simbolistica basmului harap-alb

31
Simbolistica basmului „O definiţie a mitului este greu de dat. Şi asta pentru că este îndoielnică găsirea unei singure definiţii susceptibilă de a cuprinde toate tipurile şi funcţiile mitului în toate societăţile arhaice şi tradiţionale’’. Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul redă o istorie sacră, el dezvăluie sacralitatea în făpturile zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o « irupţie a sacrului în profan ».Aceasta « irupţie » presupune trecerea printr-un punct de inflexiune care este alegoria, deci printr-un proces de sublimare. Alegoria este o lege obligatorie a mitului pentru că, în primul rând, în spaţiul profan nu există termeni cu care să se descrie o experienţă sacră şi, în al doilea rând, pentru că mitul trebuia să ascundă profanilor secretele unei astfel de experienţe. Mitul şi ritualul erau secrete păzite cu straşnicie. Iniţiatul societăţilor arhaice conferea sacralitate tuturor activităţilor şi evenimentelor din viaţa sa.” (A.Oişteanu, « Grădina de dincolo »). Sub această structură generală, întărită de caracterul cult al operei „ Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, se ascund simboluri profunde, adunate, la fel ca în „Amintiri din copilărie”, într-o idee esenţială, căci, precum Nică a lui Ştefan a Petrei, Harap-Alb se angajează într-o fascinantă aventură iniţiatică, întâmpinând aceleaşi obstacole şi primejdii, cu deosebirea că, în basm, limitele realului şi ale imposibilului sunt în cele din urmă învinse. Pornind de la caracterul mitic al drumului, al cărării a cărei origine metaforică s-a pierdut de mult, vorbim de „calea de a face ceva” sau de „drumul vieţii” fără să ne mai gândim la orice aspect material. Conform „Bibliei”, viaţa este o cărare sau o călătorie pe o cărare „şi a

Upload: silivestru-catalin

Post on 10-Nov-2015

38 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Este discutata tema simbolistici in basmul Harap-Alb

TRANSCRIPT

Simbolistica basmului

O definiie a mitului este greu de dat. i asta pentru c este ndoielnic gsirea unei singure definiii susceptibil de a cuprinde toate tipurile i funciile mitului n toate societile arhaice i tradiionale. Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul red o istorie sacr, el dezvluie sacralitatea n fpturile zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o irupie a sacrului n profan.Aceasta irupie presupune trecerea printr-un punct de inflexiune care este alegoria, deci printr-un proces de sublimare. Alegoria este o lege obligatorie a mitului pentru c, n primul rnd, n spaiul profan nu exist termeni cu care s se descrie o experien sacr i, n al doilea rnd, pentru c mitul trebuia s ascund profanilor secretele unei astfel de experiene. Mitul i ritualul erau secrete pzite cu stranicie. Iniiatul societilor arhaice conferea sacralitate tuturor activitilor i evenimentelor din viaa sa.(A.Oiteanu, Grdina de dincolo).Sub aceast structur general, ntrit de caracterul cult al operei Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang, se ascund simboluri profunde, adunate, la fel ca n Amintiri din copilrie, ntr-o idee esenial, cci, precum Nic a lui tefan a Petrei, Harap-Alb se angajeaz ntr-o fascinant aventur iniiatic, ntmpinnd aceleai obstacole i primejdii, cu deosebirea c, n basm, limitele realului i ale imposibilului sunt n cele din urm nvinse.Pornind de la caracterul mitic al drumului, al crrii a crei origine metaforic s-a pierdut de mult, vorbim de calea de a face ceva sau de drumul vieii fr s ne mai gndim la orice aspect material. Conform Bibliei, viaa este o crare sau o cltorie pe o crare i a umblatEnohnaintea lui Dumnezeu (Facerea 5.221). Povuiete-m pe crarea poruncilorTale, Fcliipicioarelor mele este legea Ta i lumina crrilor mele.(Psalmul 118.35,105); calea mntuirii sau a oricrei destinaii fiind abrupt i plin de ghimpistrmt este poarta i ngust calea care duce la via.(Matei 7.14).Ca orice alt basm,Povestea lui Harap-Alb este n schem epic de baz, o scriere fantastic, respectnd principiul dualiii, al conflictului bine-ru, personajul confruntndu-se cu mai multe tipuri de ru: neputina omului de a svri fapte eroice, de a stpni timpul i spaiul, fiind nevoit s apeleze la calul nzdrvan; viclenia lumii, reprezentat de Omul Spn, lupta cu forele naturii, cu ursul, cu cerbul, chiar i cu demonia mpratului Ro, care l supune pe erou la nenumrate ncercri.Un lucru care atrage atenia nc de la nceput este titlul neobinuit al basmului, cci, conform opiniei lui Vasile Lovinescu, alturarea negrului (Harap) cu albul, ar nsemna unirea celor dou principii Yin i Yang: fiu al Craiului i nepot al lui Verde mparat, Harap-Alb este ales de soart s i reuneasc pe cei doi frai, aa cum dou jumti ale cercului formeaz ntregul-mitul androginul, cci n plan mitologic, cei doi mprai reprezint dou principii subordonate unul altuia ce guverneaz o lume primitiv. ns, principiile Yin i Yang nu sunt singurele care pot explica denumirea eroului, faptul c fiul de Crai este numit Harap =rob corespunde din punct de vedere epic, planului logic: el devine sclavul Spnului; dar i planului spiritual: el devine sclavul propriului su pcat, fazele prin care trece relaia de subordonare dintre Harap-Alb i omul spn sunt regsite n relaia om-pcat de-a lungul vieii (A. Oiteanu, Grdina de dincolo).Revenind ns la oper, aflm c Verde-mprat, ajuns la btrnee i fr a avea descendeni n linie masculin, i scrie fratelui su, Craiul, cerndu-i unul dintre feciori ca urma la tron:Amu cic mpratul acela, aproape de btrnee, cznd la zcare, a scris carte frine-su Craiul, s-i trimit grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoi, ca s-l lase mprat n locul su dup moartea sa.... Aceasta cerere constituie factorul perturbator al situaiei iniiale i determin parcurgerea drumului (iniiatic) de cel mai bun dintre fiii Craiului, pe lng motivul mpratului fr urmai, ntlnindu-se acum i motivul superioritii mezinului.Astfel, lund ca premis caracterul primordial al cltoriei, precum iimplicaiasa afectiv, putem interpretainiiereaca fiind drumul pe care eroul l parcurge, de la starea de profanla cea de iniiat, trecnd prin mai multe etape prezentate alegoric n basm sub forma unor probe, fiecare superioar celei precedente. Aceste trei probe sunt precedate ns de o minim prob de curaj pus la cale de Crai.Mare iniiat, devenit iniiator, el i supune fiii la o prob fundamental , esenial n procesul de iniiere: le iese fiilor n cale , mbrcat n hain de urs i i ndeamn la lupt, speriindu-i pe fiii si cei mari care, mndri i orgolioi, pleac n cltorie fr nici un fel de pregtiri i se ntorc dup primul obstacol ntlnit n cale.Mezinul, rnit de cuvintele mustrtoare ale tatlui su, pleac n grdin s mediteze. Aici o ntlnete peSfnta Duminic, deghizat ntr-o btrn ceretoare. nzestrat cu calitile cele mai alese, onest i nobil, feciorul rmne uimit n faa calitilor de clarvztoare ale acesteia, cci prin capacitatea acesteia de a vedea n viitor i prin cele ce i le spune n legtur cu tot ceea ce se va petrece, feciorul o milostivete cu un ban, acum legndu-se ntre ei o alian simbiotic.Lund seama la vorbele acesteia, eroul iacalul, hainele i armelepe care tatl su le avusese n tineree, acestea simboliznd nu numai patrimoniul strmoesc, ci icalitile spirituale ereditare, pe care Craiul, la rndul su iniiat, le-a transmis fiului su. Gsirea calului ine de metamorfoza subsemnul foculuicare rennoiete, renvie, purific acest coninut al lucrurilor eseniale, avnd scopul de a dezvlui esena dincolo de aparen.Podul, locul unde se desfoar ncercarea pus la cale de ctre Crai,leag sfritulmprieide nceputulunui spaiu enigmatic, nesfrit, amenintor, plin de pduri i drumuri ntortocheate, ce sugereaz n cod mitologicobstacolele i labirintul. Desprirea tatlui de fiu se face la pod i este una ritualic. Craiul i supune i fiul cel mic la proba curajului, aceasta fiind trecut cu bine datorit ajutorului primit de la calul nzdrvan. ncercarea feciorilor se face la pod, simbolismul trecerii i caracterul su primejdios fiind specific unui nceput de cltorie iniiatic. Craiul le verific ntr-un fel fiilor si sentimentele, caracterul, capacitatea de a face fa unei astfel de probe pentru a vedea dac vreunul dintre ei se dovedete vrednic de a ptrunde tainele necunoscutului ce i ateapt dincolo de pod.Simbolismul podului sau al punii, care ngduie trecerea de pe un mal pe cellalt, este unul dintre cele mai larg rspndite. Aceasttrecerenseamn i trecerea de la pmnt la cer, de la starea omeneasc la cele supraomeneti, de la contingen la nemurire, de la lumea sensibil la cea supersensibil (R. Gunon). Diferite legende din Europa de Est pomenesc despre poduri de metal pe care eroii le trec unul dup altul: Lancelot trece un pod-sabie; podul invat, cel care desparte, dup tradiia iranian, constituie un loc de trecere anevoios; el este lat pentru cei drepi, dar ngust ca un ti de sabie pentru cei nelegiuii. Aceste puni nguste tioase, se reduc uneori la o biat lian subire. Orientul antic, Vedeniile Sf. Pavel, Upaniadele, pomenesc despre simboluri asemntoare. Cltoria iniiatic din societile secrete chineze se realizeaz tot prin trecerea unor poduri: trebuie s treci podul (gujias) fie un pod de aur, nchipuit printr-o fie de stof alb, fie un pod de fier de aram, reminiscen alchimic, fierul i arama corespunznd culorilor negru i rou, apei i focului, nordului i sudului, principiilor yin i yang. Tradiiile Islamului descriu trecerea peste pod sau irt, adic intrarea n rai care se face trecnd pe deasupra iadului. Acest pod , mai subire dect ascuiul sabiei, poart un nume ce amintete de acela ce desemneaz, n Coran, cnd calea Iadului, cnd calea cea dreapt pe care o urmeaz credincioii. n alte tradiii continu s vorbeasc despre un pod cu apte arce corespunznd fiecare uneia dintre cele apte ndatoriri: credina, practica rugciunii, a pomenii, a postului, a pelerinajului la Mecca, a curiei rituale i a dragostei filiale. Cine va fi nclcat vreuna din ele va cdea din iad (Dominique Sourdel, in Souj, 188-189, 199, 200). Toate aceste tradiii confirm simbolistica podului, loc de trecere i de ncercare. Ele i confer ns o dimensiune moral, ritual, religioas. Aducnd aceast direcie a analizei, putem spune c podul simbolizeaz tranziia ntre dou stri interioare, ntre dou dorine n conflict: el poate indica ieirea dintr-o stare conflictual. Podul trebuie traversat, ocolirea trecerii nu rezolv nimic. Se cunosc de asemenea numeroase legende cu Podul dracului. Avem multe exemple de acest fel n ntrega Europ i ndeosebi n Frana: celebrele poduri de la Valentr i Saint-Cloud. Denumirea lor ar putea constitui o recunoatere a extraordinarelor dificulti legate de construirea unor asemenea opere de art, ca i a frumuseii i triniciei lor. Ca i cum arhitecii i zidarii, incapabili de o asemenea reuit singuri, ar fi avut nevoie de ntreaga iscusin a lui Lucifer. n jurul acestor poduri s-au esut nenumrate povestioare i superstiii n care apar pclii, rnd pe rnd, dracul i bunul Dumnezeu sau supuii lor. Sufletul celui care trece primul podul trebuie s aparin diavolului: asta-i plata; altminteri, va trebui s munceasc degeaba pentru oameni; printr-o sumedenie de tertipuri, el este ns n cele din urm pclit. Se mai spune c primul om care va trece podul va muri pn-ntr-un an. Legendele zugrvesc, n orice caz, nelinitea pricinuit de o trecere anevoioas printr-un loc primejdios i ntresc simbolistica general a podului i a semnificaiei lui onirice: o primejdie ce trebuie depit, dar i necesitatea de a face un pas important. Podul l pune pe om pe cale strmb, unde el ntlnete n mod ineluctabil obligaia de a alege. Iar alegerea fcut l va osndi sau l va mntui. n interpretarea psihanalitic modern,podurile, asemeni linititorului Pont St. Benezet, simbolizeaz tranziia dintr-o stare n alta i oportunitatea pentru schimbare. Partea cea mai apropiat podului reprezint trecutul, partea opus un viitor misterios, n timp ceapelecare curg pe sub el semnific haosul minii incontiente. nc din antichitate, podurile sugerau nite legturi: de exemplu ntre via i moarte. Cnd un pod este greu de traversat, acesta reprezint dificultile implicate n respingerea trecutului i nzuina pentru obinerea progresului. Reprezentnd un acces spre alt univers,poarta, pragul, podul, trectoarea, sunt simboluri de factur mitic. Rostul omului este de a se elibera de lumea infernal, de aceea o punte, o trecere, moartea nsi indic nemijlocit i concret soluia de continuitate a spaiului; de aici marea lor importan religioas, deoarece sunt simboluri i totodat vehicule ale trecerii. n credinele romneti apare des viziunea existenei unei puni foarte lungi, nguste ca muchia cuitului, dedesubtul creia se afl apa infernal. Legtur ntre lumi i stri ale fiinei, loc al plecrilor i al sosirilor, puntea i podul sunt simboluri ale ambiguitii care fixeaz fiina ntr-un spaiu de nesigur tranziie .(Doina Ruti)Proba poduluieste una crucial n desfurarea procesului de iniiere al tnrului fiu de crai, deoarece este o prim verificare, fr de care el nu ar fi putut demonstra c este capabil s-i duc misiunea la bun sfrit. Tatl este martorul indiscutabil al acestui fapt, el este cel care afirm cu mult siguran c Harap-Alb va fi negreit demn de a svri aceast menire: Ftul meu, bun tovar i-ai ales; de te-a nvat cineva, bine i-a priit, iar de-ai fcut-o din capul tu, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot nainte, c tu eti vrednic de mprat.Trecerea poduluieste urmat dertcirea n pdurea-labirint, simbol ambivalent, loc al morii i al regenerrii, cci pentru tnr se va ncheia o etap i alta va ncepe: de la un loc i se nchide calea i ncep a i se ncurca crrile.Simbolul pdurii, un simbol larg rspndit, altfel dect arborele ca entitate, al unui univers care, ca spaiu exterior, se opune micului univers al inutului deselenit. n legende i basme pdurea este locuit de fpturi misterioase, cel mai adesea amenintoare care ntruchipeaz toate acele pericole cu care omul tnr trebuie s se confrunte atunci cnd, n perioada iniierii sale, vrea s devin un om pe deplin responsabil. Pdurea ntunecatsimbolizeaz o faz a dezorientrii, zona incontientului, n care omul contient poate ptrunde doar ovind.Luminacare apare n calea personajelor din basme i licrete printre trunchiurile copacilor simbolizeaz sperana n existena unui loc de refugiu. Pdurea nsi, ca natur slbatic, dezordonat, este perceput ca neprimitoare i amenintoare, iar fantezia o populeaz cu fiine slbatice i duhuri, dar i cu zne care se pot dovedi binevoitoare. Pe de alt parte , pentru oamenii spirituali ea poate deveni locul n care i pot apra singurtatea de agitaia i frmntrile lumii. n general, n pdure domnete o lumin verde clar-obscur care alterneaz cu ntunericul, o via necunoscut ce nu poate fi vzut din afar; pdurea, ca simbol oniric, are felurite fpturi inofensive sau periculoase i n ea se poate aduna tot ceea ce e posibil s scoat cndva la lumina zilei peisajul personalitii noastre (Aeppli). n acest sens, pdurea pe care o traverseaz Harap-Alb poate fi privit ca unlabirint, al crui centru l reprezint aici chiar ieirea rezervat iniiatului, celui care n timpul ncercrilor iniiatice se va fi artat demn s aib acces la revelaia misterioas. Ritualurile labirintice pe care se ntemeiaz ceremonia de iniiere au tocmai drept scop s-i arate neofitului, n chiar timpul vieii sale pmnteti, felul de a ptrunde, fr a se rtci, n teritoriile morii.Traversarea labirintuluidevine deci o cltorie iniiatic, ce cu ct este mai grea, cu ct obstacolele sunt mai numeroase i mai grele, cu att mai mult adeptul se transform i, n cursul acestei iniieri itinerare, dobndete un nou sine. Transformarea eului care se opereaz n centrul labirintului i care se va afirma fr echivoc la captul cltoriei de ntoarcere, la sfritul trecerii de la ntuneric la lumin, va nsemna victoria spiritualului asupra materialului i, n acelai timp, al venicului asupra efemerului, al inteligenei asupra instinctului.Se pare ns c eroul lui Creang nu se dovedete capabil s duc la bun sfrit cltoria sa iniiatic, nu poate nltura obstacolele survenite pe parcursul traversrii pdurii, el lsndu-se nelat de puterea de convingere aSpnului, nclcnd sfatul printesc. nc naiv, boboc n felul su la trebi de aiste, Harap-Alb cade n cursa ce-i fusese ntins, nerecunoscndu-l pe (acelai) spn, lsndu-se nelat, mai mult dect de spn, de nencrederea n sine, de ndoiala profund ce-l mcina n privina unei reuite bazate doar pe forele proprii.Spnuldesemneaz un om fr barb, lovit de o strpiciune congenital a sistemului capilar al feei sale, o specie de castrat. Creterea brbii este rezultatul unei posibiliti fiziologice expansive; lipsit total de ea, Spnul este exclusiv constrictiv, neted, lustruind ca o gresie, dar pe asemenea piele se ascut tiurile de brici. Cnd este stpnul unei fiine vii, nu poate avea prin fire, dect un rol vampiric-comprehensiv fa de ea; cnd ns aceast fiin pete pe calvarul unei realizri iniiatice, i subiaz toate elementele individuale din ea, pn dispar. Or, aceste elemente, sunt prin definiie limitative i de aici se vede rolul eminamente pozitiv al Spnului, fr ca el s-i dea seama.(Vasile Lovinescu) n sens restrns,Spnulpoate fi socotitDiavolul,fiina de dincolo, aa cum nsui se prezint Chima rului pe malul prului sau cum l avertizeaz craiul pe fiul su la plecare: - n cltoria ta ai s ai trebuin i de ri i de buni, dars te fereti de omul ro, iar mai ales de cel spn,ct i pute; s n-ai de-a face cu dnii, cci sunt foarte ugubei, aici ugub nsemnnd ru sau amgitor. El pune stpnire pe feciorul craiului i i ncearc puterile sufleteti, pentru aceasta folosindu-se de toate armele ntunericului: capacitatea de a se preschimba: Mai merge el nainte prin codru ct merge, i, la o strmtoare, numai iaca ce Spnul iar i ies nainte, prefcut n alte straie, i zice cu glas supiratic i necunoscut... , apoi ipocrizia Ct despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice Spnul oftnd...Numai ce folos? Omul bun n-are noroc... , neltoria (scena capturrrii prinului n fntn), mndria (se laud n faa mpratului Verde, dar mereu pe socoteala lui Harap-Alb: Doamne, moule! zise atunci Spnul; s nu te superi, dar nu tiu ce fel de oameni avei pe aici. Eu pun rmag pe ce vrei c sluga mea are s-mi aduc pielea cerbului acela, cu cap cu tot, aa mpodobit cum este), rutatea (i plmuiete sluga, vorbete rstit cu Harap-Alb, ameninndu-l permanent cu moartea). Ca de fiecare dat ns, Creang nltur aspectul grotesc al diavolului, atribuindu-i caliti omeneti: Spnul mprumut graiul moldovenesc, e stpnit de limbuie i nclinat spre ironie (i cnd ai ave ncaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smrogul ista i duc vergile).OglindireaDiavoluluin Spn este regsit mai nti n scena n care Spnul se preface c-i e sete i cere plosca cu ap de la stpnul su. Fiul craiului i-o d i Spnul, cum o pune la gur, pe loc o i ia orndu-se i vars toat apa dintr-nsa sub cuvnt c e veche i bhlit. i aduce stpnul ntr-o poian n care era ofntncu ghizdele de stejar i cu un capac deschis n lturi. Fntna era adnc i nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort pn la ap.n treact spus, nicieri n lumea asta nu exist o astfel de fntn; caracterul el simbolic nu are nevoie s fie solicitat, se impune de la sine.Aici apare scena n care Spnul se desemneaz pe el nsui: Chima rului pe malul prului, adic schema, figura rului pe faa apelor care le ntruchipeaz fiina, dar din cauza bivalenei cuvntului schim avem dou sensuri purtate de personaj n basm. Primul este cel negativ: sunt pocitura, schimonositura rului, urciunea pustiirii, oglindit pe faa apelor, adic asupra ntregii creaii, Diavolul, iar al doilea cel pozitiv, acela de mistagog, ru necesar n iniiere: nu sunt Rul, ci schema, Arhetipul Rului, deci Principium Individuationis, principiul extremei distinctivitii, al Egoismului Radical, care d rigoare Manifestrii, dar i sfrete prin a o distruge; nu se poate pune o limit compresiunii, care se macin, se mistuie pe ea pn la atomizare, adic pn la reintegrare pasiv n Principiu, finalitate necesar, deci eminamente pozitiv. (Vasile Lovinescu) Tocmai manifestarea esenei Rului determin apariia personalitii spirituale a lui Harap-Alb. Prin proba Spnului, prinul pltete un pcat strmoesc, cum se i spune la un moment dat.(Doina Ruti)Coborrea n fntneste asemnat n concepia unora cu mitul catabasei, fcnd trimitere la ntoarcerea la origini. Astfel Spnul l-a adus pe fiul de crai la o fntn al crui pzitor se pare c este, o fntn cu ap limpede, ap vie, dar nu n totalitatea sensului ei. Aici ntlnimapa vieprin aspectul su de ap coroziv, aa cum este numit n Alchimie. Fiul de crai o gsete, cluzit fiind de Spn, coborndu-se nluntru pmntului, conform poruncii oraculare a Tabulei Smaragdine ce spune: Visitando Inferiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem Veram Medicinam. Citind iniialele obinem:VITRIOLUM. Cobornd n fntna, fiul de crai vine n contact cu un vitriol care corodeaz superfluitile. Harap-Alb triete aici, de fapt, prima sa moarte simbolic i nviere cci, i pierde rangul, statutul, devine sluga celui care l va salva. Fiul de crai moare dizolvat n Vitriol i apoi e expulzat renscut, regenerat de ctre Uterul Universal (fons terriblis) ntr-o nou fiin, Harap-Alb.Fntnaeste matricea miracolelor transmutaiilor. Recipient inepuizabil, spaiu de captare a izvorului , fntna ntrunete sensurile cercetrii, pe cel ale victoriei. Fntna apare n diverse tradiii ca izvor de ap vie, fntna vieii, fntna nemuririi, a tinereii venice. Prin apele ei mereu schimbtoare, fntna simbolizeaz nu att nemurirea ct o perpetu ntinerire. n diverse mituri i tradiii fntna apare sub diverse, dar asemntoare interpretri. n tradiia oriental apare ca o fntn a vieii hiperborean, n tradiia cretin ea este asemuit cu sngele i apa care au nit din rana lui Hristos i care au fost strnse n Sfntul Graal. n tradiia irlandez se vorbete despre o fntn cu ap tmduitoare. La germani, fntna lui Mimir coninea apa cunoaterii. Se poate observa o nclinaie ctre aciunile benefice ale apei fntnilor. Dar aceast ap, ca s rmn egal cu ea nsi trebuie s fie mereu nsufleit, pritocit de Duhul care sufl deasupra apelor. Cnd o carapace o izoleaz de suflul creatot, apa se corupe, iar fntna devine Iad, matrice de balauri. Iat ce neles schematic d Vasile Lovinescu, episodului cu fntna: Avem o dubl micare n interiorul fntnii: cnd se coboar Spnul n fntn, eroul nostru rmne sus; cnd la rndul su, coboar el n pu, Spnul se ridic la faa pmntului. Harap-Alb imprim apei o micare expansiv, Spnul una constructiv; complementarismul lor transform apa sttut ntr-o ap vie. n Tradiia extrem-oriental,Universuleste reprezentat de un ciindru (Puul din basmul nostru), n care planurile de existen sunt simbolizate de cercuri evolutive care se convertesc unul n altul, n sensul ascendent, sub influena Cerului, imprimnd astfel cercului o micare elicoidal, n aa fel, c atunci cnd elicea a ajuns la punctul de plecare, a descris un element de spiral, nurubndu-se astfel n ciclul imediat urmtor, cele dou extremiti ale elicei sunt reprezentate de Harap-Alb i Spn. Pasul infinitezimal al elicei este condiionat de o coborre a unei extremiti. Conform acestei teorii, putem considerayin-yang-ul ca o seciune orizontal a fntnii-cilindru. Harap i Alb, cele dou jumti, negrul i albul, tendinele, compactnt i dilatant, ale micrii elicoidale, iar elicea este nsui sinusoidul care desparte i unete cele dou jumti. ntr-un sens imediat, mai restrns, Spnul este Dragonul, Pzitorul Pragului, pentru c poate fi gsit la cele dou capete, la cele dou pri iniiatice ale eroului. Spnul, din partea cruia Harap-Alb sufer a doua moarte, l face pe acesta s treac de la Micile Mistere peste pragul Marilor Mistere, cci, n toate tradiiile, conefirea unui nou nume nseamn moartea vechii individualiti i dreptul de a-l oferi aparine exclusiv maestrului spiritual. Inclus n acest episod, regsim i simboluljurmntului pe palo. Devenit slug, pierzndu-i toate atu-urile dobndite prin natere, eroul i ncepe ascensiunea de pe cea mai de jos treapt. Intrarea sa n slujba Spnului se face sub jurmnt cavaleresc-prinul jur pe palo i i va ine acest jurmnt, ca un adevrat cavaler. Spnul l va nva umilina, l va supune la probe decisive, dar mai presus de orice i pune la ncercare cuvntul dat, adic onoarea sa de om. La aceast ncercare Harap-Alb va face fa, cci el i va respecta jurmntul fcut, anume de a-l sluji pe Spn pn cnd vamuri i va nvia. Se poate observa ns i o anumit complementaritae a celor doi eroi fapt ce i-a deteminat pe unii comentatori s cread c Spnul ntruchipeaz pcatele lui Harap-Alb, pe care acesta le ntlnete de-a lungul cltoriei n propriul suflet i le nvinge cu ajutorul virtuilor morale personificate de personaje fabuloase ca Regina furnicilor, Ochil, Geril, .a (Andrei Oteanu): Spnul reprezint ceea ce este mai ru i mai urt ntr-un om, n cazul nostru n Harap-Alb. Omul spn ar fi unul, mai multe sau toate Pcatele din sufletul eroului, precum Egoismul, Ura, Ignorana, Dorina, etc. Dup prerea lui G.Clinescu, acest personaj este spn pentru c n popor exist o credin strveche, potrivit creia o deficien sau o anomalie fiziologic e nsoit de o deficien moral corespunztoare. De obicei acetia sunt considerai ri, cruzi, perfizi, linguitori, n stare de a deochia. Fazele prin care trece relaia Harap-Alb omul spn de-a lungul basmului, ni se par similare cu fazele prin care trece relaia Om Pcat de-a lungul vieii. Copil fiind, Harap-Alb nu auzise de Spn, deci era pur i nevinovat, necunoscnd patima i pcatul. La pubertate, Harap-Alb afl despre Spn de la tatl su, care-l previne c e un om ru i primejdios, deci s se fereasc de el ct poate. ntr-adevr, n via, prinii sunt cei care ncearc prin educaie s in departe Pcatele de fiii lor. n timpul cltoriei, Spnul devine slug la Harap-Alb, dar nu peste mult timp situaia se rstoarn, fiul Craiului devenind robul Spnului, alegorie a faptului c a ajuns robul propriilor sale Pcate. La sfritul basmului, dup ce iniierea s-a svrit, Spnul este ucis de calul nzdrvan. Aceasta ar reprezenta ideea c dup trecerea treptelor de iniiere, Harap-Alb obine starea de Puritate, nfrngndu-i definitiv Pcatul. Cu alte cuvinte Spnul reprezint pe Principium Individuationis, Egoismul Radical, egoismul pentru egoism, prezent n fiul de crai ca n toi oamenii, i care trebuie ras pentru ca posibilitile universale ale erolui s fie desctuate, producndu-i apoteoza final, adic, foarte precis, ndumnezeirea. Operaia nu e posibil dect prin decondiionare, prin moartea Spnului i a doua nviere a lui Harap-Alb. Cele dou fiine sunt indisolubil solidare n via i n moarte.(Vasile Lovinescu) E vorba, desigur, de scena final, unde Spnul se descoper ca un sacerdot ce nfptuiete al doilea botez al eroului, cel al morii: Iar Spnul [...] se rpede ca un cne turbat la Harap-Alb i-i zboar capul dintr-o singur lovitur de palo... . Aciunea calului ce urmeaz acestui gest suprem de a-l preface pe Spn n praf i pulbere e numai reintegrarea principiului negativ n Haosul de unde a purces.Drumullui Harap-Alb nu este numai un drum geografic, fizic, ci i un drum spiritual, de perfecionare i purificare, presupunnd o trecere a neofitului de la un mod de via la altul. Pe de alt parte, Spnul poate fi considerat un maestru spiritual, un guru. Funcia lui formativ, de mistagog, e recunoscut chiar de cal: i unii ca acetia [spnul] sunt trebuitori pe lume cteodat, pentru c fac pe oameni s prind la minte Spnul este o piatr sub nfiare de om, care poate fi piatr de poticnire, dar i piatr de temelie... (Vasile Lovinescu). El este cel care regizeaz ntreg scenariul devenirii feciorului de crai, fiind vorba de o iniiere, ritualul presupune trecerea unor probe, prezente sub umbra Pcatului, marcate ns de mori i nvieri succesive.Dei toat cltoria ar putea fi perceput ca fiind o aventur a unui fecior de Crai plecat n cutarea fericirii sale lumeti, de fapt ea este o purcedere a lui Harap-Alb n spaiul microcosmic interior, n care oamenii, animalele i obiectele sunt reprezentate simbolic prin virtui, patimi i experiene, cu scopul de a nvinge ntunericul, patima i pcatul cu ajutorul luminii i al virtuii, purificndu-se i obinnd starea final de iniiat.Pentru obinerea acestei purificri, eroul trebuie s treac prin probe simbolice, ajutat de mistagog, ntruchipat de Sfnta Duminic. ns, la o observare mai atent a basmului, se poate remarca independena probelor la care eroul este supus: ele nu se continu una pe cealalt, neexistmd vreo aluzie referitoare la ceea ce va urma, iar personajele adjutante apar i dispar odat cu nceperea i terminarea ncercrilor. Toate aceste caractere susin ideea conform creia, fiecare ntmplare este, de fapt, o povestire n basm.ntr-o prim prob, Harap-Alb este nevoit s aduc sali din grdina ursului, aceasta constituind prima piedic n drumul su. Tot acum el primete de la dasclul su o iniere complex, dar nici pe departe complet, a trupului i a sufletului. Orice cltorie presupune ns i un popas, de acest dat eroul nu se oprete oriunde, ci ajunge n zbor la o csu singuratic, secret, apt pentru un ritual, unde o gsete pe vrjitoarea care va urma s duc la bun sfrit acest proces : Sfnta Duminic, singura care tie ce-i de facut.Faptul c locul iniierii se gsete pe o insul nu este de loc ntmpltor, cciinsulaeste cea care reunete simbolurile vieii i sensurile morii (Mircea Eliade). n timp ce apa reprezint haosul primordial, insula este oaza din mijlocul ei, locul n care Manifestarea, Creaia poate avea loc.Harap-Alb st n casa iniierii cam o zi i o noapte, timp n care Sfnta Duminicprepar o licoare magic ce i va aduce ursului, spirit pzitor, duh al rodniciei i simbol al longevitii i nemuririi, somnul cel lung. Se realizeaz o ieire din universul normal i o trecere prin perdeaua de foc a timpului, adormirea ursului din basm corespunzn cu intrerea n hibernare a ursului mitic, simbol al amoririi naturii i a vegetaiei pe timpul iernii.ns, elementul nou al operei n sine este, nu numai consistena licorii, alctuit din lapte i miere, cele promise de ctre Dumnezeu poporului lui Israel, alturi de somnoroas, ci i faptul c neofitul reuete s mbuneze ursul, transformndu-l ntr-un duh benefic, necesar iniierii. ns, cnd efectul dispare, ursul se repede la Harap-Alb, care e nevoit s fug, mbrcat n haina de urs primit de la tatl su. Aceast mbrcare a eroului n blana animalului simbolizeaz moartea i ptrunderea sa n lumea de dincolo. De asemenea, acest moarte este urmat de o nviere, cci o dat obinut salata, eroul trebuie s-i continuie cltoria iniiatic, de acest dat ns, beneficiind de puterea magic a obiectului cutrii, cu toate c n oper nu sunt prezentate aspectele benefice ale salilor.Astfel ,n basm, prima prob ia sfrit n momentul n care eroul arunc blana de urs i se ntoarce nvingtor la coliba iniiatic, unde mistagogul i povestete ce trebuie s fac n continuare, pas cu pas, pregtindu-l pentru urmtoarele probe.Urmtoarea ncercare prin care Harap-Alb trebuie s treac este constituit dinvnarea cerbului mirific, mpodobit cu pietre preioase: i cerbul acela este btut tot cu pietre preioase, mult mai mari i mai frumoase dect acestea. Mai nti cic are una n frunte, de strlucete ca un soare.Dar nu se poate apropia nime de el, cci este solomonit i nici un fel de arm nu-l poate prinde...Datorit coarnelor sale care se schimb periodic, cerbul simbolizeaz att arborele vieii ct i arborele primordial, ntlnirea pe care mezinul o are cu aceste putnd fi interpretat ca o nou trecere a acestuia prin moarte-nviere simbolic.Aciunea se petrece n pdure , unde eroul, asemenea primului om, care primete fructul din copacul cunoaterii binelui i rului de la animalul satanic; primete de la Statu-Palma- Barb- Cot arma cu care va vna cerbul nzdrvan. Astfel, drumul cosmic spre iniiere este continuat, eroul fiind din ce n ce mai aproape de statutul de iniiat i, alegoric, de cel de iniiator.Se poate observa puternica asemnare a Satanei cu Statu-Palma- Barb- Cot, care i d eroului masca i paloul cu care va vna cerbul ce poart Soarele ntre coarne. Dar , Harap-Alb depete aceast prob tot cu ajutorul Sfintei Duminici, ajuns astfel la statutul de de maestru siritual, care l trimite din nou pe trmul cellalt pentru a-i cuta nelepciune.Aceasta e conform opiniei lui Andrei Oiteanu, moarte simbolic, prezentat n basm prin faptul c, pe tot parcursul vnrii cerbului, Harap-Alb st cu masca pe fa, ntr-o groap adnc de un stat de om pe care i-a spat-o singur. Groapa nu este altceva dect propriul su mormnt, intrarea n ea este moartea neofitului, sngele ce se scurge este viaa nsi, iar ieirea din groap, o dat cu atingerea scopului propus, obinerea pietrelor reprezint renaterea simbolic. Aceast renatere, necesar continurii drumului iniiatic este precedat de obinerea cunotinelor: neiniiatul trebuie s fie vrednic de ele i s dobndeasc pe parcurs puteri i virtui speciale.El trebuie s neleag c orice haos precede Creaia, repetnd istoria i strea de dinainte de istorie, s-i asume acest haos ca s se paot ntoarce la origini prin ieirea din timp i prin atingerea libertii absolute.Se poate vorbi astfel de o nou alegorie, n afar de cea a ptrunderii sacrului n profan: alegoria via-moarte, de acest dat la un nivel n totalitate simbolic. Cltoria de iniere ncepe cu moartea n fntn a fiului de Crai, urmat de naterea lui Harap-Alb, din fiecare astfel de incursiune la origine nscndu-se un erou nou, care dobndete de fiecare dat, cunotine noi.Ritualul sacrificrii, prezent n aceast prob, este ns cel care cere o mascare a eroului, pe lng coborrea acestuia n Infern fiind nevoie de o camuflare, mai mult ca i capacitate de a ascunde dect ca o putere hierofanic a lumii, cci, nc n stadiul de neofit, are nevoie de puritatea sa ancestral. El nu este pregtit s ucid i, de aceea caut s fac acest lucru ntr-un mod ct mai ndepartat.Ieind nvingtor din aceast prob, Harap-Alb i continu drumul, soarta punndu-l m faa unor noi mcercri, de aceast dat, eseniale i definitorii pentru condiia sa de neofit- viitor iniat . Dei pn acum maestrul su spiritual a fost Sfnta Duminic, acum se face simit prezena unor altfel de creaturi , pe care eroul le ajut i care, la rndul lor l vor ajuta, traseul su fiind de acum nainte lipsit de ostilitate, de provocri i de ispite.n basm, alegoria unei astfel de iniieri i pregtiri asceto-mistice este simbolizat de drumul prin pdure, strbtut de Harap-Alb ntre Verde-mprat i Ro-mprat, cel de care Harap-Alb ar fi trebuit s se pzeasc, conform sfatului primit de la tatl su, iar puterile iniiatice pe care le dobndete sunt reprezentate de personajele ce i se altur pe parcurs.Credina n maleficitateaOmului Roueste general, ca i punerea n gard contra lui. n generalrouleste perceput ca agresiv, vital i dttor de putere, nrudit cu focul i simbolizeaz att iubirea ct i lupta pe via i pe moarte, n simbolistica general avnd variate semnificaii. Considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital, cu fora, puterea i strlucirea lui, roul, culoare a focului i sngelui, prezint totui, din punct de vedere simbolic, aceeai ambivalen ca i aceasta din urm desigur, dup cum este el, ca nuan, deschis sau nchis.Roul deschis, exploziv, centrifug, este diurn, masculin, tonic, ndemnnd la aciune i aruncndu-i strlucirea peste tot, aidoma unui soare, cu o putere uria i de nenvins (KANS).Roul nchiseste, dimpotriv, nocturn, feminin, tainic i la limit, centripet ; el reprezint nu expresia, ci misterul vieii. Primul nsufleete, ncurajeaz, strnete, pe cnd cellalt alerteaz, reine, ndeamn la vigilen i, la limit, nelinitete.Precum numele ce-l poart, aa este i mpratul, avnd caracter ambivalent. Pe de o parte numele de rezonan solar al lui Ro mprat, precum i faptul c n multe basme acest personaj este regsit sub numele de Soare mprat, ne aduc n memorie faptul c Sufletul Universal cel nenscut, etern, imuabil, pur, esena realitii absolute este simbolizat prin Soare n textele vedice, dar i n cele egiptene antice. De fapt, , simbolizeaz i la Dante, spiritul absolut, divinitatea(Andrei Oiteanu). Din valena pozitiv extragem caracterul de lupttor, de mprat, el este rege suprem n mpria sa aa cum Soarele este Zeul suprem n universul astral. Valena negativ dezvluie partea ntunecat a mpratului, nsuire reflectat i n condiia lui de om nsemnat ce atrage asupra celorlali teama, instinctul de a se feri, proteja, a-l ndeprta pe ct posibil. Acest lucru se poate observa cel mai bine n sfatul pe care l primete Harap-Alb de la tatl su privitor la necesitatea de a se feri de un astfel de om nsemnat (s te fereti de omul ro [...] ct i pute).Simbolistica omului rou i gsete rdcini nc din cele mai vechi timpuri, fiind prezent n multe din mitologiile lumii. n religia cretin, Iuda era ro, precum i Irod urmnd n viitor i Antihristul. Neron, considerat ca Antihrist de cretinii din vremea lui, autorul primei persecuii, avea prul rou, ceea ce se pare, era cazul ntregului su neam. Roul este i culoarea infernului i a diavolului, precum i a animalelor presupus subordonate acestui trm, cum ar fi vulpea i veveria. Blonzii sunt mrinimoi, cci in la leu, roii sunt foarte ri, cci in la vulpe pseudo Aristot Physiognomonie. Culoarea are nsi semnificaie pozitiv ca expresie a iubirii biruitoare n scenele creaiei i ale nvierii lui Hristos. n mitologia egipteana, Typhon-Set, fratele i victima lui Osiris, avea prul rou. Culoarea hieratic a lui Osiris era Verdele, ca principiu al vegetaiei, n primul rnd de origine spiritual, pe cnd roul era culoarea nisipului din pustiu. De aici i coexistena n basme a lui Verde i Rou-mprat cu caracter net benefic i respectiv malefic. Baal se vopsete cu ocru rou ca s se coboare n Infern, la fel Marduk ca s se lupte cu Tiamat. Esau, fratele lui Iacov care i vinde dreptul de nti nscut pentru un blid de linte era ro de tot ca o manta de pr(Facerea,25,25). El este printele Edomiilor i Edom nseamn rou.Lovinescu susine chiar c mpria Roie prezent n basm, este mpria vechii Atlantide considerate leagnul rasei roii, iar fata mpratului Ro este singurul lucru ce mai merit a fi scpat, menit s fie salvat chiar de eroul n curs de iniiere. Privitor la mpria Roie, nu mai e vorba de o descriere, ci de o subversiune, nu o ligaturare a contactelor cu Syria primitiv, ci o rupere deliberat. mpria Roie desfiinase voit tot ce o lega cu inutul Suprem, de unde pe vremuri i trsese legitimitatea i justificarea ei.[...] fiind aplicat aa de bine la civilizaia modern, ct i la ndeprtata civilizaie roie a Atlantidei.[...] Cel dinti simptom, n basmul nostru, al acestei agresiviti, e apariia psrii nzdrvane care este Fenixul rou, volatil sacru atlant; mesajul este o invitaie deghizat s fie trimis cineva s salveze ce se mai poate salva din civilizaia roie, chintesena ei, adic fata mpratului Ro, , lichidnd n acelai timp rezidurile inutile din civilizaia satanizat.ns, din toat aceast ultim prob, eroul reuete s mearg mai departe cu ajutorul unor fiine fantastice care, prin puterea lor aparent inexistent, se fac utile.Harap-Alb ajut fiine aparent nensemnate, furnici i albine, fcndu-le un bine necondiionat. Cu toate acestea inima lui buna l va ajuta,fiind rspltit. Pe parcurs eroul accept nsoirea ctorva nzdrvani ce l vor ajuta s treac peste probele la care este supus pentru a-i fi ncredinat fata mpratului Rou.Albinaeste considerat (n credinele multor popoare) o miraculoas ntrupare a spiritului; ea poart mesajul divin i este asociat cunoaterii i iniierii; n mitologia romneasc,albinarmne mesagerul nvestit cu puteri magice, deoarece face miere/mierea se face cear/ceara se face fadie/fadia se aprinde/raiul se deschide/Maica Domnului n brae pe toi ne cuprinde, dup cum se spune ntr-un text popular. n multe legende, poveti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii; ele apar ca ajutoarele creatorului. Simbol solar,albinas-a nscut din lacrimile Maicii Domnului i este ocrotit de Snziene sau de alte fpturi miraculoase, dar poate fi socotit i un nsemn nefast cci i-a fost sortit acul nveninat, aductor de moarte.Albinele i furnicilesunt idealuri terimofere ale umanitii,furnicareprezentnd idealul de munc, iaralbinaidealul de hrnicie.Animalele, simboluri ale vieii instinctuale, sunt proiectate n numeroase sectoare ale existenei; unele sunt benefice, l ajut pe erou s treac diferite probe, s nving obstacolele aprute n drumul su: de multe ori o albin i d aripa sa, opasre i aduce vestea cea bun, furnicile selecteaz grmezi de semine, n locul eroului, altele sunt ru-prevestitoare sau amenintoare.Cele cinciapareneebizarereprezint ntruchipri ale forelor cosmice: gerul(Geril), foamea(Flmanzil), setea(Setil),Ochileste ciclopul din epopeea homeric, iarPsri-Li-Lungileste un sgettor cobort pe Pmnt.Portretele acestor prieteni sunt realizate grotesc, caricatural, trstura dominant fiind ngroat pna la limita absurdului i capt dimensiuni fantastice.Gerileste ,,o dihanie de om, ,,care se perpelea pe lng un foc de douzeci i patru de stnjini i tot atunci striga [] c moare de frig,Flamnzilo ,,namil de om,Setilo ,,artanie de om,Ochilo ,,schimonositur de om, iarPsri-Li-Lungileste o ,,pocitanie de om. Astfel ipostaza uman este vazut n oglinzile buclucae ale simurilor.Pe fiecare l ntalnete n plenitudinea manifestrilor specifice. Cei cinci triesc ntr-o deplin singurtate, fiind respini din zona umanului. Toi formeaz parc un ntreg bazat pe solidaritate i comunicare.n existena lor se sugereaz civilizaia arhaic, rural, marcat de cuvintele: plug, mugur, brazd, moar, vite. Fiecruia Harap-Alb i face cte un portret n care se mbin caricatura, hazul, grotescul, fabulosul cu realul. Portretele lor sunt hiperbolizate. Fiecare dintre nzdrvani tie de probele impratului Rou, n trecut ei fiind ajutoarele tatlui su.Namilele (Ochil,Setil,Flmnzil,Psri-Li-Lungil) sunt simboluri ce reprezint idealurile umanitii, dorina de a depi limitele. Ele pot reprezenta i principiul lumii pe dos(dincolo de fizicul nspimnttor se afl o buntate uimitoare) sau renunarea la convenii.Cei cinci nzdrvani sunt personaje fantastice, nite uriai bonomi i vorbrei. Comportndu-se ca nite rani humuleteni, sftoi i ugubei, ei sunt personaje simbolice. Ei reprezint de fapt, obstacolele pe care trebuie s le nving omul n drumul su spre fericire: propriile limite, datorate trupescului, simurilor (frigul-Geril, foamea-Flmnzil) dar i limitele materiale, obiective (timpul-Ochil, spaiul-Psri-Li-Lungil).n ciuda nfatirii hidoase, trstura dominant comun este reprezentat de buntate, compasiune fa de eroul aflat spre iniiere.Cea de-a doua prob este dictat defata mpratului Ro: trebuie s mearg calul tu i cu turturica mea s-mi aduc trei smicele de mr dulce i ap vie i ap moart de unde se bat munii n capete , reprezint ultimul pas pe care eroul este nevoit s-l fac pentru obinerea statutului de iniiat. Analiznd ns felul i modul n care aceast ultim cltorie are loc, observm un caracter magic al ncercrii. Distana alergrii nu e o distan fizic, geografic, aa cum i Oiteanu susine, ci una mitic, suprareal, formula unde se bat munii n cap artnd locul unde se afl apa vie i apa de leac.n aceste condiii, eroul trebuie s fie foarte abil, el folosindu-se de obiectele nzdrvane, ntlnindu-se acum o suprapunere a reprezentrilor mitice: muntele ca lca al morilor i muntele precum un loc sacru, unde se afl apa vieii, drumul ctre el fiind nu numai o apropiere de sacru, ci, mai presus de orice, o consacrare. Interesant este faptul c ultima ncercare nu are loc ntre erou i fiica mpratului ci ntre dou animale care i reprezint: calul i turturica, animale complementare care, dei aflate ntr-o aparent ntrecere, se ajut.Apogeul drumului iniiatic este atins abia n momentul n care Harap-Alb atinge absolutul n manier transcedental, ignornd moartea ca act fizic i alegnd apropierea sa de Centru, prin nvingerea Pcatului.Iar fata mpratului Ro, n vlmagul ista, rpede pune capul lui Harap-Alb la loc, l nconjur de trei ori cu cele trei smicele de mr dulce, toarn ap moart s stea sngele i s se prind pielea, apoi l stropete cu ap vie, i atunci Harap-Alb ndat nvie. Harap-Alb este omort de Spnul care i taie capul. ns el este readus n lumea celor vii de fata mpratului Ro, prin intermediul apei moarte i apei vii.Apa, cel mai cunoscut simbol al incontientului, apa, teluric, palpabil, snge i sete de snge, miros i corporalitate pasional, poate fi considerata, n cazul de fa, din dou puncte de vedere diametral opuse, nicidecum ireductibile, i aceast ambivalen se regsete la toate nivelurile.Element primordial, prezent cu aceast semnificaie n aproape toate mitologiile, apa este substana naterii i a morii: ...receptacul al tuturor germenilor,apelesimbolizeaz substana primordiala, din care toate formele se nasc i n care toate se rentorc prin regresiune sau prin cataclism. Ele au fost la nceput, ele revin la ncheierea oricrui ciclu istoric sau cosmic; ele vor exista nencetat - dei niciodat singure, pentru c apele sunt ntodeauna germinative, cuprinznd n unitatea lor non-fragmentar virtualitile tuturor formeloreleprecedorice form isuportorice creaie." (Eliade, Tratat de Istorie a Religiilor, 183)Apa vie i apa moart, aduse din trmul de dincolo, reprezint puterea eroului (neofitului) asupra vieii i a morii, ncheierea unui ciclu prin moarte i inceperea unei noi etape ca iniiat. Referitor la necesitatea existenei apei sub dou forme, moart i vie, i a rolului diferit pe care l joac n basm, filologul V.I. Propp formuleaz o ipotez, cutndu-le originea n credinele i miturile Greciei antice. Propp face astfel referire la cele dou izvoare din lcaul lui Hades-zeul Infernului. El susine c unul dintre ele conine ap moart, iar cellalt ar conine apa vieii. Aceast ipotez explic pe deplin de ce in basm, Harap-Alb este stropit nti cu ap moart i apoi cu ap vie.Apa moartdruiete defunctului moartea definitiv i sufletului acestuia dreptul de a intra n mpria umbrelor. Apa moart-spune Propp- (...) l ucide [pe erou] pn la capt, l transform ntr-un mort definitiv. Avem de a face cu un rit de ngropciunesui-generis, corespunztor cu acoperirea trupului cu pmnt. Eroului i este anulat existena n planul prezentului, ciclul vieii lui fiind ncheiat.Astfel, stropindu-l cu ap moart pe Harap-Alb, fata Impratului Ro l trimite deplin pe acesta n lumea strmoilor, ritual similar catabasei (coborre iniiatic n Infern), ndeplinind astfel prima etap ntru eliberarea de sub jurmntul fa de Spn.Harap-Alb este stropit apoi cuap vie, apa vieii, apa destinat morilor care nu ptrund definitiv n Infern, ci se ntorc din el. Astfel, apa, pe lng virtutea purificatoare, capt i oputere soteriologic. Imersiunea este regeneratoare, este un fel de renatere, n sensul c plaseaz fiina ntr-o stare nou. Imersiunea poate fi comparat cu punerea lui Hristos n mormnt: El renvie dup aceast coborre n Infern. Semn al oricrui nceput, apa are virtui sacre: ntinerete, vindec miraculos, ilumineaz spiritual fiina. Apa botezului exprim explicit ideea unei noi nateri, fiind iniiatoare.n Vechiul Testament apa este mai presus de toatesimbol al vieii. n Noul Testament ea devinesimbol al Duhului Sfnt. Iisus Hristos i arat samariteanului c este Stpnul apei vii (Ioan, 4, 10). El este izvorul: Dac nseteaz cineva, s vin la mine i s bea (id., 7, 37-38).Apa nete din pieptul Lui ca din stnca lui Moise, iar cnd, rstignit, este strpuns cu lancea , din ran i curg ap i snge. Apa vie vine de la Tatl i ea se transmite prin Hristos, Dumnezeu care S-a facut om, sau prin harul Duhului Sfnt care, potrivit unui imn de Rusalii, estefont vivus(izvor de ap vie),ignis caritatis(focul iubirii),Altissimi donum Dei(dar al Atotputernicului). Sfntul Atanasie precizeaz sensul acestei doctrine: Tatl fiind izvorul, Fiul este numit fluviu, iar noi ne adpm din Duh (Ad Serapionem, 1, 19).Harap-Alb a jurat s nu-i dezvluie identitatea pn la moarte i transfigurare i el i ine cuvntul pn la moarte, conform pactului iniial. Pentru ca Eul su individual sa devin Sinea, trebuie s se desfac de accidentele lui. Eroul, lepdnd astfel toate limitrile individuale, murind fa de ele, atinge planurile cauzale, toate pietrele, copacii, fiinele, ntreaga fire, prin gura Fetei Impratului Ro, i proclam calitatea de Desvrit, de Fiu legitim al Cerului i al Pmntului i nu pot face altfel, pentru c raiunea de existen a ntregului Univers este s mrturiseasc pe supremul Brahma i pe cei care s-au identificat cu el, altfel spus, calitatea lui Harap-Alb de locotenent al divinitii.Eroul se ntoarce n lumea celor vii ca iniiat. De asemena, prin nvierea sa, el este eliberat de sub jurmntul Spnului, cci el a jurat sa-i fie slug pn cnd va muri i iari va nvia: i atta vreme s ai a sluji, pn cnd ai muri i iar i nvia.Cu toate c pe tot firul povetii, Harap-Alb i Spnul sunt inseparabili (i merg ei, i merg, cale lung s le-ajung, trecnd peste nou mri i nou ri i peste nou ape mari, i ntr-o trzie vreme ajung la mprie) i chiar interschimbabili (Atunci Spnul pune mna pe cartea, pe banii i pe armele fiului de craiu i le ie la sine; apoi l scoate din fntn i-i d paloul s-l srute ca semn de pecetluirea jurmntului), aceast alian ia sfrit, binele triumfnd.Pe parcursul operei se face remarcat simboluloglinziice-l reflect pe Harap-Alb exact aa cum este, dei este obligat s ia titlul de slug, oglinda i reflect adevrata identitate, el este artat precum un fiu de crai, deci nu ceea ce se vrea s fie, ci ceea ce este cu adevrat. Oglinda nu linguseste, ea reflect cu fidelitate pe cel care se uit n ea, acel chip pe care nu-l artm niciodat lumii, pentru c l ascundem cu ajutorul persoanei[](C.G.Jung). Ce reflectoglinda? Adevrul, sinceritatea, coninutul inimii i al cunotiinei(J.Chevalier, Dicionar de simboluri). Replic a realitii, similitudine aparent i simbol al morii, oglinda are funcii magice, ea reveleaz lumea eliberat de timp.Vechii greci considerau c oglinda face s apar oameni care nc nu exist sau care execut o aciune pe care o vor svri mai trziu. Astfel, punndu-i fa n fa pe Crai si pe Harap-Alb, observm cum Harap-Alb se vede pe el n viitor n persoana tatlui, iar Craiul se oglindete pe el n trecut n persoana fiului, putndu-se astfel aminti detehnica oglinzilor paralele, care reflect una si aceeai persoan, dar, aici, n stadii diferite ale vieii.C. G. Jung spunea n lucrarea sa n lumea arhetipurilor c []ntlnirea cu sine face parte dintre acele lucruri neplcute pe care le evitm atta timp ct putem proiecta n exterior tot ceea ce este negativ. Aceast ntlnire cu sine poate fi observat ntre Harap-Alb si Spn ca o ntlnire a unei persoane cu alter-ego-ul su. Harap-Alb reprezint tot ce este bun, el este curajos, cinstit si cu un suflet mare, dar naiv, pe cnd Spnul este viclean si las, deci total opusul fiului de crai, o proiecie negativa a eroului principal.Trecnd la o alt parte a simbolului oglinzii ajungem la mitul lui Narcis.Putem afirma c moartea lui Harap-Alb este o experien a eliberrii de narcisism, deoarece Narcis, caznd in ap, este eliberat de cutarea idealului de frumusee precum fusese blestemat, deci apa vie si apa moart cu care este stropit fiul de crai l elibereaz de calitatea de slug pe care a fost obligat s o adopte.Eroul primete puterea, cunoaterea i nemurirea, depindu-i astfel starea de profan i apropiindu-se de sacru, de eternitatea spiritual, care se mplinete ns n momentul n care unitatea promordial este refcut.Cu toate acestea, hierogamia este cea care semnalizeaz finalul drumului iniatic, contrariile fiind acum anulate i lumea reproiectat prin iubire, iar iubirea nseamn renunarea la fiina personal i identificarea n cellalt.Astfel, prin unirea sa definitiv cu divinitatea atinge starea de iniiat, fiind acum demn de a-i primi cununa, ncheind un ciclu al vieii i deschiznd altul.

BIBLIOGRAFIEHans Biedermann, Dicionar de simboluri Editura Saeculum I.O, Bucureti, 2002Vasile Lovinescu,Creang i creanga de aur,EdituraRosmarin,Bucuresti,1996 Andrei Oiteanu, Grdina de dincolo, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980Glare Gibson, Semne i simboluri, Editura Aquila,Bucuresti,1993Doina Ruti, Diconar de teme i simboluri din literatura romn, EdituraUnivers enciclopedic, Bucureti, 2002C. G. Jung, In lumea arhetipurilor, EdituraJurnalul literar, 1994,J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicionar de simboluri, EdituraArtemis, 1994, vol.1-3Iosif Cheie-Pantea,Palingeneza valorilor,EdituraFacla,Timisoara,1982 Gilbert Durand,Structurile antropologice ale imaginarului,EdituraUnivers Bucuresti,1977

V.I.Propp,Morfologia basmului,EdituraUnivers,Bucuresti.