă

Una dintre problematicile invocate de majoritatea actorilor de pe piaţa exploatarii şi/sau

îmbutelierii apelor minerale naturale este cea a diferenţierilor existente între apa minerală

naturală/apa de izvor/apa de masă, precum şi de absenţa unei reglementări unitare în ceea ce

priveşte aceste categorii de ape.

Caracteristicile apelor minerale naturale sunt prezentate detaliat în Directiva 2009/54/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și

63

comercializarea apelor minerale naturale preluată cu modificări în legislația româna prin

Hotarârea nr. 1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare și comercializare a

apelor minerale naturale.

Prin apă minerală naturală se înțelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, în sensul

art. 12 din Normele tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale aprobate

prin HG nr. 1020/2005, care își are originea într-un zăcământ/acvifer subteran și este exploatată

prin una sau mai multe emergențe naturale ori foraje.

Apa minerală naturală se deosebește în mod evident de apa de băut obișnuită prin următoarele

caracteristici: a) natura sa, caracterizată printr-un conținut specific de săruri minerale dizolvate,

oligoelemente sau alți constituenți și, eventual, prin unele efecte asupra sănătății; b) puritatea sa

originară, ambele caracteristici fiind menținute intacte datorită originii subterane a acestei ape

care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.

La sursă și în timpul comercializării ei, o apă minerală naturală nu trebuie să conțină: a)

paraziți și microorganisme patogene; b) Escherichia coli și alte bacterii coliforme și streptococi

fecali în 250 ml de eșantion examinat; c) bacterii anaerobe sulfitoreducatoare cu înmulțire prin

spori în 50 ml de eșantion examinat; d) Pseudomonas aeruginosa în 250 ml de eșantion

examinat.

Apa minerală naturală, așa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul niciunei tratări sau

adăugări, cu excepția celor prezentate la art. 8 și art. 9 din Normele tehnice de exploatare și

comercializare a apelor minerale naturale aprobate prin H.G. nr. 1020/2005. Apa minerală

naturală necesită recunoaştere oficială cu publicarea listei în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene.

În cazul forajelor arteziene de apă minerală carbogazoasă, trebuie evitat pe cat posibil

exploatarea acestora în condiții de variație a presiunii în foraj, respectiv de închidere și/sau

închidere-deschidere repetată a acestora.

Închiderea totală a forajului, precum și ciclurile de închidere-deschidere repetată, pot conduce

la degradarea parțială sau totală a forajului, deterioararea calității apei și în unele cazuri chiar

compromitarea acviferului hidromineral.

Gradul de vulnerabilitate al surselor de apă carbogazoasă la închidere și/sau shimbarea repetată

a condițiilor de exploatare este diferit de la un caz la altul și depinde de mai mulți factori.

Variațiile de presiune conduc în toate cazurile la diminuarea duratei de viață a forajelor.

Aceste aspecte prezentate duc, în cazul exploatării acestor tipuri de ape minerale, la pierderi de

exploatare, implicit la scăderea gradului de valorificare a rezervelor, respectiv la cheltuieli

suplimentare de exploatare (redevență minieră etc).

Termenul apă de izvor este rezervat unei ape destinate consumului uman, în stare naturală și

îmbuteliată la sursă, care: a) trebuie să fie pură din punct de vedere microbiologic la sursă, fără

a fi tratată chimic; b) satisface condițiile de exploatare prevăzute la pct. 2 și 3 din Normele

tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale aprobate prin H.G. nr.

1020/2005; c) satisface cerințele în materie de etichetare prevăzute la art. 19 și la art. 20-22 din

Normele tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale, aprobate prin H.G.

nr. 1020/2005 (spre deosebire de apa minerală naturală, în cazul apei de izvor pe etichetă nu se

menționează compoziția chimică); d) nu a suferit altă tratare decât cele prevăzute și în cazul

apei minerale naturale; e) îndeplinește criteriile de potabilitate prevăzute în legislația

românească, referitoare la apele potabile, care nu sunt atât de stricte în ceea ce privește geneza

64

și constanța elementelor fizico-chimice. Apa de izvor nu necesită recunoaştere oficială cu

publicarea listei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Apa de masă este acea apă comercializată sub această denumire, fiind îmbuteliată și destinată

consumului alimentar, în această categorie intrând toate apele care nu sunt încadrate la

categoriile ”apă minerală naturală” sau ”apă de izvor”. Apa de masă este apa destinată

consumului uman și care poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă. Producătorii

de apă de masă nu sunt obligați să declare pe etichete compoziția chimică a apei. Apa de masă

respectă doar condiţiile de potabilitate impuse de Ministerul Sănătatii (Legea nr. 458/2005),

poate fi tratată prin deionizare, distilare, osmoză inversă etc și nu necesită recunoaştere oficială

cu publicarea listei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu privire la diferenţierile existente între apa minerală naturală/apa de izvor/apa de masă,

SNAM precizează că, din punct de vedere economic şi concurential, elementul care trebuie

menţionat este informarea publicului larg cu privire la diferenţele substanţiale între tipologiile

de apă îmbuteliată. Acest fapt se impune cu atât mai mult cu cât costurile de exploatare sunt

foarte diferite. Astfel, redevenţa platită către ANRM pentru apele minerale naturale este mult

mai mare decât cea platită către ANAR pentru celelalte două tipuri de apă, cuantumul

redevenţei regăsindu-se în mod evident şi în preţul plătit de consumatorul final.

Tot în acest sens, majoritatea întreprinderilor active pe piaţa îmbutelierii apelor minerale

naturale au invocat confuzia creată în rândul consumatorilor cu privire la

proprietăţile/caracteristicile celor trei tipuri de ape, în condiţiile în care preţul acestora este, în

mod evident, unul diferenţiat. Acest lucru, coroborat cu puterea scazută de cumpărare din

România şi cu absenţa unei reglementări unitare în ceea ce priveşte aceste categorii de ape

conduce la afectarea industriei apelor minerale naturale din ţara noastră.

EVOLUȚII ALE SECTORULUI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE. EXPERIENȚA

ALTOR STATE CU PRIVIRE LA ASPECTELE ANALIZATE

Exploatarea resurselor de apă, îmbutelierea și comercializarea ulterioară în toate statele Uniunii

Europene sunt reglementate la confluența dintre două directive europene importante, și anume

Directiva 54/2009/EC privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale și

Directiva-Cadru pentru Apă, 60/2000/EC, privind stabilirea unui cadru de acțiune comunitar

în domeniul politicii apei. În vreme ce Directiva 60/2000 are ca obiectiv prioritar protejarea

resurselor de apă în general și necesitatea unui efort general în acest sens, Directiva 54/2009

trasează un cadru general care trebuie respectat în activitățile de exploatare și comercializare a

apelor minerale naturale în vederea îndeplinirii a trei scopuri de bază:

➢ protejarea sănătății consumatorilor;

➢ prevenirea inducerii în eroare a consumatorilor;

➢ asigurarea unei comercializări corecte.

Directiva 60/2000 statuează ca drept fundamental dreptul oricărei persoane la apă și instituie

necesitatea unui management integrat al resurselor de apă. Directiva 54/2009 se ocupă de apele

minerale privite ca bun comercial.

65

Prima încercare de armonizare a legislațiilor naționale din Statele Membre, privind exploatarea

și comercializarea apelor minerale s-a concretizat în textul Directivei 80/777/CEE din 1980.

Ulterior, prevederile acestui text au suferit modificări substanțiale, motiv pentru care, în anul

2009, a fost adoptată Directiva 54/2009.

Textul Directivei 54/2009 a pornit de la observația că diferențele între legislațiile statelor

membre cu referire la definirea apelor minerale, recunoașterea acestora la nivel național și

condiţiile de exploatare a surselor, împreună cu norme speciale de comercializare, au condus la

împiedicarea liberei circulații a apelor minerale naturale, creând situații de concurență neloială

și afectând, în mod direct, funcționarea pieței interne.

Prin urmare, a fost necesar un cadru care să conducă la eliminarea acestor bariere, păstrând însă

ca scop principal protejarea sănătății consumatorilor. Astfel, prevederile Directivei 54/2009 se

referă la apele extrase de pe teritoriul unui stat membru și recunoscute de autoritatea

competentă a statului respectiv. Sunt stabilite în acest text legislativ cerințe și obligații de ordin

tehnic, cum ar fi:

➢ tratamentele permise apelor minerale naturale și condițiile de aplicare a acestora;

➢ valorile permise de colonii de microorganisme, precum și microorganismele care nu

trebuie să apară în apa minerală naturală;

➢ caracteristicile fizice ale recipientelor permise;

➢ denumirea comercială și informațiile obligatoriu de menționat pe ambalaj;

➢ mențiuni publicitare interzise;

➢ norme specifice pentru îmbutelierea și etichetarea ”apei de izvor”;

➢ norme de raportare și gestionare a apelor recunoscute la nivelul statelor membre;

➢ limitele pentru concentrațiile elementelor componente ale apelor minerale naturale,

precum și metodele de analiză și limitele de detecție în cazul poluării;

➢ cerințe pentru studiile geologice, hidrologice, fizice, chimice, pentru analizele

microbiologice, clinice și farmacologice.

Pentru o imagine cât mai corectă asupra modulului în care funcționează piața exploatării apelor

minerale în alte jurisdicții, a fost lansată în cadrul rețelei europene de concurență ECN o

solicitare informală de informații prin care s-au solicitat de la autoritățile de concurență din

Uniunea Europeană detalii generale cu privire la acest subiect.

Au fost primite răspunsuri de la douăsprezece autorități: Ungaria, Grecia, Bulgaria, Polonia,

Cipru, Letonia, Cehia, Croația, Slovenia, Olanda, Portugalia și Danemarca.

Trei dintre acestea, respectiv Danemarca, Portugalia și Olanda, au menționat că nu au avut

cazuri în acest domeniu, drept pentru care nu ne pot da detalii referitoare la modul de

funcționare a pieței.

Ungaria, una dintre țările cu cele mai mari resurse de ape minerale din Europa, menționează că

are în exploatare peste 500 de surse de apă minerală. Dintre acestea, 120 reprezintă surse de

apă minerală autorizată la nivel național, dintre care 45-50 sunt și îmbuteliate. În Ungaria, ca de

66

altfel în întreaga Europă, se pot comercializa cu mențiunea explicită ”apă minerală naturală”

doar apele autorizate în acest sens, conform Directivei 54/2009/EC.

Apele minerale naturale care pot fi îmbuteliate și comercializate trebuie înregistrate și

autentificate de autoritatea competentă în domeniu, și anume OGFY – (Chief Directorate of

Hungarian Spa Locations and Spa Management). OGFY emite autorizații pentru îmbuteliere și

comercializare, precum și o licență necesară pentru etichetarea produselor ca ”apă minerală

naturală”. De la data de 1 ianuarie 2017, procedurile de autorizare ale OGFY sunt în

subordinea directă a Prefecturii Budapestei (Government Office of the Capital City Budapest).

În plus față de testarea periodică a calității apelor minerale, efectuată de autoritățile publice,

companiile de îmbuteliere fac la rândul lor analize chimice și microbiologice în laboratoare

proprii.

Dreptul de exploatare a surselor de ape minerale este subiectul unor autorizații specifice,

numite Water Rights Authorisation of Establishment și Water Rights Authorisation of

Utilisation. Conform legislației ungare, proprietarul resurselor minerale, precum și a apei în

care aceste resurse se regăsesc, este statul. Cu toate acestea, nu există nicio companie cu capital

de stat care să dețină licențe de exploatare ori unități de îmbuteliere a apei minerale.

Prospecțiunea și forajele propriu-zise presupun autorizații distincte. Prin urmare, în Ungaria,

există autorizații separate pentru înființarea unei surse, pe de o parte, și pentru

exploatarea/utilizarea ei efectivă. Astfel, dacă o companie dorește să activeze și pe segmentul

de extracție și pe cel de îmbuteliere, va avea nevoie de două tipuri de autorizație.

Durata autorizației de exploatare depinde de mai mulți factori, cum ar fi scopul, caracteristicile

tehnice, utilizarea apei extrase și o declarație de poziție a autorității care o acordă. Reînnoirea

autorizației cade sub incidența legislației generale a licențelor.

Autoritatea de concurență din Grecia, deși nu a avut nicio analiză în domeniul exploatării

apelor minerale, a transmis totuși o analiză a legislației aplicabile. Astfel, exploatarea apelor

minerale intră sub incidența Directivei Cadru pentru Apă, 60/2000/EC. Aceasta subscrie

exploatarea tuturor resurselor de apă Planului de management al bazinului hidrografic ”River

Basin Management Plan”. În particular, acest lucru înseamnă că toate licențele de exploatare a

apei acordate până în prezent vor expira în anul 2022, la un an după expirarea Planului în

vigoare.

Licențele de exploatare a apei sunt acordate prin încredințare directă și se reînnoiesc în baza

unei solicitări depuse cu șase luni înainte de expirare.

Licențe de exploatare în vederea îmbutelierii se acordă și pentru apa de masă, care nu

îndeplinește criteriile pentru a putea fi etichetată ca apă minerală naturală.

În Bulgaria, toate sursele de apă sunt în proprietatea exclusivă a statului. Licențele de

exploatare sunt acordate în urma unor licitații publice, la care pot participa toate persoanele

fizice și juridice interesate. Licența este atribuită celei mai bune oferte din perspectivă

67

economică, și anume oferta cu cel mai bun raport risc/beneficiu, conform contractului de

concesiune.

Durata maximă a unei licențe de exploatare este de 35 de ani. Aceasta nu poate fi prelungită,

iar pentru exploatarea sursei se organizează o nouă procedură de licitație.

Investiția inițială în fabrica de îmbuteliere devine proprietatea statului la expirarea concesiunii.

Există, în anumite cazuri, posibilitatea acordării unor compensații investitorului inițial.

În Polonia, durata concesiunilor este reglementată de Geological and Mining Law și poate fi

între 3 și 50 de ani. Resursele minerale, inclusiv apa minerală, sunt în proprietatea Trezoreriei

Statului, care acordă prin concesiune dreptul de uzufruct asupra acestora.

Pentru a putea exploata o resursă minerală în Polonia, orice entitate trebuie să obțină o licență

de exploatare și să semneze un contract de uzufruct minier. Procedurile de acordare prevăd că

pentru uzufructul minier se poate organiza o licitație, mai ales în cazul în care există mai multe

părți interesate.

Licențele pot fi modificate la cererea deținătorului. La expirare, se reia procedura de acordare.

Problematica investițiilor inițiale în fabricile de îmbuteliere intră sub incidența legilor civile.

Autoritatea de concurență din Cipru afirmă că legislația națională în domeniul apelor minerale

este transpusă conform Directivelor 96/70 și 2003/40 și reglementează producția, compoziția,

comercializarea, descrierea și importul de ape minerale. Autoritatea responsabilă este

Ministerul Sănătății. Acesta desemnează o Comisie pentru Recunoașterea Apelor Minerale,

prezidată de o persoană din partea Ministerului Sănătății și având în componență membri de la

Laboratorul General de Stat, Ministerul Energiei, Comerțului și Industriei, Departamentul de

Dezvoltare pentru Apă și Departamentul de Inspecție Geologică. Această comisie verifică

periodic testele biochimice ale apei, calitatea surselor și fabricile de îmbuteliere.

Licențele se acordă pentru procesarea, îmbutelierea și distribuția apelor minerale recunoscute și

aprobate de Ministerul Sănătății. Îmbuteliatorul trebuie să se asigure că respectă toate

standardele de igienă și siguranță, precum și anumite reguli cu privire la marketingul și

publicitatea apelor îmbuteliate.

Licențele acordate nu au o durată maximă. În Cipru, nu există licențe ale statului sau ale unei

companii cu capital de stat.

Letonia acordă pentru exploatarea apelor subterane așa-numitul pașaport de înființare/extracție,

prin intermediul Serviciului de Stat pentru Mediu. De obicei, nu se organizează licitații pentru

exploatarea resurselor subterane. Pentru a desfășura astfel de activități, este necesară și o

licență de foraj pentru ape minerale.

Aceste pașapoarte sunt în mod normal deținute direct de îmbuteliatori. Ele pot fi acordate atât

întreprinderilor private, cât și celor cu capital de stat sau celor deținute de municipalități.

Modalitatea de acordare este prin încredințare directă, la solicitarea îmbuteliatorului.

68

În Cehia, permisiunea de utilizare a apelor minerale naturale nu are o durată limitată. Ea poate

fi nelimitată în timp sau pe o anumită perioadă, la discreția autorității administrative emitente.

Cererea pentru obținerea acestei permisiuni conține perioada dorită de cel care o depune. De

asemenea, permisiunea încetează dacă deținătorul își încetează activitatea și poate fi, de

asemenea, revocată în anumite situații – cum ar fi nerespectarea condițiilor de mediu.

Toate aceste licențe de exploatare sunt acordate direct îmbuteliatorilor, doar companii private.

Modalitatea de acordare este prin încredințare directă. Licențele se pot prelungi la cerere.

Fabrica de îmbuteliere rămâne în proprietatea celui care a construit-o. În cazul în care nu se

acordă prelungirea permisiunii de exploatare, proprietarul fabricii decide ce se întâmplă cu

aceasta.

Slovenia acordă licențe de exploatare pentru maxim 50 de ani. Acordarea se face prin licitație

și se prelungește, astfel încât nu mai este necesară o nouă licitație pentru sursa respectivă.

În Croația, managementul apei în general, precum și acordarea concesiunilor și licențelor de

exploatare fac obiectul Legii apelor. Această lege stabilește o durată de maximum 30 de ani

pentru captarea apelor minerale în vederea îmbutelierii. Procedura de acordare este licitația.

După cum se observă, normele de exploatare a apelor minerale naturale se regăsesc la

confluența mai multor aspecte legislative, conducând la abordări diferite în funcție de

experiența fiecărui stat în parte: dreptul de proprietate asupra resurselor minerale și acordarea

uzufructului acestuia, legislația civilă privind proprietatea asupra fabricilor de îmbuteliere,

legislația privind acordurile de concesiune și licență.

Din datele furnizate de autoritățile de concurență din Uniunea Europeană care au răspuns

solicitării Consiliului Concurenţei a reieşit faptul că în ţările respective nu există o companie cu

capital de stat care să dețină licențe de exploatare a apei minerale naturale.

De asemenea, diferențele rezultă și din existența, în anumite state a unor legi speciale dedicate

apei, care subscriu - sau nu - și resursele de ape minerale. Alte state includ apele minerale între

resursele minerale la modul general, aplicând legislația incidentă tuturor exploatărilor de

zăcăminte și în cazul apelor minerale naturale.

Armonizarea legislațiilor naționale în direcțiile stabilite de Directiva 54/2009 se referă, în

special, la respectarea unor parametri care să asigure sănătatea consumatorilor, pe de o parte, și

libera circulație a apei minerale naturale îmbuteliate ca bun comercial, pe de altă parte.

Conform unui studiu elaborat de Federaţia Europeană a Apelor Îmbuteliate (transmis

Consiliului Concurenţei de către Patronatul Apelor Minerale APEMIN), statele membre pot fi

clasificate astfel, după cuantumul redevenţei percepute:

(i) state care nu percep taxe: Austria, Finlanda, Irlanda, Latvia, Lituania, Luxembourg, Malta,

Spania şi Suedia;

(ii) state care percep taxe sub 1 €/m3: Republica Cehă, Danemarca, Germania, Grecia, Ungaria,

Polonia şi Slovacia;

69

(iii) state care percep taxe cuprinse între 1-4 €/m3: Italia (1-3 €/m3 - depinzând de regiune);

(iv) state care percep taxe de cel puţin 4 €/m3: România (4 €/m3), Bulgaria (variază între 0,5 -

4,17€/m3), Croaţia (4,19 €/m3), Franţa (5,8 €/m3) şi Serbia (10,2 €/m3).

EVOLUŢII RECENTE ALE LEGISLAŢIEI INCIDENTE

La data de 13 octombrie 2017, Ministerul Economiei a lansat în dezbatere publică proiectul

privind Legea resurselor hidrominerale50. Iniţiativa de a face o lege a resurselor hidrominerale

a avut la bază, astfel cum se arată în expunerea de motive a proiectului de lege, necesitatea de a

reglementa domeniul resurselor hidrominerale printr-o legislaţie uşor de aplicat atât de către

autorităţile competente, cât şi de agenţii economici din domeniu, cu precizări clare în

concordanţă cu legislația UE. În acest sens, au fost simplificate etapele de parcurs pană la

obţinerea contractelor de concesiune şi au fost legiferate etapele de explorare, exploatare şi

impozitare a apelor de masă51.

Potrivit scopului declarat, proiectul de lege stabileşte cadrul instituţional şi reglementează

modul unitar de desfăşurare a activităţii de prospecţiune, explorare, exploatare, concesionare,

protecţie şi valorificare a resurselor hidrominerale, bunuri ale domeniului public al statului,

precum şi a apelor de masă din alte surse decât cele din surse subterane.

Prin resurse hidrominerale, în sensul proiectului de lege, se înţeleg: apele minerale naturale,

apele de izvor, apele de masă din surse subterane, apele minerale terapeutice, apele geotermale,

apele minerale medicinale, căldura geotermală și gazele necombustibile.

Prevederile cuprinse în proiectul de lege se aplică apelor subterane, pentru activităţile de

prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor, exploatare şi valorificare prin

comercializare. Totodată, prevederile proiectului de lege vizează şi apele de masă, altele decât

cele din surse subterane, însă doar în ceea ce priveşte îmbutelierea, transportul, etichetarea,

publicitatea, taxarea, redevenţierea şi tarifarea. De asemenea, proiectul de lege vizează şi apele

minerale naturale şi apele de izvor importate şi extrase, provenite din terţe ţări

extracomunitare, în sensul obligativităţii recunoaşterii de către autoritatea competentă din

România sau din alt stat membru UE, pentru a putea fi comercializate.

Principalele modificari aduse de Proiectul Legii Resurselor Hidrominerale:

1) perioada maximă de concesionare a activităţii de exploatare este de 49 de ani – conform

contractului de concesiune a bunurilor publice ale statului, nu se mai imobilizează pe termen

nelimitat perimetrul de exploatare, impact pozitiv asupra investiţiilor pe care le vor derula

actorii de pe piaţă.

2) contractul de concesiune de exploatare intră în vigoare la data publicării Ordinului

Preşedintelui ANRM în Monitorul Oficial – se reduce semnificativ perioada de intrare în

50 http://economie.gov.ro/transparenta-decizionala/proiecte-in-dezbatere-publica. 51 http://economie.gov.ro/images/transparenta-decizionala/Expunere%20de%20motive%20Legea%20resurselor%20hidrominerale%2016.08-2.pdf.

70

vigoare a contractului de concesiune de exploatare spre deosebire de procedura de acordare a

acestuia prin HG.

3) limitarea suprafeţei perimetrului de prospecţiune la 1.000 ha şi a celui de explorare la 500 ha

– permite intrarea mai multor concesionari în circuitul de valorificare a resurselor

hidrominerale, nu se mai imobilizează suprafeţe mari de teren ce ar putea fi date pentru

cercetarea/valorificarea altor substanţe minerale utile.

4) recunoaşterea oficială (pentru apele minerale naturale, apele de izvor şi apele minerale

terapeutice) şi exploatarea experimentală cu/fără valorificare se vor face în cadrul perioadei de

explorare – se reduce astfel intervalul de timp necesar începerii activităţii de

exploatare/valorificare a resursei hidrominerale; creşte astfel şi gradul de cunoaştere

calitativă/cantitativă a resursei hidrominerale.

5) obligativitatea monitorizarii resursei pe perioada suspendării sau în cazul în care nu au fost

efectuate lucrări de exploatare a resursei - se asigură astfel un control asupra fluctuaţiei

valorilor parametrilor fizico-chimici, microbiologici şi radioactivi pe perioada neefectuării

lucrărilor de exploatare, pentru a se stabili dacă sursa mai prezintă calitatea corespunzatoare

înscrisă în certificatul de recunoaştere pentru a fi valorificată.

6) tratarea unitară a resurselor hidrominerale, începand de la cercetarea şi evaluarea lor până la

valorificare – existenţa unui cadru legislativ unitar care să reglementeze tot ciclul activităţii de

punere în circuitul economic al resurselor hidrominerale.

7) reglementarea obligativităţii plaţii redevenţei şi pentru apa de masă – reglementare unitară şi

din aceasta perspectivă a tuturor tipurilor de ape îmbuteliate şi valorificate la raft.

CONCLUZII










pe modalitatea de gestionare a exploatării diferitelor perimetre de catre SNAM.






SNAM este o societate cu capital integral de stat, Ministerul Economiei reprezentând statul ca

acţionar unic al acestei societăţi. SNAM s-a înfiinţat prin reorganizarea fostei Regii Autonome

a Apelor Minerale din România (RAMIN), în anul 199752. RAMIN avea ca obiect de activitate,

printre altele, extracţia apei minerale, a apei plate şi a dioxidului de carbon natural de pe întreg

52 HG nr. 786/1997.

71

teritoriul ţării, precum şi comercializarea acestora către societăţi comerciale sau persoane fizice

din ţară şi din străinătate53. SNAM a preluat toate drepturile şi obligatiile RAMIN. Capitalul

său iniţial s-a constituit prin preluarea activului şi pasivului RAMIN, iar bunurile aflate în

administrarea RAMIN au fost atribuite catre SNAM.

Apele minerale naturale sunt incluse între produsele al căror preţ este reglementat prin OUG

nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, conform căreia ”apa minerală

naturală la sursă - pentru consum alimentar” are un preţ reglementat de către Ministerul

Finanţelor Publice.

Prin urmare, SNAM realizează activitatea de extracţie apelor minerale şi plăteşte o redevenţă

de 4 euro/1000 l statului şi, în acelaşi timp, comercializează apa minerală extrasă către

îmbuteliatorii cu care are contracte de achiziţie, la preţul reglementat de aproximativ 8

euro/1000 l + TVA. În acelaşi timp, îmbuteliatorii cu licenţă de exploatare obţinută de la

ANRM plătesc în mod direct redevenţa de 4 euro/1.000 l statului.




Potrivit legislaţiei minelor, licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept

de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani. De asemenea, conform precizărilor ANRM,

în cazul în care licenţelor le expiră termenul pentru care au fost acordate iniţial şi nu există o

solicitare de prelungire a acestora de către titulari, acestea încetează de drept şi pot fi acordate

altor solicitanţi.

Conform informaţiilor furnizate de SNAM, aceasta deţine 29 de perimetre de exploatare a

apelor minerale naturale pentru consum şi 4 zăcăminte de explorare cu exploatare

experimentală. În cazul licenţelor aflate în exploatarea SNAM, aceasta realizează activitatea de

exploatare minieră şi încheie contracte de comercializare franco-sursă a apei minerale cu

întreprinderi îmbuteliatoare. Acest lucru presupune că SNAM este responsabilă de livrarea de

apă, efectuarea buletinelor de analiză, intervenţii şi lucrări de reamenajare a forajelor sau

captărilor, monitorizare, pază surse, precum şi de plata redevenţei. Conform informaţiilor

furnizate, SNAM are relaţii comerciale cu un număr de 23 agenţi economici îmbuteliatori.

Ulterior, începând cu anul 2002, ANRM a acordat licenţe de concesiune exploatare ape

minerale naturale şi altor întreprinderi. Conform informaţiilor transmise de ANRM, în prezent

se află în derulare un număr de 8 licenţe de exploatare acordate unui număr de 7 agenţi

economici îmbuteliatori, precum şi un număr de 31 licenţe de exploatare în curs de aprobare,

acordate unui număr de 24 agenţi economici.

În cazul întreprinderilor care deţin în mod direct licenţe de exploatare ape minerale naturale,

acestea extrag şi îmbuteliază apa minerală extrasă prin investiţii proprii, fiind responsabili

pentru plata redevenţei. În cazul îmbuteliatorilor care deţin licenţe de exploatare, cheltuielile

legate de exploatarea apei minerale naturale sunt în sarcina îmbuteliatorilor, pe când în cazul

apei cumpărate de la SNAM, aceste cheltuieli sunt în sarcina SNAM.

În cadrul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei

nr. 177/29.02.2016, piaţa relevantă a produsului se defineşte ca fiind piaţa exploatării

resurselor de ape minerale naturale. Piața relevantă geografică este constituită din fiecare

53 Art. 2 din HG nr.1035/1990.

72

perimetru de pe teritoriul Romaniei în care s-a desfășurat activitate de

exploatare/exploatare experimentală.

Conform informaţiilor ANRM, deţinători în mod direct de licenţe de exploatare a apei minerale

naturale sunt următorii: SNAM, Coca Cola HB România SRL, Bilbor Mineral Water SRL,

Minexfor Deva SA, Apemin Tuşnad SA, Mineral Quantum SRL Sâncrăieni, Carpathian

Springs SA, Hebe SA.

Se constată, astfel, că SNAM deţine în anul 2016 o pondere de cca. [...]%, între ceilalţi

concurenţi care deţin licenţe de exploatare, cei mai importanţi fiind Coca Cola, cu o cotă de

piaţă de cca. [...]% şi Carpathian Springs cu o cotă de piaţă de cca. [...]%.

În ceea ce priveşte cantităţile de apă minerală exploatate în baza licenţelor în curs de aprobare,

SNAM are ce mai mare pondere, de cca. [...]% în intervalul 2014-2016, urmat de Romaqua

Group SA, cu o pondere de cca. [...]%, în intervalul analizat, precum şi de Apemin Zizin SA cu

o pondere constantă de cca. [...]%, în aceeaşi perioadă. Totalul cantităţilor exploatate în baza

licenţelor aflate în curs de aprobare este însă mult mai mic decât în cazul licenţelor în vigoare.



naturală se poate încheia contract de vânzare-cumpărare cu un singur îmbuteliator. Din acest

punct de vedere, SNAM, în calitate de întreprindere activă exclusiv pe piaţă exploatării

întruneste toate caracteristicile economice ale unui furnizor captiv, în timp ce îmbuteliatorul

partener întruneşte toate caracteristicile economice ale unui client captiv:

Ofertă/Cerere Număr mare Număr mic Unicitate

Număr mare Concurenţa

perfectă Oligopol Monopol

Număr mic Oligopson Oligopol bilateral Monopol

contracarat

Unicitate Monopson Monopson contracarat Monopol bilateral

În cazul licenţelor aflate în exploatarea SNAM, acesta realizează activitatea de exploatare





SNAM are relaţii comerciale cu un număr de 23 agenţi economici îmbuteliatori.

Prin urmare, pe o privire statică de tip „radiografie” a sectorului, sectorul exploatării apelor

minerale naturale s-ar putea încadra pe modelul de piaţă al monopolului bilateral. Mai mult, dat

fiind specificul produsului (resursă de apă minerală naturală) şi a faptului că preţul acestuia este

unul reglementat, în cazul de faţă modelul de piaţă ar putea fi cel al unui monopol natural

(reglementat) bilateral.

73

În datele/informaţiile furnizate în cadrul investigaţiei, ambele părţi (pe de o parte, SNAM şi pe

de alta parte, societăţile de îmbuteliere partenere) au invocat situaţia „captivă” în care se

regăsesc (SNAM furnizor captiv, îmbuteliatorul partener client captiv), fapt ce confirmă

specificitatea acestei relaţii contractuale şi încadrarea ei în tipologia ante-menţionată. În situaţia

de monopol bilateral, vânzătorul şi cumpărătorul trebuie să încheie un contract ce stabileşte, pe

de o parte, cantitatea de bun sau de factor schimbat şi preţul la care se realizează această

tranzacţie. Pe o piaţă de bunuri sau servicii, cumpărătorul şi vânzătorul trebuie de asemenea să

cadă la înţelegere asupra unui preţ şi a unei cantităţi. În această negociere, fiecare parte doreşte

să obţină condiţiile cele mai avantajoase pentru el, iar rezultatul final va depinde de capacitatea

fiecărui participant la negociere de a-şi impune punctul de vedere. În situatia de monopol

bilateral, vânzatorul şi cumpăratorul sunt de fapt "formulatori" de opţiuni: opţiunea simultană

privind preţul şi cantitatea. Fiecare parte ar dori să impună termenii de schimb care îi sunt

favorabili. Riscul de a nu schimba nimic în cazul preţurilor prea ridicate determină fiecare parte

să procedeze la negociere în interiorul "unei zone deosebite de contact" cuprinsă între două

limite: o limită superioară, definită printr-un preţ care ar elimina orice profit pentru cumpărător,

şi o limită inferioară, reprezentată de un preţ care ar elimina orice profit pentru vânzator.

Particularizând doctrina economică pe specificul sectorului analizat, o componentă de bază a

acesteia (preţul produsului) nu poate face obiectul niciunei negocieri/intelegeri dintre SNAM şi

îmbuteliatorii parteneri, din moment ce acesta este unul reglementat. Prin urmare, doar alte

aspecte contractuale pot face obiectul unei negocieri între cele două părţi (cantităţi, durata,

condiţii de plată, alte prestaţii etc.), dar şi acestea destul de limitat, la modul cum este structurat

în prezent sectorul exploatarii apelor minerale naturale din România.

Concluzionând aceste aspecte şi ţinând cont de faptul că SNAM are relaţii comerciale cu un

număr de 23 agenţi economici îmbuteliatori, s-ar putea afirma că în sectorul exploatării apelor

minerale naturale din România asistăm la o succesiune de 23 de situaţii de monopol natural

(reglementat) bilateral, în fiecare dintre acestea regăsindu-se SNAM ca unic furnizor şi

îmbuteliatorul partener ca unic client.

Cu toate că, aşa cum s-a menţionat anterior, preţul practicat de SNAM este unul reglementat, în

cadrul investigaţiei s-a urmărit totuşi realizarea unei comparaţii între costurile medii anuale de

exploatare a apei minerale naturale ale tuturor întreprinderilor active pe piaţa exploatării (atât

cele care au licenţă de exploatare, cât şi cele care desfaşoară activitate de exploatare

experimentală). În acest sens, au fost solicitate tuturor acestor întreprinderi date/informaţii cu

privire la structura şi la nivelul costului mediu anual pe 1000 litri, aferent strict activităţii de

exploatare (nu şi activităţii de îmbuteliere).

Din datele/informaţiile primite de la întreprinderile respective au rezultat următoarele:

- principalele componente ale costului mediu anual de exploatare sunt: cheltuieli întreţinere,

energie electrică, redevenţă minieră, protecţie izvoare, taxe explorare/exploatare, cheltuieli cu

salariile personalului, amortizarea aducţiunilor, analize de laborator, cost laborator, impozite

(construcţii speciale, venituri din activitate exploatare resurse minerale);

- costurile medii anuale de exploatare a apei minerale naturale/1000 litri sunt extrem de variate,

în funcţie de specificul sursei/perimetrului respectiv, de parametrii tehnici/calitativi şi de

74

nivelul propriu-zis al investiţiei efectuate în activitatea de exploatare a apei minerale din

perimetrul respectiv;

- unele întreprinderi nu au fost în măsură să furnizeze valorile exacte ale acestor costuri,

invocând faptul că nu au organizată contabilitate separată pe cele doua activităţi principale –

exploatare şi îmbuteliere, mentionând totuşi că nivelul acestora este unul ridicat;

- plaja în care se situează aceste costuri este cuprinsă între 20 lei/1.000 litri şi 50 lei/1.000 litri,

majoritatea fiind situate în intervalul 25 lei/1.000 litri şi 35 lei/1.000 litri;

- tariful reglementat al SNAM (30,77 lei/1.000 litri până în anul 2015 şi 36,22 lei/1.000 litri din

2015) este format din costul propriu-zis de exploatare şi profitul societăţii; din datele furnizate

de SNAM rata medie a profitului în ultimii doi ani a fost de aproximativ 15%, rezultând astfel

un cost mediu anual de exploatare de aproximativ 30 lei/1.000 litri şi 35 lei/1.000 litri (situat în

intervalul în care se regăsesc majoritatea costurilor suportate de celelalte întreprinderi ce

desfaşoară activitate de exploatare).

În ceea ce priveşte intrarea SNAM pe piaţa îmbutelierii, Ministerul Economiei precizează că în

prezent sunt în curs analizele necesare demarării acţiunii de achiziţie a unei fabrici de

îmbuteliere, urmând ca eventuale alte achiziţii să facă obiectul unor analize ulterioare. Pe lângă

destinaţia comercială, se estimează ca îmbuteliatorul ce urmează a fi achiziţionat ar putea

sprijini atât programe sociale ale statului, cât şi alte programe de natură strategică.

Pe marginea acestui subiect, Ministerul Economiei subliniază faptul că, prin intrarea SNAM pe

piaţa concurenţială a îmbutelierii apelor minerale naturale, nu vor fi afectate în niciun fel

drepturile şi activitatea propriu-zisă a îmbuteliatorilor. În acest sens, se precizează că

parteneriatele dintre SNAM şi celelalte întreprinderi îmbuteliatoare îşi vor păstra forma

prezentă, astfel încât să fie asigurată egalitatea de acces la resursă şi să fie evitate orice

discriminări sau disfuncţiuni pe piaţa îmbutelierii apelor minerale naturale din România.

În ceea ce priveşte problematica licitaţiilor organizate de ANRM şi, implicit, a manifestării

concurenţei în cadrul acestor licitaţii, trebuie precizat că, în conformitate cu datele oficiale

transmise de către ANRM, în perioada 2012-2016 au fost organizate un numar de 22 licitaţii

pentru dobândirea licenţei de explorare pentru anumite perimetre. Dintre acestea, în cazul unui

număr de 6 licitaţii nu au existat participanţi şi prin urmare, au fost anulate, iar în cazul

celorlalte 16 licitaţii nu a existat decât un singur participant, evident câştigător al licitaţiei (cu

excepţia unui singur caz când întreprinderea respectivă a fost descalificată ca urmare a analizei

programului de lucrări).

Prin urmare, în cadrul licitaţiilor organizate de ANRM pentru dobândirea licenţelor de

explorare pentru anumite perimetre nu există nicio manifestare concurenţială între actorii de pe

piaţă, aceştia neparticipând la aceste licitaţii. Concluzionând pe marginea acestui subiect, se

poate afirma că singura pârghie prin care s-ar putea asigura manifestarea concurenţei pe piaţa

exploatării resurselor de apa minerală nu este valorificată de către întreprinderile active pe

piaţă. Acest aspect ar putea fi considerat cu atât mai surprinzator cu cat majoritatea actorilor de

pe piaţa îmbutelierii au invocat problematica accesului direct la resursă ca fiind principalul

obstacol în faţa dezvoltării eficiente şi durabile a industriei apelor minerale naturale din

România. Principalul argument invocat de către actorii de pe această piaţă cu privire la

neparticiparea acestora la licitaţiile organizate de ANRM îl reprezintă nivelul semnificativ al

75

riscurilor/costurilor pe care ar trebui sa şi le asume întreprinderile până la momentul exploatării

propriu-zise şi, implicit, al valorificării în scop comercial a resurselor de apă minerală naturală

din perimetrele respective. În acest context, investiţiile societăţilor din domeniu s-au axat pe

eficientizarea atât a activităţilor de exploatare la perimetrele deja existente cât şi a capacităţilor

de îmbuteliere aferente acestora.

Pe de altă parte, datorită emiterii licenţei de exploatare prin Hotărâre de Guvern care durează

câţiva ani, există o lipsă de predictibilitate şi siguranţă în derularea activităţii de îmbuteliere a

apei minerale deoarece avizul de exploatare trebuie obtinut anual. Complexitatea procedurilor

administrative de acordare a licenţelor de exploatare şi perioada foarte mare de timp (de ordinul

anilor) pentru aprobarea acestor licenţe reprezintă o problemă majoră care provoacă piedici în

activitatea de valorificare normală a resurselor de ape minerale naturale.

Cu privire la diferenţierile existente între apa minerală naturală/apa de izvor/apa de masă,

elementul care trebuie menţionat este informarea publicului larg cu privire la diferenţele

substanţiale între tipologiile de apă îmbuteliată. Acest fapt se impune cu atât mai mult cu cât

costurile de exploatare sunt foarte diferite. Astfel, redevenţa platită către ANRM pentru apele

minerale naturale este mult mai mare decat cea platită către ANAR pentru celelalte două tipuri

de apă, cuantumul redevenţei regăsindu-se în mod evident şi în preţul plătit de consumatorul

final.




mod evident, unul diferenţiat. Acest lucru, coroborat cu puterea scazută de cumparare din

România şi cu absenţa unei reglementări unitare în ceea ce priveşte aceste categorii de ape ar

putea conduce la afectarea industriei apelor minerale naturale din ţara noastră.

RECOMANDĂRI

În ceea ce priveşte arhitectura sectorului exploatării apelor minerale naturale din

România

Aşa cum a fost tratat pe larg în cuprinsul prezentului Raport, sectorul exploatării apelor

minerale naturale din România se caracterizează printr-o dualitate atipică unei pieţe

concurenţiale, pornind de la specificitatea principalului actor din piaţă, respectiv SNAM.

Concret, cea mai importantă parte a sectorului, corespunzatoare poziţiei de piaţă a SNAM, este

reglementată (preţul practicat de SNAM este inclus în categoria preţurilor reglementate prin

OUG nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate), în timp ce restul pieţei,

pe care activează operatorii privaţi, funcţionează după caracteristicile unei pieţe concurenţiale.

Modelul de piaţă în care se încadrează relaţia SNAM - îmbuteliator partener ar putea fi cel al

unui monopol natural bilateral, în care SNAM are calitatea de unic furnizor al produsului

respectiv (apa minerală naturală), iar întreprinderea îmbuteliatoare are calitatea de unic client.

Pentru ca o astfel de relaţie extrem de puţin întâlnită să poată fi totuşi funcţională, din

perspectiva unei negocieri reale între cele două parţi, este vital ca principala coordonată a

acestei înţelegeri contractuale – preţul – să poată fi în mod real negociată. Ori, în prezent,

76

ţinând cont de faptul că acest preţ este unul reglementat, acest element fundamental nu poate fi

în niciun fel supus vreunui proces de negociere, contractele încheiate între SNAM şi

îmbuteliatorii parteneri având ca elemente de negociere doar cantităţi, lucrări propriu-zis

efectuate sau termene de plată. Mai mult, din datele transmise de operatorii din piaţă a rezultat

faptul că există diferenţieri reale între costurile pe care le are un operator în ceea ce priveşte

exploatarea diferitelor perimetre. Prin urmare, practicarea de catre SNAM a unui pret unic

reglementat pentru toate perimetrele de exploatare nu poate lua în calcul toate aspectele de

costuri/cheltuieli specifice fiecărui perimetru, ceea ce ar putea conduce la o anumită inechitate

în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor contractuale concrete dintre SNAM şi fiecare

îmbuteliator partener în parte.

Pe cale de consecinţă, având în vedere cele menţionate anterior, considerăm oportună luarea în

considerare de către autorităţile statului a dereglementării parţiale a sectorului

exploatării apelor minerale din România, în ceea ce priveşte formarea preţurilor

practicate de întreprinderea de stat SNAM. În urma unei astfel de măsuri activitatea

operatorului de stat SNAM ar intra pe principii de piaţă, concurenţiale, în ceea ce priveşte

principala coordonată a activităţii economice a unei întreprinderi – formarea preţului

produsului/serviciului cu care aceasta intră pe piaţă. Ţinând cont totuşi de puterea reală de piaţă

a acestei întreprinderi, eventuala dereglementare a formării preţului acesteia ar trebui să fie

rodul unei proceduri extrem de bine fundamentate şi de transparente, care să individualizeze un

anumit nivel maximal al preţului practicat de SNAM, până la care să fie posibilă o negociere cu

fiecare îmbuteliator în parte şi care să evite potenţialele derapaje anticoncurenţiale care ar putea

apărea ca urmare a implementării unei astfel de măsuri.

Tot din perspectiva asigurării unui mediu concurenţial pe piaţa exploatării resurselor de apă

minerală naturală din România, considerăm oportună (la momentul procesului de relicenţiere

din 2019) realizarea unei analize aprofundate de către ANRM cu privire la fiecare

licenţă/perimetru de exploatare în parte, în vederea deschiderii pieţei şi a asigurării unei

exploatări cât mai cuprinzătoare a acestei resurse. În acest sens, în cazul în care anumiţi

operatori nu intenţionează în mod real demararea activităţilor propriu-zise de exploatare pentru

acele perimetre în care deţin licenţa, dar nu desfăşoară în mod concret activitatea specifică,

autoritatea ar putea, în urma analizei efectuate, să nu relicenţieze operatorul respectiv,

organizând proceduri de licitaţie pentru perimetrele respective.

În ceea ce priveşte problematica procedurilor şi licitaţiilor organizate de ANRM

Un alt aspect rezultat în urma analizei efectuate în cadrul investigaţiei sectoriale a fost cel al

anumitor dificultăţi/bariere procedurale apărute în ceea ce priveşte problematica procedurilor şi

licitaţiilor organizate de ANRM. O primă problemă evidenţiată este cea a duratei licenţei de

exploatare - potrivit legislaţiei actuale a minelor, licenţa de exploatare se acordă pentru

maximum 20 de ani, cu drept de prelungire, nelimitat, pe perioade succesive de câte 5 ani. Prin

urmare, aceasta prevedere legislativă statuează de facto o blocare a accesului pe piaţă, în ceea

ce priveşte acordarea licenţelor de exploatare.

În acest sens, considerăm oportună limitarea licenţei de exploatare (în marja de 40-50 ani

întalnită în majoritatea ţărilor europene), fapt ce va avea un potenţial pozitiv, din

perspectiva abordării concurenţiale a sectorului exploatării resurselor de ape minerale naturale

77

din România. Deşi la prima vedere, ca urmare a duratei mai mari a licenţei, ar putea părea o

înăsprire a condiţiilor de acces pe această piaţă, totuşi, limitarea acesteia, chiar şi la un nivel

mai ridicat decât cel din prezent, reprezintă o situaţie mai favorabilă decât cea existentă,

întrucât legislaţia actuală nu are prevăzută nicio limitare efectivă a duratei licenţei de

exploatare.

În ceea ce priveşte parcursul procedural al obţinerii unei licenţe de exploatare trebuie menţionat

ca acesta este, în prezent, unul extrem de îndelungat, datorat, în principal, obligativităţii

emiterii licenţei de exploatare prin Hotărâre de Guvern (care durează câţiva ani). Prin urmare,

considerăm oportună modificarea prevederilor legislative în acest sens, respectiv al acordării

licenţei de exploatare a apelor minerale naturale (sub forma contractului de concesiune)

direct de către ANRM şi, implicit, intrarea în vigoare a acesteia de la acel moment.

Cu referire la licitaţiile organizate de ANRM pentru dobândirea licenţei de explorare pentru

anumite perimetre, în urma analizei efectuate a reieşit că nu există nicio manifestare

concurenţială între actorii de pe piaţă, aceştia neparticipând la aceste licitaţii. Acest aspect ar

putea fi cu atât mai surprinzător cu cât majoritatea actorilor de pe piaţa îmbutelierii au invocat

problematica accesului direct la resursă ca fiind principalul obstacol în faţa dezvoltării eficiente

şi durabile a industriei apelor minerale naturale din România.

În acest sens, considerăm oportună simplificarea, de către ANRM, pe cât posibil, a traseului

procedural (modificarea unor termene, detalierea unor documente solicitate, elaborarea unui

ghid care să cuprindă informaţiile relevante etc.) necesar a fi parcurs de către întreprinderi

pentru participarea la aceste licitaţii, care în mod real reprezintă singurul moment în care s-

ar putea asigura manifestarea concurenţei pe piaţa exploatării resurselor de apă minerală

naturală din România.

Alte aspecte invocate de actorii din piaţă – apa minerală naturală/ apa de izvor/ apa de

masă

Una dintre problematicile invocate de majoritatea actorilor de pe piaţa exploatării şi/sau

îmbutelierii apelor minerale naturale este cea a diferenţierilor existente între apa minerală

naturală/ apa de izvor/ apa de masă, precum şi de absenţa unei reglementări unitare în ceea ce

priveşte aceste categorii de ape.




mod evident, unul diferenţiat. Acest lucru, coroborat cu puterea scazută de cumpărare din

România şi cu absenţa unei reglementări unitare în ceea ce priveşte aceste categorii de ape

conduce la afectarea industriei apelor minerale naturale din ţara noastră.

Avand în vedere aceste aspecte, considerăm oportună demararea, de către autorităţile

statului cu competenţe în domeniu, a unui program/proiect de informare a publicului larg

cu privire la diferenţierile substanţiale între tipologiile de apă îmbuteliată şi cu privire la

beneficiile acestora pentru consumatori.

raport românia, 177/29.02...euro/1000 l +tva. 1 adresa apemin nr.12/23.10.2015, înregistrată la...

Documents