MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT INTERNAŢIONAL ŞI EUROPEAN

DISCIPLINA „DREPT INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE”

REFERATTEMA: „PLÂNGERILE CETĂȚENILOR UNIUNII EUROPENE ȘI ANCHETELE

OMBUDSMANULUI EUROPEAN”

A realizat: Morari Victor, Profesor: Mihai Buruiană,

student anul II, grupa 202 magistru în drept, lector univ.

Chişinău 2016

CUPRINS

Listă de abrevieri……………………………………………………………………………pag.3

Introducere…………………………………………………………………………………pag.4

Capitolul I Aspecte funcționale privind Ombudsmanul…………………………………pag.5

Capitolul II Plângerile cetățenilor Uniunii Europene……………………………………pag.7

Capitolul III Anchetele Ombudsmanului European………………………………………pag.11

Concluzie……………………………………………………………………………………pag.13

Bibliografie…………………………………………………………………………………pag.14

2

LISTĂ DE ABREVIERI

U.E. – Uniunea Europeană

C.E.C.O. – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

C.E.E. – Comunitatea Economică Europeană

C.E.E.A. – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

T.U.E. – Tratatul privind Uniunea Europeană

T.F.U.E. – Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

C.E. – Comunitatea Europeană

P.E. – Parlamentul European

C.J. – Curtea de Justiţie

3

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este cea mai importantă organizaţie europeană şi cea mai sofisticată

instituţie regională creată până în prezent. Ea este constituită, de fapt, din trei comunităţi –

C.E.C.O. (creată în 1951), C.E.E. şi C.E.E.A. (create în 1957) şi acţionează la o extindere destul

de importantă ca o unitate supranaţională. Scopul principal al U.E. este crearea unei pieţi unice

având tarife externe comune şi eliminarea tarifelor interne, precum şi promovarea circulaţiei

libere a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. U.E. are totuşi un şir de instituţii

comune care joacă rolul principal în elaborarea legislaţiei, interpretarea şi aplicarea ei. Una

dintre aceste instituţii este cea a Ombudsmanului European, care urmează să fie abordată în

lucrarea de faţă.

Doamna doctor profesor, Irina Moroianu Zlătescu, menţionează că „tema instituţiei

Ombudsmanului la nivel european, continuă să fie de o temă de mare actualitate, care derivă din

realitatea că, în stadiul actual al evoluţiei instituţionale la nivel european, diversitatea, ca

principiu, guvernează atât conceptul general de drepturi ale omului, cât şi modalităţile de

soluţionare a încălcării lor. În acest context, crearea, dezvoltarea şi eficientizarea unor instituţii

de protecţie şi promovare a drepturilor omului prin mijloace necontencioase reprezintă o garanţie

a dezvoltării democratice a societăţii şi evident, a consolidării statului de drept.”

Înfiinţată prin T.U.E., semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992, instituţia

Ombudsmanului European a fost și este garanţia respectării drepturilor individului, în condiţiile

mixajului evident al sistemului administrativ, îndeplinind o funcţie de mediere, paralel cu cea de

educare a cetăţeanului în relaţiile sale cu birocraţia, de protecţie a lui.

Juristul român, Grigore Alexandru Jianu, menţionează că „misiunea ombudsmanului este foarte

diferită de cea juridică, având puteri extinse de investigare şi desfăşurând cercetări din proprie

iniţiativă, fără a impune nicio obligaţie legală. El poate depune numai proiecte de recomandări,

însoţite, uneori, de observaţii sau propuneri de reformă, către instituţiile suspectate de

administraţie defectuoasă, dar nefiind abilitat să solicite sancţiuni. Pentru a îndeplini optim

misiunea sa, trebuie să stabilească relaţii de încredere reciprocă şi respect cu instituţiile cu care

este în contact. De asemenea, este precizat că administraţia căreia îi sunt adresate recomandările

este liberă să decidă dacă le va urma sau nu. În acest caz, mijloacele sale coercitive sunt mai

incerte decât cele ale unei instanţe ce poate condamna şi impune sancţiuni, însoţite de penalităţi

financiare şi daune; însă capacitatea sa de a-şi selecta priorităţile şi de a efectua cercetări este mai

mare în comparaţie cu a unei instanţe, aparenta slăbiciune a instituţiei sale putând fi transformată

în avantaj în acest domeniu instituţional.”

4

Capitolul I

ASPECTE FUNCȚIONALE PRIVIND OMBUDSMANUL

Instituţia de tip Ombudsman cunoaşte nomenclaturizări diferite în funcţie de fiecare ţară care a

adoptat-o: Mediatorul/Ombudsmanul European, Mediatorul Republicii, Defensor del Pueblo,

Provedor de Justicia, Avocatul Poporului, Procuror Parlamentar, Apărător Public, Comisar

pentru drepturile omului, Avocat General, Comisar Parlamentar, Controlor de Stat etc.

Organismele specializate ale Uniunii Europene dispun de competenţe speciale în raport cu alte

instituţii, organisme, oficii sau agenţii europene. Ombudmanul European este una din aceste

instituţii.

Creată prin Tratatul de la Maastricht (1992), instituția Ombudsmanului European reprezintă un

element al cetățeniei europene și urmărește:

să îmbunătățească protecția cetățenilor în cazurile de administrare defectuoasă în

cadrul activității instituțiilor sau a organelor Uniunii Europene,

astfel, să consolideze caracterul deschis și controlul democratic în ceea ce privește

procesul de luare a deciziilor și de administrare de la nivelul instituțiilor UE. [8]

Instituţia Ombudsmanului European a fost garanţia respectării drepturilor individului, în

condiţiile mixajului evident al sistemului administrativ, îndeplinind o funcţie de mediere, paralel

cu cea de educare a cetăţeanului în relaţiile sale cu birocraţia, de protecţie a lui, impunând-o ca o

autoritate de facto. [4, pag. 101]

Deși este total independent în exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul este un ombudsman

parlamentar. Acesta este motivul pentru care articolul 228 din T.F.U.E. este citat la Capitolul 1,

care se referă la Parlamentul European. Ombudsmanul are legături foarte strânse cu Parlamentul

European, care este exclusiv responsabil de numirea Ombudsmanului, poate solicita Curții de

Justiție destituirea sa, stabilește normele privind exercitarea funcțiilor sale, oferă asistență în

cadrul anchetelor și primește rapoartele Ombudsmanului. [8]

Ombudsmanul nu poate investiga:

plângeri împotriva autorităţilor naţionale, regionale sau locale din statele

membre, nici chiar în cazurile în care plângerile se referă la chestiuni privind

UE. Exemple de astfel de autorităţi sunt ministerele, agenţiile de stat şi

consiliile locale. 5

activităţile tribunalelor naţionale sau ale ombudsmanilor naţionali.

Ombudsmanul European nu este un organ de apel împotriva deciziilor luate de

aceste entităţi.

plângerile împotriva societăţilor comerciale sau a persoanelor fizice. [9]

Ombudsmanul European este ales de Parlament pe durata unui mandat de 5 ani și cercetează

plângerile cetățenilor prin care aceștia reclamă abuzuri ale instituțiilor și organelor unionale ( nu

și abuzurile organelor naționale sau locale) [2, pag. 181]

În cazul în care un cetățean este abuzat de un organ național sau local, acesta poate apela la

avocatul poporului din țara respectivă.

Sediul Ombudsmanului European este sediul Parlamentului European, iar noi cunoaștem că

sediul P.E. se află în trei orașe: Bruxelles, Luxembourg și Strasbourg. Ombudsmanul European

activează la Strasbourg (Franța).

Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă.

Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei alte

organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un raport de activitate.Uneori, este

posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur și simplu, instituția vizată.

Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile necesare pentru găsirea unei soluții

amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate adresa recomandări instituției în cauză. Dacă

acestea nu sunt acceptate, Ombudsmanul poate redacta un raport special pe care îl înaintează

Parlamentului, iar acesta ia măsurile care se impun. [10]

Cetățenii nu trebuie să înainteze imediat plângeri ombudsmanului. Dacă un cetățean este

nemulțumit de activitatea desfășurată de o instituție, un organism, sau o agenție a U.E., trebuie,

mai întâi, să-i deie posibilitatea acestei instituții de a remedia situația. Dacă această abordare nu

dă rezultate, cetățeanul respectiv poate trimite o plângere Ombudsmanului European.

Este necesar de făcut acest lucru în termen de doi ani de la data la care a fost constatată situația

de administrare defectuoasă. În plângere urmează să fie precizat numele cetățeanului abuzat, care

este instituția sau organismul vizat. Cetățeanul poate solicita ca plângerea să rămână anonimă.

6

Capitolul II

PLÂNGERILE CETĂȚENILOR UNIUNII EUROPENE

Juristul român, Grigore Alexandru Jianu, menționează că atribuţiile Ombudsmanului European decurg din misiunea şi scopul acestei instituţii, care sunt următoarele:

a) activitatea de înregistrare a petiţiilor presupune înştiinţarea petiţionarului cu privire la primirea solicitării şi la persoana căreia i-a fost repartizată, identificarea şi numerotarea petiţiei, posibilitatea redirecţionării acesteia. Plângerile ce pot fi soluţionate de către ombudsman sunt următoarele: nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsă de răspuns, nefurnizare de informaţii, întârziere nejustificată;

b) analizarea şi pronunţarea cu privire la admisibilitatea petiţiei sau plângerii include şiposibilitatea solicitării petiţionarului a unor detalii considerate vitale pentru soluţionarea cauzei. În situaţia în care plângerea este apreciată ca inadmisibilă, petiţionarul va fi informat asupra motivelor ce au dus la această soluţie şi, eventual, la îndrumarea petiţionarului către autoritatea competentă să soluţioneze plângerea sa;

c) anchetele cu privire la plângerile admisibile se declanşează numai dacă ombudsmanulconsideră că există suficiente motive care să justifice demararea lor. În cazul acesta, se va trimite o înştiintare petiţionarului şi instituţiei în cauză, căreia i se solicită să formuleze un punct de vedere într-un termen stabilit, ce nu poate depăşi 3 luni. Pe parcursul anchetei, ombudsmanul este îndreptăţit să solicite şi să primească de la instituţiile sau organismele vizate toate actele şi situaţiile necesare pentru a finaliza ancheta. [1, pag.27]

Dacă sunteți cetățean al unui stat membru al Uniunii sau dacă aveti reședinta într-unul dintre

statele membre, puteți adresa o plângere Ombudsmanului European. De asemenea, societățile

comerciale, asociațiile sau alte persoane juridice cu sediul social în Uniune pot sesiza

Ombudsmanul printr-o plângere.

7

Aparent există un conflict de competență între Comisia parlamentară și Ombudsman, dar, în

realitate, prima se preocupă de petițiile prin care sunt reclamate neregulile sesizate în statele

membre, în timp ce ombudsmanul are de rezolvat petițiile privind abuzurile comise de instituțiile

și organele unionale. Ombudsmanul nu va verifica plângerile îndreptate împotriva organelor de

stat, persoanelor fizice sau juridice. [2, pag.181]

Plângere privind un caz de administrare defectuoasă adresată Ombudsmanului European

de către un cetățean al Uniunii Europene (model de chestionar)

1) Date personale

Prenume: ....................................................................................................................................................... Nume: ....................................................................................................................................................... În numele (dacă este cazul): ....................................................................................................................................................... Adresă (rând 1): ....................................................................................................................................................... Adresă (rând 2): ....................................................................................................................................................... Localitate: ....................................................................................................................................................... Judeţ: ....................................................................................................................................................... Cod poştal: ....................................................................................................................................................... Ţara: ....................................................................................................................................................... Tel.: .......................................................................................................................................................

8

Fax: ....................................................................................................................................................... E-mail: ....................................................................................................................................................... 2) Împotriva cărei instituţii/cărui organ a(l) Uniunii Europene (UE) depuneţi plângerea?Parlamentul EuropeanConsiliul Uniunii EuropeneComisia EuropeanăCurtea de Justiţie a Comunităţilor Europene Curtea de Conturi EuropeanăComitetul Economic şi Social EuropeanComitetul Regiunilor Uniunii EuropeneBanca Europeană de InvestiţiiBanca Centrală EuropeanăOficiul Comunităţilor Europene pentru Selecţia Personalului (EPSO)Oficiul European Antifraudă (OLAF)Oficiul European de Poliţie (Europol)Alt organ al Uniunii Europene (precizaţi)

3) La ce decizie sau chestiune se referă plângerea?

4) În ce privinţă consideraţi că instituţia/organul UE a acţionat necorespunzător?

5) Când v-au fost aduse la cunoştinţă faptele în cauză?

6) În ce privinţă consideraţi că instituţia/organul UE a acţionat necorespunzător?

7) Ce credeţi că ar trebui să facă instituţia/organul UE pentru a remedia situaţia?

8) Aţi contactat deja instituţia/organul UE în cauză pentru a obţine remedierea situaţiei?Da (precizaţi detaliile) Nu

9

9) În cazul în care plângerea se referă la relaţiile de lucru din cadrul instituţiilor şi organelor UE: aţi epuizat toate posibilităţile privind cererile sau reclamaţiile administrative interne prevăzute în Statutul funcţionarilor? Dacă da, termenele de răspuns din partea instituţiilor au expirat deja din UE?Da (precizaţi detaliile) Nu10) Problemele sesizate în plângere au făcut deja obiectul unei hotărâri judecătoreşti sau fac obiectul unei procedure în curs în faţa unei instanţe?Da (precizaţi detaliile) Nu11) Selectaţi una din următoarele două opţiuni după ce aţi citit informaţiile din caseta de mai jos:Plângerea este publicăSolicit ca plângerea să rămână confidenţială12) În cazul în care Ombudsmanul European decide că plângerea nu este de competenţa sa, sunteţi de acord ca aceasta să fie transmisă altei instituţii/altui organ (de la nivel european sau naţional)?Da NuData şi semnătura:

Articolul 3,1 din Anexa X din Regulamentul de procedură al Parlamentului European stipulează

că pe baza criteriilor prevăzute de tratat și de statut, Ombudsmanul stabilește dacă o plângere

este de competența sa și, în caz afirmativ, dacă este admisibilă; înainte de a lua decizia,

Ombudsmanul poate solicita reclamantului să furnizeze informații sau documente suplimentare.

Articolul 3,2 prevede că dacă o plângere se situează în afara mandatului sau nu poate fi admisă,

Ombudsmanul închide dosarul referitor la plângere. Îl informează pe reclamant cu privire la

decizia sa și la motivele acesteia. Ombudsmanul îl poate sfătui pe reclamant să facă apel la o altă

autoritate.

Plângerea se formulează în scris în una dintre cele 23 de limbi oficiale ale U.E., în maximum 2

ani de la data luării la cunoștință a abuzului comis și în cauză nu poate exista un proces pendinte

sau o hotărâre judecătorească cu privire la cele sesizate în petiție. După primirea petiției,

Ombudsmanul efectuează anumite cercetări în urma cărora ori se va ajunge la o soluție amiabilă,

ori la respingerea petiției, ori la o recomandare adresată organului în cauză. Dacă organul sesizat

nu rezolvă problema în 3 luni, Ombudsmanul va înainta un raport special la P.E. [2, pag.182]

10

Cererile înaintate Ombudsman-ului European trebuie să întrunească anumite condiții de

admisibilitate:

• autorul plângerii – orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul în unul din statele

membre ale Uniunii Europene, inclusiv în cazurile în care nu este vizat direct;

• obiectul plângerii – cazul trebuie să se refere în exclusivitate la activitățile de administrare

defectuoasă din partea instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene;

• termenul – cazul trebuie reclamat în termen de cel mult 2 ani de la data când faptele au devenit

cunoscute persoanei care înaintează plângerea;

• epuizarea căilor de atac – cazul poate fi reclamat după epuizarea căilor de contencios

administrativ. [3, pag. 149]

Capitolul III

ANCHETELE OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Anchetele sunt modalitatea prin care se stabileşte starea de fapt, ce ar putea reprezenta un caz

de proastă administrare, în cadrul cărora are dreptul să solicite instituţiilor şi organelor

comunitare orice informaţii sau documente necesare clarificării situaţiei şi să audieze funcţionarii

sau agenţii ceaparţin acestora; În termenii praxisului comun, Ombudsmanul European desfăşoară

anchete pe baza sesizărilor primite, dar poate desfăşura şi anchete din propria iniţiativă;

capacitatea de a recurge la o anchetă din proprie iniţiativă permite Ombudsmanului să analizeze

un caz de proastă administrare, precizat într-o plângere, chiar dacă ea este făcută de o persoană

neabilitată să sesizeze Ombudsmanul.

Ombudsmanul hotărăşte dacă există suficiente elemente care să justifice începerea unei anchete

pe baza unei plângeri admisibile. În cazul în care consideră că nu sunt suficiente motive pentru a

justifica începerea unei anchete, Ombudsmanul închide dosarul referitor la plângere și îl 11

informează pe reclamant cu privire la aceasta. De asemenea, Ombudsmanul poate informa

instituția în cauză. În cazul în care consideră că sunt suficiente motive pentru a justifica

începerea unei anchete, Ombudsmanul îl informează pe reclamant și instituția în cauză.

Ombudsmanul trimite o copie a plângerii instituției în cauză și o invită pe aceasta să-și prezinte

avizul într-un termen stabilit, care, în mod normal, nu depășește trei luni. Invitația adresată

instituției în cauză poate menționa anumite aspecte ale plângerii sau probleme specifice la care

trebuie să se refere avizul. Avizul nu trebuie să includă informații sau documente pe care

instituția în cauză le consideră confidențiale. Instituția în cauză poate solicita ca anumite

fragmente din avizul său să fie dezvăluite numai reclamantului. Aceasta va preciza în mod clar

care sunt fragmentele avute în vedere și va explica motivul sau motivele cererii sale.

Ombudsmanul trimite reclamantului avizul instituției în cauză. Reclamantul are posibilitatea să-i

trimită Ombudsmanului observațiile sale, într-un termen stabilit care, în mod normal, nu

depășește o lună. Dacă consideră că este necesar, Ombudsmanul efectuează investigații

suplimentare. În cazul în care consideră că este necesar, Ombudsmanul poate utiliza o procedură

simplificată pentru a obține o soluție rapidă. Când își încheie ancheta, Ombudsmanul încheie

cazul printr-o decizie motivată și îl informează pe reclamant și instituția în cauză. [7, pag. 214]

Un lucru important care trebuie menționat este acela că Ombudsmanul European poate hotărî

începerea unei anchete din proprie iniţiativă. Conform articolului 9,2 din Anexa X din

Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Ombudsmanul dispune de aceleaşi

competenţe de investigare pentru anchetele din proprie iniţiativă ca şi pentru anchetele iniţiate în

baza unei plângeri.

Ombudsmanul European poate coopera cu ombudsmanii și cu organele similare din statele

membre în scopul eficientizării atât a propriilor anchete, cât și a anchetelor acestor mediatori și

organe similare din statele membre, precum și în vederea organizării mai eficiente a protejării

drepturilor și intereselor care decurg din dreptul Comunității Europene și al Uniunii Europene.

Instituțiile Uniunii Europene au obligația de a sprijini Ombudsmanul în activitatea sa, să-i ofere

orice informație solicitată și accesul la documentele necesare pentru derularea anchetei. Toate

documentele obținute de Ombudsman pe parcursul anchetei trebuie să rămână confidențiale. La

finele fiecărui an, Ombudsmanul European prezintă în fața Parlamentului European un raport cu

privire la toate anchetele pe care le-a desfășurat pe parcursul anului.

Actualul Ombudsman European este doamna Emily O’Reilly. “Dorința mea este de să sprijini

instituțiile U.E. în efortul de a deveni tot mai eficiente, transparente și responsabile, prin

12

sporirea strategică a vizibilității și impactului activității Ombudsmanului European” afirmă

Emily O’Reilly.

CONCLUZIE

Ombudsmanul European investighează plângeri cu privire la administrarea defectuoasă în

instituţiile şi organismele Uniunii Europene. Instituţiile includ, printre altele, Comisia

Europeană, Consiliul U.E. şi Parlamentul European. Agenţia Europeană pentru Medicamente şi

Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă sunt exemple de

organisme ale Uniunii pe lângă care Ombudsmanul poate ancheta. Doar Curtea de Justiţie,

Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice în exercitarea funcţiilor lor nu intră

în competenţa Ombudsmanului. Plângerile adresate Ombudsmanului includ cazuri de lipsă a

transparenţei, nereguli administrative, inechitate, discriminare şi abuz de putere, dar se referă

adesea la presupuse încălcări ale drepturilor cetăţenilor, aşa cum sunt consacrate în dreptul UE

prin Carta drepturilor fundamentale.

În cursul unui sondaj Eurobarometru, au fost chestionaţi 26 836 de cetăţeni europeni cu privire la

Ombudsmanul UE şi la drepturile cetăţenilor. Studiul a fost realizat de reţeaua TNS Opinion &

Social, între 9 februarie şi 8 martie 2011, şi a cuprins toate cele 27 de state membre ale Uniunii

13

Europene. Garantarea faptului că cetăţenii UE îşi cunosc drepturile şi ştiu cum să şi le exercite

este văzută, în general, ca fiind cea mai importantă responsabilitate a Ombudsmanului, 52%

dintre respondenţi considerând aceasta una dintre funcţiile esenţiale ale Ombudsmanului. 34%

dintre respondenţi consideră că este important ca Ombudsmanul UE să colaboreze cu avocaţii

poporului din statele membre pentru a garanta că plângerile cetăţenilor cu privire la UE sunt

soluţionate eficient, în timp ce 30% sunt de părere că misiunea Ombudsmanului este de a

promova dreptul cetăţenilor UE la o bună administrare de către instituţiile UE. Obţinerea de

reparaţii pentru reclamanţi în cazuri de administrare defectuoasă este considerată la fel de

importantă de către 27% dintre respondenţi, 22% considerând prioritar ca Ombudsmanul să

promoveze dreptul cetăţenilor UE de a obţine acces la documentele UE. 19% dintre respondenţi

afirmă că ar dori ca Ombudsmanul să se concentreze pe creşterea gradului de serviabilitate a UE,

iar 11% declară că nu ştiu care ar trebui să fie cele mai importante aspecte ale rolului

Ombudsmanului. [5, pag. 20]

Ombudsmanul poate juca un rol important în garantarea faptului că solicitările de informaţii, de

exemplu, sunt soluţionate rapid şi corespunzător de instituţiile relevante ale UE. Cel mai

important însă, Ombudsmanul poate să joace un rol proactiv, colaborând mai degrabă cu

instituţiile UE pentru a le îmbunătăţi performanţa decât răspunzând pur şi simplu retrospectiv la

plângeri individuale. Dacă problemele sistemice vor fi remediate în mod eficace, performanţa

globală a UE va creşte în mod proporţional.

BIBLIOGRAFIE

Manuale:

1) G.A. Jianu Instituţia ombudsmanului european, Bucureşti, Editura I.R.D.O, 2013 - 87 p.

2) G. Fabian Drept instituţional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2012 - 504 p.

3) V. Cucerescu Drept instituţional european, Chişinău, Editura Print-Caro, 2013 - 178 p.

4) R. Beşteliu Drept internaţional public, Volumul I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005 -

183 p.

5) Eurobarometru special, Ombudsmanul european, realizat de TNS Opinion & Social, la

solicitarea Parlamentului European şi Ombudsmanului European, Bruxelles – 29 p.

Acte normative:

6) Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992,

Maastricht, Olanda

7) Regulamentul de procedură al Parlamentului European, iulie 2014

14

Resurse web:

8) http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?

ftuId=FTU_1.3.16.html

9) http://www.ombudsman.europa.eu/ro/home.faces

10) http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/ombudsman/index_ro.htm

15