sperantia

ORADEA ANUL VIII IULIE-AUGUST 1927.

A N A L E CULTURALE i I I I I I I M U t . . . . . . . . . . . i . . . . . y . ! • . • 1 1 . . . . 1 1 1 i i 1 1 1 1 1 . 1 > 1 1 1 1 . . i • . . . 1 1 . i . . 1 1 1 . . •• i . i . i 1 1 . i n 1 1 1 1 1 1 1 1 1 4 1 1 1 1 1 1 1 i i i i i ţ i • . . . . n . i , 1 1 • i " n

Director-Fondator: GEORGE BACALOGLU

f M. S. Regele Ferdinand I.

COLABORATORII ACESTUI NUMĂR: G. BOGDAN-DUICĂ, I. AGÂRBICEANU, ŞT. BEZDECHI, D-r D. D. - NICULESCU, VICTOR EFTIMIU, EMIL ISAC, EUGENIU SPERANTIA, ROMULUS S. MOLIN, EUGEN TITEANU, OVID O. DENSUŞIANU, GEORGE BACALOGLU, GEORGE BAICULESCU, G . TALAZ, AL. NEGURĂ, ANTON DAVIDESCU, GH. VORNICU, M. CHIOVEANU, AL. KERESZTURY-OLTEANU, etc.

CRONICI / NOTE / CĂRŢI / REVISTE , MEMENTO / BIBLIOGRAFIE / CLIŞEE.

JIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIMIIIIIIII S U P L I M E N T : iiiiiiiiniiii mi i i i i i i i i i i i^

N-r. 7 - 8 . Lei 2 0 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

C E L E T R E I CRIŞURI A B O N A M E N T E : '

Pe un an Lei 200.— Pe un an şcoli de toate gradele Lei 400.— Pe un an autorităţi Lei 500.— Abonament de încurajare Lei 1000.— Pe un an studenţi Lei 100.—

In străinătate: Europa 1000 lei; America 4 dolari. Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.

C U P R I N S U L :

Col. George Bacaloglu: G. Bogdan-Duică:

j Rege le F e r d i n a n d I. Meşterul Manole (Lucian

Blaga).

Eugeniu Sperantia: . . . In ju ru l problemei romanului românesc .

G. Talas: H o t a r (versuri) . Dr. D. D. Niculescu: . . Amin t i r i din t impul răz

boiului 1916-1918. Victor Eftimiu . . . . . . R i tmur i de gavo t ă (versuri). I. Agărbiceanu . . . . . Moştenirea . Victor Eftimiu C â n d noi (versuri). Emil Isac: L i n d b e r g h — B y r d

CRONICI:

Eugen Titeanu: . . . Cronica ex te rnă , Polit ica faţă de Rusia .

Stef. Besdechi: . . . . Cronica l i te rară , Ch ipur i şi scene din Bizanţ, de Prof. N. Bănescu .

Ovid. O. Densuşianu: . . Cronica ar t i s t ică , Salonul oficial din Capi ta lă .

MIŞCAREA CULTURALA PE GRANIŢA DE VEST:

Romulus S. Molin: . . . Scrisori din Bana t . Al. Negură: Scr isor i din A r a d . A. Davidescu: Scr isor i din Sa tu-Mare . Gh. Vornicu : Aspec te M a r a m u r ă ş e n e .

N O T E : D-r l oan Mihu, învăţă tor i lor .

Căminu l de od ihnă al ar t iş t i lor . A d u n a r e a gene ra l ă a asociaţ ie i

C Ă R Ţ I : G. B.: V ia ţ a R o m â n e a s c ă . Rev i s t a d'Italia & d 'Amer ica .

F a l a n g a . — C. Rădulescu-Motru . — E. Sp. : Cons t ru i re . -

M E M E N T O . — B I B L I O G R A F I E . — C L I Ş E E : Rege le F e r d i n a n d I, Caste lul Pelişor cu cor tul Regelui .—Biser ica din Căl imăneş t i .—Crişu r e p e d e la Oradea .—Tune lu l î n t r e Orav i ţ a şi A n i n a . — S U P L I M E N T : Rege le F e r d i n a n d I, la T e d e u m pe f r o n t ; M. S. Reg ina Măria , Salonul A lb de la Pa la tu l jCotroceni, M. S. Rege le Mihai I, R e g e n ţ a (

A. S. R. P r inc ipesa m a m ă Elena , D e p u n e r e a j u r ămân tu lu i de că t r e R e g e n ţ ă , în faţa A d u n ă r i i Na ţ iona le (20 Iulie 1927).

>y<&<&<>y<&<&<&<&<&^ COLABORATORII REVISTEI:

I. Agâ rb i ceanu , I. Al . Brătescu-Voineşt i , C. Banu, N. Bănescu , G. Bogdan-Duică , N. Batzar ia , Zah . Bâ r san , Măr ia Ba iu lescu ,E . Speran t i a , G. Baiculescu, Şt. Bezdechi, L . Blaga, I. Bianu, Oct. Beu, E lena BacaloglUi Const. , Vic to r şi G e o r g e Bacaloglu, T r a i a n Bi răescu , E m a n u i l Bucuţă , Al. Bogdan , Al. Ciura , R. Cioroga , r iu, A. Cior tea , I. Ciorănescu, Th . Capidan , A. Cons tan t , E u g e n Cons tan t , A. Cot ruş , Gh . C iuhandu , Teofil Codreanu , I. Cons tant inescu-Delabaia , Const . Doboş , V i o r a Dr . Ciordaş , V . Corbasca , Cr idim, V . D e m e t r i u s , R. Deme t r e scu , I. G. Duca , Virg i l D r ă g h i c e a n u , Mihail D r a g o m i r e s c u , Silviu D r a g o m i r , Ion D r a g u , A . D a videscu, Mihail D r a g o ş , Ion Dongoroz i , V ic to r Eftimiu, Ion Fo t i , G. Galac t ion , VI. Ghidionescu, Vas i le Al . George , Ion G a n e , D e m . Gâ lman , D . Gâ ldău , R a d u Gyr , E. Hodoş , N. Iorga , Bogdan Ionescu, Al. Iacobescu, Iust in Ilieşiu, E m i l Isac, N. E . Idieru, Al . Keresz tury-Ol teanu , G. Kris-

tof, E. Lovinescu, I. Lupaş , A. Lupeanu-Melin , Dr . Cass iu TVIaniu, G-ral Moşoiu ,S . Mehedinţ i , V . Meruţ iu , A. Magier , V . Mi l i tam, Chr i s t ache Gh. Milian, R. S. Molin, Vi rg i l Molin, T. Murăşanu , N. Milcu, M. Mora, G. Murnu , D . Nanu , A. Nanu , A. Negură , G-ral Sca r l a t Pana i t e scu , I. Paul , Ion Pere tz , N. Pora , Sexti l Puşcar iu , V. Pe ta la , Al . P t eancu , I. Pillat, E c a t e r i n a Pit iş , I. Pogan , D . Pompei, Mati lda Poni , Sep t imiu Popa , Pau l I. P rodan , G e o r g e Pal lady, Pr . Gh . P teancu , P. I. Papadopol , Mircea Ră-dulescu, G. Rot ică , C. Rîuleţ , A l e x a n d r i n a Scurfu, Ion P . Sache la r ie , Vas i le Savel , A n d r e i S igmond, Al. T . S t ama t i ad , E u g e n i u Speran t ia , Mar in Ştefânescu, C. Sude ţeanu , G. Sofronie, O. Tafrali , Ca ton Theodor ian , G. T u t o v e a n u , Nuşi Tulliu, N. G. Tis tu, I. Va l e r i an , G e o r g e Voev idca , V o l b u r ă Po iană-Năs tu raş , I. W a t h , G e o r g e M. Zamfirescu, E u g e n Ti teanu , P a u l Negulescu Al . Negură , (Arad) , Gh . Vorn icu .


REDACŢIA -Şl AD ^jPljP TmJPI #M#1% l l P I O R A D E A A N U L VIU

MINISTRAŢIA: STR. \A^LV • t i V i VilKfCWli N a 7"8" I U L I E A U G-PRINŢUL C A R O L , 5 W Wfcw I I I W • wHI^f ^#11 I 1 9 2 7 . T E L E F O N : 119.

A N A L E C U L T U R A L E

D i r e c i o r - F o n d a t o r : 6 E G R G E B A C A L O G L U

f REGELE FE R D IN A NI) I

C~[n s P r e dimineaţa zilei de 20 Iulie, în freamătul pădurii de brazi şi murmurul pârâiaşu

lui Peleş, încântătoarea reşedinţă Regală din Sinaia, Castelul Pelişor ridica drapelul naţional îndoliat.

Marele Rege Ferdinand I, dispăruse dintre cei vii.

I-a fost dat neamului nostru ca, rând pe rând, să aibă în vre-mile lui mari. Regi cu suflet, înţelepţi şi viteji.

Un popor tânăr ca al nostru, ieşit şi trăit în necurmatele lupte cunoscute din istorie, avea nevoie de întemeietor înţelept şi viteaz, care să-i fixeze temelia şi să-i. asigure libertatea de acţiune şi 1-a avut în primul lui Rege—; avea nevoie de un urmaş care să ducă mai departe soarta poporului Său şi 1-a avut cu o şi mai mare strălucire, încercat în focul războiului, pe Regele Ferdinand I.

Scurta domnie de 13 ani a gloriosului Rege dispărut, a înregistrat cea mai mare isbândă pe care o poate visa un neam: întregirea lui.

Dacă ne întoarcem privirea, în

aceste clipe de durere şi ne identificăm cu Acela, care a purtat greaua răspundere şi riscul la cari s'a avântat pentru fericirea poporului—a realizărei idealului naţional, legănat de generaţie după generaţie,—ne dăm seama de măreţia acestor fapte.

M. S. Regele Mihai, ce 'I urmează pe tron, prea tânăr ca să înţeleagă rostul pe lume şi răspunderea zilei de mâine, dar condus de o înţeleaptă Regenţă, a-leasă de Adunarea Naţională păşeşte mai departe pe drumul bătătorit de hărnicia şi înţelepciunea primilor Regi, şi va trăi zilele senine ale poporului în triumfalul mers al progresului la care năzuim.

Acest eveniment istoric dureros, al pierderii Marelui Rege Ferdinand, şi cel nădăjduitor al urcărei pe tron a tânărului vlăstar Regele Mihai, a găsit în fruntea" guvernului pe omul cel mai încercat, pe care se razimă ţara, marele patriot Ion I. C. Brâ-tianu, care a întovărăşit la isbândă opera fostului Mare Rege, sub a cărui vrajă a trăit cele mai

sublime dar încercate momente ale războiului nostru.

Plecându-ne cu smerenie înaintea acestor evenimente, lăsăm să cadă în lăcaşul sfânt, care va adăposti rămăşiţele Aceluia care va rămâne neuitat—Regele Ferdinand,—lacrâmi, mărgăritare şi crinii pe care i-a iubit atât de mult şi să ridicăm apoi fruntea cu dragoste şi deplin devotament, către Tronul care primeşte pe Micul Rege Mihai, îmbrăcat în albul inocenţei, dătător de noui speranţe pentru viitorul şi fericirea scumpei noastre patrii.

Colonel George Bacaloglu.

20 Iulie 1927.

l l l l i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i l i i i l l l l l l l l l l l i i l l l i l l l i l i l l l l l l i l l l l l l l l l l l

LUCIAN BL AGA.

Meşterul Manole — D r a m ă în cinci ac te—

G. Bogdatt-Duică.

V ă z â n d titlul a m zis î nda t ă : g r e a î n c e r c a r e !

Mi-adusei amin t e şi de un fiasco rega l , al reg ine i E l i sabe ta , cu al ei Meister Manole, ca re 1-a ind igna t p e D e l a v r a n c e a aşâ de pu te rn ic , î ncâ t Românu l , gelos de f rumuse ţea baladei , a scr is — în Voinţa Naţională — o ser ie de ar t icole furioase, a p ă r u t e şi în b roşură (Carmen Sylva etc., de „.**).

D e l a v r a n c e a e ră de p ă r e r e că în soţ ia lui Manole s'a î n t rupa t un ideal popular , ca re ideal t r e b u e să r ă m â n ă ; că orice desvol ta re , şi a celorlal te pe r soane , t r ebue să păst reze tot concepţ ia populară . Cu alte vorbe, că un nolli me tangere t r ebue să i se s t r ige or icăru i poet , ca re n ' a r e des tu lă in imă p e n t r u inima română-popu la ră .

Ce ne-a d a t L. Bl. în Meşterul Manole, c a r e ne lasă de ' nda tă impres ia că es te scris cu îngr i j i re? — cu a t â t a îngri j ire, încâ t aduce a-min te de d r a m ă lui Ştefan Pet ică , în ca re toa te persoane le vorbesc la fel, fie o r i c ine : Domni ţă , boer , ţăr an , s lugă, etc .

D e s p r e locul acţ iunei d r a m e i a-flăm că e s t e : «pe A r g e ş în jos»,


>zmmm>mwmmm CELE TREI CRIŞURI mssms^mmmgm deci undeva, deşi se ştie, căci se vede u n d e ; desp re t imp ni se s p u n e că - i : «timp mitic românesc» , adecă u n t imp ce nici n ' a exis ta t . Insă poetului îi t r ebu ia spaţ iu l vag , pent ru ca p e cel r ea l să-1 p o a t ă isgoni din tex t — piesa n u a r e p e i s a j ; i a r t impul «mitic» îi t r ebu ia p e n t r u ca să poa t ă c rede 'n basmul baladei , în z id i rea 'n temelii . E u aş fi preferit să r ă m â n în t imp istoric şi să-i păs t rez , totuşi , z idirea 'n temelii, m o t i v a r e a fiind g ă s i t ă : Se spune doa ră ch ia r în d r a m ă că ideia supers t i ţ ioasă a clădirei în zid nu-i c red in ţa tu turor , că rea l i za rea ei es te fapt ce n u poa t e s căpă de pedeapsa pravi lei , p e ca re o cunosc cel pu ţ in boerii... (Pagina 110).

In v a g de loc şi de t imp au to ru l lui Manole se poa te , însă, înfăţ işă ca au toru l lui Zamolxe , v i sând mit ic, i nven t ând figuri cu or igini obs c u r e sau en igmat ice , adecă : libe-rându-se de s t r ingen ţa real i tă ţ i lor , rea l i smului .

F i g u r i de-aces tea sun t de ex. stare ţul Bogumil şi G ă m a n .

Se d ă r â m ă m e r e u m ă n ă s t i r e a : Cauza ? Bogumi l ne-o s p u n e (p. 12): «Nu e apă , şi n u e foc : Sun t puterile! E le d i spre ţuesc în t inde rea locului şi ies când vor de subt legile vremii. L e crezi aici, şi ele din întâ ia beznă r ă spund . L e crezi acolo, şi ele dăn ţuesc cu înfricoşare în noi. Z i : D o a m n e , Doamne!» E s t e 'n Bagumi l u n a m e s t e c de metafi-z ică-păgână mist ică, şi creşt inism. In G ă m a n , în ca re creer i i se c la t ină mereu , concepţ ia dev ine ch ia r neb u n ă : «Meştere, meştere . . . Se deschid porţ i le fără de chei. A c u m iese o putere ce gâlgăie» etc. Bogumil m a i a d a o g ă (17): «Eu, s t a re ţ credincios, nu spun că es te aşâ, da r ar putea să fie aşâ».

In aşâ vremi de p ropr ie p lăsmui re , p r in t r e astfel de pe r soane , cu îndoite şi în t re i te baze psihice, se p o a t e fantasâ uşor, i n t e re san t chiar , da r—cu cât , cu ce fel de s e n s ?

D e o a r e c e eu scr iu aici n u m a i note , n u studii , n u m ă pot opri să fixez principiali câ t mit s 'ar pu t ea a m e s t e c a — în or ice d r a m ă — cu realitatea istorică, şi pomenesc , pe scur t , că un model realizat în a ceas t ă p r iv in ţă es te tr i logia lui F r . Habbe l desp re N i b e l u n g i / î n care , din epopee , a u in t r a t şi ceva mit . Aces t a câ t es te , lasă 'n p ic ioare d r a m a realistă ; ea r ă m â n e m e r e u r e a l ă ; n u se ' nneacă în fantast ic , pe-a locurea ca la L. BL, p e u n d e tocmai n e a-i lăm. Poa te că p e n t r u d-sa s tudiul para le l al epopeei g e r m a n e şi al d r a m e i hebel l iane a r p u t e a deveni u n corectiv....

In eroul d r a m a t i c Manole puterile dev in oda t ă taine: «De ce n u se 'na l ţă biser ica ? C u m m a i iau lup ta cu tainele? U n d e e spri j inul?» Ori, a l tă da tă , r ă m â n «puteri necunos

cute», ca re şi din V o d ă şi-au făcut «unealtă». Dec i şi el es te u n orb, ce n u v e d e ; u n rob al, «destinului».

Manole, Bogumil şi u l t ima lor car i c a t u r ă (Găman) ni se oferă, a şa dar , ca figuri în c a r e noi, modern i i , n u p u t e m in t r ă cu toa tă s impat ia noas t ră , ca figuri pentru—copi i (dacă aceş t ia a r p u t e a în ţe lege a p a r a t u l de t e rmin i magici-mistici) ori pent r u — bă t rân i , car i p e t r e c bucuros cu b a s m u l ; d a r pen t ru bă rba ţ i în toiu, p e n t r u ceice m a i a les d r a m e i îi c e rem u n în ţe les g r av , ce po t fi aceş t i credincioşi în ocul t ism prostesc ? De-aceea în t â i a j u m ă t a t e a d r a m e i n u t rezeş te nici u n in te res m a t u r .

P e n t r u Cei S£t fim in te resa ţ i şi u-mani , t r ebue să sosim la scena zi-direi în temelii a M i r e i : Mira es te î n t r ' a d e v ă r o figură r e u ş i t ă ! E s t e una , aceiaşi , d e când a p a r e p â n ă d i s p a r e : copilă g ingaşe , dulce, iubi toare , înc reză toa re , b u n ă ce nici n u bănueş t e rău l , u n cr in a lb ,p lut ind p r i n t r e lume, suflet bun şi înalt , p r e c u m îi zice Manole. . De lav rancea , de-ar t ră i , a r fi de s igur mu l ţ ămi t de ea. Şi a r consimţi la ca rac te r i s t i ca ce i o ros teş te Manole a c u m jer t fei s a l e : «Viaţă fără pe r eche eşti. T r u p t înăr . S â n g e fără păca t . Ochi i aceş t ia a u fost făcuţi să se b u c u r e de ve rdea ţ ă , de

S u n t une le p rob l eme insolubile p r in imposibi l i ta tea în ca r e n e g ă s i m de a în t rece l imitele cunoşt in ţ i i o-meneş t i .

Sun t însă şi une le a că ro r insolubil i tate decu rge din însuşi modul în ca re le fo rmulăm şi poa tecă toa te problemele insolubile conţ in în ult imă anal iză şi u n defect de formula re .

Ca şi boalele incurabi le că ro ra t e rapeu t i ca le p r o p u n e o m i e de remedi i , problemele insolubile sun t cele că ro ra li s e o p u n e cea m a i m a r e va r i e t a t e de soluţii şi vicev e r s a ; boalele cu remedi i p r e a mul t e şi p r ea v a r i a t e a u to tdeuna ceva incurabi l .

P rob lema r o m a n u l u i r o m â n e s c , -dacă exis tă ca p rob lemă, — se dovedeş te insolubilă ch ia r p r in m a r e l e n u m ă r al soluţii lor ce- i se oferă.

D e c u r â n d d l M. Ra lea re ia înt r e b a r e a : «De ce n u a v e m roman» (în V i a ţ a R o m â n e a s c ă No. 4 Apr i l 1927) pag . 82—91 şi, e x a m i n â n d chest iunea în spir i t ştiinţific, a d u c e răs punsur i le u r m ă t o a r e :

1) N 'a ex is ta t o prea labi lă epopee r o m â n e a s c ă ;

2) N ' a m a v u t publicul c a r e să solicite r o m a n u l şi, a n u m e , n ' a m "avut

lucrur i mici, de ape şi de fur tuni . In ima a fost făcută să iubească , şi n ic iodată să tacă . Noi, oameni ră i , a m sper ia t ochii şi in ima». Zis a şa p e când ea, ca 'n g lumă , in t r ă 'n zid....

O ad ie re de t r ag ic ba t e pe aici în d r a m ă . Pe-aici s u n t e m ch ia r la punc tu l de cu lmina re al pu te re i de creaţ ie .

Res tu l n u es te s imţ i rea curgătoare , ci m e ş t e ş u g să scoa tă la iveală t r ans fo rmarea sufletească a lui Manole, să motivese s inuc iderea sa. Chinul lui Manole du rează lung, ca, sp re pildă, d u r e r e a lui F i loe te t în i n su l ă ; d e p r i m ă fără pic d e rec re aţ ie , p e care , pe ici pe colea, ne-o servesc , ca stelele p r i n t r e nori , amănun te le spi r i tuale .

P a r t e a a doua a d r a m e i n u o m a i tu lbură «puterile», «tainele», «necunoscutele» ; ea es te omenească . Şi-i ch ia r r emarcab i l ă , ca î nce rca re psihologică de-a desfăşură şi a legă de u n fapt fatal finala p i e rde re a lui Manole, p i e rde re sufletească şi p i e r d e r e fizică. Ocult ismul , ca mot iv d rama t i c , a d i spă ru t şi din ac ţ iune , şi din c red in ţa eroului Manole. De-aceea î n t r e b : Nu-i cazul de-a c r ede că au toru l n ' a văzu t uni ta r , per-manent-wiitar, în sufletul e rou lu i?

Dealtfel stilul a r e m u l t ă e l egan ţ ă şi încercăr i de evoluţ ie la ca re s 'ar p u t e a să r even im.

de Eugeniu Speranţia.

burghez ie cul t iva tă (burghezia fiind clasa consuma toa re de roman) şi î n special n ' a m a v u t femeea b u r g h e z ă cul t ivată . D e a c e e a n ' a m a v u t posibi l i ta tea de a h r ă n i pe p roducători i specialişt i .

3) N ' a v e m încă individul, complet degajat de mediu, c a r e să r ă m â n ă to toda tă şi anon im, d e p a r t e de v iea ţa publ ică şi deci insezisabil istoriei . D e aceea , de pildă, — crede d-nul Ra lea — n u întâlnim în soc ie ta tea noas t r ă r iva l i tă ţ i îndâr j i te nici ver i tabi le lupte epice.

* Cu desăvârş i t a p robi ta te , d-1 Ra lea

r ecunoaş t e că cel pu ţ in une le d in aces te cons ta tă r i n u sat isfac p e depl in spir i tul ca re se î n t r eabă şi rid ică mul t e obiecţ iuni . D-sa n ' a obs e r v a t însă că toa te soluţii le a ce s t ea sun t vulnerabi le .

In t r ' adevăr , v o m înşira r ap id pr incipalele ob iec ţ iun i :

1) D e s c e n d e n ţ a romanu lu i din e-popee e n e t ă g ă d u i t ă , d a r ap l icând principii le biologice dela c a r e a pleca t Brunetiere în ce lebra sa. «Lecon d'ouverture» d in 1889, t r e b u e să n e amin t im ca dacă de pi ldă specia zoologică «Homo» a a p ă r u t m a i în tâ i u n d e v a în t r ' un ter i tor iu de-

i : i i i i l l l l l l l l l l i l l l l l l l l l l l l l l l l i i i i i i l l l l l i i i l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l i l i l i l l l l l l l l l l i l l l l l l l l l l t l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l l M i

In jurul problemei romanului românesc.


m^®®®tim^mt® CELE TREI CRIŞURI mm^mmamsm

HOTAR Să trecem ori nu De semnul oprit? Că n'a mai venit Cel care trecu.

In urmă eu am Comoara de viaţă, Dar dincolo-i ceaţă Ce pot eu să am ?

In urmă o mamă Şi-o soră şi draga. Şi viaţa ca fraga, Şi toate mă cheamă...

Dincolo e lume? Dar tu nu răspunzi Şi parcă-mi ascunşi Ce nu e în lume.

In urmă sunt vânturi Şi nouri şi Soare, Câmpiile 'n floare Şi plângeri şi cânturi.

Dincolo ce este ? Dar tu nu răspunzi, Şi parcă pătrunzi Cu gândul ce este.

Oh, gândul să-ţi rup Ca pe-un putred năvod; Apoi să-mi înod Ca albinele 'w stup.

A imaginei faguri; Să văd înainte — Dar ochiu-ţi mă minte Ca un drum de meleaguri.

Şi stărui să trecem De semnul oprit, De parcă-am venit Spre adânc să ne 'ntrecem.

Dar, Doamne, de-acum Păşim făr' să vrem, Că alt drum n'avem In lume de-acum...

Şi trecem hotarul Cu tremur — şt 'n gând Miraje mijând, Cu'n gest svârlem zarul.

Şi zarul ne cade De nu-i ştim de rost — Şi nu ştim ce-au fost A vieţii parade.

G. Talas. I l l l l l l l l l l l l l l l 1IIIIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII1IIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII1IIIIIIIIIIIII

p a r i a t şi p r in t r ' o m u t a ţ i u n e a conjecturalului P i t ecan t ropus , ea s'a "putut i rad ia de aci p e tot globul. P e n t r u c a să exis te o a m e n i în Rom â n i a n u e necesa r ca m u t a ţ i u n e a să se fi p e t r e c u t p e ter i tor iul aces ta ci n u m a i ca specia să fi gă s i t med iu p rop ice conservăr i i sale.

Câ t e a s e m e n e a muta ţ iun i , ale unor «specii» tehnice , cognit ive, es tet ice adic?ă : invenţ iuni , descoper i r i şi ino-vaţ iuni ar t is t ice , au a v u t aceiaş soar tă .

D u p ă c u m se ştie, na ş t e r ea hâr t ie i e da to r i t ă une i a s e m e n e a mu ta ţ i un i a papyrusu lu i . E a s'a pe t r ecu t în ex t r emul orient , a e m i g r a t pa r ţ i a l la S a m a r c a n d a şi la Bagdad , u n d e a lâncezi t şi n ' a t r ă i t decâ t d u p ă apar i ţ i a ei în E u r o p a . N 'a fost deci necesa r ca m u t a ţ i u n e a (invenţiunea) să se fi pe t r ecu t pe p ă m â n t u l Europei p e n t r u c a să p o a t ă t ră i şi prog re sa aci.

D e a semenea , faptul că mutaţ iunea «epopee-roman» s'a p e t r e c u t a iu rea (pent ruca spec ia -mamă n u exis tă la noi) n u împied ică o perfectă ac l imat izare . D e c e mediu l cel nou, u n d e s'a p r o d u s imigra ţ iunea , t r e b u e să ofere speciei o v iea ţă «artificială» «nefirească» ?

' D a c ă mediu l e favorabi l p r in nat u r a sa, s impla imig ra ţ iune poa t e să-i fie ch ia r în avan tag iu . D a r păr e r e a d-lui R a l e a e că pe l â n g ă că r o m a n u l e vene t i c aci, nici nu şi-a găsi t , ca să zic aşa, u n «bulion de cul tură» favorabil .

A c e a s t a e, în esen ţă , t eza d-sale şi o v o m discuta m a i jos .

Ac i e însă b ine să amin t im că ord inea apar i ţ ie i d iverse lor mani festări de v iea ţă , fie organică , fie cul turală , n u e n e c e s a r m e n t e ace iaş în toa te t impur i le . G. de Greef a î m p r u m u t a t dela Haeckel d e n u m i r e a de heterocronie p e n t r u i n t e rve r t i r e a fazelor evoluţiei . P e când în evoluţ ia genera lă , să z i c e m : în filogeneza vieţii u r b a n e de pildă, s t răzi le şi p ie ţe le a u a p ă r u t m a i întâi , i a r hoteluri le şi b i rouri le de poş tă m a i târziu, on togeneza unu i o raş mode rn u r m e a z ă în o rd ine i n v e r s ă : «dans le Far-West on voit des villes dont Ies rues et Ies places ne sont qu'ebauchees et qui sont pourvues d'avance d'hdtels, d'eglises, d'un bu-reau de poşte etc.»

F e n o m e n u l he te rocron ie i se poa t e r e p e t a şi în on togeneza romanu lu i românesc , sp re a o deosebi la filogeneza romanu lu i în gene re .

2) Inex i s ten ţa î n d e l u n g a t ă a une i burghez i i cul t ivate e la noi o cauză gene ra l ă a în târz ier i i cu l tura le . Nu n u m a i r o m a n u l ci şi poezia (cultă) şi t ea t ru l , şi filosofia sun t a l imen te in te lec tuale ca re n u s 'au c ă u t a t la noi p â n ă la j u m ă t a t e a secolului XIX. Şi n u n u m a i romanu l , ci toa tă cultu ra ac tua lă e o cu l tură a bu rghe ziei ia r fiecare mani fes ta re cu l tura lă

e o rgan ic l ega t ă d e celelalte, simult ane ei. Nu e cur ios lucru, deci, că a v e m poezie şi n ' a v e m r o m a n ?

D a c ă inex is ten ţa mediu lu i burg h e z a r expl ica d e ce n ' a fost cerere p e n t r u r o m a n , apar i ţ i a sa a r fi t rebu i t să a t r a g ă oferta ad ică produc-ţiunea. D-l Ra lea r ecunoaş t e că se c i tesc r o m a n e . Dec i a c u m există , de mult , cererea. D e ce n u se produce, a tunc i ?

Se p a r e că r o m a n u l se compor t ă in cazul aces ta , ca.... l acherda . D u p ă une le observaţ i i , l a c h e r d a n u se rep roduce decâ t p e l â n g ă coas ta răs ă r i t e ană a Amer ice i . Genera ţ i i l e cele n o u ă v in de acolo în ce te m a r i sp re coas tă a p u s a n ă a E u r o p e i şi t r ă e sc şi c resc aci p â n ă la epoca reproducer i i când se 'n torc înapoi .

R o m a n u l n u se «reproduce» (nu a p a r indivizi noi) decâ t în a p u s — (sau nord) — apoi v ine să t r ă i a scă bine în or ientu l nos t ru capr ic ios .

D e ce ? L a aceas t a r ă s p u n d e a t re ia cons t a t a re a d-lui Ra lea .

3) R o m a n u l n u a r e la noi u n m e d i u b u n de p roduc ţ iune p e n t r u c a împre jură r i le în ca re se a l imen tează îi sun t insuf ic iente—anume, c r e d e d-l Ralea , l ipsesc t ipuri le , modele le de s tudiat , p e n t r u c a dega ja rea individului med iu n u e complec tă .

Dar , dega ja rea individului de mediu n u se p roduce niciodată comple t . C u m bine o ştie or ic ine azi, societ a t ea p ă t r u n d e pr in toţi por i i în fiecare din noi şi n e d e t e r m i n ă în fiecare clipă. Ori câ t de rel iefată a r fi o indiv idual i ta te ea se p rez in tă


M ^ M ^ ^ » ^ ^ C E L E TREI CRIŞURI ̂ «SMSMM» m a i mul t ca un basso relief şi nici o d a t ă ca o s ta tue , ba încă nici conturur i le n u sun t n ic iodată b rusc t r a n ş a t e ci, b ine obse rva te ele se amor t i zează destul de lent p e nivelul fondului .—Care e a tunc i gradul de dega jare , susceptibi l de a fi t r anspus în t r ' un r o m a n ?

R o m a n u l de altfel n ' a ogl indi t în t o tdeuna ind iv idua l i t ă ţ i reale «a. că-«ror v iea ţă să să dega jeze clar de me-«diul cu ca re in t r ă în conflict». D e m u l t e ori a r e d a t individual i tă ţ i fict ive—sau fapte fictive fără individual i tă ţ i— şi totuşi a fost «roman».

«Zadig» al lui Vol ta i re cont raz ice sub mul t e r apo r tu r i concep ţ i a desp re r o m a n , a d-lui Ralea . R o m a n u l roman t i c , apoi, r e d ă deobicei împre j u r ă r i şi personagi i sensa ţ iona le da r i reale . Personagi i le din—«Raphael», din «La pet i teŢa- 'det te» sun t într 'a-d e v ă r individual i tă ţ i «degajate din mediu l lor» da r le-a dega ja t fantaz ia au toru lu i şi se dega jează tocmai p r in ceea ce e ireal şi factice în firea lor, da to r i t ă inspira ţ ie i romantice. Ur i şi iubiri absolute , i reductibile ca, în «Notre D a m e de Paris». S u n t psicologiceşte a b s u r d e şi deci patologice.

Dar , când pr imele p roduc ţ iun i ale l i teratur i i r o m â n e cul te au fost toa te fecunda te de spir i tul romant i c , dece la noi n ' a a p ă r u t cel pu ţ in r o m a n u l r o m a n t i c ca re n u p re t inde modele le ace lea in t ruvabi le în mediu l nos t ru?

D e citit se citea, c u m zice şi d-1 Ralea , da r se c i tea—franţuzeşte—des igur p e n t r u c a r o m â n e ş t e n u era n imic . D a r dece n u e ra n imic ? D e ce a p u t u t să fie poezia şi ch ia r şi începutu l de l i t e ra tu ră d rama t i că , ia r r o m a n nu.

Ori , poa te , r o m a n u l r o m a n t i c n u e r o m a n p rop r iu zis, d u p ă p ă r e r e a d-lui Ralea .

D a c ă definiţia r omanu lu i se rest r â n g e p â n ă când să coincidă cu aceea a romanu lu i rea l i s t (care, singur , ogl indeş te mediu l a şa cum e, cu t ipuri le sale reale) a tunc i prob l ema se sch imbă . A tunc i chestiu n e a «rolului burgheziei» şi aceea a «descendenţi i r omanu lu i din epopee» nu-şi m a i a v e a u locul aci.

Şi ch ia r r e s t r â n g â n d u - n e la rom a n u l real is t , oa re nu exis tă nen u m ă r a t e «D-neBovary» sau «Oncle Scipion» în socie ta tea n o a s t r ă ? N u exis tă u n «Petit-chose» ? Nu exis tă a t â t e a modele d e m n e de Zola şi de M a u p a s s a n t ?

E drept , autori i ruş i n ' a r pu t ea găs i mul te t ipur i de a le lor la noi p e n t r u c a mediu l ru sesc a r e t răsătur i specifice cu totul s t r ă ine felului nos t ru de a fî. D a r individual i tă ţ i le ruseş t i sun t deplin dega ja te faţă cu med iu l nos t ru da r n u faţă cu mediul din ca r e a u fost lua te . Nouă n e p a r or iginale p e n t r u c a contrast ează cu t ipuri le noas t re vu lga re . S'a spus însă, de alţii, că aces te ti

pur i ce n e p a r n o u ă or iginale sunt , acolo, t ipur i foarte obicinuite .

Şi ch ia r de n ' a r fi aşa, ch ia r dacă tipur i le r omane lo r ruse a r fi zugrăvir i ale unor individual i tă ţ i dega ja te de mediu l lor, c rede oa re d-1 Ra lea că socie ta tea r o m â n e a s c ă , în gene re , e ma i înapo ia tă decâ t cea r u s ă ? O a r e în mediul na ţ ional rusesc , în l u m e a «mujicilor» din ca re s 'au ext r a s des tu le mot ive de roman , e dega ja rea individului m a i î na in t a t ă decâ t la noi ? D a c ă nu , a tunc i dece în Rusia a fost posibil r omanu l , ia r la noi n u ?

Câ t «despre spir i tul T ransac ţ iona l de compromis» ce m i n u n a t ă t e m ă de roman a r a lcă tu i el însuşi p e n t r u un r o m a n c i e r de ta lent şi bine p r e g ă t i t !

Ceea ce u r m e a z ă de aci a r fi: să a legem în t re aces te două a l t e r n a t i v e : ori n u e a d e v ă r a t că a v e m romancieri, ori n u e a d e v ă r a t că n ' a v e m roman .

Nu m ă voi p r o n u n ţ a d e o c a m d a t ă p e n t r u n ic iuna din aces te al terna t ive pen t ruca îna in te de toa te p rob lema n u e pusă destul de clar.

T rebu ie să ş t im precis m a i în tâ i ce vom înţe lege pr in «Roman». D e când Croce a t ăgădu i t ex i s ten ţa genur i lor l i terare , nu se m a i fac definiţii în domeniul acesta . A r t rebui

însă să r e n u n ţ ă m şi la clasificările din istoria n a t u r a l ă deoarece specia n ' a r e del imităr i p rec ise faţă cu «Var ie ta tea» şi cu genul . Totuş i con-ven ţ iunea , în p r iv in ţa aceas t a face servicii incalculabile . F ă r ă ea nu şt im nici noi dacă «Medelenii» domnului Ionel T e o d o r e a n u sun t un r o m a n sau o succes iune de adorabile schi ţe . F ă r ă ea n u şt iu dacă o oareca re a l tă sc r ie re e nuvelă , poem în proză, sau tot r o m a n . Des igu r nici-o ca lami ta te n u u r m e a z ă de aci decâ t nep lăce rea de a const ru i în vân t .

Afa ră de aceas ta t e rmenu l «roman românsc» t r ebue definit şi el. P u t e m des igna sub a c e a s t ă d e n u m i r e :

a) r o m a n u l scr is de un român , b) romanu l scr is şi concepu t ro

mâneş te , c) r o m a n u l ca re să r ep rez in t e l ap te

şi pe r soane rea le din l umea românească .

d) r omanu l ca re să r ep rez in te trăsă tur i le carac ter i s t ice a le unu i med iu românesc .

F i e c a r e din aces t e sensur i repre- * zintă to toda tă câ te o condi ţ iune ce s 'ar cere romanu lu i ca să fie românesc . Ca re din aces te condiţ iuni sunt necesa re şi suf ic iente?

Din neprec isu l a c e s t a decurge insolubi ta tea problemei .

iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiniiiiiiiii

Amintiri din timpul

17 Ianuar i e 1917.—Vizitând spitalul Prec is ta Mare din R o m a n , a m găsi t , p r in t r e răni ţ i , pe u n locoten e n t g e r m a n . — E in t e re san t de ş t iut c u m aces ta a junsese aci şi cum se compor t au g e r m a n i i cu răni ţ i i duşmani , in te rna ţ i în spitalele lor, la ocaziuni s imi lare cu cea p e ca r e o voi povest i .

Loco tenen tu l g e r m a n , m u l ţ u m i t ă ochiului p ă t r u n z ă t o r al unu i soldat r o m â n , fusese descoper i t a scuns înt r ' un brad, de unde , cu u n a p a r a t telegrafic, conducea t irul ar t i ler iei g e r m a n e . Cu ajutorul une i g r a n a d e de mână , ofiţerul r o m â n r an i pe locotenentul duşman . Aces ta de şi răni t , avu încă destulă p u t e r e ca, tot cu o astfel de g r a n a d a , să răn e a s c ă pe ofiţerul nost ru . Ambi i răn i ţ i fură u rca ţ i în t r 'o camione tă s an i t a r ă ca să fie t r anspor t a ţ i la spital .

P e d r u m s 'au făcut pr ie teni şi a-junşi la spi tal au ce ru t să fie puşi în acelaş salon şi, de es te posibil, ch ia r pa tur i le să le fie a lă tu ra te . Cer e r e a le-a fost sat isfăcută.

Pr ie ten ia lor a t r ă sese a ten ţ i a înt regulu i personal al spi talului .

F i ind a n u n ţ a t ă vizita M. S. Regina, r ăn i tu l pr izonier în t r ebă pe m e d i c : Eu unde voi fi gonit în

războiului 1916-1918 Dr. D. D. Niculescu.

timpul vizitei M. S. ? L a r ă spunsu l ce i s'a da t că n u n u m a i că nu va fi goni t de la locul lui, d a r că es te posibil ca M. S. să vo rbească cu el, a r ă m a s foar te surpr ins .

D in conversa ţ ia a v u t ă cu el, a m aflat că a tunc i când Kaise ru l lor vizi ta spi talele cu răn i ţ i , toţi răni ţ i i pr izonier i e r au m u t a ţ i în a l te săli pe car i Kaiseru l n u le vizita.

M. S. Reg ina sosind la spital i s'a r apo r t a t aces t fapt.

Când Aceas t a a ajuns la patul g e r m a n u l u i răni t , I-a pus mai mul te ches t iuni în l imba g e r m a n ă .

Ofiţerul pr izonier răn i t , fiind şi cult şi de b u n ă condi ţ ie socială, a da t toa te r ă spunsur i l e în l imba engleză .

Reg ina i-a oferit ţ igări , iar el pri-mindu-le a spus că n u le va fuma, ci le va p ă s t r a ca amin t i re .

T u t u r o r celor din su i ta Reginei , car i îi a d r e s a u în t rebăr i în l imba g e r m a n ă , el le-a r ă s p u n s în l imba franceză.

N 'a p r o n u n ţ a t u n c u v â n t în l imba g e r m a n ă .

13 F e b r u a r i e 1917. — S e a r a afiân-du-mă la d. N u m a F r u m u ş a n u , refugiat în R o m a n , mi s'a povest i t u r m ă t o r u l f a p t :


mmmmm<%%mmm CELE TREI CRIŞURI ws^mmmsmsBm P e când m a i mul ţ i refugiaţ i d in

Oltenia ajunşi în Roşiorii de Vede luau m a s ă în t r ' un birt , a in t ra t a-colo şi un colonel r u s în t r 'o foarte bună dispoziţ ie sufletească, ca re cont ras ta e n o r m cu aceea a nenorociţilor ce luaseră calea pr ibegi i . Colonelul r u s n u m i t Radmanoff, int r ând în vorbă cu ceilalţi comeseni le explică p e n t r u ce e r a vese l : sun t anumi ţ i nenoroci ţ i cari nu r â d de ceea ce văd, ci de cele ce îşi aduc amin te .

Colonelul aces ta Radmanoff fusese scos din cadre le a r m a t e i ruseşt i . Nepu tând lua p a r t e la râzboiu ca ofiţer , însă dor ind să pa r t i c ipe la a-ceas tâ indus t r ie de măce lă r i e omenească cu orice preţ , a improviza t o b a n d ă de comitagi i şi s'a pus în capul ei. Când noi a m in t r a t în răz-boiu, s'a î n d r e p t a t şi el cu b a n d a lui sp re frontul de la Cerna .

In u r m a rupere i frontului nos t ru la Jiu, el, cu comitagi i lui, începu să se r e t r a g ă u r m â n d malul D u n ă r e i .

Ajunse cu r e t r a g e r e a p â n ă la un loc u n d e i se spuse că bulgar i i a u t r ecu t D u n ă r e a . Temându- se de a se în tâ ln i cu ei, pă ră s i malu l fluviului şi se î nd rep t ă sp re Caraca l .

Niş te pa t ru le formate din miliţieni, descoper ind b a n d a de la o oareca re d is tanţă , s 'au în tors r e p e d e în oraş şi au a n u n ţ a t că bulgar i i v in sp re Caraca l .

P r i m a r e l e aces te i u r b e s'a îmbrăca t r e p e d e cu red ingo ta şi, însoţi t de alţi notabil i , a eşit la ba r i e ră îna in tea năvăl i tor i lor .

Când aceş t ia s 'au ap rop ia t de urbe , p r imare le , fâră să şt ie cine es te năvăl i torul , a p r e z e n t a t pe o tavă pâ inea şi s a r ea t rad i ţ iona lă şi ros t i un discurs p r in ca r e a s igura pe năvăl i tor că popula ţ ia urbe i , ca re l'a pus în capul ei, es te foarte paşnică şi că el poa te să in t re fâră nici o t eamă .

Radmanoff după ce a lua t cunoşt inţă, p r in t r ' un in te rpre t , de cele ce îi spusese p r imare l e din Caraca l , l'a în t r eba t pe f r a n ţ u z e ş t e : «dar drept cine mă luaţi?' i a r r ă spunsu l primi t fu : «drept comandantul bulgarilor cari intră în acest oraş».

Descoper indu-se încu rcă tu ra , toţi î n c e p u r ă să r âdă .

P r imare l e însă îşi dăduse a r a m a pe fa ţ ă ; făptuise ceva foarte josnic.

Radmanoff i n t r ând în bir tul d in Roşiorii de V e d e îşi adusese amin t e de aces t fapt şi de aceea r âdea .

P e u r m ă a u râs şi ceilalţi. — Nu ştiu dacă Caraca len i i l 'or fi având ş i . azi în capul u rbe i lor.

* * *

20 F e b r u a r i e 1917.— Ziarul «Mişcarea» d in Iaşi cu da t a de 19 F e bruar ie , publ ica un art icol in t i tu la t : «Nemţii despre ostaşii Români* şi în ca re r e p r o d u c e a u rmă to ru l pasaj luat d i n : Norddeu t sche Al lgemeine Ze i tung ,cu da t a de 3 0 N o e m b r i e l 9 1 6 :

«Trebue să r ecunoaş t em, s p u n e «ziarul în ches t iune , că faptele de «la Turnu-Sever in , cum şi cele de «la Turnu-Măgure le , fac cinste tru-«pelor n o a s t r e ; totuşi n u m ă pot o-«pri d e a recunoaş te , deopot r ivă cu «cei ma i buni d in t re mil i tar i i noş-«tri, că purtarea Românilor la Or-«şova şi în 'genere a armatei româ-«neşti din 1916, merită toată admi-

<>raţiunea, ch ia r în compara ţ i e cu «ceilalţi al iaţ i ai lor. Ace l care a r e «cultul s teagulu i şi c red in ţa nes t ră-«muta tă în el, va t rebui , în defini-«tiv, să r ecunoască şi duşmanu lu i «ceea ce i se cuvine».

Şi câ t e a l te fapte de aces t fel n u a m consemna te în ju rna lu l m e u din t impul războiului .

13. 7. 1927.

lai iumii i i i iui i i i i iHii i iMuii i i i i imiHuumii i iuiuuiiuui i i iunniiuur.nuHii intni i i i iuntuiMii i i i i i i i i t i i i i i iui i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i

RITMURI DE GAVOTĂ La Versailles, în parcul mort, Apele secară, Seara tristă s'a lăsat Tristă primăvară...

Statuete dorm de mult Tot mai mult uitate, Nimfele surâd, plângând, Apelor secate.

De-ai veni în parcul mort, Albă şi uşoară, Parcul mort ar învia Glasuri de vioară..

Statuile ar sări De pe piedestale Şi-ar danţc uşor, uşor. Visurilor tale...

Frunzele ar murmură Fiecare-o notă Şi-ar pluti, în parcul mort, Ritmuri de gavotă...

Victor Eftitniu. D i n volumul: Oda. Limbei Române, care va apare.

i M i i i i i l i i i i i i i t i u i i i i i i i i i i f i l i i i i i l l i i i i i i i i i i i i i i i i t i i i u i i i i i i i t i i i i i i i i i i i i i i i i i i i n i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i iiiiiiiiiiliiniiiiiiiiiiiiiniiii

MOŞTENIREA. — In m e m o r i a m —

de / . Agârbiceanu. taţ i i de d ragos te . D e l a amiazi , de-când se ho tă r î să r e n u n ţ e la moşten i rea ce-i r ă m ă s e s e dela un un-chiu, n u ma i avu o clipă de hodină , a sa l t a t de fericirea rudeni i lor , izbucn i tă spontan , ca o e rup ţ ie , oda tă cu p u n e r e a iscăli turi i pe ac tu l de ren u n ţ a r e .

De-acasă Ion G r e c u n u pornise cu h o t ă r â r e a as ta . D inpo t r ivă ! Po rn i cu p lanur i m a r i în cap, cu năde jd i ce încol ţeau tot r a m u r i noue p e d r u m , a şa că a jungând în g a r a în

Trenu l se puse în mişca re c â n d Ion Grecu se pu tu desface, în sfârşit , din îmbră ţ i şă r i l e rudeni i lor şi u r c ă în vagon . Din g e a m t rebu i să r ă s p u n d ă încă la une le în t rebăr i , să m u l ţ u m e a s c ă dorir i lor d e că lă tor ie bună , să s cu tu r e ba t i s ta ca r ă s p u n s bat is te lor ce se ag i t au d e a s u p r a capetelor n e a m u r i l o r ce r ă m a s e r ă pe peron . Când t renul coti şi g a r a se p ie rdu d u p ă o p ă d u r e de sa lcâmi în floare, Ion Grecu respii ă uşura t .

N u e ra obicinuit cu aşa manifes-


>mmxm^mm^m CELE TREI CRIŞURI wmmmmm%mmz< ca re luase t renul acum, îi p ă r u c ă i c rescuse u n copac în t r eg în cap şi că n u ma i încape pe uşa vagonului . Se coborî cu m a r e g r e u t a t e , şi numa i d u p ă ce văzu cu nu-1 a ş t eap t ă nime,—nici o faţă cunoscu tă pe peron, — se m a i u şu ra de g r e u t a t e a nădejdi lor ce se g r ă m ă d i s e în sufletul' lui.

Acasă , d ina in te cu trei zile, aţipeau , el şi nevastă-sa , noap t ea târziu. D e când pr imise t e l eg rama desp re moş ten i re . Ce p lanur i a rză toa re , D u m n e z e u l e ! Nu ma i e r au p lanur i , e r au veden i i ! Şi Ion Grecu t rebui să r e c u n o a s c ă super io r i t a t ea inven-ţiunii şi a fantasiei soţiei. Nici o m i r a r e de a l t fe l ! E u g e n i a lui e r a ma i t â n ă r ă ca el. Mai t â n ă r ă şi mai neobic inui tă în g reu tă ţ i l e vieţii , a-dică a le sărăciei , în care el îno tase ca în t r 'o apă g roasă de când se pomeni . Ion Grecu t rebui să r ecunoască iarăş i că pe el îl ap r inse cu deosebire vedeni i le neves te i în l egă tu r ă cu moş ten i rea aceea . D a r recunoaşte rea din u r m ă îi ven i în m i n t e numa i când sosi în local i ta tea cu moşten i rea şi văzu că nu-1 a ş t eap t ă n ime.

Câ t ţ inu d r u m u l p â n ' aici în u re chile lui Ion Grecu r ă s u n a r ă m e r e u vorbele de despă r ţ i r e ale n e v e s t e i :

....«Grigi, d ragu l meu , să n u te iea de pe picioare . C u m eşti tu moale la inimă, oda t ă te pot r ă s t u r n a , şi să te 'n torci cu buzele umflate. Nu ui ta că norocul nu-ţi iasă în d r u m de două ori în v iea ţă !»

îndemnul aces ta p r e c u m şi conşt i inţa că e r a î n t r ' a d e v ă r s lab de lire, îl făcură pe Ion Grecu să n u se g â n d e a s c ă tot d r u m u l decâ t la p lanur i le p e n t r u viitor, a şa că se înf ierbântă a c u m şi s ingur , ca şi când soţ ia i-ar fi fost l ângă el, şi sfârşi p r in a c rede s incer că poa te face lucrur i m a r i cu moş ten i rea a-ceea.

Cu puţ in îna in te de-a a junge , fantasia îl r id icase p â n ă la u n aşa g r a d de i luminare încâ t i se p ă r e a că fericirea lui e şi a rudeni i lor , cari , mu l ţumi t e că va scăpa , însfârşit , şi el de sărăc ie , îl vor î n t âmpina la g a r ă sâ-1 felicite din toa tă inima.

Se ma i înf lăcărase în el şi dor in ţa după ma i bine, dor in ţă c a r e din luptele şi g reu tă ţ i l e vieţii lui, eşise ciufulită rău , şi se a scundea u n d e v a pr in colţuri le u m b r o a s e a le fiinţei lui, încâ t r a r o ma i p u t e a afla u n p r ie ten r ă t ăc i t după ca re nici nu-ţi ma i p a r e rău , p e n t r u c ă e de a t â t a v r e m e nevăzu t încâ t nu-ţi m a i a-minteş t i de faţa, de privir i le lui, de n imic ce ţi-a fost d r a g în el.

A c u m dor in ţa de ma i b ine se ivi de u n d e v a c rescu tă ga ta , p r egă t i t ă de luptă c r e d e a el, deşi e ra m a i mu l t ă lumină şi du lcea ţă în făptura ei decâ t ho t ă r î r ea celui ce cu tează să forţeze ma i binele.

Când văzu că nu-1 a ş t eap t ă n ime la g a r ă Ion Grecu îşi zise în tâ i că

nu-i vor fi p r imi t t e l eg rama , da r r epede alt g â n d îl lumină .

«E absu rd ce a ş t e p t ! P e n t r u alţii moş ten i rea m e a des igur că nu-i un even iment . P e n t r u ce să m ă aş t ep te la g a r ă ?

Şi deoda tă cu ref lexiunea aceas ta s imţi că nu mai e personagiu l impor t an t din t ren , ş i se gândi , în tâ ia oa ră că, însfârşit, t r e i j u g ă r e de pământ , — a t â t a e ra moş ten i rea , nu-i u n cap de ţ a r ă ! N e p ă s a r e a cu care-1 l ă sa ră să t r eacă p r i n t r e ei călători i g u r ă cască de pe peron , fu pen t ru Ion Sâ rbu u n duş rece .

«In sfârşit, dacă nu-mi vor ajuta rudeni i le de aici, dacă nu-mi vor fi b inevoi toare , să se îngr i jească ele de p ă m â n t , te pomeneş t i că m ă a-leg cu pagubă în loc de câşt ig. C u m să sup ra veghezi dela d e p ă r t a r e de două su te de ki lometri , l u c r a r e a a-lor t re i j u g ă r e de a r ă t u r ă ?»

Mergea s ingur pe subt teii înfloriţ i pe scur ta a lee ca r e d e s p ă r ţ e a g a r a de oraş . Cerca să-şi a d u c ă a-min te de vorbele neves te i cum să exploa teze ei p ă m â n t u l acela . în ţelegea a c u m că e r au p lanur i le cuiva ca r e h a b a r n ' avea de ' cum se luc rează p ă m â n t u l .

«Nu, hotâr î t !» îşi zicea el a c u m «fără ajutorul rudeni i lor nu fac nici o i spravă».

Şi a c u m începu să se înc iudească pe neamur i l e car i n u ven i ră în t ru î n t â m p i n a r e a lui.

«Să şt iu că-1 voi lucra cu p a g u b ă şi tot n u li-1 las lor», îşi spuse ca o conclusie, şi se linişti î nda tă .

Se opr i subt un tei încă rca t de floare şi în c a r e albinele ro iau îmb ă t a t e de m i r e a z m a dulce.

«Uite cât de încă rca te li-s picioruşele de polenul galben» zise el cu g las ta re , zâmbind, şi surâsul de fer icire nu-i mai părăs i colţul gur i i

până nu in t ră în casa principalei rudeni i .

Sosise d iminea ţa la zece, şi două ceasur i i-au fost de-ajuns să a d u n e în suflet a t â t a scâ rbă încât la amiazi iscăli ac tu l de r e n u n ţ a r e în folosul rudenii lor .

Şap te t ă b ă r â r ă pe capul lui, în casa celui mai bogat , u n d e t răsese . In câ teva minu te se a d u n a r ă deşi locuiau zvârli ţ i în toa te cape te le o-raşului . P ă r e a c 'au miros i t de-acasâ clipa în care a t recu t p ragu l şi că au veni t pe s â rmă .

D in t r e şapte , de t re i Ion Grecu nu-şi aducea a m i n t e în rup tu l capului. V e r i de-a trei lea. Nu i-a mai văzu t n ic iodată .

Cele două ceasur i a u fost groaznice pen t ru t ânăru l profesor de fi-losofie. Din în tâ ia clipă simţi pent r u ce n u veni n ime să-1 î n t âmp ine la g a r ă : oameni i aceş t ia îl u rau , îl u r a u cu toţii, îl u r a u c 'un fel de nepu t in ţ ă ca re p r ivea rece din ochii lor iscoditori , d in feţele pal ide, verzi .

P ă r e a că le înc leş tase D u m n e z e u guri le , aşa de g r e u p u t e a u scoa te o vorbă . Şi cuvinte le r a r i car i se desp r indeau de pe buzele lor, t receau pr in cameră , goale , reci , lipsi te de viaţă . Ion Grecu avu pe-o clipă sensa ţ ia că se î n tunecă şi că p r in în tunerec , t rec , în r e s t impur i ra r i , lilieci.

Vorbe le e r au ra r i , da r şap te perech i de ochi micşora ţ i de p ismă, de t eamă , de nes igu ran ţă , îl aţinteau din toa te colţuri le odăii .

Ion Grecu îşi zise, — s imţ ind undele fluidului r ă u ce se desp r indea din privir i le a c e l o r a :

— N ' a m să vă dau nimic, ticăloşilor. Nu ! Să şt iu că voi ven i să a r şi să s e a m ă n eu!» Şi p r ivea în pămân t , înt ins, fără g ra i .

De-odată d in t re cei şap te , o fe-


m^8®®^®%^^^ C E L E T R E I CRIŞURI wfâfâ^ffl^m&mm

CÂND $01 Când noi vom dormi în morminte, Cu mâinile albe, cu buze subţiri, Copile cu râs de fântână Vor trece n lumină svârlind trandafiri...

Vor trece copile cu ochii miraţi De-atăta beţie de soare, Când noi vom dormi în morminte Cu buzele strânse, cu ochii uscaţi...

Comoara eternelor stele Cădea-va pe lacuri întinse, pe mări, Cădea-vor amurguri de aur Pe nouri, pe valuri, pe turnuri, pe stânci, Când noi vom dormi în morminte, Cu tâmple uscate, cu ochii adânci...

O trâmbiţă, vesel cântând, va suna : Vor trece urmaşii cu faclele-aprinse, Trecutului nostru cântând «Osana/»

Vor trece urmaşii desgustului nostru Svârlind în lumină aprinşi trandafiri, — Când noi vom dormi în morminte, Cu mâinile albe, cu buse subţiri...

Victor Eftimiu. Din volumul: Odă Limbei Române, care va apare,

i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i n i i i i i i t i t u m i l i u u n i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i m i i i i i i m i i i i m i i i i i i i i m i i i i

mee, începu să p l ângă pe-un g las răguşi t , să se bocească în f rântur i de vo rbe :

— Şi unchiul , D u m n e z e u să-1 erte.. . S'ar li pu tu t gând i şi la noi. Ia tă eu, o droaie de copi i !

începutu l t ângui r i lo r a fost mai greu .

- De , d r ep t a t e u n d e să cauţ i în lumea as t a ?

- Unii a u de toate , alţii n ' au u n d e să-şi plece capul .

— Invăţă tura- i ave re destulă , spunea c izmarul de l ângă uşă, aflat şi el în t re neamur i . Cine a r e învăţă-turâ-i domn, ce-i ma i t r ebue lui pămân t ? Ia tă se spune de că t r e toţi proştii că meseria- i p lug de aur . Şi cum t răesc eu ?

St ră inul , cum vorbi m a i mult , răsuflă p â n ă la Ion Grecu din aerul de butoi dospit. T â n ă r u l profesor îşi în toarse cu scâ rbă capul . începu să-1 iea cu frig, o furnicare îi umbla pr in t rup . D a r se făcu că nu în ţe lege. Ii lăsă se b e h ă e ma i depar te , fiecare desp re năcazur i le lor, şi îşi z i c e a :

— N'o să le dau nimic scârboşilor ă s t o r a ! Ce-i poa t e ticăloşi în aşa m ă s u r ă ? E v r ' u n mur i to r de foame în t re e i?

Rudeni i le î n toa r se ră foaia. Când v ă z u r ă că moşteni toru l tace m e r e u şi nici n u se u i tă la ei, î ncepu ră să-i l aude talentele , î nvă ţă tu ra , nevas ta , b u n ă t a t e a lui de inimă. Mai a les a s u p r a aceste i noble ţe s t â ru i r â în t r ' un cor de osana le care-1 revolt a r ă în a şa m ă s u r ă pe Ion Grecu , încâ t săr i în pic ioare , izbi cu pumnul în masă , şi ţ i p ă :

«— D e s t u l ! Nu vă ma i pot ascu l t a ! Sunte ţ i cu toţii niş te mincin o ş i : n u sunteţ i neamur i l e m e l e ! A r pu tea niş te ruden i i de s â n g e să se poar t e aşa de t icălos ca voi ? Să voiţi să răpi ţ i dela un om s ă r a c şi necăjit , cum mă ştiţi , o f ă r âmă de noroc ?

D e s t u l ! Nu m a i l ă t r a ţ i ! Nu vă dau nimic ! S'a i sp r ăv i t ! Moşteni rea o păs t rez!»

In odae se făcu o t ăce re de mormân t . V r e m e a t recea şi nu se auzia nici u n suspin, nici o şoaptă , nici o mişca re în scaune . Ion Grecu crezu că tot ce s'a pe t r ecu t p â n ă a c u m a fost o veden ie u r â t ă a r ă t a t ă de fantasia lui, şi după un r e s t imp îşi ridică ochii, s igur că nu va v e d e a pe n ime .

D a r şap te s ta tu i de lemn vechiu şedeau frânte în scaune . P ă r e a u înc remen i t e aci din vremur i imemoriale , opere de a r t ă a le unui n e a m urgis i t de zei şi b l e s t ema t de oameni .

Ion Grecu î nghe ţ ă de spa imă . «Aşa de m a r e e pu t e r ea m a m o -

nei ? se în t rebă el. Se coborî în a-dâncur i le din el, sau se r idică din ele, o d u r e r e g r e a şi a m a r ă c a r e în t r 'o clipă îi i nundă în t r eaga fiinţă.

Şi nu se ma i g â n d e a la s tane le a-cele de l e m n vechiu, ci la v iea ţa î n t r eagă .

Un g las îi şopti în a d â n c : — «Cât de nenoroc i ţ i sun t mur i

torii!» E r a u n g las cunoscut de Ion Grecu . E r a nenoroci tu l s en t imen t de milă c a r e cup r indea lumea înt r e a g ă şi c a r e vecinie 1-a lăsat fără câş t ig în lupta cu v iea ţa şi cu oameni i , — da r că ru ia n u i-a pu tu t rez i s ta t n ic iodată .

El şopti ca p e n t r u s ine : — «Nenorociţ i ce sunteţ i» . Se sculă, luă o foae de h â r t i e şi

scr isă r e n u n ţ a r e a la moş ten i r e în folosul celor şap te .

Norocul t ână ru lu i profesor de fi-losofie a fost că dela iscălire p â n ă la p lecarea t renulu i n u mai e ra decât u n sfert de ceas . Se desca rcă a s u p r a lui un en tus iasm ca re ag i ta pe cei ş ap t e în t r ' o m ă s u r ă pr imej dioasă.

Din când în când fericirea lor de a c u m îi p ă r e a lui Grecu şi ma i s câ rboasă decâ t p i s m a şi u r a lor dela început .

D a r sen t imentu l acela nenoroci t al milei faţă de lumea î n t r eagă nu-1

mai lăsa să se revol te , nu-1 a p ă r a împot r iva îmbră ţ i şă r i lo r şi pupâciu-nilor, de ca r e scăpă , gâfâind, abea după ce u r că în t ren.

S t ă tu m u l t ă v reme în g e a m să se r ăco rească . Soare le se ap rop i a de asfinţire p e u n cer înf lăcărat . Lumina orb i toare îl făcea pe Ion G r e c u să înch idă m e r e u ochii, şi a tunc i îi p ă r e a că aduce în el o nemărg in i t ă m a r e aur ie .

Soare le scăpa tă , în sfârşit , după munţ i , aur iu l se topi, nemărg in i tu l a lbas t ru a d u s e r ă c o a r e în v ă z d u h şi pe câmpii .

«Câtă a rmonie , şi câ t ă mons t ruo -si tate!» zise t a r e Ion Grecu , părăsind geamul .

— «Cum pute ţ i î m p ă r e c h e a aces te două cuvin te ?» î n t r e b a o t â n ă r ă d o a m n ă care-1 con templa de mul t pe profesor dela u n g e a m vecin.

Ion Grecu în toa r se capul , o privi , nu-i r ă spunse , şi in t ră în t r 'un compa r t imen t .

A b e a şezu şi imag ina doamne i care-i i n t r ă în ochi d a r nu-i a junse în suflet, — t rez i aici , în adâncur i , alt ch ip de femeie, al soţiei.


BggnnraMmmH CELE TREI CRIŞURI w^mmmw^Mwz<wz< Ion Grecu închise ochii, şi din

când în când, îşi zbicea lacrimile cu bat is ta .

— Da, sunt un nemern ic , d r ă g u ţ a m e a te p o r t pr in toa te chinur i le vieţii. D a r când e aşa de m u r d a r ă şi de nenoroc i tă lumea asta. . .

îşi a d o r a soţ ia şi a c u m se înspăim â n t ă de ceeace săvârş ise . C u m r e n u n ţ a s e aşa de uşor la «mai bine», când acel «mai bine« e ra şi âl ei, al ei în p r imul r â n d ?

Ce-i va spune acasă ? D a r , el, ren u n ţ a s e uşo r? îngrozi t de răul pe ca re vedea bine câ şi-1 făcuse şi ei şi lui, n u mai cuteză sâ se gândească , ci se a r u n c a cu p a t i m ă a sup ra vrafului de z iare pe ca r e le c u m p ă r a s e în ga ră .

L a u l t ima pag ină a celui de al t rei lea ziar pe care-1 frunzări , se opri cu ochii holbaţi . Cu l i tere mar i se ves tea m o a r t e a lui Vas i le P â r v a n .

Incet- încet b ra ţe le car i ţ ineau gazeta, se l ăsa ră domol pe genunch i i t ână ru lu i profesor de fîlosofle. Priv i rea lui nu-şi s ch imbă ţinta, răm a s e nemişca tă , n u m a i g roaza disp ă r u din ea. Ochii a lbaştr i , întunecaţ i ma i îna in te , car i acum, p r iveau în nemărg in i r e , pr in pere te le din faţă al compar t imen tu lu i .

R e s p i r a r e a abea-i r idica pieptul . O linişte de m o a r t e îl cupr inse . II cunoş tea de mult . II auzise la lecţii. Ii citise cărţ i le . Ştia m a r e a şi dure roasa lui năzu in ţă de-a p ă t r u n d e ta ina în ca re in t r a a c u m s ă i r u p ă peceţi le.

— «Va şti a c u m î» se î n t r eba din v r e m e în v r e m e gându l lui Ion Grecu . Se în t r eba în linişte, încet , ca o şoaptă , ca o ad ie re a sufletului.

— Când eşti mur i t o r ce p re ţ ma i pot avea toa te pat imi le vieţi i ? Şi, iată, , mur i to r i sun t em toţi. C u m putem mur i , nu şt im, da r mur im . Ia tă a m u r i t şi Vasi le P â r v a n . «Moartea e moş ten i rea noas t ră» .

Gându l îi şoptea aşa şi el ascul ta în linişte de moar te . In t r 'un târz iu îşi aduse amin te de pă ţ an ia lui de azi, de josnicia rudeni i lor , de nenoroci rea lor, de soţ ia care-1 aştepta . Ce ma i e rau toa te aces tea în faţa . tainei în care in t rase un pr ie ten ? L e u i tase pe toa te afară de soţie, de d u r e r e a ei când va şti prost ia ce-a făcut. «Dar n u ! zise el cu vocea ta re . E a m ă va înţelege».

— «Cine te va în ţe lege , domnule», î n t r ebă din scaunul din faţă t â n ă r a d o a m n ă din coridor. In t r a se de mul t d a r Ion Grecu n 'o văzu.

E l o pr ivi da r nu-i r ă s p u n s e . — Nu p r e a vorbeşt i pe înţelesul

oameni lor . Nu-i va fi uşor să te înţe leagă. D e pildă şi vorbele ca re le-ai spus în coridor...

— «Ea m ă va înţelege», şopti Ion Grecu .

D a r eu de. ce n u te înţeleg > — «Dumneata . . . nu eşti soţia mea»,

li r ă spunse t ână ru l profesor.

El eşi în cor idor şi-şi scoase capul pr in geam. Nu r ă m a s e mult. Mireasma câmpie i şi a nopţi i , v iea ţa de-afară îi s t r ânse în t r 'o g h i a r ă dure roasă sufletul. Şi se gând i la frumosul dialog, ca re însă nu spune nimic liniştitor, pus de Vas i le Pârv a n ca mot to la î n ch in a r ea împăra tului Tra ian ,—dia log în t re Agoras -

In lumea aceas ta comercia l iza tă , asf ixiată de lipsa de ideal ism, trece rea oceanului de că t r e L indbergh şi Byrd , es te un pro tes t împot r iva mater ia l i smulu i l a t ă se găsesc suflete, ca re r is ipind în oboseala nopţi lor energia , înf runtă vijelia, în tuner icul , ne în ţe lesul — şi cau tă să p ă t r u n d ă acolo, u n d e îi a ş t eap t ă l u m e a : da ţ i m â n a Amer i ce i să o s t r â n g ă Europa , da ţ i Asiei pu t in ţa de-aşi sch imba glasul cu Africa de bronz, lăsaţ i lumei conv ingerea că oameni i se iubesc, se înţeleg, se cau t ă E s t e un î n t r e g p r o g r a m al uman i t ă ţ e i noui în sborul sugest iv al noilor e r o i : L i n d b e r g h şi Byrd Şi daca lumea i-a a p l a u d a t şi i-a acoper i t cu flori, dacă de pretut indeni li s'a în t ins cunune de dafin, es te ges tu l omului , c a r e v r ea să vadă în serviciul progresulu i ceia ce a p rodus ea a t â t a t rudă .

C h a v e z a t recu t îna in te cu mulţ i an i Alpii. îmi a d u c amin te , l-am să rbă to r i t în sufletul meu , şi i-am scr is un ar t icol în «Noua Revis tă Română». . . De-a tunc i au t r e c u t mulţ i-mulţ i g re i ani , tr işti , aş teptă-tori , chinui tor i . Şi i a t ă acum, d u p ă a t â t a vreme, când L i n d b e r g h şi Byrd au t recut pes te O c e a n u l afund ca Alpii poa te , s ă r b ă t o a r e a in t imă a sufletului m e u ce re m y r h ă

tos şi E rav i l e i t o s : A g . Ce sun t oameni i ? E. Zei mur i to r i . Ag. Şi ce sun t zeii ? E. Oameni i nemur i to r i . Se gând ia , visa, şi t renu l tă ia câm

piile adormi te î m b ă t a t e de m i r e a s m a (lorilor să lbat ice , subt b lânda lumină a stelelor...

şi anbosie , ca să c instesc pe eroii minţi i , cul ture i şi păcei . Exemplu l es te a t â t de seducă tor , încâ t cred, că a r t rebui pus în fiecare ca r t e de şcoală ca o pi ldă a civitâţ i i , a omeniei , a voinţei izbăvi toare . — Credeţ i -mi sunt mar i , mar i eroi L indbe rgh şi Byrd , ch i a r şi a tunci , dacă n-au muri t . Exemplu l lor es te o d î ră a d â n c ă de lumină în a tmosfera t u r b u r ă a Europe i , a lumei d e azi, cu ae ru l asfixiat de ură , a t rofiat de p ă c a t e şi năzuin ţ i bru ta le .

Şi dacă A m e r i c a dă pi ldă unu i nou eroism, necunoscu t decâ t în pu ţ ine forme de noi, Europeni i , c a r e n e l ă u d ă m cu super io r i t a te sufletească , cu falşe mer i t e — es te i a r â ş semnul v remei , c a r e n e po rneş t e ideia chinui tă e u r o p e a n ă sp re limanu l iubirei v isat de W a l t Whi t -man , de energ ia boga tă şi proasp ă t ă a amer ican ismulu i , c a r e va însână toşa t radi ţ ia omenească decăzu tă în vicii a Europeni lor .

Clopotele lui Longfel low sună... sună în noap te , L indbe rgh şi Byrd s 'au aprop ia t de farul v isa t de idea l i ş t i : muncă , izbândă, pace! . . . Mai ales pace m u l t ă în t r e popoarele chinui te , obosite, văduvi te , sărăc i te . Sâ-şi reia locul de onoare în v ia ţa l u m e a s c ă : ideal ismul .

I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I H I I I I M I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I 1 I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I

Elena Barba : Biserica din Călifnăneşti.

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

LINDBERGH - BYRD d e Emil Isac.


SUPLIMENT LA „CELE TREI CRIŞURI" ,,,,, | IIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIlItlIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIiMlIlIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIl I I I I I I I I I I I I I I I I M I I 1 tlIIIIIIIJJIIIIIllllllllll IMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIlllllllllllllllllllllllllllllllItlIIII

f REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI S7\upă cele scrise, în altă parte W J a numărului, despre perso-

a*"*' ualilatea Marelui Rege Ferdinand I, publicăm mai jos un articol al scriitorului frances Ro-bert de Flers, membru al Academiei Franceze, articol publicai în : /arul *LeFigaro» a doua si după moartea Regelui. Am reţinut acest articol al marelui prieten al Românilor, în locul oricărei alte biografii, pentru justeţea cu care ca-racteriseasă viaţa şi opera Suveranului dispărut, pentru unele amintiri personale, cât mai ales pentru acel omagiu pe care Franţa, prin Robert de Flers, îl aduce memoriei Regelui Ferdinand I. Iată ce scrie scriitorul frances despre Regele României Mari:

«Majestatea Sa Regele României şi-a da t er i u l t ima suna re , după zece luni de d u r e r o a s ă suferinţă. A m u r i t curag ios şi simplu, cum a trăi t . In t impul lungilor sale suferinţi n ' a înce ta t de a manifes ta o admirab i lă seninăta te sufletească. Şt i indu-se cond a m n a t , î n t r e ţ inea pe toţi ai săi în iluzia une i însănătoş i r i posibile ; el însuşi chiar , neîndoindu-se de loc a sup ra sfârşitului fatal şi apropia t , îşi consacră ul t imele forţe şi u l t imele gându r i , poporului pe care-1 iubea a t â t a . «Poporul meu», spunea el adesea , n u cu tonul orgoliului rega l , ci cu ace la al une i păr in teş t i oblăduiri . S'a î n t âmpla t o m a r e nenoroc i re , nu n u m a i

pen t ru România , d a r pen t ru Europa în t reagă , la echil ibrul că re ia Regele F e r d i n a n d a d u c e a chezăşia p re ţ ioasă a une i adânc i înţelepciuni şi a une i neobos i te lealităţi.

Toţi acei cari, ca mine , s 'au găsit în p rea jma aces tu i Suveran cu j udeca t a a tâ t de s igură şi cu sufletul a t â t de d rep t , vor pă s t r a despre el o aduce re a m i n t e fidelă şi emoţ ionan tă , a c e e a a unu i om care , când a chibzui t care-i es te dator ia , îşi îndepl inea a cea s t ă datorie p â n ă la capăt , cu o h o t ă r â r e energică şi l iniştită.

Un ofiţer din mis iunea franceză, ca re s tă tuse de vorbă cu El pen t ru p r ima oară , îşi r e zuma impres iunea în aceas tă mică frază, c a r e te face poa t e să zâmbeşti, da r care e x p r i m ă cel mai frumos şi cel ma i ju s t e log iu :

«Acest Rege es te un Monsenior».

Şi acum, iată caracterizarea marilor fapte patriotice ale dispărutului Suveran:

«Principele F e r d i n a n d depuse întâ i s t răduin ţe le sale sp r e a reorgan iza a r m a t a pe ca r e o co

m a n d ă în cursul în t rege i campan i i din Bulgar ia , în 1913. D a r p â n ă în ziua când u r m ă Regelui Carol — m o r t la Sinaia, la 28 Sep tembr ie 1914, — Principele F e r d i n a n d e ra r ă u cunoscut sau mai bine zis e ra puţ in cunoscut . T imid i t a t ea Sa n a t u r a l ă şi modest ia Sa îi dedeau o a-

Regele Ferdinand I la Tedeum pe front (1917) cu Generalul Rus Cerbacev şi Generaţii Români: Arrrcscn, Râmniceanu, Grigorescn, Presau, A. Văitoiaun, Văleauu, I. Popescu.


p a r e n ţ ă de e x t r e m ă rezervă ; cu toa te aces tea , te câş t igau r e p e d e bună voinţa Sa şi fran-c h e ţ a pr imir i i ce-ţi făcea. Fieca r e pr iv i re a Sa, fie ce cuvânt , îţi descopereau o onest i ta te minuţ ioasa şi r iguroasă , o ones t i ta te căre ia , r ege fiind, în ţe legea să-i fie supus .

I-a t rebui t sprij inul aces tor r a r e şi nobile cali tăţ i , ca să t r iumfe în t r ' un conflict mora l pa te t ic , al că ru i a rb i t ru fu, înda t ă ce se sui pe Tron . Germ a n de or igină, văr al lui Wil-he lm II, cu fraţi car i se rveau în r ândur i l e g e r m a n e , a d â n c lega t de t recu tu l Său , n u se g â n d i de câ t la soa r t a naţiona lă a poporulu i pe ca r e fusese c h e m a t să-1 cârmuiască ,— şi ho tă r î să in t re în luptă cont r a imperi i lor cent ra le .

D a r câ te dure r i in t ime nu-1 cos ta ră supune rea faţă de a-ceas tă imper ioasă da tor ie . A t rebui t să facă să a m u ţ e a s c ă în El, toa te amint i r i le t inereţ i i Sale, pe cele m a i vechi, pe ale t ine re ţ i i : amin t i r ea castelului S i g m a r i n g e n şi a teilor lui seculari , a lacului liniştit ca un lied ; amin t i r ea adunăr i lo r de familie la zilele mar i ale anului, în t r 'o a tmosferă pioasă, bu rgheză şi pr inc iară , de b ă t r â n e rugăc iun i , de vechi cân tece şi vechi d a t i n e ; amin t i r ea nopţi i de Crăc iun , cu sonori tă ţ i le şi luminile ei de rug i c â n t a t e şi de stele, la car i , — ca să fie invi ta tă şi p ă d u r e a , — se aşeza pe m a s ă un b r a d mic. A t rebui t să ş t ea rgă din spiri tul S ă u figurile iubite, peisagii le copilăriei , şi să s t ingă, u n a câ te una , l umânăr i l e micului b rad de Crăciun.. . . T o a t e aces tea , a t rebui t să le facă să m o a r ă în El, încet , încet.... Când ceasul m a r e i ho tă râ r i sună , jertfa Sa e r a consumată . El e ra ga ta .

L a 27 A u g u s t 1916 (14 A u g u s t după ca lendaru l ro-

M. S. Regina Măria

mân), Regele F e r d i n a n d a d u n ă Consiliul de Coroană . A doua zi, mobi l izarea e ra dec re t a t ă şi, noap tea u r m ă t o a r e , micii soldaţ i în a lbas t ru coborau pantele Carpa ţ i lo r spre câmpia t r ans i lvăneană .

Câ t eva luni în u r m ă , a tunc i când a r m a t a r o m â n ă suferi cele ma i g r a v e încercăr i şi se r e t r ă g e a spre Nord, Rege le nu a lungă nimic din nădejdi i le Sale şi din voinţa Sa.

In t r i s ta d iminea ţă când trupele Aus t ro -Germane , victorioase pe Argeş , in t rau în Bucureşt i , îl revăd, în p ragu l primăr ie i din Buzău, cum se înd r eap t ă spre unu l din ofiţerii noş t r i şi-l aud :

— Colonele, ai să te în tâ lneş t i cu Genera lu l Ber the lo t ?

— Da, Sire. — Ei, bine ! Spune-i , te rog,

că n u r eg re t nimic, şi că înc rede rea mea r ă m â n e nezdruncinată !

Cele ma i g rozave nenoroc i r i : înf rângerea , mol ima, foametea, n u izbutesc să doboare hotăr â r e a Regelui , nici să-i inspi re vre-o p ă r e r e de rău .

— «Vedeţi,— binevoi Regele să-mi spună,—în cele mai g re le zile, câ t a r fi de g r o z a v e în

cercăr i le pe car i le î n d u r ă m , tot ce a m făcut ,—auziţ i-m ă bine,—aşi face din nou ! Şezusem la g â n d u r i întâi , nu zăr isem, o v reme , ca re e ra a d e v ă r a t a , g r e a u a m e a da tor ie ; d a r când a m căpă t a t conv ingerea că România,— fiind de r a s ă şi de c h e m a r e lat ină, îşi a r e locul a lă tur i de popoare le An tan t e i , că interesul ei, n u interesul provizoriu , da r in teresul ei p e r m a n e n t , istoric, t rebuia s'o p u n ă l ângă aces te popoare , că, nesocot ind aceas t ă mis iune , ea a r deveni din nou ceeace fusese a t â t de mul t ă v r e m e , vasa lă unei alte puter i , şi câ a r r e n u n ţ a la ceeace const i tue ma i întâi de toa te mân-

1

Salonul Alb, de la Palatul Cotroceni, unde a avut loc pelerinajul poporului iu jurul Catafalcului Regal.


dr ia şi nobleţă unei ţăr i , — Independenţa , — a tunc i a m găs i t un m a r e sprijin, fiindcă v e d e a m cu s iguran ţă d r u m u l de u r m a t . Germani i z i c : «Germania ma i presus de toate» ! Eu, E u a m z i s : «Datoria mea , mai p re sus de toate» !

Regele F e r d i n a n d r e spec ta toa te cer in ţe le aces te i dator i i . Cu ajutorul mis iunei f ranceze, El refăcu a r m a t a care , în .August 1917, în-tr 'o bătă l ie de douăzec i şi t rei de zile, s fă râmă, în ju ru l Mărăşeşt i -lor, ofensiva g e r m a n i c ă .

D a r veni ră , în u r m ă , bolşevi-za rea şi d e b a n d a d a diviziilor ruseşti. T rupe l e r o m â n e se găs i ră , în curând , în t r 'o s i tua ţ ie despera tă , p r inse în t re focul liniilor a u s t r o - g e r m a n e şi î n t r e horde le s lave car i incendiaţ i şi jefuiau totul în d r u m u l lor.

A t rebui t să se încheie un armisti ţ iu, să se accep te pacea dra-coniană de la Bucureşt i , şi să se aş tep te m o m e n t u l în c a r e va li cu put in ţă să se re ia ostili tăţile. Acest m o m e n t venit, a r m a t a rom â n ă re in t ră în campan ie , în t imp ce a r m a t a franco-engleză a Dunări i , t r ecând fluviul, făcea prizonieră o p a r t e din a r m a t a lui .Mackensen.

D u p ă victorie , ma re l e vis t rad i ţ ional al poporului rom â n începu să se real izeze. In Mar t ie 1918, Basa rab ia p roc lamase un i r ea ei cu Român ia . In Noembr ie , acelaş an, Bucovina îi u r m ă exemplul . O lună în u rmă , fu r ându l Trans i lvan ie i şi al Banatului .

REGELE MIHAI I.

unde

Uni ta tea na ţ ională a tu tu ro r Români lor e r a făcută.

Opera Regelu i F e r d i n a n d e ra împlini tă .

La 15 Octombr ie 1922, Regele F e r d i n a n d şi Reg ina Măr ia ca re , în t impul anilor de încercăr i , chel-tuise fără şovăi re a r d o a r e a patr iot ică şi admirabi lu l s ău cura j , pr imiră , la Alba Iulia, Coroana Rega lă a tu tu ro r Români lor , în mijlocul en tus iazmului unei mulţimi ca re s ă rbă to rea năde jdea rea l iza tă a crezului său mi lena r şi bucur ia t inerei sale l iber tăţ i .

Din aceas tă m a r e zi, Rege le F e r d i n a n d cont inuă să vegheze a sup ra mul t iubitului Său popor .

El îl făcuse glorios. El îl voi fericit. Gândindu-se la aces t popor , El

prez ida cele două m a r i re forme cari t r ebu iau să dea tu tu ro r ţăranilor d e m n i t a t e a d e ce t ă ţ ean şi buna s t a re m a t e r i a l ă : votul universal şi re forma a g r a r ă .

Regele fu cel d intâ i ca re apl ică dispoziţ iunile, şi cel dintâi , print re mar i i p ropr ie ta r i funciari, c a r e distr ibui soldaţi lor Săi p ă m â n t u rile moşii lor Sale.

Regele F e r d i n a n d a p lecat întovărăş i t de venera ţ i a şi de dragos tea tu tu ro r supuşi lor Săi. Nu

să nu fie p lâns , nu ca un Rege , ci e azi o colibă ca un ta tă .

Fie ca amin t i r ea înţelepciunii şi a leali tăţ i i Sale să protejeze şi să că lăuzească , după m o a r t e a Sa, Rega tu l căru ia , în viaţă fiind, E l i-a făcut pu te rea şi un i t a t ea !

i I I I III >ll l>l III jl I .1111111 Iii .lllililllllll llllllllllllllljlll II IIIIIIII IUI II II Ml III IIIOIlIMIIIIHi I III III III III II, I > IIIIIIIIII llllllllllllllllllllllil.'lli IHIII >

PRESA STREINĂ ŞI REGELE FERDINAND £"7h u r m a încetăr i i d in viaţă a mare lu i nos t ru Rege

/ F e r d i n a n d I, toa tă p r e sa eu ropeană a a d u s oma-^ giul său admi ra t iv şi r e spec tuos memor ie i Fău r i torului Românie i în t reg i te . P r in t r e rândur i l e ce s 'au publ icat cu prilejul aces tu i even imen t în t r i s tă tor , n u

numai p e n t r u poporul românesc , da r şi pen t ru cei ce au lupta t a lă tur i de noi în c râncenu l nos t ru război mondia l , acelea a p ă r u t e în ziarul par iz ian «Gaulois», sunt cu deosebire semnificative :

«Un copil rege , u n consiliu de r egen ţă , sunt , fără

R E G E N Ţ A

S. S. Dr. Miron Cristea Patriarhul României.

Gheorghe Buzdugan.


a d â n c ă în t r i s t a re m o a r t e a celui ce 1-a s c r i s : pr ie tenul şi a-eademic ianul Rober t de F le r s . Coinc idenţa s t ran ie , în c a r e capriciul soar te i a ţ inut p a r c ă să asocieze d ispar i ţ ia a două suflete alese, scri i torul Rober t de F le r s , p r ie tenul nos t ru din clipele grele , a m u r i t cu câ teva zile în u r m a scr iere i aces tu i articol, lăsând poporului r o m â n amin t i r ea p roaspă t ă şi înduioşa tă a unui om ce 1-a iubit. Astfel,în r e p r o d u c e r e a aces tor rânduri , a lă tur i de pr ie ten ia caldă şi r ecunoscă toa re dela început , a d ă o g ă m venera ţ iunea şi durerea noas t ră pen t ru care—ca şi dânsu l cu ocazia morţii Regelu i F e r d i n a n d —ţinem să a d u c e m omagiu l nos t ru a-fectuos F r a n ţ e i în t r i s ta te .

„Cele Trei Crişuri".

A. S. R. Principesa mamă Elena.

Fotoglob.

Depunerea jurământului A. S. R. Principele Xicolae si a Regenţei în faţa Aduuctrei Xaţiunale — 20 Iulie 1927.

îndoială, u n sprij in s lab pen t ru coroană , da r oameni ca Brătia n u şi Ti tu lescu îi a d u c concursul une i exper i en ţe şi greut a t ea unei au tor i t ă ţ i indiscutabile ; ma i t r e b u e să a v e m în vedere ac ţ iunea persona lă a M. S. Reg ina Măria , in te l igenţa şi ene rg ia că re ia sun t la înălţ imea or icăre i si tuaţi i . România n u va d i s t ruge ope ra Regelui său, fiindcă aceas tă operă a fost e x t r e m de folositoare măr i r i i şi in tereselor ei, iar a-min t i r ea ce o lasă F e r d i n a n d I, e p r e a a d â n c ă pen t ru ca să nu-şi exerc i te influenţa dincolo

de acest m o r m â n t , îna in tea căru ia F r a n ţ a se va ple

ca respec tuoasă» . In momentu l publi-

cărei art icolului d e m a i j o s ,

aflăm cu


m<z<wm>m>m<mm^ CELE TREI CRIŞURI ma%mm®mmm-

CRONICI xxxxxxxxxxxxxx _ CRONICA EXTERNĂ

Politica fată de Rusia de Eugen Titeanu.

D a c ă exis tă o ţ a r ă faţă de ca re poli t ica noas t r ă e x t e r n ă a fost b ine definită, e des igu r Rus ia . Deş i Moscova n e acuză vecinie de imper ial ism şi de p rovoca re , deşi în campani i le ei in te rna ţ iona le , Rus ia n e prezintă , ca o ţ a r ă s t ăpân i t ă de o imag ina ră cas tă mil i tară , adevăru l e că dor in ţa noas t r ă de p a c e ne-am manifestat-o clar, r e p e t a t şi că dela s impla e n u n ţ a r e p la tonică a une i politici gene ra l e a m t recu t la acte.

N'a fost confer in ţă de pace , n ' a fost med ia ţ iune , ca re să ne fi fost opr i tă şi s ă n u fi fost imedia t accepta tă . In aceas t ă pr iv in ţă polit ica n o a s t r ă e perfect l in iară . Nici schimb a r e a miniştr i lor , nici aceea a guverne lo r n u i-au î n t r e rup t firul.

D . V a i d a - V o e v o d a m e r s la Londra .

T a c h e Ionescu a m e r s la Reval . D . D u c a a m e r s la V iena . D e câ te ori bolşevicii a u mani

festat dor in ţa ipocr i tă a une i înţeleger i — a m accep t a t negoc ie rea , fără să n e î n c u r c ă m în p lasa cont rad ic tor ie a politicii eu ropene faţă de Rusia . Ne-am că lăuzi t n u m a i de principii le d rep tă ţ i i e tn ice şi istorice, de in teresul păce i în aces t colţ de E u r o p ă

N ' a m par t i c ipa t la nici-una din aven tu r i l e cont ra- revolu ţ ionare , oric u m s 'ar fi n u m i t ea şi a m r ă m a s pe t e renu l exclusiv al une i perfec te neut ra l i tă ţ i . Ne-am a p ă r a t da r hotarul , Şi e r a d rep tu l nos t ru . A m r ă b d a t r eg imu l incurs iuni lor r egula te şi ne -am î n s e m n a t în is toria Basa rab ie i zilele î n s â n g e r a t e de la Ta ta r -Bunar . A m accep ta t dis t incţ ia subti lă, ju r id ică şi ipocr i tă d i n t r e g u v e r n u l soviet ic şi cea de a IlI-a in te rna ţ iona lă , p r imul ne răspunză tor de faptele cele i de-a doua. A m m e r s în dor in ţa n o a s t r ă de p a c e p â n ă la na iv i ta te , la abd ica re şi accep ta re . Mai mul t n u se p u t e a face.

Epi logul incurs iuni lor dela Nis t ru a fost câ t se p o a t e de pac i f ic : a m ajuns la c r eea rea comisiuni lor mix te ruso- române , p e n t r u t r a n ş a r e a tutu ro r aces tor conflicte locale.

Ia tă l inia n o a s t r ă de condui tă f a ţ a d e Rusia . Gine a r m a i p u t e a vorbi , după aces t bi lanţ , de provoca r e ?

D a r a veni t acum, în u r m ă , o dovadă nouă . Rusia, p r in jus t ica

ei de imix t iune şi de p r o p a g a n d ă r evo lu ţ iona ră şi-a a t r a s ost i l i ta tea Angliei . Major i ta tea s ta te lor a privit cu s impat ie a c e a s t ă ac ţ iune a Mare i Br i tani i . E r a vo rba de o cruciadă. D e in teresul comun al apără r i i unu i pa t r imon iu de civilizaţie. In l imita în c a r e g u v e r n u l Moscovei depăşeş t e ac ţ iunea unu i g u v e r n civi l izat şi în l imita în ca re , polit ica sa r e p r e z i n t ă o imix t iune în t reburile i n t e r n e a le Sta te lor , n u p u t e m fi decâ t a lă tu r i de Anglia . F a p t u l însă în s ine, că Rus ia şi-a dat , a r e şi p ă s t r e a z ă un g u v e r n soviet ic, n u n e in t e re sează şi nici n ' a v e m dreptul să n e in te reseze .

Ia tă de ce n ' a m fost d u p ă c u m se c redea , a v a n t - g a r d a efectivă a unei c ruc iade împot r iva Rusiei . F ă r ă să n e izolăm de unele cu ren t e europene , a m înţeles să ne p ă s t r ă m o j u s t ă l iber ta te de m i ş c ă r i şi de ap rec i e re .

Ce v a face Rus ia ? Ca î n t o t d e a u n a când e încolţ i tă

va i n a u g u r a d in u r m ă — o polit ică de ap rec i e re .

S 'ar p u t e a p r e a bine ca pac tu l de n e a g r e s i u n e ca r e i s'a oferit so lemn şi r e p e t a t să fie d in t r 'o d a t ă accepta t . E u n luc ru la c a r e n e put em aş t ep t a din zi în zi, când Moscova e a m e n i n ţ a t ă cu cea ma i complec tă izolare.

Ce v o m face? Des igur , n e v o m ţ ine de cuvân t . Aşa d a r r i s căm să deschidem, d in t r ' un ceas înt r 'a l tu l , în schimbul recunoaş te re i . Basarabiei—porţi le p r o p a g a n d e i roşi i?

D e loc. V o m a v e a re la ţ iun i cu guve rnu l Moscovei, d a r v o m lovi unel te le in te rna ţ iona le i a III-a. Şi aceas t a n u va fi a l t ceva decâ t aplica rea dist incţiei ca re se face invariabil la Moscova. I a r pi lda Italiei fasciste e v i e : n icăer i comunismul n ' a fost m a i c run t combă tu t şi nicăer i re la ţ iuni le cu Moscova n ' a u fost m a i r ap id r e lua t e şi in tens cul t iva te .

CRONICA LITERARĂ C. N. Bănescu

„Chipuri şi scene din Bizanţ"

de Ştefan Bezdechi.

In soc ie ta tea noas t ră , u n d e numărul special iş t i lor a d e v ă r a ţ i e de tot r e s t r âns , învă ţa tu l a re , m a i îna in te de orice, şi da to r ia de a trezi in te res p e n t r u ş t i inţa sa în pă tur i le câ t mai la rg i a le cit i torilor. P e l ângă om de ş t i inţă pu ră , el t rebue să fie şi ca popular iza tor , să facă adică o l a rgă şi c ins t i tă r e c l a m ă chest iuni lor de ansamblu car i îl p r eocupă . Şi d. Bănescu a ş t iu t să r ă s p u n d ă integ ra l şi aces te i înda tor i r i ca re n u e de loc aşa de u ş o a r ă cam s 'ar c rede

la p r i m a pr iv i re . Căci p e n t r u u n cerce tă to r pas iona t de mul t ip le le prob leme de deta l iu p e ca r e i le i m p u n e s tadiul în c a r e se află ş t i in ţa că re i a în ţe lege să-i s lujească, face u n adevă ra t sacrificiu când din seminar iu l său se scoboară în a r e n a l a rgă a publicului . Şi p e n t r u a reuş i î n a c . a s t ă i n g r a t ă sarc ină , s avan tu l t r ebue să dev ină p â n ă la un p u n c t şi ar t is t , căci m a i a ies h a i n a frum o a s ă în ca re s ân t înfăţ işa te , fac să fie g u s t a t e şi de publicul m a r e problemele p e car i îşi p r o p u n e să le p rez in te autorul .

Mai e nevoe să a c c e n t u ă m ce inte res in t r insec a u p e n t r u noi toa te aces te «Chipuri şi s cene din Bizanţ» cu ca r e e a şa de împle t i t ă i s tor ia noas t r ă ? Nicăer i poa t e ca la. noi şi în celelal te S t a t e balcanice , Bizant inologia n u r ă s p u n d e une i m a i mar i neces i tă ţ i . Căci ea e în s t a r e doa r să explice a t â t ea lucrur i d in t recu tu l nos t ru , iar ap rop ie rea m a i m a r e de Bizanţ în c a r e noi a m trăi t , expl ică a t â t e a t a ine ale istoriei n o a s t r e şi ne i m p u n e n o u ă ma i a les da to r i a d e a cunoaş t e s t ră luc i ta civil izaţie a m ă r e ţ e i Capi ta le de pe Bofor.

In e legantu l şi sobrul s ău vo lum de a p r o a p e 200 de pagini , ha rn icu l b izant imis t de la Unive r s i t a t ea din Cluj n e p rez in tă o ser ie de figuri i n t e re san te din l umea a t â t d e frăm â n t a t ă şi v a r i a t ă a nouei Rome. F i e c ă e vorba de Sf. • I o a n ; G u r ă de aur , de Leon A r m e a n u l , de Theodo r Studi tu l sau de Psellos, au torul , deşi se ocupă de personal i tă ţ i a t â t de feluri te ca relief şi complex iune psihică, au to ru l şt ie să n e înfăţ işeze vie îna in tea ochilor i coana ace lor o a m e n i m a r i car i a u da t o consist en ţ ă şi o fizionomie specifică ge-niunei cul tur i i b izant ine . In f ixarea t răsă tu r i lo r eroilor săi, scr i i torul p rocedează d inamic , ca O m e r . N u j u s t a p u n e descr ier i , ci n e lasă să î n t r e v e d e m omul d u p ă faptele sale. E implici t clasic al bunei ş i . m a r e i t radi ţ iuni , însă e cu a t â t m a i g r e u de real izat . F i r e a a p r i g ă a lui X2hry-sos tom iese din poves t i r ea duşmăniilor sale împot r iva celor corupţ i , şi din seve r i t a t ea cu c a r e sprj inea clerul d e c ă z u t ; pe r sona l i t a t ea lui Leon A r m e a n u l se desface din istor i s i rea lupte lor sale cu B u l g a r i i ; t ă r ia de ca r ac t e r a Studi tu lui se înv e d e r e a z ă pr in n a r a ţ i a rez is tenţe i sa le t enace faţă de î m p ă r a t , cu prilejul căsă tor ie i r ega l e a aces tu ia , cu T h e o d o t e ; ia r cameleon i smul lui Psel los nu se p u t e a descr ie m a i bine, decâ t povest ind, c u m face au toru l , a t i tud inea lui faţă de D r o g e n e s R o m a n o s .

Şi au toru lu i îi r euşeş t e aceas tă dificilă metodă , p e n t r u că ş t ie să poves tească în chip elocvent . Elocven ţa e t r ă s ă t u r a de căpe ten ie a aces tor na ra ţ i un i şi ea se desp r inde din fiece pag ină . Cit i torul , fără să


>m^m<wmm<mk>m CELE TREI CRIŞURI WMmwwmmwz<m:< v r e a şi fără să-şi dea seama , e răpi t de r i tmul energ ic şi sp r in ten al aces te i proze motori i , ca re câş t igă ma i mult în a fi cit i tă cu voce tare , căci se vede că autorul , când scrie, se a u d e vorbind.

Ia tă câ teva exemple : «Toţi se real izară deci împo t r iva lui Chry-sostom. Cur te , înalţ i demni ta r i , prelaţi, toţi se r id icară împotr ivâ-i . Poporul s ingur , a p ă s a t de fiscalitatea nemi loasă şi de abuzur i le celor mar i , făcea zid în ju ru l apostolului . Au to r i t a t ea pe ca re Chr. o exerci ta a sup ra mul ţ imei se văzu în ziua când omul a to tpu te rn ic , eunucu l Eut rop ias , dest i tui t de î m p ă r a t din m a r e a lui demni ta t e , a fost u r m ă r i t de furia popu la ră p â n ă în biserica Sfintei Sofii. Mulţ imea, c ău t ând răs -b u n a r e împo t r iva t i ranului , t recuse cu îndâr j i re pes te d rep tu l de asii al bisericii şi a m e n i n ţ a a l smulge pe Eu t rop i a s de la a l tar . In acea clipă sup remă , a p a r e Chry-sostom. Furtuna de pa t imi tace p e n t r u a-1 auzi p e păs tor . «Deşer tăc iunea deşer tăciunilor, toa te sân t deşer tăciune> r ă s u n ă vocea pu te rn ică a lui Chry-sostom.... «Sau rândur i l e cu ca r e se închee potre tul lui Pseloss, c a r e î m p r e u n ă cu al lui Manuel Comne-nul, mi se p a r e cel ma i reuş i t din toate :» Ca învă ţa t , el a execu ta t o a d e v ă r a t ă suve ran i t a t e in te lec tuală a sup ra con t imporan i lo r şi a fost î n to tdeauna imi ta t de urmaş i . Ca om, a rea l iza t t ipul desgus tă to r al omului de Cur te , g a t a la t ransacţ i i le cele mai imora le ; a a v u t în vinele sale, după expres ia potr iv i tă a unui istoric, s ânge elenic păgân . De aceia, când s'a cău ta t o c a r a c t e r i z a r e a vieţii b izan t ine în ce a r e ea ma i resp ingă tor , n u s'a aflat personal i ta te ca re s'o rea l izeze ma i b ine decâ t d â n s u l : şi osânda poster i tă ţ i i a căzu t g r e u a supra repu ta ţ i e i sale mar i» . Exemple le se pot înmul ţ i ad-libitum.

Şi totuşi au toru l a r a t ă o m a r e î n d e m â n a r e şi când e vo rba de descr ier i p ropr iu zisă. Aceia a local i tăţ i i Dafne şi a ceremoni i lor de la cu r t ea lui Manuel Comnenu l sân t un model în felul lor. Ele sân t mai ales r e p r e z e n t a t e în acele păr ţ i la car i s'a gând i t au toru l când în titlul cărţ i i a pus şi cuvân tu l «scene». In ca tegor ia aceas ta in t ră cap . III, V I şi VIII al cărţi i . In special int e resan t p e n t r u cit i torul r o m â n e aces ta din u r m ă pen t ru că e vorba de Sil istra n o a s t r ă ; în istoricul căreia d. Bănescu a deschis d r u m u r i cu totul nouă .

îna in te de a înche ia o obse rva ţ i e : Pe lângă a t â t e a m a r i mer i te , ca r t ea d-lui Bănescu prez in tă — dacă ne refer im la u n lector ma i pre ten ţ ios , — o l a c u n ă : In bogăţ ia de fapte, foarte expres iv alese şi foarte frumos expuse , ideile sân t p rea puţ in numeroase . A m fi dorit ca din m a s a

de fapte au toru l sâ fi subliniat ma i mul te cons ta tă r i genera le , căci cu a t â t se a lege cit i torul de rasă . Poa t e că scri i torul n ' a avu t î nc r ede re în public, poa te că a r e ave r s iune pen t ru astfel de idei genera le , de obicei foarte ieftine. E a d e v ă r a t că pentru cit i torul obişnuit faptele s ân t deajuns , căci el pe aces tea le reţ ine şi în t ru ele se delectează .

Noi, ceştilalţi , c a r e îl cunoaş tem, sân tem totuşi îndri tui ţ i să-i pret indem mai mult, căci daru l bogatului t r ebue să fie t o t d e a u n a magnific.

CRONICA ARTISTICĂ

Salonul Oficial din Capitală.

d e Ovid O. Densuşiann

O cur ioz i ta te f i rească — m ă r i t ă de o r ec l amă s tă ru i toa re — m 'a împins în t r 'o sen ină d u p ă a m e a z ă de Mai că t r e expozi ţ ia Salonului oficial de la şosea. V r e m e a f rumoasă , sgo-motul făcut împre juru l aces te i expoziţii, es te t ica a rh i t ec tu ra lă a pavilionului ce s t ră lucea alb pr in verdele p r i m ă v ă r a t e c al copacilor, m ă făcură să păşesc cu o en tus ias tă î nc rede re p ragu l acelui salon unde des igur a r t a r o m â n e a s c ă îşi a f i rmase ta lente le în t r 'un t r iumf de s t ră luc i re şi de a rmon ie .

încă din d rum, m e r g â n d aga le pe a leele umbr i te , evocasem cu o mân-g â e r e nespusă vis iunea unei frumuseţi î n d e p ă r t a t e : expoziţii le s t ră ine , v iz i ta te cu u n in tens c rescând , expoziţii în care fiecare a r t i s t aducea un a v â n t înă l ţă tor sp re ma i bine.

R e v e d e a m expoziţii le I tal iene, cele de a r t ă napol i tană ma i ales, şi în aceas t ă e roa re un f reamăt de via ţă a d â n c ă mă c u p r i n d e a : ace laş fream ă t s imţi t îna in tea pânze lo r geniale pe ca r e m â n a unu i Post igl ione, unu i Bales t r ier i unu i Dalbono , o-pr ise , în chip mag i s t r a l o clipă de v ibra ţ ie in ter ioară—şi u n en tus iasm din ce în ce mai m a r e m ă s t ăpânea , î nd rep tându-mă sp re salonul expoziţiei româneş t i unde — deşi alung â n d ideia unei imposibile compara ţ i i — m ă a ş t e p t a m totuşi să desc o p ă r ace iaş scân te ie de c rea ţ ie lat ină.

Şi am păşi t pragul.. . . A m in t r a t în sala din d reap ta , apoi în cea din s t ânga , m ' a m în tors , m ' a m învâr t i t , cău tând o imag ine od ihni toare , mân-g ă e r e a unei încă neobse rva t e armonii.... Nimic. Cerur i ga lbene , gardur i violete, figuri mumif icate , trupur i u r iaşe şi deformi, compoziţ i i absu rde şi s ă r ace — Şi p re tu t indeni , de la un capă t la celălalt, linii întrer u p t e şi frânte, r ep rez in tă r i a rb i t r a r e ale unei na tu r i ce a r fi pu tu t sâ n u fie deformată .

Aceia e ra faimoasa expoziţ ie rom â n e a s c ă ? Acela e ra p rogresu l real iza t? Aceia, cu l tu ra noas t r ă art ist i că? D a r a tunci , u n d e se adăpos t i se sufletul r o m â n e s c ?

Uluit, m ' a m în tors înapoi , făcând din nou înconjurul acelor săli, pe pereţ i i că ro ra pr iv i rea m e a se întunecase .

Peisagii , alegorii , scene de ţa ră , sculpturi , portrete. . . . D e toate şi nimic. Tabloul unei familii, o «Isgonire din Rai», o scu lp tură ur iaşă şi deforma m ă isbesc neplăcut. . . În torc capul. P re tu t inden i , aceleaşi linii frânte, aceleaşi conrupţ i i s tupide , ace leaş i compoziţ i i s t ângace şi sumare . In fund, un mic afiş se sileşte să mă conv ingă că în faţa alegori i d-lui Pac iu rea m ă aflu îna in tea premiulu i nos t ru na ţ iona l de sc luptură . Alegor ie ?... Se poate. . . D a r o a legorie ce nu-mi spune nimic, ce nu-mi trezeşte nimic... Respec t ta lentu l d-lui Pac iu rea şi în ţe leg d e c e r n a r e a unu i p remiu , pen t ru operi le sale însă, pen t ru m u n c a şi ta lentul desfăşura t în atel ier , n u p u n t r u o luc ra re inexpres ivă şi rece . — O luc ra re ce te a r isbi şi m a i nep lăcu t dacă n ' a r in t ra în tonal i la tea g e n e r a l ă a expoziţiei u n d e s incer i t a tea a r te i a fost înăbuş i tă de r ă t ăc i r ea modernistă . Să vorb im clar. D a c ă un g r u p de pseud-ar t iş t i doresc să-şi afişeze concepţi i le în expoziţ i i pe rsona le u n d e ta lentul lor, da r n u m a i ta lentul lor se află anga ja t , l iberi s'o facă, după cum liberi sunt vizi tatori i de a cr i t ica sau p r e a m ă r i , d a r să nu se anga jeze — cel pu ţ in — a r t a naţ iona lă în t r 'o nenoroc i tă expoziţ ie de cubism. D a c ă a m fi noi s inguri , r ău l n ' a r fi încă a t â t de m a r e , d a r t r ebue să ne g â n d i m că în mijlocul nos t ru , a lă tur i de românu l indolent şi neformat, se află poa te s t ră inul ca re — ca şi f rancezul ce l-am auzi t la sus-numi tu l salon — ar pu tea spune în t r e două z â m b e t e s a r c a s t i c e : «ils ont c o m m e n c e p a r la fin.» F r a z ă ce a r t rebui să n e dea de gând i t căci e o s in teză a în t rege i noas t r e menta lităţi obseda tă de oceidenta l ism.

At i tud inea noas t ră faţă de civil izaţia din apus e a s e m ă n ă t o a r e cu ace ia a provincialului ce r âvneş t e la capi ta lă şi c a r e — temându-se de iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiitiiiiiii

Crişttl repede la Oradea.


m<imwm>m>mwm CELE TREI CRIŞURI >m>m>m>mwmmm a nu p ă r e a destul de îna in ta t şi de mode rn — cade în ca raghios lâc şi exage ra re . S tăpân i ţ i şi cupr inş i de snobism, n ic iodată n ' a m fost totuşi mai burghez i ca în v remur i l e de faţă — Şi aceiaşi m ă r g i n i r e b u r g h e z ă a m a d u s în ap l i ca rea cuvân tu lu i de cu l tură acolo u n d e n u exis tă decâ t un spir i t de m e d i o c r ă imi ta ţ ie . V r e m să fim cubişti fără a fi desăvârş i t evoluţia in te lec tua lă şi ps ihologică din ca re cubismul a i zvorâ t d u p ă c u m a m v ru t să fim simbolişt i fără să p r e z i n t ă m complex i ta tea psiholog ică ce şi-a găs i t n u a n ţ a în simbolism. Curen te l e l i t e ra re şi a r t i s t ice a u şi ele ros tul lor, c a u z e adânc i ce ţin de men ta l i t a t ea genera ţ i i lo r a că ro r t end in ţe le expr imă . A voi să creezi u n cu ren t a tunc i când menta l i ta tea poporului n u p o a t e găs i în t r ' însul u n mijloc pot r iv i t de exp r i m a r e — ia tă m a r e a greşa lă . Un popor , ca şi u n ar t is t , n u poa t e fi c rea to r decâ t în m ă s u r a în ca r e es te el însuşi . A imi ta p e s t ră ini , fără a n e p u t e a identif ica cu dânşi i , es te o s for ţare p r imejd ioasă şi zada rn i că ; s for ţare d in ca r e a r r ezu l t a o de fo rmare a vieţei noas t r e sufleteşt i u n d e — fără a n e aprop ia de ceilalţi — n u ne-am m a i r e c u n o a ş t e nici pe noi. D e g e a b a r id i căm s teagul s t r igă to r al m o d e r n i s m u l u i ; aces t s t e a g n e es te s t ră in . S ă fim modern i? Da , d a r pot r iv i t cu t recu tu l nos t ru , cu cu l tu ra noas t r ă , cu t rad i ţ i a s trămoşilor noşt r i p e ca re s u n t e m da tor i de a o îmbogăţ i , da r p e ca r e n 'o p u t e m r enega . Ia r dacă a c e a s t ă tradiţ ie n e apasă , dacă cu l tura occiden ta lă n e a d e m e n e ş t e p r e a mul t pen t ru a voi să r ă m â n e m noi înş ine , a tunc i să p ă r ă s i m admira ţ i i l e ipocr i te cu ca r e a m p r e a m ă r i t gen iu l unu i Gr igorescu , unu i Luch ian , unu i E m i n e s c u ; să s t r â n g e m toa te figurile t recutu lu i şi să le a t â r n ă m la zidul vechi tur i lor sp re a le pr iv i de la înă l ţ imea super ior i tă ţ i i noa s t r e de modern i . M a r e a p rob l emă a poporulu i nos t ru es te p rob lema cult u r i i ; m a i m a r e şi m a i complexă decâ t n e înch ipu im că în î n s ă ş i i n t e r p r e t a r e a cuvân tu lu i de cu l tu ră n e a m ră tăc i t , cu l tu ra n u es te imita ţ i e d u p ă c u m n u es te n u m a i erudiţ ie : d o c u m e n t a ţ i a cea m a i s avan t ă şi ma i p rec iza nu va p u t e a da nic iodată ce iace o as imi la re sănătoasă şi a d â n c ă va izbuti să cre ieze. A se cul t iva n u î n s e a m n ă a îngrăm ă d i n u m a i cunoş t in ţe ci — trecând pr in t r ' o m u n c ă de disciplină şi d e s in teză — să te foloseşti de aces te cunoş t in ţe sp re a te r id ica la o concepţ ie or iginală m a i depa r t e . — A m imi ta t şi c o n t i n u ă m să im i t ăm occidentul , d a r n ' a m asi-mil iat n imic . Ne-am îng reu ia t capetele cu ideile şi l i tera tur i le din apus , da r — n e p ă t r u n z â n d în s p i r i t u l aces tor idei şi aces tor l i t e ra tur i — n-am câş t iga t n imic căci sufletul

une i l i te ra tur i—nu es te t ica ei apar e n t ă — a re a d e v ă r a t ă î n s e m n ă t a t e . D a c ă a m fi p ă t r u n s î n t r ' a d e v ă r în sufletul culturi i şi al a r te i occidenta le persona l i t a tea unu i Corot , unu i Rodin, unu i Bar res , unu i D. Annunz io (pentru a n u n u m i decâ t câţiva) ne-ar vorb i m a i l impede p r in exper i en ţa lor decâ t toa te conferinţele filosofice şi a r t i s t ice ce se ţin în

sălile n o a s t r e semi-goale. — Şi pent ru a m ă în toarce la salonul oficial cu care a m începu t şi cu ca re voi încheia , m a r e a g reşea lă a comitetului o rgan iza to r a fost de a 'şi afişa lipsa de bun s imţ şi de pricepe re cu prilejul une i expoziţ i i ce a r fi p u t u t s ă nu fie oficială pent ru a evi ta de a fi ceeace e s t e : o r ă t ăc i r e şi o minc iună .

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII nilllllHHIIIIIIIIIIItlIIIIHIIlllllllllllllilIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIWIIIilIIIIIIIIIIIIIIIIIU

SLOVACIA

'Oravifa

Scrisori din Banat de Romuhts S. Molin

Ce ponoase aduc alegerile. — Cum se sfârşeşte cariera unui om.— Românii de peste graniţe în faţa

alegerilor, Oravifa, Iulie 1927.

N u exage rez , când afirm, că aci, pe g ran i ţ ă , a leger i le sun t u n m a r e pericol na ţ ional . Căci , de câ te or i se fac a leger i , de a t â t e a ori se r ă scoa lă în mul ţ ime , toa te sen t imen te le de josnicie. N u în tâ lneş t i u n candidat , sau u n agent , o r ică ru i pa r t id a r apa r ţ ine , c a r e să n u ape leze la părţile s labe a le să teanu lu i şi n u la sen t imen te le nobile şi gene roase . Aleger i f rumoase, făcute s u b scept ru l na ţ iona l i smulu i înă l ţă tor , n ' a u se m a i fie, ca ace lea a le lui Bredi-ceanu , G h e o r g h e Pop de Băşeşt i , sau, în u r m ă , a le mucenicu lu i Braniş te , as tăz i r e t r a s în t r 'o căsu ţă albă, în provincia l ismul cu ra t al Lugojului , să-şi v indece , r ăn i le sufleteşti şi durer i le fizice.

«Consul tarea maselor» e u n prilej de a răscoli , în deosebi u r a de religie, şi c u m la noi, ortodocşi i şi greco-catolici (uniţii), t r âesc în g r u p u r i dist incte , a p r o a p e în fiecare sat , fricţiunile sun t a c c e n t u a t e şi se manifes tă adeseor i p r in v iolenţe regre tab i le . A r fi suficient să indic u n s ingur caz, acel al f runtaşei c o m u n e Ticvaniul-Mare , de p e va lea Carasului , u n d e astăzi , g ra ţ i e unu i p reo t neser ios ,

c a r e a r e la act ivul său fapte u r â t comen ta t e , in to le ran ţa în t r e religii es te d u s ă la pa rox i sm, p e c â n d îna in te d e aces te s tăr i , pe meleagur i l e n o a s t r e d o m n e a o p a c e şi iub i re f ră ţească desăvârş i t ă , deosebi rea de re l ig ie fiind cel mul t un prilej de an ima ţ i e , în t r ecându-se în a avea .ba corur i m a i bune , ba biser ic i m a i f rumoase, b a preoţ i m a i destoinici . As tăz i , agenţ i i electorali din toate partidele, a u răs t u r n a t o men ta l i t a t e pa t r i a rha l ă , c r e â n d o s t a r e de spirit , d ă u n ă t o a r e R o m â n i m e i de pe g ran i ţ e . D a r vinova t e s u n t au tor i tă ţ i l e bisericeşti , imed ia t super ioare , ad ică protopo-

. pii, însuşi agen ţ i electorali . Rezul tate le se văd . In jude ţu l nos t ru şi în deosebi în pro topopia tu l Oravi ţe i , sectele se înmul ţesc şi l e p ă d a r e a credincioşi lor de legea s t r ămoşească a lua t propor ţ i i le une i ep idemi i contagioase . Nu se m a i p ă s t r e a z ă nici respec tu l feţelor bisericeşti , căci auto r i t a tea se p ierde , a tunci , când credincioşii şi p r eo ţ imea de la sa te îşi r e v ă d e şeful pro topopia tu lu i n u m a i în c a m p a n i e electorală şi n u în vizi te bisericeşti , s au la e x a m e n e l e d e sfârşit de an, o f rumoasă şi ut i lă t radi ţ ie , ce începe să d i spară . Episcopia de Caransebeş , să ia amin te . Să înfrebe oda tă , a şa la î n t âmpla re , pe or ice ţ ă r a n din împre ju r imi le noas t re , ce p ă r e r e a r e despre protopopul s ău şi v a auzi lucrur i car i vor suna u râ t . V a cons ta ta că autor i t a t ea este nu lă ia r respec tu l cu totul absent . Şi a r p u t e a vedea protopopi, în penibila s i tuaţ ie de a n u


^^^^msmmM CELE TREI CRIŞURI H#MWA cunoaş te în sate , c a r e este biserica catolică sau or todoxă, a credincioşilor săi, a şa cum au avu t unii săteni du re r ea să observe la un t ână r protopop, descins la sa te , numa i în c ampan ie electorală.

Pr in t r ans fo rmarea protopopi lor în agenţ i electorali , r i scăm de a deza m ă g i şi puţini i preoţ i destoinici din satele Carasului , ce muncesc încă cu râvnă, da r neîncuraja ţ i . Astfel, în cu rând se va îns t ră ina «turma». Căci, dacă Episcopia pr iveş te impasibil t r ans formarea feţelor bisericeşti în odioşi agenţ i , repulsa ţ i de ţ ă ranu l cu s imţ bun, obişnuit să vadă în preot un simbol naţ ional , şi nu terorist de t a r a b ă politică, — să nu se mai vai te în S inoade şi pe toa te căile, că ne c reş te n u m ă r u l sectanţi lor.

Ia tă o s t a re de fapt, ce t r ebue să ne p u n ă pe g â n d u r i pe toţi şi să ne facă ca să î n d r e p t ă m lucruri le . Şi cred că a r fi uşor de îndrep ta t . Modelul îl a v e m în al te eparhi i . D e exemplu , dincolo, în Episcopia Noului Severin. Să nu u i t ăm t recutul , când biserica, cu slujitorii a l tarului, e r au cheagul uni tăţ i i na ţ ionale . F i indcă să nu c redem, că nu ma i a-vem nevoie de aces t cheag . D a r a-supra aces tor lucrur i a t â t de importante , voi mai reveni .

* * *

Actele imora le a le fiecărui individ, se r ăzbună prin i m a n e n t a judeca tă a fatalităţii . Aces te observaţ i i t rebuesc puse în mod firesc, pe marg inea informaţiei , publ ica tă n u de mul t de ziarele noas t re , a n u n ţ â n d a r e s t a r ea profesorului un ivers i t a r dr. Iosif SighiescH, pen t ru ames t ec în t r 'o furni tură frauduloasă, făcută spi talelor din Budapes ta . Fa imosu l Sighiescu, s'a sfârşit deci , după ce a încurca t a t â t a v reme politica cur a t r omânească , sub imper iu l unguresc, sp r e a a junge un os t rac iza t şi exi lat din inimile româneş t i . Noi, bănă ţen i i , l 'am r eg re t a t în to tdeauna , căci ne-ar fi făcut cinste, dacă o mental i tate curioasă, influenţată foarte mul t de mediul familiar, creia t de o soţie scoasă din cele ma i duşm ă n o a s e sa loane de m a g n a ţ i inca rna ţ i în m a g h i a r i s m feroce — nu i-ar fi î n tuneca t bunele sen t imente , cari , le bănu iam că le-a avut , sau mocneau chiar , în fundul inimii sale de bănă ţ ean . Că a avu t sen t imen te bune , dovadă sunt , fără îndoială, o mul ţ ime de fapte lăudabi le , făcute în beneficiul aceste i provincii , în deosebi Carasului , ca re 1-a da t un-gur imei , însă, c a r e nici când n u 1-a revendica t . Căci , S ighiescu es te fiul unui umil dascăl român , d in t r 'un să tu le ţ p ie rdu t în văgăuni le munţi lor, ce pornesc la C a r a s şi se sfârşesc dincolo de Semenic . Din modest ia aces tu i dascăl , de la u m b r a unei biser icuţe cu tu rn de lemn, a porni t odrasla ta lenta tă , ce u r m a ca

mai târziu să cucerească , cu mălaiul în t ra is tă , d iplome la R o m a şi t rei doc tora te cu laudă, până a se r idica la decana tu l Universi tăţ i i din Pes ta , cu lminând prin a fi adop t a t g ine re :le că t re unul din cei mai t emuţ i miniştrii de in terne ungur i . Apoi, sp re a se înfunda, la sfârşit, în mocir la unei politici de r enega re , de ca re n ' avea nevoie şi în sp re ca re nu cred că l 'ar fi împins glia pămân tu lu i natal , din satul din văile munţ i lo r bănăţeni, ce poa r t ă încă u r m e de romani .

D a r j udeca ta fatalităţii , se vede, că a p lana t a supra acestui cap deş tep t şi jovial, tâindu-i ca r i e ra porn i t ă bine, în t r 'un Sfârşit lamentabi l . To t fatal i tatea a vrut, că cei s t ră ini de sângele lui să-1 r idice şi tot aceş t ia să-1 înfunde, acolo, u n d e nu t rebuia să a jungă.

Acum, după ce s'a sfârşit rostul lui Sighiescu ca polit ician «român», în t r 'o Ungar i e fără Români , nu m ă îndoiesc, că însuşi proteja tor i i de odinioară, vor fi primii , car i îl vor lăsa să se p ia rdă , ca o cârpă , ce nu se mai poa te pur ta , făcându-1 să contemple la V a ţ sau Seghedin , a-supra măr i t e i şi decaden ţe i .

* * La fraţi, dincolo, e fierbere mare .

La t oamnă sunt a leger i le pen t ru Skupş ina de la Belgrad. D e c i : înt runir i ag i ta te , cand ida tu r i cu şi fără tâlc, viu pro tes ta te , c ampan ie la sate, despăr ţ i rea români lor în două tabere şi rezul ta tu l log ic : căderea cu brio a listei româneşti, par t ide le sârbeşt i canal izând înspre u rne le lor, e lemente le răsvrâ t i t e , recalci t rante şi pe cele «fripturiste». Căci şi dincolo există fr ipturism. D o v a d a o dă g r u p a «democraţilor» sau «radicală» dela Cuvin şi Panc iova , care , c rescu tă de fostul depu t a t J ianu , în cadrul de s u p u n e r e oarbă din partidul lui Paşici , se complace astăzi foarte bine în lagăru l p u r u r e a guve rnamenta l . Deoseb i rea în t r e frip-tur ismul dela noi şi cel dela fraţii de dincolo, ia însă p ropor ţ i a t r ag ică a unei renegări, a vânzăr i i de frate. D e aceea , spectacolul , ca re începe

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIUIIIIIIII

Tuiul între Orai'i/a şi Anina.

dincolo, ne în t r i s tează şi ne p u n e pe gândur i . Poa t e că a u dreptu l Români i de-acolo, când afurisesc «fruntaşii» dezer tor i , car i au reuşi t a t â t de bine să încurce lucrur i le şi «să le lase baltă»... de dragul moşii lor şi al codri lor româneş t i .

Lis ta candidaţ i lor român i e fixată. Capul listei es te preotul Teodor Pe-trica, preşedinte le Par t idu lu i R o m â n din Iugoslavia. Restul , la Vârşe ţ , la Biserica-Albă, la Panceova , la Cuvin şi Al ibunar , pes te tot, preoţ i din n e g u r a satelor, preoţ i ne însemna ţ i ca poziţ ie socială, însă neînduplecaţ i în s en t imen te şi ostaşi buni. Noi îi dor im să-i vedem demni urmaşi ai preoţ i lor lui Mureş ianu , «cu c rucea în frunte» şi să p r o p a g e pe toa te că ră r i l e : unire şi n u m a i unire, s ingurul r emed iu de a face ca politica a d e v ă r a t r o m â n e a s c ă să izbândească , pe acele meleagur i lăsa te p radă îns t ră inăr i i t r i s te .

Grupu l «Nădejdii» de la Vărşe ţ , acel m i n u n a t t ezaur de energ ie şi cura j , a fost pus în discuţ ie la Alibuna r de că t r e «democraţ i i intre-grali». Tr is t spectacol . Nu s'a găs i t oa re nimeni , în însulieţ i tul sobor naţional de la F â n t â n a lui Aii, să se în t rebe , oa re a r fi păşi t R o m â n i m e a de-acolo, un pas a t â t de u r iaş înainte, în cele 14 săp t ămân i , de când a p a r e «Nădejdea», dacă n ' a r fi fost acel «grup» cu en tuz iasmul său ? S'a g â n d i t c ineva, oa re n ' a r fi fost Românii de-acolo iarăşi î n h ă m a ţ i cu a r m e şi cu bagaje la jugu l radicalilor sau democra ţ i lor , dacă n ' a r fi fost acel frumos 21 Mai la Carlovă-ţul Bănă ţean , dec r e t ând l epăda rea de mameluc ie ? N 'au t r ecu t de câ t 14 s ă p t ă m â n i şi hula a început . Primul sorti t , a fost poetul blajin d a r viguros , Nicolai R o m a n . Ca un Chris t , î ndură a t acu r i n e m e r i t a t e , din partea acelora , car i au început să s imtă ce pu te re va î n s e m n a o «Nădejde-bine în tă r i tă . Şi pr in a t acu r i meschine , car i dovedesc lipsa de naţ iona l i sm cura t , c a u t ă să d i s t rugă o nădejde înspre ma i binele românesc , ce a p ă t r u n s şi a cupr ins un colţişor din in ima bănă ţ eanu lu i robit .

Fra ţ i lor de dincolo le-am pu tea da un îndemn. P e bârfitori puneţi-i la rug , ca pe simplii t r ădă tor i , şi păst ra ţ i cu sfinţenie nădejdea zorilor ce nu vor pu t ea în tâ rz ia ' ş i luptaţ i pentru binele vostru, cu aceiaşi p u t e r e de afirmaţie, ca p â n ă acum.

Di s t rugând năde jdea , s ingurul bals a m ce v'a ma i r ă m a s pen t ru toa te durer i le voas t re , veţ i î n tuneca luminişul p romi ţă to r a zilelor de mai bine .

C a r a v a n a «Nădejdii» u r m ă r e ş t e oaza a d e v ă r a t ă p e n t r u R o m â n i m e a de-acolo. D e aceea nu t r ebue să se oprească în d rum, s inchisându-se de lă t ra tu l tu tu ro r dulăilor cu s g a r d ă s t re ină la gât .


m>mwm^<m<>Mmm< CELE TREI CRIŞURI ̂ ENWAN

Scrisori din Arad de Al. Negură.

Continuitate în activitatea cultu* rală. — Reluarea campaniei con= strucţiilor şcolare. — Cultura în rândurile armatei. — Ţinuturi cu

bogăţii şi frumuseţi naturale.

Arad, Iulie 1927.

In tot t impul celor trei an i (1923—1926), a da t un m a r e a v â n t cul-ture i din jud. Arad şi a p r o a p e regu la t a v e a m ocazia să cit im în p r e s a locală conferinţele şi şezători le , ţin u t e în diferite cen t r e de că t r e primii p ioner i cu l tu r a l i : învă ţă tor i i . Notăm, că p e aces t t ă r â m d-sa a fost seconda t de că t r e ha rn icu l revizor şcolar, d-nul Nicolae Cris tea . In acelaş t imp, nici b iser ica n u a fost da t ă u i tăr i i şi punându-i -se la dispoziţ ie fonduri le necesa re , s 'au pu tu t r e s t a u r a şi clădi din nou m u l t e din Sfintele lăcaşur i , d in cupr insul jude ţu lu i . T r e b u e să recunoaş tem că u n m a r e mer i t pe t ă r âmul p ropagande i rel igioase—şi in special, în ceiace pr iveş te c o m b a t e r e a sectelor rel igioase, cu dedesub tur i periculoase in terese lor de Stat—îl a r e P. S. S. Episcopul Gr igor ie al Aradului , om cu mul t e cal i tăţ i clericale. P. S. S. a şi scos câ teva broşur i , documentându-ş i părer i le , b roşur i car i a u d a t rezu l ta te le cele ma i f r umoase ; cunoscut fiind că Dieceza Aradulu i , a fost bân tu i t ă dela râz-boiu încoace , de n u m e r o a s e sec te p r e supus rel igioase.

* * *

S'ar p ă r e a că au to ru l rândur i lo r de faţă a r fi pă r t a şu l omului destin a t să conducă t rebur i le publice a le judeţu lu i , d a r în nici u n caz p e n t r u a răden i , căci ei şt iu p r ea bine că, ce iace a făcut aces t om p e n t r u şcoala jud . Arad , i-a înscris p e veci numele în r ându l celor cu n e t ă g ă d u i t ă d ragos t e de n e a m . P e n t r u a dovedi aceas ta , amin t im n u m a i că, în timpul celor t re i an i de prefectorat , d-nul I. Georgescu a înzes t ra t , cu 86 de şcoli, tot a t â t e a comune, din totalul celor 194 câ te a r e jude ţu l .

P leca rea d-sale din f runtea pre-fecturei , s'a făcut în pl ină campanie de cons t ruc ţ ie şcolară şi d u p ă un a n şi t re i luni de lipsă, n u s'a găs i t o c ă r ă m i d ă în plus,—ba poate , mu l t e din localuri le de şcoală începu t e şi n e t e r m i n a t e sub d-sa, au fost da t e p r a d ă pust ie tă ţ i i . D e aceia, p r i m a act iv i ta te , pe ca te a şi început-o, es te ace ia a re luăr i i construcţiilor şcolare, pe ca r e d-sa v r ea să o desăvârşească , legându-şi tot ma i mu l t n u m e l e de aceas t ă f rumoasă operă na ţ iona lă :

* Mulţumi tă une i bune conducer i

mil i tare în comenzi le uni tă ţ i lor lo

cale, în c a z a r m a reg . 93 inf., a luat fiinţă un cinematograf , u n d e rulează filmele cele mai ins t ruct ive , multe din ele fiind însoţ i te de că t r e o f rumoasă şi educa t ivă conferinţă , ţ inu tă de că t r e e lemente le ofiţereşti din g a r n i z o a n a Aradulu i . F a p t u l t inzând spre o câ t ma i complectă educa ţ ie a ce tă ţeanulu i de mâ ine , n u poa te decâ t să n e bucure , dorin-du-i din suflet a t i nge rea scopuri lor u r m ă r i t e .

* * Aradu l—atâ t ca o raş cât şi ca ju

deţ—este î nze s t r a t cu mul te bogăţi i şi f rumuseţ i na tu ra l e . P e n t r u oraş amin t im numai , că es te aşeza t pe malu l d r ep t al Mureşului , a p ă ca re în d rep tu l oraşului face un cot, în-conjurându-1 ap roape în toa tă întinde rea lui. Indus t r ia Aradu lu i es te şi ea r e p r e z e n t a t ă pe pr imul p lan , aci fiind cele t re i m a r i fabrici : 1) «Astra», în ale căre i n u m e r o a s e a-tel iere se fabrică v a g o a n e de cale ferată , au tomobi le şi a e r o p l a n e ; 2) «Textilele», ocupând un a d e v ă r a t ca r t i e r şi deb i t ând zilnic su te de suluri de pânze tu r i , în toa te calităţile, şi 3) «Tricotajul», p r i m a şi cea ma i m a r e fabrică în r a m u r ă ca re i o indică ch ia r denumi rea .

T r e c â n d la jude ţ , î n t inde rea lui r ep rez in tă toa te cele t re i r e g i u n i : a şesului , a dealului şi a munte lu i . Şesul făcând p a r t e din pus ta ungară , r ecunoscu tă în bogăţ ia produselor, t rece b rusc în r eg iunea deluroasă , cunoscu tă sub d e n u m i r e a de Podgor ie . Ac i p e o în t inde re de circa 60 kl. sun t a şeza te viile r e n u m i te în tot cupr insu l ţări i , vii car i în cadru l fostei Monarhi i , r ival izau cu cele din r e g i u n e a Tokay . P e n t r u o ma i m a r e uşu r in ţ ă a t ranspor tu r i lor p roduc ţ ie i viticole, toa tă întinde rea Podgor ie i a fost î nzes t r a t ă cu o r e ţ ea de ca le fera tă electrică, d e n u m i t ă «C. F . Arad—Podgor ia» .

P a r t e a m u n t o a s ă îşi a r e şi ea bogăţ i i le ei şi în afară de ace ia a pădur i lor — r e n u m i t e în cons t ruc ţ ia mobilelor în r e g i u n e a Moneasa s 'au găs i t boga te z ăcămin t e de m a r m u r ă . E x p l o a t a r e a aces te i m a r m o r e , în pl ină ac ţ iune îna in te de războiu , a înce ta t la i zbucni rea lui, în t reaga- i ins ta la ţ ie fiindu-i pă răs i t ă . A v e m a-s igu ra rea că, în c u r â n d m a r m o r a . Monesii v a începe să fie din nou exploata tă , dovedindu-se câ es te de-o cal i ta te supe r ioa r ă ch ia r celei din mun ţ i i Bana tu lu i . To t în Mon e a s a es te şi o s t a ţ i une cl imateri-câ-balneară , cunoscu tă pe v remur i d r ep t «s ta ţ iunea prinţi lor», aici pe-t recându-ş i m u l t e ano t impur i de vară , pr inţ i i Cur ţ i i habsburg ice . O a l tă s t a ţ iune s imilară , es te aceia de la V a t a de Jos , a le că re i băi ca lde da t ează din ani i 1400, când t recân-du-şi r e n u m e l e în vechi le g r a n i ţ e turceşt i , s t ăpân i r ea de a tunc i i-a făcut pr imite instalaţ i i , p ă s t r a t e în

pa r t e şi azi. In aceas t ă local i ta te Corpul Grănicer i lor şi-a clădit u n frumos sana tor iu , c a r e se rveş te d e od ihnă ofiţerilor şi r eanga ja ţ i lo r a-cestui corp de elită al a r m a t e i noas t re .

Scrisori din Satu-Mare de A. Davidescu.

O călă tor ie p r in j ude ţ şi în special p r in sate le de frontieră, une le a lcătui te din colonişti , mi-a d a t posibi l i tatea să fac n u m e r o a s e constatăr i . Vq iu împăr t ă ş i şi ci t i tori lor «Celor Trei Crişuri» câ teva , cont r ibuind p r in aceas ta la cunoaş t e rea de a p r o a p e a une lor p rob leme, de cea mai m a r e ac tua l i t a te p e n t r u frontiera noas t ră . S u n t r eg iun i în jude ţu l Sa tu Mare , u n d e s t ăpân i r ea r o m â n e a s c ă nici n u se cunoaş te din punc t de vedere admin i s t ra t iv şi cul tural . L a p r imăr i e se luc rează şi se vorbeş te tot în l imba u n g a r ă , ia r major i t a tea oficianţilor în aces te sa te a u r ă m a s tot cei de sub vechiul reg im.

D a r claca aceas t ă cauză n ' a r fi h o t ă r â t o a r e în s c h i m b a r e a mental i tăţi i satului , a l ta însă v ine să n e a-t r a g ă a ten ţ iunea , a sup ra unu i fapt de o deosebi tă impor t an ţă .

Din nefer icire numeroase l e noast re sa te a u fost colonizate sub vechiul r e g i m cu m a g h i a r i şi şvabi. C u m aceşt ia din u r m ă e r au mul t pro te ja ţ i de guve rne , îns tăr i ţ i în sa te , î n to tdeauna a u fost conducă tor i . Cu v r e m e a Român i i s 'au contopi t cu ei. Deş i le-au r ă m a s obiceiurile, a u pierdu t l imba. Cei b ă t r â n i o m a i vorbesc, cei t iner i însă, c rescuţ i în şcoala de s ta t m a g h i a r ă sau în cea confesională şvăbească — ei e r a u bogaţ i , deci a v e a u şcoală p ropr ie — a u uitat-o cu desăvârş i re . I a t ă ros tul cursurilor de adulţ i . In une le c o m u n e ele a u deci ma re l e rol de a r ecâ ş t i ga p e n t r u l imba r o m â n e a s c ă mii de tiner i , car i î n t r eba ţ i a s u p r a or iginei lor r ă s p u n d cu n e d u m i r i r e : sun t rom â n , d a r nu ştiu r o m â n e ş t e !

Câ t poa te lucra o astfel de şcoală, condusă cu s â rgu in ţ ă şi suflet, ne-o dovedeş te f rumoasa c o m u n ă Seini. Şi aici, deşi des tu i r omân i , cea ma i m a r e pa r t e nu-şi cunoş teau l imba m a t e r n ă . A t rebui t vre-o 5 an i de m u n c ă in tensă , sp re a se câş t iga p e n t r u na ţ i unea noas t r ă câ t eva su te de t ineri , car i se m a g h i a r i z a s e r ă a-p r o a p e cu totul .

As tăz i î ţ i es te mai m a r e d r agu l să-i auzi vorb ind româneş t e , b a jucând tea t ru , sau rec i t ând la diferi te se rbăr i .

Es t e u n ev iden t p rogres . A m a d u s aces t exemplu tocmai

sp re a pu t ea face deosebi rea . Seinul s'a b u c u r a t de ma i mu l t ă favoare , fiind aşeza t î n t r ' un p u n c t pr inc ipa l al judeţu lu i . A v â n d cale fe ra tă şi o şosea minuna t ă . Dec i şcoalele de


nHHBH CELE TREI CRIŞURI mmmmmsmam acolo a u fost de-aproape controla te , a u fost dascăl i buni şi m a i a les orice socie ta te cul tura lă a avu t în prog r a m u l s ă u : o excursiune la Seini, cu şezătoare, teatru, etc. P e n t r u a-ces te mot ive cons t a t ăm aici p rogres .

Nu tot aşa s t ă m în res tu l judeţului. L a Negreş t i , oraşul noii, sp re Ce t a t ea V e c h e , sau T â r n a Mare lucrur i le se sch imbă . Şcoalele de a-dulţ i sun t a p r o a p e inexis tente , ch ia r d a c ă sun t n u funcţ ionează din l ipsă de elevi. N ' a avu t cine le expl ica neces i ta tea aces tor cursur i . D e 8 ani , ad ică de la uni re , locuitorii n ' au văzu t o soc. cu l tura lă la e i ; n ' au auzi t o confe r in ţă ; n ' a a v u t cine le da u n î n d e m n b u n ! Mi s'a în tâmpla t să văd şi să aud mul te , călător ind p r in jude ţ .

Astfel la Lazur i , c o m u n ă destul de m a r e şi popu la tă în ul t imul t imp de colonişti , să teni i se vâ i t au că t a r e d r a g le-ar fi să c i tească şi ei foi rom â n e ş t i şi căr ţ i , însă sun t s c u m p e şi n u şi le po t p rocura !» .

C e n imer i t a r fi s ă se înfiinţeze aici o casă d e citire, u n d e să fie abona t e 2—3 ziare . N ' a r ma i fi citat de scumpe dacă a r contr ibui cu toţi la p la ta abonamentulu i . . .

In a l tă c o m u n ă coloniştii — aşezaţ i d e p a r t e de sa t—s 'au r u g a t p e n t r u o şcoală. E r a u 100 de familii şi a v e a u pes te 60 de copii în vâ r s t ă de şcoală. L a şcoala din sa t nu-i po t t r imi te , fiindcă es te depa r t e şi i a rna d r u m u l îi g reu . Unii dintre ei au fost nevoiţi să-i înscrie la şcoala maghiară, fiindcă este la capul satului, deci cu 2 km. mai aproape de ei, ca cea românească ! A c e a s t a es te s i t ua ţ i a !

E s t e d r e p t că une le socie tă ţ i în f runte cu Reuniunea Celor trei Crişuri şi-au făcut da to r i a cu prisos in ţă şi în j ude ţu l nos t ru . D a r sun t neces i tă ţ i mar i . D u p ă un i r e a r fi t r ebu i t s i s temat ic o rgan iza t ă propag a n d a cul tura lă , m a i a les în judeţele de front ieră .

S e fixase în lege, sub g u v e r n u l l iberal , o a şa zisă zonă cul tura lă . Idee m i n u n a t ă ! Nu a d a t însă rezul ta te . Legiu i toru l a a v u t in ten ţ iun i b u n e dar..., d a r n u s'a apl icat legea...

Se p revedea acolo împropr i e t ă r i r ea învă ţă tor i lo r ha rn ic i şi a al tor elem e n t e de cul tură , la g ran i ţ ă , în satele u n d e nevoia e r a m a i m a r e . E r a u şi p ă m â n t u r i destule , d a r n imen i n u s'a gând i t să execu te l e g e a A u fost însă împropr ie tă r i ţ i alţii , car i nici n u d a u p r in aces te sa te .

R e p e t ă m deci, a v e m ace iaş cred in ţă : A t â t a t imp câ t in i ţ ia t iva part iculară nu va fi spri j ini tă de s tat , din p u n c t de v e d e r e mora l şi mater ial , p rogresu l cul tura l la g ran i ţ ă , u n d e este nevoe n u n u m a i de înfiinţar e a inst i tuţ i i lor de cul tură , da r ch ia r de t rez i rea conşt i inţelor româneş t i , conşt i in ţe atrofiate în decursu l grelei s t ăpân i r i s t re ine , n u va a t inge scopul punc tua l de noi toţi.

Aspecte Maramurăşene de Gh. Vornicu, profesor.

Sighetul Marmaţiei.

S p u n e a m în ar t icolul t r ecu t că a l te «aspecte» decâ t cele ce a r rezul tă din t recu tu l Maramurăşu lu i , izbesc ochiul ce rce tă to ru lu i în ţ a r a voivozilor D r a g o ş şi Bogdan . Aces t e a spec t e r ă n e s c a d â n c in ima de rom â n , cu a t â t m a i adânc , cu câ t real i ta tea es te câ t se p o a t e de duşmănos a lcă tu i tă împo t r iva in te rese lor şi d rep tur i lo r noas t r e s t r ăvech i naţ ionale .

F a c t o r u l c a r e a d a t o n o u ă înfăţ i şa re M a r a m u r ă ş u l u i de . azi este p e n e t r a ţ i u n e a evrei lor gal i ţ ieni în ţ a r a zimbri lor .

A c e a s t ă p e n e t r a ţ iune îşi a r e istor icul şi cân tecu l ei. S t re inul s t ă p â n de eri v ă z â n d că e l emen tu l românesc din M a r m a ţ i a cu des imea lui excesivă, cu bogăţ i i le lui în pădur i , pă şun i şi m ine ra l e toa te în m â i n i d e nobili r o m â n i cu d r ep tu r i s t răvechi , scr ise p e p e r g a m e n t cu l i tere s t r ă b u n e şi cu gre le peceţ i ca o gar a n ţ i e a veacuri lor , n u se d ă bă tu ţ i în lup ta na ţ iona lă ce s'a desch i s î n «secolul naţionalităţilor» ş'a z i s : numai Evreii cu mijloacele lor diabolice de distrugere pot clinti şi sdruncina acest neam încăpăţânat şi încremenit într'ale sale drepturi şi tradiţii milenare.

Şi a u deschis a tunc i zăgazur i l e Gali ţ iei a şa d e bine zăvor i te de nat u r ă în scu lp ta rea culmei «Carpaţ i lor Negri» fără a l te păsur i şi t r ecă to r i decâ t acele făcute de om cu m u l t ă t r u d ă şi a ju torul termicei m o d e r n e şi a r ă t â n d cu dege tu l c ă t r e Mara-m u r ă ş ca sp re u n n o u «Canaan» le-au zis evrei lor p ro le ta r i «aici este de voi». Şi au p leca t a tunc i ca la glasul conducă toru lu i din pust iu , familii înt reg i d e evre i p ro le ta r i sp r e Mara-m u r ă ş în că ru ţ i m a r i de doi cai, d a r t r a s e n u m a i de unu l de obicei alb a şeza t p e o p a r t e a oiştei.

Şi aşa au descă leca t în ţ a ra voivozilor... în sa te le v i rg ine şi a r h a i c e a le neamulu i nos t ru şi s 'au a şeza t în ele cu rol de u r iaş i păianjeni , înt r ' u n med iu de o na iv i t a t e copilăr ească .

Aici poporul b lând şi b u n ca pâin e a lui D u m n e z e u şi m ă r i n i m o s ! ca «nemeşii» i-au p r imi t ca pe niş te s ă r m a n i nevoiaş i ce se lup ta cu mizer ia . Unu l le-a da t p o m a n ă măla i p e n t r u o calesă, al tul le-a a d u s o cofă de a p ă S â m b ă t a să nu-şi calce legea, al t re i lea le-a d a t să laş în g r ăd ină , şopron sau ch ia r casă. D u p ă două t re i zile să teni i a u fost convinşi să deie a fară oaspeţ i lor câ te o «sobă» c a m e r a cu «mazdă» sau chir ie . Aici «jadul» a deschis «bold» p răvă l i e cu de toa te şi m a i a les cu ho r incă (ţuică) pe car i au adus-o astfel sub nasu l ţ ă ran i lo r car i cu t impul se o-

bicinuesc să ia hor incă în loc d e mazdă , chir ie .

I a r t o a m n a «jidul» pen t ru a s t r â n g e pen t ru i a rnă pâ ine n e m u n c i t â la cei zece, do isprezece copii ai săi , ia o «aiagă» (sticlă) de ho r incă plină, iese în capul sa tu lu i la p o a r t a ho ta ru lu i (poarta ţărnii) s au la pod, şi îmbi ind pe ţ ă ran i i în torş i is toviţ i de m u n c ă da r cu carul plin de roade , în sat,— dau fiecăruia un g â t de pa l incă pent ru u n fund de sac de cucuruz , (porumb) fasole, dovleci şi al tele. Ţărani i d a u şi beau . Ba cu t impul în d rumul lor se m a i opresc d in nou la c â r c i u m a lui Iţ ic, Şloim sau Bu-r a h d â n d de mul t e ori tot buca t e munc i t e , că ro ra le va duce dorul m a i târziu, t r ebu ind a le c u m p ă r ă din nou dela j id. Şi tot a şa ţ ă ran i i p r ind gus t de bău tu ră . Când n ' a u ban i sau b u c a t e ei sun t înbia ţ i la b ă u t p e dator ie . Şi pe da to r ie c ine n u se îmbie la b ă u t ? Deace i a s'a a juns în M a r a m u r ă ş d e bea t oa t ă lumea . B e a u t inerii , bă t rân i i , b e a u femei , beau fete, b e a u şi p runc i i că ro ra li se dă în g u r ă dege tu l muia t în ţuică ca să a d o a r m ă .

Şi beau şi îna in te de m a s ă şi în t impul mese i şi după m â n c a r e şi n u m a i ţu ică beau . V inu l şi b e r e a nu-s cunoscu te în ţ a r a lui D r a g o ş . I a r de când s'a scumpi t alcoolul e-vre i i i au spir t d e n a t u r a t îl m a i prefac cu z a h ă r a r s cu z a h a r i n ă şi a l t e cele şi-1 d a u la ţ ă r a n i mai 'ef t in. Ţăran i i îl b e a u sub n u m e l e de «duhoare» s au «stropşeală» deşi es te s t r i că tor sănă tă ţ i i . A m î n t r e b a t p e u n ţ ă r a n d e ce b e a u a t â t ? Mi-a r ă s p u n s : «Să cie (fie) cinst i tul d o m n cu s ă n ă t a t e , la noi n u poţ i s ă n u b e i ; căci dacă in t r i în «bold» la j id d u p ă o scă tu ie (cutie) d e ch ibr i te j idul îmbie cu «băutură în c ins te să gus tu lueş t i l ăudându- ţ i pa l inca lui cea a m a r ă ( tare pes te 60 gr.) alcool curat ) adusă friş (p roaspă t din Regat) E s t e însă sp i r t c u r a t dela fab r i ca din Sighet .

Şi dacă te mul ţumeş t i cu a t â t a , n u te l a să ci te îmbie m a i d e p a r t e s p u n â n d u - ţ i : «De n ' a i bani b a d e Vasa l i e nu-i bai* (nu-i nevoie) ; doa r eşt i g a z d ă (gospodar) m a r e ; mi-ai da când a i avea . Sau îmi poţ i d a u n ca r cu lemne , u n vi ţă luş , uri mieluşel, ori lână, ori p ic ioc i ; n u te-oi b ă g a în puşcă r i e p e n t r u o da to r ie de câ ţ iva lei... Şi omul slab de î n g e r bea.. . şi m a i bea şi m â i n e şi a l tă zi p â n ă ce j idu a făcut da to r ie de u n vexel (poliţă) p e ca r e îi musa i s'o iscăleşti şi d u p ă ca r e plă teş t i m â z d a (dobânda) g r e a de 3—4—6—7% pe an... I a r c â n d ai ban i şi v rea i să p lă teş t i dator ia , j idul n u te primea.. . p e n t r u a-ţi ce re el da to r ia când ş t ie b ine că n u a i u n crăiţar . . . Şi a tunc i îţ i m ă r e ş t e vexelul cu dobânz i şi cape t e ca d u p ă 2—3 an i te-a g lobghi t de n u m a i poţ i eşi decâ t eş ind din casa şi din ho ta ru l (moşia) ta , c a r e


^mm^^^m^<m^ CELE TREI CRIŞURI i s s n n H n n r ă m â n e j idului în t imp ce tu şi ai tăi a jung s lugă la el, cerşetor. . .

I a t ă d a r mijlocul s igur d e îmbog ă ţ i r e «alcoolul».

De aceia fiecare j id r âvneş t e d u p ă o câ rc iumă la sa t în cornul (colţul) d rumulu i , iar p e n t r u a junge rea la ea je r t feş te t o tu l : bani, cinste şi o-menie, ca re o m a i au.

Ia r c ine n u poa t e a junge la ea pe cale legală ori nu , o ins ta lează sub ochii au tor i t ă ţ i lo r fără nici u n drept . D e aceea în sate le M a r a m u r ă ş u l u i vei găs i o sumeden ie de cârc iumi legale şi ne lega le .

Lega l e cu brevet , i a r ne lega le în or ice casă de ev reu u n d e se v inde alcool. In une le sa t e ca de ex. în Moiseiu să teni i ş t iu că poţ i c ă p ă t ă ha r i ncă b u n ă şi eftină ori u n d e se iveş te la g e a m «o pupâsă* u n colac. Şi fiindcă dau m a i eftin că n u plătesc brevetul , sun t c ă u t a t e d a r şi foarte mul te . O s ta t is t ică da t ă de no ta r i ca re în p rocen t de 80% s u n t evre i dau în flecare sa t de zece, douăzec i de ori ma i m u l t e c â r c i u m e fără b reve t în r a p o r t cu cele cu breve t . Şi es te s ta t is t ica oficială. In r ea l i t a t e sun t mii... Şi luc ru curios. D a c ă u n c â r c i u m a r cu b reve t es te p r ins v â n z â n d D u m i n e c a es te cond a m n a t la 500 lei, unu l fără b reve t es te c o n d a m n a t n u m a i la 100 lei

/ p e n t r u ace iaş con t raven ţ i e şi deci îi d i rec t încura ja re . A m în t r eba t au tor i tă ţ i le comuna le şi în special j a n d a r m i i : de ce n u d resează pro-cese-verbale de con t raven ţ i e d u p ă c a r e să înch idă şi c â r c iumi l e : la a-ceas ta şeful postului de j a n d a r m i d in Borşa îmi s p u n e : D o m n u l e Profesor a m d re sa t câ t e 7—8 procese-verba le de fiecare câ rc iumă înain-tându-le celor în drept , ca re d u p ă a t r e ia c o n t r a v e n ţ i e s u n t da tor i să î nch idă cârc iumi le . Nu s'a închis nici una , ia r eu n ' a m ma i d re sa t şi a l tele n e a v â n d hâ r t i e de stricat. . .

Şi aşa sub nasu l au tor i tă ţ i lo r p r in concursul lor, popula ţ ia r o m â n e a s c ă a Maramurăşu lu i se alcoolizează sist ema t i c şi se d i s t ruge d in n e a m în neam.. .

E v r e m e a să s t r i g ă m : «Ne piere neamuh... Căci pe l ângă alcool m a i sun t şi a l te mij loace de d i s t rugere de ca re v a fi vorba în numer i l e v i i toare .

aN0Te° xxxxxxxxxxxxxx

Dr. Ioan Mihu A m u r i t la V ine rea , l ângă Orăş t ie ,

bă t r ânu l b ă r b a t politic, Dr . Ioan Mihu. E r a o in te l igenţă vie şi limpede , om al cumpă tu lu i desăvârş i t şi al senină tă ţ i i absolute. Ca om

politic n ' a cunoscut compromisur i sau eşecuri . T o t d e a u n a şi-a p ă s t r a t demni t a t ea , ca re i-a m e n ţ i n u t o neşt i rb i tă s t imă publ ică.

Ziar is t ica r o m â n ă din A r d e a l p ie rde u n r e p r e z e n t a n t de va loare , u n spri j ini tor şi co labora tor neînt recut . A făcut s a c r i f i c i i p e n t r u p resă , d a r s'a gând i t t o tdeauna ma i întâi la ziarişt i , pe ca r e i-a a ju ta t din toa te puter i le lui mora le şi mater ia le . In aces t domeniu , cea ma i î n s e m n a t ă a lui faptă a fost aceea când a dona t s u m a de 25.000 coroane , în 1919, pen t ru o F u n d a ţ i e z iar is t ică la Sibiiu.

S t ima t şi pre ţui t , sol i tarul dela V i n e r e a se bucură , în Ardea l , de r ecunoş t in ţ a unan imă . T e s t a m e n t u l lui lasă în t reaga- i avere , v reo 40 mil ioane, bisericei şi n e a m u l u i :

Să se înfiinţeze, din o p a r t e a veni tur i lor aver i i , biblioteci popora le la sa t e şi oraşe .

Casa din Orăş t i e a lăsat-o Casi-nului r o m â n de aici, p e ca r e dânsul 1-a în temeia t .

T o a t ă moş ia sa (vre-o 300 jugăre ) şi casa din V i n e r e a să se prefacă în fe rmă model .

D in veni tu l moşiei să fie a ju ta tă A c a d e m i a teologică din Sibiiu, s ă se t ipă rească căr ţ i bisericeşt i şi şco lare a lese şi se dea subven ţ i e biserici lor ort . r om. din V i n e r e a şi Orăş t ie .

Căminul de odihnă al artiştilor.

Ini ţ ia t ivele f rumoase a u deveni t a t â t de r a r e încâ t n u p u t e m să n u m e n ţ i o n ă m fără bucur ie binefaceri le lor. Astfel , la S â m b ă t a de sus, în j ude ţu l F ă g ă r a ş , din ini ţ ia t iva fostului min i s t ru Al. Cons tan t inescu , caste lul Brâncovenesc a fost amena ja t p e n t r u a sluji d rep t cămin de od ihnă al ar t iş t i lor — o faptă frum o a s ă şi u n s e m n bun, căci e o dovadă de pr incipiu şi de conştin-ciosi tate din p a r t e a unor ini ţ ia tor i ce au ş t iut s ă aprec ieze m u n c a înălţ ă t o a r e a ar t is tu lui , ocupându-se în d e a p r o a p e de s i tuaţ ia lor, de m u l t e or i a t â t de t r i s tă — O pildă f rumoasă dealtfel ne-au dat-o încă de mul t ţăr i le suror i F r a n ţ a şi I tal ia u n d e astfel de căminur i — pe v r e m e ce' t reci se înmul ţesc — adăpos t ind o in te lec tua l i ta te ce — mai mul t decâ t o r ice—meri tă să fie cinsti tă—Astfel , la Milano ar t i ş t i i b ă t r ân i se bucu ră de mul t de avan ta ju l u n u i c ă m i n ce c ins teş te p r i c e p e r e a şi conştiincioşi t a t ea guvernu lu i i ta l ian, ia r în ul t imul t imp la Capr i — din iniţ ia t iva lui Beni to Mussolini — u n c ă m i n a s e m ă n ă t o r a fost clădit , sp r e a da intelectual i lor nevoiaş i şi valoroşi posibi l i ta tea une i l inişt i te reculegeri .

A t r a g e m a ten ţ ia publicului a sup ra aces te i in i ţ ia t ive încă pu ţ in cunos

cute , în c a r e p u t e m vedea u n s e m n de cu l tură şi o nobilă încura ja re spre ma i bine.

Adunarea generală a Asociaţiei învăţătorilor

In cursul aces te i luni s 'a ţ inut a-d u n a r e a g e n e r a l ă a Asocia ţ iunei Gene ra le a învăţă tor i lor , secţ ia Bihor, sub p reşeden ţ i a d-lui Fim, d i rec tor ăh şcoala. Modul c u m a u decu r s des-bater i le , a dovedi t încă oda t ă că memb r i i corpului d idac t ic p r i m a r sun t p reocupa ţ i în cel m a i înal t g r a d de problemele vitale ale î n v ă ţ ă m â n tului, al că ru i p r im scop es te «luminarea marilor mase ţărăneşti de la sate şi p r in a cea s t a întărirea însăşi a temeliei Român ie i în t reg i te .

S 'au d i scu ta t cu în ţ e l ege re şi viu in te res p rob leme ca ace ia a frecven tă r i i cursur i lor şcoalei p r imare , rezul ta te le da t e p â n ă azi de cursurile s u p r a p r i m a r e , modal i tă ţ i le şi consecinţe le apl icăre i amenz i lo r şcolare p e n t r u copii ce absen tează , e t c , ceia ce dovedeş te cu pr isos in ţă că î nvă ţ ă to r imea noas t r ă îşi face dator ia pe ogorul cu l ture i na ţ iona le şi m e r i t ă î nc rede rea şi spe ran ţe l e ce ne-am p u s în ea, m a i a les în ţinuturi le de g ran i ţ ă . A m a v u t impres ia că aces te ches t iuni a u p r i m a t ch ia r a s u p r a celor de in te res profesional al învăţă tor i lor , c a r e de aceas t ă d a t ă s 'au redus , p u t e m zice, la p u n e r e a p ie t re i fundamenta le a Casei învăţătorilor d in Bihor.

E s t e aceas ta , vi i torul cămin al pens ionar i lor învă ţă to r i săraci , ca şi viitorul internat al fiilor lor car i vor u r m a la şcoalele din Oradea . In cadrul une i so lemni tă ţ i impres ionan te s'a oficiat u n servic iu divin de căt re P. S. S. Arhiereul Dr. Andrei Cri-şanul, la ca re a u as i s ta t pes te 600 de dascăl i şi publicul r o m â n e s c ca re se in t e re sează de vii torul şcoalei româneş t i .

D a r Casa învăţătorilor d in Bihor ne a r a t ă încă şi ma re l e spir i t d e sacrificiu al dascăl i lor noştr i , î n t ru câ t cele 7.000.000 lei şi ceva, sun t acoper i t e a p r o a p e în î n t r e g i m e cu cont r ibuţ ia fiecărui î nvă ţ ă to r ş i - învă ţătoare din micul lor sa lar iu , ori din veni tur i le serbăr i lor cul tura le d a t e de fiecare în c o m u n a lui, p e n t r u ca r e n ' au p recupe ţ i t nici o clipă de os tenea lă în decursu l a câ ţ iva ani în u r m ă ! Se cuvine a re leva aci admirab i la s t ă ru in ţă a d-lui F i r u în aceas t ă d i rec ţ iune , c a r e a ş t iut p r in cali tăţ i le d-sale alese, să de t e rmine şi s ă sus ţ ină în r â n d u r i l e învă ţă to-r imi i energ ia necesa ră a înfăptuiri i aces te i m a r i idei a Căminu lu i de a ju torare . E cel m a i f rumos exemplu de rea l i za re a mare lu i princip iu : «prin noi înşi-ne /», ceia ce a-r a t ă în plus nebănu i t e l e energ i i ce să lăş luesc în sufletul n e a m u l u i nost ru . M. CH.


CELE TREI CRIŞURI ^^mmmm^m

°CâRTI* XXXXXXXXXXXXXX

Viaţa Românească. (Anul XIX, No. 5).— A doua nuvelă, semnată Damian Stănoiu, se intitulează «O anchetă», cu acţ iunea tot în mediul nostru mănăstiresc. Cea dintâi contribuţie : «In căutarea unei parohii» dovedea un prozator cu reale însuş ir i ; nuvela de astăzi ne întăreşte convinger i le : D a m : a n Stănoiu ştie să construiască situaţii, să înfăţişeze caractere, dar, mai presus, ştie să însufleţească anecdota printr'o formă stilistică remarcabilă.

Versuri slabe semnează d. Ciurezu (Răsărit', remarcabile prin atmosferă, d. Demostene Botez (Tristeţi fără motiv). Nu subscriem pagini le d-lui M. Ralea, în «Caragiale şi Bal-zac» ,unde arată că a înţeles, mai puţin chiar decât d. I. Brăileanu, valoarea înalt artistică a operei lui Caragiale, dar reţ inem din grupul «Disociaţii» bucata «Elogiul Banalităţii» pe care o reproducem aci :

«Romantismul a inventat excepţionalul şi colosalul, nevoia de relief şi de singularitate. Concepţia de om deosebit ea însăşi se socotea după gradul de originalitate al cuiva. A fost atunci o furie de bizarerii. D e l a Byron la Baudelaire şi până la O. Wi lde , originalului i s'a acordat maximum de valoare artistică şi morală. Era declarat mediocru şi burg h e z tot ce nu producea scandal. Abia târziu s'a desmeticit omenirea cultivată de acest mit. S'a putut observa uşor că ce iace surprinde, ce iace miră şi uimeşte e prea uşor de obţinut. Efectele de excepţional sunt valori eftine, simplu de realiza' Atenţiunea se fixează foarte lesne pe excitaţii intense. E mult mai g r e u însă să o atragi fără focuri de revolver şi fără foc bengal . Presupunea apoi foarte puţină sănătate şi tinereţă o artă ori morală care, pentru ca să se excite, î i trebuiau condimente aşa de picante. Iar a-cela care se oferă mereu, prin acte care ies din comun, ochilor mulţimii, presupune o lipsă de pudoare şi lipsă de delicateţă aproape egale . Reven im astăzi încetul cu încetul l i banal, ca la suprema eleganţă. Gustul pentru insuficienţă e semn de profundă rafinare. Banalul nu înseamnă însă mediocru. Există în banalitate un individualism subt.l. E suprema artă a exprimării personalităţii, artă de discreţie, de pudoare, de adevăr condensat şi mascat cu cotidian, astfel ca să nu supere pe nimeni, să lase oricui libertatea de a o adapta ori nu».

* * " *

Falanga. (Anul I, No . 25). — D-l Profesor Mihail Dragomirescu caracterizează perioadele de desvoltare ale spiritului românesc în secolul al XX-lea, pe care le împarte în trei: perioada semânătorismului (1900—1910); perioada naţionalismului (1910—1920) şi perioada culturală (dela 1920 încoace) . Iată şi exemplificarea aceste i teori i :

«In prima perioadă se dist inge cu deosebire activitatea lui Nicolae Iorga; în a doua a lui / . / . C. Brăhanu ; în a treia a lui Vin-tilă Brătianu şi a altor personalităţi, a căror activitate rămâne să se verifice la sfârşitul acestei perioade. Caracteristica primei perioade este avântul năvalnic, dar teoretic şi tot aşa de confuz, ca şi revolta ţăranilor din 1907,—în spre viaţă românească, cu deosebire ţărănească,— sub forma artistică, dar mai cu seamă literară, — atât a trecutului, cât şi a prezentului. Pentru aceasta era nevoie de o mai mare sensibilitate şi de o mai puţină raţiune, de o mai mare memorie , şi de mai puţin simţ critic, de o mai mare activitate febrilă şi de mai puţină rânduială—şi această nevo ie a fost din plin împlinită prin personalitatea lui Nicolae Iorga.

A doua perioadă se caracterizează, pe de o parte, într'un avânt entusiast pentru sacrificiul vieţi i pentru întregirea neamului într'o unitate politică, iar pe de altă parte, printr'o ne mai cunoscută putere de inhibiţie, de reţinere şi de stăpânire, a acestui entusiasm

în margini le raţiunii politice. A fost incomensurabilul merit al lui / . I. C. Brătianu că, odată cu exercitarea acestei puteri de stăpânire de sine, s'a putut servi, pe de o parte de personalităţi tumultoase, cum eră aceea a lui Nicolae Filipescu, sau extrem de intel igente, cum eră Take Ionescu, de a da directivele necesare şi de a opri în zăgazuri raţionale, revărsarea simţimântului mistic al marelui public, care cerea cu insistenţă jertfa vieţii pentru patrie şi neam.

A treia perioadă, care nu s'a încheiat, a pus într'un relief deosebit, pentru aşezarea materială a ţării, figura lui Vintilă Brătianu, care şi-a luat şi sarcina, prin ajutorul celui mai puternic partid din România, să organizeze mişcarea culturală, care se produce a-proape cu acelaş entusiasm ca şi mişcarea politică-militară din epoca precedentă. Tot în această perioadă se afirmă avântul cultural în străinătate şi în ţară prin alte personalităţi a căror activitate e în curs.

Caracteristica acestei perioade este dată prin formula cuceririi sufleteşti a celor câteva milioane de minoritari prin ridicarea românismului la întâietatea culturală. Această mişcare pune înainte problema culturală ca problemă de stat, şi, pentru ca să isbutească, îşi aşteaptă numai organizatorul*...

In acest număr o frumoasă poezie Cumpăna de Poetul Radu Gyr şi obişnuitele notiţe şi însemnări, prin care se critică sau se valorifică fenomene din actuala noastră mişcare culturală şi literară.

C. Rădulescu-Motru: € Personalismul e-nergetic», Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti , 1927.

Noua lucrare a d-lui C. Rădulescu-Motru complectează şi sistematizează diferitele afirmări, referitoare la personalitatea omenească şi cu deosebire la rolul, pe care îl are personalitatea omenească ca transformatoare a naturii, afirmări făcute de autor cu ocazia altor scrieri anterioare. Prin aces t nou volum autorul caută, mai ales să fie de ajutor, cu un preţios îndreptor, tinerilor din România viitoare şi să le fixeze convingerea asupra rolului personalităţii omeneşti . «Mai ales, a-daogă d C. Rădulescu-Motru—într'o ţară ca a noastră, unde nu sunt instituţii sociale cu tradiţii stabile şi ca aiurea moştenite dela mai multe generaţi i . La noi riscul pentru începător este mare. Aceasta s'a văzut de mult, dar alt undeva să fie înţeles mai greş i t rolul personalităţii ca la noi. Cei de sus îşi atri-buesc un rol e ;agerat şi anarhic ; cei de jos sunt fără credinţă în rolul lor. Intre aceste extreme, toate posibilităţile. F iecare tânăr astăzi, puţin numai să fie ispitit de pilda celor de sus, ă crede predestinat să reformeze ţara. Boala reformelor es te generală. Sub ea se ascunde anarhia personalismului.

Şi, totuşi, în firea Românului, luat ca neam, nu a existat înainte această anarhie. La el găs im mai curând o credinţă statornică în legătura personalităţii de natură. In cânteci le populare româneşti , ges tu l omenesc se împreună cu faptele pămâ ^tului. Ciobănaşul moldovean din «Mioriţa», s e confundă la moarte cu florile câmpului. Viteazului V o e v o d Mir-cea, când eşte să i se arate credinţa neţărmurită în biruinţa, pe care va avea-'o asupra lui Soliman, Eminescu nu-i pune în gură lău-dorăşii personale, ci cuvinte simple, ca a-c e s t e a :

Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi n e a m u l ! Şi de-aceea, tot ce mişcă 'n ţara asta, râul,

ramul Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman

este : Duşmănit vei fi de toate, făr' a prinde chiar

de v e s t e ! (Scrisoarea III)

Este în firea Românului să fie simplu în expresiunea personalităţii. In port, ca şi î i gândire, el evită înzorzonările excentrice. In substratul adânc al sufletului românesc stă credinţa, că omul este una cu pământul. A-ceasta este, în genere , credinţa popoarelor agricole . Legaţ i prin munca lor de pământ, agricultorii sunt în g e n e r e modeşti . Exaltarea personalităţii o găs im la orăşeni, cari, trăind în mare parte din specularea muncii semenilor, au nevo ie de o bună părere a al

tora despre ei. Poporul român, neam de ţărani, n'a avut niciodată lăudăroşenia în deprinderile sale. E l are, ca şi popoarele vechi din Italia, credinţa în «geniile locului». D i n această credinţă ţăranul român şi-a tras vitejia în apărarea moşiei strămoşeşti . Prin a-ceastă credinţă, s'a mijlocit bisericei ortodoxe române transformarea ei într'o biserică naţională, după c e mai înainte aceeaş i credinţă uşurase contopirea, în trupul românesc, a tuturor seminţiilor de popoare rătăcitoare între Tisa, Prut şi Dunăre. Conştiinţa de patrie o confundă Românul cu conştiinţa pământului, pe care stă. D e aceea la nici un alt popor, conştiinţa autohtoniei nu este mai v ie ca la el. Aşa de altmintreli par să fi fost şi strămoşii lui, Daci i . Toţi istoricii ne-au păstrat amintirea, că Daci i se credeau nedespărţiţi de pământul, pe care locuiau.

Această credinţa — continuă d. C. Rădulescu-Motru — este bine să fie adusă la cunoştinţa tinerei generaţii , în momentul când se deschide poporului' nostru perspect ive noui de viitor. Personal ismul energet ic es te un vlăstar al unei vechi credinţe s trămoşeş t i ; un vlăstar plăpând, care aşteaptă, pentru creştere, o atmosferă priincioasâ»...

După această interesantă introducere, d. C. Rădulescu-Motru studiază g e n e z a personalităţii şi filozofia personalismului energetic , cu însuşirile-i de filozof şi om de ştiinţă, cunoscute. Q

* * Costraire. (Pagine di pensiero e di azione

fascista). Anul I V No. 4 Roma. April 1927. Revista fascistă se deschide cu rândurile

lui Mussolini asupra celor două grandioase întreprinderi r ecen te : săpăturile dela Ercu-lanum şi lucrările de scoatere a celor două năvi romane scufundate în lacul Nemi de lângă Roma.

După vestitul autor al acestor rânduri ce le doua lucrări caracteriza regimul fascist, care atacă viitorul cu ajutorul e n e r g i l o r trecutului şi ale prezentului.

Intre interesantele articole ce urmează aflăm a:i şi pe ce l intitulat ,,La scuola sociale în România" datorit d-lui Claudiu Iso-pescu. Ac i se arată cu cifre şi date mişcarea ce s'a produs la noi în anii după răsboi în vederea organizării şi intensificării învăţământului, precum şi avântul de propagandă culturală semnalat pes te tot.

Această muncă zice d-l Isopescu „realizând „o nouă şcoală românească, Şcoala socială" „va înălţa şi va preface poporul român care „cu energii le sale intelectuale renăscute v a „contribui vecinie la progresul ştiinţii şi cult u r i i mondiale ."

Des igur d-l CI. Isopescu face astfel un bun serviciu cauzei româneşti, arătând şi în străinătate adevărata stare de lucruri de la noi, căci pe când altora minciuna le serveşte c a armă de luptă, nouă ne trebue numai risipirea falşelor informaţii şi a prejudecăţilor ce plutesc în străinătate, împotriva noastră.

E drept însă că e mult mai greu să plantezi trandafirul adevărului decât să răspândeşti buruiana calomniei.

Rivista d'Italia e d'America (an. V. No. 6 Iunie 1927). Cu aceiaşi stăruinţă d-l CI. Isopescu arată aci cu multe şi amănuntele date preocuparea românească pentru cultura Italiană, începând cu entuziasta acţiune a lui Eliad şi a lui Asachi, d-sa intenţionează a trece în revistă tot ce s'a tradus şi tot c e s'a făcut mai de seamă pentru apropierea sufletească firească dintre români şi Italieni. E drept că din eroare probabil omite unele fapte importante. Aşa de pildă nu v e d e m amintindu-se nimic privitor la frumoasa comemorarea lui Dante din 1921. D e asemenea nimic privitor la activitatea d-lui Ovid D e n -suşianu marele filolog şi literat, profesor la facult. de litere din Bucureşti , care a ţinut minunate prelegeri despre literatura italiană, încă înainte de răsboi şi a publicat între altele volumaşul „Dante şi latinitatea" care e o preţioasă contribuţie în sensul apropierii culturale de care vorbeşte d-l CI. Isopescu.

Totuşi, aşa cum este, articolui d-lui Isopescu este binevenit, iar activitatea D-sale lăudabilă.

E. Sp.


M6M6NT0 xxxxxxxxxxxxxx

Revista noastră, merge cu paşi repesi, în desvoltarea şi răspândirea iei. Graţie stăruinţei noastre, am putut să dovedim marelui public baza serioasă, pe care a fost aşezată şi sinceritatea in manifestările ei, ne ocolind nici un sacrificiu pentru a fi prezentată cititorilor noştri, în ţară şi străinătate în mod demn, fondul serios, şi cu desăvârşită tecli-nică.

Nu ne îndoim că vom fi apreciaţi, zi de zi şi în acest mers progresiv spre mai bine, avem nădejdea că vom fi încurajaţi de toţi acei, cari, sunt dornici, de un organ, care face cinste culturei naţionale.

* * R e u n i u n e a cu l tura lă «Cele T re i

Crişuri», c red inc ioasă p r o g r a m u l u i cul tura l -naţ ional ce a desfăşura t cu a t â t a v igoare pe reg iuni le de gran i ţă t imp de 8 ani , cont inue aces te manifes tăr i în popor, p r in c rea rea de noui biblioteci popu la re , însoţ i te de şezător i . L a t oamnă , v o m porn i la u n nou şi in tens p r o g r a m de m u n c ă , p e ca re îl v o m a n u n ţ a la t imp.

In c u r â n d va a p a r e o nouă broşu ră de p r o p a g a n d ă , în ed i tu ra noas t ră «Cele T re i Crişuri», da to r i t ă dist insului Prof. Un ive r s i t a r Vic tor Căde re , in t i tu la tă «Ideia naţ ională» .

*

Literatura m a g h i a r ă ş i t r a d u cer i l e făcute din l i t eratura r o m â n ă . In u l t imul t imp a u a p ă r u t u r m ă t o a r e l e t r aduce r i d in l imba rom â n ă în u n g u r e ş t e :

Străjerul. Nuve lă de M. Sado-veanu , t r a d u s ă de Alex. Keresz tu ry-Ol teanu. Temesvări Hirlap. A n u l X X V , No. 141 din 26 Iunie 1927.

Glosa. Poezie d e M i h a i l Eminescu , t r a d u s ă de E u g e n Dsida . Vendiâkok Lapja. Anu l III, No. 5 — 6 din 5 Iunie 1927.

Principesa Rusandra. Nuve lă de N. G a n e , t r adusă de l oan Pe te r . Vasărnap. Anu l XI, No. 12 din 12 Iunie 1927.

Marşul cercetaşilor români. Tra dus de Vas i l e Gobl. Jo Barat. Anu l II, No. 4, din 15 I anua r i e 1927.

G e n e r a ţ i a t â n ă r ă a secuilor refug ia ţ i în Unga r i a , zilele t r e c u t e a u ed i ta t o r ev i s t ă cu titlul *Htd» (Podul). P r i m u l n u m ă r al revis tei publică nuve le şi ve r su r i d e A l e x a n d r u Kibedi , G e z a Iacob, A r p â d Paâl , Vas i le Mihaly şi Măr ia Szabo, toţi l i teraţ i m a g h i a r i d in Ardea l .

In u l t imul n u m ă r al rev is te i mag h i a r e «Vasărnap» din A r a d , d-nul Alexandru Keresztury-Olteanu, colabora toru l nos t ru , publ ică u n studiu a m ă n u n ţ i t cu t i t lu l : «Legăturile românismului cu biserica româno-catolică în cursul secolilor>. S tudiul face u n is toric al l egă tur i lo r diplomat ice a le biser icei româno-catol ice cu Pr inc ipa te le r omâneş t i şi cu Român i i din Ardea l .

/ Soc ie ta tea cu l tu ra lă m a g h i a r ă «Erdelyi Irodalmi Târsasăg» d in Cluj, a p u b l i c a t u n concur s de 30,000 de lei p e n t r u is tor ia magh ia r imei din Ardea l . P reşed in te le comisiei, ca re v a ap rec ia operile sosite p â n ă la 1 Noemvr i e a. c., la secre ta r ia t , es te episcopul dr. l oan Karâcsonv i .

Revis ta «Erdelyi Irodalmi Szemle» Anul IV, No. 1 din 1927, publ ică not i ţe le unu i p reo t catolic n u m i t loan Berkus , dela sfârşitul secolului XVII . Preo tu l , în note le scrise cu m u l t ă gr i je , descr ie v ia ţa aşezămintelor catolice în t impul lui din Moldova şi n e dă un mate r i a l foarte i n t e r e san t şi în p a r t e p â n ă în prezent necunoscut , refer i tor la trecutul catol icismului din Moldova. A-cest ma te r i a l poa te fi ut i l izat ch ia r şi de că t r e istoricii noşt r i .

D-1 Prof. Gh . Sofronie, valorosul nos t ru colabora tor a reuş i t la concursul de istorie, î n n a i n t â n d o strălucită teză p r iv i toa re la «Pacea genera lă» , câş t igând p r in aceas t a o bu r să b inemer i t a t ă .

Ală tur i de d-sa, m e n ţ i o n ă m dea-s e m e n e a reuş i t a la ace laş concurs a d-lor Mircea El iade, Rom. Co ta rk şi N. Arg in tescu .

In u r m a mor ţ i i r eg re t a tu lu i profesor Vas i l e P â r v a n , ca re e ra şi p reşed in te le Consil iului de Admin i s t ra ţ i e al Casei de E d i t u r ă «Cult u r a Naţ ională» , d-nii profesori D im. Guş t i m e m b r u al A c a d e m i e i Rom â n e şi p re şed in te al Ins t i tu tului

Social R o m â n şi Mar in Simionescu-R î m n i c e a n u , m e m b r u co responden t al A c a d e m i e i R o m â n e , a u demision a t d in conducerea Cul tur i i Naţ ionale .

* * In m u z e u l Lubomirsk i din Lem-

b e r g (Lwow)—în Polonia,—s'a descoper i t o colecţie de 25 d e s e m n e ale lui Albrecht Dilrer, cu totul necunoscute . In t r e al tele se cupr inde aci şi auto-por t re tu l ce lebrului pictor d e p e la v â r s t a de 24 ani .

O in t e r e san t ă colecţie de muz ică v e c h e a fost descoper i tă în t r 'o loca l i ta te mică din P iemont . In t r e altele : manusc r i s e muzica le d in secolul XVIII , două opere inedi te a le lui Stradel la , douăsprezece a le lui Vivaldi , etc.

Celebrul scr i i tor H. St. Chamber -lain — au toru l «Fundamente lo r Secolului al XlX-lea» a lăsa t bibl ioteca sa de 7.000 de vo lume şi bustul s ă u de m a r m o r ă , oraşului Bayreuth al că ru i ce t ă ţ ean de onoare fusese. — Ele a u fost depuse la bibl ioteca o-raşului conform dorinţei tes ta torului .

Ziarul «II lavoro d'Italia» din R o m a , publ ică sub titlul «La poesia popo-l a re romena» , u n lung şi elogios ar t icol a s u p r a act ivi tă ţ i i des făşura te de d-1 prof. CI. Isopescu, p e t e r enu l cul tura l da to r i t d-lui G. Solari-Bozzi.

Cu l tu r a R o m â n e a s c ă , a t â t d e bog a t ă şi va r i a t ă , es te încă necunoscu tă în s t r ă ină t a t e , de ace ia act ivit a t ea d-lui Prof. CI. Isopescu, î n I tal ia este pre ţ ioasă , ea cont r ibu ind la s t r â n g e r e a ' legă tur i lor de b u n ă p r ie ten ie în t re noi şi sora noas t r ă Italia.

A A P Ă R U T în editura Reuniunii „Cele Trei Crişuri"

emoţionanta povestire adevărată : C O P I L H O I N A R

de Simeon lonescu-Chiriţescu Se recomandă în special tineretului şcolar această scriere cuprinzând suferinţele unui copil de 13 ani flămând, fâră adăpost, fără ocrotire

pe străzile Bucureştilor.

Expediaţi 20 lei prin mandat poştal la administraţia Revistei „Cele Trei Crişuri" şi primiţi franco la domi

ciliu numita scriere.

REVISTA „CELE TREI CRIŞURI" SE TIPĂREŞTE IN ATELIERELE

INSTITUT DE EDITURA ŞI ARTE GRAFICE IN CRAIOVA

TIPOGRAFIE * LITOGRAFIE * LEGĂTORIE * CARTONAGE * NOTE MUZICALE. SCRISUL ROMANESC


BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI CRIŞURI'-

BIBLIOGRAFIC xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

C ă r ţ i p r i m i t e :

Editura „Cartea Românească", Bucureşti. A. C. Cuza. Naţionalitatea în artă. 305 pag. 110 lei. Victor Anestin. Stelele. 109 pag. 9 lei. Sillvio Pellico. Ani de temniţă. 142 pag. 9 lei. Titus Livius. Războaiele romanilor cu Hanibal. 123 pag. 9 lei. D. Caracoslea. Un mare critic român modernist. 61 pag. 30 lei. George Sofronie. Dr. Emanuil Gojdu. Contribuţiuni la o

biografie. Edit. Librăria Românească Oradea. 21 pag.

Buletinul N. O. R. secţia Bihor Xo. 3. Oradea 1927.

Buletinul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România No. 5. Bucureşti 1927.

Daco-Romania An. IV. 1924—1926. Partea 2-a. Cluj.

Almanahul Graticei Române pe anul 1927.

* * *

R e v i s t e R o m â n e ş t i : Flamura No. 3—4 Craiova. Grafica Română No. 51—52 Craiova. Arhivele Olteniei No. 31 Craiova. Gândirea No. 6 Bucureşti. Lamura No. 2, 3, 4, 5, 6 Bucureşti.

România Militară No. 4—5 Bucureşti. Revista artileriei No. 6 Timişoara îndemnul No. 9—10 Bucureşti. Cooperaţia No. 4, 5, 6 Bucureşti. învăţământul Meseriilor Xo. 1, 2, 3, 4, 5, 6 Cluj. Banatul No. 4 Arad. Orpheus No. 3 Bucureşti. Revista Marinei No. 2, An. II Bncureşti. Adevărul Literar No. 342—343 Bucureşti. Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor No. 25 Bucureşti Falanga No. 24 —25 Bucureşti. Căminul nostru No. 7 Bacău. Şcoala Mehedinţului No. 8, 9, 10 T.-Severin. Câmpul No. 11 Bucureşti. '/.orile No. 6 Iaşi. Ideia No. 1—2 Bucureşti. Revista Funcţionarilor Publici No. 5—6 Bucureşti. • Foaia Tinerimii No. 11—Bucureşti. Progresul No. 1 Cernăuţi. Graiul Nostru No. 5—6 Bârlad. Revista Ştiinţelor Veterinare No. 5 Galaţi. Junimea Literară No. 5—7 Cernăuţi. Galeria Artei No. 4 An. I Bucureşti. Templul Literar No. 2 An. I 1927. Revista Generală a învăţământului No.»6 Bucureşti. Albina No. 7, 7 bis Bucureşti.

R e v i s t e s t r ă i n e :

L'lllustration No. 4399 Junie 1927 Paris. La Petite illustration No. 336 Paris Les Annales 15 Juillet 1927. Paris. Magyar Kisebbsig No. 13 Lugoj. Ve'ndiăkok Lapja No. 5 - 6 Cluj.

Em. Mattoliu, bibliotecar.

5 H . £ » . P E U G E O T

F <2&bviMzL~'~h Q.rl. J> plaqaeo

maşina cea mai eftină din lume.

Scara Modelelor

AUTOMOBILE DE:

5 • 9 • 11 • 14 • 18

PEUGEOT după necesitate.

Reprezentanţi B-li fl.C.Târtăşescu, R. Munteneanu 8 C-ie, Calea Victoriei UZ, Bucureşti S C R I S U L R O M Â N E S C C R A I O V A .


sperantia

Documents