MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

FACULTATEA DREPT

CATEDRA DREPT PUBLIC

Disciplina EXPERTOLOGIA JUDICIARĂ

Referat “Expertiza Auto-tehnică”

.

Chișinău -2013

Sumar:

Referatul conţine descrierea tipurilor de expertize, diferenţa dintre expertiza autotehnică şi expertiza criminalistică a accidentelor rutiere, cît şi exemple ale producerii accidentelor rutiere.

INTRODUCERE1. EXPERTIZA AUTO-TEHNICA1.1. Metodologia întocmirii expertizei autotehnice.1.2. Stabilirea obiectului expertizei autotehnice

2. EXPERTIZA ACCIDENTELOR RUTIERE.2.1. Elemente de dinamica a accidentelor (dinamica producerii accidentelor)

BAZELE TEORETICE ALE EXPERTIZEI JUDICIARE2.2. Cauzele accidentelor de circulaţie

3. EXPERTIZA MEDICO - LEGALĂ

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: 1. Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor de Interne al Republicii Moldova

www.mai.mdSite-ul de proiectewww. facultate.regielive.ro

2. Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico ştiinţifice şi medico-legale Nr.377-XVI din 29.12.05 în vigoare 10.02.06.

2

3. Hotărîrea guvernului RM cu privire la Institutul Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică de pe lîngă Ministerul Justiţiei, regulamentul, aprobat prin Hotărîrea guvernului RM Nr. 512 din 21.06.2001, Monitorul Oficial Nr. 68-71/542 din 29.06.2001.

4. Golubenco G. H. „Criminalistica”, 08.12.2008.

INTRODUCERE Expertiza tehnică auto fără a se confunda cu expertiza criminalistică a accidentelor de circulaţie,este menită să pună, cu înalt simţ de răspundere, la dispoziţia organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, date apte să elucideze tot ce vizează construcţia, exploatarea, întreţinerea şi reparaţia autovehiculelor, dând de asemenea răspunsuri calificate la probleme fundamentale de circulaţie rutieră şi tehnică auto. Dacă expertului criminalist i se cere să stabilească dinamica accidentului după urmele create în câmpul infracţional, să determine direcţia de deplasare a autovehiculelor după urmele lăsate pe segmentul de drum, să aprecieze care a fost locul impactului, să indice momentul în care a apărut starea de pericol, să stabilească spaţiul parcurs de victimă în câmpul vizual al şoferului, spaţiul parcurs de autovehicul din momentul apariţiei stării de pericol până în cel al impactului, poziţia autovehiculului saua victimei în momentul impactului, să calculeze viteza după urmele de frânare, de derapare saurăsturnare, să evalueze, să demonstreze posibilităţile de evitare a accidentului şi să stabilească relaţiile de timp în care sau derulat anumite secvenţe ale accidentului şi expertul tehnic auto, este frecvent consultat de organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti cu privire la asemenea aspecte, cerându-i-se în mod preponderent să dea răspuns la problemele de natură tehnică privind construcţia, funcţionarea şi exploatarea autovehiculelor, în măsura în care acestea afectează circulaţia rutieră, explicând circumstanţele de ordin tehnic în care s-au produs faptele.Orice raport de expertiză tehnică auto trebuie să se transforme din momentul elaborării şi într-osursă de informare referitoare la stările de fapt, să dezvăluie cu exactitate să dezvăluie cu fermitate indisciplina din domeniul funcţionării, exploatării, întreţinerii mijloacelor auto pentru că, aşa cum se menţionează în general, orice trecere cu vederea a carenţelor de ordin tehnic, ca şi toleranţa faţă de micile defecţiuni ale maşinii, alături de neglijenţă, neatenţie, exercitarea cu nesocotinţă a unor manevre, uşurinţa, încrederea nelimitată în posibilităţile autovehiculului sau încălcarea prevederilor, inclusiv a celor de ordin tehnic, care reglementează această materie, reprezintă invariabil cauze sau condiţii favorizante ale unor evenimente, cu urmări, adesea, foarte grave. De la apariţia primelor mijloace de transport şi până în prezent fenomenul accidentelor de trafic a cunoscut o continuă evoluţie. Complexitatea accidentelor de trafic a generat şi susţinut dezvoltarea unor ştiinţe şi discipline noi precum şi extinderea şi dezvoltarea celor deja existente.Analiza şi reconstrucţia evenimentelor rutiere presupune o abordare multidisciplinară în careştiinţele fundamentale împreună cu medicina legală se împletesc în efortul comun de a desluşiîmprejurările şi factorii care au contribuit la producerea unui accident de trafic.În toate ţările civilizate se desfăşoară întruniri, dezbateri şi consfătuiri care au drept scopelaborarea şi implementarea unor propuneri „de lege ferenda” în vederea reducerii numărului deaccidente precum şi diminuarea consecinţelor acestora. Creşterea permanentă a parcului de autovehicule, a dus la tratarea evenimentului rutier la nivel mondial ca pe un fenomen epidemiologic. Datele statistice prelucrate pun în evidenţă că la 10 milioane de kilometri parcurşi se produc 10 decese, aproximativ 400 de persoane pe zi, la un deces se produc 30 de vătămări corporale 40 % din victime fiind pietonii. De asemenea, la un miliard de kilometri parcurşi de un călător, căile ferate produc 0,95% din decese, avioanele 6,8% iar autovehiculele 48%. La noi în ţară, accidentele rutiere reprezintă cea de-a şaptea cauză de mortalitate printre celelalte cauze. Fără a insista asupra datelor şi prelucrărilor statistice, doar din aceste minime informaţii, ne putem forma o idee în ceea ce priveşte necesitatea imperioasă de a studia evenimentele rutiere nu

3

doar unilateral ci pluridisciplinar angrenând specialişti din toate domeniile ştiinţei. Astfel au luat naştere o serie de activităţi noi care au ca menire descifrarea unei părţi din modul cum s-a produs evenimentul rutier sau a unor împrejurări care au condus la declanşarea şi consumarea acestuia. Aceste activităţi din care menţionăm expertiza tehnică, expertiza criminalistică, expertiza de evaluare, expertiza medico – legală (şi traumatologică) au condus treptat spre necesitatea dezvoltării unei ştiinţe sub umbrela căreia să poată fi utilizate cunoştinţele din alte domenii cu aplicabilitate specifică cercetării evenimentelor rutiere.Beneficiile unei astfel de ştiinţe pot duce la un management din ce în ce mai performant a evenimentului de trafic. Astfel putem vorbi de o profilaxie a evenimentului de traficrutier sau la o reducerea a consecinţelor acestuia. Cercetarea evenimentelor de trafic are rol dublu. Primul este acela de probaţiune judiciară şi cel de-al doilea este cel profilactic. Cercetarea evenimentelor de trafic furnizează elementele şi datele necesare în activitatea de statistică, cercetare, proiectare adică feed–back– ul necesar tuturor persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi directe sau conexe traficului (constructori de vehicule şiautovehicule, constructori de drumuri, administratori ai drumurilor etc.).Aparent cercetarea unui eveniment de trafic rutier şi lămurirea împrejurărilor în care s-a produsacesta ar avea ca scop şi finalitate stabilirea vinovăţiei celor implicaţi în evenimentul respectiv. Acest concept este total greşit şi anacronic întrucât aşa cum se va vedea în cele ce urmează la producerea unui eveniment rutier concură mai mulţi factori a căror potenţial periculos cumulat duc la desfăşurarea lui.Specialiştii care cercetează un eveniment rutier sunt obligaţi prin natura activităţii să păstrezeechidistanţa şi să se limiteze doar la lămurirea împrejurărilor şi argumentarea pe cale ştiinţifică amodului de producere a unui eveniment rutier.Rolul activ al specialistului care cercetează evenimentul rutier îl determină să scoată în evidenţătoţi factorii cu potenţial periculos care au contribuit direct sau indirect la producerea acelui eveniment pentru ca pe baza acelor informaţii persoanele fizice şi juridice care sunt participanţi în mod direct sau indirect la trafic să ia măsuri pentru ca pe viitor consecinţele evenimentului să fie diminuate.Expertiza evenimentelor de trafic rutier.Expertizarea evenimentelor de trafic rutier în principal comportă două tipuri de expertiză şianume expertiza tehnică şi expertiza criminalistică.

1. Expertiza tehnică autoExpertiza tehnică a evenimentelor de trafic rutier sau cum mai este cunoscută expertiza tehnicăauto. Obiectul expertizei tehnice auto îl formează problemelereferitoare la construcţia, exploatarea, funcţionarea autovehiculelor şi unele obiective legate de modul cum aceste aspecte pot influenţa comportamentul, maneabilitatea şi siguranţa traficului.De exemplu stabilirea prin expertiză dacă sistemul de frânare al unui autovehicul eracorespunzător din punct de vedere tehnic pentru circulaţia pe drumurile publice, dacă era eficient şi eficace conform prevederilor standardelor şi normativelor care reglementează aceste aspecte; dacă sistemul de direcţie sau servodirecţie prezintă defecţiuni şi modul cum acestea ar putea influenţa deplasarea autovehiculului; dacă încărcătura din autovehicul era distribuită corespunzător sau nu depăşea limita maximă admisibilă şi dacă da cum şi cât putea această depăşire să influenţeze direcţia de deplasare etc. Tot pe calea expertizei tehnice auto se poate stabili dacă un autovehicul putea efectua virajul pe un anumit sector de drum, dacă putea urca o rampă cu un anumit grad de înclinare etc.Practic obiectul expertizei tehnice se limitează doar la aspectele pur tehnice. În baza celormenţionate organele de urmărire penală şi instanţa de judecată solicită expertului să se pronunţe cu privire la:- viteza cu care circula autovehiculul anterior frânării, raportată la caracteristicile şi stareadrumului public (drum umed, uscat, cu înveliş asfaltic, pavaj, piatră, acoperit cu gheată, zăpadă, noroi), precum şi la condiţiile meteorologice şi de vizibilitate existente la momentul respectiv;

4

- cum se explică diferenţele de lungime ale urmelor de frânare create de roţile de pe o anumităparte a autovehiculului faţă de cealaltă;- viteza autovehiculului în momentul premergător accidentului şi în momentul impactului;- timpul necesar intrării în funcţiune a frânelor;- timpul de reacţie necesar pentru perceperea pericolului de accident în situaţia dată;- dacă conducătorul auto avea posibilitatea să observe victima de la o anumită distanţă precum şifactorii care i-au limitat vizibilitatea;- distanţa la care se afla autovehiculul când pietonul s-a angajat în traversare;- traiectoria urmată de pieton în traversare;- viteza de deplasare a pietonului;- valoarea pagubelor produse autovehiculului, rezultate în urma producerii accidentului etc.Expertizele tehnice sunt de o utilitate deosebită în aprecierea pagubelor, stabilirii gradului deuzură a autovehiculului, modul cum acesta a afectat producerea evenimentului rutier şi consecinţele acestuia, acestea putând fi efectuate şi în afara cadrului judiciar.Expertiza criminalistică a evenimentelor de trafic rutier, cunoscută şi ca expertiză criminalistică auto şi nu se poate confunda cu expertiza tehnică şi nici nu poate fi substituită de aceasta.

1.1. METODOLOGIA ÎNTOCMIRII EXPERTIZEI TEHNICE AUTOCulegerea datelor primareExpertiza tehnică auto are un rol deosebit de important datorită duratei extrem de reduse în care se produce accidentul de circulaţie, fapt ce înlătură posibilitatea unor depoziţii obiective, precise şi complete ale martorilor oculari.Datorită rolului pe care îl are expertiza tehnică auto pentru determinarea circumstanţelor care au generat şi au condus la producerea unui accident rutier, expertului tehnic trebuie să i se pună la dispoziţie o serie de elemente cu ajutorul cărora să poată analiza, trata şi rezolva într-un cadru unitar multiplele probleme ridicate de evenimentele rutiere. Totodată este necesar să se menţină şi caracterul personal al fiecărui expert tehnic. 1.2. STABILIREA OBIECTULUI EXPERTIZEI AUTO-TEHNICEPe baza reglementărilor legale în vigoare pentru efectuarea expertizei tehnice pe plan civil sau penal‚expertul tehnic are îndatorirea să îndeplinească o serie de activităţi prealabile‚ absolut necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a lucrărilor expertizei.Datorită complexităţii accidentelor de circulaţie care determină o cauză penală, expertiza tehnică auto se poate dispune atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecării cauzei, fiind important ca dispunerea să aibă loc în momentul în care apare necesitatea ei .Calitatea expertizei tehnice auto depinde de o serie de factori, dintre care considerăm că este necesar să se precizeze:▪ obiectul expertizei tehnice ▪ conlucrarea expert – organ judiciar – parţi ▪ documentarea tehnică a expertului▪ materialul documentar folosit▪ culegerea cât mai completă a datelor necesare întocmirii expertizei ▪ prelucrarea datelor culese▪ interpretarea corectă a rezultatelor prelucrării datelor culese▪ redactarea raportului de expertiză tehnică auto cu enunţarea clară a concluziilor După cum s-a arătat, pentru asigurarea unei calităţi corespunzătoare a expertizei tehnice un rol deosebit îl are stabilirea obiectului expertizei tehnice.Obiectul expertizei tehnice dispuse de organele judiciare trebuie precizat printr-un act (ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei de judecată) în care se menţionează obiectivele pe care expertul tehnic este chemat să le soluţioneze.În cazul în care, după studierea documentelor puse la dispoziţie, expertul tehnic consideră că unele obiective sunt insuficient precizate ori nu dau un răspuns satisfăcător cauzei, el este obligat

5

să facă cunoscut în scris organului judiciar reconsiderarea obiectivelor.În acelaşi timp, dacă în timpul efectuării expertizei tehnice se ivesc situaţii care necesită extinderea obiectivelor iniţiale, expertul tehnic trebuie să sesizeze imediat organul judiciar care a dispus expertiza tehnică auto, propunând completarea acestora.În funcţie de natura cauzei, civilă sau penală, fără a da „reţete”, recomandăm câteva obiective specifice.În cadrul cauzelor civile, de regulă se întâlnesc două situaţii distincte:▪ partaj de autovehicule, în care se solicită stabilirea valorii autovehiculului la data despărţirii în fapt, la data efectuării expertizei tehnice sau în ambele cazuri. Considerăm că este greşit a se cere expertului stabilirea valorii comercial, deoarece această valoare este determinată de înţelegerea dintre cumpărător şi vânzător la un moment dat şi nu are la bază un caracter ştiinţific, caracter specific expertizei tehnice▪ stabilirea contravalorii unei daune provocate unui autovehicul în cadrul unui accident de circulaţie sau în orice altă împrejurare care a provocat avarierea autovehiculului.În cadrul cauzelor penale, expertul tehnic este solicitat să soluţioneze o multitudine de obiective specifice fiecărei cauze.De regulă însă, obiectivele impuse spre soluţionarea expertului, pentru stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor accidentului, a determinării posibilităţilor de preîntâmpinare ori de evitare a evenimentului rutier sunt:▪ determinarea vitezei de deplasare în diferite faze ale desfăşurării evenimentului▪ descrierea fazelor desfăşurării evenimentului rutier. În cadrul expertizelor tehnice s-a consacrat desfăşurării evenimentului rutier. În cadrul expertizelor tehnice s-a consacrat termenul „dinamica accidentului”din practică expertizării evenimentelor rutiere s-a constatat că de regulă se expune o reconstituire teoretică pe baza constatărilor experimentului tehnic şi a probelor din dosar fără evidenţierea momentelor reprezentative, a traiectoriilor vehiculelor şi a altor elemente aflate în mişcare sau în staţionare, care au participat direct sau indirect la producerea accidentului: Examinarea auto-tehnică este efectuată în vederea soluţionării problemelor legate de accidentele rutiere din sistemul OM-VEHICUL-MEDIU.

2. EXPERTIZA CRIMINALISTICĂExpertiza criminalistică, indiferent de gen este reglementată prin Codul de Procedură Penală şi este necesar a fi dispusă în majoritatea evenimentelor de trafic rutier întrucât în proporţie mare acestea au drept rezultat producerea unei infracţiuni: vătămare corporală sau ucidere.Sunt foarte rare cazurile în care latura subiectivă a infracţiunii îmbracă o formă de vinovăţie însăindiferent dacă vătămarea sau uciderea s-a produs ca urmare a unei acţiuni cu intenţie sau din culpă, odată ce există infracţiunea se naşte necesitatea dispunerii unei expertize criminalistice care să aducă lămuriri organului judiciar în vederea stabilirii vinovăţiei.Expertiza criminalistică auto, ca şi alte genuri de expertiză criminalistică, se desfăşoară în cadruinstituţionalizat de stat dat fiind aspectul penal al faptei şi poate fi dispusă prin rezoluţie motivată de către organul de cercetare penală sau poate fi cerută de către instanţa de judecată. Organele judiciare se adresează institutelor de specialitate, ca şi în cazul expertizelor medico – legale ori traumatologice, iar conducerea acestora desemnează expertul sau comisia de experţi care vor efectua lucrarea.Dreptul la apărare este garantat, fapt ce a impus liberalizarea profesiei de expert criminalist.Obiectul expertizei criminalistice auto îl constituie stabilirea împrejurărilor în care, a avut locevenimentul rutier, pe baza urmelor create pe şi de autovehicul pe drum, pe victime sau pe alte obiecte aflate în câmpul infracţional.

2.1. ELEMENTE DE DINAMICA ACCIDENTULUI

6

Dinamica producerii accidentului

Dinamica producerii accidentului reprezintă “filmul” evenimentului care se poate reconstitui pe baza urmelor, a mijloacelor materiale de probă constatate în urma cercetării la faţa locului, a depoziţiilor administrate în cauză, a valorilor vitezelor calculate sau apreciate, în urma stabilirii locului impactului / impacturilor precum şi a altor materiale administrate în cauză (ex. furtun de frână deteriorat care poate fi cauza sau consecinţa accidentului, pelicule de vopsea, fragmente de catadioptrii sau lampă de semnalizare, cioburi de sticlă, anvelopă depresurizată care poate fi cauza sau consecinţa accidentului etc.).

Cercetarea retrospective a accidentelor de circulatie: Scopul cercetariiAccidentul de circulaţie reprezinta ciocnirea reciprocă a unor vehicule, cu persoane sau obstacole, devierea de la partea carosabila, răsturnare, etc. Poate fi definit si ca perturbarea desfăşurării mişcării prevăzute de un participant la circulaţie, asociată cu o avarie, sau cu vătămarea corporala a unor persoane.In figura urmatoare se prezintă o schemă a scopului în lămurirea procesului de accident :Scopul lamuririi accidentelor de circulaţieScopul cercetăriiCercetarea matematică/fizică/tehnică făcută după un accident de circulaţie urmăreşte:-reconstituirea mişcării persoanelor şi vehiculelor participante nemijlocit şi mijlocit la accident, de la faza premergătoare accidentului, legată de accident, prin evenimentul cu acţiune violentă, provocator de avarii şi vătămări (accidentul propriu-zis), până la poziţiile finale, cauzate de accident-determinarea cauzelor legate de conducător,de vehicul şi de ambianţă, de la care a pornit o perturbare a mişcării intenţionate şi datorită cărora s-a desfăşurat mişcare. Mişcările vehiculelor. Deoarece în numeroase cazuri practice, traiectoria geometrică este cunoscută, macar în linii mari şi nu este controversată, cercetarea se poate limita la determinarea pură a mişcărilor, ceea ce echivaleaza cu relaţiile timp-drum şi în masura în care este posibil, o corelaţie temporală a participanţilor la accident pentru orice moment al desfăşurării accidentului.Mişcările persoanelor Mişcările persoanelor lovite de un autoturism, fie că este vorba de pietoni, biciclişti sau pasageri ai autoturismului neasiguraţi în centura de siguranţă, cuprinde de la sine înţeles marimile plane ale vehiculului, dar care din cauza apariţiei dimensiunii a treia şi din cauza apariţiei restrânse a unor urme de contact în timpul mişcării spaţiale, devin foarte complicate. Forma geometrică a mişcarilor poate fi reconstituită cu ajutorul urmelor; pentru caracterul complet al tuturor datelor mişcărilor, ar trebui completată dependenţa traiectoriei funcţie de timp sau caracteristica vitezei. Influenţe datorate conducătorului autoPrin aceste influenţe se înţeleg toate operaţiile de comandă ale autovehiculului, prin acţionarea carora, respectiv prin neacţionarea cărora, conducătorul poate în mod evident să exploateze şansele de evitare a accidentului.Lipsa unor reactii oportune, reacţiile întârziate sau lente (incete), poate să aibă cauze patologice, sau să fie provocate chiar constient de conducător însuşi prin alcool, droguri etc.Influenţe datorate autovehiculului Influenţa autovehiculului, care acţionează contrar unei mişcări intenţionate a autovehiculului, sunt provocate în majoritatea lor de nefuncţuionarea sau funcţionarea anormală a principale sisteme sau piese ale autovehiculului, cum ar fi sistemul de frânare, sistemul de direcţie, anvelopele, instalaţia de iluminat etc.Influenţe datorate mediului ambiental Condiţiile meteorologice intempestive (rafale de vânt, porţiuni izolate de polei, gheaţa, ulei pe calea de rulare etc.) influenţează adeseori adeseori într-un mod care nu mai este conex, nemijlocit, o mişcare greu controlabilă a autovehiculului pe traiectorie. Miscarile potenţiale

7

provocatoare de accidente conduc în mod mijlocit la traseele rutiere greu controlabile , cu mijloace de semnalizare rutieră greu vizibile, inrăutăţirea condiţiilor de vizibilitate la lumina zilei sau artificială din considerente de ordin meteorologic.Reconstituirea mişcarilor autovehiculelor şi ale persoanelor, precum şi depistarea influentelor normale şi ale celor perturbatoare, în cadrul cărora au fost cauzate aceste mişcari, presupune mai întâi colectarea şi clasificarea cauzelor contingente, accesibile prin cercetările legate de accident, efectuate in cercetarea poliţiei la locul accidentului sau in cercetarea proprie.

BAZELE TEORETICE ALE EXPERTIZEI JUDICIARE2.2. CAUZELE ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIECirculaţia pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicaţii în viaţa oamenilor. De aceea, se acţionează permanent, prin toate mijloacele, ca aceasta să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă atât pentru viaţa cetăţenilor de la cei mai mici, până la cei mai mari, cât şi pentru integritatea bunurilor materiale. Cu toate condiţiile create pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a traficului, ritmul şi proporţiile în care evoluează circulaţia rutieră, pe de o parte şi comportamentul unor participanţi la trafic, pe de altă parte, determină producerea evenimentelor de circulaţie cu toate consecinţele negative ce decurg din acestea. Accidentul de circulaţie – considerat un adevărat flagel al civilizaţiei moderne, paradox unanim acceptat şi recunoscut al civilizaţiei secolului nostru – se află în plină dezbatere şi studiere implicând abordarea în tot complexul său de elemente tehnico-organizatorice, medicale şi sociale.Se are în vedere faptul că, accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează în prezent printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, urmând după bolile cardio-vasculare şi după cele provocate de tumori ale corpului omenesc.Analizele statistice întăresc concluzia că accidentele nu sunt imprevizibile sau inevitabile, cu toate că apariţia lor este aleatoare. Principalele cauze ale accidentelor de circulaţie datorate conducătorilor auto sunt următoarele :• excesul de viteză• efectuarea greşită a manevrelor de depăşire• nerespectarea normelor privind acordarea priorităţii• consumul de alcool• neverificarea stării tehnice• starea de oboseală a conducătorului auto.Factorii care concură la producerea accidentelor rutiere se pot grupa în două mari categorii :-factori externi.-factori interni.Din categoria factorilor externi fac parte starea tehnică a autovehiculului, starea căii rutiere, condiţiile meteorologice şi de vizibilitate.Dintre sistemele autovehiculului care concură la siguranţa circulaţiei şi necesită o verificare periodică amintim : -sistemul de direcţie,-sistemul de frânare,-sistemul de iluminare,-sistemul de rulare.Eficacitatea unui sistem rutier – ca factor extern care concură la producerea accidentelor rutiere – se poate aprecia în funcţie de următorii parametri :• intensitatea circulaţiei • viteza medie de circulaţie• numărul de evenimente de circulaţie.Intensitatea circulaţiei este un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic şi este neuniformă în timp, modificându-se în anumite ore din zi, zile ale săptămânii şi luni ale anului, ceea ce influenţează negativ desfăşurarea traficului, favorizând producerea accidentelor. Odată cu

8

creşterea intensităţii şi a vitezei de circulaţie apare pericolul accidentării autovehiculelor care circulă pe aceeaşi bandă datorită frânărilor bruşte şi distanţei insuficiente dintre autovehiculele care se succed .Importante circumstanţe care influenţează fiziologia conducerii şi limitele de adaptabilitate ale subiectului la condiţiile activităţii de conducere create de caracteristicile geometrice şi topometrice ale căilor rutiere, cum sunt : declinitatea, lăţimea, curbura, natura şi starea îmbrăcămintei căii, indicatoarele, refugiile, spaţiile verzi, etc.Astfel, reducerea lăţimii benzii de circulaţie produce un efect psihologic asupra conducătorului auto materializat prin micşorarea capacităţii de conducere cu 15-25 % faţă de situaţia când ar circula pe o bandă cu lăţimea de 3,5 metri.Pantele şi rampele precum şi curbele reduc apreciabil vizibilitatea în plan şi în profilul în lung, aceste elemente geometrice ale drumului fiind generatoare de evenimente rutiere mai ales în cazul manevrei de depăşire pe aceste sectoare de drum.Datorită înclinării transversale a şoselelor în curbă, valorile reacţiunilor normale la roţile din dreapta şi la cele din stânga ale autovehiculelor vor diferi între ele, cerinţele de securitate a circulaţiei indicând realizarea unui echilibru dinamic al acestor forţe. Dacă la virajul în curbe, asupra roţilor se exercită forţe de antrenare sau de frânare, limita superioară a reacţiunilor transversale (forţa de ghidare laterală a roţii) se micşorează. De aceea, în cazul real de deplasare a autovehiculelor în curbe, pierderea stabilităţii transversale se produce începând cu roţile motoare, la raze de viraj mai mari sau la unghiuri de înclinare transversală mai mici decât cele determinate prin calcule.Starea căii rutiere influenţează, de asemenea, capacitatea de conducere auto şi-atunci când nu este corespunzătoare – creează pericole pentru siguranţa traficului. La deplasarea autovehiculului pe un drum în stare rea – cu suprafaţa carosabilă deteriorată – valoarea aderenţei la un anumit moment poate să nu fie aceeaşi la toate roţile, ceea ce măreşte probabilitatea apariţiei derapajului. Formarea unor denivelări mari în îmbrăcămintea drumului, nesemnalizate, determină – mai ales în timpul circulaţiei cu viteze mari – producerea unor defecţiuni la sistemele de direcţie sau de rulare ce duc la pierderea controlului volanului şi, implicit, la intrarea în coliziuni cu alte autovehicule sau părăsirea suprafeţei carosabile.Intersecţiile la acelaşi nivel sunt printre cele mai importante elemente care limitează şi adesea întrerup influenţa traficului pe un drum, fiind locuri generatoare de evenimente rutiere. S-a constatat că abundenţa de indicatoare, reclame şi diverse panouri distrag atenţia conducătorului auto şi chiar îl obosesc, aşa cum circulaţia pe aliniamente lungi şi monotone poate provoca uneori adormirea conducătorului auto.

Atât  multidisciplinaritatea cât şi problematica examinărilor transced uneori aspectele pur tehnice auto. Pe lânga acestea, expertiza criminalistică poate viza şi aspecte traseologice (urme), fizico-chimice (în cazul prelevărilor de substanţe organice şi anorganice), la care se adaugă coroborarea cu aspectele medico-legale. La efectuarea expertizelor, se utilizează metode şi programe specifice pentru stabilirea dinamicii accidentelor şi reconstituirea evenimentului.Examinarea auto-tehnică a circumstanţelor accidentului rutier (AR) soluţionează următoarele întrebări:- determinarea vitezei după mărimea urmei de frînare sau după rezultatele tamponării;- determinarea vitezei maxime în condiţiile răsturnării sau derapării şi distanţa de vizibilitate a părţii carosabile;- corespunderea vitezei alese de şofer cerinţelor Regulamentul circulaţiei rutiere (RCR);- determinarea distanţei de frînare şi oprire;- determinarea distanţei depărtării unităţii de transport (UT), de la locul tamponării în momentul, cînd şoferul a fost în stare să depisteze apariţia obstacolului pentru mişcare, altor distanţe necesare pentru cercetarea cazului; - determinarea timpului de mişcare a participanţilor la trafic pe distanţa indicată;- aprecierea momentului apariţiei obstacolului pentru mişcare, pe care şoferul este în stare să-l

9

depisteze;- aprecierea posibilităţii tehnice a şoferului de a evita (preîntîmpina) tamponarea în situaţia rutieră creată;- determinarea situaţiei reciproce a unităţilor de transport şi a participanţilor la trafic, cînd şoferul dispunea de posibilitatea tehnică de a evita accidentul rutier;- determinarea legăturii cauzale între acţiunile şoferului şi accident;- aprecierea cum trebuia să acţioneze şoferul în situaţia rutieră creată pentru a asigura securitatea la trafic;- ce acţiuni ale şoferului din momentul cînd era în stare să depisteze apariţia pericolului (obstacolului) pentru mişcare, ar duce la evitarea accidentului rutier, cerinţele căror puncte al RCR sunt reglementate;- aprecierea corespunderii (ne corespunderii) acţiunilor şoferului cerinţelor RCR în circumstanţele numite în ordonanţă;- determinarea direcţiei şi momentului forţelor unităţilor de transport tamponate, mărimea lor etc.Examinarea auto-tehnică a stării tehnice a unităţilor de transport, şi piesele acestora soluţionează următoarele probleme:- determinarea cauzelor şi timpului apariţiei defectului sistemului de frînare, mecanismului de ghidare, transmisiei, parţii rulante, lacătelor portierelor şi altor detalii, care au legătură cu accidentul rutier;- determinarea posibilităţii depistării de către şofer şi serviciilor tehnice a defectului tehnic, în timpul exploatării, care a dus la săvîrşirea accidentului rutier;- determinarea circumstanţelor legate de starea tehnică a unităţii de transport, care au favorizat sau au putut să favorizeze producerea accidentului rutier;- determinarea posibilităţii tehnice a şoferului pentru evitarea accidentului rutier, în depistarea a defectului tehnic şi anume care acţiuni trebuie efectuate;- determinarea legăturii cauzale între depistarea defectului tehnic a unităţii de transport şi accidentul rutier;- determinarea corespunderii a stării tehnice a unităţii de transport, a agregatelor şi detaliilor normelor tehnice şi cerinţelor securităţii circulaţiei rutiere.Examinarea traseologică de transport soluţionează următoarele întrebări:- determinarea direcţiei de mişcare a unităţii de transport şi poziţia lor în timpul tamponării, relativ hotarelor părţii carosabile, conform urmelor de pe carosabil;- determinarea unghiului între axele longitudinale a unităţii de transport, după urmele contactului reciproc la tamponare;- determinarea caracterului mişcării unităţii de transport după urmele depistate la locul accidentului rutier;- determinarea locului tamponării după urmele de la locul accidentului, amplasarea pieselor şi particulelor, desprinse de la unitatea de transport, urme de lichid de (ulei, antigel);- determinarea direcţiei acţiunii, impulsului forţei, apărut în momentul tamponării unităţii de transport;- determinarea poziţiei unităţii de transport după urmele de pe carosabil, de pe alte unităţi de transport şi de pe obiectele din mediul înconjurător;- de determinat dacă unitatea de transport staţiona sau mergea în timpul contactului cu altă unitate de transport.Examinarea auto-merceologică soluţionează următoarele întrebări: - constatarea stării tehnice a unităţilor de transport; - stabilirea valorii (de piaţă, restantă, de importare, iniţială şi altele.) a unităţilor de transport şi a părţilor lor în dependenţă de starea lor tehnică, termenul de exploatare, aspectul comercial şi situaţia de piaţă în valuta naţională şi internaţională la data evaluării şi data producerii de către uzina producătoare;- stabilirea procentului de uzură fizică şi uzură morală a unităţii de transport; - stabilirea valorii privind pierderea aspectului comercial a unităţii de transport în dependenţă de

10

parcurs, defectele de păstrare şi exploatare, lucrărilor de restabilire, numărul de posesori, datele staţiilor de reparaţie şi situaţia de piaţă;- stabilirea valorii de restabilire a unităţilor de transport în valuta naţională şi internaţională în dependenţă de data evaluării;- stabilirea valorii pagubei materiale cauzate posesorului unităţii de transport în rezultatul deteriorării ultimului în urma accidentului rutier;- stabilirea valorii lucrărilor de reparaţie;- stabilirea valorii materialelor, necesare pentru reparaţie; - stabilirea fundamentării tehnice sau justificării concluziilor, corespunderea valorilor alese cu valorile reale în vigoare la momentul evaluării, în expertizele efectuate anterior (acte de evaluare);- stabilirea corespunderii lucrărilor de reparaţie a unităţii de transport efectuate de facto, cu lucrările de schimb a detaliilor şi valoarea lor, volumul de lucru, materiale necesare, piesele de schimb şi valoarea lor conform documentelor (conturilor şi altele.), de asemenea surplusul sumelor reţinute sau ne finisarea lucrărilor, schimbul detaliilor.Printre problemele pe care expertul criminalist le poate elucida în cadrul expertizei criminalistice auto, enumerăm:Obiectivele expertizei criminalistice auto:1. Determinarea dinamicii accidentului după urmele create în câmpul infracţional, ce presupune o prezentare a derulării evenimentului rutier, aşa cum rezultă din interpretarea tuturor probelor administrate în cauză;2. Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului după urmele de frânare, derapare, răsturnare respectiv după amplitudinea deformaţiilor sau distanţa de proiectare a pietonului sau a altor repere şi obiecte; astfel, în funcţie de derularea evenimentului rutier şi consumurile energetice care se regăsesc se face o determinare analitică a valorii vitezei de deplasare în momentele premergătoare declanşării strii de pericol sau în cel al impactului;3. Direcţia sau direcţiile de deplasare ale autovehiculelor după urmele lăsate pe segmentul de drum respectiv; având în vedere aspectul şi poziţia urmelor, interpretate pe baza imaginilor foto şi a schitei locului faptei, se pot stabili atât direcţiile cât şi traiectoriile urmate de vehicule atât înainte cât şi după impact;4. Stabilirea locului impactului; locul impactului este materializat de o serie de urme, dintre care enumerăm, particule de pământ, pelicule de vopsea, cioburi de sticlă, fragmente de plastic, urme de ulei sau lichid de răcire, modificări bruşte ale traiectoriilor urmelor de frânare, diverse obiecte pe care victima le transporta sau obiecte vestimentare ale sale; toate acestea oferă indicii importante cu privire la poziţia locului în care traiectoriile celor două vehicule respectiv vehicul-pieton s-au intersectat;5. Stabilirea poziţiei autovehiculului (autovehiculelor) sau a victimei în momentul impactului; analizarea formei şi dispunerii avariilor pe autovehicul (autovehicule) cât şi a vătămărilor corporale suferite de victimă, reţinute în actele de constatare medico-legală, permit stabilirea poziţiilor reciproce dintre autovehicule respectiv dintre autovehicul şi pieton în momentul impactului;6. Stabilirea momentului apariţiei stării de pericol; acţiunea sau inacţiunea unui participant la traficul rutier, efectuată cu încălcarea unor norme legale, conduc la generarea unei stări de pericol pentru ceilalti participanţi, care sunt nevoiţi să iniţieze manevrele de evitare; momentul generării stării de pericol este dependent de o multitudine de factori dintre care enumerăm, caracteristicile sectorului de drum, condiţiile meteo-rutiere şi de trafic, vârsta pietonului etc.7. Stabilirea spaţiului parcurs de victimă respectiv autovehicul din momentul aparitiei stării de pericol până în cel al coliziunii; după stabilirea locului impactului şi a momentului generării stării de pericol, coroborate cu valorile vitezelor de deplasare, se poate determina analitic spaţiul parcurs de pieton respectiv autovehicul între aceste două momente;

11

8. Stabilirea relaţiilor de timp în care s-au derulat anumite secvenţe ale accidentului;presupune calculul timpului funcţie de spaţiile parcurse de autovehicule respectiv pietoni şi a vitezelor de deplasare ale acestora;9. Stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului; aceasta analiza reprezintă elementul principal, pe baza căruia, alături de celelalte mijloace de probă, organul judiciar stabileşte vinovăţia; prezintă două etape, prima este analiza posibilităţilor de evitare, care se încadrează între momentul declanşării starii de pericol şi cel al impactului, respectiv a doua, cea a posibilităţilor de prevenire a accidentului, care cuprinde analiza evenimentului în funcţie de obligaţiile legale pe care le avea conducătorul auto respectiv pietonul, anterior declanşării stării de pericol;10. Examinarea pneurilor şi jantelor deteriorate; presupune o analiză a avariilor pe care acestea le prezintă coroborată cu evaluarea traseologică a urmelor constatate atât pe suprafaţa anvelopei, respectiv a jantei, cât şi la locul faptei, pentru a se stabilii cauza depresurizării pneului şi implicit a momentului în care a avut loc acest proces, în raport cu cel al impactului ( analiza raportului cauză-efect);11. Examinarea criminalistică a diferitelor repere din sistemele de siguranţă ale autovehiculului găsite rupte sau deformate; aceasta analiză are ca scop determinarea relaţiei cauzale între avarierea reperului respectiv şi producerea evenimentului rutier, respectiv a faptului dacă aceasta reprezintă cauza sau efectul accidentului;12. Identificarea generică sau individuală a obiectului creator al urmelor de pneuri sau a genului de autovehicul în cazul evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei; tipul de autovehicul care a lăsat urmele relevate la locul faptei poate fi stabilit prin anumite elemente caracteristice anvelopelor cu care acesta este echipat : amprenta benzii de rulare a pneului şi lăţimea urmei pot furniza informaţii privind tipul şi marca anvelopelor, prezenţa unor defecte sau uzuri ale profilurilor sub formă de rupturi, tăieturi, pierderi de substanţă permit stabilirea caracteristicilor individuale, iar determinarea ecartamentului autovehiculului (distanţa dintre roţile aceleiaşi punţi) poate indica genul şi tipul de autovehicul care le-a lăsat;13. Identificarea individuală a autovehiculului în cazul evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei prin examinarea comparativă a peliculelor de vopsea, reconstituirea întregului din părţi şi examinarea structurală comparată a fragmentelor şi cioburilor găsite la locul faptei.Natura şi numărul problemelor sunt determinate de specificul fiecărui accident concret în parte.De asemenea, în timpul examinărilor întreprinse de expert, obiectul expertizei poate fi modificat în raport cu constatările pe care acesta le face şi pe care trebuie să le comunice organului judiciar care a solicitat expertiza.Datele expertizei criminalistice sunt semnificative ca importanţă în situaţia în care autorulpărăseşte locul accidentului – aceste date vor conduce la identificarea tipului de vehicul implicat în accident şi la identificarea autorului ce a părăsit locul faptei sau în cazul în care persoana care conducea autovehiculul, pentru a ocoli răspunderea penală declară că altcineva a condus respectivul autovehicul.

Fig. 1

12

a.

b.

Fig.2

Viteza autovehiculului / autovehiculelor

13

Stabilirea vitezei de deplasare a vehiculelor în momentul premergător accidentului, în momentul impactului sau la ieşirea din impact au un caracter exclusiv tehnic şi prin calculul acestor valori se pun bazele analizei evitabilităţii evenimentului rutier.Unele autovehicule care transportă încărcături importante de mărfuri sau persoane, au în dotare un înregistrator care pe o diagramă din hârtie autocopiativă imprimă parametrii cu care a circulat autovehiculul respectiv, cum sunt: turaţia motorului, treapta de viteză şi viteza propriu-zisă, toate în corelaţie cu durata lor pe parcursul a 24 de ore. Acest tip de diagramă mai este întâlnită sub denumirea de diagramă tahometrică. Chiar dacă imprimarea este de slabă calitate sau nu este vizibilă, este bine ca această diagramă să fie studiată la microscop. Hârtia autocopiativă conţine microsfere umplute cu cerneală depuse într-un strat foarte subţire, care se sparg la o presiune foarte mică şi formează conturul dat de traseul pe care a oscilat acul, în situaţia în care acesta a fost ridicat în scopul ascunderii valorii vitezei. Prezentăm în fig. 1 exemplificarea acestor aspecte soluţionate în unele cazuri cu care ne-am confruntat.

Fig. 1 a. Diagramă tahometrică slab imprimată, b. imaginea la microscop a acesteia În momentul impactului, dacă acesta este frontal şi suficient de puternic, acul vitezometrului rămâne blocat, constituind un reper cu un grad de certitudine foarte mare în calculul vitezei din momentul premergător accidentului (fig. 2).

Fig. 2 Acul vitezometrului blocat în urma unui impact frontal. Imagine preluată de către organele de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului

Fig. 3

În cazul în care la faţa locului s-au constatat urme de pneuri datorate frânării violente sau derapării, pentru autovehiculul creator de urme calculul vitezei se face cu ajutorul formulelor din literatura de specialitate:

26*g *fred *Spata = 1,8*t3*g*fmax +Ke

unde: t3 = s – durata în care frânarea ajunge la valoare constantă, raportată la coeficientul de eficienţă al frânării Ke;

g = 9,81 m/s2;

fmax = – coeficientul maxim de aderenţă al pneurilor la carosabil; fred = – coeficientul redus de aderenţă al pneurilor la carosabil; Spat = – lungimea urmelor de frânare;

14

Ke = – coeficientul eficacităţii frânării.

Fig. 3. Aspectul unei urme de frânare – incipienţa estemai estompată pentru ca pe parcurs, spre final să devinădin ce în ce mai accentuată

Lungimea urmelor de frânare care trebuiesc luate în calcul este cea măsurată de la punctul de incipienţă şi până la roţile din spate. Acest mod de măsurare are următoarea explicaţie: în mod normal dacă sistemul de frânare este corespunzător din punct de vedere tehnic (fapt constatat în buletinul de inspecţie tehnică post accident a sistemului de frânare), autovehiculul, un autoturism de exemplu, va frâna cu toate cele patru roţi fapt ce face ca urma roţii din spate să se suprapunăpeste cea din faţă (fig. 4). Practic din lungimea totală a urmei de frânare trebuie scăzut ampatamentul pentru a afla Spat , spaţiul efectiv de frânare.

Fig.4

15

Fig.5

Dacă sistemul de frânare nu s-a putut verifica fiind distrus în accident, se va considera a priori corespunzător. În situaţia în care autovehiculul a fost mutat de la locul accidentului înainte de a fi efectuate măsurătorile, din lungimea totală a urmei de frânare se va scădea ampatamentul.

Fig. 4. Suprapunerea urmelor de pneuri datorate frânării

În cazul derapărilor ecuaţia devine:

V26*g *0,8*f*Smaxdera = 1

Fig. 5. Aspectul unei urme de derapare

Coeficientuleficacităţii frânării Ke reprezintă raportul dintre urma practică de frânare şi cea teoretică, de aceea în cazul derapării Ke = 1. Acest parametru depinde de tipul instalaţiei de frânare (pneumatică sau hidraulică, cu repartitor sau fără repartitor), încărcătura autovehiculului şi viteza la care s-a produs frânarea.În unele situaţii, vitezele nu se pot calcula şi atunci, prin considerarea altor criterii cum ar fi amplitudinea deformaţiilor, distanţa de aruncare a cioburilor, distanţa de proiectare a victimei, pe baza unor elemente de comparaţie din cazuri similare (crash test), viteza vehiculului va fi apreciată şi considerată ca probabilă. Există şi situaţii în care chiar dacă acest parametru nu s-a putut stabili, previzibilitatea unui eveniment rutier poate fi discutată pornind de la premisele unei deplasări regulamentare.

Stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului

Stabilirea evitabilităţii accidentului în expertiza criminalistică auto este o chestiune extrem de importantă deoarece analiza situaţiei trebuie făcută prin prisma obligaţiilor legale pe care le aveau de îndeplinit fiecare din participanţii la trafic, fapt ce în mod eronat poate conduce la paradoxul prin care judecătorul este înlocuit de expert.

16

Cel mai important element în analiza evitabilităţii îl constituie stabilirea momentului în care a apărut starea de pericol şi tipul de pericol (potenţial sau iminent).Starea de pericol potenţial impune participanţilor la trafic mărirea atenţiei şi reducerea vitezei sub limita legală maximă admisă în funcţie de conjunctura traficului, starea carosabilului, condiţiile atmosferice, obstacole fixe sau mobile etc.De exemplu o astfel de stare este concretizată printr-un carosabil acoperit cu polei deoarece oricând poate surveni deraparea dacă se depăşeşte o anumită valoare a vitezei care nu poate fi apriori precizată.Starea de pericol iminent este datorată unei stări emoţionale de percepţie –reacţie care declanşează o serie de acţiuni şi manevre ce în mod normal nu ar fi fost efectuate.

Cele precizate mai sus se reflectă în concluzia raportului de expertiză prin formulările distincte ale posibilităţilor de prevenire şi a celor de evitare a producerii accidentului.Posibilităţile de prevenire ale producerii unui accident reprezintă totalitatea manevrelor şi a măsurilor pe care un participant la trafic este obligat să le efectueze din momentul în care pentru el s-a declanşat o stare de pericol potenţial.Posibilităţile de evitare ale producerii unui accident reprezintă totalitatea măsurilor şi manevrelor pe care un participant la trafic este obligat să le efectueze din momentul în care pentru el s-a declanşat o stare de pericol iminent.Altfel spus măsurile de prevenire ale unui accident sunt acele manevre pe care conducător auto este obligat să le efectueze sau care le poate adopta potrivit legii până la declanşarea unui pericol iminent. Evitarea unui accident constă în totalitatea manevrelor pe care un conducător auto le poate efectua sau este obligat să le adopte din momentul declanşării unui pericol iminent.

Fig.6

Pentru a ilustra vom folosi un exemplu ipotetic prin care un pieton adult s-a angajat prin loc neamenajat în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta potrivit direcţiei de deplasare a autovehiculului. Pentru conducătorul auto s-a declanşat o stare de pericol potenţial deoarece pietonul se poate opri pe axul imaginar al drumului lăsând autovehiculul să treacă după care să-şi continue traversarea. Starea de pericol este în acest caz una potenţială întrucât pietonul poate să nu se oprească sau după ce s-a oprit pe axul drumului pentru un moment scurt, să-şi reia traversarea. În momentul în care pietonul respectiv pătrunde în culoarul de deplasare al autovehiculului pe o traiectorie care o intersectează pe cea a maşinii, pentru conducătorul auto se declanşează o stare de pericol iminent. Dacă este vorba despre un copil atunci nu mai există o stare de pericol potenţial, pericolul potenţial devine iminent datorită imprevizibilităţii şi imposibilităţii unui copil de a anticipa amploarea consecinţelor acţiunilor sale.

17

Manevrele pe care le poate efectua şoferul pentru a evita accidentul sunt frânarea energică sau ocolirea. În funcţie de viteza autovehiculului din momentul premergător accidentului, se pot stabili posibilităţile tehnice de evitare. Ocolirea fiind o manevră generatoare de noi pericole şi care necesită o prezenţă de spirit şi o capacitate de reacţie sporită a conducătorului auto care se obţine prin practică îndelungată, nu poate fi considerată o manevră oportună decât în situaţii rare.

Stabilirea locului impactuluiUn loc aparte în factum probantum îl constituie stabilirea locului impactului.În cele mai multe cazuri declaraţiile celor implicaţi intr-un accident sunt contradictorii, fiecare prezentând o variantă favorabilă lui. În alte cazuri, pur şi simplu nu există martori sau supravieţuitori. În astfel de situaţii, pe baza urmelor constatate şi ridicate de la faţa locului, având în vedere vitezele iniţiale calculate sau apreciate se poate reconstitui fiecare secvenţă a evenimentului rutier, care puse cap la cap vor da contur dinamicii accidentului.La locul impactului de obicei rămân primele cioburi de material plastic ce alcătuiesc lămpile de semnalizare, cioburi de parbriz, oglindă retrovizoare, urme de pământ desprins de sub aripi, pelicule de vopsea etc. , obiecte uşoare care le-a avut victima de exemplu la un impact frontal papucul de tip şlap care se detaşează cu uşurinţă din piciorul victimei (fig. 6 ), un pachet de biscuiţi etc.

Fig.7

Fig. 6 Locul impactului pus în evidenţă de

18

prezenţa papucului tip şlap in cazul unuiimpact frontal cu victima

Cioburile de far nu pot marca locul impactului deoarece la impact acestea intră în oglinda farului care este sub formă de cupă şi pe parcursul frânării când viteza autovehiculului devine mai mică decât viteza de inerţie a cioburilor acestea vor fi expulzate în afară.Stabilirea locului impactului este de foarte mare importanţă, dinamica accidentului şi evitabilitatea gravitând în jurul acestui parametru.Pentru a răspunde acestui scop este necesar studiul întregului ansamblu de urme constatate cu ocazia cercetării la faţa locului.Iată un exemplu de accident rutier în care au fost implicate trei autovehicule: un autoturism marca A, un autoturism marca D şi un autocamion marca M. În urma cercetărilor efectuate de către organele de poliţie rezulta că autoturismul marca A a pătruns pe contrasens datorită unei manevre imprudente în urma căreia a derapat pe carosabilul umed. Probatoriul testimonial releva că autocamionul marca M rula în paralel cu autoturismul marca D, drumul fiind reabilitat cu o lăţime corespunzătoare a două benzi pe sens.Din depoziţiile conducătorului autoturismului marca A, reieşea că autoturismul marca D s-a angajat într-o depăşire periculoasă, pătrunzând pe sensul lui de deplasare. Această manevră l-a determinat să frâneze brusc, ceea ce a avut ca rezultat deraparea. Susţinerile conducătorului auto erau în contradicţie cu declaraţiile conducătorului de autocamion şi a martorilor supravieţuitori din autoturismul marca D. În aceste condiţii, pentru a putea stabili vinovăţia, organul de cercetare penală a dispus efectuarea expertizei accidentului.În urma cercetării la faţa locului, organele de poliţie au fixat ca loc al impactului locul în care s-a constatat prezenţa unui număr mare de cioburi de sticlăşi a unui fragment din bara de protecţie faţă a autoturismului marca A, pe banda sensului de deplasare al autoturismul marca D (fig. 7).

Fig.8

19

Fig. 7 Schiţa locului accidentului întocmită de către organele de poliţie; Cu 5 s-a marcat locul unde au fost găsite cioburile de sticlă iar cu 7 locul unde s-a găsit un fragment din bara de protecţie a autoturismului marca A.

Prin studiul întregului probatoriu pus la dispoziţie care cuprindea şi fotografii operativ judiciare s-a putut stabili poziţia fiecărui autovehicul şi unghiul de impact dintre ele, pe baza cărora s-a întocmit diagrama dinamicii accidentului. (fig. 8).

Fig. 8. Diagrama dinamicii accidentului în care sunt surprinse momentele premergătoare şi cel al impactului.

Studiul diagramei confirmă locul impactului şi modul de producere cvasiinstantaneu între cele trei autovehicule, probând veridicitatea declaraţiilor conducătorului autoturismului marca A. Din acest caz rezultă modul în care expertiza dispusă poate aduce lămuriri cu privire la împrejurările şi succesiunea evenimentelor care au precedat şi au contribuit la producerea accidentului.

3. Expertiza medico legalăExpertiza medicală are menirea de a furniza informaţii privitoare la persoana omului subaspectul sănătăţii fizice sau mentale. Starea de sănătate a unei persoane poate suferi transformări în mod continuu de aceea se impune efectuarea la timp a acestor expertize sau obligaţia de a ţine seama de posibila transformare în timp a persoanei cercetate.În cauze civile expertiza medicală serveşte la stabilirea incapacităţii de muncă, a gradului deinvaliditate, filiaţia sau pentru punerea sub interdicţie. În cauze penale expertizele medicale au rolul de a stabili identitatea unei persoane, de stabilire a responsabilităţii sau a discernământului.Urme la locul accidentului1. urme de pneuri: -rulare; - derapare ; - frânare2. urme de lichide: - ulei;- carburant;- lichid de răcire3. urme de contact: - între autovehicul şi victimă; - între victimă şi carosabil; - între autovehicul şi carosabil sau obiecte, suprafeţe din afara acestuia;4. urme materiale: - fragmente de plastic, cioburi, pelicule de vopsea etc.; - obiecte ce auaparţinut victimei (căciulă, ochelari, încălţăminte etc.)Analiza dosaruluiPrima piesă din dosar: Procesul verbal de cercetare la faţa loculuiÎn procesul verbal sunt consemnate: - data, - locul, - ziua, - ora; - condiţiile meteo rutiere (ceaţă,mâzgă, polei, ploaie, ninsoare etc);- starea carosabilului şi geometria lui (ud, uscat, cu denivelări, în aliniament, curbă largă, periculoasă, fără vizibilitate, marcat cu linie continua sau discontinuă, drum asfaltat, cu macadam, pietruit etc. nr. de benzi pe sens, lăţimea lor, acostamente, şanţuri, trotuare etc. iluminat public etc.)- autovehiculele implicate în evenimentul rutier şi conducătorii acestora, victimele şi martorii- urmele constatate, poziţionarea faţă de un reper fix în plan longitudinal şi transversal , dacă există semnalizare rutieră, indicatoare rutiere, restricţii de viteză etc.A doua piesă din dosar: schiţa accidentuluiSchiţa accidentului consemnează urmele constatate , vehiculele, victimele etc. aşa cum au fostgăsite de organul de poliţie care face cercetarea la faţa locului, poziţionate metric faţă de un reper fix. Schiţa este doar un desen orientativ, simbolic , nu este un desen la scară şi este întocmită de cei care au efectuat cercetarea criminalistică.Poliţia rutieră dirijează şi degajează traficul asigurând câmpul infracţional, preia datele deidentificare ale victimelor şi martorilor, întocmeşte procesul verbal de cercetare. Echipa de poliţie rutieră este însoţită de un specialist din cadrul serviciului de criminalistică a cărui atribuţie este să efectueze măsurătorile, să efectueze fotografii operativ judiciare, să releve, să conserve şi să ridice urme şi mijloace materiale de probă. Cercetarea criminalistică în unele cazuri este

20

urmată de cercetarea criminalistică a autovehiculului separat pentru a consemna urme şi mijloace materiale de probă care nu pot fi constatate la faţa locului (se ridică pe rampă sau elevator autovehiculul şi se cercetează urme de destratificare, urme biologice, mijloace materiale de probă cum ar fi urme de ţesut uman, fire de păr, fibre textile etc.). Examinarea criminalistică se continuă asupra hainelor victimei si asupra corpului acesteia iar în cazurile în care victime nu sunt pietonii, în interiorul autovehiculului.A treia piesă din dosar: planşa criminalisticăÎn planşa criminalistică sunt prezentate toate fotografiile operativ judiciare cu explicaţii sumarepentru fiecare imagine.A patra piesă din dosar: inspecţia tehnică a autovehiculului. În fişa de inspecţie tehnică suntconsemnate toate defecţiunile şi avariile constatate cu ocazia inspectării cum ar fi: sistemul de direcţie, sistemul de rolare, de iluminare, sistemul de asigurare a vizibilităţii, sistemul de iluminare, semnalizare, sistemul de frânare etc.A cincea piesă din dosar: certificatul(ele) medico-legalÎn certificatul medico-legal sau raportul de expertiză medico+legală, raportul de consatataremedicolegală pe persoana sau pe cadavru, raportul de necropsie, sunt consemnate totalitateatraumatismelor externe şi interne, modul de producere a lor şi data aproximativă când au apărut.A şasea piesă la dosar: probatoriul testimonialDeclaraţiile martorilor, învinuitului şi a victimei. Taoate acestea trebuiesc luate doar sub beneficiu de inventar.Efectuarea expertizei:Dacă este cazul se va efectua o deplasare la faţa locului, se vor convoca părţile şi dacă organele de cercetare penală sunt de acord se va efectua o reconstituire sau un experiment judiciar.• Studiul schiţei accidentului, poziţionarea vehiculelor, victimei, răspândirea urmelor şi poziţionarea lor;• Întocmirea unei schiţe la scară;• Studiul planşelor foto operativ judiciare;• Studiul actelor medico legale: certificate, rapoarte de constatare, rapoarte de necropsie, expertize medico legale;• Analiza probatoriului testimonial administrat în cauză;• Efectuarea calculelor preliminare şi apoi compararea rezultatelor cu constatările pentru a vedeadacă exista discrepanţe (de exemplu între amplitudinea deformaţiilor şi viteza calculată);• Efectuarea calculelor definitive;• Calculele se efectuează pe baza algoritmilor şi formulelor din literatura de specialitatepentru: viteză iniţială, viteză de impact, locul impactului, posibilităţilor de evitare.Exprimarea concluziilor.• Concluzii certe;• Concluzii de probabilitate (probabilitatea trebuie motivată si argumentată pentru fiecareipoteză luată în lucru).• Concluzii de imposibilitate a rezolvării obiectivului expertizei ; Imposibilitatea trebuieargumentată sau motivată: “nu se poate stabili din lipsa …”În ultimii ani, a crescut numărul accidentelor de circulaţie soldate cu morţi şi răniţi grav în rândulparticipanţilor la trafic, fapt ce situează Moldova în rândul ţărilor cu risc crescut de victimizare.Anual, în Uniunea Europeană, peste 45.000 de persoane işi pierd viaţa, iar alte 1,5 milioane suntrănite în accidente rutiere, costurile sociale implicate depăşind 160 miliarde Euro, adică 2% din produsul intern brutal Uniunii.In acest context, prin Cartea Alba a Transporturilor din Uniunea Europeana, document strategicpe termen mediu şi lung adoptat în anul 2001, s-a stabilit ca obiectiv specific al ţărilor membre“reducerea cu 50% a numărului persoanelor decedate în accidente de circulaţie până în anul 2010”. În ultimii ani, circulaţia rutieră din Moldova a cunoscut o dezvoltare semnificativă, în

21

condiţiile dublării parcului de autovehicule şi creşterii numărului posesorilor de permis de conducere. Pe acest fond, climatul de siguranţa rutieră s-a deteriorat, numărul accidentelor de circulaţie crescând. De asemenea, numărul persoanelor decedate în astfel de accidente au crescut. Din aceste considerente, pentru mărirea siguranţei rutiere şi prevenirea şi combaterea accidentelor de circulaţie este necesară o cât mai exactă identificare a cauzelor generatoare ale conflictelor rutiere. Pentru realizarea acestor deziderate actualul se are în vedere cercetarea metodelor moderne de investigare a accidentelor, respective cercetarea riguros tehnicizată a locului producerii accidentului şi a autovehiculelor implicate, precum şi cercetarea tehnologiilor de reconstrucţie a parametrilor cinematici şi dinamici caracterizanţi ai conflictului rutier analizat. O cercetare obiectivă a unui accident de circulaţie contribuie implicit la sensibilizarea factoruluiuman în cadrul sistemului automat om – autovehicul – drum, astfel încâtse poate aprecia că un factor de diminuare a numărului de accidente rutiere, reducându-se implicit pagubele materiale, cheltuielile de spitalizare, daunele morale s.a.m.d. Nu se poate cuantifica impactul economic, dar o reducere de numai 1 % a acestor costuri s-ar traduce într-o suma evaluata la 1.6 miliarde euro, la nivelul Uniunii Europene. Impactul social îl reprezintă pe lângă mărirea siguranţei rutiere a participanţilor la trafic o încredere sporită a cetăţeanului în obiectivitatea structurilor judiciare - politie, parchet, instanţe. Despre siguranţa auto în faţa unui număr tot mai ridicat de victime rutiere, fenomenul siguranţei auto preocupa astăzi tot mai mulţi specialişti fie că lucrează direct în domeniul industriei vehiculelor, fie că lucrează într-un domeniu complementar. Explicaţia constă în dorinţa acestora de a îmbunătăţi pe cât posibil actualul concept al siguranţei auto, dar şi de a se diferenţia prin imaginarea unor sisteme şi echipamente performante. Şi dacă, într-o vreme când trecerea timpului nu conta atât de mult ca astăzi, caracteristica principală a unui vehicul era doar să te ducă dintr-o parte în alta, ulterior acesteia i s-au adăugat creşterea vitezei de deplasare, economia de carburant, îmbunătăţirea aerodinamicii, dar şi a siguranţei auto.Pentru structura vehiculului iată câteva elemente: structura de absorbţie a energiei distructive laimpact, suprafeţe maleabile la contactul cu pietonii, sistemul de închidere a capotei, structura uşiidestinata amortizării impactului lateral, sistemul de integritate a carburantului, compartimentul de siguranţa al ocupanţilor. Referitor la protecţia ocupanţilor, aceasta este alcătuită din protecţia interioara pentru impact, volan ajustabil, sistemul de protecţie a copiilor, sistemul de scaune, ancorajele ajustabile ale centurilor, centura de siguranţa, incizatoarele si blocajele respective, limitatoare de presiune ale centurilor, dispozitive de protecţie a capului, toracelui, airbag-uri.Orice meserie a omului presupune datoria de a o aprofunda, de a o transforma într-o artă pentru ao face mai eficace, mai adevărată, în particular în expertiza judiciară unde obiectul mobil este de a dezvălui adevărul faptelor în deplină onestitate intelectuală.Nu toate accidentele de circulaţie solicită o expertiză, un mare număr dintre ele sunt prindefiniţie simple. Dar, în momentul în care expertului tehnic i se cere opinia în legătură cu un accident, fiind chemat la locul producerii acestuia, vede cauzele reale, directe, dramatice ale accidentului. Vede cadavrul dezarticulat al pilotului sau al pasagerului, rănile oribile, masca înţepenită a morţii într-o ultimă atitudine de apărare, strivirea corpurilor de obiectele de tablă, el vede un corp de copil ciopârţit sau strivit, efectele dramatice ale şocurilor, starea de inconştienţă care cuprinde pe cei scăpaţi, el vede în sfârşit năucirea conducătorului auto care nu înţelege, nu realizează încă omuciderea pe care tocmai a comis-o.În locul bucuriei unei excursii, a unei petreceri la ţară, urmează cu brutalitate oroarea unei dramea străzii, durerea infinită la pierderea fiinţelor scumpe, accidentul grav.Repetarea greşelilor de conduită pe care le constată, variate sau identice, cauza produceriievenimentelor rutiere, s-ar putea clasa în : greşeli fundamentale ale conducătorilor auto prin neexperienţă, lipsa de formare reală, necunoaşterea comportamentului maşinii, ignorarea limitelor acceptabile, fenomenelor forţei centrifuge, derapajului, frânării, calităţilor îmbrăcămintei rutiere, unei viziuni ocular defectuoase, vanităţii de a realiza performanţe imposibile, care denotă o absenţă de adaptare sau mişcare a automobilului şi de legile sale psihice. Nu se pot număra mişcările volanului ratate, excesive sau prea slabe, frânări intempestive, totul constituind erori datorate instinctului, lipsei automatismului, lipsei

22

exerciţiilor şi a antrenamentului, fapte realmente frapante. Nu poţi da sfaturi în ceea ce priveştemanevrarea şi mânuirea unei maşini, pentru că nimic nu e mai banal decât a conduce un automobil. Conducerea ecologică. Conducerea ecologică este asamblul măsurilor comportamentale, de control sau verificare a vehiculului, prin care se realizează economie de energie (carburant) şi protejarea mediului. De aceea, orice măsură luată pentru a scădea consumul de combustibil (anvelope umflate corect, scăderea rezistenţei la înaintare, oprirea motorului la staţionări lungi, etc.) se înscrie în orbita conducerii ecologice. Orice folosire a unui sistem auxiliar acţionat de motor (aer condiţionat, dispozitive servo, generatorul de curent) va avea drept effect creşterea consumului de carburant. Autovehiculele sunt construite din multe materiale care, odată ajunse în stadiul de deşeu, pot polua grav mediul, fie prin toxicitatea lor (lichid de frână, antigel), fie prin perioada lungă de descompunere (anvelope, mase plastice). Prelungirea duratei lor de serviciu este componentă a conducerii ecologice ( de ex. permutareaanvelopelor la 10 mii de km ).

23