Universitatea din BucureștiFacultatea de Psihologie și Științele EducațieiSpecializarea Psihologie

Studiu privind influența euristicii afectului asupra luării de decizii

Linte Alina CristinaPăun Alexandru

Purcărescu VladimirVelican Iulia

Profesor coordonator Prof. Dr. Violeta Rotărescu

Abstract

Acest studiu a evaluat influența a două moduri de prezentare a aceleiași informații asupra deciziilor luate în baza acesteia. Participanții (N=60) au răspuns la trei întrebări cu privire la decizia ipotetică de a finanța ajutorarea unei zone afectate de un cataclism natural (tsunami sau uragan) și la riscul perceput, după citirea a două articole (prezentate în termeni majoritar afectivi și, respectiv, majoritar tehnici). Rezultatele au arătat că oamenii sunt mai predispuși să acorde importanță informației cu încărcătură emoțională decât informației cu caracter obiectiv, tehnic. Deciziile, însă, pot avea și alte motivații, pe care le-am regăsit printre răspunsurile participanților.

Cuvinte cheie: afectivitate, rațiune, decizie, bias cognitiv

Introducere

Informația care se regăsește în presa scrisă, mai exact modul de prezentare al acesteia, are impact în formarea opiniilor cititorilor și este astfel un declanșator de biasuri cognitive care au influență atât în modul de gândire al cititorilor, cât și în comportamentul, atitudinile și deciziile ulterioare ale acestora, cu privire la subiectul respectiv. Aceeași informație poate fi abordată în mod diferit de către diverse publicații, acest lucru putând duce la o înțelegere și la o asimilare variabilă a sa.

Capitolul 1. Cadrul teoretic

Afectivitate și rațiune

Rațiunea și afectivitatea au fost privite în studii ca aparținând unui sistem dual, astfel considerate a fi antagonice. Altă abordare a lor este cea integrativă, care susține faptul că afectivitatea și cogniția lucrează sinergetic. Această abordare, însă, a fost mai puțin explorată experimental (Oliveira-Souza, Moll și Grafman, 2011).

Tradiția vestică veche, care consideră rațiunea și afectivitatea în opoziție, a câștigat susținere empirică dintr-o serie de studii care sprijineau teoria conform căreia creierul mamiferelor este organizat ierarhic în structuri orizontale. Aceste presupuneri au derivat din studii efectuate pe rozătoare și carnivore, descoperirile acestor studii fiind extrapolate prea în pripă la oameni (Oliveira-Souza, Moll și Grafman, 2011).

În studiul realizat de Bilalic, McLeod și Gobet (2010) se arată cum mișcările oculare ale jucătorilor experți care încercau să rezolve o problemă de șah indică faptul că prima idee care apare în minte direcționează atenția către sursele de informație care o sprijină și departe de cele inconsistente cu ea. Acest bias continuă inconștient chiar și atunci când jucătorii au impresia că sunt în căutare de alternative. Rezultatul este că alternativele la prima idee sunt ignorate (Bilalic, McLeod și Gobet, 2010).

Datele despre mișcările oculare demonstrează efectul de Einstellung, și anume cum un model de gândire, odată activat, poate preveni alte modele de gândire să devină active. Aceasta schemă direcționează atenția către acele aspecte ale situației care sunt relevante pentru ideea inițială și îndepărtează atenția de la cele care nu sunt relevante (Bilalic, McLeod și Gobet, 2010).

Autorii studiului susțin probabilitatea ca acest mecanism să acționeze într-un spectru mai larg de biasuri în gândirea de zi cu zi. Astfel, odată ce o persoană are o idee generală bine formată despre politică, despre caracterul unui coleg sau despre cea mai bună metodă de a împlini o sarcină, este dificil de persuadat să gândească diferit (Bilalic, McLeod și Gobet, 2010).

În concordanță cu direcțiile viitoare de cercetare menționate de Bilalic, McLeod și Gobet (2010) - stabilirea dacă mecanismul demonstrat de ei ca stând la baza efectului de Einstellung se poate aplica și în alte fenomene psihice similare – și cu încercarea studiului realizat de Oliveira-Souza, Moll și Grafman (2011) de a scoate rațiunea și afectivitatea din pozițiile antagonice în care este larg acceptat că ar fi, studiul lui Bilalic, McLeod și Gobet încearcă să verifice dacă, așa cum deciziile și gândurile pot fi biasate de o idee inițială rațională, ele nu pot fi biasate și de un sentiment sau afect inițial.

Atenția emoțională și biasurile afective în percepție

Semnificația emoțională a unor evenimente senzoriale ar putea influența atenția într-un mod reflexiv, dar aceste efecte variază în funcție de paradigmă și participanți. Studii recente arată că circuite cerebrale specifice ar avea rol în amplificarea unor răspunsuri neurale față de stimulii emoționali, o modulare similară cu efectele atenționale care de obicei sunt determinate de scopuri endogene. Totuși, această modulație implică diferite surse din sistemul emoțional, cum ar fi amigdala, și ar putea opera astfel, parțial independent de controlul de tip top-down de către sistemele atenționale din zonele corticale frontal-parietale. Rămâne de clarificat până la ce grad sunt aceste efecte emoționale influențate de dimensiuni specifice perceptive și emoționale, de resurse ale atenției și automatisme, de așteptările sau scopurile unor sarcini și caracteristici individuale de personalitate.

Unii percep lumea în nuanțe sumbre, pe când alții o văd în roz. Cum e posibil ca emoțiile să ne guverneze simțurile? Filozofii și oamenii de știință din trecut considerau că percepția și cogniția sunt separate de procesarea emoțională. Totuși, tot mai multe dovezi din psihologie și neuroștiințe arată cum emoția și cogniția nu operează în totalitate separat, ci se influențează reciproc. Cu toate că nu pare surprinzător faptul că ceea ce vedem ne determină ce emoții vom resimți, o și mai fascinantă descoperire din studiile recente este aceea că, invers, reacțiile emoționale pot influența ceea ce percepem din mediul extern (Vuilleumier & Huang, 2009).

Problema mecanismelor prin care procesele emoționale ar putea interacționa cu atenția a fost inițial pionierată în studiul comportamental asupra biasurilor cognitive asociate cu tulburările afective iar, mai târziu, au primit un interes crescut din perspectiva neurobiologică.

Ghidarea emoțională a atenției

Studii comportamentale au arătat cum informația emoțională ar putea “capta” atenția în anumite sarcini, inclusiv căutarea spațială, direcționarea spațială, clipitul atențional (lipsuri tranzitorii în a detecta o a doua țintă imediat dupa prima țintă?) și pentru diferite categorii de stimuli inclusiv fețe, cuvinte, animale sau sunete. Astfel de efecte sunt în general luate ca indicând un acces privilegiat spre conștientizarea unor stimuli semnificativi din punct de vedere emoțional, relativ pentru stimuli neutri, atunci când resursele atenționale sunt limitate în timp și spațiu. Totuși, influența emoției asupra atenției ar putea să varieze în funcție de natura sarcinii și relevanța informației emoționale. De exemplu, atenția este atrasă mai repede de către elemente emoționale decât de către cele neutre, când acestea sunt țintele ce trebuie căutate (Frischen, Eastwood, & Smilek, 2008, apud Vuilleumier & Huang, 2009). Atunci când nu e nevoie de o căutare activă, poate fi observată o dezangajare întârziată, în loc de (sau în plus față de) o orientare rapidă. Emoția poate astfel să exercite diferite influențe asupra componentelor atenției, legate de selecția țintei și inhibarea față de distractori, deși mecanismele de la bază rămân nerezolvate (Vuilleumier & Huang, 2009).

Majoritatea efectelor au fost inițial observate pentru stimulii negativi (de ex șerpi, chipuri umane furioase sau înfricoșate), și au fost considerate ca exprimând un comportament adaptativ ca răspuns la potențiale pericole. Efecte similare au fost observate în cazul stimulilor pozitivi în unele sarcini atenționale, deși rezultatele apar destul de diferit și depind de nivelul de stimulare sau de dimensiuni afective complexe ale stimulilor, cum ar fi relevanța personală. De exemplu, Brosch, Sander, Pourtois & Scherer (2008, apud Vuilleumier & Huang, 2009) au observat o orientare a atenției mărită față de chipuri de copii, care sunt considerate a fi stimuli pozitivi de nivel înalt (al arousing-ului) și care nu apar ca o amenințare. Alte studii arată că emoțiile pozitive pot lărgi spectrul atenției (Rowe, Hirsh & Anderson, 2007, apud Vuilleumier & Huang, 2009) și astfel să promoveze explorarea de noi informații, în timp ce emoțiile negative au rol în primul rând de a focusa atenția și cogniția spre anumite acțiuni sau stimuli (Fredrickson & Branigan, 2005, apud Vuilleumier & Huang, 2009). Studiile viitoare ar trebui să se concentreze pe dezlegarea acestor influențe diferite ale atenției și emoției, și de asemenea să clarifice dimensiunile afective critice ce sunt responsabile pentru aceste efecte și să identifice care mecanisme sunt comune și care sunt distincte în ceea ce privește diferitele feluri de emoții.

Încă există anumite dubii și controverse în ceea ce privește mecanismele și pistele prin intermediul cărora informația emoțională ar putea să afecteze atenția, și invers, condițiile influenței atenționale asupra procesării emoției, atât comportamental cât și neural.

Proeminența perceptuală și semnificația emoțională

Dimensiunile perceptuale și emoționale exacte ce trebuie extrase pentru a declanșa atenția rămân neclare. Atenția mărită ar putea rezulta din elemente perceptive speciale ale stimulilor mai degrabă decât din semnificația emoțională în sine. De exemplu, Purkis și Lipp (2007, apud Vuilleumier & Huang, 2009) au studiat experți și nonexperți în păianjeni și șerpi și au descoperit că atât experții cât și nonexperții au fost eficienți în sarcina de căutare a țintelor (șerpi și păianjeni); însă doar nonexperții au avut biasuri negative față de șerpi și păianjeni și o sarcină implicită de amorsare, în care fotografii cu șerpi sau păianjeni au fost urmate de judecăți pozitive/negative pentru diferite cuvinte comune. Prin urmare, nu e necesar ca stimulii să fie evaluați ca fiind pozitivi sau negativi pentru a capta atenția. Mai mult decât atât, trăsături vizuale simple de la stimulii emoționali (de exemplu ochii larg deschiși sau obiecte cu margini ascuțite) ar putea fi suficiente pentru a activa amigdala (Bar & Neta, 2007; Whalen et al., 2004, apud Vuilleumier & Huang, 2009).

Cu toate acestea, un rol pentru procesele afective este sugerat de către și mai mari biasuri emoționale în ceea ce privește atenția, la oamenii cu tulburări afective cum ar fi anxietatea, fobia, depresia. În consecință, doar indivizii cu scoruri ridicate ale anxietății vor manifesta o activare distinctivă a amigdalei față de stimulii de teamă prezentați în afara focalizării atenției (Bishop, 2008, apud Vuilleumier & Huang, 2009). În plus, biasurile de atenție pot fi obținute după o condiționare bazată pe teamă, în timp ce trăsăturile fizice ale stimulilor nu sunt defapt distinctive (Armony & Dolan, 2002, apud Vuilleumier & Huang, 2009). Activarea asocierilor emoționale ar putea să depindă de asemenea de gradul de procesare semantică (Huang, Baddeley & Young, 2008, apud Vuilleumier & Huang, 2009). Totuși, este necesară mai multă cercetare pentru a determina exact dimensiunile perceptuale și atenționale ce activează amigdala pentru o atenție deplină.

Cercetările viitoare ar trebui să se focuseze în a determina dacă (și cum) modulează biasurile afective selecția reprezetărilor de nivel înalt (cum ar fi amintirile, gândurile, acțiunile, posibil via semnale similare de la amigdală ce implică și alte regiuni cerebrale asociate proceselor emoției și motivației (cum ar fi zona recompensei). În final, rămâne de văzut dacă diferite emoții au efecte similare bazate pe unele dimensiuni comune mediate de amigdală (cum ar fi stimularea/suscitarea sau auto-relevanta) sau dacă dimpotrivă, produc influențe diferite asupra atenției bazate pe anumite semnale emoționale specifice (Vuilleumier & Huang, 2009).

Atenția la informațiile cu încărcătură afectivă a fost măsurata în mod obișnuit prin modele în care cuvinte cu încărcătură afectivă sunt folosite pentru a se verifica latența răspunsurilor la o anumita cerință. De exemplu, în testul emoțional Stroop numirea culorii cu care este scris un cuvânt cu încărcătură afectivă negativă sau care se potriveste cu preocupările actuale ale subiectului se face mai greu (Williams, Mathews, & MacLeod, 1996, apud Hertel & Mathews, 2011). Per total, stimulii emoționali au tendința de a acapara atenția subiectului mai mult decât cei neutri (Hertel & Mathews, 2011).

Experiențele emoționale și acțiunile raționale

Experiența emoțională are un rol ambivalent atât în acțiunile raționale cât și în autocunoaștere. Aceasta contribuie la acțiunea rațională doar dacă se conștientizează prezența lor. De asemenea, conștientizarea emoțiilor ajută procesul de autocunoaștere deoarece este o sursă de informații despre biasurile oamenilor (Lambie, 2009).

Experiențele emoționale nu joacă un rol rațional în selecția acțiunii decât dacă se conștietizează propriile emoții.

John A. Lambie consideră mai multe nivele ale experienței emoționale pentru a crea o imagine mai clară asupra experienței emoționale și acțiunii raționale:

a) lipsa emoțiilor;b) emoții fără experiența emoțională;c) emoții cu experiența emoțională fără conștientizarea emoției;d) emoții cu conștientizarea emoției (emoții reflexive).

Categoriile (b) și (c) sunt încadrate în categoria de emoții non-reflexive.Emoțiile non-reflexive influențează acțiunea dar fără a avea un rol rațional în

selectarea acesteia pe când emoțiile reflexive au un rol selectarea acțiunii (Lambie, 2009).

Experiența emoțiilor și autocunoașterea

Emoțiile ne oferă informații și autocunoaștere doar dacă reflectăm asupra lor și le catalogăm drept emoții, de aici rezultând două cazuri în care emoțiile nu duc la autocunoaștere: experiențe emoționale de rangul I (unde nu se analizează fenomenul emoției) și experiențe de rangul II (unde emoțiile se iau în calcul dar sunt greșit interpretate).

Pentru a se atinge autocunoașterea prin experiența emoțională trebuie mai întâi să se cunoască propriile stări emoționale și o teorie funcțională a ceea ce sunt emoțiile (Lambie, 2009).

Capitolul 2. Obiectivele și metodologia cercetării

I. Obiective

Studiul de față își propune să testeze influența biasurilor cognitive asupra raționamentului decizional, prin surprinderea relației dintre modul de prezentare a informației scrise (predominant afectiv sau predominant tehnic) și deciziile luate în baza acesteia.

II. Metodologie

1. Design experimental

Plan experimental de bază (cu o singură variabilă independentă) între grupuri independente de subiecţi selectaţi aleatoriu, cu evaluare posttest.

2. Participanţi

Două grupuri a câte 30 de participanţi selectaţi aleator.

3. Instrumente

I. Două articole de presă despre câte un dezastru natural real, distribuite astfel:

- Grupul I a primit un articol predominant afectiv despre un tsunami şi un articol predominant tehnic despre un uragan

- Grupul II a primit un articol predominant afectiv despre un uragan şi un articol predominant tehnic despre un tsunami (articolele despre tsunami de la cele două grupuri au ca obiect acelaşi tsunami, iar cele despre uragan au ca obiect acelaşi uragan)

II. Un chestionar cu trei întrebări:

1) “Lucraţi într-o organizaţie de strângere de fonduri şi sunteţi responsabil(ă) cu alocarea de fonduri pentru cazuri de dezastre naturale (pentru ajutorarea victimelor, reconstrucţii şi reparaţii, salubrizare etc.). Cu suma de bani alocată de organizaţie se poate acoperi o parte considerabilă din cheltuielile necesare unei singure zone afectate. Pentru care dintre cele două zone afectate de dezastre naturale decideţi să alocaţi banii?a) pentru zona afectată de tsunamib) pentru zona afectată de uragan”

2) “De ce? (vă rugăm să vă motivaţi alegerea)”

3) “Locuitorii căror zone credeţi că îşi expun viaţa unui risc mai mare?a) locuitorii zonelor cu risc de tsunamib) locuitorii zonelor cu risc de uragane”

4. Ipoteze

I. Majoritatea răspunsurilor la prima întrebare corespund dezastrului natural care face subiectul articolului predominant afectiv.

II. Majoritatea răspunsurilor la a treia întrebare corespund dezastrului natural care face subiectul articolului predominant afectiv.

5. Variabile

Variabila independentă: articolul predominant afectiv, având două niveluri: articolul despre tsunami şi articolul despre uragan.

Variabile dependente: răspunsul ales la întrebarea 1) şi, respectiv, la întrebarea 3).

6. Terminologie

Am denumit “articol predominant afectiv” un articol de presă care pune mai degrabă accentul pe implicaţiile emoţionale ale dezastrului natural (de exemplu, povestea unui supravieţuitor sau a unei familii care a pierdut membri în urma dezastrului) decât pe date fizice, măsurabile.

Am denumit “articol predominant tehnic” un articol de presă care se axează cu precădere pe date fizice, măsurabile ale evenimentului (cum ar fi numărul victimelor sau al ţărilor afectate ş.a.), prezentând succint şi obiectiv informaţiile.

Notă: Am folosit același număr de stimuli în toate articolele (14 stimuli).

Capitolul 3. Rezultate și concluzii

Întrebarea Afectiv* Tehnic**Grupul I 1 18 12

3 17 13Grupul II 1 13 17

3 19 11

* “Afectiv” desemnează cazul în care răspunsul la întrebare corespunde dezastrului natural care face subiectul articolului predominant afectiv.** “Tehnic” desemnează cazul în care răspunsul la întrebare corespunde dezastrului natural care face subiectul articolului predominant tehnic.

Astfel, ipoteza 1 se confirma pentru Grupul I și se infirmă pentru Grupul II, iar ipoteza 2 se confirmă pentru ambele grupuri.

Totuși, răspunsurile date de participanți la întrebarea 2 au evidențiat faptul că nu atât modul în care este prezentată informația (afectiv sau tehnic) influențează răspunsurile la întrebarile 1 si 3, ci o multitudine de alți factori. O parte dintre motivelele invocate de participanți pentru alegerea finanțării unuia dintre cazurile legate de dezastrele naturale a fost legată de:

- Suprafața și starea economică a țărilor afectate;- predictibilitatea evenimentelor;- numărul efectiv de victime și de clădiri afectate;- frecvența evenimentelor;- apropierea în timp (cât de recent s-a produs un astfel de eveniment);- mediatizarea dezastrelor naturale;- cunoștințe generale de geografie și meteorologie;

Prin urmare, doar din rezultatele acestui studiu nu putem trage concluzia că modul de prezentare a informației influențează alegerile oamenilor.

Capitolul 4. Limite și precizări

Prima sursă importantă de limite o constituie articolele, prin elementele de conținut, care au dus la răspunsuri independente de modul în care era prezentată informația. Pentru a reface acest gen de experiment ar fi necesari altfel de stimuli, care să nu influențeze participanții în alt fel decât cel ce reprezintă subiectul studiului.

Este de investigat dacă ordinea citirii articolelor (primul – afectiv, al doilea – tehnic sau invers) are vreun impact asupra participanților și dacă influențează răspunsurile acestora.

Ca o ultimă precizare, considerăm că ar fi indicat un număr mai mare de participanți și o variabilitate mai mare a vârstelor lor.

Bibliografie:

Bilalic, M., McLeod, P., Gobet, F. (2010). The Mechanism of the Einstellung (Set) Effect : A Pervasive Source of Cognitive Bias. Current Directions in Psychological Science, 19: 111.http://cdp.sagepub.com/content/19/2/111 (accesat la data de 01.04.2013)

Hertel, P., T., Mathews, A. (2011). Cognitive Bias Modification : Past Perspectives, Current Findings, and Future Applications. Perspectives on Psychological Science, 6: 521. http://pps.sagepub.com/content/6/6/521 (accesat la data de 01.04.2013)

Lambie, J., A. (2009). Emotion Experience, Rational Action, and Self-Knowledge. Emotion Review, 1: 272. http://emr.sagepub.com/content/1/3/272 (accesat la data de 01.04.2013)

Oliveira-Souza, R., Moll, J., Grafman, J. (2011). Emotion and Social Cognition: Lessons from Contemporary Human Neuroanatomy. Emotion Review, 3: 310. http://emr.sagepub.com/content/3/3/310 (accesat la data de 01.04.2013)

Vuilleumier, P. & Huang, Y.-M. (2009). Emotional Attention: Uncovering the Mechanisms of Affective Biases in Perception. Current Directions in Psychological Science, 18: 14. http://cdp.sagepub.com/content/18/3/148 (accesat la data de 01.04.2013)

Anexe

I. Tabele cu raspunsuri

Grupul I

SEX VARSTA 1 3 22 26 a a "la al doilea caz, casele au fost afectate, nu luate cu totul"; "Taiwan si Filipine sunt mai mici ca suprafata decat Indonezia si Thailanda"1 21 a a "pentru ca oamenii din zonele afectate de tsunami au mai putin timp sa se fereasca, pt ca tsunami-urile sunt mai greu de prezis decat uraganele"2 21 b b "pentru ca 33000+50000>70000"1 24 a a "pentru ca zonele afectate de tsunami par mult mai avariate decat cele afectate de uragan"2 29 b a "mi se pare mai nimicitor uraganul"; pt 3): "pentru ca sunt mai dese"2 26 b b "dupa tsunami, zonele afectate isi revin mai repede"1 35 b b "repercusiunile unui uragan sunt mult mai predictibile"1 24 b b "pentru ca sunt mai mari daunele (si materiale, si umane)"2 28 a a "pentru ca e mai nasol…boli…holera…"2 56 a a "nu stiu de ce"2 39 a a "ca am vazut mai de curand un reportaj; a fost de curand dar cred ca este mai greu sa vina apa peste tine"2 42 a a "sunt ravagiile mai mari la tsunami (mai multi oameni)"2 29 a a "pentru ca oamenii de aici sunt mai saraci decat in cealalta zona; la tsunami nu mai ai ce sa faci cand vine apa peste tine"1 23 a b "niciun motiv"2 48 a b "mi se pare ca se mai poate repara ceva in zona cu tsunami"2 22 b b "Pentru ca au fost mai multe victime si pentru ca Filipine si Taiwan nu au atatea resurse ca Thailanda si Indonezia (fiind tari mai mici) pentru a se pune la loc pe picioare."1 20 a a "banuiesc ca nu au fost atatea victime(decese) ca la uragan deci cred ca oamenii au nevoie de mai mult ajutor acolo fiind inca in viata....plus pt tratarea bolilor"1 20 b b "as incerca sa folosesc fondurile alocate pentru gasirea supravietuitorilor"1 22 a b "Pentru ca un tsunami se intampla mai rar dar este mult mai devastator"

2 21 b a

"as da banii pentru cei cu uraganul in primul rand pentru ca sunt zone mult defovorizate, cu nivel de trai scazut si pentru ca inca existe sanse sa gaseasca supravietuitori. in partea cu tsunami-ul s-au mai linistit lucrurile; cred ca mai expusi sunt oamenii din zonele cu risc de tsunami. asta pentru ca nu mereu pot fi anuntati din timp sa evacueze zona in timp ce pentru uragane se poate sti mai usor cu ceva timp inainte daca lovesc si in ce zone si cand"

1 20 b b "uragan pentru ca la tsunami nu mai ai ce face oricate fonduri ai avea"1 20 a a "Deoarece consider ca rata de supravietuire este mult mai mica si dezastrul este de o magnitudine mai mare decat in cealalta situatie."2 23 a a "oamenii se confrunta in continuare cu probleme"1 29 a b "fara motiv"1 27 b b "uraganul e mai frecvent intalnit decat tsunami"1 36 a b "eveniment relativ imprevizibil. Oamenii nu se pot pregati"2 24 a a "un astfel de evenim (tsunami) e mult mai umanitar, mai realist din punct de vedere al suferintei oamenilor"1 27 b a "costul electronicelor"1 19 a a "nu se poate ajunge la victimele afectate"1 21 b a "tsunami a ras absolut tot. se reconstruieste mult mai greu. La uragan mai merge construit."

Grupul II

SEX VARSTA 1 3 21 45 b b copii1 27 a b lipsa hranei1 30 b a copii2 25 a b exagerat1 20 b b foamete si boli1 23 a a pagube mai mari1 24 a b mai saraci2 22 b a foamete si lipsa ajutoarelor1 23 a b gasirea supravietuitorilor1 22 a a tsunami mai rar decat uragan, mai multe victme2 25 a b pagube mari, multi copii printre victime1 26 a a oameni saraci, mai multe victime2 35 a b copii printre victime2 24 a b saracia din regiune1 27 a b mai multe victime, saracia2 24 a a "nu stiu"2 25 a a "risc mai mare"2 22 b b "uraganul este un dezastru natural mai frecvent care afecteaza mai multi oameni pe distante mai mari cel putin asta cred din acoperirea mass media"1 23 a a "presupun ca un tsunami face pagube mai mari decat un uragan"1 23 a a "tsunami pare mai periculos"1 26 b a "parca uraganul suna mai grav, era si primul in lista"2 24 b b "Cautarile continua"2 19 a b "Nu am un motiv"1 26 b b "uraganul are cauze care se pot gasi in comportamentul uman, pentru ca oamenii au o lipsa de educatie si trebuie ajutati"1 22 b b "isi expun viata unui risc mai mare"1 23 b b "sunt mai frecvente uraganele; tsunami e mult mai coincidental"1 27 b b "uraganele sunt mai frecvente; in exemplul prezentat consider ca uraganul a facut mai multe victime"2 28 a a "din cauza riscurilor de boli; pentru ca nu mai au modalitati de transport si de comunicare"2 30 b b "pentru ca efectele pot face si mai multe victime"1 32 b b "fara motiv"

II. Articolele prezentate

Notă: Am marcat cu italic termenii și expresiile ce constituie stimulii de ordin afectiv

sau tehnic din fiecare articol.

1) Pentru Grupul I:

Articol predominant afectiv despre tsunami:

“Cel puţin 10.000 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza valurilor seismice declanşate de cel mai puternic cutremur din Asia din ultimii 40 de ani. Seismul, de magnitudine 8,4 pe scara Richter, a provocat apariţia unor valuri gigantice, întinse de-a lungul a mii de kilometri, care au lovit zone de coastă ale Thailandei şi Indoneziei. Oamenii s-au adăpostit de furia apelor, căutând refugiu în locuri înalte. Apele au măturat în calea lor localităţi întregi. Peste 50 de mii de case şi gospodării au fost luate de ape. Bilanţul victimelor creşte vertiginos în toate regiunile afectate, printre care se numără şi mai multe zone turistice pline de oameni care intenţionau să-şi petreacă aici vacanţa. Localităţile cele mai apropiate de epicentru au fost aproape nivelate de valurile seismice. Replicile care au urmat au avut şi ele magnitudini mari. Şoselele au devenit impracticabile după retragerea apelor din pricina mormanelor de resturi - copaci, bucăţi de mobilier, fiare rupte şi mâl , făcând aproape imposibilă ajungerea ajutoarelor umanitare acolo unde este nevoie. Coşmarul

nu s-a terminat pentru supravieţuitorii tsunami-ului. Foametea şi lipsa apei fac ravagii, iar condiţiile precare de igienă constituie un pericol grav de boli infecţioase precum holeră, dizenterie, gastroenterită şi nu numai. Astfel, deşi catastrofa propriu-zisă a luat sfârşit, oamenii încă se confruntă cu situaţii de viaţă şi de moarte.”

Articol predominant tehnic despre uragan:

“Uraganul care a avut loc în Taiwan şi în Filipine a fost cel mai puternic din Marea Chinei de Sud din 1953 până în prezent. Numărul oficial al victimelor, înregistrat la două zile după încetarea vânturilor, a fost declarat 10.487. În apropierea ţărmului din nordul Filipinelor, convecţia a crescut constant, iar uraganul a prins putere până a ajuns la o viteză a vânturilor de 290 km/h şi o presiune de 905 mbar, una dintre cele mai joase presiuni înregistrate vreodată la un uragan. Uraganul a accelerat spre nord și, în asociere cu un front rece, s-a intensificat treptat și a ajuns deasupra ţărmului sudic al Taiwanului ca o furtună tropicală, cu o viteză a vânturilor de 100 km/h. Decesele au fost cauzate în cea mai mare parte de inundațiile și alunecările de teren provocate de uragan. Acestea au distrus 33 de mii de locuinţe și au păgubit 50 de mii de alte clădiri. Daunele totale se ridică la peste 5 miliarde de dolari în Filipine și în Taiwan. Pagubele rețelelor de transport și de comunicare, estimate la 529 mil $, îngreunează distribuirea ajutoarelor. În plus, mai multe zone au rămas despăduriţe, devenind astfel şi mai vulnerabile alunecărilor de teren. Printre consecinţele tsunami-ului se enumeră lipsa hranei, a apei potabile şi condiţiile precare de igienă ce pot provoca numeroase boli. Căutările supravieţuitorilor continuă.”

2) Pentru Grupul II:

Articol predominant afectiv despre uragan:

“Peste 10.000 de vieţi au fost distruse în Taiwan şi în Filipine de cel mai puternic uragan din Marea Chinei de Sud din 1953 până în prezent. Uraganul s-a format în apropierea ţărmului nordic filipinez al Mării Chinei de Sud şi a ajuns la o viteză uluitoare, persistând astfel câteva zile şi ajungând în sudul Taiwanului. Inundațiile și alunecările de teren au făcut ravagii, măturând în calea lor localităţi întregi şi distrugând 33 de mii de case şi gospodării şi 50 de mii de alte clădiri. Bilanţul victimelor creşte vertiginos în toate regiunile afectate. Pagubele rețelelor de transport și de comunicare afectează grav traiul supravieţuitorilor şi făcând aproape imposibilă ajungerea ajutoarelor umanitare acolo unde este nevoie. În plus, uraganul a smuls un număr mare de copaci, favorizând astfel producerea de noi alunecări de teren. Supravieţuitorii îşi caută cu disperare rudele şi prietenii printre ruine. Mulţi copii au fost separaţi de familiile lor, rămânând neajutoraţi. Foametea şi lipsa apei potabile sunt din ce în ce mai greu de suportat, iar condiţiile precare de igienă constituie un pericol grav de boli infecţioase precum holeră, dizenterie, gastroenterită şi nu numai. Astfel, deşi catastrofa propriu-zisă a luat sfârşit, oamenii încă se confruntă cu situaţii de viaţă şi de moarte.”

Articol predominant tehnic despre tsunami:

“Seismul (cel mai puternic din ultimii 40 de ani din acea zonă), de magnitudine 8,4 pe scara Richter, a provocat apariţia unor valuri care au lovit zone de coastă ale Thailandei şi Indoneziei. Potrivit U.S. Geological Survey, cutremurul s-a înregistrat la ora locală 7.58 (0.58 GMT), iar epicentrul seismului a fost situat la 1.620 de kilometri nord-vest de Jakarta,

la 40 de kilometri sub fundul mării. Replicile care au urmat au avut şi ele magnitudini mari, de aproximativ 7 grade Richter, provocând pagube umane şi materiale severe. Ultima numărătoare oficială a victimelor a înregistrat 10.487. Localităţile cele mai apropiate de epicentru au fost cel mai puternic avariate. Au fost afectate peste 50 de mii de clădiri. Bilanţul victimelor este în creştere în toate regiunile de coastă, printre care se numără şi mai multe zone turistice. Şoselele au devenit impracticabile după retragerea apelor, îngreunând distribuirea ajutoarelor. Printre consecinţele tsunami-ului se enumeră lipsa hranei, a apei potabile şi condiţiile precare de igienă ce pot provoca numeroase boli. Căutările supravieţuitorilor continuă.”