1

Edgar Rice Burroughs

Seria TARZAN

TeribilulTeribilul

TARZANTARZANsau

PALUDON T RÂMUL UIT RIIĂ Ă

Tarzan The Terrible1921

Ilustratia copertei:Boris Vallejo

Versiune electronică realizat ădup volumul ap rut laă ăEDITURA EURO PONTIC

CLUJ-NAPOCA, 1996

2

CAPITOLUL I - Omul cu coad .ăEra miezul nop ii. Printr-o p dure deas din Africaţ ă ă

meridional , se strecura o fiar enorm , cu ochii galben-ă ă ăverzui şi cu capul aplecat în p mânt, iar fiecare muşchi ală ei vibra, sub încordarea pl cerii de a vâna. În drumul ei seă ivea, din când în când, câte o poian sc ldat de razeleă ă ă lunii, dar fiara avea grij s ocoleasc ă ă ă aceast lumină ă pentru, a nu-şi tr da prezen a, c ci atât de subtil îi eraă ţ ă mersul, încât nu f cea nici un zgomot pe care l-ar fi putută distinge auzul omenesc, cu toate c trecea, printr-oă vegeta ie foarte, deas , c lcând peste un covor cu frunzeţ ă ă c zute şi r murele uscate.ă ă

Prada urm rit de leu trecea, dup toate aparen ele,ă ă ă ţ cu mai pu in grij prin jungl . Se afla numai la vreo sutţ ă ă ă ă de paşi înaintea carnivorului roşcat, mergând tot f ră ă zgomot ca şi el, dar, în loc s ocoleasc luminişurileă ă naturale în care lumina lunii p trundea în toată ă splendoarea ei, le c uta inten ionat tocmai pe acestea,ă ţ dup cum se vedea bine, chiar în zig-zag-urile ce le f ceaă ă în drum.

Era şi necesar s caute drumul care îi era mai uşor,ă pentru c nu sem na câtuşi de pu in cu fiara care îlă ă ţ urm rea; cel urm rit mergea drept, în dou picioare şi nuă ă ă avea p r deloc pe corp, numai pe cap. Bra ele lui erauă ţ bine formate şi erau musculoase; mâinile puternice şi delicate cu degetele lungi, iar degetul mare de la ambele mâini ajungea în lungime pân aproape de vârful celuiă ar t tor. Picioarele la fel, cu mâinile, erau şi ele bineă ă (acute, dar se deosebeau de acelea ale oric rei alte raseă omeneşti, excluzând poate rasele inferioare, prin faptul că degetele mari de la fiecare picior creştea în afar ,ă formând un unghi drept cu restul degetelor.

Oprindu-se o clip într-una dintre poienile din drumulă 3

s u, aceast fiin ciudat a întors capul şi a ascultat cuă ă ţă ă aten ie în urma ei. Cu acest prilej se puteau distinge bineţ tr s turile fe ei sale, sub razele unei luni pline. Avea oă ă ţ figur cu tr s turi fine, regulate, care ar fi putut s atragă ă ă ă ă aten ia, ca frumuse e masculin , în oricare dintre oraşeleţ ţ ă mari din lume. Om s fi fost oare aceast creatur ?ă ă ă

Ar fi fost greu de precizat, pentru c pe sub tunica deă blan neagr care îi acoperea şoldurile, atârna în afar , înă ă ă spatele lui, o coad lung , f r pic de p r pe ea. Această ă ă ă ă ă fiin ciudat , pe care o avem în subiect, purta într-oţă ă mân o ghioag puternic ; de o curea tras peste um r,ă ă ă ă ă atârna un cu it scurt, cu teaca lui; de o alt curea,ţ ă încrucişat cu prima, avea suspendat pe şoldul drept oă pung de piele.ă

Ca s -şi poat s ine tunica, purta o cing toare lată ă ă ţ ă ă care str lucea în lumina lunii, ca şi cum ar fi fostă încrustat cu aur. Cing toarea se închidea cu o cataramă ă ă mare, împodobit cu un desen care scânteia ca şi pietreleă pre ioase.ţ

Numa, fiorosul leu african, se apropia din ce în ce mai mult de victima pe care o pândea. Dar nici aceasta nu era nep s toare. Se observa bine din faptul c privea tot maiă ă ă des în urma lui, dându-şi seama de primejdia care se apropia.

Totuşi, nu a început s fug , nici nu a gr bit pasul.ă ă ă Atâta doar c a scos pe jum tate cu itul din teac , îşiă ă ţ ă inea ghioaga preg tit şi pe unde îi permiteau locurileţ ă ă

mai deschise, f cea paşi mari, repezi.ăStr b tând, în sfârşit, o ultim fâşie de jungl , această ă ă ă ă

fiin care sem na a om, a dat peste un teren de oţă ă întindere mare, aproape f r copaci.ă ă

În primul moment a stat la îndoial , aruncând o privireă aspr în spatele lui, apoi o alta în sus, spre ad postulă ă oferit de crengile mari ale copacilor înal i de la margineaţ p durii.ă

4

Probabil, îns , c era împins la drum de o nevoie cuă ă mult mai mare decât influen a pe care teama sauţ precau iunea o aveau asupra lui, pentru c a pornitţ ă înainte, s traverseze câmpia, l sând în urma lui siguran aă ă ţ oferit de copacii ospitalieri.ă

Câmpia era, într-adev r, împestri at , din distan înă ţ ă ţă distan , cu câte un copac singuratic, aşa c şi el şi-aţă ă continuat drumul de la unul la altul, ceea ce ar ta c nu i-ă ăa pierit orice grij cu totul. Dar, dup ce a trecut şi de celă ă de-al doilea copac, distan a pân la al treilea eraţ ă considerabil şi Numa, ieşind în momentul acela dină tufişul de la marginea junglei, v zându-şi vânatul f r niciă ă ă un mijloc de salvare, s-a repezit asupra lui.

Au trecut dou luni de zile: luni lungi şi obositoare, înă care foamea, setea, greut ile şi mai ales o durereăţ arz toare sufleteasc l-au chinuit pe Tarzan, din ziua cândă ă a aflat din jurnalul c pitanului german pe care l-a omorât,ă c so ia sa tr ieşte înc .ă ţ ă ă

Dup toat ancheta în care a fost ajutat de biroul deă ă informa ii al trupelor engleze din Africa de Sud-Est, aţ descoperit c nem ii încearc s o in pe lady Janeă ţ ă ă ţ ă ascuns în interiorul rii, dar motivele acestei dispozi iiă ţă ţ nu le ştia decât înaltul comandament al armatei germane de acolo.

Ea a fost trimis peste hotare, în statul liber Congo, înă grija locotenentului Obeigatz, cu un detaşament de trupe germane indigene. Plecând singur în c utarea ei, Tarzan aă reuşit s g seasc satul în care a fost încarcerat , dară ă ă ă acolo a aflat c a fugit de câteva luni de zile şi c ofi erulă ă ţ german a luat c l uze şi a plecat s o caute împreun cuă ă ă ă tot detaşamentul.

De aici încolo, toate informa iile de la şefi, de laţ c l uze şi de pe la ostaşii pe care îi silea la m rturisiriă ă ă erau vagi şi adeseori se b teau cap în cap. Unele c l uzeă ă ă sus ineau c li s-a dat drumul şi au fost trimişi înapoi;ţ ă

5

altele c au dezertat şi s-au întors înapoi în sat pentru că ă au fost sili i s mearg prin locuri prea îndep rtate de araţ ă ă ă ţ lor.

Astfel, Tarzan. Punând bucat cu bucat , crâmpeie deă ă informa ii, nu putea s -şi formeze decât o idee foarteţ ă vag şi numai despre direc ia în care solda ii au putut să ţ ţ ă mearg .ă

Plecând din sat, a mers spre Sud-Vest, s treacă ă mun ii, la care îns , a ajuns numai dup ce a trecut prinţ ă ă cele mai mari greut i. A avut mai întâi de str b tut oăţ ă ă step întins , aproape f r nici un strop de ap şiă ă ă ă ă acoperit , aproape integral, de m r cini, deşi, de unde aă ă ă trecut într-un inut în care, probabil, nu mai trecuse pânţ ă atunci picior de om alb şi care nu era cunoscut decât din legendele triburilor care îl m rgineau Aici s-a aflat în fa aă ţ unor mun i pr p stioşi, a unor platouri pline cu verdea ,ţ ă ă ţă câmpii întinse şi mlaştini nem rginite. Dar, ca s ajungă ă ă pân la mun i, platouri sau câmpii, trebuia neap rat să ţ ă ă treac în primul rând peste mlaştini.ă

Dup s pt mâni de trud a g sit, în cele din urm , ună ă ă ă ă ă drum pe unde s poat str bate mlaştinile, care nu erauă ă ă decât o întindere de p mânt oribil , plin de şerpiă ă ă veninoşi şi alte reptile primejdioase. De câteva ori a avut ocazia s g seasc la distan e mari, sau noaptea, animaleă ă ă ţ care ar fi putut fi considerate monştri titanici din clasa reptilelor. Cum îns erau pe acolo şi elefan i numeroşi,ă ţ rinoceri şi hipopotami, atât prin ap cât şi în afar , Tarzană ă nu putea s fie sigur dac formele enorme ale acestora nuă ă erau ale celor din urm .ă

În sfârşit, dup ce a traversat mlaştinile, a ajuns să ă pun din nou piciorul pe teren solid şi abia atunci şi-a dată seama pentru ce acest teren sfidase, de nenum rateă secole, atât curajul, cât şi osteneala raselor eroice din lumea din exterior, care, dup numeroase înfrângeri şiă suferin e de necrezut, au str b tut p mântul în toateţ ă ă ă

6

direc iile de la pol la pol.ţFa de abunden a şi varietatea vânatului, s-ar fi pututţă ţ

deduce c fiecare specie cunoscut de p s ri, animaleă ă ă ă sau reptile, a c utat acolo un refugiu, unde s poată ă ă opune ultima rezisten mul imii cotropitoare a oamenilor,ţă ţ care se r spândeşte neîncetat pe suprafa a p mântului,ă ţ ă r pind terenul ordinelor de animale inferioare, din clipa înă care prima maimu şi-a lep dat p rul şi a încetat de a seţă ă ă mai sprijini în pumni în mersul ei. Pân şi speciile, pe careă Tarzan le cunoştea foarte bine, vedeau aici, în unele cazuri, rezultatele unei linii deosebite de evolu ie sau seţ prezentau sub o form nealterat , care a fost transmis ,ă ă ă f r nici o schimbare, de secole întregi.ă ă

De asemenea, mai erau şi o mul ime de speciiţ provenite prin încrucişarea lor, dintre care un leu galben, v rgat cu negru, l-a interesat foarte mult pe Tarzan.ă

Era ceva mai mic decât leii cu care era obişnuit, dar totuşi era una dintre cele mai primejdioase fiare, pentru c , pe lâng o pereche de col i lungi şi ascu i i ca sabia,ă ă ţ ţ ţ mai era şi de o r utate îndr cit . Tarzan a considerat că ă ă ă aceasta nu este decât o dovad c pe vremuri se g seauă ă ă şi tigri; aceştia puteau fi chiar din specia preistoric , cuă col i uriaşi, animale care s-au încrucişat în p durileţ ă africane cu leii, dând naştere groaznicului specimen cu care a avut prilejul s se întâlneasc azi. Adev ra ii lei aiă ă ă ţ acestei lumi noi, nu se deosebeau mult de cei pe care îi ştia el. În m rime şi conforma ie, erau aproape identici;ă ţ atâta doar c petele, pe care le aveau de mici ca leoparzii,ă nu le mai disp reau odat cu vârsta, ci le r mâneau astfelă ă ă încât îi f ceau s semene cu leoparzii.ă ă

Dup dou luni de osteneal , nu avea înc nici cea maiă ă ă ă mic dovad c aceea pe care o c uta a ajuns şi ea înă ă ă ă aceste inuturi atât de frumoase, dar în care era atât deţ greu de p truns. Totuşi, s-a convins, în urma cercet riloră ă pe care le-a f cut, atât prin satele canibalilor, cât şi pe laă

7

triburile din vecin tate, c , dac lady Jane mai tr iaă ă ă ă cumva, trebuia s o caute numai în direc ia aceea,ă ţ deoarece, printr-un proces de eliminare, a redus toate celelalte posibilit i.ăţ

Despre felul cum a reuşit s treac mlaştinile, nu îşiă ă mai pierdea vremea s se gândeasc , dar se convingeaă ă tot mai mult c so ia lui a g sit posibilitatea s le str bat ,ă ţ ă ă ă ă astfel c , dac era şi acum în via , numai aici trebuiaă ă ţă c utat .ă ă

Dar acest inut s lbatic, necunoscut şi nestr b tut deţ ă ă ă nimeni, era o întindere imens . În calea lui se ridicauă mun i înal i şi greu de trecut; torente care se rostogoleauţ ţ de pe stânci aproape drepte îl opreau din drum, fiind nevoit, aproape la fiecare pas, s -şi m soare muşchii şiă ă agerimea min ii cu carnivorele mari pentru a-şi puteaţ procura hrana.

De nenum rate ori s-a întâmplat ca Numa să ă urm reasc acelaşi vânat şi când unul, când altul, s o iaă ă ă înaintea celuilalt. Cu toate acestea, foarte rar s-a întâmplat ca Tarzan s r mân fl mând, pentru că ă ă ă ă vânatul exista în mare cantitate, pe lâng fructeleă gustoase şi diversele vegetale, pe care, cineva crescut în jungl , ştia unde şi cum s le g seasc , la nevoie. După ă ă ă ă câteva zile de c utare, a reuşit în cele din urm să ă ă g seasc o trec toare printre mun i. Coborând de parteaă ă ă ţ cealalt , a ajuns într-un inut care nu se deosebea cuă ţ nimic de primul. Era şi aici destul vânat, iar la un vad al unui pârâiaş, chiar la poalele mun ilor de unde începea oţ câmpie acoperit cu o p dure deas , a avut şi prilejul să ă ă ă ucid o c prioar . Era tocmai pe înserat. Din diferite p r iă ă ă ă ţ ale junglei, mai ales dinspre dealuri, au început s se audă ă r cnetele şi urletele fiarelor mari de prad .ă ă

Deoarece copacii de pe dealul unde se afla nu erau destul de mari ca s îi ofere un refugiu, Tarzan a aruncată c prioara pe umeri şi a pornit spre p durea care acopereaă ă

8

aproape întinderea toat a câmpiei. Din în l imea unde seă ă ţ afla la început, a v zut c la o distan oarecare nu tocmaiă ă ţă mare, p durea se termina spre stânga printr-o fâşie deă teren în care nu au crescut decât doi copaci singuratici. Tarzan a ales unul dintre aceştia, care se potrivea pentru scopurile sale şi s-a îndreptat spre el. Ajuns acolo, s-a hr nit cu carnea lui Bara şi dup ce s-a s turat, a luată ă ă restul şi l-a atârnat sus în copac, de partea opus loculuiă pe care şi l-a ales pentru odihn .ă

Pe urm , a venit şi s-a aşezat într-o pozi ie cât maiă ţ convenabil pentru a se putea odihni, în furca dintre două ă crengi; iar dup câteva clipe dormea atât de adânc, încâtă r cnetele şi urletele leilor ajungeau acum, f r nici ună ă ă efort, pân la urechile sale. Zgomotele obişnuite aleă junglei nu îi tulburau deloc somnul ci, dimpotriv , îiă d deau siguran a lucrului obişnuit. Un zgomot neobişnuită ţ îns , fie el cât de mic, chiar atât de mic, încât abia îl puteaă auzi un om care nu dormea, rareori se întâmpla s nu îlă trezeasc pe Tarzan, oricât de profund i-ar fi fost somnul.ă

Aşa se explic de ce, dup un timp, când luna s-aă ă ridicat pe cer, el s-a trezit în zgomotul unor paşi repezi pe covorul de verdea , din apropierea copacului. În aceeaşiţă clip a fost preg tit pentru orice fel de activitate.ă ă

Tarzan nu s-a trezit din somn aşa cum unul dintre noi ar face-o, cu toropeala somnului pe ochi şi creier, pentru c , dac fiin ele din jungl s-ar trezi în felul acesta, pu ineă ă ţ ă ţ dimine i ar mai vedea în via .ţ ţă

În momentul când ochii lui s-au deschis clari şi str lucitori, tot atât de clar şi str lucitor s-au înregistrat înă ă aceeaşi clip , pe centrele nervoase ale creierului s u,ă ă diversele percep iuni transmise de toate sim urileţ ţ împreun .ă

A observat la numai câ iva metri alergând spre copacţ ceva ce la prima vedere p rea a fi un alb aproape gol... şiă cu toate acestea, în scurta clip a acestei constat ri nu i-aă ă

9

sc pat din vedere nici coada cea lung care atârna laă ă spatele acelei fiin e. În urma acelui care fugea, atât deţ aproape ca s exclud orice posibilitate de sc pare, veneaă ă ă Numa, leul, cu toat viteza atacului pe care a fost capabilă s îl fac .ă ă

Mut era prada, muă t era şi ucigaşul, amândoi ca două spirite într-o lume moart , alergând cu iu eal c treă ţ ă ă momentul culminant al tragediei care avea s pun cap tă ă ă acestei întreceri oribile.

Tarzan, în momentul când a deschis ochii şi a cuprins cu privirea scena de sub el..., în acea clip a constat riloră ă lui, judecata şi hot rârea urmând rapid una dup cealalt ,ă ă ă p reau c , tot în clipa deştept rii sale, s-au g sit zburândă ă ă ă prin aer şi numai pentru c a v zut o fiin cu pielea albă ă ţă ă în form de om, urm rit de inamicul ereditar.ă ă ă

Atât de aproape era leul de cel care fugea, încât Tarzan nu a mai avut timp s îşi aleag modul atacului.ă ă Astfel, dup cum sare un înot tor de sus de pe trambulină ă ă cu capul înainte în apa de jos..., tot aşa a s rit şi Tarzană spre Numa. În mân îi str lucea lungul cu it de vân toareă ă ţ ă al tat lui s u, care de atâtea ori a f cut s curg sânge deă ă ă ă ă leu.

Una dintre ghearele teribile ale leului a atins şoldul drept al lui Tarzan, r nindu-l..., o ran lung şi adânc , dară ă ă ă şi el s-a prins de spatele lui Numa, înfigându-şi de câteva ori cu itul între coastele fiarei. Dar nici fiin a cu chip deţ ţ om, care s-a oprit în loc nu st tea cu mâinile în sân. Fiindă ea îns şi o creatur a s lb ticiei, a în eles imediată ă ă ă ţ adev rul asupra minunii prin care a fost salvat. De aceeaă s-a întors repede cu buzduganul ridicat, s rind în ajutorulă lui Tarzan pentru nimicirea lui Numa.

A fost suficient o singur lovitur dat cu o foră ă ă ă ţă n prasnic , exact în fruntea lat a leului, pentru a fi culcată ă ă în nesim ire, dup care cu itul lui Tarzan a nimerit inimaţ ă ţ fiarei, ale c rei tremur turi convulsive l-au încredin at deă ă ţ

10

moartea leului. S rind dup aceea în picioare, a pus ună ă picior pe cadavrul leului şi ridicând fa a spre Goro, luna, aţ l sat s se aud strig tul de victorie al maimu oiului cândă ă ă ă ţ ucide. În clipa când acest strig t ciudat a izbucnit de peă buzele lui Tarzan, cealalt fiin în form de om s-a ferită ţă ă într-o parte înm rmurit; dar, când l-a v zut pe Tarzană ă punându-şi cu itul la loc în teac şi întorcându-se spre el,ţ ă a considerat c Tarzan mai avea nici un motiv s fieă ă îngrijorat.

S-au cânt rit amândoi din priviri câteva momente,ă dup care noul sosit a început s vorbeasc . Tarzan aă ă ă în eles c fiin a din fa a lui doreşte, prin suneteleţ ă ţ ţ articulate, s exprime cuvinte care, deşi rostite într-oă limb necunoscut , concretizau gândurile unui om ceă ă poseda pân la un punct oarecare aceeaşi putere deă judecat ca şi el.ă

Cu alte cuvinte, deşi aceast creatur avea coad , iară ă ă degetele cele mari de la mâini şi de la picioare sem nauă cu ale maimu elor, era din toate celelalte puncte deţ vedere, om ca to i oamenii. Sângele care curgea acum dinţ plin din şoldul lui Tarzan a atras aten ia acelei fiin e.ţ ţ

A scos de la brâu o punguli şi apropiindu-se deţă Tarzan, îi ar t prin semne c doreşte s se întind josă ă ă ă ă pentru a-l putea îngriji, tratându-i rana, unde a pres rată pe carnea crud pu in din praful pe care îl con ineaă ţ ţ punguli .ţă

Durerea r nii a fost nimic pe lâng tortura cumplit aă ă ă leacului, dar, obişnuit cu dureri fizice, Tarzan a rezistat cu nep sare; iar dup câteva clipe a încetat şi curgereaă ă sângelui şi durerea. Ca r spuns la vocea melodioasă ă destul de pl cut a celuilalt, Tarzan a vorbit şi el în diferiteă ă dialecte ale tribului din interior, precum şi în limba maimu elor mari, dar era clar c str inul nu cunoştea niciţ ă ă unul dintre ele.

V zând c nu pot s se în eleag reciproc, Pithec-ă ă ă ţ ă

11

Antropul a înaintat spre Tarzan şi punându-şi mâna stângă la piept, aplic palma dreapt pe pieptul lui Tarzan.ă ă

Acesta a considerat semnul s u ca o manifestare deă prietenie şi fiind versat în obiceiurile raselor necivilizate, a r spuns la fel îndat ce a în eles c aceasta a fost şiă ă ţ ă inten ia celuilalt. Ac iunea lui p rea c satisface noua luiţ ţ ă ă cunoştin , care a reînceput imediat s vorbeasc ,ţă ă ă mirosind totodat prin aer, cu capul întors spre copac; iară dup pu in timp a ar tat spre carnea de cerb de acolo,ă ţ ă ducând şi mâna la stomac în acelaşi timp, ceea ce însemna foarte l murit c îi este foame şi sete.ă ă

F când un semn generos cu mâna Tarzan şi-a invitată musafirul s se serveasc din carnea de cerb; iar acela aă ă urcat atât de repede în copac şi atât de uşor, ca o maimu , ajutându-se în acelaşi timp şi de coada ceaţă lung pe care o avea. Pithec-Antropul a mâncat în t cere,ă ă t ind fâşii înguste de carne din şoldul cerbului cu cu itulă ţ pe care l-a avut atârnat la şold.

De pe o creang mare al turat . Tarzan îşi priveaă ă ă camaradul, examinând preponderen a atributelorţ omeneşti care, f r îndoial , erau scoase în relief deă ă ă paradoxala coad şi degetele mari de la mâini şi de laă picioare.

Se întreba cu uimire dac aceast creatur nu ară ă ă reprezenta cumva vreo ras ciudat , sau nu era decâtă ă rezultatul unui atavism oarecare.

Ambele presupuneri ar fi de necrezut, dac nu ar fiă avut în fa a ochilor s i dovada clar a existen ei uneiţ ă ă ţ astfel de fiin e. Iat , deci, un om cu coad , mâini şiţ ă ă picioare arboreale. Curelele şi cing toarele b tute în aur şiă ă pietre scumpe nu ar fi putut s fie lucrate decât de ună meşteşugar iscusit, deşi Tarzan nu avea cum s ştie dacă ă era opera acestui individ sau a altora din rasa lui, ori luate de la cineva de o ras cu totul deosebit .ă ă

Dup ce a terminat de mâncat, noul sosit s-a şters peă

12

gur şi pe degete cu frunze pe care le-a rupt de pe oă creang din apropiere; apoi l-a privit pe Tarzan cu ună zâmbet pl cut, ar tându-şi o dantur alb puternic , deşiă ă ă ă ă caninii s i nu erau mai lungi decât ai lui Tarzan.ă

Odat cu privirea lui prietenoas , a mai vorbit câtevaă ă cuvinte pe care Tarzan le-a considerat ca o exprimare politicoas de mul umire, pentru c , imediat dup aceea.ă ţ ă ă L-a v zut aşezându-se la furca unei crengi ca s doarm ;ă ă ă l-a imitat şi el. Când s-a trezit, p mântul era umbrit deă întunericul care precede zorile. Deşteptarea i-a fost pricinuit de o scutur tur puternic a copacului în careă ă ă ă şi-a g sit odihna în noapte.ă

Deschizând ochii a v zut imediat c şi noul s u colegă ă ă s-a trezit ca s cerceteze cauza tulbur rii somnului lor,ă ă r mânând uimit de priveliştea care i se înf işa.ă ăţ

Abia distingându-se în întuneric, a v zut chiar lângă ă copac silueta unui animal colosal, iar scutur turaă copacului se datora acestui corp enorm care se sc rpinaă cu gâtul de o creang mare. Odat cu mirarea de care aă ă fost cuprins, Tarzan a mai sim it şi ciuda c un animalţ ă uriaş ca acesta a putut s se apropie atât de mult f r caă ă ă el s simt .ă ă

La început, din cauza întunericului, a crezut c este ună elefant, dar ar fi trebuit s fie atunci unul cu mult maiă mare decât to i aceia pe care i-a mai v zut pân atunci.ţ ă ă

Îns , îndat ce forma animalului a început s seă ă ă disting mai bine, a v zut la nivelul ochilor s i, la vreoă ă ă şapte metri de la p mânt, conturul unui spate crestată care, i-a dat impresia c acestei creaturi i-a crescut câteă un corn puternic din fiecare încheietur a şirei spin rii.ă ă

Numai o parte a spin rii era în sfera ochilor lui Tarzan,ă restul pierzându-se în jos în umbra copacului, de unde s-a auzit acum zgomotul a dou f lci puternice sf râmândă ă ă carnea cu oase cu tot.

Dup mirosul care se în l a de jos spre n rile saleă ă ţ ă

13

sensibile şi-a dat seama numaidecât c lâng copac seă ă afla o reptil enorm , de natur preistoric , hr nindu-seă ă ă ă ă cu carnea leului pe care Tarzan l-a ucis mai devreme.

În timp ce Tarzan, cu firea lui curioas , se str duia să ă ă p trund întunericul, a sim it c îl atinge cineva uşor peă ă ţ ă um r şi întorcând capul îl v zu pe colegul s u c încearcă ă ă ă ă s îi atrag aten ia, punând degetul ar t tor pe buze înă ă ţ ă ă semn c trebuie s p streze t cerea şi tr gându-l deă ă ă ă ă mânec pentru a-i ar ta c trebuie s plece de acolo câtă ă ă ă mai repede.

Realizând faptul c se afl într-o ar stranie, undeă ă ţ ă mişun monştri uriaşi, de ale c ror obiceiuri şi putere eraă ă str in cu totul, Tarzan s-a l sat dus de acolo.ă ă

Pithec-Antropul a coborât din copac cu cea mai mare aten ie, inându-se de partea opus vizitatorului nocturn şiţ ţ ă urmat la centimetru de Tarzan. A pornit f r zgomot prină ă câmpie pierzându-se în bezn .ă

Odat cu r s ritul soarelui, care a împr ştiată ă ă ă întunericul nop ii, Tarzan s-a aflat din nou la margineaţ unei p duri întinse, în care cel din fa a sa a intrat f ră ţ ă ă mult ceremonie, mergând printre crengile copacilor, peă unde înainta cu uşurin a unei lungi obişnuin e şi aţ ţ instinctului s u ereditar.ă

Dar, cu toate c se ajuta în drumul s u atât de coad ,ă ă ă cât şi de forma ia special a degetelor sale, totuşi nu aţ ă înaintat mai repede şi cu mai mult siguran decâtă ţă Tarzan.

În timpul acestei c l torii acesta, îşi aminti şi de ranaă ă pe care i-a f cut-o la şold ghearele ascu ite ale lui Numaă ţ cu o sear înainte.ă

Oprindu-se un moment s o examineze, a r masă ă extrem de surprins s vad c , pe lâng lipsa total aă ă ă ă ă oric rei dureri, a început chiar s se vindece; iar peă ă margini nu exista nici un fel de inflama ie..., probabilţ datorit prafului antiseptic pe care noul s u coleg de drumă ă

14

i l-a pres rat pe ran .ă ăAu mers în felul acesta trei-patru kilometri, când.

Deodat , colegul lui Tarzan a coborât la p mânt, oprindu-ă ăse sub un copac mare care a crescut pe malul ierbos al unui pârâu.

Aici, amândoi şi-au potolit setea iar, Tarzan a descoperit c apa era curat , proasp t şi rece ca ghea a,ă ă ă ă ţ ceea ce dovedea pe deplin c îşi are izvorul sus de tot, înă vârful mun ilor, de unde curgea cu repeziciunea unuiţ torent.

Dezbr cându-se de tunica de pe şolduri, Tarzan aă intrat în ap , unde s-a r corit câteva momente, dup careă ă ă a ieşit mai dinamic şi cu o poft nebun de mâncare.ă ă

În timp ce ieşea din ap , a observat c amicul s u îlă ă ă priveşte cu o expresie de mare nedumerire.

Prinzându-l pe Tarzan de um r, îl r suci pe loc în aşaă ă fel încât s fie cu spatele c tre el..., apoi, atingându-i cuă ă degetul cap tul de jos al spin rii, şi-a ridicat propria luiă ă coad pân peste um r şi r sucindu-l pe Tarzan din nouă ă ă ă cu fa a spre el, indic cu degetul spre Tarzan şi apoi spreţ ă coad , vorbind precipitat în limba lui ciudat .ă ă

Atunci Tarzan a început s în eleag c tovar şul s uă ţ ă ă ă ă abia acum a descoperit c el este f r coad de la natură ă ă ă ă şi nu din cauza vreunui accident; i-a atras aten ia şiţ asupra nepotrivirii degetelor mari de la picioare şi mâini, ca s îl fac s în eleag şi mai bine c ei apar in uneiă ă ă ţ ă ă ţ rase de oameni cu totul diferite.

Noul prieten al lui Tarzan a dat din cap cu îndoial , caă şi cum i-ar fi fost absolut cu neputin s desluşeasc deţă ă ă ce Tarzan s-ar deosebi de el, dar în cele din urm , avândă aerul c renun la problema aceasta, cu o simpl ridicareă ţă ă din umeri, s-a dezbr cat şi a intrat şi el în ap .ă ă

Dup ce şi-a terminat baia şi-a luat simplaă îmbr c minte, s-a aşezat la tulpina copacului, f cându-iă ă ă semn lui Tarzan s stea lâng el,... pe urm a dezlegată ă ă

15

s cule ul ce îl purta la şoldul din dreapta din care a scosă ţ câteva felii de carne uscat şi vreo doi pumni de nuci cuă coaja foarte sub ire, fructe pe care Tarzan nu le-a maiţ v zut pân atunci.ă ă

V zând c str inul le sparge în din i şi m nâncă ă ă ţ ă ă miezul, Tarzan l-a imitat imediat în gest. Descoperind că miezul e destul de bogat şi foarte gustos.

Nici carnea cea uscat nu era lipsit de gust, cu toateă ă c a fost conservat f r sare, un articol probabil destulă ă ă ă de greu de g sit prin p r ile acelea.ă ă ţ

În timpul mesei, str inul indic nucile, carnea şi multeă ă alte obiecte diverse din jur, articulând odat cu mişcareaă şi un sunet pe care Tarzan l-a în eles numaidecât cţ ă trebuie s fie denumirea obiectului în propria limb aă ă acestei fiin e.ţ

Evident c nu a putut decât s zâmbeasc la dorin aă ă ă ţ înfl c rat a noii sale cunoştin e de a-i oferi dateleă ă ă ţ necesare prin care amândoi ar putea ajunge la un anumit schimb de idei.

Şi, fiindc pân acum a fost capabil s înve e maiă ă ă ţ multe limbi, precum şi un num r de dialecte, a considerată c nu îi va fi greu s mai înve e înc una, deşi p rea c nuă ă ţ ă ă ă se înrudeşte cu niciuna din limbile pe care le ştia.

Erau atât de ocupa i cu mâncarea şi cu lec iile deţ ţ conversa ie între ei, încât nici unul nu a observat cei doiţ ochi care îi fixau din vârful copacului de lâng ei.ă

Tarzan nu a sim it apropierea primejdiei pân în clipaţ ă în care un corp mare şi p ros s-a aruncat de pe crengileă copacului exact în spinarea camaradului s u.ă

CAPITOLUL II - Spre cetatea luminii.Tot în clipa aceasta, Tarzan a observat c fiin a care aă ţ

atacat era identic cu cel atacat, atât la form cât şi laă ă m rime, cu deosebirea c trupul primului era cu totulă ă

16

acoperit de un p r negru care îi acoperea şi fa a, deşiă ţ îmbr c mintea şi armele erau la fel cu ale celui atacat.ă ă

Înainte ca Tarzan s îl fi putut împiedica, agresorul aă dat albului, cu coada, o lovitur de ciomag în cap, izbitură ă care l-a trântit la p mânt, l sându-l în nesim ire; dar până ă ţ ă s mai poat face ceva, Tarzan s-a şi înc ierat cu el.ă ă ă

Imediat şi-a dat seama c a intrat într-o lupt cu oă ă fiin ale c rei puteri erau supraomeneşti.ţă ă

Degetele îndemânatice ale unei mâini puternice încercau s îl prind de gât, în timp ce cu mâna cealaltă ă ă inea ciomagul ridicat peste capul lui.ţ

Dar, dac puterea p rosului s u adversar era mare,ă ă ă mare era şi puterea lui Tarzan.

Repezindu-i o lovitur straşnic , cu pumnul încleştat,ă ă în b rbie, prin care a f cut ca adversarul s u s se clatineă ă ă ă o clip , i-a şi pus o palm în gâtul p ros, iar cu cealaltă ă ă ă mân l-a prins de încheietura bra ului cu care ineaă ţ ţ ciomagul.

În acelaşi timp şi cu aceeaşi energie, punându-şi piciorul drept în spatele adversarului, îşi repezi toată greutatea corpului s u înainte, determinând ca p roasaă ă fiar s cad la p mânt, trântindu-se şi el deasupraă ă ă ă pieptului ei.

Din cauza izbiturii puternice de p mânt, ciomagul aă sc pat din mâna brutei, dar s-a desf cut şi strânsoarea luiă ă Tarzan de la gâtul acesteia.

Instantaneu, s-au înl n uit amândoi cu bra ele într-oă ţ ţ lupt pe via şi pe moarte.ă ţă

Deşi adversarul a început s îl muşte, Tarzan aă observat numaidecât c nu acesta era mijlocul de atac şiă de ap rare de care s se team cel mai mult, col iiă ă ă ţ acestuia nefiind mai dezvolta i decât ai lui.ţ

De alt lucru îns trebuia s se fereasc mai mult:ă ă ă coada lung şi elastic a adversarului, pe care acestaă ă încerca tot timpul s o înf şoare în jurul gâtului lui Tarzan.ă ă

17

Zb tându-se, mârâind şi scrâşnind, amândoi s-auă rostogolit pe iarba verde din jurul copacului, când unul când cel lalt deasupra, dar fiecare se str duia s îşi apereă ă ă gâtul, pentru a nu fi strâns şi astfel sufocat, aşa că m surile lor de ofensiv erau slabe.ă ă

Dup pu in timp, Tarzan a prins un prilej bun de învins,ă ţ în timp ce se rostogoleau, el a început s îşi împingă ă adversarul din ce în ce mai aproape de râul pe malul c ruia se ducea lupta.ă

În cele din urm , au ajuns chiar pe marginea muchieiă p mântului de lâng ap . Lui Tarzan nu i-a r mas decât să ă ă ă ă se foloseasc de o ultim împins tur , care i-ar fiă ă ă ă precipitat pe amândoi sub ap , în aşa fel încât el să ă r mân deasupra adversarului.ă ă

Dar, în acelaşi moment, a cuprins în raza privirilor sale un punct, dincolo de care z cea în nesim ire colegul s uă ţ ă de mai înainte şi a v zut, la câ iva paşi mai departe, unaă ţ din acele fioroase corcituri de leu şi tigru, care îl privea cu toat r utatea.ă ă

Dar şi adversarul lui p ros a descoperit, tot atunci,ă atitudinea amenin toare a fiarei şi a încetat imediat oriceţă activitate dur împotriva lui Tarzan. Bolborosindu-i înă limba neîn eleas , a încercat s se desprind dinţ ă ă ă strânsoarea lui, în aşa fel, încât s îi poat indica rapid c ,ă ă ă în ceea ce privea pe el, lupta s-a sfârşit.

Apreciind pericolul care îl amenin a pe camaradul s uţ ă aflat în nesim ire şi dorind foarte mult s îl apere deţ ă atacul fiarei, Tarzan a eliberat adversarul şi s-au ridicat amândoi în picioare.

Tr gându-şi cu itul din teac , a pornit încet spreă ţ ă prietenul s u, aşteptându-se în acelaşi timp ca recentulă s u adversar s profite de ocazie şi s fug .ă ă ă ă

Îns , spre marea lui uimire, l-a v zut luându-şi de josă ă ciomagul şi înaintând cot la cot cu el împotriva fiarei.

Leul, lungit pe p mânt, st tea nemişcat..., f cândă ă ă

18

abstrac ie doar de zvâcniturile cozii şi de crisparea buzelorţ lui rânjite, cam la cincisprezece metri de locul unde se afla Pithec-Antropul.

P şind peste corpul acestuia, Tarzan i-a v zută ă pleoapele fluturând uşor şi deschizându-se. Atunci a sim itţ în sufletul s u o uşurare c prietenul s u nu era mort,ă ă ă realizând în acelaşi timp c , f r s ştie, a r s rit înă ă ă ă ă ă pieptul s u un adev rat sentiment de prietenie pentruă ă fiin a aceea atât de ciudat de lâng el.ţ ă ă

A continuat s se apropie de corcitura de leu şi tigru,ă fiara cu col ii ca sabia, dar nici p rosul din dreapta nu aţ ă r mas în urm . S-au apropiat din ce în ce mai mult, până ă ă când, ajunşi la o distan de vreo şase-şapte metri,ţă corcitura de leu s atace.ă

Toat furia şi-a îndreptat-o spre omul cu blana neagră ă ca o maimu , care s-a oprit cu buzduganul ridicat pentruţă a preîntâmpina atacul.

Tarzan, invers ac iunii acestuia, s-a repezit înainte cu oţ vitez pe care nici cea a fiarei nu o întrecea şi s-a azvârlită prin aer asupra leului, dup cum face un juc tor deă ă „rugby” când se repede asupra aceluia care fuge cu mingea spre „gol”.

Cuprinse cu bra ul drept gâtul fiarei prin fa a um ruluiţ ţ ă ei drept, încol cindu-şi bra ul stâng pe sub piciorul stângă ţ din fa al fiarei.ţă

Atât de mare a fost for a ciocnirii lor, încât amândoi s-ţau rostogolit de câteva ori pe iarb , fiara urlând de furie şiă b tând aerul cu ghearele, c utând s se elibereze dină ă ă strânsoare, pentru a putea s sfâşie omul care a atacat-o,ă în timp ce acesta se inea cu disperare de locul unde s-aţ ag at.ăţ

Dup toate aparen ele, atacul s vârşit de Tarzan a fostă ţ ă manifestarea unei ferocit i nebune f r rost şi lipsit deăţ ă ă ă orice judecat şi îndemânare.ă

Cu toate acestea, nimic nu putea fi mai departe de

19

adev r decât o asemenea presupunere, deoarece fiecareă muşchiule al uriaşei sale f pturi a ascultat de ordineleţ ă min ii sale ingenioase, deprins s satisfac toateţ ă ă ă condi iile unei astfel de agresiuni.ţ

Lungile şi puternicele sale picioare, deşi p reauă încurcate cu des vârşire cu picioarele din spate ale fiarei,ă d deau impresia c numai printr-o minune ar putea să ă ă r mân ne sfâşiate de ghearele acestuia. Totuşi, laă ă momentul potrivit, a fost acolo unde trebuia s fie pentruă ca planul de atac al lui Tarzan s se îndeplineasc cuă ă succes.

Astfel c , în clipa în care fiara s-a crezut st pân peă ă ă adversarul ei, a fost smucit pe neaşteptate în sus şiă inut drept pe labele din spate, strâns cu spatele deţ ă ă

pieptul lui Tarzan, aşa c nu mai putea s fac nimică ă ă altceva decât s zgârie zadarnic aerul cu ghearele dină fa .ţă

Tot în clipa aceea, ca şi cum l-ar fi împins cineva, negrul p ros a alergat cu cu itul scos din teac şi l-a înfiptă ţ ă adânc în pieptul fiarei.

Tarzan a mai inut câteva clipe fiara în îmbr işareaţ ăţ mortal , dar sim indu-i corpul, înmuindu-se, odat cuă ţ ă încetarea definitiv a vie ii, a l sat corpul s cad laă ţ ă ă ă p mânt...; în acest fel amândoi, aceia care nu cu multă timp în urm s-au înc ierat pe via şi pe moarte, se aflauă ă ţă din nou fa în fa , desp r i i de cadavrul duşmanului lorţă ţă ă ţ ţ comun.

Tarzan aştepta preg tit şi de r zboi şi de pace.ă ăDup câteva clipe, mâinile p rosului negru s-au ridicat,ă ă

a aşezat mâna stâng pe propria lui inim , iar dreapta i-aă ă întins-o pân a ajuns la pieptul lui Tarzan.ă

Era aceeaşi form de salutare prieteneasc prin careă ă Pithec-Antropul a sigilat alian a sa cu Tarzan; iar acestaţ bucuros de oricare alt aliat pe care îl putea câştiga în aceast lume s lbatic şi necunoscut , a primit imediată ă ă ă

20

amici ia care i se oferea.ţLa sfârşitul acestei ceremonii, a privit în direc iaţ

celuilalt prieten, Pithec-Antropul şi l-a v zut c începea să ă ă îşi revin din amor eal .ă ţ ă

Mai v zu c s-a ridicat în picioare în acelaşi timp înă ă care negrul p ros se întorcea spre el, adresându-i-se într-oă limb care, evident, era limba lor comun .ă ă

Cel f r p r pe el a r spuns şi amândoi s-au apropiată ă ă ă încet unul spre altul.

Tarzan aştepta cu mult interes rezultatul acestei întâlniri a lor.

Amândoi s-au oprit la câ iva paşi distan între ei,ţ ţă vorbind alternativ, precipitat, dar f r nici o senza ie deă ă ţ nervozitate aparent , ci numai privindu-l din când în cândă pe Tarzan şi dând din cap afirmativ, ceea ce l sa impresiaă c pân la un punct el era subiectul discu iei lor.ă ă ţ

Dup ce au dialogat câteva minute s-au apropiat şiă mai mult pân au ajuns fa în fa , când au repetată ţă ţă ceremonia de înfr ire care, cu pu in timp înainte, aăţ ţ marcat încetarea ostilit ii între Tarzan şi negrul p ros.ăţ ă

Dup aceea s-au întors spre Tarzan şi apropiindu-se deă el, i-au vorbit cu mult însufle ire, ca şi când ar fi dorit să ţ ă îi dea o informa ie din cele mai importante.ţ

Dar, dup câtva timp, au renun at la aceast încercareă ţ ă care p rea c nu duce la nici un rezultat concis şi auă ă recurs la limba lor prin semne, f cându-l în acest fel peă Tarzan s în eleag c vor s mearg înainte împreun şiă ţ ă ă ă ă ă c insist s r mân al turi şi el.ă ă ă ă ă ă

Iar, cum direc ia indicat de ei era un drum pe careţ ă Tarzan nu l-a mai str b tut niciodat , a fost destul deă ă ă încântat s primeasc invita ia, hot rât cum era să ă ţ ă ă exploreze cât mai mult aceast ar necunoscut , înainteă ţ ă ă de a fi renun at definitiv la c utarea Janei prin p r ileţ ă ă ţ acelea.

Câteva zile în şir, drumul lor i-a condus printre dealuri,

21

paralel cu lan ul mun ilor înal i din apropiere.ţ ţ ţUneori chiar au fost amenin a i de locuitorii s lbaticiţ ţ ă

din acest inut necunoscut, iar de vreo câteva ori, Tarzanţ a z rit, în umbrele nel murite ale nop ii, siluete ciudate deă ă ţ m rimi uriaşe.ă

A treia zi au g sit o peşter mare, natural , pe laturaă ă ă unei râpe nu tocmai adânci, la baza c reia c dea unulă ă dintre numeroasele pârâiaşe care udau câmpia din vale şi a c ror rev rsare alimenta mlaştinile din luncile de laă ă marginea acestui inut.ţ

To i trei au r mas aici un timp oarecare, iar lec iile luiţ ă ţ Tarzan în limba camarazilor lui progresau mai bine decât în timpul c l toriei.ă ă

Peştera p stra toate dovezile c ar fi fost locuit cuă ă ă mult timp în urm şi de alte fiin e omeneşti. Se vedeauă ţ r m şi ele unei vetre primitive de tot, iar pere ii şi tavanulă ă ţ ţ erau înnegri i de fumul multor focuri care s-au aprinsţ acolo pe vremuri.

Zgâriate în funingine şi uneori s pate adânc în piatraă din subsolul acesteia, se vedeau hieroglifele ciudate, precum şi câteva contururi de animale, p s ri şi reptile...,ă ă acestea din urm , atât de nenaturale, încât sem nau cuă ă imaginea unor viet i stinse din era jurasic .ăţ ă

Unele hieroglife, dintre cele f cute mai curând, erauă citite cu mult interes de prietenii lui Tarzan, care le comentau şi cu vârfurile cu itelor lor, ad ugau şi ei câteţ ă ceva în condica vremurilor de pe zidurile acelea înnegrite de fum.

Curiozitatea lui Tarzan era destul de mare, dar singura explica ie pe care şi-o putea da era c are în fa a ochilorţ ă ţ unul dintre cele mai primitive registre de hotel din lume.

Toate acestea, îns , îi mai d deau şi posibilitatea de aă ă intra mai adânc în misterul originii acestor fiin e stranii cuţ care soarta l-a adus în contact.

Iat -i aici, în fa a lui, oameni cu coad ca şiă ţ ă

22

maimu ele..., unul din ei acoperit cu p r ca orice animalţ ă cu blan şi se vedea bine, posedau o limb scris şiă ă ă vorbit .ă

Pe m sur ce avansa în înv area limbii, curiozitateaă ă ăţ lui era încins din ce în ce mai mult fa de dovezile peă ţă care le primea despre o civiliza ie pe care nu s-a aşteptatţ s o g seasc la fiin ele acestea care posedau atât deă ă ă ţ multe puncte asem n toare cu animalele.ă ă

De aceea s-a hot rât s îşi dea şi mai mult silin a să ă ţ ă înve e, pentru a putea deveni cu totul st pân pe limba lor,ţ ă mai ales c , pân acum, a ajuns s cunoasc numeleă ă ă ă camarazilor lui, precum şi numele animalelor şi plantelor pe care le-a întâlnit.

Tadeu, acela cu pielea alb şi f r p r, asumându-şiă ă ă ă rolul de profesor, îşi îndeplinea sarcina cu mult st ruin ,ă ă ţă st ruin care era r spl tit de progresul elevului s u.ă ţă ă ă ă ă

Omat, negrul cel p ros, considera c şi el are oă ă oarecare r spundere în privin a educa iei lui Tarzan, aşaă ţ ţ c ori unul ori altul era necontenit al turi de el.ă ă

Rezultatul final a fost ceea ce era de aşteptat: o asimilare în timp record a lec iilor predate şi astfel, maiţ înainte ca vreunul din ei s îşi fi dat seama, puterea deă în elegere între ei prin grai era un fapt împlinit.ţ

Tarzan a explicat colegilor s i scopul misiunii pe care oă avea pe acele meleaguri, dar nici unul dintre cei doi nu a fost în stare s îi dea cea mai mic raz de speran laă ă ă ţă care s se fi putut înc lzi dorul s u nem rginit.ă ă ă ă

În ara lor nu a fost niciodat o femeie ca aceea peţ ă care a descris-o el, nici nu s-a întâmplat pân la el s vadă ă ă pe acolo vreun om f r coad .ă ă ă

– Eu sunt plecat de vreo şase luni din Alur, a zis Tadeu. Multe lucruri trebuie s se fi petrecut prin acele locuri, dară m îndoiesc c so ia ta ar fi putut intra în aceast ar ,ă ă ţ ă ţ ă traversând acele mlaştini teribile, pe care chiar tu le consideri ca obstacole aproape de neînvins. Şi chiar dacă

23

ar fi reuşit s le traverseze tot, nu ar fi putut s scape deă ă celelalte primejdii din care o parte le cunoşti, iar despre celelalte vei auzi de acum înainte.

– Alur, Cetatea luminii! a murmurat Tarzan, traducând cuvântul în propria lui limb . Unde este Alur? Este oraşulă t u Tadeu, ori al lui Omat?ă

– Este al meu, nu este al lui Omat, a r spuns celă întrebat. Neamul lui Wazdon nu are oraşe, ei locuiesc prin copacii p durilor şi prin peşteri s pate în dealuri, aşa este,ă ă negrule? A încheiat el, întorcându-se c tre uriaşul p ros.ă ă

– Da, a r spuns Omat, noi Wazdonii, suntem liberi,ă numai neamul lui Hodon se închide în oraşe. Eu nu aş vrea s fiu alb.ă

Tarzan a zâmbit prietenos.Iat , s-a gândit el, c şi pân aici exist distinc ia deă ă ă ă ţ

ras între negrii şi albi. Hodon şi Wazdon. Nici chiar faptulă c p reau cu totul egali, în ceea ce priveşte inteligen a,ă ă ţ nu îi oprea de la aceasta; le era suficient c unul esteă negru, iar cel lalt alb şi se desprindea cu uşurin că ţă ă acesta din urm se considera superiorul celuilalt.ă

– Unde este Alur? A întrebat Tarzan din nou. Te întorci acum acolo?

– Este dincolo de mun i, a r spuns Tadeu; dar nu mţ ă ă întorc acolo... Nu mai merg pân nu moare Kotan.ă

– Kotan? A rostit întreb tor şi mirat Tarzan.ă– Kotan este regele, a explicat Pithec-Antropul. El

domneşte peste aceste inuturi. Eu am fost unul dintreţ r zboinicii lui.ă

– Dar de ce ai plecat de acolo? a întrebat Tarzan.– E o poveste lung , a r spuns Tadeu, dar, pentru că ă ă

timpul nu ne preseaz , am s i-o istorisesc şi ie, s veziă ă ţ ţ ă cât dreptate am şi câte suflete nevinovate cad victimeleă ambi iilor deşarte ale altora.ţ

Dup o scurt pauz de meditare, Tadeu a început să ă ă ă povesteasc cu o voce constant :ă ă

24

– Eu locuiam în palatul lui Kotan. Aici am cunoscut-o pe fiica lui, Ghizi şi ne-am îndr gostit reciproc. Kotan însă ă nu m dorea de ginere. De aceea m-a trimis s lupt cuă ă oamenii din satul lui Dacat, care refuzau s pl tească ă ă regelui tribut, cu gândul şi speran a c voi fi ucis în lupt ,ţ ă ă pentru c Dacat este renumit pentru curajul s u şi ală ă r zboinicilor lui. Dar nu s-a întâmplat s fiu ucis în lupt , ciă ă ă m-am întors victorios, aducându-l, odat cu tributul şi peă Dacat ca prizonier. Kotan nu a fost deloc încântat, mai ales când a v zut c Ghizi m iubeşte şi mai mult decâtă ă ă înainte. Dar tat l meu. Jadon, omul-leu, este un şefă puternic. El este şeful celui mai mare sat din exteriorul cet ii Alur. Deci Kotan nu a îndr znit s îi aduc vreoăţ ă ă ă jignire, aşa c a început s îmi laude succesele, cu toateă ă c o f cea cu jum tate de zâmbet. Aceasta înseamn laă ă ă ă noi zâmbetul care mişc numai muşchii fe ei,ă ţ neschimbându-i privirile cu nimic: ipocrizie şi viclenie. Dac trebuia s fiu l udat şi r spl tit, ce r splat maiă ă ă ă ă ă ă bun mi-ar fi putut oferi decât mâna fiicei sale Ghizi? Dară nu a f cut-o, pentru c pe Ghizi o p streaz pentru Bular,ă ă ă ă fiul lui Mosar, un şef al c rui bunic a fost odat rege. Şiă ă care sper s fie şi el rege. În acest fel, Kotan dorea s îlă ă ă împace pe Mosar şi s câştige prietenia acelora careă considerau c Mosar trebuie s fie regele Hodonilor. Dară ă lui Tadeu trebuia s îi dea o r splat , a continuat albul cuă ă ă coad şi atunci vicleanul de Kotan s-a gândit s îmi ofereă ă demnitatea de preot, una din cele mai mari onoruri pe care Kotan le poate oferi supuşilor s i. Dar tocmai aceastaă nu doream eu. Pentru c atunci ar fi trebuit s devină ă eunuc şi deci, s nu m mai c s toresc. Ghizi, aflând deă ă ă ă planurile tat lui s u, mi-a dat de veste s fug, pentru c ,ă ă ă ă dac aşteptam s fiu chemat înaintea lui. Nu aş fi putut să ă ă m opun voin ei sale; refuzul meu ar fi fost identic cu oă ţ sentin de moarte pentru mine, aşa c , întâlnindu-neţă ă pentru ultima oar în gr dina palatului, am hot rât,ă ă ă

25

împreun cu Ghizi, c este mai bine s fug ducând cuă ă ă mine o urm de speran , decât s m popesc, după ţă ă ă ă dorin a lui Kotan. Numele şi rangul meu mi-au deschisţ drumul pân dincolo de por ile cet ii şi de atunci nu m-ă ţ ăţam mai întors. Dar pot s spun c dorul m mistuie s maiă ă ă ă privesc o dat zidurile care închid tot ce am avut eu maiă drag pe lume. De asemenea, îmi este dor s mai merg şiă în satul în care m-am n scut şi s îmi v d p rin ii.ă ă ă ă ţ

– Îns primejdia este mare, nu-i aşa? a întrebat Tarzan.ă– Este mare, dar nu cu neputin de biruit, aşa c totţă ă

voi merge, a r spuns Tadeu.ă– Merg şi eu cu tine, dac se poate, s-a oferit Tarzan,ă

pentru c vreau s v d neap rat cetatea luminii, acestă ă ă ă Alur al t u şi s fac cercet ri în privin a so iei mele, chiară ă ă ţ ţ dac tu consideri c nu poate s fie acolo. Dar tu, Omat,ă ă ă nu ai vrea s vii cu noi?ă

– Nimic nu m opreşte s v înso esc, a r spunsă ă ă ţ ă p rosul. Locuin ele tribului meu sunt pe dealurile deă ţ dincolo de Alur şi cu toate c şeful nostru Esat m-a gonit,ă tot aş vrea s m întorc o dat , deoarece am l sat acolo oă ă ă ă fat pe care aş vrea foarte mult s o rev d, dup cum şiă ă ă ă ea ar fi fericit s m vad . Da, a reluat Omat, dup ună ă ă ă ă moment de gândire, voi merge şi eu cu voi. Esat se temea c voi deveni eu rege şi poate c avea dreptate. Dară ă Panatlea! Pe ea o doresc mai mult decât onorurile şefiei...

– Atunci vom c l tori to i trei, a decis Tarzan.ă ă ţ– Şi ne vom lupta împreun , a ad ugat Tadeu, to i treiă ă ţ

ca unul singur!Şi, zicând acestea, a scos cu itul din teac şi l-a inutţ ă ţ

ridicat peste creştet.– To i trei ca unul singur, s-a hot rât, a repetat Omat,ţ ă

imitând gestul cu cu itul!ţ– To i trei ca unul singur! a înt rit Tarzan. Pân laţ ă ă

moarte! a ad ugat el în timp ce f cea ca lama cu itului să ă ţ ă str luceasc la soare!ă ă

26

– S mergem atunci! A reluat Omat; cu itul meu esteă ţ setos de sângele lui Esat.

Drumul pe care Tadeu şi Omat l-au început, cu greu putea s primeasc denumirea de drum, fiind mai potrivită ă pentru capre şi maimu e sau pentru p s ri, decât pentruţ ă ă oameni, îns to i trei l-a urmat, fiind obişnui i cu drumuriă ţ ţ pe care oamenii de rând nu ar îndr zni s le parcurgă ă ă vreodat .ă

Uneori, de exemplu, mergeau peste dealuri joase, unde p durea era foarte deas , cu nenum rate trunchiuriă ă ă de copaci c zu i, printre care au crescut şi s-au încâlcită ţ plante ag toare, dar nu se mai vedea înaintea ochilor.ăţă

Alteori, mergeau pe marginea unor pr p stiiă ă amenin toare, pe unde abia puteau s g seasc câte unţă ă ă ă loc de pus piciorul, trebuind s imite c prioarele, s rindă ă ă dintr-un loc în altul, cu riscul vie ii.ţ

Ame itor şi grozav de dificil a fost drumul ales de Omatţ pân au ajuns pe culmea muntelui şi de aici pe după ă piscul care se în l a spre nori, aproape perpendicular.ă ţ

Dar când au pus din nou piciorul pe teren mai nivelat, Omat s-a întors şi i-a privit un moment cu mult aten ie,ă ţ mai ales pe Tarzan.

– Sunt mul umit de voi, a zis. Într-adev r c merita i sţ ă ă ţ ă fi i camarazii lui Omat, Wazdonul.ţ

– Nu în eleg, a spus Tarzan.ţ– V-am adus pe aici, a r spuns negrul, pentru a mă ă

afla dac vreunuia dintre voi îi lipseşte curajul s îlă ă urmeze pe Omat acolo unde îi conduce el. Acesta este drumul pe care îl fac tinerii r zboinici ai lui Esat ca s îşiă ă dovedeasc curajul. Pentru noi nu este nici o ruşine să ă admitem c Pastorul Ved, tat l tuturor mun ilor, ne-aă ă ţ învins, pentru c numai o parte dintre aceia care auă încercat acest drum au reuşit s îl fac ; oasele celorlal iă ă ţ zac la picioarele lui Pastorul Ved.

Tadeu a început s râd .ă ă

27

– Mi-ar pl cea s vin pe aici cât mai des, a zis el.ă ă– Cred, a reluat Omat, mai ales c ne-a scurtat drumulă

cu cel pu in o zi întreag . Aceasta trebuie s îi convin şiţ ă ă ă lui Tarzan, deoarece va vedea valea Jad-ben-Otho mai curând.

– Haide i, a mai zis el, conducându-i pe dup pisculţ ă muntelui pân la un punct, de unde au v zut întinzându-ă ăse înaintea lor o privelişte romantic , de o frumuse eă ţ neînchipuit : o vale înverzit , în jurul c reia se ridicauă ă ă stânci înalte, de o albea marmorean , o vale verde,ţă ă împestri at de albastrul lacurilor şi prin centrul c reiaţ ă ă şerpuia un râu argintiu.

În mijlocul lor se ridica o cetate alb ca şi stâncile dină marmur : o cetate care, pân şi de la distan a aceeaă ă ţ mare, se vedea a fi de o arhitectur stranie şi totuşi,ă artistic .ă

În afar de cetate se vedeau, în mai multe p r i aleă ă ţ v ii, grupuri izolate de cl diri, uneori numai unul, alteoriă ă dou şi chiar trei din aceste grupuri adunate la un loc, dară toate de aceeaşi culoare alb şi form fantastic .ă ă ă

– Zad Peleul Jad-ben-Otho, a murmurat Tarzan în limba Pithec-Antropilor; adic Valea marelui Dumnezeu... Ceă frumoas este!ă

– Iat şi Alur! Acolo st Kotan care domneşte pesteă ă Paluldon, a zis Tadeu.

– Iar dincolo, pe coaste, locuiesc Wazdonii! a exclamat Omat, Wazdonii care nu îl recunosc pe Kotan ca domnitor peste tot P mântul omuluiă .

Tadeu a zâmbit şi a ridicat din umeri.– S nu ne mai cert m, noi doi cel pu in, i-a zis luiă ă ţ

Omat, asupra unui lucru pentru care atâtea secole nu au fost suficiente ca s îi poat împ ca pe Hodoni cuă ă ă Wazdoni, dar o s î i şoptesc un mare secret, ie, Omat.ă ţ ţ Hodonii o duc împreun sub un singur domnitor, aproapeă în pace deplin între ei, aşa c , atunci când îi amenină ă ţă

28

câte o primejdie, întâmpin inamicul cu mul i r zboinici,ă ţ ă pentru c fiecare lupt tor Hodon ia parte la r zboi. Dară ă ă voi, Wazdoni lor, cum face i? Voi ave i o mul ime de regiţ ţ ţ care nu numai c se r zboiesc cu Hodonii, dar se bat chiară ă şi între ei. Când vreunul din triburile voastre porneşte la r zboi, fie şi în contra Hodonilor, trebuie s lase acasă ă ă destui r zboinici care s le apere femeile şi copii deă ă triburile vecine din propria lor ras .ă

Când nou ne trebuie eunuci, a continuat Tadeu,ă pentru templu sau servitori în ogoare şi locuin e, pornimţ în num r mare asupra vreunui sat de-al vostru. Iar voi niciă nu pute i s fugi i m car, fiind înconjura i din toate p r ileţ ă ţ ă ţ ă ţ de inamici şi cu toate c v bate i cu curaj, noi tot neă ă ţ întoarcem acas cu prizonieri. Aşa c , atâta timp câtă ă Wazdonii vor r mâne în starea aceasta, Hodonii voră domina inutul şi numai regele lor va fi rege alţ Paluldonului.

– Poate c ai dreptate, a admis Omat. Dar această ă stare provine din faptul c to i vecinii noştri sunt nebuni,ă ţ socotindu-se fiecare cel mai mare, insistând să domneasc el peste Wazdoni. Ei nu vor s admit că ă ă ă r zboinicii din tribul meu sunt cei mai bravi şi c femeileă ă lor sunt cele mai frumoase.

Tadeu a râs din nou.– Da, dar fiecare dintre ei aduce aceleaşi argumente

ca şi tine, ceea ce ne d nou , Hodonilor, arma cea maiă ă puternic împotriva voastr .ă ă

– Destul! a zis Tarzan deodat , încercând s leă ă întrerup discu ia. Asemenea controverse duc, adeseori,ă ţ la ceart , iar noi nu trebuie s ne cert m. Eu, desigur, amă ă ă tot interesul s aflu cât mai mult despre condi iileă ţ economice şi politice ale rii voastre; aş vrea s ştiu chiarţă ă şi ceva despre religia voastr , dar nu aş vrea s seă ă iveasc vreo ceart între singurii mei prieteni dină ă Paluldon. Probabil c şi unul şi altul crede i în acelaşiă ţ

29

Dumnezeu, nu-i aşa?– Tocmai aici ne deosebim şi mai mult! a strigat Omat

cu o oarecare ciud , dar punând în vocea lui şi o oarecareă vehemen cald .ţă ă

– Desigur c ne deosebim! aă strigat Tadeu. Cum s nuă ne deosebim? Cine ar putea s admit neînchipuitul?...ă ă

– Opreşte-te! a strigat Tarzan. Este vina mea c amă început o astfel de discu ie. S nu mai vorbim nici despreţ ă politic şi nici despre religie.ă

– Cel mai în elept lucru, a sus inut Omat, dar aş vreaţ ţ s men ionez, pentru a te informa, c unicul Dumnezeuă ţ ă care exist are o coad foarte lung .ă ă ă

– Asta este un sacrilegiu, a strigat Tadeu, punând mâna pe cu it. Jad-ben-Otho nu are coad deloc!ţ ă

– Taci, a strigat Omat, repezindu-se la el.Dar, în aceeaşi clip Tarzan, a intrat între ei.ă– Destul! a poruncit el. Am jurat s fim prieteni şiă

trebuie s ne inem leg mântul nostru; f când aceastaă ţ ă ă vom place lui Dumnezeu, indiferent ce form îşi închipuieă fiecare c ar avea.ă

– Aici ai tu dreptate, omule f r coad , a zis Tadeu.ă ă ă Haide, Omat, s r mânem tot prieteni şi s ne vedem deă ă ă treburile noastre, convinşi c Jad-ben-Otho este destul deă puternic s îşi vad de treburile lui.ă ă

– Aşa s fie! A zis Omat, îns ...ă ă– Nici un „îns ”, Omat, l-a întrerupt imediat Tarzan.ăP rosul negru a dat din umeri, dar a zâmbit fa deă ţă

insisten a lui Tarzan.ţ– Nu ar fi mai indicat s coborâm în vale? a întrebat el.ă

Trec toarea de aici pân acolo nu este locuit , dar cea deă ă ă la stânga ei con ine peşterile unde locuiesc cons teniiţ ă mei. Eu merg s o mai v d o dat pe Panatlea. Tadeu areă ă ă inten ia s îşi vad p rin ii, iar Tarzan vrea s intre în Alurţ ă ă ă ţ ă s îşi caute so ia, care mai bine s fie moart decât înă ţ ă ă mâinile preo ilor Hodoni ai lui Jad-ben-Otho. Pornim?ţ

30

– Mai bine ar fi s r mânem împreun cât mai mult, aă ă ă insistat Tadeu. Tu, Omat, ar trebui s o cau i pe Panatleaă ţ în timpul nop ii şi pe furiş, pentru c numai trei oameni nuţ ă putem spera s reuşim a-l învinge pe Esat şi pe to iă ţ r zboinicii s i. Pe de alt parte, în satul peste care tat lă ă ă ă meu este şef, ne putem duce oricând, pentru c Jadon îiă va primi întotdeauna cu bine pe prietenii fiului s u.ă

Numai în privin a intr rii lui Tarzan în Alur, a continuatţ ă el, s-a schimbat întreaga afacere. Dar şi pentru aceasta exist un mijloc şi cred c Tarzan are curajul s îl pun înă ă ă ă aplicare.

– Asculta i! Dar mai întâi apropia i-v , pentru c Jad-ţ ţ ă ăben-Otho are urechi bune, îns nu trebuie s aud ceea ceă ă ă v voi spune eu.ă

Apropiindu-şi atunci buzele de urechile camarazilor lui Tadeu, fiul lui Jadon, omul-leu, a schi at uimi ilor s iţ ţ ă ascult tori unul din cele mai îndr zne e planuri, plană ă ţ inimaginabil.

În acelaşi moment, la vreo dou sute de kilometriă dep rtare, un om de o ml diere incomparabil , gol pesteă ă ă tot, în afar de un şal lat peste şolduri şi de armele sale,ă traversa în t cere un b r gan întins, pe care au crescută ă ă numai m r cini şi nimic altceva.ă ă

Aceast persoan î i l sa impresia c se ine de oă ă ţ ă ă ţ urm pe care o c uta în tot momentul, atât cu ajutorulă ă ochilor s i ageri, cât şi cu cel al n rilor ei sensibile.ă ă

CAPITOLUL III - Pentru o fecioar .ăNoaptea şi-a întins mantia ei întunecoas asupraă

Paluldonului, ar necunoscut de oamenii civiliza i.ţ ă ă ţLuna. În primul ei p trar, aproape s apun , sc ldaă ă ă ă

fa a stâncilor de piatr alb într-o lumin slab , fantasticţ ă ă ă ă ă în aspectul ei.

Şi totuşi, slaba ei lumin f cea s par şi maiă ă ă ă

31

întunecoas partea opus a defileului Korulja, trec toareaă ă ă leilor, unde locuia tribul cu acelaşi nume de sub domnia lui Esat.

Dintr-o deschiz tur aproape de muchia de sus aă ă acelei râpe pr p stioase, a ap rut deodat un corp p rosă ă ă ă ă care a privit cu ochi scânteietori de toate p r ile râpei.ă ţ

Era Esat. Şeful tribului.Privea în dreapta, privea în stânga şi în jos, ca şi cum

ar fi dorit s se conving c nu este observat, dar înă ă ă momentul acela nimeni nu umbla pe suprafa a malului şiţ nici un alt corp p ros nu ieşea din numeroaseleă deschiz turi de peşteri, de la înalta locuin a şefului,ă ţă pân la cea mai de jos celui mai umil membru al tribului.ă

El a pornit atunci, înaintând pe suprafa a aproapeţ perpendicular a stâncii albe de calcar.ă

În lumina slab a unei luni aproape noi, se p rea că ă ă negrul acela p ros urca şi cobora suprafa a stâncii într-ună ţ chip miraculos, dar, în urma unei examin ri mai apropiate,ă s-ar fi observat c se serveşte de nişte ruşi rezisten i,ă ţă ţ groşi ca mâna unui om de la încheietur , ale c ror capeteă ă ieşeau în afar din g urile scobite în stânca în care au fostă ă înfip i.ţ

Esat, cu ajutorul mâinilor, picioarelor şi cozii, putea să mearg cu uşurin oricând dorea. În sus şi în jos, peă ţă stânc : un şobolan negru uriaş, pe suprafa a unui zidă ţ nesfârşit de marc.

Şi acum, tot înaintând, încerca s ocolească ă deschiz turile peşterilor, trecând ori pe sus. Ori pe subă acestea pe care le întâlnea în cale.

Înf işarea exterioar a acestor peşteri era identic .ăţ ă ăO deschiz tur de doi pân la cinci metri în l ime, iară ă ă ă ţ

în l ime de la unul pân la doi metri, era t iat în piatraăţ ă ă ă calcaroas a stâncii; iar la spatele acestei deschiz turiă ă mari, care forma ceea ce ar fi putut s fie descris caă ă verand a locuin ei, se afla o alt deschiz tur , larg deă ţ ă ă ă ă

32

un metru şi înalt de doi, care, dup toate aparen ele, ar fiă ă ţ fost uşa sau intrarea în apartamentul ori în apartamentele din interior.

Pe marginea deschiz turii interioare erau şi alteă deschiz turi mai mici care, probabil, serveau ca ferestre,ă pentru ca lumina şi aerul s poat ajunge pân la locuitoriiă ă ă de acolo. Chiar pe suprafa a din afar , printreţ ă deschiz turile mari, se vedeau o mul ime de ferestre deă ţ acest fel; era o dovad precis c întreaga suprafa aă ă ă ţă stâncii era între esut cu apartamente.ţ ă

Din mai multe ferestre se prelingeau în jos, pe stânc ,ă dâre de ap , iar zidurile de deasupra altora erau înnegriteă de fum.

Prin unele locuri pe unde curgea apa, malul stâncos al râpei a fost ros, cu adâncimi diferite, care variau de la câ iva metri pân la aproape jum tate de metru, ar tândţ ă ă ă c o parte dintre şuvi ele de ap se prelingeau spre iarbaă ţ ă de jos, de secole întregi.

Pithec-Antropul de pe fa a stâncii p rea în perfectţ ă ă armonie cu acest aranjament primitiv, formând o parte a întregului, tocmai ca şi copacii care creşteau pe culmea stâncii sau aceia care au prins r d cini în iarba deas deă ă ă la baza stâncii.

Ajuns, dup o vreme, la o intrare de mai jos, s-a oprită şi şi-a concentrat auzul. Apoi, tot f r zgomot, ca şi luminaă ă lunii în trecerea ei, se opri în umbra verandei exterioare.

La uşa care deschidea interiorul s-a oprit şi a ascultat din nou; iar dup aceea, dând liniştit la o parte perdeauaă grea de blan de animale care acoperea deschiz tura, aă ă trecut într-o camer larg care a fost t iat direct dină ă ă ă stânc .ă

De partea cealalt a od ii, pe o alt deschiz tur seă ă ă ă ă vedea lic rind o lumin slab spre care s-a îndreptat şiă ă ă Esat.

Pân acum a inut buzduganul cel noduros, atârnat cuă ţ

33

o curea de gât. L-a trecut acum în mâna stâng .ăDincolo de intrarea a doua, începea un coridor care

mergea paralel cu suprafa a stâncii. În coridorul acestaţ mai erau trei uşi: una de fiecare parte, iar a treia aproape în fa a aceleia unde s-a oprit Esat.ţ

Lumina cea slab venea dintr-un apartament dină stânga coridorului. Flac ra care d dea lumina fâlfâia într-ă ăun vas micu de piatr , aşezat pe o mas sau, mai bine,ţ ă ă zis pe o banc confec ionat din acelaşi material,ă ţ ă construit , probabil, în acelaşi timp cu înc perea şi deci,ă ă direct din stânca ce se în l a masiv de la podeaua cuă ţ ă care forma o singur parte.ă

Într-un col al od ii a fost l sat o platform de piatrţ ă ă ă ă ă de un metru şi jum tate l ime, pe doi şi jum tateă ăţ ă lungime.

Deasupra acesteia erau aşezate, formând o gr madă ă de vreo palm şi mai bine, o mul ime de bl nuri moi, bineă ţ ă t b cite.ă ă

Pe marginea platformei, şedea o femel tân r dină ă ă neamul Wazdonilor.

Într-o mân inea o plac sub ire de metal, probabil deă ţ ă ţ aur, l it cu ciocanul şi ale c rei margini sem nau cuăţ ă ă ă din ii de fier str u, un fel de pieptene rudimentar. Înţ ă ă cealalt mân avea o perie cu perii scur i şi tari.ă ă ţ

Era foarte ocupat , s îşi perie cu aceste dou obiecteă ă ă blana neted şi lucioas , care avea o asem nareă ă ă remarcabil cu o blan de lutru, fiind ceva mai rar , îns .ă ă ă ă

Şor ul ei, s îl numim aşa, pe care îl purta pesteţ ă şolduri, era de blan galben , cu dungi negre; dar acum l-ă ăa scos şi l-a pus al turi de ea împreun cu pieptarul ce seă ă compunea din dou pl ci rotunde de aur b tut.ă ă ă

În felul acesta se puteau observa bine liniile simetrice ale corpului ei gol, în toat frumuse ea şi armoniaă ţ conturului, pentru c , deşi aceast fiin era neagr caă ă ţă ă t ciunele şi acoperit peste tot cu p r, frumuse ea ei nuă ă ă ţ

34

putea fi t g duit de nimeni.ă ă ăDeci, era frumoas şi în ochii lui Esat, fapt care seă

releva pe deplin dup expresia de pl cere ap rut peă ă ă ă figura lui teribil , precum şi dup rapiditatea crescând aă ă ă r sufl rii ei.ă ă

A pornit spre odaia ei cu paşi repezi, unde a intrat f ră ă cea mai mic ezitare; în momentul acela tân ra negres aă ă ă ridicat ochii şi l-a v zut.ă

O groaz nespus s-a zugr vit imediat în privirile ei şiă ă ă în aceeaşi clip , şi-a apucat şor ul cu care, prin dou -treiă ţ ă mişc ri îndemânatice şi-a acoperit şoldurile; dup aceea,ă ă a c utat s îşi pun şi pieptarul, interval în care Esat aă ă ă trecut repede pe dup mas , apropiindu-se de ea.ă ă

– Ce vrei? a întrebat ea în şoapt , cu toate c ştia preaă ă bine de ce a venit negrul.

– Panatleo, a zis el senten ios, şeful t u vine dup tine.ţ ă ă– Aşa? De aceea a trimis pe tata şi pe fra ii mei sţ ă

spioneze tribul Korulul? Nu te vreau! Pleac din peşteraă str moşilor mei!ă

Esat a zâmbit. Dar zâmbetul lui a fost al unui om puternic şi r ut cios, care ştie bine ce îi st în putere să ă ă ă fac , un zâmbet care nu avea nimic pl cut.ă ă

– Bine, Panatleo, plec, a zis el, dar şi tu vei merge odat cu mine. Vei merge în peştera lui Esat, şeful, pentruă a deveni cea mai invidiat nevast din Korulja. Haide!ă ă

– Niciodat ! aă strigat Panatlea. Te ur sc! Mai curândă m-aş înso i cu un Hodon, decât cu tine, b t uş de femei şiţ ă ă ucigaş de copii!

Un rânjet îngrozitor a strâmbat tr s turile fioroase aleă ă şefului.

– Jato, (tigroaico)! a strigat el. Te dresez eu pe tine! Te domesticesc eu! Nu ştii tu, oare, c Esat, şeful, ia tot ceă doreşte el? Nu ştii c acela care îndr zneşte s îi disputeă ă ă dreptul, sau s îl împiedice de la inten iile lui, fie ele câtă ţ de mici, va fi zdrobit în buc i? Priveşte, a continuat el,ăţ

35

aşa îmi zdrobesc eu duşmanii, în buc i.ăţIar pentru a exemplifica cele spuse, a luat de pe masă

o farfurie de piatr , pe care, dup ce a rupt-o în dou înă ă ă puternicele sale mâini, a mai trântit-o şi de podea, unde s-a sf râmat în buc ele.ă ăţ

– Iar tu, a reluat el, cu furie crescând , ai fi putut s fiiă ă cea mai favorizat dintre femeile din peştera str moşiloră ă lui Esat. Acum, îns , vei fi cea din urm şi dup ce m voiă ă ă ă plictisi de tine, te voi trece şi celorlal i r zboinici ai mei.ţ ă Aşa îi pedepsesc eu pe aceea care dispre uiesc dragosteaţ lui Esat.

Şi, sfârşind acestea, s-a repezit s o înha e, dar cândă ţ s pun mâna grosolan pe ea, fata l-a izbit cu putere înă ă ă tâmpl cu pieptarul ei greu de aur.ă

Esat, şeful Wazdonilor, s-a pr buşit în nesim ire peă ţ podeaua apartamentului, f r s scoat nici cel mai mică ă ă ă strig t.ă

Panatlea s-a aplecat repede asupra lui, o clip numai,ă gata s izbeasc din nou cu arma ei atât de ingeniosă ă improvizat , dac Esat ar fi dat vreun semn de via , dar,ă ă ţă v zându-l în complet nesim ire, i-a luat numaidecâtă ă ţ cu itul cu teac cu tot cu cureaua de care era atârnat deţ ă um r.ă

Petrecând cureaua pe dup propriul ei um r, şi-aă ă aranjat pieptarul, care nu consta decât din dou pl ciă ă concave de aur masiv, legate între ele prin l n işoare totă ţ de aur şi suspendat de corp şi umeri cu ajutorul altor l n işoare, apoi a ieşit din odaie, privind o dat sau deă ţ ă dou ori înapoi, la trupul întins pe podea.ă

Într-un raft care se afla în apartamentul dintre intrarea interioar şi cea exterioar , era un teanc de ruşi rotunzi,ă ă ţă cam de un cot lungime.

Alegând cinci dintre aceştia, i-a f cut pachet, înv luindă ă în jurul lor vârful cozii sale şi ducându-i în felul acesta, a pornit c tre ieşirea care ducea în exterior, pe suprafa aă ţ

36

pr p stioas a stâncii.ă ă ăAsigurându-se c nu ar putea fi nimeni care s o vadă ă ă

sau s o împiedice, a pornit repede în sus, ajutându-se deă ruşii care se aflau mai înainte în g urile din stânc , pânţă ă ă ă

a ajuns la ultimul şir de ruşi, la câ iva metri mai jos deţă ţ muchia culmii.

Odat ajuns aici, şi-a schimbat direc ia, luând-o spreă ă ţ dreapta, mergând cam vreo sut de metri paralel cuă muchia dealului, pân a dat peste o alt serie de g uriă ă ă f r ruşi, care se continuau în sus.ă ă ţă

Aici, sprijinindu-se numai pe vârful picioarelor, a luat în fiecare mân câte un ruş din leg tura din coad şiă ţă ă ă înfigându-i în dou g uri, se atârn cu mâinile de ei ca să ă ă ă poat apuca cu degetele de la picioare înc doi ruşi dină ă ţă cei pe care i-a adus, aşa c al cincilea a r mas strâns inută ă ţ de vârful cozii sale elastice.

Înarmat în felul acesta cu mijloacele necesareă continu rii urcuşului, a pornit cu rapiditatea unei maimu eă ţ şi în câteva clipe, a ajuns cu capul deasupra muchiei.

Aici. Chiar în margine de tot, se g sea un copac mare,ă ale c rui r d cini puternice ieşeau din p mânt, formândă ă ă ă astfel ultima treapt în urcuşul vechii pr p stii, înainte caă ă ă cineva s fi putut pune piciorul pe teren solid.ă

Acest drum luat de Panatlea, era ultima cale de sc pare pentru membri tribului când se întâmpla s fieă ă încol i i de duşmanii lor.ţ ţ

Mai existau înc dou ieşiri ca acestea, ieşiri numai laă ă mare nevoie de sat şi oricine le-ar fi folosit în alt timp decât la nevoie era pedepsit cu moartea.

Panatlea, îns , deşi ştia exact aceasta, mai ştia c oă ă aştepta ceva mai r u decât moartea dac r mânea acolo,ă ă ă unde Esat ar fi putut pune mâna pe ea.

Dup ce a ajuns sus pe culme, a pornit repede prină întuneric, în direc ia pr pastiei vecine care t ia muntele laţ ă ă vreo doi kilometri dincolo de Korulja.

37

Aceasta se numea „pr pastia apei” sau „ă Korulul”, unde tat l şi fra ii ei au fost trimişi de c tre Esat, cuă ţ ă motivul de a spiona tribul vecin.

Ajutat de pu in noroc, ar fi putut s îi g seasc aici peă ţ ă ă ă to i trei, iar, dac nu, trebuia s se duc în trec toareaţ ă ă ă ă Korulgrif, o pr pastie p r sit de lume. Acolo ar fi putut să ă ă ă ă se ascund de oameni la infinit, dac putea s scapeă ă ă nev zut de monstrul acela îngrozitor de la care pr pastiaă ă ă îşi tr gea numele şi a c rui prezent acolo a f cut caă ă ă ă peşterile tribului ce locuia odat în aceste stânci s fieă ă p r site de vreo dou veacuri şi mai mult.ă ă ă

Panatlea s-a furişat uşor pe lâng marginea de sus aă trec torii Korulul, c utând s g seasc vreo urm de-aă ă ă ă ă ă tat lui şi fra ilor ei, neştiind locul exact unde ar fi fostă ţ ascunşi.

Spionii din tribul lor r mâneau uneori ascunşi prină tufişurile de pe muchia pr pastiei, iar alteori pândeau deă jos, de pe vale. Aşa c Panatlea era cu totul nedumerit :ă ă ce s fac şi în ce direc ie s mearg ? Sim indu-se acumă ă ţ ă ă ţ foarte mic şi neputincioas , singur în întunericul nop ii.ă ă ă ţ

Zgomote dintre cele mai ciudate ajungeau pân laă urechile ei. Unele emanau de pe crestele mun ilor înal iţ ţ din jurul ei, altele veneau de jos, din valea îngropat înă întuneric, sau de pe dealurile din apropiere.

La un moment dat, a auzit din dep rtare ceva care i s-ăa p rut c ar fi fost mugetul unui Grif.ă ă

Mugetul a venit din direc ia trec torii Korulgrif. Fata s-ţ ăa cutremurat adânc.

Dup pu in timp a mai auzit un zgomot: de-a lungulă ţ marginii pr pastiei se apropia, pe furiş, ceva de ea. Veneaă de sus, din fa .ţă

S-a oprit şi a ascultat. Poale c era tat l ei sau vreunulă ă din cei doi fra i, dar nu putea s vad nimic în întuneric.ţ ă ă

Acum zgomotul a ajuns şi mai aproape. Şi-a încordat zadarnic privirile s vad pân acolo, r mânândă ă ă ă

38

nemişcat , aproape f r s r sufle.ă ă ă ă ăŞi atunci, foarte aproape de ea, au str lucit înă

întunericul nop ii, dou globuri aprinse, galben-verzui.ţ ăAvea curaj, îns , ca toate fiin ele primitive, întunericulă ţ

îi insufla şi ei o groaz nesfârşit .ă ăDar nu numai primejdiile cunoscute o îngrozeau, ci şi

altele mai îngrozitoare; frica de necunoscut a cuprins-o acum cu totul.

A trecut biata fat pân acum prin destule emo ii, iară ă ţ nervii îi erau încorda i pân la extrem, nervi gata sţ ă ă reac ioneze exagerat la cea mai mic provocare.ţ ă

Şi mic era provocarea de acum?ăAcolo unde sperai s î i vezi tat l sau pe unul dintreă ţ ă

fra i, s te pomeneşti, deodat , cu moartea rânjindu- i înţ ă ă ţ fa !ţă

Da, Panatlea era curajoas , dar nu era de fier.ăCu un ip t, al c rui ecou s-a r sfrâns peste dealuri,ţ ă ă ă

din stânc în stânc , s-a întors şi a fugit pe lâng malulă ă ă pr pastiei, iar dup ea a pornit, cu o vitez şi mai mare,ă ă ă leul de munte al Paluldonului.

Panatlea se sim ea pierdut . Moartea era inevitabil ,ţ ă ă nu mai înc pea nici o îndoial . Şi este îngrozitor s mori înă ă ă acest fel, sub ghearele şi col ii ascu i i ai unui carnivor.ţ ţ ţ

Mai era îns o alternativ . Leul aproape c o ajunse; oă ă ă clip şi o va înh a. Panatlea s-a ferit spre stânga, dar nuă ăţ a f cut decât câ iva paşi în aceast direc ie nou , cândă ţ ă ţ ă disp ru peste muchia trec torii Korulul.ă ă

Leul am git în aştept rile sale s-a în epenit pe celeă ă ţ patru labe abia putându-se opri la marginea abisului. Privind în jos în întunericul de nep truns, a scos un r cnetă ă de furie.

Prin întunericul din fundul trec torii Korulja, Omat îiă conducea, mergând înaintea lor, pe Tadeu şi Tarzan. După un timp s-au oprit lâng un copac mare care creşteaă aproape de stânc .ă

39

– Mai întâi, le şopti Omat. M duc eu singur în peşteraă Panatleii. Pe urm voi trece în peştera str moşilor mei,ă ă unde va trebui s vorbesc cu neamurile mele. Nu voiă pierde mult vreme. Aştepta i-m aici, m întorc cât maiă ţ ă ă curând. Dup aceea voi merge împreun cu voi acas laă ă ă Tadeu.

A pornit şi a ajuns f r zgomot la baza stâncii în susulă ă c rei Tarzan l-a v zut urcându-se cu mare uşurin ,ă ă ţă l sându-i impresia unei muşte enorme umblând pe ună perete nem rginit de marc; aceasta. Pentru c Tarzan nuă ă putea s observe, din cauza întunericului, ruşii înfip i înă ţă ţ stânc .ă

Omat înainta cu mare aten ie. În vreuna dintreţ peşterile de jos trebuia s existe o santinel .ă ă

Dar, dup cum ştia el, obiceiurile poporului s u, eraă ă aproape sigur c santinela trebuia s doarm liniştit înă ă ă ă peşter . Cu toate acestea, deşi nu a greşit înă presupunerea sa. A urcat mai departe cu mare grij şiă pruden pe suprafa a stâncii, apropiindu-se destul deţă ţ repede de peştera Panatleii, în timp ce Tarzan şi Tadeu îl priveau de jos.

– Cum poat s fac asta? să ă ă -a mirat Tarzan. Nu v d peă suprafa a stâncii nici un loc unde ar putea s îşi punţ ă ă piciorul şi totuşi, v d c urc cu mare uşurin .ă ă ă ţă

Tadeu i-a explicat scara improvizat de ruşi.ă ţă– Şi tu po i s urci uşor, cu toate c . Dac ai aveaţ ă ă ă

coad ar fi şi mai uşor.ăL-au privit pe Omat pân ce acesta a fost aproape să ă

intre în peştera Panatleii, f r s observe ceva care să ă ă ă indice c ar fi fost z rit de cineva când, în acelaşi timp,ă ă amândoi au observat apari ia unui cap p ros înţ ă deschiz tura uneia din peşterile de mai jos.ă

Era clar c acela care a scos capul l-a descoperit peă Omat, pentru c imediat a pornit în sus, în urm rirea lui.ă ă

F r o singur vorb , ca şi cum ar fi fost în eleşiă ă ă ă ţ

40

dinainte, Tadeu şi Tarzan s-au repezit c tre poaleleă stâncii.

Pithec-Antropul a fost primul care a ajuns acolo şi Tarzan l-a v zut s rind în sus şi prinzându-se de un ruşă ă ţă dintre cei care erau mai aproape de capul lui. Acum a mai v zut şi al i ruşi urmându-se paralel în zigzag, peă ţ ţă suprafa a stâncii.ţ

A s rit şi el în sus şi s-a ag at de unul dintre ei. Apoiă ăţ s-a târât în sus pân a ajuns cu o mân la cel de-al doileaă ă

ruş. Dup aceea s-a ridicat destul de sus ca s seţă ă ă foloseasc şi de picioare, descoperind c putea să ă ă înainteze cu uşurin .ţă

Tadeu îns i-a luat-o înainte, deoarece acest fel deă sc ri nu erau ceva nou pentru el şi avea şi avantajul de aă poseda o coad .ă

Oricum, Tarzan şi-a îndeplinit bine datoria, mai ales că era împins şi de Wazdonul din fa a lui Tadeu, care a reuşitţ s priveasc în jos şi s îi descopere pe urm ritorii s iă ă ă ă ă tocmai în momentul când Hodonul era s îl ajung .ă ă

Imediat, t cerea nop ii a fost întrerupt de un strig tă ţ ă ă puternic, care a r sunat în valea pr p stioas aă ă ă ă Wazdonilor; un strig t la care au r spuns imediat sute deă ă alte strig te s lbatice, în timp ce r zboinic dup r zboinică ă ă ă ă ieşea din deschiz tura de la intrarea în peşterile lor.ă

Acela care a dat strig tul de alarm a ajuns acum peă ă platforma intr rii în peştera Panatleii, unde s-a oprit, cuă inten ia de a se lupta cu Tadeu.ţ

Desf cându-şi buzduganul care îi atârna de o curcaă dup um r, a aşteptat ca Tadeu s ajung destul deă ă ă ă aproape pentru a-i da o lovitur care l-ar fi rostogolit înă pr pastie. R zboinicii din Korulja veneau acum caă ă furnicile, apropiindu-se de cei doi str ini.ă

Tarzan, care a ajuns la aceeaşi în l ime ca şi Tadeu.ă ţ Dar ceva mai în partea stâng , şi-a dat imediat seama că ă nimic nu i-ar fi putut salva, decât o minune.

41

La stânga lui se afla intrarea într-o peşter care ori eraă p r sit , ori aceia care locuiau în ea nu au fost înc trezi iă ă ă ă ţ de strig tele celorlal i, deoarece intrarea din fa nu eraă ţ ţă ocupat de nimeni.ă

Mintea ager a lui Tarzan era dotat cu multe surse şiă ă tot aşa de sprinteni erau şi muşchii lui antrena i. Înţ intervalul pe care oricare dintre noi l-ar fi întrebuin at înţ calcularea unei ac iuni, el o şi îndeplinea, aşa c , cu totţ ă timpul infinit de scurt pe care îl avea la dispozi ie, a p şitţ ă în intrarea peşterii, şi-a desf cut funia şi aplecându-seă mult în afar , a şerpuit la ul prin aer, cu îndemânarea uneiă ţ mari obişnuin e, repezindu-l spre acela care îşi învârteaţ amenin tor buzduganul în mân deasupra capului luiţă ă Tadeu.

Nu a fost decât o pauz mic , momentan , a mâiniiă ă ă care inea funia, în timp ce la ul se îndrepta spre intaţ ţ ţ vizat , apoi o mişcare energic din încheietura mâiniiă ă drepte cu care la ul a fost strâns de gâtul victimei, chiar înţ clipa când s-a l sat asupra lui. Dup aceea, prinzând funiaă ă în ambele mâini, Tarzan a tras brusc înapoi cu toat for aă ţ şi greutatea corpului s u cel mare.ă

Wazdonul, dând un strig t de groaz , a pornit cu capulă ă în jos, prin aer. Tarzan s-a în epenit pe picioare, pentru aţ rezista zguduiturii care avea s se produc în momentulă ă când corpul negrului p ros ar fi c zut atât cât era funia deă ă lung , iar când c derea a fost întrerupt de lungimeaă ă ă funiei, s-a auzit, în t cerea care a urmat, strig tuluiă ă disperat al Wazdonului, trosnitura vertebrelor lui.

Neclintit din locul s u nici de smucitura greut ii oprită ăţ ă deodat din c dere, Tarzan a început s trag corpul spreă ă ă ă el, pentru a scoate la ul de la gâtul mortului, nedorind sţ ă piard o arm atât de pre ioas .ă ă ţ ă

În timpul celor câteva secunde care au trecut din momentul când a aruncat funia, r zboinicii Wazdoni auă r mas iner i ca paraliza i de groaz şi uimire.ă ţ ţ ă

42

Acum îns , unul dintre ei şi-a reg sit vocea şi începândă ă s arunce cuvinte rele asupra str inului, a pornit înainteă ă spre el, strigând şi celorlal i s îi urmeze exemplul.ţ ă

Acest Wazdon a fost unul dintre cei mai apropia i deţ Tarzan. Dac nu ar fi fost el acolo, Tarzan ar fi ajuns cuă mare uşurin lâng Tadeu, care îl chema într-una sţă ă ă mearg acolo.ă

Tarzan a ridicat atunci deasupra capului s u corpulă Wazdonului pe care l-a ucis, l-a inut astfel un moment,ţ sco ând r cnetul de sfidare şi provocare al maimu elor dinţ ă ţ tribul lui Ciuk, apoi a repezit cadavrul, cu toat for aă ţ muşchilor s i teribili, asupra r zboinicului care urca spreă ă el.

Atât de mare a fost izbitura, încât Wazdonul nu numai c s-a desprins de ruşii de care se sprijinea, dar chiar şiă ţă doi ruşi s-au rupt din r d cin .ţă ă ă ă

În timp ce ambele corpuri se rostogoleau în aer, jos, c tre baza stâncii, un strig t puternic a izbucnit dină ă pieptul tuturor Wazdonilor:

– Jad-guru-don! Jad-guru-don! Strigau ei, pentru a termina cu cuvintele: s -l ucidem! S -l ucidem!ă ă

În acest timp, Tarzan a ajuns pe cealalt teras , al turiă ă ă de Tadeu.

– Auzi? A zis acesta, zâmbind; î i zic Jad-guru-don,ţ omul teribil... Teribilul Tarzan! Poate c te vor omorî, dară nu te vor uita niciodat .ă

– Nu m vor... Asta ce mai e?ăTarzan şi-a întrerupt declara ia sa despre ceea ce nuţ

puteau s îi fac Wazdonii, pentru a scoate o exclama ieă ă ţ de uimire când a v zut dou fiin e care au ap rut peă ă ţ ă terasa din intrarea interioar a peşterii; dou fiin eă ă ţ înl n uite într-o lupt de via şi moarte.ă ţ ă ţă

Una dintre ele era Omat, iar cealalt fiin era dină ţă acelaşi neam cu el, atât numai c p rul de pe corp eraă ă mai aspru şi st tea aproape drept, nesemnând deloc cu ală

43

lui Omat, care era lucios şi moale.Dup toate aparen ele, se vedea c amândoi erauă ţ ă

aproape egali în putere şi c fiecare era hot rât s îl ucidă ă ă ă pe cel lalt. Se b teau aproape în t cere, sco ând câte ună ă ă ţ mârâit sau scrâşnet doar cel care primea câte o lovitur .ă

Tarzan, ascultând impulsul natural de a-şi ajuta colegul, s-a repezit s se amestece şi el în lupt , dar a fostă ă oprit imediat de morm iturile pe ner suflate ale lui Omat.ă ă

– Înapoi! Lupta e a mea!Tarzan a în eles şi s-a dat la o parte.ţ– Este un Gundbor, a explicat Tadeu. O lupt pentruă

şefie. Individul acesta trebuie s fie Esat. Dac Omat îlă ă ucide f r ajutorul altcuiva, poate deveni el şeful tribului.ă ă

Tarzan a zâmbit. Aceasta era legea şi în jungla lui, legea tribului Ciuk, antropoidul, vechea lege a omului primitiv, c reia nu îi trebuie decât influen a rafinat aă ţ ă civiliza iei ca s introduc pumnalul şi otrava.ţ ă ă

Deodat , aten ia i-a fost atras de partea cealalt aă ţ ă ă vestibulului, deasupra c ruia a ap rut capul p ros al unuiă ă ă r zboinic al lui Esat.ă

Tarzan a f cut o s ritur pentru a ieşi în fa . Dară ă ă ţă Tadeu a ajuns înaintea lui.

– Înapoi! A strigat el, este un Gundbor.Individul i-a privii o clip pe cei doi combatan i, apoi s-ă ţ

a întors c tre restul colegilor s i, zicându-le:ă ă– Înapoi! Este un Gundbor între Esat şi Omat. După

aceea i-a privit din nou pe Tarzan şi pe Tadeu.– Dar voi cine sunte i? a întrebat el.ţ– Suntem prietenii lui Omat, a r spuns Tadeu.ăIndividul a cl tinat din cap.ă– V purt m noi de grij , dup lupt , a zis el,ă ă ă ă ă

disp rând în josul muchiei terasei.ăB t lia între cei doi lupt tori se continua cu ferocitateă ă ă

neîntrecut . Tarzan şi Tadeu abia se mai ineau pe al turi,ă ţ ă s nu dea lupt torii peste ei, atât de tare se izbeau şi seă ă

44

sfâşiau unul pe altul cu mâinile, cu picioarele şi cu cozile lor teribile.

Esat nu avea arme. Dar la şoldul lui Omat atârna un cu it în teac , pe care Omat nici nu se gândea s îlţ ă ă foloseasc . Ar fi fost contrar codului lor primitiv şi s lbatic,ă ă pentru c lupta pentru şefie trebuia dat numai cu armeleă ă cu care i-a înzestrat natura.

Uneori se desp r eau câte o clip , dar numai pentru aă ţ ă se repezi unul asupra celuilalt cu şi mai mult ferocitateă decât înainte.

Dup pu in, unul dintre ei a pus o piedic celuilalt, dară ţ ă cum erau încleşta i ca într-o menghin , nu se putea sţ ă ă cad unul f r cel lalt, astfel c Esat l-a tras dup el peă ă ă ă ă ă Omat, abia la o palm distan de marginea abisului.ă ţă

Pân şi Tarzan, cu tot sângele lui rece, aă sim it cum iţ se taie respira ia. Aici combatan ii s-au zvârcolitţ ţ primejdios un moment, apoi s-a întâmplat inevitabilul: în îmbr işarea ucigaş în care se ineau amândoi, s-auăţ ă ţ rostogolit peste marginea terasei, disp rând din ochiiă celor doi spectatori.

Tarzan a scos un oftat amar. Pentru c a inut foarteă ţ mult la Omat. Dup aceea s-a apropiat împreun cu Tadeuă ă de marginea terasei şi au privit în jos.

Departe de tot. În lumina slab a rev rsatului zorilor,ă ă trebuia s se vad dou trupuri îmbr işate în moarteaă ă ă ăţ îngrozitoare pe care au g sit-o acolo. Dar, spre marea loră surprindere, nu aceasta a fost priveliştea care i-a întâmpinat privirile. A z rit, numai la vreo doi metri maiă jos de el. pe amândoi combatan ii, plini de via şiţ ţă luptându-se cu aceeaşi furie.

Fiecare s-a ag at cu câte o mân şi un picior de câteăţ ă un ruş, l sând impresia c şi pe peretele perpendicularţă ă ă al trec torii se simt tot atât de siguri ca şi pe suprafa aă ţ orizontal a terasei peşterii.ă

Atât numai c tactica luptei s-a schimbat într-un fel.ă

45

Deoarece fiecare încerca s îl desprind pe cel lalt deă ă ă ruşi şi s îl precipite, astfel, la o moarte sigur , jos, laţă ă ă

poalele stâncilor. Se observa mai târziu c Omat, fiind maiă tân r şi cu mai mult putere de rezisten decât Esat,ă ă ţă câştiga asupra adversarului s u. Acum şeful tribului seă afla mai mult în defensiv .ă

inându-l de cing toare cu o mân puternic , Omat şi-Ţ ă ă ăa for at duşmanul s se îndep rteze de stânc , iar cuţ ă ă ă cealalt mân şi cu un picior îl desprindea pe Esat deă ă

ruşi când sus, când jos, alternându-şi încerc rile sau,ţă ă mai bine zis, punctându-le cu lovituri groaznice în stomacul adversarului.

Puterea lui Esat sl bea din ce în ce mai mult şi când aă realizat moartea inevitabil care îl aştepta, s-a întâmplată şi cu el cum s-a întâmplat cu to i laşii în asemeneaţ circumstan e: se sf râma cu totul pojghi a de îndr znealţ ă ţ ă ă sub a c rei masc s-a ar tat a fi curajos şi în acelaşi timp,ă ă ă a disp rut din capul lui şi orice urm a codului s u moral.ă ă ă

Nu mai era şeful Koruljanilor, ci un nemernic înfrânt, aproape mort. Ag ându-se de Omat, ag ându-se deăţ ăţ

ruşii cei mai apropia i, c uta cu înfrigurare orice sprijinţă ţ ă ce ar fi putut s îl salveze de iminenta c dere în abis, iar,ă ă în acelaşi timp, vârful cozii lui elastice s-a încol cit deă mânerul cu itului de la şoldul lui Omat. Tarzan a v zutţ ă mişcarea şi în momentul când Esat a tras cu itul dinţ teac ; a coborât repede ca o pisic lâng cei doi lupt tori.ă ă ă ă

Coada lui Esat era acum dat înapoi peste um r,ă ă pentru a repezi mişeleşte cu itul în pieptul lui Omat.ţ Mişcarea lui perfid a fost v zut şi de al ii dintre propriiă ă ă ţ s i r zboinici şi atunci s-a în l at din piepturile lor ună ă ă ţ strig t de dezgust, îns , pe când lama ascu it str b teaă ă ţ ă ă ă aerul c tre inta sa. Tarzan a apucat coada care o mânuiaă ţ şi în aceeaşi clip , Omat, printr-o smucitur puternic , l-aă ă ă aruncat departe de el pe Esat, care s-a pr buşit ca ună meteor prin aer, la o moarte sigur .ă

46

CAPITOLUL IV - Lupta cu duşmanii.În timp ce Tarzan şi Omat urcau din nou în sala

peşterii Panatleii pentru a se aşeza lâng Tadeu, preg tită ă pentru orice ar urma mor ii lui Esat, razele soarelui careţ începea s r sar , atingând creasta mun ilor de la r s rit,ă ă ă ţ ă ă a mângâiat şi fa a unui om care dormea într-un b r ganţ ă ă îndep rtat, pe care nu creşteau decât m r cini. I-aă ă ă mângâiat fa a şi l-au trezit din somn, pentru o alt zi deţ ă urm rire neobosit a unei urme slabe pe cară ă e cu mare greutate o mai putea distinge.

Mult vreme o t cere adânc a domnit în întregă ă ă Korulja. R zbunicii tribului aşteptau, privind în jos laă regele ucis, când la unul. Când la altul, când la Omat şi la cei doi care st teau în dreapta şi în stânga lui.ă

Dup un timp, Omat le-a vorbit:ă– Eu sunt Omat! A strigat el. Cine spune c Omat nuă

este Gund în Korulja?Dup aceste cuvinte, aştepta s vad dac r spundeă ă ă ă ă

cineva la provocarea lui. Unul-doi dintre semenii mai tineri şi mai puternici s-au mişcat cu neastâmp r în locurile lor,ă privind int la Omat, dar nici unul nu a r spuns nimic.ţ ă ă

– Atunci Omat e Gund, a zis el cu ton hot râtor. Acumă spune i-mi: unde este Panatlea cu tat l şi cu fra ii ei?ţ ă ţ

Un r zboinic b trân a luat cuvântul:ă ă– Panatlea trebuie s fie în peştera ei. Nimeni altul nuă

poate şti mai bine ca tine care eşti acolo. Tat l ei cu ceiă doi fii ai lui au fost trimişi s spioneze tribul Korulul. Dară sunt alte întreb ri care ne ard mai mult decât acelea peă care le pui tu. Iat una: cum se poate ca Omat s fie şefulă ă tribului Korulja şi totuşi, s stea împotriva poporului s u,ă ă al turi de un Hodon şi de acel om teribil f r coad ? Predă ă ă ă ă str inii în mâinile poporului t u, pentru a fi ucişi după ă ă obiceiul Wazdonilor şi atunci Omat poate s fie gundulă

47

nostru.Nici Tadeu şi nici Tarzan nu au scos nici un sunet. Îl

priveau pe Omat în aşteptarea deciziei. Un zâmbet uşor flutura pe buzele lui Tarzan. Tadeu, cel pu in, ştia cţ ă b trânul r zboinic a rostit numai adev rul, deoareceă ă ă Wazdonii nu primesc str ini, nici nu iau prizonieri din altă ă ras .ă

Atunci Omat a vorbit ca un prin :ţ– Totdeauna se fac schimb ri în lume, a început el.ă

Pân şi b trânii mun i ai Paluldonului nu se arat de două ă ţ ă ă ori pe rând la fel: soarele cel str lucitor, un nor trec tor,ă ă luna, cea a, schimbarea anotimpurilor, trecerea brusc deţ ă la furtun la vremea bun , toate aduc asupra mun iloră ă ţ noştri câte o nou schimbare. Da le naştere pân laă ă moarte, zi cu zi, se petrec schimb ri în fiecare dintre noi.ă Schimbarea este deci, una dintre legile lui Jad-ben-Otho. Iar acum, eu sunt Omat, şeful, gundul vostru, a continuat el şi voi aduce o schimbare. Str inii care sunt oameniă bravi şi prieteni buni s nu fie omorâ i de acum încolo deă ţ Wazdonii din Korulja!

Mârâituri, murmure şi o mişcare de nelinişte s-a ivit deodat între r zboinici, privindu-se unul pe altul, s vadă ă ă ă care dintre ei ar îndr zni s ia ini iativa contra lui Omat,ă ă ţ p gânul.ă

– Ajunge cu murmurele! a strigat Omat. Eu sunt şeful vostru. Cuvântul meu este lege. Nu sunte i voi aceia careţ m-a i onorat cu denumirea de şef. Unii l-a i ajutat pe Esatţ ţ s m izgoneasc din peştera str moşilor mei, iar restulă ă ă ă dintre voi a i permis aceast nedreptate. Nu datorez nimicţ ă nim nui. Numai aceştia doi, pe care voi îmi cere i s îiă ţ ă ucid, mi-au fost credincioşi. Eu sunt Gund, iar, dac esteă vreunul printre voi care se mai îndoieşte despre aceasta, s vorbeasc : are ocazia s moar f r s maiă ă ă ă ă ă ă îmb trâneasc .ă ă

Tarzan era încântat. Iat un om dup placul inimii sale.ă ă

48

Admira lipsa total de team în provocarea lui Omat şi eraă ă destul de bun cunosc tor de oameni, ca s ştie c nu aă ă ă ascultat simple cuvinte aruncate în vânt; Omat şi-ar fi ap rat ideile pân la moarte, dac era necesar, deşi eraă ă ă absolut sigur c nu ar fi fost el acela care s moar . Eraă ă ă clar c şi majoritatea Koruljanilor erau p trunşi de aceeaşiă ă convingere.

– Voi fi un Gund bun pentru voi, a mai zis Omat, v zând c nici un Wazdon nu p rea înclinat s îi contesteă ă ă ă drepturile. Nevestele voastre, a continuat el, precum şi fiicele voastre, vor tr i în siguran , ceea ce nu exista înă ţă timpul şefiei lui Esat. Merge i acum la casele voastre sauţ la vân toare. Eu plec în c utarea Panatleii. În lipsa mea îlă ă las Gund pe Alon, de care ve i asculta iar la întoarcereaţ mea v voi explica ceea ce am f cut. S v ajute Jan-ben-ă ă ă ăOtho!

Dup aceasta s-a adresat lui Tarzan şi Hodonului:ă– Iar voi, prietenilor, ave i libertatea s merge iţ ă ţ

împreun cu poporul meu. Peştera str moşilor mei v stă ă ă ă la dispozi ie, face i dup placul vostru.ţ ţ ă

– Eu, a zis Tarzan, voi merge cu Omat în c utareaă Panatleii.

– Şi eu, s-a oferit şi Tadeu.Omat a zâmbit.– Bun! a zis el. Iar dup ce o vom g si vom mergeă ă

pentru afacerile lui Tadeu şi ale lui Tarzan. Unde c ut mă ă mai întâi?

Apoi, adresându-se r zboinicilor lui:ă– Cine din voi ştie unde poate s fie ea?ăNici unul nu ştia altceva decât c Panatlea s-a retras înă

peştera ei, odat cu celelalte femei în ajun; nu exista niciă un indiciu, nimic care s sugereze pe unde ar fi ea.ă

– Ar ta i-mi unde doarme ea, aă ţ propus Tarzan şi vreun obiect, dou care îi apar in; f r nici o îndoial c pot să ţ ă ă ă ă ă v ajut.ă

49

În momentul acela doi r zboinici tineri au urcat peă ruşi, pân au stat drept în fa a lui Omat. Erau Insad şiţă ă ţ

Odan. Cel de-al doilea a deschis subiectul.– Gund de Korulja, a zis el, am vrea s mergem şi noiă

cu tine în c utarea Panatleii.ă– Odan şi Insad vor merge cu noi, a vestit Omat. Mai

mul i nu ne trebuie, Tarzan. Vino acum cu mine s î i ar tţ ă ţ ă unde dornica Panatlea, cu toate c nu pot s pricep de ceă ă doreşti asta, atâta timp cât ea nu mai este acolo. M-am uitat şi eu peste tot.

Au intrat deci amândoi în peşter , Omat conducându-lă pe Tarzan în camera în care cu o noapte înainte Panatlea a fost surprins de Esat.ă

– Tot ce este aici îi apar ine ei, a zis Omat, în afar deţ ă ghioaga de r zboi care a fost a lui Esat.ă

Tarzan a pornit t cut s fac ocolul camerei, pe care aă ă ă traversat-o de mai multe ori, în timp ce n rile lui sensibileă tremurau aproape imperceptibil, iar prietenul s u se miraă care ar fi fost scopul acestui umblat f r rost. Omat aă ă început s se enerveze fa de întârzierea care o pricinuiaă ţă Tarzan.

– Haide! a zis, dup câteva clipe, Tarzan ală maimu elor, pornind înaintea celuilalt, s ias pe terasaţ ă ă exterioar .ă

Aici îi aşteptau ceilal i trei camarazi.ţTarzan a trecut de partea stâng , unde a început să ă

examineze ruşii care îi ieşeau în cale. Într-adev r, îiţă ă privi, dar nu îi examina cu ochii, ci cu un alt sim cu multţ mai ager, minunat de dezvoltat printr-un exerci iuţ necontenit, înc din cruda copil rie, sub tutela mameiă ă adoptive, Kala. Examina ruşii cu ajutorul mirosului, peţă care şi l-a dezvoltat şi mai mult dup moartea Kalei, cuă ajutorul acestui profesor neîntrecut: instinctul de conservare.

De la rafturile din stânga s-a întors spre rafturile din

50

dreapta, în timp ce ner bdarea lui Omat creştea, v zândă ă cu ochii.

– S plec m mai repede! îă ă l gr bi acesta. Orice momentă este pre ios, dac dorim s o mai g sim vreodat .ţ ă ă ă ă

– Unde vrei s c ut m? aă ă ă întrebat Tarzan.Omat s-a sc rpinat în ceaf .ă ă– Unde? în tot Paluldonul, dac va fi nevoie.ă– Cam mare întreprindere, obiect Tarzan. În sfârşit, să ă

mergem pe aici, pe unde a apucat şi ea, a ad ugat el,ă luând-o înainte şi urcându-se din ruş în ruş c treţă ţă ă culmea pr pastiei.ă

Pentru c nimeni nu a trecut pe acolo de la fuga fetei,ă cu câteva ore mai înainte şi pân acum, Tarzan a reuşit să ă se in cu uşurin dup dâra de miros l sat de ea. Cumţ ă ţă ă ă ă a ajuns acolo unde Panatlea a terminat cu ruşii ficşi şi aţă recurs la aceia pe care i-a adus ea, s-a oprit brusc.

– Pe aici s-a urcat pe muchie, i-a zis lui Omat, care era tocmai în spatele s u, dar nu mai v d nici un ruş de aici.ă ă ţă

– Eu nu în eleg de unde ştii tu c a trecut pe aici, s-aţ ă mirat Omat. Î i voi aduce câ iva ruşi. Insad, du-te înapoiţ ţ ţă şi adun ruşi de urcat pentru cinci persoane.ă ţă

În mai pu in de cinci minute, tân rul r zboinic s-aţ ă ă întors şi a distribuit ruşi la fiecare. Tarzan care a primitţă şi el cinci ruşi, îl asculta pe Omat cum explica modul înţă care se foloseau.

– Nu am nevoie decât de patru, a zis Tarzan. Înapoindu-i unul.

Omat a începui s zâmbeasc .ă ă– Ce fiin minunat ai fi, dac nu ai fi diform.ţă ă ă– Admit şi eu, a zis Tarzan râzând, c sunt m rginit înă ă

unele privin e fa de voi. Dar mai bine porni i înainte şiţ ţă ţ l sa i ruşii în g urile lor, pentru c altfel va trebui să ţ ţă ă ă ă pierd o vreme, neputând ine ruşii cu degetele de laţ ţă picioare, cum face i voi.ţ

– Foarte bine, a zis Omat. Voi porni eu cu Tadeu şi

51

Insad înainte, pe urm vii tu, iar dup aceea Odan va veniă ă în urm adunând ruşii... Nu îi putem l sa aici pentru că ţă ă ă se vor folosi de ei duşmanii noştri.

– Dar duşmanii nu pot aduce cu ei proprii lor ruşi? Aţă întrebat Tarzan.

– Ba da, dar greutatea la drum face s le fie mersulă mai încet şi pe lâng aceasta, ei nu ştiu care g uri suntă ă destul de adânci pentru ruşi; multe dintre ele suntţă f cute numai ca s îi încurce, fiind prea pu in scobite caă ă ţ s stea ruşul în ele.ă ţă

Sus pe muchea malului înalt al trec torii, lângă ă copacul cu r d cinile ieşite prin mal. Tarzan a reluat urmaă ă Panatleii. Aici mirosul era tot atât de pronun at ca şi peţ obiectele din odaia fetei aşa c a înaintat cu iu eal pesteă ţ ă deal, în direc ia trec torii Korulul, dup un timp s-a oprit,ţ ă ă întorcându-se spre Omat:

– De aici încolo a fugit pentru c era urm rit de ună ă ă leu.

– Şi toate acestea le po i citi în iarb ? a întrebat Omat,ţ ă când to i ceilal i s-au adunat în jurul lor.ţ ţ

Acesta a cl tinat capul în sens afirmativ.ă– Nu cred c a ajuns-o leul, a ad ugat el.ă ă– Atunci ea unde poate fi?– S ne inem dup urma ei, atâta timp cât este încă ţ ă ă

proasp t , a r spuns Tarzan.ă ă ăAu pornit înainte reluându-şi urm rirea. Aceasta îiă

duse în josul dealului, iar la o cotitur a c r rii şi-aă ă ă schimbat direc ia, ducându-i drept la margineaţ pr p stioas a trec torii Korulul.ă ă ă ă

Tarzan a examinat câteva momente terenul din dreapta şi din stânga; apoi, stând drept în picioare, l-a privit pe Omat. Ar tându-i cu degetul în josul trec torii.ă ă

Wazdonul a privit şi el în adâncul înverzit al pr pastiei,ă prin albia stâncoas a c reia curgea un râu. Dup aceea,ă ă ă a închis ochii ca şi cum ar fi fost cuprins de un spasm

52

dureros şi a întors capul în alt parte.ă– Cum adic ? A s rit? aă ă întrebat el.– Pentru a sc pa de leu, a r spuns Tarzan. Era chiar laă ă

spatele ei, priveşte: se v d înc foarte bine urmele celoră ă patru labe ale lui în p mântul moale, când s-a oprit bruscă pe marginea abisului.

– Şi nu crezi c ar exista... a început Omat.ăDar a fost redus la t cere de un gest brusc al luiă

Tarzan.– La p mânt! aă şoptit el. Un grup mare de oameni se

îndreapt spre noi. Alearg chiar... din josul dealului.ă ăZicând acestea s-a întins pe iarb , iar ceilal i l-auă ţ

imitat imediat.Au aşteptat în felul acesta câteva minute, dup careă

au auzit şi ceilal i zgomotul t cut de oamenii care alergauţ ă şi totodat , un strig t r guşit, urmat de multe altele.ă ă ă

– Este strig tul de r zboi din Korulul, a şoptit Omat...ă ă strig tul de vân toare al oamenilor care vâneaz oameni.ă ă ă Îi vom vedea imediat. Dac Jad-ben-Otho mai ine cu noi,ă ţ s sper m c num rul lor nu va fi prea mare.ă ă ă ă

– Sunt mul i, a zis Tarzan, vreo patruzeci-cincizeci, aşţ putea spune, dar câ i anume sunt cei urm ri i şi câ i suntţ ă ţ ţ urm ritori asta nu se poate şti; atâta doar c trebuie s neă ă ă închipuim c cei din urm sunt un num r cu mult maiă ă ă mare decât ceilal i, deoarece nu ar fugi atât de repede.ţ

– Uite-i c vin! aă exclamat Tadeu.– Este Anun, tat l Panatleii şi cei doi fii ai lui! a strigată

surprins Odan. Vor trece pe aici f r s ne vad , dac nuă ă ă ă ă ne gr bim, a ad ugat el privindu-l pe Omat pentru a primiă ă vreun semnal oarecare.

– Dup mine! aă strigat acesta, s rind, deodat . Înă ă picioare şi alergând s ias înaintea celor care fugeau.ă ă

Ceilal i l-au urmat.ţ– Cinci prieteni! a strigat Omat, îndat ce Anun şi fii s iă ă

i-au v zut.ă

53

– Adenen Jo, au repetat Odan şi Insad.Fugarii nu s-au oprit, ci numai au încetinit pasul când

noile for e atât de neaşteptate s-au unit cu ei; în acelaşiţ timp îi priveau nedumeri i pe Tadeu şi Tarzan.ţ

– Korululienii sunt mul i, au strigat ei. Totuşi am puteaţ s ne oprim şi s îi înfrunt m, dar mai întâi trebuie să ă ă ă vestim asta lui Esat şi tribului nostru.

– Da, a zis Omat, trebuie s anun m tribul.ă ţă– Esat e mort, a zis Insad.– Cine este şef? a întrebat un fiu al lui Anun.– Omat, a r spuns Odan.ă– Îmi pare bine, a strigat Anun. Panatlea mi-a spus că

aveai inten ia s te înapoiezi ca s îl ucizi pe Esat.ţ ă ăAcum se putea vedea şi inamicul ceva mai încolo în

urma lor.– Haide, a zis Tarzan. S ne întoarcem şi s îi atac m,ă ă ă

sco ând strig te puternice şi repetate. Ei au urm rit numaiţ ă ă trei şi când se vor vedea ataca i de opt inşi, vor socoti cţ ă au sosit mul i al ii în ajutor pentru a se lupta cu ei. Vorţ ţ crede c suntem cu mult mai mul i decât aceia pe care îiă ţ v d cu ochii, dar mai trebuie ca unul dintre noi careă alearg repede s dea o fug pân acas şi s înştiin ezeă ă ă ă ă ă ţ poporul vostru.

– Bun plan, a aprobai Omat. Mergi tu, Idan c ci alergiă repede şi anun r zboinicii din Korulja c noi neţă ă ă înfrunt m cu Korulul pe muchia dealului şi Abon s trimită ă ă o sut de oameni.ă

Idan, fiul lui Anun, a pornit în goana mare c treă peşterile din stâncile trec torii Korulja, în timp ce aceiaă care au r mas s atace Korulul... Strig tele de r zboi aleă ă ă ă ambelor triburi s-au în l at şi au coborât într-o armonieă ţ trist .ă

Conduc torii trupei din Korulul s-au oprit când auă v zut for ele noi, p rând c aşteapt s îi ajung şi peă ţ ă ă ă ă ă tovar şii lor din urm şi în acelaşi timp, p rând s aştepteă ă ă ă

54

s afle cât de mare era num rul duşmanilor pe careă ă trebuia s îi înfrunte acum. Şi cum aceşti conduc toriă ă trebuie s fi fost mai buni decât ceilal i, erau cu mult maiă ţ înainte decât cei din grupul lor, care înc nu au ieşit dină desişul tufişurilor de pe mal.

De aceea, când Omat şi camarazii lui s-au n pustită asupra lor cu acea ferocitate n scut din marele impas înă ă care se aflau, conduc torii s-au retras, astfel c , înă ă momentul în care s-au apropiat şi cei din oastea advers ,ă i-a v zut într-o stare care demonstra pe deplin c au fostă ă alunga i. Rezultatul firesc a fost c aceştia au întorsţ ă spatele şi au fugit. Înconjurat de primul s u succes, Omată i-a urm rit pân în tufişurile înalte de pe coast , înso it deă ă ă ţ curajoşii şi bravii s i solda i, ale c ror strig te s lbatice deă ţ ă ă ă r zboi erau din ce în ce mai cumplite, pe m sur ce seă ă ă apropiau de inamicul care fugea.

Tufişul, deşi nu a crescut prea des ca s le împiediceă înaintarea, era îns atât de înalt, încât membrii micii trupeă de voinici se pierdeau unul pe altul din vedere de îndată ce se desp r eau chiar numai prin câ iva metri.ă ţ ţ

Rezultatul a fost c Tarzan, în totdeauna mai energic şiă mai dornic de lupt , a ajuns în urm rirea inamicului cuă ă mult mai înaintea celorlal i; o lips de pruden din parteaţ ă ţă sa, care avea s îi aduc acolo o mare n past .ă ă ă ă

R zboinicii din Korulul, tot atât de bravi, f r îndoial ,ă ă ă ă ca şi duşmanii lor, s-au retras numai ca s ocupe o pozi ieă ţ mai strategic în tufiş, iar, pe de alt parte, nu le-a trebuită ă mult ca s se asigure c num rul acelora de care erauă ă ă urm ri i era cu mult mai mic decât al lor.ă ţ

S-a oprit deci, formând un front de rezisten într-unţă loc unde tufişul era foarte des; un fel de ambuscad . Înă care Tarzan a dat buzna orbeşte. Într-adev r, i-a reuşită inducerea în eroare. Dar, oricât de trist ar fi de povestit faptul, Korululienii au fost mai iste i decât Tarzan.ţ

Îns , trebuie considerat faptul c ei se luptau peă ă

55

propriul teren, unde cunoşteau fiecare metru p trat al lui,ă aşa cum şi noi ne-am cunoaşte camera de dormit. Pe lâng aceasta, trebuie avut în vedere c aveau propria loră ă tactic de r zboi, despre care Tarzan nu ştia absolută ă nimic.

Înaintea lui a ap rut un singur r zboinic negru,ă ă întocmai ca şi cum ar fi r mas în urma inamicului care seă retr gea. În felul acesta, retr gându-se şi el, l-a atras peă ă Tarzan pe urma sa. În cele din urm , s-a oprit şi l-aă înfruntat pe Tarzan cu buzduganul ridicat şi cu itul scosţ din teac .ă

Tarzan s-a repezit la atac, dar, în clipa aceea, a fost înconjurat de dou zeci de Wazdoni care au s rit asupra luiă ă din tufişul al turat. Marele Tarmangani a realizat imediată pericolul în care se afla, dar a fost o clip mai târziu decâtă trebuia. În momentul acela i-a trecut prin fa a ochilorţ imaginea so iei sale pierdute şi a sim it trecându-i prin totţ ţ corpul o sl biciune, pricinuit de ame eala produs deă ă ţ ă regretul imens de care a fost cuprins la gândul c , dac eaă ă mai tr ia înc , nu mai putea s aib nici o speran c ,ă ă ă ă ţă ă deşi nu ar fi avut de unde s afle vreodat de moarteaă ă so ului ei, totuşi, prin aceasta, devenea inevitabil şiţ ă pieirea ei.

Odat cu acest gând, a fost cuprins de o furieă crâncen şi de o ur nesfârşit împotriva acestor fiin eă ă ă ţ care îndr zneau s îi contrarieze scopurile, amenin ândă ă ţ fericirea so iei sale.ţ

Cu un r cnet puternic şi s lbatic, s-a n pustit asupraă ă ă r zboinicului din fa a lui, i-a r sucit mâna, smucindu-iă ţ ă ghioaga, iar cu pumnul stâng, ajutat de toat puterea şiă greutatea corpului s u enorm, i-a repezit o lovitur atât deă ă puternic în obraz încât i-a zdrobit oasele craniului şiă individul a c zut mort la p mânt. Dup aceea s-a repezită ă ă cu ghioaga asupra celorlal i, izbind n prasnic în stânga şiţ ă în dreapta, lovituri f r mil ; a azvârlit din mâini propriileă ă ă

56

lor arme, pân când şi aceea pe care o mânuia Tarzan s-aă cr pat, pleznind în toate direc iile.ă ţ

Duşmanii c deau şi în dreapta şi în stânga în fa aă ţ ghioagei sale; atât de repede împ r ea loviturile, atât deă ţ ager para cele îndreptate spre el, încât, în primele momente, p rea invulnerabil.ă

Aceasta îns nu putea dura mult vreme. Ei erauă ă dou zeci, el numai unul singur, iar c derea lui a provenită ă dintr-o arunc tur de buzdugan, care l-a izbit exact înă ă moalele capului. A r mas un moment în picioare,ă cl tinându-se, apoi, ca un brad mare sub loviturileă toporului, s-a pr buşit la p mânt. Ceilal i, restul trupeiă ă ţ Korululieni, au alergat s lupte cu mica oaste a lui Omat.ă Puteau fi auzi i chiar cum se b teau, de la o distan micţ ă ţă ă şi era clar c Korululienii pierdeau teren, latent, dar seă auzea vocea lui Omat chemându-l pe acela care le lipsea:

– Tarzan teribilul! Tarzan teribilul!– Jad-guru, chiar aşa, a repetat unul din Korulul care s-

a ridicat de unde a c zut sub lovitura lui Tarzan. Hm! Aă morm it el, Tarzan Jad-guru! Este mai r u decât atât!ă ă

CAPITOLUL V - În c utarea Panatleii.ăÎn timp ce Tarzan se pr buşea la p mânt în mijloculă ă

duşmanilor s i, departe, la zeci de kilometri de margineaă exterioar a mlaştinilor care încercuiau Paluldonul, s-aă oprit pe loc un b rbat f r îmbr c minte pe el; avea doară ă ă ă ă o vest care îi acoperea şoldurile pân aproape deă ă genunchi.

Pe lâng aceasta era încins cu trei cartuşiere, unaă peste mijloc iar din celelalte dou câte una peste fiecareă um r, încrucişându-se pe piept şi la spate cu cartuşe deă jur-împrejur. Atârnat la spate de cureaua de piele, avea oă arm Enfield, la şold un cu it, iar pe um r un arc şi o tolbă ţ ă ă cu s ge i.ă ţ

57

C l torea de mult şi venea de departe, trecând prină ă inuturi s lbatice şi necunoscute, pe unde a fostţ ă

amenin at de fiare îngrozitoare şi de oameni şi maiţ îngrozitori; cu toate acestea, muni iile care le ducea cu elţ erau intacte pân la cel din urm cartuş cu care a umplută ă fiecare loc liber din cartuşierele sale din ziua când a pornit la drum.

A ajuns pân aici cu ajutorul cu itului, arcului şiă ţ s ge ilor, viu şi nev t mat. Cu toate acestea, a fost deă ţ ă ă nenum rate ori fa în fa cu mari primejdii, pe care leă ţă ţă putea micşora cu câteva împuşc turi ale armei ce o aveaă şi o între inea cu atâta grij .ţ ă

Ce scop urm rea acest om ca s îşi p streze chiar atâtă ă ă de bine pre ioasa lui muni ie? Ca s îşi rişte chiar via aţ ţ ă ţ numai s duc cu el pân la inta lui necunoscut toateă ă ă ţ ă cartuşele unul câte unul?

Pentru ce, pentru cine erau destinate aceste buc i deăţ metal aduc tor de moarte? În lumea întreag , îns , nuă ă ă mai era nimeni altul care s fi ştiut decât numai el.ă

Când Panatlea a p şit peste muchia malului pr p stiosă ă ă al trec torii Korulul s-a aşteptat s g seasc o moarte peă ă ă ă care şi-a ales-o singur , preferând-o în locul mor ii dină ţ ghearele ascu ite ale lui Ja.ţ

În loc de aceasta îns , soarta a hot rât ca s ritura eiă ă ă s fie f cut într-un loc unde râul toren ial din vale să ă ă ţ ă treac pe al turi de malul stâncos, care parc atârn să ă ă ă ă cad şi s curg lin câteva zecimi de metri, într-un locă ă ă adânc pe care l-a s pat singur de veacuri întregi, ca apoiă s porneasc din nou. Fierbând în spume, rostogolindu-seă ă în vale, peste stânci şi pietroaie.

Şi tocmai în acest lac a c zut fata. Scufundându-se înă jos. Tot mai adânc, aproape sufocat , dar totuşi luptându-ăse cu curaj şi reuşind, în cele din urm , s ias laă ă ă suprafa .ţă

Înotând cu putere, a ajuns pân la rmul opus şiă ţă

58

ieşind pe uscat, a r mas întins acolo, istovit şi suflândă ă ă din greu. Pân când a v zut c se apropie diminea a. Şi-aă ă ă ţ amintit c se afl într-o ar str in şi duşman poporuluiă ă ţ ă ă ă ă s u şi s-a gândit s caute un loc unde s-ar putea ascunde.ă ă

Sculându-se, a pornit mai întâi în ascunz toareaă temporar oferit de tufişurile care creşteau pe v ileă ă ă trec torilor din mun ii Paluldonului.ă ţ

Ascuns , deci, nu mai putea s o vad nimeni dintreă ă ă aceia care ar fi trecut pe drumul b t torit care mergea peă ă lâng râu. S-a odihnit, apoi şi-a c utat mâncare. A g sit-oă ă ă sub form de fructe şi r d cini suculente, pe care leă ă ă dezgropa cu cu itul mortului Esat.ţ

Ah! M car dac ar fi ştiut c este mort! De câteă ă ă necazuri şi de câte primejdii şi groz vii ar fi fost eaă cru at ; dar ea îl credea viu înc , aşa c nu îndr znea sţ ă ă ă ă ă se întoarc la Korulja. Cel pu in atâta timp, cât furia lui eraă ţ în grad excesiv înt rit şi nu se va întoarce cu nici un pre .ă ă ţ

Mai târziu, îns , poate o va face, atunci când tat l şiă ă fra ii ei se vor întoarce la peştera str moşeasc .ţ ă ă

În prezent, nici unde se afla acum nu era în prea mare siguran şi nu putea s stea mult vreme, fiind foarteţă ă ă aproape de duşmanii ei Korululienii. Trebuia negreşit s îşiă g seasc , înainte de a se înnopta, un loc unde fiarele să ă ă nu dea peste ea.

Şi acum, şedea pe trunchiul unui copac c zut,ă încercând s g seasc o solu ie pentru existen a ci.ă ă ă ţ ţ Deodat , a auzit din dep rtare, din partea de sus aă ă trec torii, voci de oameni care strigau. Strig te pe care le-ă ăa recunoscut imediat.

Era strig tul de r zboi din Korulul.ă ăZgomotul se apropia din ce în ce mai mult de locul

unde se afla ea.Atunci, prin frunzişul des al plantelor din împrejurimi, a

z rit trei oameni, care parc zburau şi nu fugeau, în lungulă ă drumului, urm ri i de o oaste mare de negri p roşi, aleă ţ ă

59

c ror strig te se auzeau tot mai tare şi mai tare, cu cât seă ă apropiau de ea.

L-a mai z rit înc o dat pe fugari, în momentul cândă ă ă traversau râul ceva mai sus de cataract , dar i-a pierdută din nou din ochi.

I-a v zut acum şi pe urm ritori: erau vreo patruzeci,ă ă poale şi mai mult, de r zboinici din Korulul, strigândă neîncetat, cât îi ineau pl mânii, strig tul lor de r zboi.ţ ă ă ă

Aştepta acum s fie v zut şi a r mas un moment cuă ă ă ă respira ia suspendat , dar ei nu au cotit drumul spre ea, ciţ ă şi-au urmat cursul lor, f r s ştie c o duşmanc eraă ă ă ă ă ascuns în apropierea lor.ă

Acum putea s îi vad mai bine pe cei care fugeau:ă ă trei r zboinici Wazdoni, c rându-se de fa a stâncii înă ăţă ţ sus, într-un loc pe unde au c zut buc i desprinse dină ăţ muchea de sus a malului, f când posibil o urcare maiă ă precipitat a acestora.ă

Pantlea i-a recunoscut pe fugari. Ei s fi fost?ă– O, Jad-ben-Otho! Dumnezeule! a exclamat ea.Dac ar fi putut s observe asta înainte ca ei s treacă ă ă ă

pe lâng ea, ar fi putut s fug şi ea cu ei, aceştiă ă ă r zboinici nefiind al ii decât tat l şi fra ii ei.ă ţ ă ţ

Acum îns , era prea târziu. A stat încremenit , privindă ă aproape f r s r sufle, întrecerea între Korulja şi Korulul.ă ă ă ă

Vor ajunge ei sus pe culme?Nu îi vor prinde oare cei din Korulul?Urcau bine, dar atât de încet. Uite! Unuia i-a sc pată

piciorul şi a alunecat înapoi!Acum urcau şi cei din Korulul şi unul arunca cu

ghioaga dup cel mai aproape fugar.ăBunul Dumnezeu inea îns ca fratele Panatleii sţ ă ă

tr iasc , deoarece buzduganul a c zut dincolo de int ,ă ă ă ţ ă învârtindu-se prin aer şi s rind din col în col în stânc ,ă ţ ţ ă exact în pieptul posesorului s u, pe care l-a împins de sus,ă în fundul stâncos al abisului.

60

Panatlea şi-a prins fata în mâini, privind cu ochi mari aceast întrecere de care atârna via a familiei sale.ă ţ Fratele ei mai mare a ajuns acum sus pe muchea dealului şi ag ându-se de ceva ce ca nu putea s vad , şi-a l satăţ ă ă ă corpul în jos, întinzându-i coada tat lui s u. Acesta s-aă ă ag at de ea şi a aruncat jos coada spre cel lalt fiu al lui şiăţ ă astfel, pe aceast scar vie improvizat , au urcat to i treiă ă ă ţ sus pe culmea dealului, unde au disp rut din ochiiă Panatleii, înainte ca cei din Korulul s îi fi ajuns din urm .ă ă

Aceştia îns nu au renun at la fug . Au urcat şi eiă ţ ă malul şi au disp rut din imagine, nemaiauzindu-li-se decâtă strig tele, din ce în ce mai slabe, cu cât se îndep rtau deă ă urm rirea fugarilor.ă

Fata ştia foarte bine c acum trebuia s porneasc laă ă ă drum şi ea. În fiecare moment se putea ivi vreun grup de vân tori care s cutreiere desişurile v ii dup un vânată ă ă ă mai mic, dintre acelea cu care se hr neau şi îşi aveauă locurile prin acele zone.

În urma ei era Esat, aşa credea ea, precum şi oastea care îi urm rea pe fra ii şi pe tat l ci şi probabil, c înă ţ ă ă curând se vor întoarce în Korulul. Înaintea ei, dincolo de creasta opus , era trec toare Korulgrif, s laşul aceloră ă ă monştri îngrozitori, care t ceau s înghe e de fric peă ă ţ ă orice locuitor al Paluldonului. Mai jos de ea, în vale, era ara Hodonilor, unde nu se putea aştepta la altceva decâtţ

la sclavie sau la moarte: iar aici unde se afla, în Korulul, locuia tribul duşman de moarte al neamului ei; şi peste tot, în toate p r ile, erau fiare care mâncau carne de om.ă ţ

Dar ea nu a stat la îndoial decât un singur moment;ă apoi, întorcându-se cu fa a spre Sud-Est, a pornit sţ ă traverseze trec toarea apei spre Korulgrif. Acolo, celă pu in, nu erau oameni.ţ

Mergând cu mult aten ie, a ajuns pân la bazaă ţ ă malului stâncos, de partea cealalt a Korulului, iar pe laă prânz, dup o oarecare c utare, a g sit un loc unde aă ă ă

61

putut s urce mai uşor. Dup aceea a traversat dealul şi aă ă ajuns la marginea pr p stioas a trec torii Korulgrif: loculă ă ă ă de groaz a întregii popula ii de aceeaşi ras cu ea.ă ţ ă

Umed şi misterioas era creşterea vegeta iei de jos;ă ă ţ copaci uriaşi îşi cl tinau vârfurile lor aproape pân sus, laă ă nivelul muchiei malului; peste tot domnea o t cereă sinistr .ă

Panatlea, întins la p mânt şi-a aplecat capul în afară ă ă şi a privit pe marginea stâncii, în jos, pe suprafa a eiţ neted .ă

A v zut intr rile în mai multe peşteri, precum şi oă ă mul ime de ruşi de piatr pe care locuitorii din trecut aiţ ţă ă acestei trec tori ajungeau s le dea forma cuvenit după ă ă ă o munc grea cu mâna. A auzit şi ea despre astfel deă lucruri în poveştile de la gura sobei, din copil rie. Deă asemenea, a auzit cum s-a ajuns la p trunderea Grifiloră pân acolo din mlaştinile de dincolo de mun i şi cum aă ţ ajuns poporul s fug de acolo, dup ce mul i au fostă ă ă ţ prinşi şi devora i de aceste creaturi îngrozitoare, l sându-ţ ăşi peşterile goale, de atâta timp, încât nici unul dintre cei mari care mai tr iau nu îşi mai aminteau cât a trecut deă atunci. Unii spuneau c pe atunci Jad-ben-Otho, careă tr ieşte de când e lumea, era înc tân r.ă ă ă

Pantlea s-a cutremurat din cap pân în picioare în fa aă ţ acestor amintiri, dar ce era s fac ? Numai în peşterile deă ă acolo ar putea fi în siguran , ferit chiar de vreun Grif.ţă ă

A g sit un loc pe unde ruşii de piatr ajungeau până ţă ă ă sus de tot, lâng muchea malului, l sa i acolo, desigur, înă ă ţ timpul ultimei emigr ri a tribului, când nu mai eraă necesar paza de vreo invazie inamic a peşteriloră ă dezertate.

Pantlea a coborât încet, din ruş în ruş, pân laţă ţă ă intrarea în prima peşter . Aici a g sit terasa exterioară ă ă aproape identic cu acelea ale propriului trib. Podeaua,ă îns . Era acoperit peste tot cu un strat gros deă ă

62

crenguli e, de cuiburi vechi de p s ri şi mizeriile lor.ţ ă ăFata a trecut atunci la o alt peşter şi dup aceea laă ă ă

alta, dar toate erau la fel, în ceea ce priveşte cantitatea de gunoi acumulat acolo de vremuri.ă

Evident c nu a fost nevoie s caute mai departe.ă ă Peştera din urm p rea destul de înc p toare.ă ă ă ă

A început apoi, cu ajutorul cu itului smuls de la Esat,ţ s cure e locul de mizerie, aruncând pur şi simplu afar ,ă ţ ă peste margine, timp în care îşi întorcea privirile spre trec toarea unde pândeau înfior toarele fiin e dină ă ţ Paluldon.

În afar de ochii ei, mai erau acolo alt pereche deă ă ochi pe care nu i-a v zut, dar care au z rit-o şi care îiă ă urm rea fiecare mişcare: ochi teribili, lacomi, iste i şiă ţ cruzi. Da, o pândeau, în timp ce o limb groas îşi lingeaă ă cu anticipa ie buzele enorme şi c rnoase. O pândeau înţ ă timp ce un creier semiomenesc începea s formeze ună plan dintre cele mai bestiale.

Şi aici ca şi în peşterile din Korulja, izvoarele naturale din stânc au fost c utate şi pornite de c tre primiiă ă ă pitecantropi. Care au construit peşterile astfel c se afla şiă acolo ap rece şi proasp t , prelingându-se în jos deă ă ă veacuri întregi, aproape de tot de intrarea celor mai multe peşteri.

În felul acesta Panatlea ar fi putut locui aici la infinit.Acum se sim ea, într-un fel, în siguran ; o siguranţ ţă ţă

pe care i-a dat-o probabil pozi ia înalt a ad postului peţ ă ă care şi l-a g sit şi pe care nu îl ştia niciuna dintre fiareleă primejdioase, nici oamenii care nu mai veneau de multă vreme în Korulgrif.

S-a hot rât s examineze şi interiorul noii saleă ă locuin e. Soarele, spre apus, îşi trimitea razele saleţ luminând interiorul primului apartament. Acesta sem naă cu cele pe care le cunoştea ea: în perete erau s pateă aceleaşi desene primitive de animale şi oameni... Clar era

63

c rasa Wazdonilor a progresat foarte încet şi foarte pu ină ţ în timpul genera iilor care au venit şi au plecat de cândţ Korulgrif a fost abandonat de oameni.

Desigur c Panatlea nu medita la aceste lucruri,ă deoarece pentru ca şi rasa ei nu exista nici evolu ie, niciţ progres. Toate erau aşa cum a fost întotdeauna, după cum erau acum.

Nu mai era nici o îndoial c aceste fiin e ciudate auă ă ţ existat în felul acesta. În timpul unor veacuri care nu se puteau num ra, atât de vizibile erau dovezile despreă antichitatea lor ce se puteau observa peste tot unde locuiau.

Stânca vie a muntelui în care şi-au s pat peşterile eraă tocit în brazde adânci de mersul picioarelor lor goale, peă podeaua terasei şi a camerelor interioare. Canatul de piatr al uşii era tocit adânc, acolo unde milioane de bra eă ţ s-au sprijinit în decursul vremurilor; nesfârşitele desene t iate în piatr , care uneori acopereau de sus pân josă ă ă pere ii şi chiar tavanul; fiecare era f cut de alt mân şiţ ă ă ă reprezenta emblema aceluia care a f cut-o. Toate ar tauă ă cât de departe se pierdea în negura vremurilor începutul acestor locuin e.ţ

În sfârşit. Panatlea s-a instalat în aceast peşter ca laă ă ea acas . În apartamentul din interior era mai pu in gunoiă ţ decât pe terasa exterioar (şi ceea ce era se compuneaă din praful care s-a acumulat acolo).

Lâng uş era raftul pe care se p strau lemnele, dară ă ă toate s-au transformat acum în praf. Totuşi, ea a p strat oă gr mad de crengu e uscate pe care le-a ales din gunoiulă ă ţ pe care l-a m turat afar . Dup un timp, a aprins focul şiă ă ă pentru a putea explora în lumin şi celelalte înc peri, aă ă înm nuncheat câteva crengi pe care le-a aprins la ună cap t ca pe o lumânare.ă

Nici înc perile celelalte nu i se p reau str ine, dar înă ă ă niciuna nu a g sit ceea ce c uta... în afar de câtevaă ă ă

64

cioburi de vase de piatr , nu se afla nimic.ăA crezut c va g si ceva mai moale pe care s poată ă ă ă

dormi, dar toate aştept rile i-au fost înşelate; probabil că ă foştii ocupan i ai peşterii au avut timp s strâng tot ce leţ ă ă apar inea când au plecat.ţ

Jos, în trec toare, erau frunze în iarb şi plante careă ă miroseau pl cut, dar numai la aceasta nu se gândea acumă Panatlea. Nu o ispitea deloc s coboare în acel abisă îngrozitor, numai pentru a îşi satisface dorin a de a dormiţ comod, împins de cea mai mare nevoie, de hran , ar fiă ă îndr znit s intre acolo.ă ă

Aşa c , încet, soarele a disp rut la orizont şi seă ă apropia noaptea. Panatlea şi-a aşternut un loc ceva mai moale decât piatra podelei din peşter : un aşternut careă s îi dea trupului ei un simulacru de confort.ă

A strâns din toate p r ile praful depus de vremuri şi aă ţ format o gr mad pe care a întins-o uniform, l sândă ă ă impresia unei saltele care s o fereasc , pe cât posibil, deă ă duritatea pietrei de pe podea: tot era mai bine decât nimic.

Era foarte obosit . Noaptea trecut nu a reuşit să ă ă doarm deloc, timp în care a trecut prin multe primejdii şiă greut i. Astfel nu trebuie s ne mir m când, în acesteăţ ă ă condi ii, a adormit odat cu apusul soarelui.ţ ă

Luna a r s rit, aruncându-şi razele argintii peă ă suprafa a alb a stâncii şi micşorând cu mult întunericulţ ă adânc al p durii din acel abis fioros.ă

Un leu a r cnit puternic în dep rtare. Apoi a urmat oă ă t cere lung . Pe urm s-a auzit din nou un muget adânc,ă ă ă care venea din partea de sus a trec torii. Jos, printreă copacii de la baza stâncii, s-a sim it o mişcare. Din nou s-aţ auzit mugetul acela surd. Dar atât de sinistru. La acest muget a r spuns un altul din partea de jos. Din satulă p r sit.ă ă

Din frunzişul unui copac, care se afla în dreptul peşterii

65

în care se afla Panatlea, a coborât ceva sau cineva la p mânt, în întunericul mormântal de acolo. Acest cevaă înainta ca o închipuire a unui vis urât..., încet şi stângaci. Ar fi putut fi unul dintre acei „leneşi”..., unul enorm de mare sau putea fi chiar un om...; cine ar putea spune, când penelul lunii, maestrul cubist al omenirii, este atât de grotesc!

Fiin a înainta încet în sus, pe suprafa a neted şiţ ţ ă aproape perpendicular a stâncii, dar acum l-a atins dină nou penelul lunii şi iat -l cu mâini şi cu picioare, ridicându-ăse încet, cu mult greutate, spre peştera în care dormeaă Panatlea.

De jos, de dup cotitura v ii, s-a auzit din nou mugetulă ă prelung care a primit r spuns de dincolo de sat.ă

Tarzan a deschis ochii. Sim ea o durere acut înţ ă moalele capului: aceasta a fost prima sa impresie. Mai târziu i s-a p rut c îi trec prin fa a ochilor umbre ciudate,ă ă ţ ridicându-se şi coborând în aer.

Şi-a dat seama atunci c se afl într-o peşter , iar înă ă ă jurul lui erau vreo zece r zboinici Wazdoni. Dintr-o cupă ă mic de piatr , t iat direct în stânc şi care con ineaă ă ă ă ă ţ ulei, se ridica o flac r care f cea ca umbrele r zboiniciloră ă ă ă s joace fantastic pe pere ii peşterii, în spatele lor.ă ţ

– i l-am adus viu, Gund, s-a auzit vocea unuia dintreŢ ei, pentru c nu am mai v zut pân acum un Hodon ca el.ă ă ă Coad nu are din naştere, deoarece nu se vede nici oă urm cum c i-ar fi fost t iat cumva. Degetele mari de laă ă ă ă mâini şi de la picioare nu seam n deloc cu ale oameniloră ă din rasele Paluldonului. Este mai puternic decât zece inşi şi atac cu acelaşi curaj şi furie ca şi Ja. L-am adus aici,ă viu, pentru ca s îl vezi şi tu înainte s îl ucidem.ă ă

Şeful s-a ridicat şi s-a apropiat de Tarzan care a închis ochii, pref cându-se c este tot în nesim ire.ă ă ţ

A sim it c este pip it pe toat lungimea corpului deţ ă ă ă mâini p roase şi întors, destul de aspru, cu spatele în sus.ă

66

Gundul l-a examinat din cap pân în picioare, după ă care a început s comenteze aspectul degetelor mari de laă mâinile şi picioarele lui Tarzan.

– Cu aşa mâini şi f r coad nu s-ar putea urca peă ă ă ruşi.ţă

– Nicidecum, a aprobat un r zboinic. Desigur c ară ă c dea de la prima încercare.ă

– Nu am mai v zut niciodat aşa ceva, a reluat şeful.ă ă Nu este nici Wazdon şi nici Hodon. M mir de unde poateă veni şi cum se numeşte rasa lui de oameni.

– Am auzit oamenii din Korulja strigând “Tarzan Jad-guru” şi am crezut c poate îl chemau pe acesta, aă explicat un alt r zboinic. S îl ucidem acum?ă ă

– Nu, a r spuns şeful. Vreau s aştept pân îşi revineă ă ă ca s pot s îi pun câteva întreb ri. Când vei observa că ă ă ă poate s vorbeasc şi s aud s m chemi.ă ă ă ă ă ă

Zicând acestea, a ieşit din peşter , urmat de to iă ţ ceilal i, în afar de Intan.ţ ă

În timp ce r zboinicii treceau pe lâng el, Tarzan aă ă prins crâmpeie din discu iile lor din care a în eles cţ ţ ă ajutoarele din Korulja au sosit la timp, gonindu-i cu succes pe r zboinicii din Korulul. Evident c iu eala lui Idan aă ă ţ salvat tribul lui Omat.

Tarzan a început s zâmbeasc şi a întredeschis ună ă ochi, privindu-l pe Intan. Acesta st tea în picioare laă intrarea în peşter , privind afar ; era întors cu spateleă ă c tre prizonier.ă

Tarzan a încercat rezisten a leg turilor sale de laţ ă mâini. Nu p reau prea tari şi pe lâng aceasta, nu i-auă ă legat mâinile din fa . O nou dovad c Wazdonii luauţă ă ă ă foarte pu ini prizonieri, dac luau vreodat .ţ ă ă

Şi-a ridicat mâinile cu mare aten ie pân aproape deţ ă fa ca s examineze leg turile mai bine.ţă ă ă

Un zâmbet ciudat i s-a împr ştiat pe figur şi imediat aă ă început s road leg turile cu din ii lui puternici, fiindă ă ă ţ

67

totuşi atent la r zboinicul care trebuia s îl p zeasc .ă ă ă ăUltimul nod a fost dezlegat şi mâinile îi erau libere,

când Intan a întors capul privindu-l cercet tor peă prizonierul s u.ă

A observat imediat pozi ia schimbat a acestuia: nuţ ă mai era întins pe spate, cum l-a l sat el, era acum pe oă parte, iar mâinile şi le-a ridicat pân lâng fa .ă ă ţă

S-a apropiat şi s-a aplecat asupra lui. Leg turile de laă mâinile prizonierului p reau c sunt prea lejere. A întins oă ă mân ca s le pip ie, dar în aceeaşi clip mâinileă ă ă ă prizonierului s-au eliberat de leg turile în care au fostă strânse: una ca s îl prind pe Wazdon de mân , iară ă ă cealalt ca s îl prind de gât.ă ă ă

Atât de repede şi de neaşteptat a fost atacul, încât Intan nu a mai avut timp nici m car s strige, deoarece aă ă fost imediat redus la t cere de un m nunchi de degete caă ă o elul.ţ

Prizonierul l-a smucit deodat înainte, aşa încâtă Wazdonul şi-a pierdut echilibrul, rostogolindu-se peste Tarzan pân de partea cealalt a acestuia pomenindu-seă ă cu prizonierul peste el.

S-a zb tut ca s scape, a f cut eforturi ca s îşi scoată ă ă ă ă cu itul din teac , dar Tarzan l-a strâns înainte s facţ ă ă ă acest gest.

Atunci Wazdonul s-a folosit de coad , pornind-o spreă gâtul lui Tarzan pentru a încerca s îl sugrume: dară propriul s u cu it a fost arma cu care adversarul i-a t iată ţ ă din r d cin „arma” ucigaş a trupului s u.ă ă ă ă ă

Eforturile Wazdonului sl beau din ce în ce mai mult, iară peste imaginea ochilor i se depunea un p ienjeniş. Ştia că ă moare şi p rerea lui era întemeiat . Dup câteva clipe.ă ă ă Îns , era chiar un corp inert.ă

Tarzan s-a ridicat în picioare şi punând un picior pe cadavrul duşmanului s u, şi-a ridicat fa a lui nobil c treă ţ ă ă cer.

68

Ah, cum ar mai fi dorit s dea drumul r cnetului deă ă victorie al tribului s u!ă

Dar nu a îndr znit. Judecata lui s n toas l-a oprit deă ă ă ă la o asemenea impruden fatal .ţă ă

A observat acum c Wazdonii nu i-au luat de pe um ră ă funia lui pre ioas şi c , de asemenea, i-au pus din nouţ ă ă cu itul în teac . A mai v zut în fa a lui, rezemate deţ ă ă ţ perete, arcul cu tolba de s ge i.ă ţ

A p şit pân la intrarea în peşter şi privi în exteriorulă ă ă ei. Se f cuse noapte. Din peşterile mai apropiate seă auzeau voci omeneşti, iar n rile i-au fost asaltate de mirosă de mâncare g tit .ă ă

A privit în jos spre baza st ncii şi a avut o senza ie deă ţ mare uşurare. Peştera în care a fost inut prizonier era dinţ rândurile cele mai de jos, abia le vreo zece metri în l imeă ţ de la baz .ă

Era preg tit s porneasc s coboare, când i-a trecută ă ă ă prin minte un gând la care buzele sale s-au strâmbat într-un rânjet: un gând care a luat naştere din numele pe care l-a primit de la Wazdoni: Tarzan Jad-guru - Tarzan teribilul - care i-a adus amintiri din zilele când petrecea înfricoşându-i pe negri din jungla lui îndep rtat .ă ă

S-a înapoiat în peştera unde z cea corpul lui Intan. Aă scos cu itul din teac , a t iat capul mortului şi mergândţ ă ă pân la marginea terasei, l-a aruncat la p mânt. Apoi aă ă coborât şi el repede şi f r zgomot din ruş în ruş până ă ţă ţă ă jos, în aşa fel încât Wazdonii din Korulul ar fi fost foarte surprinşi, ei care au crezut c nu este în stare s urce sauă ă s coboare ruşii.ă ţă

Dup ce a coborât, a luat capul lui Intan, disp rând înă ă umbra copacilor, ducând cu el trofeul sângeros pe care îl inea de p rul capului.ţ ă

Îngrozitor, nu-i aşa?Desigur, dac judeca i un s lbatic ca el dup criteriileă ţ ă ă

civiliza iei.ţ

69

Un dresor poate s înve e un leu o mul ime de trucuri,ă ţ ţ îns leul tot leu r mâne.ă ă

De aceea şi Tarzan ar ta splendid într-un smochingă sau în frac, dar tot un Tarmangani era şi sub c maşaă scrobit de oland , b tea o inim s lbatic şi feroce.ă ă ă ă ă ă

Undeva, mai în partea de jos a satului, s-a apropiat din nou de stânc , pentru a-şi g si un loc pe unde s poată ă ă ă urca pe deal, pentru a se înapoia în satul lui Omat, la Korulja.

Dup un timp, a ajuns într-un loc unde râul curge atâtă de aproape de baza stâncii, încât s-a gândit c trebuie să ă înoate un timp pân va g si o c rare pe care s poată ă ă ă ă urca malul.

Aici n rile sale au descoperit îns urmele unui mirosă ă foarte cunoscut: urmele Panatleii care au emanat puternic în momentul când ea a ieşit din ap şi a stat o clipă ă întins pe malul râului, înainte de a se ascunde în tufişuri.ă

Odat cu aceast descoperire, i s-au schimbat imediată ă şi planurile.

Panatlea tr ia înc , sau cel pu in a r mas în via după ă ţ ă ţă ă s ritura n prasnic pe care a f cut-o de sus de pe muchiaă ă ă ă stâncii.

El a pornit în c utarea ci, împreun cu Omat, prietenulă ă s u şi deci, tot pentru Omat va continua acum s meargă ă ă dup urma pe care a g sit-o atât de providen ial.ă ă ţ

Urma l sat de ea l-a dus întâi în desişul tufişurilor,ă ă dup care a trebuit s traverseze în lat trec toarea şi aă ă ă ajuns acolo unde Panatlea a început s urce stânca, într-oă direc ie opus trec torii Korulja.ţ ă ă

Aici s-a desp r it de capul lui Intan, ştiind c îl vaă ţ ă împiedica în urcarea stâncii aproape perpendiculare, dar mai întâi l-a legat în plin vedere, de creanga de jos aă unui copac uriaş.

A pornit s urce ca şi maimu ele, urmând în acelaşiă ţ timp cu destul uşurin mirosul Panatleii, pân sus peă ţă ă

70

culme şi a traversat dealul, pân la marginea unei alteă pr p stii, citind, ca într-o carte deschis toate urmele.ă ă ă

El nu ştia nimic despre Korulgrif.A v zut vag, în umbrele nop ii, forme ciudate şiă ţ

monstruoase, iar Tadeu şi Omat i-au spus c există ă creaturi de care le este fric tuturor oamenilor; dar nuă existau oare destule primejdii totdeauna şi peste tot locul, atât ziua cât şi noaptea?

Moartea crunt şi teribil l-a pândit aproape tot timpul,ă ă înc din copil rie. El nici nu cunoştea, decât foarte pu in,ă ă ţ existen a f r primejdii. A se m sura cu primejdiile, iatţ ă ă ă ă via a lui, pe care o tr ia tot atât de simplu şi de natural,ţ ă dup cum o tr im şi noi pe a noastr , în primejdiileă ă ă str zilor aglomerate din oraşe.ă

Negrul care porneşte noaptea prin codru, bine-în elesţ c este cuprins de fric , deoarece şi-a petrecut via a, dină ă ţ copil rie, înconjurat de un num r destul de mare deă ă semeni de-ai lui, fiind în acelaşi timp, p zit, mai alesă noaptea, prin orice mijloc, oricât de primitiv ar fi el, mijloc pe care îl au la dispozi ie.ţ

Tarzan a tr it îns şi a crescut la fel cu leul, cuă ă pantera, elefantul şi maimu a, era o adev rat fiin deţ ă ă ţă jungl , care depindea numai de îndemânarea şi iste imeaă ţ ei proprie, singur ca şi fiarele, împotriva legii întregii crea iuni.ţ

Prin urmare, nimic nu îl putea surprinde şi nimic nu putea s îl însp imânte, aşa c a mers în întunericul nop iiă ă ă ţ tot atât de indiferent şi neîmpiedicat ca orice gospodar de la ar . Când iese din cas cu o or înainte de zorii zilei şiţ ă ă ă trece, prin întuneric, pân la grajdul vitelor sale.ă

Urma l sat de Panatlea se termina la marginea uneiă ă alte pr p stii, dar de data aceasta nu se vedea nici ună ă indiciu cum c ea ar fi s rit jos de pe mal, aşa c , după ă ă ă câteva momente de cercetare, Tarzan a descoperit şi

ruşii de piatr cu ajutorul c rora fata a coborât.ţă ă ă

71

Cum st tea el întins la p mânt, aplecat deasupraă ă muchiei dealului, aten ia i-a fost atras , deodat , de cevaţ ă ă ciudat de la baza stâncii.

De acolo nu putea s disting identitatea aceluia, dară ă l-a v zut mişcându-se şi dup pu in timp, a început să ă ţ ă urce încet, dup toate aparen ele, tot cu ajutorul ruşilor.ă ţ ţă

A observat cu mult aten ie cum acesta urca tot maiă ţ sus, pân când a reuşit s disting mai bine formele,ă ă ă convingându-se c seam n mai mult la exterior cu oă ă ă maimu mare, decât cu vreun alt animal de ordin inferior.ţă Avea şi coad , dar. În multe alte am nunte, nu p rea a fiă ă ă chiar o maimu adev rat .ţă ă ă

Animalul acesta ciudat a ajuns, dup un timp, în fa aă ţ unei peşteri, în interiorul c reia a disp rut. Tarzan a pornită ă atunci din nou pe urma Panatleii, în jos, pe ruşii deţă piatr , pân la peştera cea mai apropiat , iar de aici maiă ă ă departe, spre alte peşteri.

S-a oprit deodat , ridicând mirat din sprâncene, când aă v zut direc ia în care era condus, apoi şi-a gr bit pasul şiă ţ ă aproape c a ajuns lâng a treia peşter , când trec toareaă ă ă ă Korulgrif a r sunat, de la un cap la altul, de un ip tă ţ ă sfâşietor.

CAPITOLUL VI – Monstrul.Panatlea dormea. Era cufundat în somnul turburat ală

epuiz rii nervoase şi fizice, somn dominat de vise diverse.ăA visat c a adormit sub un copac uriaş, dintre cei careă

creşteau în fundul Korulgrifului şi c o bestie îngrozitoareă se furişa asupra ei, dar c ea nu putea nici s deschidă ă ă ochii şi nici s se mişte.ă

A încercat s ipe, dar nici un sunet nu îi ieşea de peă ţ buze. Sim ea bestia atingând-o pe gât, pe piept şi pe braţ ţ şi încercând s o trag spre ea.ă ă

A f cut atunci un efort supraomenesc şi a deschisă

72

ochii, d duşi imediat seama c nu este doar un vis care vaă ă dispare curând, cum i s-a mai întâmplat de atâtea ori.

Vedenia persista.În lumina slab pe care razele lunii le r sfrângea înă ă

camera ei, a v zut lâng ea o matahal enorm şi a sim ită ă ă ă ţ bra ele p roase care o ineau pe pieptul p ros lâng careţ ă ţ ă ă a fost atras .ă

Jad-ben-Otho! Acesta nu mai era un vis!A scos un ip t p trunz tor şi a început s se zbatţ ă ă ă ă ă

pentru a se elibera, dar la ip tul ei a r spuns un mârâitţ ă ă surd, în timp ce o alt mân p roas îi prinse p rul de peă ă ă ă ă cap.

Fiara s-a ridicat acum în picioarele din spate şi a tras-o afar din peşter pe terasa luminat de lun , clip în careă ă ă ă ă Panatlea a mai v zut o alt figur , pe care o considera aă ă ă unui Hodon, ridicându-se deasupra marginii din afar aă terasei.

Fiara care o inea strâns l-a v zut şi ea pe noul sosit şiţ ă a început s mârâie sinistru, f r îns , s îi dea drumul.ă ă ă ă ă

Acum s-a aplecat, punându-se într-o pozi ie de ap rareţ ă şi în aşteptarea atacului, a m rit volumul şi frecven aă ţ mârâiturilor atât de mult, încât aceste sunete îngrozitoare îşi împr ştiau ecoul prin toat pr pastia, înecând chiară ă ă mugetele fiarelor de jos, care au început din nou, odat cuă como ia neaşteptat din peştera de sus.ţ ă

Fiara care o inea sta aplecat de atac, iar fiin a care oţ ă ţ înfrunta s-a aplecat într-o pozi ie identic şi mârâia totţ ă atât de straniu ca şi cealalt .ă

Panatlea a început s tremure de fric .ă ăNu, nu era un Hodon! Şi cu toat spaima care o aveaă

de Hodoni. Era acum st pânit de o şi mai mare team deă ă ă aceast fiin necunoscut şi de mârâiturile ei.ă ţă ă

Era pierdut . Ştia asta destul de bine.ăDesigur, cele dou fiare se vor lupta pentru ea. Dară

oricare dintre ele va învinge, ea tot pierdut era. Se puteaă

73

întâmpla, totuşi, în timpul luptei, s g seasc ocazia s seă ă ă ă arunce în pr pastie, dac nu îi va fi cu putin s scapeă ă ţă ă fugind de acolo.

A recunoscut în cele din urm c cel care o inea deă ă ţ p r şi de bra era un Torodon, dar despre cel lalt nu puteaă ţ ă şti nimic, cu toate c , în lumina lunii, îl vedea foarteă distinct.

Uite, nu avea coad , iar forma ia mâinilor şi aă ţ picioarelor nu sem nau deloc cu a raselor de oameni dină Paluldon.

Îl vedea apropiindu-se încet de Torodon, inând înţ mân un cu it cu lama lung , str lucitoare. Fiara i s-aă ţ ă ă adresat ei, f când ca la groaza mare care o sim ea s i seă ţ ă adauge o cantitate egal de consternare.ă

– Când î i va da drumul, a zis el, dup cum va procedaţ ă în curând ca s se apere, treci repede la spatele meu,ă Panatleo! Pe urm mergi în peştera de al turi. Priveşte deă ă acolo. Dac sunt învins, ai tot timpul s scapi, deoareceă ă urci mai repede decât el. Dac înving eu, te voi ajunge dină urm . Eu sunt prietenul lui Omat, deci sunt şi prietenulă t u.ă

Ultimele cuvinte au avut efectul de a potoli groaza imens a Panatleii; totuşi, ea nu în elegea aproape nimic.ă ţ

De unde ştia fiin a aceasta ciudat numele ei? Deţ ă unde a ştiut c a coborât pe ruşi, oprindu-se întâi la oă ţă alt peşter ? Desigur c ar fi fost acolo când ea a sosit.ă ă ă Era foarte nedumerit .ă

– Cine eşti tu. A întrebat ea şi de unde vii?– Eu sunt Tarzan, a r spuns el. Vin de la Omat, gundă

de Korulja, ca s te caut.ă– Omat, gund de Korulja? Ce vorbe f r sens mai suntă ă

şi acestea?L-ar fi întrebat mai departe, dar el s-a apropiat foarte

mult de Torodon. Care scotea r cnete şi mârâituri atât deă puternice încât vocea nu i s-ar mai fi auzit.

74

Apoi, Torodonul a f cut întocmai cum a prev zută ă str inul c va face: îi eliber p rul şi bra ul şi s-a preg tiiă ă ă ă ţ ă de atac.

A atacat în cele din urm şi cum în strâmtoarea teraseiă nu era loc de figuri de lupt , amândou fiarele s-auă ă înl n uit într-o îmbr işare mortal , fiecare c utând să ţ ăţ ă ă ă ajung la gâtul celuilalt.ă

Panatlea privea şi aştepta, pentru c în micul ei creieră s-a format decizia de a avea încredere în acest str in careă i-a deschis inima doar cu patru cuvinte: „Sunt prietenul lui Omat”.

A aşteptat, deci şi ea cu cu itul în mân , s prindţ ă ă ă ocazia de a participa cu succes la înfrângerea Torodonului. Ştia prea bine c ar fi fost mai presus de orice posibilitateă ca str inul s poat ucide singur şi nesprijinit de nimeni oă ă ă astfel de fiar , ale c rei puteri erau nesfârşite.ă ă

Din fericire, în Paluldon nu erau mul i Torodoni, dar şiţ pu inii care existau erau groaza nem rginit a femeilorţ ă ă Wazdone şi Hodone. Pentru c Torodonii cutreierau mun iiă ţ şi v ile mai ales în sezonul încruciş rilor şi era îngrozitoră ă pentru femeile care se întâmplau s le ias în cale.ă ă Torodonul a încercat s îl prind pe Tarzan de picior cuă ă coada şi reuşind, l-a trântit la p mânt. Amândoi au c zută ă bufnind, dar atât de agil era Tarzan şi atât de energici erau muşchii lui. Încât chiar în timpul c derii, a sucit fiaraă sub el, c zând astfel deasupra ei, iar coada care l-aă împiedicat se ridic acum, c utându-i gâtul, aşa cum aă ă f cut şi coada lui Intan în peştera Korulul.ă

În efortul care l-a f cut în timpul c derii, sucind corpulă ă adversarului s u, Tarzan s-a v zut nevoit s renun e laă ă ă ţ cu it, c s poat prinde cu amândou mâinile corpulţ ă ă ă ă p ros al aceluia; iar acum singura arm z cea departe deă ă ă el, aproape de marginea din exterior a terasei.

Pentru un moment, îns , aă mbele mâini îi erau ocupate pentru a se ap ra de ghearele puternice ale fiarei, careă

75

c utau cu înfrigurare s îl prind de gât, când, iat !, c şiă ă ă ă ă coada încerca s se înf şoare mortal de gâtul lui.ă ă

Panatlea se învârtea în jurul lor, cu pumnalul ei preg tit s fie împlântat adânc, dar nu g sea prilejul de aă ă ă da vreo lovitur , f r s nu primejduiasc şi via a luiă ă ă ă ă ţ Tarzan, atât de repede îşi schimbau combatan ii pozi iileţ ţ în fiecare clip .ă

Tarzan sim ea coada petrecându-i-se încet, dar sigur,ţ în jurul gâtului, cu toate c şi-a tras capul în jos, întreă muşchii umerilor. Într-un ultim efort de a-şi ap ra parteaă vulnerabil .ă

Sortii luptei p reau c se întorc acum împotriva lui,ă ă pentru c fiara uriaş cu care lupta putea prea bine s fieă ă ă egal în putere şi greutate chiar cu Bolgani, gorila.ă

Ştiind aceasta, a întrebuin at deodat un truc: printr-ţ ăun efort supraomenesc, a dat într-o parte şi în alta bra eleţ uriaşe ale fiarei şi simultan, cu iu eala cu care muşc oţ ă n pârc , şi-a înfipt col ii adânc în beregata Torodonului.ă ă ţ

Tot în acelaşi moment îns , coada elastic şi lung aă ă ă bestiei s-a încol cit pe dup gâtul lui Tarzan şi atunci aă ă început o lupt regal , a dou corpuri care se r suceau şiă ă ă ă se rostogoleau, fiecare c utând s se desprind dină ă ă strânsoarea fatal a celuilalt. Îns mişc rile lui Tarzană ă ă erau conduse de un creier de om, aşa c trupurile, înă rostogolirea lor, au luat direc ia dorit de Tarzan: c treţ ă ă marginea din exterior a terasei.

Coada care îl sufoca i-a oprit aerul în pl mâni; ştia că ă buzele îi sunt deschise şi c limba i-a ieşit din gur . Acumă ă sim ea cum ame eşte şi c o pânz i se aşterne în fataţ ţ ă ă ochilor, dar nu mai înainte de a-şi ajunge inta, c ci,ţ ă întinzând o mân , a smuls cu itul în momentul cândă ţ ambele corpuri erau numai la o palm de margineaă pr pastiei şi cu toat for a care i-a mai r mas, a înfiptă ă ţ ă lama în pieptul fiarei... o dat , de dou ori, dup care aă ă ă sim it c i se întunec privirea şi s-a sim it, înc înţ ă ă ţ ă

76

ghearele adversarului, pr buşit în abis.ăFericit a fost faptul c Panatlea nu i-a ascultat sfatul să ă

fug în timp ce el era înc ierat cu Tordonul, c ci numaiă ă ă acestui fapt îşi datora salvarea vie ii sale.ţ

Aproape de trupurile celor doi antagonişti, în scurtele clipe ale momentului culminant, ea a realizat fiecare am nunt al primejdiei în care se g sea Tarzan şi ceea ceă ă avea s se întâmple. Astfel, cum i-a v zut pe amândoiă ă pr buşindu-se pe marginea terasei, l-a prins pe salvatorulă ei de glezn , cu ambele mâini, azvârlindu-se jos şiă proptindu-se cum a putut mai bine, de podeaua de piatră a terasei.

Muşchii Torodonului fiind relaxa i în clipa mor ii, odatţ ţ ă cu ultima împlântare a cu itului, Tarzan s-a eliberat dinţ strânsoarea mortal în care l-a inut şi cadavrul fiarei aă ţ pornit ca dintr-un tun, în jos, s se sfarme în buc i deă ăţ stâncile de pe fundul pr pastiei.ă

Biata Panatlea! Cu o greutate excesiv , abia a reuşită s îşi men in mâinile de glezna lui Tarzan, pentru a nu seă ţ ă pr buşi odat cu el în abis. Dar a reuşit s o fac ,ă ă ă ă încercând dup aceea, uzând de toate for ele sale, s îlă ţ ă trag înapoi, sus pe teras .ă ă

Totuşi, era peste puterile ei, neputând s fac altcevaă ă decât s in de gleznele lui Tarzan cât putea mai strâns,ă ţ ă sperând c îi va trece prin minte un plan oarecare deă salvare, mai înainte ca puterea ei de rezisten s se fiţă ă sleit. Se întreba dac nu cumva, dup toate celeă ă întâmplate, protectorul ei era mort, dar nu îi venea să cread . Dac , îns , nu era mort, cât va mai sta oare înă ă ă nesim ire?ţ

De nu îşi revenea în curând, atunci nu îşi va mai reveni niciodat : ea ştia bine aceasta, dup amor irea degeteloră ă ţ de încordarea la care erau supuse şi care alunecau încet-încet de acolo de unde erau încleştate.

În momentul acela Tarzan începea s îşi revin .ă ă

77

Nu avea cum s ştie ce putere l-a inut suspendată ţ deasupra abisului care se deschidea însp imânt tor înă ă fa a lui, dar orice ar fi fost, şi-a dat imediat seama cţ ă scap şi strânsoarea de la glezne sl beşte.ă ă

A v zut atunci, la o distan uşor de ajuns cu mâinileă ţă doi ruşi de piatr de care s-a prins imediat cu putereţă ă tocmai în momentul când şi degetele Panatleii alunecau din locul de unde l-a sus inut pân atunci.ţ ă

Dar şi aşa, cu toate c s-a ag at cu fiecare mân deă ăţ ă câte un ruş, nu a lipsit mult s nu fie precipitat înţă ă pr pastie... Numai for a lui supraomeneasc l-a salvat să ţ ă ă nu îşi dea drumul cu totul.

Acum era în picioare, g sind şi pentru aceasta sprijinulă a doi ruşi de mai jos, iar primul s u gând a fost soartaţă ă adversarului s u.ă

Unde era?Îl aştepta oare acolo sus, pentru a termina opera de

distrugere?A privit în sus, tocmai în clipa în care fa a speriat aţ ă

Panatleii a ap rut peste pragul terasei peşterii.ă– Tr ieşti? aă strigat ea.– Se vede, i-a r spuns Tarzan zâmbind. Dar p rosulă ă

acela unde este acum?Panatlea i-a indicat fundul pr pastiei.ă– Acolo, a zis ea, mort.– Bun! a exclamat Tarzan.Şi se urc numaidecât la ea.ă– V d c eşti neatins , a remarcat el.ă ă ă– Ai sosit la timp, a r spuns Panatlea. Dar spune-mi, aă

continuat ea repede, cine eşti tu? De unde ai ştiut c suntă aici? Cum de îl cunoşti pe Omat? Şi de ce îi zici lui Omat gund?

– Hoo, stai pu in, a strigat Tarzan, ridicând mâna. M-aiţ ame it! Dar toate sunte i la fel? Şi în tribul lui Ciuk şiţ ţ cucoanele din Londra şi surorile lor din Paluldon? Ai putină

78

r bdare şi î i voi r spunde la toate întreb rile, rând peă ţ ă ă rând. Despre tot ce vrei s ştii. Acum întreab -m . Aă ă ă încheiat Tarzan. Zâmbind satisf cut, zâmbet care aă molipsit-o şi pe Panatlea.

– Ascult , a început Tarzan povestea, am plecată împreun cu Omat şi al i trei din Korulja ca s te c ut m.ă ţ ă ă ă Pe drum am fost ataca i de oameni din Korulul, care ne-auţ desp r it. Eu am fost luat prizonier, dar am sc pat. După ţ ă ă aceea am g sit, din întâmplare, urma ta şi m-am inută ţ dup ea. Ajungând la marginea muchiei acesteia, tocmaiă când fiara urca şi ea spre peştera ta. Eu am pornit s teă caut prin peşteri, când te-am auzit ipând. Restul îl ştii.ţ

– Dar i-ai zis lui Omat, gund de Korulja. A insistat ea. Eu ştiu c Esat este gund acolo.ă

– Esat este mort. O l muri Tarzan. Omat l-a ucis şiă acum el este gund. Omat a venit s te vad şi g sindu-lă ă ă pe Esat în peştera ta, l-a ucis.

– Da, a zis fata. Esat a intrat în peştera mea, iar eu l-am lovit cu pieptarul, trântindu-l la p mânt şi am fugit.ă

– Da, a reînceput Tarzan. Te-a urm rit un leu şi apoi aiă s rit de pe culme jos în Korulul, dar nu pot s în eleg cumă ă ţ ai sc pat cu via dintr-o astfel de s ritur .ă ţă ă ă

– Bine c este şi ceva care nu po i pricepe! a exclamată ţ Panatlea. De unde şti c m-a urm rit un leu şi c am s rită ă ă ă de sus de pe muchie şi nu ştii c am c zut în lac şi amă ă sc pat cu via ?ă ţă

– Aş fi ştiut-o şi pe aceasta, dac nu se întâmpla caă tocmai atunci s vin şi oamenii din Korulul, încurcându-ă ămi astfel cercet rile. Dar acum vreau s î i pun şi cu oă ă ţ întrebare. Ce nume i-a i dat voi fiarei cu care m-am luptatţ adineauri?

– A fost un Torodon, a r spuns ca. Am mai v zut unul oă ă dat . Sunt nişte fiin e îngrozitoare, cu iste imea unui om şiă ţ ţ de o ferocitate bestial . Într-adev r, mare şi puternică ă trebuie s fie r zboinicul care poate s ucid singur unulă ă ă ă

79

dintre aceştia!Fata l-a privit cu un sentiment de admira ie.ţ– Acum, a mai zis el. Trebuie s dormim pu in, pentruă ţ

c mâine diminea pornim înapoi la Korulja, la Omat şiă ţă m tem c nu prea te-ai odihnit în zilele acestea din urm .ă ă ă

Panatlea, sim indu-se acum în siguran , a adormitţ ţă liniştit pân diminea a, iar Tarzan s-a întins şi el să ă ţ ă adoarm pe podeaua vârtoas a peşterii, afar , lâng uşaă ă ă ă care ducea în camera interioar a Panatleii.ă

Soarele s-a ridicat sus de tot pe cer când Tarzan s-a trezit, dar nu numai pe el îl privea soarele, ci şi alt figură ă eroic , la mul i kilometri de Paluldon: figura unui om cuă ţ înf işare de zeu, care se lupta cu mari greut i pentru aăţ ăţ str bate mlaştinile ce se înşirau ca nişte şan uri adânci,ă ţ murdare şi noroioase, ap rând Paluldonul de fiin ele dină ţ lumea din afar .ă

Din când în când era ori cufundat pân la mijloc înă noroiul care îl absorbea de jos, sau amenin at de vreoţ reptil dezgust toare..., totuşi acest om înainta numaiă ă datorit unor eforturi herculane. Câştigând teren palm cuă ă palm . În lungul drumului întortocheat pe care era nevoită s îl fac , alegând locurile pe unde piciorul nu i seă ă scufunda atât de uşor ca prin alte p r i ale mlaştinilor.ă ţ

Aproape de centrul acestora, era o întindere mai mare de ap , unsuroas parc , verzuie la culoare, la care aă ă ă ajuns el, dup dou ore de trud , care pe alt om l-ar fiă ă ă l sat întins mort, poate în mijlocul n molului; totuşi, nu aă ă ajuns decât pe la jum tatea mlaştinii.ă

Pielea lui brun şi neted s-a murd rit de noroi şi deă ă ă pojghi a verde a apei îmbâcsite şi puturoase şi acelaşiţ lucru s-a petrecut şi cu pre ioasa lui arm Enfield, care aţ ă str lucit atât de frumos în diminea a aceea la primele razeă ţ ale soarelui.

S-a oprit un moment pe marginea întinderii de ap dină fa a lui, dar dup o clip a s rit în ap , înotând cu putereţ ă ă ă ă

80

spre malul opus. A înotat cu mişc ri largi, uşoare,ă despicând apa puternic, nu atât pentru vitez , cât pentruă rezisten , dincolo de ap aşteptându-l alte dou ore deţă ă ă eforturi mari pân s poat ajunge din nou pe teren solid.ă ă ă

A ajuns acum, poate pe la jum tatea traseului şi seă felicita de facilitatea cu care a îndeplinit aceast parte aă sarcinii sale, când s-a ridicat, deodat , exact în drumulă s u, o reptil urât ce, cu f lcile deschise s înghit ună ă ă ă ă ă vi el, s-a n pustit asupra lui, sco ând o şuier turţ ă ţ ă ă puternic , lung şi ascu it .ă ă ţ ă

Tarzan s-a ridicat şi s-a întins, umflându-şi marele şi puternicul s u piept de aerul proasp t şi învior tor ală ă ă dimine ii. Dup aceea, a privit încântat minun iaţ ă ăţ priveliştii care se desf şura în fa a sa.ă ţ

Înainte, în jos de trec toarea Korulgrif era o verdeaă ţă sobr , deas , de vârfuri de copaci cl tinându-se uşor. Dară ă ă pentru Tarzan nu era de nep truns, ci era o jungl : oă ă jungl plin de via şi atâta tot.ă ă ţă

Privea din nou în jos, în Korulgrif.– Lat jungla, şi-a zis în gând.ăExista oare vreo p dure în care el s nu g sească ă ă ă

hran ? A zâmbit şi a pornit s coboare în pr pastie.ă ă ăAjuns la baza stâncilor, a mai f cut câ iva paşi înă ţ

jungl şi s-a oprit atent, cu privirile încordate, cu urechileă ciulite şi cu n rile lui sensibile cercetând pân şi cea maiă ă mic adiere, ca s poat s g seasc urma vânatului.ă ă ă ă ă ă

A pornit apoi, din nou, înainte cu arcul şi s ge ileă ţ preg tite şi p şind atât de uşor, încât nu se auzea nici ună ă zgomot în urma picioarelor lui. O adiere c ldu a vântuluiă ţă de diminea , b tând din partea de sus a trec torii, îiţă ă ă atinse uşor obrajii, ceea ce l-a determinat s îşi îndrepteă paşii în direc ia aceea.ţ

Nu a trecut mult şi n rile lui s-au umplut subit deă mirosul dulce de Bara, cerbul. Dac stomacul ar fi fostă înzestrat cu voce, atunci acela a lui Tarzan ar fi scos un

81

strig t de bucurie, c ci, dintre toate, carnea lui Bara îiă ă pl cea cel mai mult.ă

A pornit repede, dar şi cu mult aten ie pe urmaă ţ vânatului şi cum acesta nu era prea departe, s-a hot râtă s îl urm reasc de sus, din copaci.ă ă ă

Înaintând astfel, f r cel mai mic zgomot, a dat cuă ă ochii de Bara, care tocmai se ad pa într-un loc format deă pârâul ce uda valea Korulgrif într-un loc pe unde trecea printr-o poieni din jungl .ţă ă

Cerbul era prea departe de copacii din marginea poieni ei, pentru ca Tarzan s îl fi putut prinde şi ucide caţ ă de obicei. S-a v zut, nevoit s se încredin eze doară ă ţ exactit ii şi for ei primei sale s ge i. În urma c reiaăţ ţ ă ţ ă cerbul trebuia s cad imediat, altfel şi vânatul şiă ă pre ioasa lui s geat ar fi fost pierdute.ţ ă ă

Mâna dreapt a tras departe în spatele corpului s u,ă ă iar arcul, pe care oricare din noi abia l-ar fi putut mişca, s-a îndoit cu uşurin sub muşchii puternici ai lui Tarzan.ţă

S-a auzit un zbârnâit sonor şi Bara, dup ce a f cută ă mai întâi o s ritur în aer, s-a pr buşit la p mânt, cu oă ă ă ă s geat exact în spate.ă ă

Tarzan a coborât imediat din copac, alergând la vânatul s u, ca nu cumva s se întâmple ca animalul s seă ă ă ridice şi s scape: Bara era îns mort.ă ă

În timp ce Tarzan se apleca s îl ridice pe umerii s i, aă ă auzit, deodat , un muget r sun tor, care p rea că ă ă ă ă porneşte chiar de lâng cotul lui cel drept şi privind spreă locul de unde s-a auzit sunetul, a v zut o creatur dintreă ă acelea pe care numai paleontologii au visat c ar fi putută exista vreodat în erele pierdute în vremurile copil rieiă ă p mântului: o creatur uriaş , vibrând de o furie nebun ,ă ă ă ă care venea mugind asupra lui.

Trezindu-se din somn. Primul lucru pe care l-a f cută Panatlea a fost s scoat capul pe uşa camerei sale şi s îlă ă ă caute din priviri pe Tarzan.

82

El nu mai era acolo.A s rit în picioare şi a alergat afar pe teras , pân laă ă ă ă

pragul ei, unde a privit în jos în Korulgrif, ghicind c înă direc ia aceea s-a dus. Desigur, dup vânat. Într-adev r,ţ ă ă dup câteva clipe, l-a v zut intrând în desişul p durii.ă ă ă

A r mas ca paralizat de spaim .ă ă ăEra str in de Paluldon, aşa c nu avea de unde s ştieă ă ă

şi s poat b nui m car primejdiile peste care ar fi putută ă ă ă s dea în acea trec toare îngrozitoare.ă ă

Dar, atunci, de ce nu îl striga s se întoarc ?ă ăAceasta ar fi putut s o fac vreunul dintre noi, nu ună ă

locuitor al Paluldonului, care cunoştea obiceiurile Grifului..., locuitor ce ştia vederea slab a fiarei şi auzul eiă extraordinar. Ar fi venit imediat la r sunetul vociiă omeneşti.

Dac ar fi strigat dup Tarzan, nu ar fi avut alt rezultată ă decât s aduc un dezastru pe capul lui: aşa c aă ă ă renun at. În schimb a coborât repede în pr pastie, cuţ ă scopul de a-l ajunge pe Tarzan şi pentru a-l preveni despre primejdia în care plutea. Era cu adev rat un act deă curaj, deoarece l-a f cut cu toat frica moştenit , deă ă ă fiin ele îngrozitoare, cu care s-ar fi putut întâlni şi ea, dinţ clip în clip . Mul i b rba i au fost decora i pentru gesturiă ă ţ ă ţ ţ mai mici decât acesta.

Panatlea, care provenea dintr-o lung linie de str moşiă ă r zboinici şi vân tori, şi-a închipuit imediat c Tarzană ă ă trebuie s fi pornit în partea de sus a vânatului, aşa c l-aă ă urm rit în direc ia aceea, observând uşor urmele l sate deă ţ ă el, pe care nici el nu le-a ascuns.

A ajuns, dup un timp, în locul unde el a pornit înainte,ă pe sus, prin copaci. Desigur c şi fata a ştiut ce s-aă întâmplat, pentru c str moşii ei erau semiarboreali, dară ă nu putea s îl urm reasc prin copaci, neavând sim ulă ă ă ţ mirosului atât de dezvoltat ca el.

Tot ce putea s spere acum era s îl g seasc maiă ă ă ă

83

încolo, tot în direc ia aceea, aşa c a pornit înainte, cuţ ă inima zvâcnind s îi sparg pieptul, aruncând priviriă ă speriate când într-o parte, când în alta.

Tocmai a ajuns la marginea luminişului, când două lucruri s-au întâmplat simultan: mai întâi l-a v zut peă Tarzan aplecat asupra unui cerb mort şi în aceeaşi clip , aă auzit şi un muget asurzitor aproape, chiar lâng ea..ă

Animalul a îngrozit-o mai presus de orice descriere, dar nu a adus cu ca şi paralizia obişnuit a fricii.ă Dimpotriv , a înt rit-o, f când-o s ia o decizieă ă ă ă instantanee: a pornit s urce copacul cel mai apropiat deă ea, pân ce a ajuns atât de sus, încât crengile abia îi maiă suportau greutatea. Dup aceea a privit în jos.ă

Ceea ce Tarzan a v zut c se n pusteşte asupra lui.ă ă ă Când mugetul prevenitor i-a atras privirile, s-a ridicat în propor ii grozave şi monstruoase, în fata lui, dar pe el nu l-ţa îngrozit deloc, ci, dimpotriv , pentru c a v zut c eraă ă ă ă peste puterile sale s se lupte cu un asemenea animal.ă Poate c ar fi însemnat chiar pierderea vânatului, faptă care nu îi surâdea deloc, fiind foarte fl mând.ă

Nu era decât o singur solu ie: alta decât aceea de aă ţ r mâne ca s fie nimicit, iar aceast solu ie era fuga, oă ă ă ţ fug rapid şi imediat .ă ă ă

Tarzan a fugit, dar a luat cu el şi corpul cerbului ucis. Nu îl desp r eau decât vreo zece metri de fiar , dar aveaă ţ ă şi mai pu in de t cut pân la copacul cel mai apropiat.ţ ă ă

Primejdia cea mai mare a constat în marea în l ime aă ţ fiarei de care era urm rit, deoarece, chiar în cazul când ară fi ajuns la timp la copac, trebuia s urce în cel mai scurtă timp, pentru c , numai dac aparen ele nu îl înşelau,ă ă ţ aceast creatur putea s întind gâtul şi s îl smulg deă ă ă ă ă ă acolo de sus, de pe oricare creang pân la zece metriă ă în l ime, de cumva acesta s-ar fi ridicat pe picioarele dină ţ spate.

Tarzan nu a r mas inactiv. Astfel, cu toate c şi Grifulă ă

84

era rapid fa de enorma lui m rime, totuşi nu putea s seţă ă ă m soare cu Tarzan; iar când este vorba de urcat în copaci,ă pân şi maimu ele cele mici priveau, adeseori, cu invidieă ţ îndemânarea lui Tarzan. De aceea, a ajuns sus de tot, unde nu mai putea s fie ajuns, deşi monstru, aşa cum aă prev zut Tarzan, s-a ridicai pe picioarele din spate.ă

În sfârşii, când a ajuns la ad post şi s-a oprit, îl aşteptaă o alt surpriz , pentru c , pe o creang la vreo jum tateă ă ă ă ă de metri mai sus de el, a v zut-o pe Panatlea, privindu-l şiă tremurând de fric .ă

– Cum ai ajuns aici? a întrebat el.Panatlea i-a povestit toat întâmplarea.ă– Şi ai venit special s m anun i? Un gest demn deă ă ţ

toat lauda şi absolut dezinteresat din partea ta,ă Panatlea! De un singur lucru îmi pare r u: c am fost prinsă ă în felul acesta. Animalul a fost mai sus de vânatul meu şi totuşi nu i-am sim it prezenta pân când nu m-a atacat.ţ ă Nu pot s în eleg de ce.ă ţ

– Nu este nimic ciudat în acest fapt, a explicat Panatlea. Nu este decât una dintre curiozit ile Grifului. Seăţ spune c omul nu ştie niciodat de apropierea lui, decâtă ă dup ce este atacat..., atât de t cut umbl , cu toată ă ă ă imensitatea corpului s u.ă

– Dar trebuia s îl fi mirosit, a strigat Tarzan dezgustat.ă– S îă l fi mirosit! a exclamat Panatlea. S îl fi mirosit,ă

zici?– Desigur. Prin ce mijloc crezi tu c am g sit cu aşaă ă

repede urma cerbului?Tarzan s-a întrerupt, deodat şi privindu-l pe monstrulă

care mugea, a început s adulmece în dreapta şi înă stânga, ca şi cum ar fi c utat un miros.ă

– Ah! a exclamat el. Am g sit!ă– Ce? a întrebat Panatlea.– Am fost înşelat de faptul c aceast creatur nuă ă ă

eman nici un miros, i-a explicat Tarzan.ă

85

– Panatlea, a reluat el dup o clip de gândire, ai auzită ă tu vreodat de triceratops? Nu? Afl atunci c ună ă ă triceratops este ceea ce tu numeşti Grif şi spe a lui esteţ stins de câteva sute de mii de ani. I-am v zut scheletul înă ă muzeul din Londra, iar unul era restaurat. Totdeauna am considerat c oamenii de ştiin , care se îndeletnicesc cuă ţă asemenea lucr ri, depind mai mult de imagina ia loră ţ exagerat , dar v d c m-am înşelat.ă ă ă

Specimenul viu din fa a noastr nu este o imagineţ ă exact a ceea ce am v zut eu, dar seam n atât de mult,ă ă ă ă încât poate fi recunoscut numaidecât şi pe lâng aceasta,ă trebuie s avem în vedere c , în cursul vremurilor care auă ă trecut pe când tr ia specimenul paleontologului, s-auă petrecut destule schimb ri în descenden ii speciei careă ţ v d c mai persist înc în Paluldon.ă ă ă ă

– Triceratops... Londra... Paleo... nu ştiu despre ce tot vorbeşti! a strigat Panatlea.

Tarzan a zâmbit şi a aruncat o bucat de creangă ă uscat în fa a rânjit de jos. Instantaneu, şiragul osos deă ţ ă pe creasta gâtului monstrului s-a ridicat odat cu ună muget furios, care i-a cutremurat întregul corp uriaş.

Monstrul era înalt de aproape şapte metri pân laă um r de o culoare vân t murdar , în afar de fa a luiă ă ă ă ă ţ galben , cu cearc ne albastre în jurul ochilor şi de coamaă ă osoas , roşie, cu galben dedesubt. Cele trei rânduri deă ieşituri osoase, pornind de la gât în jos pe spinare, d deauă monstrului un colorit şi mai pronun at, şirul din mijloc deţ pe spinare fiind roşu, iar cele de pe al turi, galbene.ă Copitele spintecate în cinci sau trei, ale vechilor dinozauri cu coarne, au devenit la acest Grif gheare adev rate, dară cele trei coarne, dou mai deasupra ochilor, iar cel dină mijloc pe nas, au persistat în decursul vremurilor.

Oricât de fioros ar fi fost aspectul acestui monstru, Tarzan nu putea s nu îl admire, lungimea lui de aproapeă dou zeci şi cinci de metri fiind dovada clar a două ă ă

86

însuşiri pe care Tarzan le admira în jungl mai mult caă orice: curaj şi putere. Numai în coada lui masiv , monstrulă poseda, desigur, întreaga putere a unui elefant.

Şi cum monstrul privea în sus, spre el, cu ochii mici, r ut cioşi, a rânjit o dat , ar tându-şi col ii puternici.ă ă ă ă ţ

– Ierbivor! a murmurat Tarzan. Poate c str moşii t iă ă ă s fi fost aşa ceva, tu îns nu mai eşti.ă ă

Apoi, s-a adresat Panatleii.– Vino, s mergem acum! Avem carne proasp t deă ă ă

cerb şi vom mânca în peşter . Dup aceea... înapoi laă ă Korulja!

– Înapoi? a întrebat ea, cutremurându-se. Niciodat nuă vom mai sc pa de aici!ă

– De ce?În locul oric rui r spuns, fata îl indic pe Grif.ă ă ă– Absurditate! a exclamat Tarzan. Ei nu se pot urca în

copaci. Plec m repede şi pân s observe el acest lucru,ă ă ă noi am şi ajuns deja la peşter .ă

– Nu cunoşti Griful, a oftat Panatlea. Ne va urm riă peste tot şi oricând vom încerca s coborâm el se va aflaă la r d cina copacului. Nu ne va p r si niciodat .ă ă ă ă ă

– Ei şi? Vom sta şi noi mai mult vreme în copaci şiă odat şi-odat tot va pleca, fie pentru câteva momenteă ă m car.ă

Fata a dat cu triste e din cap.ţ– Niciodat nu va face asta, a ă zis ca. Trebuie s ne maiă

gândim şi la Torodoni. Nu va trece mult pân când voră veni şi ei, atunci ne vor ucide; iar dup ce vor mânca pu ină ţ din carnea noastr va da restul Grifilor. Torodonul şi Grifulă sunt prieteni, pentru c Torodonul îşi împarte hrana cu el.ă

– Se poate s ai dreptate, înt ri Tarzan. Dar, chiar deă ă ar fi aşa, nu am inten ia s aştept aici s vin cineva sţ ă ă ă ă m nânce o parte din mine, iar restul s îl dea monstruluiă ă de acolo. Dac nu voi ieşi întreg din locurile acestea, nuă va fi vina mea. Haide, cel pu in s facem o încercare.ţ ă

87

Şi zicând acestea, a pornit înainte prin vârful copacilor, cu Panatlea al turi.ă

Jos, la r d cina copacilor, pe p mânt, mergeaă ă ă dinozaurul, iar cum au ajuns la marginea p durii, unde eraă de traversat vreo cincizeci de metri de câmp deschis până la baza stâncii, se afla şi el acolo, aşteptând la r d cinaă ă copacului în care se aflau.

CAPITOLUL VII - Prinderea Panatleii.Tarzan a privit descurajat în jos.Dup câteva clipe s-a întors c tre Panatlea şi îi spuse:ă ă– Ai putea s str ba i trec toarea, mergând repedeă ă ţ ă

prin copaci?– Singur ?ă– Nu.– Pot s te urmez oriunde m vei conduce, a zis ea.ă ă– În cruciş şi înapoi din nou?– Da.– Atunci, vino şi la întocmai cum î i spun.ţCu acestea. Tarzan a pornit înapoi cu vitez , prină

copaci, ascunzându-se ca o maimu din creang înţă ă creang , urmând înc un drum în zigzag, drum pe care l-aă ă ales având în vedere greut ile pe care le-ar fi avut deăţ întâmpinat pe jos urm ritorii, cum ar fi fost locuri pe undeă tufişurile erau foarte dese, unde trunchiuri enorme c zuteă împiedicau mersul, etc.

Totul, îns , a fost în zadar. Cum au ajuns de parteaă cealalt a p durii Griful era deja cu ei.ă ă

– Înapoi! a hot rât Tarzan.ăAu pornit din nou, pe drumul pe care l-au f cut, prină

vârful copacilor p durii antice din Korulgrif. Rezultatul aă fost acelaşi, sau poate chiar mai r u, pentru c înc ună ă ă Grif a venit în ajutorul primului şi acum erau doi care aşteptau la r d cina copacului în vârful c ruia s-au oprită ă ă

88

fugarii.Deasupra ochilor lor se ridica n prasnica stânc , malulă ă

de r s rit al Korulgrifului, a c rui suprafa era pres rată ă ă ţă ă ă cu nenum rate intr ri de peşter , care parc le f ceau cuă ă ă ă ă ochiul invitându-i acolo.

Erau atât de aproape şi totuşi, îi desp r ea de ele oă ţ eternitate!

Cadavrul Torodonului z cea jos la poalele dealului,ă acolo unde a c zut. Era o imagine clar a celor doi dină ă copac. Un Grif s-a dus acolo, l-a mirosit, dar nu a f cut niciă o mişcare în sensul c ar fi dorit s îl m nânce.ă ă ă

Tarzan l-a examinat şi el în treac t când a coborât înă diminea a aceea. Şi-a închipuit c reprezenta ori un ordinţ ă mai înalt de antropoizi, ori vreun ordin inferior de rasă omeneasc , poate ceva înrudit cu „omul de Java”: ună exemplu şi mai autentic de Pithec-Antrop, decât Hodonii şi Wazdonii; poate chiar premerg torul amândurora.ă

În timp ce privirile lui r t ceau alene asupra scenei deă ă jos, creierul lui activ alc tuia am nuntele unui plan cuă ă ajutorul c ruia cel pu in Panatlea s fie salvat . Gândurileă ţ ă ă i-au fost întrerupte de un strig t ciudat care venea dină partea de sus a trec torii...ă

– Uiii-hoo! Uiii-hoo! Se auzea tot mai aproape.Grifii şi-au ridicat privirile spre direc ia de unde a venitţ

ip tul.ţ ăUnul a scos un sunet, morm itor care nu era muget şiă

nici nu indica mânie.Alt ip t de acel gen a r spuns imediat.ţ ă ăGrifii au repetat şi ei morm itura, iar la intervale seă

repetau şi ipetele, apropiindu-se din ce în ce mai mult.ţTarzan a privit-o pe Panatlea.– Ce s fie asta? A întrebat el.ă– Nu ştiu, a r spuns ea. Poate vreo pas re str in , sauă ă ă ă

vreo alt fiar îngrozitoare dintre cele care tr iesc prină ă ă aceste locuri teribile.

89

– Iat -l, a exclamat Tarzan. Priveşte!ăPanatlea a scos un strig t uşor de disperare.ă– Un Torodon!Noul sosit, mergând drept şi purtând în mân un bă ăţ

lung şi gros, înainta, într-un mers leg nat. Venea spreă Grifi; aceştia s-au apropiat unul de altul, pentru a-i l saă drumul liber, ca şi cum s-ar fi temut de el.

Tarzan urm rea scena cu mult aten ie.ă ă ţTorodonul a ajuns acum foarte aproape de un

triceratops.Acesta a izbit cu capul şi a muşcat furios aerul spre

Tarzan. Imediat Torodonul s-a apropiat de monstru şi a început s îl loveasc peste fa cu b ul pe care îl avea înă ă ţă ăţ mân .ă

Spre uimirea lui Tarzan, Griful, care ar fi putut s îlă nimiceasc pe acesta într-o clip , a scâncit şi s-a ferită ă ghemuindu-se ca un câine b tut.ă

– Uiii-hoo! Uiii-hoo! a strigat Torodonul.Griful s-a apropiat încet de el. Un ciomag bun peste

cornul din mijloc l-a determinat s se opreasc .ă ăApoi Torodonul a p şit pe dup coada monstrului şi aă ă

început s urce pe ea pân s-a aşezat c lare pe spinareaă ă ă enorm a Grifului.ă

– Uiii-hoo! a strigat din nou Torodonul, în epând fiaraţ cu vârful ascu it al b ului.ţ ăţ

Griful a pornit la drum, înc lecat de Torodon.ăAtât de uimit era Tarzan de ceea ce se petrecea la

r d cina copacilor, încât orice gând de salvare a disp rută ă ă din mintea lui. Realizând c în clipele acelea, pentru el şiă Panatlea, timpul a fugit înapoi veacuri nenum rate, pentruă a se desf şur în fa a ochilor lor o pagin din trecutul vagă ă ţ ă şi îndep rtat.ă

Amândoi au avut un prilej de necrezut ca s privească ă în realitate primul om şi animalele lui primitive de munc .ă

Acum, îns , Griful care era c l rit s-a oprit şi a privit înă ă ă

90

sus spre ei, mugind. Atât a fost suficient. Monstrul şi-a înştiin at st pânul despre prezen a lor acolo.ţ ă ţ

Imediat, Torodonul a îndrumat monstrul spre copacul în care ei se aflau, s rind în acelaşi timp în picioare peă spatele noduros al acestuia.

Tarzan a v zut figura bestial a Torodonului, col ii luiă ă ţ cei mari şi muşchii puternici. Din coapsele unuia ca acesta ar fi putut foarte bine s izvorasc rasa omeneasc şiă ă ă numai dintr-unul ca acesta, pentru c doar o astfel deă specie a putut s supravie uiasc primejdiilor grozave dină ţ ă vremea aceea.

Torodonul a început s se loveasc în piept şi să ă ă mârâie oribil, grosolan, bestial.

Tarzan s-a ridicat în toat în l imea lui pe creangaă ă ţ care se leg na în aer, l sând impresia unui semizeuă ă neatins de pata civiliza iei: un specimen perfect de ceeaţ ce ar fi fost rasa omeneasc , dac legile omului nu s-ar fiă ă amestecat cu legile naturii.

„Prezentul” a aşezat o s geat în arcul s u întinzându-ă ă ăi coarda cu putere.

„Trecutul”, având încredere numai în for a sa brut , aţ ă încercat s îl târasc pe cel lalt la p mânt, dar s geataă ă ă ă ă trimis a p truns adânc în pieptul barbar al „Trecutului”,ă ă iar acesta s-a cufundat înapoi în uitarea în care se g seauă semenii s i.ă

– Tarzan, Jad-guru! a murmurat Panatlea, dându-i, f ră ă s ştie, acelaşi titlu al unei admira ii complete, titlu peă ţ care şi r zboinicii din propriul ei trib i l-au oferit.ă

Tarzan s-a întors spre ea.– Panatlea, a spus el, aceşti monştri sunt capabili s neă

in în aceast pozi ie, în acest loc, la infinit. Nu cred cţ ă ă ţ ă ne putem salva împreun , dar m-am gândit la ceva.ă R mâi tu aici şi te ascunzi în frunziş, iar cu pornesc s trecă ă de partea cealalt prin copaci în aşa fel încât s atragă ă aten ia monştrilor. Evident c m vor urm ri, numai dacţ ă ă ă ă

91

au mai mult minte decât b nuiesc eu. Îndat ce se voră ă ă îndep rta de aici, fugi la stânc şi ascunde-te într-oă ă peşter unde s m aştep i pe mine, dar nu mai multă ă ă ţ decât pân desear . Dac vezi c nu vin pân în zorii zilei,ă ă ă ă ă mergi singur înapoi la Korulja. Uite, î i dau şi o bucat deă ţ ă carne.

Zicând acestea, Tarzan a t iat imediat unul dină picioarele din spate ale cerbului şi îl d du fetei.ă

– Nu pot s te p r sesc, a spus ea simplu. Poporulă ă ă nostru nu obişnuieşte s îşi p r seasc prietenii şi alia ii.ă ă ă ă ţ Omat nu mi-ar ierta-o niciodat .ă

– Spune-i lui Omat c eu am hot rât s pleci, aă ă ă r spuns Tarzan.ă

– Trebuie neap rat?ă– Da! La revedere, Panatlea! Gr beşte-te s ajungi laă ă

Omat. Eşti cu adev rat o so ie potrivit pentru şeful dină ţ ă Korulja. A sfârşit el. Pornind printre copaci.

– La revedere, Tarzan Jad-guru! a strigat ea. Fericit este Omat cu Panatlea s aib un astfel de prieten.ă ă

Tarzan, strigând tare. Şi-a continuat drumul, iar monştrii, atraşi de vocea sa, l-au urm rit pe jos, pe subă copaci.

Gândul lui s-a îndeplinit şi se bucura de aceasta; îndrepta astfel fiarele care mugeau cât mai departe de Panatlea.

Totuşi, în timp ce traversau trec toarea, a încercat deă câteva ori s le înşele vigilen a, dar totul a fost în zadar,ă ţ Grifii nu îl pierdeau din priviri.

A mai c utat s g seasc pe marginea cealalt aă ă ă ă ă p durii un loc pe unde, din întâmplare, s existe un copacă ă cât mai aproape de stânc ; dar, cu toate cercet rile sale,ă ă nu a g sit nici un mod de ieşire din acest impas.ă

A început, în cele din urm , s fie p truns de ideeaă ă ă situa iei sale disperate şi s în eleag de ce trec toareaţ ă ţ ă ă Korulgrif a fost pentru totdeauna p r sit de rasele dină ă ă

92

Paluldon.A început s se înnopteze; cu toate c a trecut atât deă ă

mult timp de când el încerca din r sputeri s ias dină ă ă aceast încurc tur , acum nu era cu nimic mai aproapeă ă ă de libertate decât a fost în primul moment când s-a ciocnit de ea.

Odat cu l sarea nop ii, Tarzan a început s spere dină ă ţ ă nou. Deoarece ca şi pisicile mari era şi el, mai mult sau mai pu in, tot o fiar nocturn .ţ ă ă

Dar şi aici s-a sim ii înşelat de o mare sl biciune a sa:ţ ă nu cunoştea suficient Griful, aşa c , înainte de a se sfârşiă noaptea, a început s se întrebe dac aceşti monştri dormă ă vreodat . Ori în care direc ie ar fi mers el, mergeau şi ei;ă ţ întotdeauna îi g sea în fa a sa, oprindu-l din drum.ă ţ

În sfârşit, cu pu in timp înainte de naşterea zilei, aţ renun at la orice încercare, cel pu in pentru un moment,ţ ţ încercând s se odihneasc , aşezându-se comod pe furcaă ă înalt a unui copac.ă

Soarele se în l a din nou pe cer şi Tarzan s-a trezit totă ţ în Korulgrif, dar odihnit şi vioi. Mai mult decât conştient de nevoile momentului, nu a mai cercetat s vad unde suntă ă paznicii s i, ca nu cumva prin aceasta s le atrag aten iaă ă ă ţ asupra mişc rilor sale.ă

A încercat s se strecoare încet şi f r zgomot prină ă ă frunzişul copacilor. Totuşi, prima mişcare care a f cut-o aă fost anun at omenirii printr-un muget profund de laţ ă r d cina copacului.ă ă

Printre numeroasele rafinamente ale civiliza iei peţ care Tarzan nu şi le-a însuşit era obiceiul de a înjura, fapt pe care şi unii oameni delica i îl regret , deoarece suntţ ă împrejur ri în via în care acest obicei te elibereaz dină ţă ă aglomerarea de emo ii, este un fel de supap deţ ă siguran .ţă

Poate c şi Tarzan ar fi recurs ia aceast metod , dacă ă ă ă cumva ar fi existat şi expresii fizice ca şi cele vocale;

93

imediat îns ce mugetul de jos l-a înştiin at deă ţ spulberarea speran elor sale, a luat un fruct mare de pe oţ creang din apropiere şi l-a aruncat cu putere în botulă cornut al monstrului. L-a izbit exact în ochi iar mişcarea a avut un efect surprinz tor pentru Tarzan. În loc s fieă ă înt rit furia monstrului în fa a unei demonstra ii de ur şiă ă ţ ţ ă r zbunare, acesta muşc în aer dup fruct când a s rit deă ă ă ă pe capul lui pe p mânt, iar dup aceea s-a întors t cut laă ă ă o parte, îndep rtându-se câ iva paşi de copac.ă ţ

Era ceva în mişcarea şi atitudinea fiarei care i-a amintit imediat lui Tarzan o ac iune identic v zut de elţ ă ă ă în ajun. Când Torodonul a izbit una dintre aceste creaturi peste fa cu ciomagul. Imediat s-a luminat în creierul s uţă ă iste şi i-a venit o idee de evadare din aceast situa ieţ ă ţ nenorocit : o idee care l-ar fi f cut s îng lbeneasc şi peă ă ă ă ă cel mai curajos dintre oameni.

Totuşi, în timp ce se preg tea pentru cel mai mare jocă pe care îl poate face un om în partida vie ii, zâmbea,...ţ zâmbea, f r s dea nici cel mai mic indiciu de grab ,ă ă ă ă nelinişte şi nervozitate, în toat atitudinea sa.ă

Mai întâi şi-a ales o creang lung şi dreapt , cam deă ă ă patru-cinci centimetri în diametru la baz . A t iat-o dină ă copac cu cu itul şi cur ind-o de crengi mai mici şiţ ăţ r murele, o transform într-o pr jin cam de trei metriă ă ă ă lungime. Dup aceea a ascu it-o la un cap t.ă ţ ă

Dup ce a realizat acest baston, s-a oprit un momentă şi i-a privit pe triceratopşi.

– Uiii-hoo! A strigat el de sus.Monştrii au ridicat imediat privirile spre el. Din gâtul

unuia dintre ei a ieşit un sunet huruitor, abia perceptibil.– Uiii-hoo! a repetat Tarzan, aruncându-le restul

cerbului pe care l-a vânat în ajun.Ca şi cum ar fi fost scutura i de un curent electric,ţ

amândoi monştrii s-au repezit la bucata de carne. Apucând fiecare o parte din ea aproape simultan, au tras

94

de ea pân când au rupt-o în dou şi au început s oă ă ă savureze cu l comie.ă

O singur dat l-au mai privit pe Tarzan şi atunci auă ă observat c acesta coboar din copac. Unul din ei a pornită ă spre el. Tarzan a repetat din nou strig tul ciudat ală Torodonului.

Griful s-a oprit pe loc, în aparen nedumerit, în timpţă ce Tarzan a s rit uşor la p mânt, înaintând spre cel maiă ă aproape monstru, inându-şi ciomagul ridicat amenin tor,ţ ţă iar pe buzele sale era s izbucneasc strig tul primuluiă ă ă om.

Dar monstrul va r spunde, oare, la acest strig t cuă ă morm itura paşnic a unui animal de munc sau cuă ă ă mugetul oribil al unui carnivor? De r spunsul la această ă întrebare atârna acum soarta lui Tarzan.

Panatlea asculta atent zgomotul Grifilor care seă îndep rtau de ea ca efect al ideii supreme a lui Tarzan.ă Cum s-a convins c aceştia sunt suficient de departeă pentru ca ea s poat s fug în siguran , a coborâtă ă ă ă ţă repede din copac şi a pornit ca o c prioar speriat ,ă ă ă str b tând spa iul deschis pân la baza stâncii, p şindă ă ţ ă ă peste cadavrul Torodonului care a atacat-o cu o seară înainte şi a început s urce repede pe ruşii de piatr .ă ţă ă

Când a ajuns la intrarea unei peşteri aproape de aceea pe care a ocupat-o mai înainte, a aprins un foc şi a început s g teasc bucata de carne pe care i-a dat-o Tarzan, iară ă ă de la una dintre firişoarele de ap care se prelingeau deă pe stânc a ob inut surs suficient pentru a-şi astâmp raă ţ ă ă ă setea.

A aşteptat acolo toat ziua, auzind din dep rtare, deă ă multe ori şi de foarte aproape, mugetele monştrilor care urm reau fiin a aceea ciudat ce a intrat atât de misteriosă ţ ă în via a ei.ţ

Astfel, ea a aşteptat toat ziua şi a mai aşteptat oă noapte întreag ca s se întoarc şi s mearg împreună ă ă ă ă ă

95

cu el înapoi la Omat. Experien a a înv at-o c , în fa aţ ăţ ă ţ primejdiei, doi oameni au mai multe şanse de supravie uire decât unul singur. Dar Tarzan Jad-guru nu s-ţa mai întors, astfel, imediat cu primii zori ai zilei, Panatlea a pornit trist la drum, spre Korulja.ă

A ajuns la Korulja f r nici un incident. A coborât şiă ă malul pr p stios dinspre apus f r s z reasc m car peă ă ă ă ă ă ă ă unul dintre duşmanii neamului ei. Astfel, în aceste condi ii,ţ a crezut c va reuşi s sfârşeasc cu succes drumul peă ă ă care a pornit, ajungând întreag şi în siguran printreă ţă membrii familiei sale, unde iubitul o aştepta, dup care nuă l-a mai v zut de atâtea luni amare.ă

Totuşi, cu toat încrederea pe care o avea în rezultatulă final al c l toriei sale, nu a micşorat cu nimic pruden a şiă ă ţ starea de vigilen extrem cu care str b tea drumul. Laţă ă ă ă popoarele primitive aten ia la drum este ceva instinctiv,ţ ceva care nu poate fi uitat nici m car o clip de cel careă ă vrea s ajung anii b trâne ii.ă ă ă ţ

A trecut şi de partea cealalt a v ii, ajungând laă ă drumul ce mergea pe lâng râul şerpuitor care ud Korululă ă şi trece pe lâng malul de r s rit al trec torii care iese dină ă ă ă câmpia fertil din valea lui Jad-ben-Otho.ă

În clipa când ea a p şit pe drum, s-a ridicat din ambeleă p r i, ca şi cum ar fi r s rit din senin, un grup de vreoă ţ ă ă dou zeci de r zboinici albi, înal i şi puternici. Erauă ă ţ Hodonii.

Panatlea a aruncat o singur privire asupra celor careă îi amenin au libertatea în ultimele momente; apoi a s ritţ ă repede spre tufişuri cu speran a c se va putea ascundeţ ă undeva şi s scape de acolo.ă

Zadarnic speran , deoarece r zboinicii au fost preaă ţă ă aproape de ea şi au înconjurat-o din toate p r ile.ă ţ

Atunci, încol it , s-a transformat, la fl c rile fricii şi aţ ă ă ă urii. Dintr-o c prioar speriat într-o tigroaic furioas . Aă ă ă ă ă tras cu itul din teac şi a început s se apere singurţ ă ă ă

96

împotriva unui duşman atât de numeros.Ei îns nu doreau s o ucid , ci numai s o prind vie,ă ă ă ă ă

astfel mul i au sim it lama ascu it a armei sale cu careţ ţ ţ ă t ia în carnea lor; în cele din urm a fost învins de for aă ă ă ţ num rului lor.ă

Ea continua s se lupte, zgâriind şi muşcând, chiară dup ce i s-a luat cu itul, aşa c Hodonii au fost nevoi i să ţ ă ţ ă îi lege mâinile şi s îi pun un c luş în gur .ă ă ă ă

La început nu a vrut s mearg de bun voie, dar.ă ă ă Dup ce doi Hodoni au prins-o de p r şi au târât-o aşaă ă câ iva paşi, a v zut c ideea ei era greşit , pornind docil ,ţ ă ă ă ă deşi, atât cât îi permiteau c luşul şi mâinile legate laă spate, era destul de îndr znea fa de ei.ă ţă ţă

Dup un timp, Hodonii s-au unit cu o trup mai mare şiă ă Panatlea a aflat din convorbirea lor c ultima destina ie aă ţ c l toriei era Alur, cetatea luminii.ă ă

În timpul acesta, în peştera str moşilor s i, Omat,ă ă Gund de Korulja, jelea atât pierderea prietenului s u, câtă şi a fiin ei care ar fi trebuit s îi fie so ie.ţ ă ţ

CAPITOLUL VIII - În c utarea Janei.ăÎn timp ce reptila şuier toare venea în vitez asupraă ă

str inului care încerca s treac lacul din centrul mlaştiniiă ă ă de la hotarele Paluldonului înot, acesta a avut impresia sfârşitului c l toriei sale atât de obositoare şi pline deă ă primejdii.

Şansa lui de a supravie ui p rea atât de mic şiţ ă ă speran a atât de slab ; nu se gândea deloc s se laseţ ă ă nimicit f r nici o împotrivire.ă ă

A scos deci, cu itul din teac , aşteptând plin de curajţ ă apropierea reptilei. Monstrul era de o conforma ie pe careţ el nu a mai v zut-o pân atunci la nici o vietate,ă ă sem nând din unele puncte de vedere mai mult cu ună crocodil enorm, decât cu orice alt animal sau reptil peă

97

care ar fi putut s le cunoasc el.ă ăAstfel, în momentul când acest supravie uitorţ

înfior tor al vreunei clase reptiliene stinse demult l-a ajunsă cu f lcile gata deschise s îl înghit , str inul a devenită ă ă ă conştient, într-o clip , de z d rnicia unei încerc ri de aă ă ă ă opri atacul nebun al reptilei, sau de a îi putea str pungeă pielea cu solzii ca o elul numai cu cu itul pe care îl avea înţ ţ mân .ă

P rea c nu i-a mai r mas decât o singur solu ie,ă ă ă ă ţ dincolo de o moarte subit : a folosit-o chiar în clipa în careă monstrul l-a ajuns.

Cu viteza unei foci maritime s-a scufundat în ap , cuă capul înainte, pe sub corpul uriaş ce venea spre el şi r sucindu-se în acelaşi timp cu fa a în sus, a înfipt adâncă ţ cu itul în pielea moale, rece şi alunecoas de pe pieptulţ ă reptilei.

În virtutea iner iei, viteza enorm a acestei reptile aţ ă f cut-o s treac peste omul scufundat în ap care aă ă ă ă sim it lama t ioas a cu itului spintecând reptila de la unţ ă ă ţ cap t la altul.ă

Atunci a mai înotat sub ap ; a înotat puternic şi repedeă vreo zece metri, dup care a ieşit la suprafa . O privire înă ţă spatele lui a fost suficient s îi arate c monstrul r nită ă ă ă b tea apa zadarnic, încercând s se men in la suprafa .ă ă ţ ă ţă

Cum c se zb tea în agoniile mor ii era demonstrat deă ă ţ faptul c acum nu mai încerca s îl urm reasc , aşa c ,ă ă ă ă ă înso it de şuier turile stridente ale monstrului muribund,ţ ă albul a ajuns la cel lalt cap t al lacului, pentru a-şi reluaă ă foi ele sale supraomeneşti de a str bate şi ultima fâşie deţ ă mlaştin care îl mai separa de terenul solid ală Paluldonului.

S-au scurs dou ore lungi şi obositoare pân a reuşită ă s treac prin noroiul alunecos, lipicios şi urât mirositor;ă ă dar, în cele din urm , istovit şi plin de noroi, s-a târât încetă pe iarba verde şi moale.

98

La vreo sut de metri mai încolo se vedea un râuleă ţ care, izvorând în mun ii din dep rtare, şerpuia la vale,ţ ă pentru a se v rsa în întinsul mlaştinilor.ă

Dup o scurt odihn , el s-a dus şi a c utat un locă ă ă ă potrivit pentru a-şi sp la atât corpul cât şi armele şiă curelele de murd ria acumulat .ă ă

A trecut mai mult de un ceas de când, sub razele de soare, a început s se cure e de toat mizeria şi s îşiă ţ ă ă ung Enfield-ul. cu toate c nu avea alte mijloace deă ă uscare decât nişte ierburi.

A sosit astfel miezul zilei, înainte ca el s se fi declarată mul umit c pre ioasa lui arm este ferit de stric ciunileţ ă ţ ă ă ă murd riei sau ale umezelii. Dup aceea s-a ridicat şi aă ă pornit la drum în c utarea urmei care l-a c l uzit cu atâtaă ă ă precizie pân acolo, dincolo de marginea cealalt aă ă mlaştinii.

Va mai reg si el, oare, urma care l-a adus pân laă ă marginea mlaştinilor, acolo unde a pierdut-o şi el în ciuda sim urilor lui atât de acute?ţ

Dac nu o mai g sea şi dincolo de partea opus aă ă ă barierei aproape imposibil de trecut, putea foarte bine să îşi închipuie c a f cut în zadar aceast c l torie.ă ă ă ă ă

A c utat deci, în sus şi în jos, pe marginea acestor apeă st t toare, semnele unor urme vechi, care altor ochi le-ară ă fi fost invizibile cu totul, chiar dac ar fi mers imediat şiă exact dup paşii aceluia care a br zdat urmele.ă ă

În timp ce Tarzan înainta cu b ul asupra Grifilor, imitaăţ pe cât îşi putea aminti mai bine, apuc turile Torodonului,ă dar, chiar pân în clipa când a ajuns s se opreasc al turiă ă ă ă de unul dintre aceşti monştri enormi, şi-a dat foarte bine seama c soarta lui atârna de un fir de p r, deoarece niciă ă unul dintre ei nu a ar tat un semn de supunere oriă amenin are.ţ

Monstrul nu f cea decât s stea nemişcat, privindu-lă ă cu ochii reci de reptil ... şi atunci, a ridicat b ul şi cu ună ăţ

99

sunet amenin tor i-a dat o lovitur puternic peste fa .ţă ă ă ţăCreatura a muşcat aerul gol în direc ia lui..., oţ

muşc tur ce nu a ajuns pân la Tarzan, dup care fiara s-ă ă ă ăa întors în t cere, f când doi paşi înainte, întocmai după ă ă cum a f cut când l-a asuprit Torodonul.ă

Mergând prin spatele ei, dup cum l-a v zut c aă ă ă procedat p rosul dinaintea sa, Tarzan s-a urcat pe coadaă reptilei pân a ajuns lâng ceafa acesteia unde s-a aşezată ă c lare.ă

Dup aceea, imitându-l pe Torodon, l-a în epat cuă ţ cap tul ascu it al b ului şi îndrumându-l în felul acesta cuă ţ ăţ lovituri când în dreapta, când în stânga, a pornit în lungul trec torii, în direc ia v ii.ă ţ ă

La început nu s-a întrebat decât dac îşi va puteaă impune cu succes autoritatea asupra acestor monştri enormi, ştiind bine c în aceast direc ie se afl singuraă ă ţ ă lui şans de a sc pa de urm ritori.ă ă ă

Aşezat pe spinarea monstrului a avut senza ia dinţ copil rie, când s-a urcat pentru prima dat pe ceafa lat aă ă ă lui Tantor, elefantul. Aceasta, împreun cu sim ul c esteă ţ ă st pân pe situa ie, fapt întotdeauna de mare importană ţ ţă pentru Tarzan, l-a hot rât s îşi aplice şi noua for ce aă ă ţă primit-o în scopuri cu mult mai folositoare.

Despre Panatlea îşi f cea impresia c a sc pat şi aă ă ă ajuns la tribul ei. Unde se afla acum la ad post sau,ă probabil, şi-a g sit moartea înainte de a fi ajuns acas .ă ă

În orice caz. El nu mai putea s îi fie acum de nici ună folos, cât în acea vale verde şi fertil se afla Alur, cetateaă luminii care, de când a privit-o prima dat de sus de peă creasta mun ilor Pastorul Ved, a fost tot timpul atrac iaţ ţ intei sale.ţ

Era adev rat c nu avea de unde s ştie dac întreă ă ă ă zidurile ei str lucitoare era închis sau nu taina partenereiă ă lui de via . Totuşi, dac mai tr ia cumva în inutulţă ă ă ţ Paluldonului, nu putea fi decât printre Hodoni, deoarece

100

negrii p roşi ai acestei lumi uitate nu luau şi nu p strauă ă prizonieri.

Va merge, deci, la Alur! Şi cum putea oare s o fac cuă ă mai mult succes decât c lare pe acest monstru îngrozitor,ă pe care toate rasele din Paluldon îl înfricoşau şi îl dominau?

inutul prin care trecea acum era sc ldat într-oŢ ă splendoare de verdea tropical . Iarb deas , moale şiţă ă ă ă r coroas creştea înalt pân la brâu şi de o parte şi deă ă ă ă alta a drumului care. Din când în când. Era întrerupt de mici întinderi unde copacii erau rari ca într-o gr din , iară ă alteori de p dure deas , cu crengile atât de încol cite unaă ă ă în alta deasupra capului, încât ti se p rea c treci printr-ă ăun tunel.

Uneori întâmpina mari greut i ca s fie ascultat deăţ ă monstrul acela nedomesticit, dar totdeauna rezultatul era acelaşi: teama care o avea de st pânul s u, infinit de mică ă pe lâng el, îl f cea s asculte.ă ă ă

Târziu, dup -amiaz , ajungând la confluen a râului peă ă ţ lâng care mergeau cu un altul care p rea c vine dinspreă ă ă Korulja şi tocmai pe când ieşea dintr-un petic de p dure,ă Tarzan a fost fa în fa cu o oaste mare de Hodoni, deţă ţă partea cealalt a râului.ă

Simultan, privirile lor s-au încrucişat, precum şi cu cele ale fioroasei creaturi pe care el era c lare. Când l-auă v zut. Hodonii au r mas o clip împietri i de uimire: apoiă ă ă ţ urmând comanda aspr a şefului lor, s-au r sucit peă ă c lcâie şi s-au refugiat într-o p durice din apropiere.ă ă

Tarzan nu a avut timp s îi priveasc prea intens, dară ă i-a fost suficient s vad c erau printre ei şi Wazdoni.ă ă ă Prizonieri f r îndoial , lua i din vizitele f cute asupraă ă ă ţ ă satelor Wazdonilor, dup cum i-a poveşti odat Tadeu şiă ă Omat.

La sunetul vocilor Hodonilor, Griful a început să mugeasc îngrozitor şi a pornit în urm rirea lor, cu tot râulă ă

101

care îi desp r ea. Abia dup multe lovituri pe care le-aă ţ ă primit de la Tarzan şi dup nenum rate împuns turi, s-aă ă ă mai liniştit şi a pornit din nou pe c rare, dar mult timpă dup aceea era mohorât şi mult mai anevoios de dominat.ă

Când soarele era aproape de asfin it şi a atins culmeaţ mun ilor înal i de la apus. Tarzan a ajuns la concluzia cţ ţ ă ideea de a intra în cetatea Alur, c lare pe Grif, nu se puteaă realiza. Înc p ânarea monstrului crescând necontenit,ă ăţ datorit faptului, probabil, c enormul lui stomac strigaă ă dup mâncare.ă

Tarzan se întreba nedumerit dac Torodonii aveauă vreun mijloc de a îşi priponi animalele peste noapte; dar cum nu ştia acest lucra şi nu îi trecea prin minte nici o idee acceptabil . S-a hot rât s lase în voia întâmpl riiă ă ă ă dac îl va mai g si sau nu a doua zi diminea a.ă ă ţ

Acum,îns , se ridica o alt întrebare: care vor fiă ă rela iile dintre ei, dup ce Tarzan va desc leca?ţ ă ă

Nu se vor întoarce oare lucrurile în starea lor anterioar : vânatul şi fiara vân toare?ă ă

Ori poate frica de împuns turile b ului va continua să ăţ ă in din frâu monstrul mânc tor de carne?ţ ă ă

Tarzan nu putea s fie sigur nici de una, nici de alta,ă dar cum nu putea s r mân c lare pe Grif toat via a, aă ă ă ă ă ţ preferat s descalece şi s pun întreaga situa ie la oă ă ă ţ ultim încercare, cât timp mai era înc lumin .ă ă ă

S-a hot rât s o fac imediat.ă ă ăNu ştia îns nici prin ce mijloc va opri monstrul,ă

singura lui dorin fund pân atunci s îl îndrume totţă ă ă înainte.

Încercând, îns , în mai multe moduri cu b ul aă ăţ descoperit c putea s îl opreasc numai când se aplecaă ă ă înainte şi îl lovea puternic peste bot.

În apropiere de locul unde se aflau acum se în l auă ţ mai mul i copaci, printre crengile c rora putea foarte bineţ ă s îşi g seasc un ad post convenabil..., dar i-a trecută ă ă ă

102

prin minte c , dac s-ar fi refugiat printre crengile lor,ă ă Griful ar fi în eles imediat c fiin a de care a ascultat pânţ ă ţ ă atunci avea sentimente de team fa de el, cu rezultatulă ţă c Tarzan ar fi ajuns din nou prizonierul triceratopsului.ă

Astfel, când s-a oprit Griful, Tarzan a coborât la p mânt şi i-a aplicat o lovitur blând pe coaste, ca şiă ă ă cum i-ar fi dat drumul, apoi a pornit indiferent înainte. Din gâtul monstrului a ieşit un sunet puternic, r guşit şiă prelung, dup care, f r s îl priveasc m car o dat peă ă ă ă ă ă ă Tarzan, a pornit şi a intrat în râu, unde s-a oprit s beaă ap mult timp.ă

Convins c Griful nu mai constituia o primejdie pentruă el şi cum era fl mând, Tarzan a luat arcul de pe spate, aă ales câteva s ge i şi a pornit dup hran ; a sim it mirosulă ţ ă ă ţ acesteia dup prima adiere de vânt dinspre râu.ă

Zece minute mai târziu, avea vânatul preg tit. Eraă unul din specia de antilope din Paluldon, pe care a identificat-o în copil rie cu Bara, cerbul; aceasta pentruă c , în cartea de citire pentru încep tori, care a fost bazaă ă educa iei sale, poza unui cerb a fost aceea care sem naţ ă cel mai mult cu antilopele, de la elanul cel mare, pân laă cel mai mic tip de c prioare care se g seau în inuturileă ă ţ pe care le-au cutreierat în copil rie.ă

T ind o bucat din pulpa din fa , a ascuns-o într-ună ă ţă copac din apropiere, apoi a aruncat pe umeri restul aproape întreg al c rnii şi s-a întors din nou acolo unde l-aă l sat pe Grif.ă

Monstrul tocmai ieşea din ap , când Tarzan. V zându-ă ăl, a scos strig tul ciudat al Torodonului.ă

Fiara a privit în direc ia sunetului, sco ând în acelaşiţ ţ timp un muget uşor, cu care a r spuns la chemareaă st pânului. Tarzan a trebuit s repete strig tul de dou oriă ă ă ă pân ce fiara a pornit încet spre el, iar când a ajuns laă câ iva paşi distan i-a aruncat carnea de cerb. Asupraţ ţă c ruia monstrul s-a repezit cu l comie.ă ă

103

– Dac o s te in ceva în apropiere, îşi şopti Tarzan,ă ă ţ ă înapoindu-se la copacul unde a ascuns por ia de carne, nuţ va fi altceva decât siguran a c te voi hr ni.ţ ă ă

Dup ce a terminat de mâncat, s-a aşezat comodă printre crengile copacilor înalte ca s se poat odihni, fiindă ă aproape sigur c a doua zi, nu va intra în Alur c lare peă ă preistoricul s u arm sar, ci va trebui s str bat pe josă ă ă ă ă distan a pân acolo.ţ ă

Când s-a trezit a doua zi de diminea , a s rit uşor dinţă ă copac şi a pornit spre râu. Unde s-a dezbr cat de tunicaă lui de peste şolduri, a scos ambele de pe umeri şi punându-le pe iarba verde de pe mal, a intrat în ap , să ă înoate pu in.ţ

A ieşit de acolo dup o baie învior toare, s-a îmbr cată ă ă şi apoi a mâncat ceea ce a mai r mas din carneaă antilopei, completându-şi masa cu fructele care creşteau prin toate p r ile.ă ţ

Dup ce a mâncat, a coborât din copac şi ridicândă vocea, a scos strig tul fantastic al Torodonului, chemândă Griful. Cu toate acestea, deşi a strigat de mai multe ori şi a aşteptat câtva timp. Nu a primit nici un r spuns, în celeă din urm ajungând la concluzia c de acum înainte nu îşiă ă va mai vedea calul s u atât de neobişnuit.ă

S-a îndreptat, deci, spre Alur. Punându-şi toată n dejdea în cunoştin ele de limb hodon , în puterea luiă ţ ă ă cea mare şi în iste imea cu care era înzestrat.ţ

În felul acesta, a intrat în oraşul hodonez Alur cu aceeaşi siguran cu care tu cititorule, te-ai aventura peţă strada principal a vreunui oraş vecin cu al t u.ă ă

Prima persoan care i-a descoperit defectul a fost ună copil care se juca în poarta unei cl diri.ă

– F r coad ! F r coad ! a începui el s strige,ă ă ă ă ă ă ă aruncând cu o piatr în Tarzan.ă

Apoi, a amu it pentru câteva momente şi a r mas cuţ ă ochii ieşi i din orbite, la constatarea c aceast fiin eraţ ă ă ţă

104

cu totul altceva decât un simplu r zboinic Hodon care şi-aă pierdut coada. Speriat a fugit, ipând în curtea locuin eiţ ţ sale.

Tarzan şi-a continuat drumul, dându-şi seama îns că ă era iminent momentul când va lua o decizie.

Nici nu a avut mult de aşteptat, deoarece la prima cotitur a str zii, se afla fa în fa cu un r zboinică ă ţă ţă ă Hodon. În ochii c ruia a v zut surpriza subit care i-aă ă ă provocat-o. Urmat imediat de o b nuial , dar Tarzan i s-aă ă ă adresat mai înainte ca acela s îi fi putut vorbi.ă

– Sunt str in din alt ar , a zis el şi aş vrea s vorbescă ă ţ ă ă cu Kotan, regele vostru.

Individul a f cut un pas înapoi şi a pus mânaă semnificativ pe mânerul cu itului s u.ţ ă

– La por ile Alurului nu ajung str inii, a zis el, decât caţ ă duşmani sau sclavi.

– Nu vin nici ca sclav, nici ca duşman, a r spunsă Tarzan. Vin direct de la Jad-ben-Otho. Priveşte!

Şi spunând acestea. Îi ar t Hodonului mâinile sale caă ă s poat vedea cât de mult se deosebesc de ale lui. Apoiă ă s-a întors cu spatele ca s îl conving c nu avea niciă ă ă coad .ă

De fapt. În aceast idee şi-a pus tot destinul, datorită ă amintirilor care l-au legat de Tadeu şi Omat; şi-a amintit c aceştia doi s-au certat odat iar Wazdonul a pretins că ă ă Jad-ben-Otho are o coad lung , iar Hodonul era înă ă controverse cu cel lalt pentru credin a care o avea că ţ ă Dumnezeul lor este f r coad .ă ă ă

Ochii r zboinicului s-au dilatat, zugr vindu-se în ci oă ă expresie de mare respect, nuan at lotuşi şi de pu inţ ă ţ ă b nuial .ă ă

– Jad-ben-Otho! a murmurat el.Apoi. Tare:– V d bine c nu eşti nici Hodon, nici Wazdon. Precumă ă

este tot atât de adev rat c Jad-ben-Otho nu are coad .ă ă ă

105

Vino, s te conduc la Kotan, fiind un fapt în care nuă trebuie s se amestece un r zboinic. Urmeaz -m !ă ă ă ă

Zicând acestea, a pornit înainte, conducându-l pe Tarzan prin Alur. Dar tot nu îşi luase mâna de pe mânerul cu itului şi tot îl privea pe noul venit cu un sentiment deţ b nuial .ă ă

Oraşul cuprindea o mare întindere de teren. Uneori se g sea câte un spa iu considerabil între diverse grupuri deă ţ cl diri, alteori cl dirile erau dese.ă ă

În drumul lor, Tarzan şi Hodonul s-au întâlnit cu mai mul i r zboinici şi chiar cu femei, care au manifestat oţ ă mare curiozitate la imaginea str inului, dar îndat ce aflauă ă c este condus la palatul regelui, nici unul dintre ei nuă avea vreun gând r u pentru el.ă

Au ajuns, în sfârşit, la o gr mad înalt de cl diri careă ă ă ă se întindea peste o suprafa mare, m rginit în partea deţă ă ă apus de un lac albastru şi se vedea destul de bine c aă fost cioplit direct din ceea ce a fost odat o stâncă ă ă natural .ă

Acest grup de cl diri era înconjurat de un zid cu multă mai înalt decât toate pe care le-a v zut Tarzan până ă acum. Conduc torul lui l-a dus pân la o poart undeă ă ă st teau vreo doisprezece r zboinici, care s-au ridicat înă ă picioare, formând o barier vie în fa a intr rii, de îndat ceă ţ ă ă Tarzan şi înso itorul s u au ap rui dup col ul ziduluiţ ă ă ă ţ palatului. Aceasta, din cauz c mul imea curioas careă ă ţ ă era în urma lor a ajuns atât de numeroas , încât pazniciiă de la poart nu ştiau ce s cread .ă ă ă

Dup ce conduc torul şi-a terminat expunerea, Tarzană ă a fost condus în interiorul cur ii, unde a fost re inut, înţ ţ timp ce un r zboinic a intrat în palat, cu inten ia clar de aă ţ ă îl anun a pe Kotan.ţ

Dup vreo cincisprezece minute, a ap rut un r zboinică ă ă mare şi puternic, urmat de mai mul i al ii care au începutţ ţ s îl examineze pe Tarzan, cu cei mai mare interes.ă

106

Conduc torul acestei oşti de r zboinici s-a oprită ă deodat , în fata lui Tarzan, întrebându-l brusc:ă

– Cine eşti tu? Ce treab ai cu Kotan?ă– Sunt un prieten, a r spuns Tarzan. Vin din ara luiă ţ

Jad-ben-Otho ca s îl vizitez pe Kotan, regele Paluldonului.ă– Dar cum ai ajuns pân aici? Şi pentru ce s te duc laă ă

Kotan? A întrebat cel lalt.ăAtunci Tarzan s-a ridicat în toat în l imea lui.ă ă ţ– Destul! a strigat el. Oare trimisul lui Jad-ben-Otho

trebuie tratat la fel ca oricare Wazdon? Du-m la rege,ă numaidecât, ori furia lui Jad-ben-Otho va c dea asupraă capului t u!ă

În atitudinea aceasta provocatoare, era şi o întrebare care şi-o punea şi anume: cât de departe putea el să mearg cu trufia cu care dorea s îşi impun autoritatea?ă ă ă Dar nu a avut mult de aşteptat, pentru c aproape imediată s-a schimbat şi comportamentul interlocutorului s u.ă

S-a îng lbenit, a aruncat o privire speriat spre r s rit,ă ă ă ă apoi a întins palma dreapt spre Tarzan, aplicând mânaă stâng pe pieptul s u: acesta era semnul de amici ie,ă ă ţ dup cum era obiceiul între popoarele din Paluldon.ă

Tarzan a s rit repede la o parte, ferindu-se ca de cevaă profanator; de asemenea, o expresie de groaz şi deă dezgust i s-a r spândit pe figur .ă ă

– Stai! a strigat el Cine eşti tu c îndr zneşti s teă ă ă atingi de persoana sacr a trimisului lui Jad-ben-Otho?ă Numai Kotan poate s primeasc o asemenea onoare deă ă la mine şi aceasta ca o favoare special de la Jad-ben-ăOtho. Gr beşte-te! Am pierdut şi aşa destul timp! Uite ceă fel de primire se acord de c tre Hodonii din Alur fiuluiă ă tat lui meu!ă

La început, s-a gândit c ar fi bine s adopte rolulă ă însuşi al lui Jad-ben-Otho, dar a considerat c , pe de oă parte, ar putea s întâmpine vreo încurc tur , pe de altă ă ă ă parte, era plictisitor s îl întrupezi necontenit pe ună

107

Dumnezeu.Când a realizat c sistemul lui func iona perfect, i-aă ţ

trecut prin minte c , trecând în rolul fiului lui Jad-ben-ăOtho, ar avea o autoritate cu mult mai mare decât aceea a unui simplu sol: pe lâng aceasta, ca fiu al lui Jad-ben-ăOtho ar fi avut o libertate mai mare în ceea ce priveşte purtarea sa şi faptele sale. Dup calculul s u, unuiă ă Dumnezeu mai tân r nu i s-ar fi cerut l muriri stricte înă ă materie de demnitate şi alte am nunte, dup cum i s-ar fiă ă pretins în mod firesc unui Dumnezeu mai b trân şi maiă mare.

De data aceasta, efectul cuvintelor sale s-a manifestat imediat şi cu putere la to i cei din jurul lor. Dintr-o singurţ ă mişcare, s-au înl turat cu to ii, şeful lor aproape leşinândă ţ de groaz .ă

Scuzele sale, când a putut s le cear dup ce i-aă ă ă trecut paralizia produs de spaima prin care a trecut, erauă într-un fel înjositoare pentru un r zboinic.ă

– Ai mil , Dorul-Othă o! a strigat el. Ai mil de s rmanulă ă Dak-lot! Treci înaintea mea şi î i voi ar ta unde teţ ă aşteapt , tremurând, Kotan, regele nostru.ă

– Feri i-v , viperelor, a strigat apoi r zboinicilor s i şiţ ă ă ă împingându-i în dreapta şi în stânga, cu scopul de organiza un drum larg pentru Tarzan.

– Haide! a strigat acesta autoritar. Treci tu înainte şi arat drumul, iar oamenii t i ne vor urma.ă ă

Şi bietul Dak-lot, speriat pân în m duva oaselor, aă ă f cut cum i s-a indicat, conducându-l pe Tarzan în palatulă lui Kotan. Regele Paluldonului.

CAPITOLUL IX - Gr dina interzis .ă ăIntrarea prin care Tarzan a putut s vad în treac tă ă ă

interiorul palatului, era sculptat foarte frumos, cu deseneă geometrice; iar zidurile interioare erau decorate identic,

108

deşi, cu cât înainta dintr-un apartament în altul, a întâlnit şi figuri de animale, p s ri şi chiar oameni, ocupând locă ă printre desenele artistului care a decorat zidurile.

Se vedeau pretutindeni vase de piatr de toateă m rimile; de asemenea, erau în eviden ornamente deă ţă aur, precum şi piei de tot felul de animale, dar nic ieri nuă a v zut nici cel mai mic indiciu despre materie esut ,ă ţ ă ceea ce ar ta c Hodonii erau înc foarte jos pe scaraă ă ă evolu iei. Totuşi propor ia şi simetria coridoarelor şiţ ţ apartamentelor denotau un grad oarecare de civiliza ie.ţ

A trecut astfel, prin mai multe coridoare lungi, a urcat trei rânduri de sc ri de piatr şi în cele din urm a ajuns laă ă ă o verand în partea de apus a cl dirii în fa a laculuiă ă ţ albastru.

C l uza l-a condus în lungul acestei terase sau maiă ă bine zis arcad , vreo sut de metri şi apoi s-a oprit în fa aă ă ţ unei intr ri largi la un lat apartament ala paliului.ă

Aici l-a v zut aduna i. Într-un apartament imens, ună ţ mare num r de r zboinici. Tavanul era în form de bolt şiă ă ă ă avea peste cincisprezece metri în l ime.ă ţ

În mijlocul camerei, f r s r mân mult loc pe lângă ă ă ă ă ă perete, se în l a o piramid în trepte, multe şi late. Careă ţ ă ajungea pân aproape de tavan, unde erau practicate maiă multe deschiz turi ovale, pentru a l sa lumina s intre.ă ă ă

Treptele piramidei erau ocupate de r zboinici pân susă ă de lot. Iar în vârf şedea un om înalt, impun tor, ale c ruiă ă curele şi cing tori de aur str luceau în razele soarelui ceă ă p trundeau pe unea din acele mici deschiz turi.ă ă

– Kotan! a strigat Dak-lot adresându-i-se persoanei str lucitoare din vârful piramidei. Kotan şi voi r zboiniciă ă din Paluldon! Privi i onoarea pe care o ave i de la Jad-ben-ţ ţOtho, trimi ându-v ca sol pe propriul s u fiu.ţ ă ă

Şi, sfârşind, a p şit într-o parte, indicându-l pe Tarzană cu un gest dramatic.

Kotan s-a ridicat în picioare, iar to i r zboinicii careţ ă

109

erau prezen i şi-au întins gâtul, s vad mai bine fiin aţ ă ă ţ care st tea semea în fata lor. Aceia, care erau de parteaă ţă cealalt a piramidei, s-au îngr m dit în fa imediat ce auă ă ă ţă auzit cuvintele b trânului r zboinic.ă ă

Pe fe ele unora dintre ei s-a zugr vit o expresie deţ ă circumspec ie. Nu le p sa de care parte cade norocul, însţ ă ă doreau s fie în orice moment de partea cea maiă avantajoas .ă

În primul moment, toate privirile s-au a intit asupra luiţ Tarzan, pentru ca apoi s treac . Încet-încet spre Kotan.ă ă Pentru c dup atitudinea lui aveau s îşi hot rasc şi eiă ă ă ă ă convingerile.

Kotan, îns , se vedea bine c era în aceeaşiă ă încurc tur ca şi ei...; chiar atitudinea corpului s u indicaă ă ă acest fapt. Fiind o atitudine de şov ire şi îndoial .ă ă

Tarzan st tea într-o pozi ie dreapt , cu bra eleă ţ ă ţ încrucişate pe piept şi cu o expresie de dispre m re peţ ă ţ frumoasa lui fa , dar lui Dak-lot i se p rea c vede şi unţă ă ă început de furie.

Situa ia devenea încordat .ţ ăDak-lot, neliniştit, arunca priviri îngrijorate spre Tarzan

şi priviri rug toare spre Kotan. În camera mare a tronuluiă din Paluldon, domnea o t cere mormântal .ă ă

În cele din urm , Kotan a vorbit:ă– Cine spune c el este Dorul-Otho?ăŞi arunc priviri înfricoş toare spre Dak-lot.ă ă– El spune! a strigat îngrozitul nobil.– Şi trebuie s fie adev rat? aă ă întrebat Kotan.Nu cumva era o urm de ironie în tonul regelui?ă

Fereasc Otho!ăDak-lot a aruncai o privire pieziş lui Tarzan: o privireă

care urm rea inten ia de a-i dovedi propria lui credin ;ă ţ ţă dar care nu a reuşit decât s îl încredin eze pe Tarzan deă ţ spaima jalnic a acestuia.ă

– O, Kotan! se rug Dak-lot. Proprii t i ochi ar trebui să ă ă

110

le conving c este fiul lui Otho. Priveşte f ptura luiă ă ă dumnezeiasc , la mâinile şi la picioarele lui care nu suntă ca ale noastre. Nu vezi c şi el este f r coad , dup cumă ă ă ă ă este şi puternicul s u tat ?ă ă

Dup toate aparen ele, Kotan abia acum vedea toateă ţ aceste lucruri pentru prima dat : neîncrederea lui seă cl tina.ă

În acel moment, un r zboinic tân r, care îşi f cuse înă ă ă tot acest timp drum din partea cealalt a piramidei, aă ajuns în fa , unde putea s îl vad mai bine pe Tarzan şiţă ă ă a început imediat s spun :ă ă

– Kotan, aşa trebuie s fie. Dup cum spune Dak-lot.ă ă Eu sunt sigur c l-am mai v zut o dat pe Dorul-Otho. Ieri.ă ă ă

Când ne întorceam cu prizonierii din Korulul, l-am v zut c lare pe spatele unui Grif mare. Noi ne-am ascunsă ă în p dure înainte de a se apropia el; dar am v zut destulă ă ca s pot spune c cel care c l rea acel monstru nu eraă ă ă ă altul decât cel din fa a ta.ţ

Aceast dovad p rea s fi fost suficient ca să ă ă ă ă ă conving majoritatea r zboinicilor c , într-adev r, se aflauă ă ă ă în fa a unei divinit i şi atunci o modestie neaşteptat i-aţ ăţ ă determinat s fac un pas înapoi din fa a lui, pe după ă ţ ă vecini.

Cum şi vecinii lor au încercat s fac acelaşi lucru,ă ă rezultatul a fost c aceia care au fost mai aproape deă Tarzan s-au topit cu totul, pân când treptele piramideiă din fa a lui s-a eliberat pân sus, lâng Kotan.ţ ă ă

Acesta, probabil influen at tot atât de mult deţ atitudinea însp imântat a oamenilor s i, ca şi dovezileă ă ă aduse, şi-a schimbat şi tonul şi purtarea, în aşa fel încât să se potriveasc cerin elor, dac str inul era într-adev ră ţ ă ă ă Dorul-Otho, l sând îns o supap de sc pare pentruă ă ă ă demnitatea sa, în cazul în care se va dovedi c a avut de-ăa face cu un impostor.

– Dac eşti într-adev r Dorul-Otho. A zise el,ă ă

111

adresându-i-se lui Tarzan, vei şti c îndoielile noastre nuă au fost decât foarte explicabile, deoarece noi nu am primit nici un semn de la Jad-ben-Otho c are inten ia s neă ţ ă onoreze chiar atât de mult şi pe lâng aceasta, de undeă era s ştim noi c Dumnezeu are un fiu? Dac tu eştiă ă ă acela, întreg Paluldonul va fi bucuros s te onoreze. Dar,ă dac nu eşti... îngrozitoare va fi pedeapsa îndr znelii tale.ă ă Eu, Kotan, regele Paluldonului. Am vorbit!

– Ai vorbit bine. Aşa cum se cuvine s vorbeasc ună ă rege care se teme şi îl onoreaz pe Dumnezeul poporuluiă s u! a început Tarzan, rupând t cerea îndelungat care s-ă ă ăa p strat pân atunci. Foarte bine faci, a continuat el, că ă ă vrei s te convingi dac sunt cu adev rat Dorul-Otho,ă ă ă înainte s îmi acorzi omagiile care mi se cuvin. Jad-ben-ăOtho mi-a dat îns rcinarea special s m asigur dacă ă ă ă ă meri i s domneşti peste poporul acesta. Prima experienţ ă ţă pe care am avut-o aici mi-a ar tat c Jad-ben-Otho a alesă ă bine când a insuflat spiritul regesc în copilul de la sânul mamei tale. Bine faci, a reluat Tarzan, dac vrei dovezi că ă nu sunt un impostor. Vino mai aproape, s te convingi că ă nu sunt ca to i oamenii. Mai mult înc , nu se cuvine s staiţ ă ă mai sus decât fiul Domnului.

Imediat au început s coboare repede trepteleă piramidei to i r zboinicii. În frunte cu Kotan, care totuşi, aţ ă reuşit s îşi men in o oarecare demnitate în inuta sa. Înă ţ ă ţ timp ce cobora sc rile largi pe care nenum rate picioareă ă goale le-a dat în cursul anilor o netezime str lucitoare.ă

– Şi acum, a zis Tarzan când regele st tea în fa a sa.ă ţ Cred c nu mai ai nici o îndoial c nu sunt de aceeaşiă ă ă ras cu tine. Preo ii voştri v-au spus c Jad-ben-Otho esteă ţ ă f r coad . Prin urmare. Tot f r coad trebuie s fie şiă ă ă ă ă ă ă fiul lui şi rasa de zei izvorât din el. Dar ajunge cu astfelă de dovezi! Şti i cu to ii, a continuat Tarzan plin deţ ţ convingere, care este puterea lui Jad-ben-Otho: fulgerul din cer şi tr snetul care d moarte, ploile care cad după ă ă

112

voia lui; iarba, fructele şi florile care cresc sub divina lui îndrumare, a i asistat la naşteri şi la mor i şi aceia care îlţ ţ onoreaz o fac pentru c toate aceste for e sunt subă ă ţ controlul lui Jad-ben-Otho.

Tarzan a f cut o pauz , privind din ansamblu expresiaă ă de pe chipul lui Kotan şi a celorlal i prezen i, apoi aţ ţ continuat:

– Şi atunci, v întreb eu: care ar fi situa ia unuiă ţ impostor care afirm c este fiul unui Dumnezeu atât deă ă puternic? Nu mai ai deci, nevoie de alte dovezi, Kotan. Pentru c . Dup cum el te-ar tr sni, dac m renegi, totă ă ă ă ă aşa s-ar întâmpla şi cu mine, dac aş min i când pretindă ţ c el este tat l meu.ă ă

În fa a unei explica ii cu o baz atât de logic Hodoniiţ ţ ă ă au fost nevoi i s considere c sunt convinşi de adev rulţ ă ă ă care îl expunea Tarzan. Cine se mai putea îndoi de declara iile sale? Numai acela care nu dorea s admit cţ ă ă ă îi lipseşte credin a în atotputernicia lui Jad-ben-Otho.ţ

Kotan era mul umit, acum c a primit vizita uneiţ ă divinit i, dar tot era nedumerit de felul în care trebuia săţ ă îl trateze.

Concep ia lui despre Dumnezeu a fost pân acumţ ă vag şi nehot rât , deşi la fel cu toate popoareleă ă ă primitive, Dumnezeul lui era ceva personal, dup cumă erau şi demonii şi spiritele sale.

Prin urmare, şi-a închipuit c lui Jad-ben-Otho i-ar faceă pl cere aceleaşi excese la care se deda el singur, f r caă ă ă el s aib vreo reac ie nepl cut .ă ă ţ ă ă

A considerat c şi Dorul-Otho v a fi încântat dac i se vă ă a da mâncare: cantit i mari din mânc rurile favorite aleăţ ă lui Kotan. Îns pe care le considera întotdeaunaă v t m toare.ă ă ă

Mai era, de asemenea, o b utur pe care femeile dină ă Hodon o preparau l sând porumbul s se înmoaie înă ă zeam de fructe zemoase, la care mai ad ugau şi alteă ă

113

ingrediente cunoscute numai de ele.Un Dumnezeu, ra iona Kotan poate s guste din toateţ ă

pl cerile acestea, f r a avea vreo durere de cap, dar înă ă ă momentul de fa trebuia s se gândeasc la demnitateaţă ă ă şi onorurile care i se impunea s le acorde oaspetelui s uă ă nemuritor.

Sus, pe vârful piramidei din odaia tronului din Alur. Nu mai c lcase piciorul nim nui, decât ce-l al regelui: faptă ă care se respecta de veacuri întregi, de când domnea cel dintâi rege al Paluldonului.

Deci, ce onoare mai mare i-ar li putut oferi Kotan lui Dorul-Otho decât s îi acorde un loc sus lâng el? L-aă ă invitat pe Tarzan s urce pe piramid şi s se aşeze peă ă ă banca de piatr din vârf.ă

Cu o treapt mai jos de platforma sacr din vârf, Kotană ă şi-a continuat drumul, ca şi cum ar fi dorit s urce peă tronul s u: dar Tarzan l-a oprit apucându-l de bra şiă ţ rostind:

– Nimeni nu poate s stea la acelaşi nivel cuă Dumnezeu. P şind singur cu încredere şi aşezându-se peă tron.

Umilii în acest fel, Kotan şi-a ar tat numaidecâtă încruntarea, dar nu a îndr znit s obiecteze nimic, ca nuă ă cumva s atrag mânia celui de sus.ă ă

– Totuşi, a ad ugat numaidecât Tarzan. Dumnezeu îlă poate onora pe credinciosul s u supus, invitându-l lângă ă el. Vino, Kotan, iat cum te onorez eu, în numele lui Jad-ăben-Otho!

Diploma ia lui Tarzan avea la baz un plan: acela de aţ ă m ri respectul şi teama lui Kotan. Dar f r s stârnească ă ă ă ă vreo duşm nie în pieptul lui: pentru aceasta a fostă îndrumat de nesiguran a în care plutea, relativ la m suraţ ă în care Hodonii erau st pâni i de sentimentul religios.ă ţ

De atunci, de când i-a oprit pe Tadeu şi Omat s maiă discute despre subiecte religioase, nu a mai avut prilejul

114

s afle nimic în acest sens.ăA observat deci, sup rarea clar , dar nerostit a luiă ă ă

Kotan, la propunerea de a acorda tronul oaspetelui s u.ăPe de alt parte, efectul a fost în general satisf c tor,ă ă ă

fapt care putea s îl vad din reînnoitul respect care s-aă ă zugr vii pe chipurile tuturor vân torilor.ă ă

În urma sfatului lui Tarzan afacerile cur ii au fostţ reluate de acolo de unde au fost întrerupte la sosirea sa. Ele constau mai ales în rezolvarea discu iilor dintreţ r zboinici.ă

Printre aceştia se afla unul care st tea numai cu oă treapt mai jos de tron: treapta despre care Tarzan a aflată mai târziu c este rezervat şefilor celor mai înal i dină ă ţ triburile aliate care formau regatul Paluldonului.

Acest r zboinic care a atras aten ia lui Tarzan, era ună ţ om înalt, puternic, cu înf işarea unui leu. El pleda fa deăţ ţă Kotan o idee veche, de când lumea şi care va dura cât va dura omenirea. Era vorba despre o neîn elegere cu unulţ dintre triburile vecine.

Afacerea în sine nu îl interesa pe Tarzan. Dar a fost impresionat de înf işarea vorbitorului, iar când l-a auzităţ pe Kotan c îl numeşte Jadon. Interesul lui Tarzan a luată alt form , pentru c acesta era tat l lui Tadeu.ă ă ă ă

Acest am nunt l-a aflat din întâmplare; ştia c nu îi vaă ă putea fi de vreun folos în momentul de fat . Deoarece,ă dac ar fi îndr znit s îi dezv luie cumva rela iile deă ă ă ă ţ prietenie cu fiul acestuia, ar fi trebuit s admit şi faptulă ă c preten iile sale la dumnezeire sunt false.ă ţ

La închiderea şedin ei cu afacerile de stat din ziuaţ aceea, Kotan a emis ideea c fiul lui Jad-ben-Otho, dacă ă binevoieşte, poate s viziteze templul unde se celebrauă ceremoniile religioase pentru adorarea marelui Dumnezeu al Hodonilor.

Astfel, Tarzan a fost condus de rege, urmat de r zboinicii cur ii sale regale, prin coridoarele palatului spreă ţ

115

partea de Nord a acelui grup de cl diri.ăTemplul în sine nu era decât o parte a palatului şi de o

arhitectur identic . Erau acolo mai multe locuri, deă ă diferite m rimi, destinate ceremoniilor, dar despre al c ruiă ă scop Tarzan nu îşi putea face decât o idee dintre cele mai neclare.

Fiecare avea un altar în partea de apus şi un altul în partea de r s rit, de o form oval , diametral cel mai lungă ă ă ă al lor mergând dinspre apus spre r s rit.ă ă

Toate erau s pate în vârful unei stânci joase şi f ră ă ă acoperiş. Altarele dinspre apus erau invariabil f cute dintr-ăun singur bloc de piatr , a c rui suprafa era scobit într-ă ă ţă ăun bazin lunguie .ţ

Cele de la r s rit erau f r scobitura men ionat , dară ă ă ă ţ ă toate, f r excep ie, erau p tate sau vopsite cu o materieă ă ţ ă roşie-brun , pe care Tarzan nu avea nevoie s o privească ă ă de aproape pentru a şti, cu ajutorul n rilor sale sensibile,ă c petele brune erau de sânge uscat sau sânge omenescă care s-a uscat acolo.

Sub aceste cur i temple erau alte coridoare şiţ apartamente care ajungeau pân departe, în adânculă stâncii, locuri întunecoase şi triste, care l sau impresiaă unor închisori, dac impresia trec toare a lui Tarzan eraă ă adev rat .ă ă

Kotan a trimis înainte un om ca s anun e vizita fiuluiă ţ lui Jad-ben-Otho. Au fost întov r şi i prin templu de ună ă ţ grup mare de preo i.ţ

Marca distinctiv a profesiunii acestora consta într-oă masc ce le acoper capul, reprezentând figuri care deă ă care mai urâte.

Marele preot nu purta aşa ceva. Era un b trân cu ochiă şire i, în fundul capului, cu buze sub iri şi crude.ţ ţ

În momentul în care l-a v zut, Tarzan a în eles c aiciă ţ ă era cea mai mare primejdie a şarlataniei sale, v zând,ă dintr-o singur privire, c omul acesta era contrariat deă ă

116

prezen a şi de preten iile sale.ţ ţA observat de asemenea c , dintre to i locuitoriiă ţ

Paluldonului, numai marele preot era singurul în stare să aib o apreciere exact asupra lui Jad-ben-Otho, aşa c vaă ă ă fi dominat de b nuieli fa de acela care se pretindea a fiă ţă fiul unui Dumnezeu fabulos.

Totuşi, indiferent de b nuielile care ar fi fost ascunseă în creierul s u iste , Ludon, marele preot din Alur nu aă ţ contestat dreptul lui Tarzan la titlul de Dorul-Otho şi probabil c a fost re inut de la asta de aceleaşi îndoieliă ţ care l-au re inut la început pe Kotan şi pe r zboiniciiţ ă acestuia: îndoieli ce existau în adâncul sufletelor tuturor blestema ilor şi care au la temelie teama ca nu cumva, laţ urma urmei, s existe Dumnezeu.ă

Astfel, pentru un moment, Ludon s-a men inut într-oţ atitudine rezervat ; totuşi, Tarzan ştia, tot atât de bine caă şi cum acest om şi-ar fi exprimat cu voce tare gândurile sale intime, c marele preot nu aştepta decât momentulă potrivit s smulg voalul care acoperea taina vicleşuguluiă ă lui Tarzan.

La intrarea în templu, Kotan a predat conducerea oaspetelui în mâinile lui Ludon, ce îl conducea pe Tarzan prin acele p r i ale templului pe care numai el dorea s fieă ţ ă v zute.ă

I-a ar tat camera mare unde p strau darurileă ă credincioşilor, de la şefii barbari ai Paluldonului şi oamenii acestora. Aceste lucruri aveau valori deosebite, de la fructe uscate pân la vase de aur masiv, aşa c în această ă ă camer , cât şi în cele al turate şi prin coridoare, era oă ă aglomera ie de bog ii, care a uimit pân şi ochiul aceluiaţ ăţ ă care poseda secretul avu iilor magaziilor din Opar.ţ

Umblând dintr-o parte în alta prin templu, se vedeau o mul ime de robi Wazdoni. Fructul invaziilor Hodonilorţ asupra satelor vecinilor mai pu in civiliza i decât ei.ţ ţ

Trecând prin fa a unui coridor a c nii intrare eraţ ă

117

barat cu gratii de fier. Tarzan a v zut în untru un num ră ă ă ă mare de Pithec-Antropi de toate vârstele, de ambele sexe. Atât Hodoni cât şi Wazdoni.

Dintre aceştia, majoritatea st teau pe podeaua deă piatr , într-o atitudine dintre cele mai ab tute, în timp ceă ă al ii p şeau dintr-o parte în alta şi pe a c ror figur eraţ ă ă ă zugr vit o expresie de disperare şi de cea mai neagră ă ă dezn dejde.ă

– Cine sunt aceştia? l-a întrebat Tarzan pe Ludon.Era prima întrebare pe care de când a intrat în templu,

o punea marelui preot: dar imediat a regretat această impruden , pentru c Lodon s-a întors spre el cu oţă ă b nuial în ochi pe care nu a încercat cu nici cel mai mică ă efort s o ascund .ă ă

– Cine poate s ştie mai bine decât fiul lui Jad-ben-ăOtho? a r spuns Ludon.ă

– La întreb rile lui Dorul-Otho nu se r spunde, f ră ă ă ă pedeaps , cu alte întreb ri, a replicat liniştit Tarzan. Şiă ă dac Ludon. Marele preot, vrea s ştie, pot s îi spun că ă ă ă sângele unui preot fals, pe altarul st pânului s u, nu ară ă displace ochilor lui Jad-ben-Otho.

Ludon s-a îng lbenit şi a r spuns la întrebarea luiă ă Tarzan:

– Acestea sunt jertfele al c ror sânge va împrosp taă ă altarele de r s rit, când soarele se întoarce la Tat l t u laă ă ă ă sfârşitul zilei.

– Şi cine i-a spus c lui Jad-ben-Otho îi face pl cere caţ ă ă poporul s u s fie ucis pe altarele sale? a întrebat Tarzan.ă ă Ce ai zice dac aceast credin a ta este greşit ?ă ă ţă ă

– Atunci, mii au murit în zadar, a r spuns Ludon.ăKotan şi r zboinicii s i ascultau cu mare aten ie acestă ă ţ

dialog.De asemenea. Mul i dintre s rmanii care erau dincoloţ ă

de poarta aceea cu gratii, au auzit aceast discu ie şiă ţ ridicându-se de unde erau, s-au apropiat de uşa prin care

118

în fiecare scar , cu pu in înainte de apusul soarelui, unulă ţ din ci era scos de acolo f r s se mai întoarc vreodat .ă ă ă ă ă

– Elibereaz -i! aă strigat Tarzan. F când un gest larg cuă mâna spre victimele supersti iei. Pot s v spun, înţ ă ă numele lui Jad-ben-Otho. C toate aceste sacrificii sunt oă mare greşeal .ă

Ludon s-a f cut alb ca varul.ă– Acesta este un sacrilegiu! a strigat el. De veacuri

nenum rate preo ii au oferit în fiecare sear o viaă ţ ă ţă pentru spiritul lui Jad-ben-Otho. În momentul când se întoarce la st pânul s u. Dar pân acum marele nostruă ă ă Dumnezeu nu a dat nici un semn de sup rare.ă

– Opreşte-te! a strigat autoritar Tarzan. Oarb într-ăadev r a fost preo imea care nu a putut s citeasc înă ţ ă ă semnele trimise de Dumnezeul lor.

R zboinicii voştri mor sub cu itele şi buzduganeleă ţ Wazdonilor: vân torii voştri cad sub ghearele lui Ja sau aleă lui Jata: nu trece o singur zi s nu moar câ iva în sateleă ă ă ţ Hodonilor. Şi o moarte pe zi a acelora care mor este taxa impus de Jad-ben-Otho pentru vie ile pe care le iei peă ţ altarele r s ritene. Ce semn mai mare de nepl cere vreiă ă ă s ai tu, oh, preot stupid!ă

Ludon nu a r spuns nimic.ăÎn pieptul s u s-a dezl n uit o lupt grozav întreă ă ţ ă ă

teama c acest om ar putea s fie fiul lui Dumnezeu cuă ă adev rat. Şi speran a lui c nu era aşa, dar, în cele dină ţ ă urm . Teama a învins şi şi-a înclinat capul.ă

– Fiul lui Jad-ben-Otho a vorbit, a zis el.Apoi, adresându-i-se unui preot din categoria celor

mici.Zise:– Ridic z voarele, deschide uşa. Elibereaz -i peă ă ă

aceştia şi trimite-i la casele lor!Ordinul a fost ascultat şi executat, iar prizonierii,

conştien i de miracolul care i-a salvat, s-au îngr m dit înţ ă ă

119

jurul lui Tarzan, c zându-i în genunchi şi sl vindu-l.ă ăKotan era tot atât de zguduit ca şi marele preot de

aceast r sturnare f r mil a unui obicei religios atât deă ă ă ă ă vechi.

– Dar ce trebuie s facem ca s fim pl cu i în ochii luiă ă ă ţ Jad-ben-Otho? a strigat el, privindu-l pe Tarzan cu o expresie de nedumerire.

– Dac dori i s împ ca i voia lui Dumnezeu, a r spunsă ţ ă ă ţ ă Tarzan, depune i pe altaruri daruri de hran , unelte şiţ ă îmbr c minte, care sunt destul de frecvente în oraşulă ă acesta.

Obiectele vor fi binecuvântate de Jad-ben-Otho şi după aceea s le împ r i i acelora care au mai mult nevoie deă ă ţ ţ ă ele. Am v zut magaziile pline de aceste lucruri, cu propriiiă mei ochi am v zut-o şi pot s v mai spun c , dac preo iiă ă ă ă ă ţ înva poporul s intre astfel în gra ia lui Dumnezeu, apoiţă ă ţ poporul va aduce şi mai multe daruri pentru a fi întrebuin ate pentru uşurarea nevoilor altora.ţ

Zicând acestea, a f cut un semn c doreşte s ias dină ă ă ă templu.

În timp ce ieşeau din locurile consacrate cultului religios din Alur, Tarzan a observat o cl dire mic , dară ă destul de ornamentat , care se în l a izolat , cu totulă ă ţ ă detaşat de celelalte, ca şi cum ar fi fost t iat dintr-oă ă ă stânc care nu a avut nici o leg tur cu cele din jur.ă ă ă

Tot examinând aceast cl dire cu priviri de viu interes,ă ă a observat c , atât uşile, cât şi ferestrele sunt înt rite cuă ă gratii.

– C rui scop este destinat aceast cl dire? l-aă ă ă ă întrebat pe Ludon. Cine este închis acolo?

– Nu este nimic, a r spuns repede şi nervos mareleă preot. Nu este nimeni acolo, cl direa este goal . A fostă ă odat întrebuin at , dar de câ iva ani nu mai este.ă ţ ă ţ

Şi cu aceste cuvinte s gr bi s ajung la poarta prină ă ă ă care se intra înapoi în palatul regal.

120

Acolo s-a oprit împreun cu preo ii s i, în timp ceă ţ ă Tarzan, Kotan şi r zboinicii Hodoni au ieşit din locurileă consacrate templului.

Era o întrebare pe care Tarzan ar fi dorit s o pun deă ă mult, dar se temea ca nu cumva cu aceasta s înt rească ă ă şi mai mult b nuielile din sufletul multora în privin aă ţ adev rului spuselor sale.ă

S-a hot rât ca, înainte de a se culca, s pun această ă ă ă întrebare lui Kotan, fie direct, fie indirect: dac a fostă vreodat cumva, de curând, în interiorul oraşului Alur oă femeie de aceeaşi ras cu Tarzan.ă

În timp ce le era servit cina în sala de banchete dină palatul lui Kotan, de c tre o parte din armata de robi negriă pe al c ror um r a c zut sarcina tuturor treburilor maiă ă ă grele şi a serviciului domestic din oraşul Alur, Tarzan a observat c în privirile unui rob a ap rut o expresie deă ă surpriz de recunoaştere, imediat ce privirile lor s-auă încrucişat prima dat aici, în sala de banchete.ă

Mai târziu, l-a v zut şoptind cu un alt rob şi a indicată cu capul în direc ia lui Tarzan.ţ

Acesta nu îşi amintea îns s îl mai fi v zut vreodată ă ă ă pe acest Wazdon şi nu îşi putea explica deloc interesul care îl manifesta individul acela. Din cauza aceasta, nici nu s-a mai gândit la acest incident.

Kotan era foarte surprins şi în sinea sa cu totul dezgustat c musafirul s u dumnezeiesc nu are poft să ă ă ă savureze din plin mânc rurile bogate servite la mas şi că ă ă nici nu vrea m car s guste b utura înşel toare aă ă ă ă Hodonilor.

Pentru Tarzan, banchetul era o form obositoare şiă f r rost, l comia mesenilor în a se îndopa cu hran şiă ă ă ă b utur fiind atât de mare, încât nu mai aveau timp deă ă vorb .ă

Singurele sunete vocale la care se m rgineau era oă plesc itur continu care, împreun cu apuc turile lor, îiă ă ă ă ă

121

aminteau de o vizit pe care a f cut-o odat la moşiileă ă ă ducelui de Westminster la Woodhouse, unde a v zută renumi ii porci de Berkshire.ţ

Unul câte unul, oaspe ii au sucombat sub efecteleţ ame itoare ale rachiului: rezultatul era zgomotulţ sfor iturilor lor, aşa c . Dup pu in timp. Nu au r masă ă ă ţ ă decât Tarzan şi sclavii, singurele persoane conştiente din sala de banchete.

Ridicându-se în picioare, el s-a adresat unui negru înalt care st tea la spatele lui.ă

– Vreau s dorm, a zis el. Condu-m la apartamentulă ă care mi-a fost rezervat.

În timp ce acesta îl conducea afar din sala de oaspe i,ă ţ sclavul ce mai devreme a afişat o expresie de surpriză când l-a v zut pe Tarzan. S-a apropiat din nou deă camaradul s u, c ruia i-a vorbit mai mult timp. Cel laltă ă ă arunca priviri speriate în direc ia pe unde s-a îndep rtatţ ă Tarzan.

– Dac ai dreptate, a zis el, trebuie s ne r spl tească ă ă ă ă cu libertatea noastr . Dar, dac ai greşit cumva. Oh.ă ă Dumnezeule, care va fi soarta noastr ?ă

– Dar nu greşesc deloc! a strigat cel lalt.ă– Numai unei singure persoane po i s îi comuniciţ ă

aceasta, despre care am auzit c s-a purtat foarte acruă când acest Dorul-Otho a fost adus la templu şi c totă timpul i-a dat suficiente motive ca s îl urasc . Este vorbaă ă de Ludon, marele preot.

– Îl cunoşti? a întrebat al doilea rob.– Am lucrat în templu, a r spuns colegul s u.ă ă– Atunci du-te imediat şi spune-i totul şi nu uita să

primeşti f g duiala libert ii noastre în schimbul doveziloră ă ăţ care i le aducem.

Iat cum un Wazdon negru a mers pân la poartaă ă templului, unde a solicitat s îl vad pe Ludon, mareleă ă preot, într-o problem de mare importan ; cu toate că ţă ă

122

era o or târzie, Ludon l-a primit, iar, dup ce a ascultată ă relatarea, i-a promis nu numai libertatea prietenului s u,ă ci şi o mul ime de daruri, dac vor putea dovediţ ă exactitatea celor sus inute.ţ

Iar în timp ce sclavul acesta vorbea cu marele preot din Alur. Un om aproape gol, neavând doar decât o centur care îi atârna peste şolduri. Tocmai trecea peă dup um rul înalt al muntelui Pastorul Ved.ă ă

Lumina lunii se reflecta atât pe eava lucioas a uneiţ ă Enfield atârnat de o curea de spate, cât şi de peă cartuşele de alam din cele dou cartuşiere în bandulieră ă ă de peste umerii lui largi şi bruni şi o a treia cu care era încins mijlocul lui sub ire.ţ

C l uza lui Tarzan l-a condus într-o camer ale c reiă ă ă ă ferestre erau spre lacul Albastru şi unde a g sit un pat laă fel cu acelea pe care le-a v zut în satul Wazdonilor: oă simpl platform de piatr , pu in mai ridicat decâtă ă ă ţ ă podeaua şi peste care erau aşternute un num r de bl nuriă ă t b cite.ă ă

A adormit f r s aib ocazia s îi pun întrebareaă ă ă ă ă ă care îl ardea la suflet şi f r s aib vreun r spuns la ea.ă ă ă ă ă

S-a trezit o dat cu rev rsatul zorilor, când a începută ă s se plimbe prin interiorul şi exteriorul palatului. Înainteă de a se vedea vreunul dintre ceilal i locuitori din palat.ţ

Nemaiîntâlnind pe nimeni care s îl opreasc sau s îiă ă ă cear l muriri de ceea ce f cea, a ajuns dup un timp laă ă ă ă un loc închis, împrejmuit cu un zid înalt, care se afla în centrul terenului palatului şi care îi stârnea în mare m sur curiozitatea, fiind ferm hot rât s cerceteze cât vaă ă ă ă putea mai bine fiecare p rticic a palatului şi aă ă împrejurimilor sale.

Acest loc p rea c nu are nici uşi, nici ferestre, dară ă probabil c era. Cel pu in în parte, tar acoperiş, fapt peă ţ ă care îl dovedeau nişte crengi care s-au întins pe deasupra zidului din apropierea copacului.

123

Nu a g sit nici un mijloc de a intra. Atunci şi-a desf cută ă funia şi aruncând-o peste creanga care ieşea în afara zidului a ajuns dup câteva clipe, sus pe creasta zidului.ă

F r s mai aştepte s se asigure dac în gr din seă ă ă ă ă ă ă afl vreun Wazdon sau Hodon sau vreo fiar s lbatic , aă ă ă ă s rit uşor pe p mântul moale din interior şi f r s maiă ă ă ă ă piard vremea, a început o cercetare sistematic aă ă acestui loc închis.

Curiozitatea lui a mai fost stârnit şi de faptul c loculă ă nu era pentru folosin a general , nici chiar a acelora careţ ă aveau intrarea liber în alte p r i ale palatului.ă ă ţ

Astfel, la frumuse ea natural a gr dinii, s-a ad ugat şiţ ă ă ă absen a oric rui muritor, ceea ce îi uşura lui Tarzanţ ă explorarea gr dinii, ar tându-i-o tot mai atr g toare,ă ă ă ă insuflându-i speran a c într-un loc ca acesta o va g si peţ ă ă cea care l-a împins la c ut ri grele şi lungi.ă ă

În gr din erau mici pârâiaşe artificiale şi lacuri înă ă miniatur , m rginite de tufişuri, parc alc tuite de mânaă ă ă ă îndemânatic a vreunui gr dinar perfect, atât de bineă ă scoteau în relief frumuse ea şi contururile naturii.ţ

Suprafa a interioar a zidurilor era modelat astfel caţ ă ă s reprezinte stâncile albe ale Paluldonului, întrerupte înă unele locuri de imita ii în miniatur ale trec torilor plineţ ă ă de verdea ale originalului.ţă

Cuprins de admira ie şi gustând în întregul ei fiecareţ surpriz nou pe care i-o oferea priveliştea, Tarzan înaintaă ă încet în jurul gr dinii şi ca întotdeauna, înainta f r celă ă ă mai mic zgomot.

Trecând printr-o p dure în miniatur , a dat peste oă ă mic suprafa cu brazde pline de flori şi în acelaşi timp, aă ţă observat prima femeie Hodon pe care avea prilejul s oă ă vad de când a intrat în palat.ă

În centrul micului spa iu deschis st tea o femeieţ ă tân r şi frumoas , mângâind capul unei p s ri pe care oă ă ă ă ă inea cu cealalt mân lâng pieptul ei.ţ ă ă ă

124

Tarzan nu putea s îi vad fa a decât din profil, dar,ă ă ţ Judecând dup criteriul de frumuse e din oricare ară ţ ţ ă civilizat , nu putea fi considerat mai pu in dr gu .ă ă ţ ă ţă

Jos, pe iarb , la picioarele ei şi aşezat cu spatele spreă ă el st tea o sclav Wazdon .ă ă ă

V zând c aceea pe care o c uta nu este acolo şiă ă ă fiindu-i team s nu se dea vreo alarm , dac va fiă ă ă ă descoperit de cele dou femei, Tarzan a încercat s eviteă ă acest incident posibil c utând un loc unde s se ascundă ă ă în tufişuri.

Mai înainte îns s poat s o fac , fata Hodon s-aă ă ă ă ă ă întors spre el, ca şi cum vreun sim necunoscut ar fiţ avertizat-o de prezen a lui; de altfel, o simpl manifestare,ţ ă care ne este mai mult sau mai pu in cunoscut tuturor.ţ ă

Când l-a v zut, privirile fetei nu au ar tat decâtă ă surprindere; nu s-a reflectat în ochii ei mici nici cea mai mic urm de fric , nici nu a ipat, nici nu a ridicat tonulă ă ă ţ vocii sale armonios modelate când i s-a adresat.

– Cine eşti tu, a întrebat ea, care intri cu o astfel de îndr zneal în „Gr dina interzis ”?ă ă ă ă

La sunetul vocii st pânei sale, sclava a s rit imediat înă ă picioare, întorcându-se cu fa a spre el.ţ

– Tarzan Jad-guru! A exclamat fata cu un amestec de mirare şi uşurare.

– Îl cunoşti? a strigat st pâna sa, întorcându-se spre eaă şi dându-i astfel ocazia lui Tarzan s ridice repede ună deget la buzele sale, ca nu cumva fata s îl tr deze şi maiă ă mult; cea care îl privea uimit era Panatlea: un izvor totă atât de mare de surprindere pentru el ca şi prezen a luiţ pentru ea.

Repezit de st pâna sa şi cu semnul t cerii f cută ă ă ă simultan de Tarzan, Panatlea a r mas un timp f r grai,ă ă ă apoi a îngânat ceva în c utarea unui mijloc de ieşire dină impasul în care se afla:

– Am crezut... Dar nu... am greşit... Am crezut c eraă

125

unul pe care l-am mai v zut o dat lâng Korulgrif.ă ă ăHodona i-a privit alternativ pe cei doi cu o expresie

întreb toare şi de îndoial . Dup câteva clipe i s-a adresată ă ă lui Tarzan:

– Dar tu nu mi-ai r spuns înc , str ine, cine eşti?ă ă ă– Nu ai auzit, deci, despre musafirul care a sosit ieri la

curtea regelui t u?ă– Vrei s spui c tu eşti Dorul-Otho?! a exclamat ea.ă ăŞi neîncrederea din ochii ei f cu loc onoarei şiă

respectului.– Eu sunt, a r spuns Tarzan. Dar tu?ă– Eu sunt Ghizi, fiica lui Kotan, Regele Paluldonului. A

r spuns ea.ăAşadar, ca era Ghizi, pentru dragostea c ruia Tadeu aă

preferat exilul în loc de slujba de preot în Alur.Tarzan s-a apropiat de aceast prin es atât deă ţ ă

dr gu şi de o ras atât de barbar .ă ţă ă ă– Fiica lui Kotan. A început el, Jad-ben-Otho este

satisf cut de tine şi ca un semn al favoarei tale. L-a ferită pe acela pe care îl iubeşti de la multe primejdii mari.

– Nu în eleg, a r spuns fata.ţ ăDar roşcata care îi acoper fata îi dezmin ea vorbele.ă ţ– Bulet, a continuat ca. Este oaspete în palatul tat luiă

meu. Nu am auzit s fie în vreo primejdie. Eu sunt logodită ă cu Bulet.

– Dar nu pe Bulet îl iubeşti, a zis Tarzan.Ghizi a roşit din nou pân la albul ochilor şi şi-a întorsă

fa a într-o parte.ţ– Am displ cut oare marelui Dumnezeu?ă– Nu. Pentru c dup cum i-am spus. El este foarteă ă ţ

mul umit de tine şi ti l-a p strat pe Tadeu.ţ ă– Jad-ben-Otho ştie totul şi fiul s u îi împ rt şeşteă ă ă

ştiin a.ţ– Nu, se gr bi s o îndrepte Tarzan, ca nu cumvaă ă

reputa ia lui de atotştiutor s nu îl pun într-o încurc tur .ţ ă ă ă ă

126

Eu nu ştiu decât ceea ce Jad-ben-Otho doreşte s ştiu.ă– Spune-mi, te rog. Voi fi vreodat împreun cu Tadeu?ă ă

Desigur, fiul lui Jad-ben-Otho poate citi viitorul.Tarzan era foarte încântat s îşi lase o porti deă ţă

sc pare.ă– Nu ştiu nimic despre viitor, a zis el. Decât numai

ceea ce vrea Jad-ben-Otho. Dar cred c nu trebuie s î i fieă ă ţ team de viitor, dac îi r mâi credincioas lui Tadeu şiă ă ă ă prietenilor lui.

– L-ai v zut? Spune-mi unde este?ă– Da. L-am v zul. Ultima dată era cu Omat, gundul deă

Korulja.– Prizonier al Wazdonilor? l-a întrerupt fata.– Nicidecum. Nu era prizonier, ci oaspete onorat, a

r spuns Tarzan. Aşteapt ! Nu vorbi! Acum primesc oă ă veste de la tat l meu, Jad-ben-Otho.ă

Amândou femeile au c zut în genunchi acoperindu-şiă ă fa a cu mâinile. Erau cuprinse de un respect total laţ gândul apropierii grozave a marelui lor Dumnezeu.

Dup pu in timp. Tarzan a atins-o pe Ghizi pe um r.ă ţ ă– Ridic -te! i-a spusă Tarzan, Jad-ben-Otho a vorbit. Mi-a

spus c aceast fat sclav este din tribul Korulja. Undeă ă ă ă se afl acum Tadeu şi ea este logodnica lui Omat, Gundul.ă Numele ei este Panatlea.

Ghizi s-a întors întreb tor spre Panatlea.ăAceasta a f cut afirmativ din cap, mintea ei simplă ă

nefiind în stare s hot rasc dac ea şi st pâna sa suntă ă ă ă ă sau nu victimele unei mistific ri cumplite.ă

– Aşa este cum spune, a şoptit ea.Ghizi a c zut în genunchi, atingându-şi fruntea deă

picioarele lui Tarzan.– Mare este onoarea pe care Jad-ben-Otho a f cut-oă

umilei sale servitoare! a strigat ea. Transmite-i bietele mele mul umiri pentru fericirea care a adus-o Ghizei.ţ

– Tat lui meu i-ar pl cea, a zis Tarzan, dac ai face caă ă ă

127

Panatlea s fie înapoiat în satul p rin ilor ei.ă ă ă ţ– Dar ce îi pas lui Jad-ben-Otho de o fiin ca ea? aă ţă

întrebat Ghizi cu o voce mândr .ă– Nu este decât un singur Dumnezeu, a r spunsă

Tarzan. Şi este tot atât de mult al Wazdonilor, cât şi al Hodonilor. Precum şi al p s rilor, al fiarelor, al florilor şi aă ă tot ce creşte pe suprafa a p mântului şi sub ap . Dacţ ă ă ă Panatlea face ceea ce trebuie fa de el, ea este mai mareţă în ochii lui decât fiica lui Kotan, dac face greşeli.ă

– Voin a lui Jad-ben-Otho se va îndeplini, a zis Ghizi cuţ supunere, dac îmi va sta în putin . Cel mai bun lucruă ţă este, oh, Dorul-Otho, s comunic regelui dorin a tat luiă ţ ă t u.ă

– Atunci, ine-o lâng tine, aţ ă ad ugat Tarzan şi ai grijă ă s nu i se întâmple ceva r u.ă ă

Mi-a fost adus abia ieri şi niciodat nu am mai avut oă ă sclav care s îmi plac atât de mult. Mi-ar p rea r u să ă ă ă ă ă m despart de ea.ă

– Dar mai sunt şi altele, a zis Tarzan.– Da, a r spuns Ghizi, mai sunt şi altele, dar nu esteă

decât o singur Panatlea.ă– Se aduc mul i sclavi în oraş?ţ– Da!– Şi vin mul i str ini din alte ri? a continuat sţ ă ţă ă

întrebe Tarzan.Fata a dat din cap negativ.– Numai Hodonii din cealalt parte a v ii lui Jad-ben-ă ă

Otho; dar ei nu sunt str ine.ă– Atunci eu sunt primul str in care a intrat pe por ileă ţ

oraşului Alur?– Dar are oare nevoie fiul lui Jad-ben-Otho s pună ă

atâtea întreb ri unei s rmane muritoare ca Ghizi?ă ă– Dup cum i-am mai spus, Jad-ben-Otho este singurulă ţ

atotştiutor.– Atunci, dac dorea s ştii acest lucru, a r spunsă ă ă

128

imediat Ghizi, desigur c te-ar fi înştiin at.ă ţTarzan a zâmbit în sinea sa fa de îndemânareaţă

acestei dr coaice ce îl comb tea cu propriile arme.ă ăTotuşi, într-o m sur evitarea întreb rii lui ar fi putut fiă ă ă

considerat şi un r spuns.ă– Atunci au mai fost str ini pe aici în timpul din urm ,ă ă

aşa este? a insistat el.– Nu pot s î i spun ceea ce nu ştiu, a r spuns fata. Înă ţ ă

palatul tat lui meu circul multe zvonuri, dar cum poateă ă s ştie o femeie din palat cât adev r şi cât închipuireă ă ă este într-un zvon?

– A existat, deci, un astfel de zvon?– A fost numai un zvon care a ajuns la „Gr dinaă

interzis ”, a r spuns ea.ă ă– Acest zvon se referea cumva la o femeie de altă

ras ?ăDin clipa în care a pus întrebarea şi pân acum, înă

aşteptarea r spunsului, a crezut c inima înceteaz s îiă ă ă ă mai bat . Atât de covârşitoare era pentru el situa ia.ă ţ

Fata a ezitai un moment înainte s r spund .ă ă ă– Nu, a zis ea. Nu pot s vorbesc despre acest subiect,ă

pentru c oricât de mare important ar avea caă ă Dumnezeii s se intereseze de el, cu singur aş deveniă ă obiectul urii tat lui meu, dac l-aş discuta.ă ă

– În numele lui Jad-ben-Otho, î i poruncesc s vorbeşti!ţ ă a zis Tarzan. În numele lui Jad-ben-Otho, în mâinile c ruiaă st soarta lui Tadeu.ă

Fata s-a t cut palid ca ceara.ă ă– Ai mil ! aă strigat ea. Voi vorbi pentru binele lui Tadeu

şi voi spune tot ce ştiu!– Ce s spui? A întrebat o voce aspr dintr-un tufiş deă ă

la spatele lor.To i trei au întors capul şi au v zut ap rând din tufişţ ă ă

statura impun toare a lui Kotan.ăTr s turile lui erau schimonosite de furie, dar, când l-aă ă

129

observat pe Tarzan, a f cut un loc unei expresii deă surpriz , nuan at de o oarecare team .ă ţ ă ă

– Dorul-Otho! a exclamat el. Nu am ştiut c eşti aici..ăDup aceea, şi-a îndreptat umerii şi ridicând capul cuă

mândrie, a continuat:– Sunt unele locuri în care nici fiul marelui Dumnezeu

nu poate intra şi acesta este unul dintre ele: „Gr dinaă interzis ”.ă

Era o provocare, dar, cu toat atitudinea luiă îndr znea , se putea observa, în tonul vocii sale, oă ţă oarecare scuz , indicând c , din sufletul lui supersti ios,ă ă ţ nu a pierit teama inerent a omului pentru creatorul s u.ă ă

– Vino, Dorul-Otho! a continuat el. Nu ştiu nimic din ce a apucat s î i spun feti a aceasta f r minte, dar oriceă ţ ă ţ ă ă doreşti s afli, î i va spune Kotan, regele rii.ă ţ ţă

Apoi, adresându-i-se fiicei sale:– Ghizi, treci imediat în camera ta, indicându-i cu

severitate partea cealalt a gr dinii.ă ăPrin esa, urmat de Panatlea, a pornit imediat înţ ă

direc ia aceea.ţ– Noi vom merge pe aici. a zis Kotan.Şi pornind înainte, l-a condus pe Tarzan în altă

direc ie.ţAl turi, de partea aceea a zidului de care se apropiau,ă

Tarzan a z rit o grot în stânca zidului şi coborând o scară ă ă şi trecând printr-un coridor, au intrat în cl direa principală ă a palatului.

La aceast intrare în Gr dina interzis st teau doiă ă ă ă r zboinici înarma i: era o dovad clar c aceste locuriă ţ ă ă ă sacre erau bine p zite.ă

Kotan l-a condus în t cere înapoi în propriileă apartamente din palat. O înc pere mare, anticameraă aceleia spre care mergeau, era plin cu solda i şi nobili, înă ţ aşteptarea pl cerii de a-şi vedea domnitorul.ă

Imediat dup ce au intrat, toat lumea s-a ferit într-oă ă

130

parte şi în alta. Deschizând, astfel, un drum de onoare pentru rege şi oaspetele s u divin.ă

În apropierea unei uşi din partea cealalt a s lii şiă ă jum tate ascuns printre r zboinici, se afla Ludon. Mareleă ă preot.

Tarzan l-a z rit numai în treac t, dar i-a fost suficientă ă ă aceast clip ca s observe expresia de r utate şi deă ă ă ă viclenie de pe fa a crud a acelui om, presim ind nimicţ ă ţ bun..., dar nu a avut timp s îl priveasc mai scrut tor,ă ă ă pentru c a trecut cu Kotan în odaia al turat .ă ă ă

Tot în momentul acela a ap rut şi masca urât a unuiă ă preot la intrarea opus . Posesorul ei s-a oprit acolo ună moment, aruncând o privire rapid de jur-împrejur şi apoi,ă g sindu-l pe acela pe care îl c uta a pornit c tre el şi după ă ă ă câteva momente, s-a oprit în fata lui Ludon.

S-a încins atunci între amândoi o convorbire în şoapt ,ă pe care marele preot o sfârşi astfel:

– Întoarce-te imediat în apartamentele prin esei şi aiţ grij ca sclava s fie trimis numaidecât în templu laă ă ă mine!

Preotul inferior a pornit imediat s îndeplinească ă ordinele primite. Ludon s-a îndep rtat şi el de acolo, dară şi-a îndreptat paşii spre locaşul unde domnea suveran suprem.

Cam la o jum tate de or dup aceea, un r zboinică ă ă ă Hodon a fost introdus la Kotan.

– Ludon, marele preot, doreşte prezen a lui Kotan,ţ regele, în templu, a relatat trimisul. Dorin a marelui preotţ este ca regele s vin singur.ă ă

Kotan a dat din cap, indicând c accept ordinul laă ă care şi regele trebuie s se supun .ă ă

– M întorc repede. Dorul-Otho, s-a adresat el luiă Tarzan şi în timpul acesta, atât r zboinicii cât şi sclaviiă sunt la ordinele tale.

131

CAPITOLUL X - Curajul lui Tarzan.A trecut mai mult de o or pân s se întoarc regeleă ă ă ă

în apartament, iar în timpul acesta Tarzan s-a ocupat cu examinarea sculpturilor de pe ziduri şi a numeroaselor specimene de scrieri de mân , prin care caligrafieă paludodenii au dat camerelor o atmosfer de lux şiă bog ie.ăţ

Kotan s-a înapoiat tocmai când el se îndeletnicea cu aceast ocupa ie destul de pl cut .ă ţ ă ă

Când, atras de mişcarea draperiilor pe unde a intrat regele, s-a întors şi l-a privit, a r mas aproape încremenită de schimbarea care s-a ivit în fizionomia lui.

Fa a lui era livid , mâinile îi tremurau ca de boalaţ ă copiilor, iar ochii îi erau holba i de fric . Înf işarea luiţ ă ăţ tr da clar, un amestec de furie aprig şi o fric excesiv .ă ă ă ă

Tarzan l-a privit întreb tor.ă– Ai primit veşti rele. Kotan? a rostit el pân la urm .ă ăRegele a morm it ceva imperceptibil în spatele lui s-auă

îngr m dit în apartament un num r mare de solda i,ă ă ă ţ blocând, astfel, intrarea.

Regele a privit mai întâi foarte speriat în stânga şi în dreapta. A aruncat o privire de groaz spre Tarzan, apoi,ă întorcându-şi fa a şi privirile în sus c tre cer, a exclamat:ţ ă

– Jad-ben-Otho, martor s îmi eşti c nu fac acest lucruă ă de bun voie!ă

A urmat dup aceea o t cere scurt , care a fostă ă ă întrerupt tot de Kotan.ă

– Aresta i-l! aţ strigat el c tre r zboinicii din jur, pentruă ă c Ludon, marele preot, jur c acest om este ună ă ă impostor.

A le împotrivi cu arme acestui num r mare de solda iă ţ şi chiar în mijlocul palatalului regelui lor, ar fi fost mai mult decât un gest fatal.

Tarzan a ajuns, pân acum, destul de departe cuă

132

agerimea min ii sale: iar acum, când speran ele şiţ ţ b nuielile i-au fost adeverite în parte, în ultimele câtevaă ore, de confirmarea clar a Ghizelei, şi-a dat seama c areă ă cea mai mare nevoie de a nu c uta moartea cu orice pre ,ă ţ când putea s o evite.ă

– Sta i! aţ strigat el ridicând mâna cu palma deschis înă fa a lor. Ce înseamn asta?ţ ă

– Ludon pretinde c areă dovezi c nu eşti fiul lui Jad-ăben-Otho, a r spuns Kotan. El cere s te ducem în cameraă ă tronului, spre a fi judecat. Dac eşti ceea ce pretinzi fi,ă nimeni nu ştie mai bine decât tine c nu trebuie s î i fieă ă ţ team a te supune cererii lui; nu uita, îns , c , înă ă ă asemenea afaceri, marele preot comand regelui şi c euă ă nu sunt decât executorul acestor ordine şi nu autorul lor.

Tarzan vedea bine c Kotan nu era pe deplin convinsă de înşel ciunea sa, fapt care ieşea şi din încercarea luiă clar de a-şi scuza ac iunea.ă ţ

– S nu pun mâna r zboinicii t i pe mine, i-a zisă ă ă ă Tarzan lui Kotan, ca nu cumva Jad-ben-Otho, înşelându-se asupra inten iilor lui, s nu îi tr sneasc pe to i.ţ ă ă ă ţ

Efectul acestor vorbe a fost instantaneu asupra acelora din rândurile din fa , fiecare soldat luând un aerţă poc it şi modest şi tot ascunzându-se dup cei din spate:ă ă era o poc in care devenea contagioas .ă ţă ă

Tarzan a început s zâmbeasc , spunând cu o voceă ă calm :ă

– Nu v fie team ! Vom merge de bun voie în cameraă ă ă de audien , s îi înfrunt pe nelegiui ii care m acuz .ţă ă ţ ă ă

Cum au intrat în sala tronului, s-a ivit o complica ieţ dintre cele mai grave.

Kotan nu dorea s recunoasc dreptul lui Ludon de aă ă ocupa o pozi ie inferioar ; similar şi Tarzan, în virtuteaţ ă preten iilor sale înalte, sus inea c nimeni nu poate sţ ţ ă ă stea mai presus decât el.

Dar, dintre to i cei de fa , hazul acestei situa ii nu eraţ ţă ţ

133

priceput decât de Tarzan.Ca s uşureze situa ia, Jadon a emis ideea ca to i treiă ţ ţ

s ocupe tronul. Aceast idee a fost respins de Kotan, cuă ă ă argumentul c nici un muritor altul decât regeleă Paluldonului nu a stat vreodat acolo sus şi ceva mai mult.ă Nu era loc destul pentru to i trei.ţ

– Dar cine este acuzatorul meu şi cine este judec torul? a întrebat Tarzan deodat .ă ă

– Ludon este acuzatorul, s-a gr bit s adauge mareleă ă preot.

– Aşa? Voi fi judecat deci de acela care m acuz ?ă ă L sa i la o parte orice formalit i şi spune i-i lui Ludon să ţ ăţ ţ ă m condamne!ă

Accentul lui Tarzan era ironic şi în privirea cu care îl c uta pe marele preot era atâta sarcasm, precum şi înă rânjetul de pe fa a lui, încât a stârnit în propor iiţ ţ extraordinare ura aceluia.

Evident, îns , c regele Kotan şi r zboinicii lui şi-au dată ă ă seama de dreptatea obiec iilor ridicate de Tarzanţ împotriva acestui sistem îngust de a împ r i dreptatea.ă ţ

– Numai Kotan poate s judece în camera tronului dină palatul s u, a zis Ludon. El trebuie s asculte şi acuza iileă ă ţ martorilor, iar sentin a dat de Kotan s fie definitiv .ţ ă ă ă

Cu toate acestea, regele nu a fost deloc încântat să prezideze o judecat împotriva unuia care se putea preaă bine s fie fiul lui Dumnezeu, aşa c a c utat o porti deă ă ă ţă sc pare.ă

– Nu este decât o problem pur religioas , a zise el şiă ă conform tradi iilor, regele Paluldonului nu trebuie s seţ ă amestece în afaceri bisericeşti.

– În cazul acesta, s se in judecata în templu! aă ţ ă strigat un şef, pentru c şi r zboinicii doreau ca regele loră ă s nu aib nici un motiv de r spundere în aceast afacere.ă ă ă ă

Propunerea i-a fost mai mult decât binevenit mareluiă preot, care în sinea sa se învinov ea c nu s-a gândit maiăţ ă

134

demult la aceasta.– Este adev rat, a zis el. Acest om a p c tuit contraă ă ă

templului. Prin urmare, acolo trebuie s fie judecat!ă– Fiul lui Jad-ben-Otho nu va fi târât nic ieri! a strigată

Tarzan. Dar este posibil ca la sfârşitul acestei judec i săţ ă fie târât cadavrul lui Ludon, marele preot, afar dină templul Dumnezeului pe care el îl nesocoteşte. Gândeşte-te bine, Ludon, pân nu comi i o asemenea nebunie.ă ţ

Vorbele lui rostite cu inten ia de a-l intimida pe mareleţ preot nu au avut nici un efect, c ci Ludon nu s-a speriată câtuşi de pu in de fondul ideii lui Tarzan.ţ

– Iat un om ce, să -a gândit Tarzan, cunoscându-şi religia mai bine ca oricare altul, îşi d foarte bine seamaă de falsitatea celor pretinse de mine, dup cum îşi dă ă seama şi de falsitatea credin ei pe care o predic .ţ ă

Totuşi, ştia bine c singura sa speran consta în a seă ţă ar ta cât se poate de indiferent fa de toate acuzele.ă ţă

Kotan şi r zboinicii tot se mai aflau sub influen aă ţ credin ei în el, şi de acest fapt Tarzan trebuia s profite înţ ă actul final al dramei înscenate de Ludon, pentru a fi salvat din mâinile invidiosului preot care, în inima lui, probabil l-a condamnat deja la moarte.

Ridicând, deci, din umeri, ca şi când ar fi fost vorba despre o afacere foarte important , Tarzan a coborâtă sc rile piramidei.ă

– Pe Dorul-Otho nu îl intereseaz , a zis el, în ce locă g seşte de cuviin Ludon s îl înfurie pe Dumnezeul s u,ă ţă ă ă pentru c mânia lui Jad-ben-Otho se poate abate tot atâtă de uşor în templu, ca şi în camera tronului.

Nem rginit de uşurat de solu ia atât de simpl aă ţ ă problemei lor, Kotan şi r zboinicii au pornit din cameraă tronului spre templu, timp în care le-a crescut credin a înţ Tarzan, fa de indiferen a care o afişa acesta acuza iilorţă ţ ţ care i s-au adus.

Ludon i-a condus pe to i în cea mai larg dintre cur ileţ ă ţ

135

templu cu altare.Instalându-se în spatele altarului din apus, i-a f cută

semn lui Kotan s şad pe platforma de la stânga,ă ă spunându-i şi lui Tarzan s ocupe un loc identic îns , laă ă dreapta altarului.

Când Tarzan s-a urcat pe platform , privirile lui s-auă încruntat de sup rare fat de tabloul care i s-aă ă reprezentat.

Bazinul scobit în suprafa a de sus a altarului era plinţ de apa în care plutea cadavrul gol al unui copil abia n scut.ă

– Ce înseamn asta? aă strigat el, întorcându-se spre Ludon.

Acesta a zâmbit r ut cios.ă ă– Faptul c nu ştii este o nou dovad de vanitate aă ă ă

preten iilor tale. Da, pozezi ca fiu al lui Dumnezeu şi nuţ ştii c la apusul soarelui aducem jertfa unui b rbat, iar laă ă r s ritul lui jertfa unui copil abia n scut. Astfel îl onor mă ă ă ă noi pe Jad-ben-Otho şi aceste am nunte le ştiu pân şiă ă copii mici ai Hodonilor, numai acela care pretinde c esteă fiul lui Dumnezeu nu le ştie. Dac aceste dovezi, aă continuat Ludon, nu sunt suficiente, am şi altele. Treci în fa Wazdon! A poruncit marele preot, indicând cu degetulţă pe un sclav care st tea printre al i negri şi câ iva preo i,ă ţ ţ ţ undeva mai încolo de altar. Spune-ne: ce ştii despre aceast fiin , strig Ludon, ar tându-l pe Tarzan, deă ţă ă ă îndat ce negrul a f cut, tremurând, vreo doi paşi spreă ă altar.

– L-am v zut mai înainte, a început Wazdonul. Eu suntă din tribul Korulul şi într-o zi, nu demult, un grup din care f ceam parte s-a întâlnit cu câ iva r zboinici din Koruljaă ţ ă pe muchia dealului care desparte v ile noastre. Printreă inamici era şi aceast fiin ciudat pe care ei o numeauă ţă ă Tarzan Jad-guru şi într-adev r era teribil, deoarece auă trebuit dou zeci de inşi s îl doboare. Nu se lupta însă ă ă

136

cum s-ar fi luptat un Dumnezeu, iar când l-a izbit o ghioag în cap, a c zut în nesim ire ca oricare muritor.ă ă ţ

L-am adus dup aceea, a reluat negrul dup ce l-aă ă privit intens pe Tarzan. În satul nostru prizonier, dar a sc pat dup ce a t iat capul r zboinicului pe care l-amă ă ă ă l sat s -l p zeasc , ducând cu el acest cap tocmai deă ă ă ă partea cealalt a v ii şi atârnându-l de creanga unuiă ă copac.

– Cuvântul unui rob contra cuvântului lui Dumnezeu! Foarte frumos! a strigat Kotan, care şi mai înainte ar taseă o oarecare prietenie subtil fa de pretinsul urmaş deă ţă zeu.

– Nu este decât un pas în progresul nostru c treă adev r, se gr bi s explice Ludon. Se poate ca m rturiileă ă ă ă aduse de singura prin es a casei de Kotan sţ ă ă cânt reasc mai mult pentru marele şef de la Nord, cuă ă toate c tat l unui fiu care a fugit de oferta sfânt aă ă ă carierei de preot nu ar asculta bucuros la m rturiile aduseă împotriva unui alt p gân.ă

Jadon a pus repede mâna pe mânerul cu itului s u deţ ă la cing toare, dar r zboinicii din jurul lui l-au re inut,ă ă ţ prinzându-l de bra .ţ

– Ai grij , Jadon, c eşti în templul lui Jad-ben-Otho.ă ăŞi astfel, marele şef a fost nevoit s înghită ă

apostrofarea lui Ludon, deşi jignirea a s pat în inimaă r zboinicului o ur crunt împotriva marelui preot.ă ă ă

Kotan s-a adresat cu mirarea lui Ludon.– Ce poate s ştie fiica mea despre aceasta? Sper că ă

nu vei aduce o prin es a casei mele ca martor public ?ţ ă ă ă– Nu, a r spuns Ludon, nu o voi aduce pe ea înă

persoan , dar am aici pe altcineva care poat s facă ă ă ă declara ii pentru prin es .ţ ţ ă

Şi, zicând aceasta, Ludon a f cut un semn unui preotă inferior, la apropiere c ruia îi zise:ă

– Adu-o pe sclava prin esei!ţ

137

Preotul cu masca urât a ap rut dup o clip , tr gândă ă ă ă ă dup ea cu sil , o fat wazdon , care, se vedea clar, nuă ă ă ă venea de bun voie.ă

Era Panatlea.– Prin esa Ghizi, a început preotul, era singur înţ ă

„Gr dina prohibit ”, numai cu aceast sclav , cândă ă ă ă deodat , apare înaintea ei, ieşind pur şi simplu din tufişulă de al turi, aceast fiin care pretinde c este Dorul-Otho.ă ă ţă ă Prin esa, declar c sclava, când l-a v zut a strigatţ ă ă ă surprins c l-a recunoscut, zicându-i “Tarzan Jad-guru”,ă ă acelaşi nume despre care a vorbit sclavul din Korulul. Aceast femeie nu este din Korulul, ci din Korulja, adică ă din tribul cu care ni se spune c a fost mai întâi v zut .ă ă ă

Mai departe, aşa ne spune prin esa, aceast femeie, alţ ă c rei nume este Panatlea şi care i-a fost adus abia ieri. I-ă ăa istorisit o poveste foarte ciudat şi anume c ar fi fostă ă salvat din mâinile unui Torodon din Korulgrif de c tre oă ă creatur ca aceasta, pe care îl numea Tarzan Jad-guru. Aă mai spus c amândoi au fost urm ri i de doi grifi şi cum elă ă ţ i-a înşelat s plece de lâng Panatlea, care a putut să ă ă scape, dar mai târziu a fost prins de noi şi adus în Alur.ă ă Tot nu sunte i l muri i, a strigat apoi Ludon. Adresându-seţ ă ţ mul imii, c aceast fiin nu este fiul lui Dumnezeu?ţ ă ă ţă

Apoi, s-a r stit întorcându-se spre Panatlea:ă– i-a spus el vreodat c este fiul lui Dumnezeu?Ţ ă ăPanatlea a f cut un pas înapoi, îngrozit .ă ă– R spunde, sclavo! A r cnit marea preot.ă ă– P rea într-adev r c este mai mult decât un simpluă ă ă

muritor, ocoli r spunsul Panatlea.ă– i-a spus vreodat c este fiul lui Dumnezeu?Ţ ă ă

R spunde direct la întrebare! a insistat Ludon.ă– Nu, a r spuns Panatlea în şoapt , aruncând o privireă ă

rug toare lui Tarzan, pentru a-i cere iertare.ăEl îi r spunse cu un zâmbet prietenesc de încurajare:ă– Aceasta nu este o dovad c el nu este fiul lui Jad-ă ă

138

ben-Otho. Încerca i s vi-l închipui i pe Jad-ben-Othoţ ă ţ umblând dintr-o parte în alta. Strigând: Eu sunt Dumnezeu! Eu sunt Dumnezeu! L-ai auzit tu vreodat ,ă Ludon? Desigur c nu, pentru ce ar face fiul ce nu faceă tat l?ă

– Destul! a strigat Ludon. Dovezile sunt zdrobitoare. Aceast fiin este un şarlatan; iar eu, preotul cel mai înaltă ţă al lui Jad-ben-Otho în oraşul Alur, îl condamn la moarte!

Acestor vorbe a urmat un moment de t cere: Ludon s-ăa oprit inten ionat, pentru culminarea efectului dramatic.ţ

– Şi, dac am greşit, a încheiat el, s m tr snească ă ă ă ă Dumnezeu, aşa cum stau aici în fa a voastr a tuturor!ţ ă

T cerea a fost atât de mare, atât de profund , încât seă ă auzea pân şi plesc itul apei lacului, care se izbea deă ă zidul palatului.

Ludon a r mas în picioare, cu fa a întoars c tre cer.ă ţ ă ă cu bra ele întinse, în atitudinea unui om care şi-ar dezgoliţ pieptul, pentru a se împlânta pumnalul executorului.

R zboinicii, preo ii şi sclav îi s-au îngr m dit cu to ii înă ţ ă ă ţ curtea sacr , aşteptând împlinirea r zbun rii luiă ă ă Dumnezeu.

Tarzan, îns , a rupt t cerea:ă ă– Dumnezeul t u te ignor , Ludon, i-a zis el cu o voceă ă

batjocoritoare, cu inten ia precis ca s înt reasc şi maiţ ă ă ă ă mult mânia marelui preot. Da, te ignor cu totul şi pot să ă dovedesc aceasta înaintea ochilor tuturor preo ilor t i şi aiţ ă nobilimii r zboinice care este de fa .ă ţă

– Dovedeşte-o. Profanatorule, dac po i s o faci!ă ţ ă– Bine, a zis Tarzan. Tu, care m numeşti profanator,ă

care te-ai convins c sunt un impostor şi c eu, simpluă ă muritor, am pozat ca fiu al lui Dumnezeu, de ce nu invoci mânia lui Dumnezeu, s m tr sneasc pe mine şi nu peă ă ă ă tine? Astfel va r mâne neştirbit atotputernicia lui,ă ă precum şi demnitatea preo imii tale.ţ

A urmat din nou o t cere scurt , în care interval ceiă ă

139

prezen i aşteptau ca Ludon s înf ptuiasc în felul acestaţ ă ă ă distrugerea preten iosului impostor.ţ

– Vezi c nu îndr zneşti?! lă ă -a înfruntat Tarzan. Ştii bine c mai repede te-a tr sni pe tine decât pe mine.ă ă

– Min i! aţ strigat Ludon. Aş fi f cut asta, dar am primită chiar acum o înştiin are de la Jad-ben-Otho c i seţ ă ţ rezerv o moarte deosebit .ă ă

La auzul acestor cuvinte ale marelui preot, toată preo imea a izbucnit într-un cor de „Ah!” de admira ie şiţ ţ respect.

Kotan şi r zboinicii lui erau îns într-o stare de mareă ă nedumerire. În sufletul lor urau şi se temeau în acelaşi timp de Ludon, dar atât de adânc era respectul pentru slujba de mare preot, încât nici unul nu a îndr znit să ă ridice vocea împotriva lui.

Nici unul?Ei bine, tot s-a g sit unul şi a acela a fost Jadon, şefulă

f r fric de la Nord.ă ă ă– Propunerea str inului este dreapt , a intervenit el.ă ă

Invoc tr snetul lui Jad-ben-Otho asupra lui, dac vrei să ă ă ă ne convingi cu adev rat de vinov ia lui.ă ăţ

– Destul! a strigat Ludon. De când a ajuns Jadon mare preot? Aresta i acuzatul! S-a adresat el preo ilor şiţ ţ r zboinicilor; iar mâine îşi va primi pedeapsa, aşa după ă cum mi-a ordonat Jad-ben-Otho.

Din partea r zboinicilor nu se putea vedea nici oă mişcare care s dovedeasc ascultarea ordinelor luiă ă Ludon, dar preo ii inferiori, îmbiba i de curajul fanatic alţ ţ breslei lor, s-au repezit ca o ceat nebun de şacali s îşiă ă ă înha e prada.ţ

S-a ispr vit şi aceasta şi nimeni nu era mai p truns deă ă realitatea faptului decât Tarzan. De acum înainte iste imea şi diploma ia nu vor mai uzurpa func ia armelorţ ţ ţ de atac şi ap rare pe care el le iubea atât de mult.ă

Astfel, când prima masc urât ap ru pe platform , nuă ă ă ă

140

a mai g sit în fa a ei pe suavul plenipoten iar din cer, ci oă ţ ţ fiar dintre cele mai feroce, de o furie mai curândă diabolic , decât cereasc .ă ă

Altarul se afla al turi de zidul de apus al acestei cl diriă ă Iar acoperiş. Nu era loc acolo decât pentru o singură ă persoan , pentru marele preot când oficia ceremoniileă sacrificiului. Aşa era şi acum: numai Ludon singur se afla la spatele lui Tarzan, iar în fa a lui se g seau peste douţ ă ă sute de r zboinici şi preo i.ă ţ

Preten iosul care dorea s aib gloria de a fi cel dintâiţ ă ă care s pun mâna pe impostorul blestemat, alerg cuă ă ă mâna întins s -l înha e pe Tarzan.ă ă ţ

În loc de aceasta, el însuşi a fost înh at: smuls de oăţ mân cu degetele ca o elul, care l-au smucit ca pe oă ţ paia , înşf cându-l de un picior şi de curelele din spate şiţă ă ridicându-l deasupra altarului.

Dar, pe lâng aceasta, mai erau şi al ii care seă ţ apropiau s îl prind , f r s îl mai bage în seam peă ă ă ă ă ă Ludon, care se apropia pe furiş, pe dup altar, cu cu itul înă ţ mân .ă

Nu era nici un moment de pierdut, dar nici Tarzan nu avea obiceiul s piard clipe pre ioase, prin nesiguran aă ă ţ ţ unei hot râri întârziate.ă

Astfel, mai înainte ca Ludon sau orice altul s poată ă ghici inten ia comandantului, acesta a repezit, cu toatţ ă puterea muşchilor s i enormi, corpul preotului care ipa caă ţ din gur de şarpe, exact în fa a marelui preot.ă ţ

Atunci, ca şi cum ambele ac iuni nu erau decât unaţ singur , atât de repede a urmat una dup cealalt , Tarzană ă ă a s rit pe altar şi de aici sus pe creasta zidului templului.ă

Ajuns acolo, s-a întors şi i-a privit jos pe cei r maşi înă sal .ă

– Cine îndr zneşte s cread , a strigat el, c Jad-ben-ă ă ă ăOtho îşi reneg fiul?ă

Apoi a s rit de partea cealalt a zidului, disp rând dină ă ă

141

ochii lor.Din toat lumea care se afla acolo în sala templului, s-ă

au aflat totuşi, cel pu in dou persoane ale c ror inimi auţ ă ă tres rit, involuntar, de bucurie, la succesul mişc rii luiă ă Tarzan. Una şi-a ar tat satisfac ia pe fa printr-ună ţ ţă zâmbet larg. Cealalt persoan era Panatlea.ă ă

Creierii preotului pe care Tarzan i-a aruncat în capul lui Ludon s-au împr ştiat pe pere ii templului, cu toate că ţ ă marele preot a sc pat numai cu câteva zgârieturi mici,ă primite în c derea pe podeaua de piatr .ă ă

S-a ridicat în picioare cât a putut mai repede şi în cele din urm , neştiind de evadarea lui Tarzan, a strigată z p cit de câteva ori: „Prinde i-l! Lega i-l!”, continuând să ă ţ ţ ă priveasc în jur dup victima sa, cu o astfel de expresieă ă ridicol de z p ceal , c mul i r zboinici s-au sim ită ă ă ă ă ţ ă ţ nevoi i s îşi ascund râsul, acoperindu-şi gura cuţ ă ă palmele.

De asemenea şi preo ii alergau în dezordine dintr-oţ parte în alta, îndemnând r zboinicii s îl urm reasc peă ă ă ă Tarzan, dar ei aşteptau ordinele regelui lor şi nu ale marelui preot.

Kotan, încântat în sufletul s u, mai mult sau mai pu ină ţ de încurc tura şi ruşinea lui Ludon, aştepta ca acesta s îiă ă spun precis ce trebuie f cut, ceea ce s-a şi întâmplată ă dup ce unul dintre acoli ii marelui preot i-a povestită ţ acestuia modul în care Tarzan a reuşit s scape dină mâinile lor.

Imediat s-au emis ordinele necesare urm ririi; preo iiă ţ şi r zboinicii au început s ias pe uşile templului înă ă ă c utarea lui Tarzan.ă

Ultimele lui cuvinte pe care le-a pronun at de sus, deţ pe creasta zidului, au avut foarte pu in efect asupraţ majorit ii, în ceea ce priveşte temeinicia preten iilor saleăţ ţ atât de mult dezaprobate de Ludon.

Cu toate acestea, în inima r zboinicilor domnea, după ă

142

cum era şi firesc, o mare admira ie pentru un om atât deţ curajos, astfel c mul i sim eau aceeaşi bucurie care s-aă ţ ţ n scut în pieptul domnitorului lor fa de situa iaă ţă ţ caraghioas în care a fost pus Ludon.ă

CAPITOLUL XI - Necunoscutul.În timp ce r zboinicii şi preo ii din Alur cercetau toateă ţ

col urile templului, ale palatului şi ale oraşului pentru aţ g si urma celui disp rut, ună ă alt str in gol, purtând ună Enfield pe spate, cobora în Korulja pe la Nord, pe c rareaă pr p stioas a muntelui.ă ă ă

Înainta f r zgomot spre fundul trec torii, iar, când aă ă ă ajuns acolo unde drumul a devenii mai nivelat, a pornit cu paşi repezi, cu toate c nu renun a nici o clip la vigilen aă ţ ă ţ fa de primejdiile posibile de acolo.ţă

Din spatele s u, dă in partea de sus a muntelui, adia un vânt uşor, astfel c depindea acum numai de ochi şi deă urechi ca s poat descoperi prezen a vreunei primejdii ceă ă ţ l-ar pândi în drumul s u.ă

C rarea pe care o urma era pe marginea unui râuleă ţ de pe fundul trec torii. În afar de unele locuri unde apeleă ă se rostogoleau peste stânci şi pietroaie, iar c rarea f ceaă ă un ocol oarecare pentru a reveni pe lâng malulă râule ului.ţ

La un moment dat, când râule ul şi c rarea coteauţ ă abrupt pe lâng o stânc mare, str inul s-a pomenit înă ă ă fa a unuia care mergea încet în partea de sus a trec torii.ţ ă

Separa i fiind numai de o distan de treizeci de metriţ ţă s-au oprit amândoi simultan.

Str inul a v zut în fa a sa un r zboinic alb, gol, numaiă ă ţ ă cu o blan în jurul taliei, curelele şi cing toarea. Eraă ă înarmat cu un buzdugan greu şi un cu it scurt ce îi atârnaţ cu teaca de şoldul stâng, iar pe şoldul drept atârna o pung de piele.ă

143

Era Tadeu, care a ieşit singur la vân toare înă trec toarea prietenului s u Omat, Gund de Korulja.ă ă

Tadeu l-a privit pe str in cu surpriz , dar nu cu uimire,ă ă deoarece a recunoscut în el un membru al rasei pe care o cunoştea în urma experien ei avute cu Tarzan cel teribil,ţ aşa c , datorit prieteniei pe care o avea fa de Tarzan, l-ă ă ţăa privit pe noul sosit f r nici o urm de duşm nie.ă ă ă ă

Acesta a fost cel dintâi care a f cut semnul care îiă exprimau inten iile, ridicând palma spre Tadeu cu acelţ gest elocvent care a fost simbolul p cii de la polul Nord laă polul Sud, de când omul a încetat s mai meargă ă sprijinindu-se în pumni. În acelaşi timp a înaintat câ ivaţ paşi şi s-a oprit.

Tadeu, încurajat de faptul c unul care seam n cuă ă ă Tarzan Jad-guru nu poate fi decât tot din tribul pierdutului s u prieten, era mai mult decât bucuros s îi accepteă ă prietenia.

A întors deci, semnul f cut de str in şi a înaintat până ă ă a ajuns în fa a lui.ţ

– Cine eşti tu? a întrebat el.Dar, în loc de orice r spuns, str inul a dat din capă ă

indicând c nu a în eles nimic.ă ţA încercat s îi comunice Hodonului prin semne faptulă

c a urmat un drum lung, nenum rate zile, venind dintr-ă ăun loc foarte îndep rtat de dincolo de mun i.ă ţ

Semnele explicative ale str inului erau atât de clare,ă încât Tadeu s-a convins c noul sosit îl c uta pe Tarzană ă Jad-guru. Tot ce mai trebuia s afle era dac acesta veneaă ă ca prieten sau ca duşman.

Str inul a observat forma ia ciudat a degetelor mariă ţ ă de la mâinile şi de la picioarele lui Tadeu, precum şi coada acestuia: le-a observat cu o mirare pe care cu mare greutate a reuşit s o ascund .ă ă

Ceea ce l-a impresionat mai mult şi ce i-a adus o mare uşurare a fost faptul c primul locuitor al acestor inuturiă ţ

144

str ine pe care l-a întâlnit s-a dovedit a fi foarte prietenos,ă deoarece necesitatea de a continua un drum printr-o arţ ă ostil era legat de piedici de neînvins.ă ă

Tadeu, care a plecat la vân toare dup vreunul dină ă animalele mai mici de câmpie a c ror carne era pe placulă Hodonilor, a uitat, cu des vârşire motivul pentru care aă venit, în momentul când la descoperit pe str inul din fa aă ţ sa.

Avea inten ia s îl duc la Omat unde, împreun cuţ ă ă ă acesta, s fie în stare s g seasc un mijloc prin care să ă ă ă ă afle adev ratele proiecte ale str inului.ă ă

Astfel, dup mai multe încerc ri, l-a determinat să ă ă în eleag , tot prin limbajul semnelor, c este nevoie s îlţ ă ă ă înso easc ; apoi au pornit amândoi în josul v ii c treţ ă ă ă stâncile cu peşterile poporului lui Omat.

În apropierea acestora, s-au întâlnit cu un grup de femei şi copii lucrând, sub paza b rba ilor b trâni,ă ţ ă adunând fructe s lbatice şi ierburi ce constituiau o parteă din diet lor zilnic şi îngrijind, de asemenea, de miciă ă suprafe e de teren pe care creşteau cereale cultivate deţ ei.

Ogoarele constau în petice de teren bine nivelate, care au fost complet cur ate de arbori şi arbuşti. Uneltele deăţ munc erau formate din pr jini lungi, îmbr cate cu metală ă ă de la un cap t la altul, dar care sem nau mai mult cuă ă suli e, decât cu unelte paşnice de agricultur .ţ ă

Pe lâng aceasta, aveau unelte cu lame late, care nuă p reau a fi nici greble şi nici sape, ci aveau forma uneiă încerc ri nereuşite de combinare a acestor dou unelteă ă într-una singur .ă

Str inul s-a oprit şi şi-a desf cut arcul de pe spate,ă ă pentru c fiin ele acestea erau negre ca noaptea iară ţ corpul lor era acoperit cu p r, l sându-i impresia unoră ă duşmani de care trebuia s se apere.ă

Tadeu a v zut gestul şi l-a interpretat corect. A pusă

145

deci o mân pe bra ul str inului şi i-a zâmbit în semn că ţ ă ă nu are de ce s îi fie team .ă ă

Totuşi, Wazdonii s-au adunat în jurul lui vorbind repede şi cu înfl c rare, într-o limb în eleas de c l uzaă ă ă ţ ă ă ă sa.

V zând c nimeni nu încearc s îi fac vreun r u s-aă ă ă ă ă ă convins c întâmplarea i-a servit ajutându-l s g sească ă ă ă un popor prietenos.

Pân la peşteri le-a mai r mas o distan mic , iară ă ţă ă când au ajuns acolo, Tadeu a început s urce pe ruşii deă ţă lemn, încredin at c fiin a pe care a descoperit-o nu vaţ ă ţ întâmpina greut i mai mari, ca s îl urmeze, decât a avutăţ ă Tarzan.

Într-adev r, nu s-a înşelat în aceast privin ,ă ă ţă deoarece str inul a urcat dup el cu uşurin , pân cândă ă ţă ă au ajuns amândoi pe platforma exterioar a peşterii luiă Omat.

Acesta nu se afla acolo şi abia târziu, dup -amiaz sosiă ă şi el acas . Între timp s-au g sit mul i r zboinici care auă ă ţ ă venit s -l priveasc pe noul sosit.ă ă

De fiecare dat acesta era din ce în ce maiă impresionat de atitudinea prietenoas şi paşnic aă ă amfitrionilor s i. F r s -i fi trecut prin cap nici m cară ă ă ă ă pentru o frac iune, c se afl în mijlocul unui trib dintreţ ă ă cele mai feroce şi mai r zboinice care, pân la sosirea luiă ă Tarzan şi Tadeu în mijlocul lor, nu concepeau s existeă vreun str in în tribul lor.ă

În sfârşit, a sosit şi Omat; iar oaspetele a sim itţ instinctiv c se afl în prezen a unui om mare în această ă ţ ă lume, probabil un şef sau chiar un rege, pentru c nuă numai în atitudinea celorlal i r zboinici negri fa de el seţ ă ţă observa aceasta, dar şi în inuta şi în felul de a fi al acesteiţ creaturi splendide, care st tea în picioare, privindu-l. Înă timpul cât Tadeu povestea împrejur rile în care l-aă întâlnit.

146

– Şi eu cred, Omat, a zis Hodonul, c el îl caut peă ă Tarzan Jad-guru.

La sunetul acestui nume, primul cuvânt pe care l-a în eles din câte a auzit pân acum de la aceşti oameni,ţ ă fa a str inului s-a luminat de bucurie.ţ ă

– Tarzan! a strigat el. Tarzan!Şi a încercat prin semne s îi fac pe cei de fa să ă ţă ă

în eleag c aceasta era persoana pe care el o c uta.ţ ă ă ăEi au în eles repede, iar în expresia de pe chipul lui auţ

citit c acesta îl c uta pe Tarzan din motive de iubire nuă ă din ur şi duşm nie. Omat, îns , dorea s se conving cuă ă ă ă ă adev rat.ă

În acest scop a ar tat spre cu itul str inului şiă ţ ă prinzându-l pe Tadeu de mân , a repetat numele luiă Tarzan, pref cându-se c vrea s îl înjunghie, iar după ă ă ă aceea l-a privit întreb tor pe str in.ă ă

Acesta a dai din cap negativ cu mult energie şiă ridicând o mân cu palma deschis în sus, o aplic peă ă ă cealalt pe piept: simbolul p cii, ar tând astfel c nu areă ă ă ă nici un sentiment de duşm nie fat de Tarzan.ă ă

– Este prieten cu Tarzan Jad-guru! A exclamat Tadeu.– Ori este prieten, ori este un mare mincinos, a zis

Omat.– Tarzan, a continuat str inul, îl cunoaşte i? Tr ieşte?ă ţ ă

Oh, Doamne, cât aşa da s pot s vorbesc limba voastr !ă ă ăA început din nou în graiul semnelor s afle unde esteă

Tarzan, pronun ându-i numele şi ar tând cu mâna înţ ă diferite direc ii: în peşter , în partea de jos a trec torii,ţ ă ă spre mun i, spre valea verde din dep rtare, iar de fiecareţ ă dat ridicând sprâncenele întreb tor şi sco ând universalaă ă ţ exclama ie interogativ “Ei?”, care era imposibil ca ei sţ ă ă nu o în eleag .ţ ă

Dar la toate aceste întreb ri mute, Omat a dat din cap,ă întinzându-şi palmele înainte, într-un gest care ar taă limpede c , deşi în elege întreb rile, nu ştie nimic despreă ţ ă

147

locul unde ar putea s se afle Tarzan.ăDup aceea, gă undul de Korulja a încercat şi el cum a

putut mai bine s spun ce ştia despre Tarzan.ă ăPe noul sosit l-au numit Jordon, care în limba lor

însemna „str in” şi a început s indice cu mâna spreă ă soare, zicând cuvântul „As”.

Acest lucru l-a repetat de câteva ori, dup care aă ridicai o mân cu degetele desf cute şi atingându-le peă ă fiecare pe rând, a repetat cuvântul Adenen pân cândă str inul a în eles c dorea s zic “cinci”.ă ţ ă ă ă

Dup aceea a ar tat din nou spre soare şi descriind cuă ă degetul ar t tor prin aer un arc, începând de la r s rit şiă ă ă ă pân la apus, a repetat din nou cuvintele „As” şiă „Adenen”.

Str inul a în eles destul de bine c soarele a traversaiă ţ ă de cinci ori cerul, cu alte cuvinte au trecut cinci zile.

Dup aceea Omat a ar tat spre peştera în care seă ă aflau şi pronun ând numele lui Tarzan, a imitat mersulţ omului, aşa cu dou degete, purtându-le pe podeauaă peşterii, când unul înainte când cel lalt, încercând s îiă ă arate prin asta lui Jordon c Tarzan a plecat din peşter şiă ă s-a urcat pe ruşi, înc de acum cinci zile.ţă ă

Dar mai departe nu a putut s mearg explica iile cuă ă ţ ajutorul semnelor.

Atât a în eles str inul şi indicându-le c a în eles, aţ ă ă ţ ar tat cu degetul spre el, apoi spre ruşii care mergeauă ţă în sus, anun ându-i în felul acesta c vrea s -l caute peţ ă ă Tarzan.

– S mergem şi noi cu el, a spus Omat, pentru c încă ă ă nu m-a p r sit credin a c Korulul a ucis prietenul şiă ă ţ ă aliatul nostru.

– Sf tuieşte-l s aştepte pân mâine diminea a zisă ă ă ţă Tadeu, ca s po i s iei cu tine mai mul i r zboinici. Dar deă ţ ă ţ ă data asta Omat, s nu î i ucizi prizonierii. Prinde cât po iă ţ ţ mai mul i în via şi se prea poate ca la unii din ei sţ ţă ă

148

afl m soarta lui Tarzan.ă– Mare este în elepciunea Hodonilor! a zis Omat. Va fiţ

aşa cum zici. Voi lua tot Korulul prizonier şi îi voi sili să spun tot ce doresc eu s ştiu. Dup aceea îi vom duce laă ă ă marginea trec torii Korulgrif, pr buşindu-i de sus de peă ă muchia stâncii.

Tadeu a zâmbit. El ştia bine c nu vor putea s îi ia peă ă to i prizonieri, fiind norocoşi, dac ar fi reuşit s prindţ ă ă ă m car unul dintre ei.ă

Se putea chiar s fie respinşi cu pierderi, îns lucrul deă ă care era sigur era acela c Omat nu ar fi stat o clip laă ă îndoial s îndeplineasc amenin area, dac ar fi avută ă ă ţ ă posibilitatea, atât de neîmp cat era ura dintre aceştiă ă vecini.

Nu a fost greu s îi explice str inului planul lor şi niciă ă s -i primeasc consim mântul, mai ales dup ce negrul aă ă ţă ă indicat clar c drumul lor va duce prin inuturi ostile, aşaă ţ c vor fi înso i i de un num r mare de r zboinici Jordonă ţ ţ ă ă era bucuros de orice m sur ce îl ap ra de primejdii,ă ă ă deoarece succesul misiunii sale era de o importanţă capital .ă

În noaptea aceea a dormit pe un aşternut de bl nuri înă unul dintre apartamentele peşterii str moşeşti a lui Omat:ă iar a doua zi de diminea , dup o mâncare în grab , auţă ă ă pornit la drum.

Sus, pe fata perpendicular a stâncii, mişunau o sută ă de r zboinici s lbatici, care au ajuns pe culme împreună ă ă cu Omat, Tadeu şi Jordon.

Grosul trupei era precedat de trei r zboinici, avândă rolul de a cerceta primii terenul, pentru ca nu cumva coloana întreag s fie luat prin surprindere de inamic.ă ă ă

Au traversat dealul ce îi desp r ea de Korulul şi auă ţ coborât în aceast trec toare, dând imediat peste ună ă singur r zboinic Wazdon. Neînarmat, care mergea speriată şi pe furiş spre satul tribului s u.ă

149

L-au luat imediat prizonier: fapt care, în mod foarte ciudat, nu a f cut decât s îi m reasc groaza, pentru că ă ă ă ă în clipa aceea în care i-a v zut a realizat c evadarea luiă ă este imposibil şi s-a aşteptat s fie ucis imediat.ă ă

– Duce i-l la Korulja! aţ hot rât Omat, adresându-seă celor doi r zboinici care îl sus ineau de bra e. S îl ine iă ţ ţ ă ţ ţ acolo f r s v atinge i de el pân m întorc eu.ă ă ă ă ţ ă ă

Astfel, Korululianul, uimit, a fost dus de acolo, în timp ce grupul de barbari pornea din nou înainte, subtil, din copac în copac şi apropiindu-se din ce în ce mai mult de satul de peşteri din Korulul.

Norocul l-a favorizat pe Omat, oferindu-i numaidecât ceea ce dorea: o b t lie regal , deoarece înainte de aă ă ă ajunge în peşterile din Korulul s-au ciocnit de o oaste destul de mare de r zboinici, care a pornit în josulă trec torii, probabil, într-o expedi ie oarecare.ă ţ

Ca şi umbrele, Koruljanii s-au topit în desişurile tufişurilor din dreapta şi din stânga drumului.

Neştiutori de primejdia care îi aştepta, convinşi că mergeau în propriul lor domeniu, în care fiecare pom sau stânc le era cunoscut ca şă ă i fe ele camarazilor lor,ţ Korululienii au intrat cu toat inocen a în cursa care li s-aă ţ preg tit.ă

Deodat , t cerea p durii a fost întrerupt de un strig tă ă ă ă ă s lbatic: o ghioag aruncat cu energie a trântit laă ă ă p mânt un Korululian.ă

Strig tul nu a fost decât semnalul unei salve de o sută ă de alte strig te din pieptul Koruljanilor care, în curând, s-ăau amestecat cu strig tele de r zboi ale inamicului.ă ă

Ghioagele zburau prin aer, dese ca o ploaie de ciomege, iar, dup pu in timp, când cele dou for e s-auă ţ ă ţ amestecat, b t lia s-a transformat într-un num r de lupteă ă ă corp la corp, fiecare r zboinic alegându-şi un adversar şiă încrucişându-se cu el.

Atunci au ieşit la iveal cu itele str lucind în razeleă ţ ă

150

soarelui, raze care p trundeau prin frunzişul crengilor deă deasupra lor.

În curând, bl nurile negre, netede şi moi aleă Wazdonilor erau udate şi p tate de sângele adversariloră sau al lor propriu.

Acolo unde era toiul luptei se vedea şi un trup cu pielea neted şi brun , în mijlocul altor trupuri negre aleă ă duşmanilor şi ale alia ilor s i.ţ ă

Era str inul care, cu ochiul lui ager şi cu iste imeaă ţ min ii sale, a putut s disting imediat între r zboinicii dinţ ă ă ă Korulul şi cei din Korulja, deoarece, cele dou triburiă aveau aceeaşi îmbr c minte şi aceleaşi arme. Totuşi, deă ă la primul atac, Jordon a observat c haina lor de pe şolduriă nu era de piele de leopard ca aceea a tribului din care acum f cea şi el parte.ă

Omat. Dup ce şi-a ucis adversarul l-a privit pe Jordon.ă– Se lupt cu furia şi ferocitatea lui Jato! A murmurată

şeful. Puternic trebuie s fie şi tribul din care face parteă acest str in şi Tarzan.ă

Dup aceea, toat aten ia i-a fost atras de un nouă ă ţ ă adversar.

Lupt torii se împingeau dintr-o parte în alta prină p dure, când for ele acelora care au mai r mas în via s-ă ţ ă ţăau epuizat aproape de tot.

Numai str inul p rea cu totul neobosit. Se lupta cuă ă aceeaşi furie ca şi la începui, acum când loji adversarii ar fi fost bucuroşi s înceteze lupta: iar, când au v zul c nuă ă ă mai este nici un Korululian f r adversar, s-a repezită ă asupra acelora care st teau, gâfâind, în fa a epuizan iloră ţ ţ Koruljanii.

În tot timpul, f r excep ie, inea la spate, pe după ă ţ ţ ă um r, acel lucru ciudat despre care Omat îşi închipuia că ă trebuie s fie vreun fel de arm str in , dar despre ală ă ă ă c rei scop nu putea s îşi dea seama în nici un fel,ă ă deoarece Jordon n-a întrebuin at-o înc . Lui Omat i seţ ă

151

p rea c este mai mult o sarcin f r rost, deoarece seă ă ă ă ă s lta şi se izbea mereu de spatele posesorului ei, maiă sprinten decât o pisic , dintr-o parte în alta, în timpulă luptei sale victorioase.

Jordon a aruncat de o parte atât arcul, cât şi s ge ileă ţ de la începutul luptei, dar arma Enfield nu a vrut sub nici o form s o ia de pe umeri, sim ind nevoia s o aib cu elă ă ţ ă ă oriunde ar fi mers, pân când misiunea lui va lua sfârşit.ă

Dup pu in timp, r zboinicii din Korulja, ruşina i, după ţ ă ţ ă toate aparen ele, de exemplul str inului, s-au înc ieratţ ă ă înc o dat cu inamicii. Aceştia, îns , îngrozi i poale şi deă ă ă ţ prezenta str inului care p rea un demon neobosit şiă ă invulnerabil oric rui atac al lor, s-au descurajai şi auă început s fug .ă ă

Atunci Omat a dat ordin r zboinicilor s îi ia prizonieriă ă pe cei mai obosi i.ţ

Reîntors la peştera lui, Omat a cerut ca prizonierii din Korulul s fie aduşi unul câte unul în fa a sa ca s îiă ţ ă întrebe pe fiecare despre cele ce s-au întâmplat cu Tarzan.

F r nici o singur excep ie, i-au istorisit cu to iiă ă ă ţ ţ acelaşi lucru: acum cinci zile a fost luat prizonier, dar c aă reuşit s se elibereze dup ce l-a ucis pe r zboinicul careă ă ă a fost l sat s îl p zeasc , ducând capul nenorociteiă ă ă ă santinele tocmai de partea cealalt a trec torii Korulul,ă ă unde l-a spânzurat, legat de p r, de o creang .ă ă

Ceea ce s-a întâmplat apoi nici unul dintre ei nu avea de unde s ştie, pân când a fost iscodit şi cel din urmă ă ă prizonier, care s-a întâmplat s fie de fapt primulă prizonier, prins neînarmat, care se întorcea în sat dinspre valea lui Jad-ben-Otho.

Acesta, când a aflat de scopul întreb rilor care i-auă fost puse. A început s se duc tratative pentru via a şiă ă ţ libertatea lui şi a camarazilor lui în schimbul r spunsului:ă

– Eu aş putea s -ă ţi spun multe despre acest om teribil

152

de care m întrebi, a zis el. L-am v zut ieri şi ştiu unde seă ă g seşte acum, dar, dac îmi promi i c ne eliberezi peă ă ţ ă mine şi camarazii mei s ne întoarcem în linişte laă peşterile str moşilor noştri, î i voi spune totul şi numaiă ţ adev rul.ă

– Îmi vei spune oricum, a r spuns Omat, altfel voi puneă s te ucid .ă ă

– Eu ştiu c m vei ucide oricum, zise prizonierul. Dar,ă ă dac o vei face, secretul va merge cu mine în groap .ă ă

– Are dreptate, Omat, a intervenit Tadeu. Promite-le libertatea. Ce altceva po i s faci?ţ ă

– Foarte bine, a zis Omat. Acum vorbeşte, omule, iar dup ce vei povesti, ve i putea s v întoarce i cu to ii înă ţ ă ă ţ ţ pace la tribul vostru.

Prizonierul l-a privit o clip şi apoi a început s spună ă ă ceea ce ştia:

– Acum trei zile vânam cu vreo câ iva semeni pe lângţ ă gura trec torii Korulul, nu foarte departe de locul unde m-ăa i prins azi. Am fost surprinşi de o oaste mare de Hodoni,ţ care ne-au luat prizonieri, ducându-ne la Alur. Ajunşi aici, a continuat prizonierul, o parte dintre noi am fost aleşi ca robi, iar restul am fost arunca i într-o camer la bazaţ ă templului, unde sunt inute victimele care sunt oferite deţ Hodoni lui Jad-ben-Otho pe altarul de sacrificiu din templul oraşului Alur. În acest fel mi s-a hot rât soarta şi ferici i auă ţ fost cei aleşi s robeasc Hodonilor, pentru c ei tot maiă ă ă aveau speran de sc pare, dar aceia care erau cu mineţă ă în camera de sub templu nu mai aveau nici o speran .ţă

Ieri s-a întâmplat un lucru dintre cele mai ciudate. A venit în templu, înso it de to i preo ii, de rege şi de oţ ţ ţ mul ime de r zboinici, o fiin pe care o divinizau cu to ii;ţ ă ţă ţ când au ajuns în dreptul por ii cu gratii a camerei noastre,ţ am v zut, spre marea mea surpriz , c nu era altul decâtă ă ă omul care a fost luat prizonier cu pu in mai înainte în satulţ Korulul: acela pe care voi îl numi i Tarzan Jad-guru, iar ei iţ

153

se adresau cu numele de Dorul-Otho.Ne-a privit şi l-a întrebat pe marele preot cine suntem

noi, iar când i s-a spus scopul pentru care eram închişi acolo s-a înfuriat enorm de tare, strigând c nu este nici oă pl cere pentru Jad-ben-Otho ca s sacrifice lumea în felulă ă acesta. Apoi a ordonat marelui preot s ne elibereze, faptă care s-a îndeplinit imediat.

Prizonierilor Hodoni li s-a dat voie s se întoarc acas ,ă ă ă iar noi am fost conduşi la ieşirea din Alur şi îndruma i spreţ Korulul. La început am fost trei, dar multe sunt primejdiile care domnesc între Alur şi Korulul, iar noi nu eram decât trei inşi şi f r nici un fel de arme.ă ă

Astfel nici unul dintre noi nu a ajuns pân în satulă neamului nostru; numai eu am mai r mas în via . Amă ţă spus ce aveam de spus.

– Aceasta este tot ce şti în privin a lui Tarzan? L-a maiţ întrebat Omat

– Asta este tot ce ştiu, a r spuns prizonierul. Mai potă s spun doar c acela pe care ei îl numesc marele preot,ă ă Ludon, era foarte furios şi unul dintre cei doi preo i careţ ne-au condus afar din cetate a comunicat celuilalt că ă str inul nu era nicidecum Dorul-Otho.ă

Mai spunea c Ludon se l uda cu inten ia c îl vaă ă ţ ă pedepsi cu moartea pentru îndr zneala lui. Aceasta esteă tot ce s-a vorbit lâng mine în aşa fel încât eu s fi putută ă s aud.ă

Şi acum, a încheiat prizonierul, gund de Korulja, las -ăne s plec m cum ne-ai promis.ă ă

– Sunte i liberi! aţ zis el. Dar ca s pute i ajunge cu bineă ţ acas , v dau o escort de r zboinici sub comanda luiă ă ă ă Abon, care s v înso easc pân ve i intra în trec toareaă ă ţ ă ă ţ ă Korulul.

Prizonierii i-au mul umit. Erau surprinşi peste m surţ ă ă de un fapt care nu s-a mai pomenit la ei în Korulul şi despre care ştiau c nu s-a mai întâmplat nici în Korulja.ă

154

Omat s-a adresat str inului:ă– Vino cu mine, Jordon!Ridicându-se a, ieşit din peşter şi a urcat stânca până ă

sus pe coasta dealului.Acolo, i-a indicat cu mâna cetatea Alur, care se vedea

în dep rtare str lucind în lumina soarelui care se apropiaă ă de apus.

– Acolo este Tarzan Jad-guru, i-a zis el lui Jordon.Iar acesta a în eles, ca şi cum ar fi ştiut limba lor dinţ

Paluldon.

CAPITOLUL XII - Ce ştie Panatlea.Când Tarzan a s rit jos, dincolo de zidul templului, nuă

avea deloc inten ia s fug din Alur, decât dup ce va fiţ ă ă ă pe deplin convins c so ia sa nu se afl prizonier acolo.ă ţ ă ă

Era îns departe de a avea o idee l murit asupraă ă ă locului unde va locui în acest oraş, în care fiecare om îi era duşman şi mai ales, asupra mijloacelor prin care urma s îşi continue cercet rile.ă ă

Nu exista decât un singur loc unde ştia c ar putea să ă se ad posteasc provizoriu; acest loc era „Gr dinaă ă ă interzis ” a regelui.ă

Gr dina era pres rat de tufişuri, în care un om s-ar fiă ă ă putut ascunde cu uşurin . Pe lâng acest fapt, acolo seţă ă aflau fructe şi ap .ă

O fiin istea , obişnuit cu traiul din jungl , putea sţă ţă ă ă ă r mân acolo ascuns un timp destul de îndelungat; dară ă ă ceea ce îl fr mânta în momentul de fa era problema, câtă ţă se poate de serioas , de a str bate distan a dintre templuă ă ţ şi gr din f r s fie v zut.ă ă ă ă ă ă

Mare şi puternic este Tarzan în mediul s u natal, seă gândea el însuşi, dar în oraşele oamenilor abia dac poateă fi bun la ceva.

Axându-se pe spiritul de observa ie foarte dezvoltat ceţ

155

îl poseda şi pe cel al orient rii şi-a închipuit c puteaă ă ajunge pân la terenul rezervat palatului folosindu-se deă coridoarele subterane şi de camerele templului prin care a fost condus cu o zi înainte şi unde nu i-a sc pat din vedereă nici un am nunt.ă

Da, va fi bine aşa, judeca el, decât s str bat terenulă ă deschis la suprafa , unde fireşte va fi c utat de laţă ă început şi desigur c îl vor descoperi imediat.ă

Nu a f cut nici zece paşi şi a disp rut din ochii oric ruiă ă ă om care s-ar fi întâmplat s priveasc peste zid... aă ă disp rut pe o scar de piatr care ducea în apartamenteleă ă ă de jos de la subsol.

Drumul pe care a fost condus în ziua precedent aă trecut prin multe coridoare şi apartamente, ducând uneori la dreapta şi alteori la stânga, dar, st pân fiind pe el înă asemenea situa ii, Tarzan a mers înapoi pe urmele saleţ din ajun, f r nici cea mai mic greşeal .ă ă ă ă

Pentru un moment nu i-a fost team c va fiă ă descoperit, având în calcul c to i preo ii templului s-auă ţ ţ adunat în sala de şedin pentru a asista la judecata,ţă umilirea şi moartea sa.

St pânit cu totul de aceast idee, a mers dup col ulă ă ă ţ coridorului şi s-a trezii fat în fat cu un preot, a c ruiă ă ă masc grotesc ascundea orice emo ie i-ar fi pricinuit-oă ă ţ apari ia neaşteptat a lui Tarzan.ţ ă

Totuşi, acesta avea un avans fa de preotul mascat alţă lui Jad-ben-Otho, pentru c , din clipa de când l-a z rit, îşiă ă ştia deja inten iile în privin a lui, aşa c nu a stat mult peţ ţ ă gânduri şi a dus la îndeplinire ac iunea.ţ

Astfel, preotul, mai înainte s se poat decide asupraă ă atitudinii pe care trebuia s o ia în acea împrejurare, aă sim it cu itul cu lama lui lung şi ascu it cum îi p trundeaţ ţ ă ţ ă ă în piept.

În clipa în care cadavrul lui se pr buşea la p mânt.ă ă Tarzan l-a prins şi i-a smucit de pe cap masca, deoarece,

156

chiar în momentul în care l-a v zut l-a str fulgerat o ideeă ă îndr znea cu care s îi poat înşela pe duşmani.ă ţă ă ă

Reuşind s salveze masca de orice stric ciune, în cazulă ă în care s-ar fi izbit la p mânt. În momentul c deriiă ă cadavrului, Tarzan a aşezat-o uşor pe podea şi aplecându-se. A t iat coada Hodonului din r d cin .ă ă ă ă

La doi paşi spre dreapta a v zut o camer mic , dină ă ă care evident preotul a ieşit mai înainte. Era un loc bun pentru un ad post temporar, aşa c a târât acolo cadavrulă ă împreun cu masca şi coada.ă

Şi-a confec ionat apoi cu mare aten ie dou curele dinţ ţ ă haina de piele de pe şoldurile preotului, cu care a legat bine coada şi trecând-o dup aceea pe sub tunica lui deă peste şolduri, a fixat-o cum a putut mai bine în locul unde ar fi trebuit s fie. Dac ar fi avut şi el o coad .ă ă ă

La sfârşit şi-a pus masca pe fa ; apoi a p r sitţă ă ă camera, având perfecta înf işare a unui preot din templulăţ lui Jad-ben-Otho; numai în cazul în care cineva s-ar fi oprit s îi examineze degetele de la picioare şi de la mâini ar fiă putut s îl descopere.ă

A mai observat şi faptul, destul de obişnuit atât la Hodoni cât şi la Wazdoni, s îşi duc mâna la vârful cozii,ă ă şi-a luat deci propria coad în mân , evitând în felulă ă acesta s se observe înf işarea f r via pe care o tr daă ăţ ă ă ţă ă dac o l sa s se târasc dup el.ă ă ă ă ă

Trecând din coridor în coridor şi prin diferite camere, a ieşit, în cele din urm , în curtea palatului, dincolo deă templu.

Goana dup el nu a ajuns înc pân acolo; totuşi,ă ă ă sim ea foarte bine c domneşte o mare mişcare nu tocmaiţ ă departe în spatele lui.

Acum s-a întâlnit pe drum atât cu r zboinici, cât şi cuă sclavi, dar nimeni nu i-a aruncat mai mult decât o privire în treac t: trecerea unui preot prin curtea palatului era ună lucru prea comun ca s stârneasc b nuielile cuiva.ă ă ă

157

A trecut deci pe lâng santinele, f r s fie oprit şi aă ă ă ă ajuns pân la intrarea din „Gr dina interzis ”.ă ă ă

Aici s-a oprit şi a cercetat repede cu privirea lui ageră întreaga por iune a acestui loc frumos care se întindea înţ fa a lui.ţ

Spre marea lui uşurare, nu a v zut pe nimeni acolo şiă felicitându-se pentru facilitatea cu care a reuşit s îi înşeleă cele dou for e care domneau în mod suprem în oraşulă ţ Alur, a pornit repede spre interiorul gr dinii.ă

Dup câteva clipe s-a oprit într-un boschet de tufişuriă înflorite, în care s-ar fi putut ascunde f r grij chiar zeceă ă ă oameni.

Strecurându-se pân la mijloc şi-a scos de pe capă masca atât de incomod şi s-a întins pe jos, aşteptând să ă vad ce îi mai preg teşte soarta de acum înainte; înă ă acelaşi timp, îns , mintea îi era într-o activitate continuă ă în descoperirea unor planuri de viitor.

De dincolo de zidul gr dinii se auzeau vocile aceloraă care îi urm reau şi sim ea haosul ce era în oraş şi atunciă ţ s-a convins cu cât înverşunare era urm rit de Hodoni.ă ă

Aşa cum st tea în frunzişul în care s-a ascuns,ă meditând asupra m ştii preo eşti din mâna sa, a sim ită ţ ţ deodat c nu mai este singur în gr din .ă ă ă ă

Prezen a cuiva se sim ea perfect, iar dup un timp seţ ţ ă auzea apropierea unor paşi.

La început a b nuit c ar putea fi cineva care îl c utaă ă ă subtil prin gr din , dar dup câteva clipe a ap rut în sferaă ă ă ă vederii sale m rginite de crengi, frunze şi flori, corpulă ml dios al unei femei, pe care a recunoscut-o imediat a fiă prin esa Ghizi.ţ

A v zut c este singur şi c se plimb pe c r rileă ă ă ă ă ă ă gr dinii cu capul aplecat, ca şi cum ar fi meditat adânc;ă era o meditare trist , pentru c pe genele ei se vedeauă ă urme de lacrimi.

Nu a trecut mult şi urechile lui l-au înştiin at c au maiţ ă

158

intrat şi al ii în gr din : doi b rba i, ai c ror paşi declarauţ ă ă ă ţ ă c nu umbl încet. Au mers direct spre prin es iar când aă ă ţ ă ajuns în imaginea lui Tarzan, acesta a descoperit c eraă vorba despre doi preo i.ţ

– Ghizi, prin es de Paluldon, aţ ă zis unul. Adresându-i-se fetei. Str inul care ne-a spus c este Dorul-Otho a fugită ă de pedeapsa lui Ludon, marele preot, care l-a demascat. Este c utat acum prin tot templul, prin palat şi prin oraş,ă iar noi am fost trimişi s îl c ut m şi în „Gr dina interzis ”ă ă ă ă ă deoarece Kotan, regele, a declarat c l-a g sit chiar azi-ă ădiminea aici, cu toate c nu poate s ştie cum a trecutţă ă ă pe lâng paznici.ă

– Aici nu este, a zis prin esa. Eu sunt în gr din de maiţ ă ă mult vreme şi nu am v zut şi nici nu am auzit pe nimeni.ă ă Totuşi, c uta i dac dori i.ă ţ ă ţ

– Nu, a zis preotul care a vorbit primul, nu este nevoie, pentru c nu ar fi putut s intre f r ca tu s şti şi f ră ă ă ă ă ă ă acordul santinelelor şi chiar aşa, înc l-ar fi v zut preotulă ă care ne-a precedat.

– Care preot? a întrebat Ghizi.– Acela care a trecut pe lâng paznici în gr din cuă ă ă

pu in timp înaintea noastr , a explicat el.ţ ă– Nu l-am v zut, a zis Ghizi.ă– A plecat probabil pe alt ieşire, a remarcat şi ală

doilea preot.– Poate c aşa a fost, a aprobat Ghizi, dar mi se pareă

ciudat c nu l-am v zut.ă ăL sând impresia c sunt mul umi i de cercet rile lor,ă ă ţ ţ ă

cei doi preo i au salutat-o cuviincios pe prin es şi auţ ţ ă pornit s ias din gr din .ă ă ă ă

– Proşti ca Buto, rinocerul, s-a gândit Tarzan, care îl considera pe Buto ca pe una dintre cele mai stupide creaturi. Nu va fi greu s îi duc în eroare pe tipii ştia.ă ă

Abia s-au îndep rtat preo ii şi s-a auzit din nou zgomotă ţ de paşi repezi, traversând gr dina spre prin es : paşiă ţ ă

159

ritma i de r suflarea grea şi rapid a unei persoaneţ ă ă aproape sfârşit de oboseal sau în culmea disper rii.ă ă ă

– Panatlea, a strigat Ghizi, ce s-a întâmplat? Pari foarte îngrozit .ă

– Oh, prin es de Paluldon, a strigat Panatlea, aproapeţ ă c putea s fie ucis în templu. Au vrut s îl ucid pe acelă ă ă ă str in minunat care zicea c este Dorul-Otho.ă ă

– Dar a sc pat, a zis Ghizi. Ai fost acolo; spune-mi şiă mie cum a fost.

– Preotul Ludon a dat ordin s fie prins şi ucis. Dară când s-au repezit asupra lui, el l-a smucit pe un preot şi l-a ridicat ca pe o pan , l-a trântit exact în capul lui Ludon.ă Dup aceea, a s rit sus pe altar şi de acolo pe creasta.ă ă Zidului de unde a disp rut. Numai s nu îl g seasc ,ă ă ă ă prin es !ţ ă

– De ce te rogi s se întâmple asta? a întrebat Ghizi.ă Oare un om care a murd rit atât de mult credin a nuă ţ merit s fie pedepsit cu moartea?ă ă

– Prin esa nu îl cunoaşte! aţ exclamat Panatlea.– Aşadar îl cunoşti? a replicat repede Ghizi. Azi-

diminea te-ai tr dat, iar dup aceea ai încercat s mţă ă ă ă ă înşeli. Sclavele lui Ghizi nu fac acest lucru f r s fieă ă ă pedepsite. Deci, el este acelaşi Tarzan Jad-guru despre care mi-ai povestit? Vorbeşte, femeie şi spune numai adev rul!ă

Panatlea a ridicat din umeri, dreapt ca un brad şi cuă b rbia în aer. Oare nu era şi ea din neamul ei ca şiă prin es ?ţ ă

– Panatlea nu minte ca s se apere pe ea îns şi, aă ă r spuns ea cu mândrie.ă

– Atunci, spune-mi ce ştii despre acest Tarzan Jad-guru, a insistat Ghizi.

– Ştiu c este un om minunat şi foarte curajos, a zisă Panatlea; pe mine m-a salvat de un Torodon şi de un Grif, dup cum i-am povestit. Este într-adev r acelaşi om careă ţ ă

160

a fost azi-diminea aici, în gr din . Eu tot m îndoiesc cţă ă ă ă ă nu ar fi Dorul-Otho, deoarece puterea şi curajul lui sunt cu mult mai presus decât ale oric rui muritor, dup cum suntă ă şi onoarea şi bun tatea lui. Da, atunci când putea s îmiă ă fac cel mai mare r u. El m-a ap rat, iar atunci cândă ă ă putea s se salveze, el s-a gândit în primul rând la mine.ă Şi toate acestea datorit prieteniei care o poart pentruă ă Omat, care este gund de Korulja şi cu care trebuia s mă ă c s toresc, dac nu aş fi fost r pit de Hodoni.ă ă ă ă ă

– Într-adev r c este un om cu o înf işare minunat , aă ă ăţ ă murmurat Ghizi. De altfel nu se aseam n deloc cu ceilal iă ă ţ oameni. Nu vorbesc despre conforma ia mâinilor şi aţ picioarelor, sau de faptul c nu are coad , dar are ceva, înă ă înf işarea lui, care îl face s apar cu totul altfel. În fapteăţ ă ă chiar foarte importante spre deosebire de ceilal i oameni.ţ

Când a auzit acestea, Panatlea a tres rit de bucurie. Înă mica ei inim barbar , devotat omului care i-a acordată ă ă prietenia şi în speran a de a câştiga considera ia prin esei,ţ ţ ţ chiar dac nu i-ar mai fi folosit la nimic, a ad ugat:ă ă

– Nu ai v zut c ştia totul despre Tadeu şi unde seă ă afl ? Spune şi tu, prin eso, e posibil ca un simplu muritoră ţ s ştie?ă

– Poate c l-a v zut pe Tadeu, a obiectat Ghizi.ă ă– Dar de unde putea s ştie c îl iubeşti pe Tadeu? aă ă

replicat Panatlea. Eu î i spun c , dac nu este Dumnezeu,ţ ă ă atunci în orice caz este cu mult superior unui Hodon sau Wazdon. A putut s îmi g seasc urma din peştera meaă ă ă de la Korulja, peste deal, peste Korulul, pân în peşteraă din Korulgrif, unde am reuşit s m ascund şi aceasta, cuă ă toate c s-a scurs o noapte întreag de când am trecut peă ă acolo: iar picioarele mele goale nu l sau nici o urm peă ă unde treceam. Care muritor ar fi putut izbuti în asemenea atitudini? a reînceput cu insisten Panatlea. Unde s-a maiţă v zut, în tot Paluldonul, ca o virgin s g seasc prietenieă ă ă ă ă şi ajutor la un b rbat str in, în afar de el?ă ă ă

161

– Poate c Ludon se înşel ... poate c str inul esteă ă ă ă într-adev r Dorul-Otho, a zis Ghizi, influen at de p rereaă ţ ă ă entuziast a sclavei.ă

– Fie om, fie Dumnezeu, este o fiin prea minunat caţă ă s moar ! a exclamat Panatlea. Numai dac aş putea s îlă ă ă ă ajut cu ceva! Dac ar tr i, eu cred c ar g si mijlocul prină ă ă ă care s îl aduc înapoi pe Tadeu la tine, prin eso!ă ă ţ

– Ah! Numai dac ar fi aşa! aă suspinat Ghizi. Vai de mine, îns , c ci este prea târziu, deoarece mâine voi fi aă ă lui Bulet.

– Acela care a venit ieri în apartamentele tale împreun cu tat l t u? a întrebat Panatlea.ă ă ă

– Da, acela cu fa a rotund şi cu burta mare, a înt ritţ ă ă prin esa cu cel mai mare dezgust. Este atât de leneş, aţ continuat ea; nu merge nici la vân toare şi nici la lupt .ă ă Nu este f cut decât numai pentru mâncare şi b utur şiă ă ă nici nu se gândeşte la altceva decât la aceste lucruri şi la sclavele sale. Dar s l s m gândurile acestea, Panatleo, aă ă ă reluat prin esa. Haide s culegem un bra de flori! Le voiţ ă ţ împr ştia peste tot în camera mea. Pentru ca mâineă diminea s pot duce cu mine amintirea mirosului lor, laţă ă care in atât de mult şi pe care ştiu c nu îl voi g si înţ ă ă satul lui Mosar, tat l lui Bulet. Vino, Panatleo, s culegemă ă amândou cât mai multe flori, deoarece acestea suntă florile mele preferate, precum şi ale lui Tadeu!

S-au apropiat amândou de frunzişul înflorit în care seă afla ascuns Tarzan, dar cum erau destule flori şi pe margine, el şi-a închipuit c ele nu vor intra prea departeă în tufiş, astfel c nu era amenin at s fie descoperit.ă ţ ă

Amândou fetele au început s culeag flori sco ând,ă ă ă ţ din când în când, mici exclama ii de pl cere, ori de câteţ ă ori g seau câte una mai mare sau mai înflorit . Astfel,ă ă mergeau din loc în loc, pe marginile ascunzişului lui Tarzan.

– Oh! Ia priveşte, Panatleo, ce frumoas este cea deă

162

acolo! Este cea mai frumoas dintre toate! a exclamată fericit Ghizi. Las ! Merg eu singur s o iau..., îmi esteă ă ă ă team s nu o strici, atât este de frumoas şi minunat .ă ă ă ă

Zicând acestea, prin esa a p truns în tufiş, spre loculţ ă unde a crescut floarea aceea frumoas în vârful uneiă tulpine, chiar deasupra capului lui Tarzan.

Atât de subit şi de neaşteptat a fost sosirea ei, încâtă ă nu mai era nici un mijloc de sc pare, aşa c Tarzan aă ă r mas pe loc, liniştit, cu speran a c soarta se va înduraă ţ ă s o duc de acolo pe fiica lui Kotan, mai înainte ca ochiulă ă ei s alunece de la floarea înalt în jos, spre el.ă ă

Îns cum a t iat fata crengu a florii, privirile ei s-auă ă ţ intersectat cu ale lui Tarzan.

În buşindu-şi un ip t, a f cut repede un pas în spate,ă ţ ă ă timp în care Tarzan s-a ridicat în fa a ei.ţ

– Nu î i fie team , prin eso! aţ ă ţ asigurat-o el. Te salută prietenul lui Tadeu, a ad ugat el ducându-i un deget laă buze.

Panatlea s-a oprit emo ionat .ţ ă– El este, sfinte Jad-ben-Otho! a strigat ea.– Şi acum, fiindc m-a i descoperit, a întrebat Tarzan,ă ţ

m vei preda lui Ludon, marele preot, nu-i aşa?ăPanatlea s-a aruncat la picioarele Ghizelei.– Prin es ! Prin es ! o implora ea, nu îl tr da inamicilorţ ă ţ ă ă

s i.ă– Dar, dac tat l meu, Kotan, a şoptit cu groaz Ghizi,ă ă ă

va afla de perfidia mea, se va înfuria foarte r u. Chiar înă calitate de prin es , Ludon poate s cear s fiuţ ă ă ă ă sacrificat , ca s linişteasc mânia lui Jad-ben-Otho, aşaă ă ă c între aceşti doi oameni îngrozitori, eu voi fi pierdut .ă ă

– Nu vor şti niciodat c l-ai v zut, decât dac le veiă ă ă ă spune tu, a strigat Panatlea. Martor îmi este Dumnezeu că nu te voi tr da niciodat .ă ă

– Spune-mi, str ine, l-a implorat Ghizi, eşti Dumnezeuă cu adev rat?ă

163

– Nici Jad-ben-Otho nu este mai mult decât mine, a spus Tarzan, f r s mint în aceast privin .ă ă ă ă ă ţă

– Atunci de ce încerci s scapi din mâinile muritorilor,ă dac eşti Dumnezeu? a întrebat nedumerit prin esa.ă ă ţ

– Când zeii s-au amestecat cu muritorii, a r spunsă Tarzan, aceştia devin tot atât de vulnerabili ca şi ei. Chiar Jad-ben-Otho. Dac ar ap rea în carne şi oase, tot ară ă putea s fie ucis.ă

– L-ai v zut pe Tadeu şi ai vorbit cu el? a întrebat fataă cu un aer cu totul indiferent.

– Da. L-am v zut şi am vorbit cu el, a r spuns Tarzan.ă ă Am fost împreun cu el tot timpul o lun de zile.ă ă

– Şi... a ezitat ea, el... fata a l sat ochii în p mânt şi aă ă roşit ca bujorul), tot m mai iubeşte? A reuşit ea să ă articuleze în final.

Tarzan a ştiut atunci c a câştigat-o de partea lui.ă– Da, a r spuns Tarzan. Tadeu nu vorbeşte decât deă

Ghizi şi aşteapt cu speran ziua în care va putea s seă ţă ă c s toreasc cu ea.ă ă ă

– Dar mâine m vor c s tori cu Bulet, a zis ea cuă ă ă triste e.ţ

– S dea Domnul ca totdeauna s fie „mâine”, pentruă ă c mâine nu va fi niciodat .ă ă

– Ah! Nefericirea aceasta va veni, totuşi şi atunci atâ ia „mâine” cât voi mai avea via voi plânge cu inimaţ ţă zdrobit dup Tadeu.ă ă

– Dac nu ar fi fost Ludon, aş fi putut s te ajut, a zisă ă Tarzan şi cine ştie dac nu voi putea totuşi s te ajut şi deă ă acum înainte.

– Numai dac i-ar fi cu putin , Dorul-Otho, a strigată ţ ţă fata. Pentru c ai face asta numai dac vei putea. Mi-aă ă spus Panatlea cât eşti de curajos şi ce suflet bun ai.

– Numai singur Jad-ben-Otho poate s ştie ce va fi înă viitor, a r spuns Tarzan. Acum ar fi bine s v îndep rta iă ă ă ă ţ amândou , ca nu cumva s v vad cineva şi s trezească ă ă ă ă ă

164

b nuieli.ă– Vom pleca, a zis Ghizi, dar Panatlea se va înapoia cu

mâncare. Sper c vei sc pa şi c Jad-ben-Otho esteă ă ă mul umit de ceea ce am f cut.ţ ă

A plecat urmat de Panatlea, iar Tarzan s-a ascuns dină nou.

Seara. Panatlea a venit cu mâncare, iar Tarzan, v zându-se singur cu ca, îi puse întrebarea care îl ardeaă de atâta timp.

– Spune-mi, a zis el, tot ce ştii despre zvonurile în privin a str inului care se presupune a fi inut ascunsţ ă ţ undeva în Alur. Ai auzit şi tu despre aceasta în timpul scurtei tale prezente aici?

– Da, a r spuns Panatlea. Le-am auzit vorbind peă celelalte sclave. Este ceva despre care ele îşi şoptesc numai, neîndr znind niciuna s vorbeasc tare. Se zice că ă ă ă ar fi o femeie str in ascuns în templu şi c Ludon o vreaă ă ă ă ca preoteas , iar Kotan vrea s se c s toreasc cu ea. Şiă ă ă ă ă c nu au îndr znit nici unul nici altul s fac ceva dină ă ă ă cauz c fiecare se teme de cel lalt.ă ă ă

– Ştii în ce parte a templului este închis .ă– De unde s ştiu? Toate acestea pot s fie foarte bineă ă

doar poveşti, dar eu i-am spus tot ce am auzit.ţ– Numai despre o persoan vorbesc ei?ă– Mai spun c a mai venit cu cineva, dar nimeni nuă

poate s ştie ce s-a întâmplat cu acela.ă– Î i mul umesc foarte mult, Panatleo, a zis Tarzan. Seţ ţ

poate s îmi fi f cut un bine atât de mare, cum tu nici nuă ă po i s î i închipui!ţ ă ţ

– M bucur c am putut s te ajut cu ceva.ă ă ă

CAPITOLUL XIII - Monstrul din turnul misterelor.

Dup ce s-a întunecat, Tarzan şi-a acoperit din nouă

165

fa a cu masca aceea urât a preotului pe care l-a ucis.ţ ăConsiderând c nu ar fi f cut bine dac mai trecea oă ă ă

dat pe lâng gardian, mai ales noaptea, când ar fi putută ă stârni b nuieli, a s rit în copacul în ale c rui crengiă ă ă atârnau peste zidul gr dinii şi de aici a coborât de parteaă cealalt a zidului.ă

Pentru a înl tura cât putea posibilit ile uneiă ăţ descoperiri, a str b tut curtea palatului şi a pornit spreă ă templu, dintr-o direc ie opus cu cea pe care a luat-o cândţ ă a fugit de acolo.

Este adev rat c , în felul acesta, a fost nevoit să ă ă ocoleasc şi chiar s treac prin p r i ale terenuluiă ă ă ă ţ palatului pe care nu le cunoştea deloc, totuşi, o mică oprire era de preferat în locul primejdiei la care s-ar fi expus, dac ar urma drumul de mai înainte, pe undeă circula ia era mult mai intens .ţ ă

Având, îns , oă int bine definit şi fiind înzestrat cu unţ ă ă sim al orient rii aproape miraculos, a trecut prin curteaţ ă templului cu destul îndr zneal , deşi, cât îi era posibil, seă ă ă inea în umbr , pe lâng ziduri.ţ ă ă

A ajuns, în sfârşit, f r nici un incident nepl cut, lângă ă ă ă cl direa ornamentat la care îi st tea gândul şi de care l-aă ă ă întrebat pe Ludon când a trecut pe lâng ea. Ludon atunciă i-a r spuns c nu mai era întrebuin at de mult.ă ă ţ ă

R spunsul marelui preot a fost firesc în el însuşi, dară impresia cu care a r mas Tarzan din faptul c acesta aă ă evitat s discute despre cl direa aceea, a fost c Ludon aă ă ă min it şi deci, cl direa avea o importan deosebit . Era înţ ă ţă ă forma unui turn înalt, cu trei etaje, detaşat complet de toate celelalte cl diri ale templului.ă

Nu avea decât o singur intrare z brelit , sculptată ă ă ă artistic, direct în stânc , cu înf işarea unui cap enorm deă ăţ Grif, a c rui gur deschis constituia uşa propriu-zis .ă ă ă ă

Botul, fruntea şi labele din fa ale monstrului erauţă astfel f cute, încât îl înf işau întins pe pântece, cu f lcileă ăţ ă

166

în p mânt între cele dou labe. De o parte şi de alta aă ă intr rii mai era câte o fereastr oval , cu gratii groase caă ă ă şi uşa.

V zând c nu este nimeni în jur, Tarzan a trecut prină ă firida întunecoas a intr rii, unde a încercat gratiile. Spreă ă marea lui dezam gire, a g sit poarta închis ingenios cuă ă ă un aparat pe care nu îl cunoştea; gratiile erau foarte groase, încât nu le putea rupe f r s nu fac vreună ă ă ă zgomot care ar fi avut rezultate dezastruoase în această mişcare.

În interiorul întunecos de dincolo de uş nu se puteaă distinge nimic, astfel, v zând c pe moment nu are nimică ă de f cut în acest sens, a început s se ocupe de ferestre.ă ă Gratiile acestora au rezistat şi ele încerc rilor, ceea ce nuă l-a descurajat pe Tarzan, deoarece a prev zut aceasta.ă

Dac gratiile nu cedau iste imii sale, vor ceda desigură ţ for ei sale uriaşe, în cazul în care nu va reuşi s g seascţ ă ă ă alt mijloc de intrare. Mai întâi, îns , trebuia s se asigureă ă dac era nevoie s recurg la mijloace extreme.ă ă ă

În acest scop, a f cut ocolul cl dirii, examinând-o cuă ă aten ie din toate p r ile. A mai g sit câteva ferestre, dar şiţ ă ţ ă acestea erau z brelite. În cursul cercet rilor se oprea să ă ă asculte şi s miroase, dar nu a v zut pe nimeni, iară ă zgomotele pe care le auzea din când în când veneau de prea departe ca s îl poat îngrijora.ă ă

A privit în sus pe zidul cl dirii. A observat c şi acesta,ă ă ca multe alte ziduri ale cl dirilor din oraş, avea ornamenteă scuipate, dintre care unele în form de cornişe erau ieşiteă în exterior orizontal sau diagonal, ceea ce f cea ca zidulă s nu fie greu de urcat, cel pu in pentru Tarzan.ă ţ

Ca s nu fie împiedicat de masca grea şi voluminoasă ă a preotului, a luat-o de pe cap şi a aşezat-o jos, lângă peretele turnului. Dup aceea a urcat cu îndemânare până ă la primul etaj, unde a descoperit c ferestrele, pe lângă ă faptul c aveau gratii, mai erau şi acoperite cu perdeleă

167

groase.Dar nu a stat prea mult la acest etaj, deoarece s-a

gândit c ar putea s intre cu mai mult uşurin peă ă ă ţă acoperişul pe care l-a v zut aproape la fel cu acela al s liiă ă tronului, adic în form de cupol .ă ă ă

A observat c avea mai multe deschiz turi. Prină ă urmare, era posibil, dac construc ia ultimului etajă ţ sem na cu cea a s lii tronului, ca şi ferestrele acestea să ă ă nu fie z brelite, deoarece nimeni nu ar fi putut ajunge deă jos pân acolo.ă

În privin a aceasta, îns , mai era o întrebare la care nuţ ă putea s r spund numai dup ce ar fi ajuns sub cupol .ă ă ă ă ă Deschiz turile acelea erau oare destul de largi ca s poată ă ă s încap umerii la i şi puternici ai lui Tarzan?ă ă ţ

S-a oprit din nou, de data aceasta la etajul al doilea, unde, cu toate perdelele de la ferestre, se putea vedea interiorul luminat. Dar, în momentul când s-a apropiat de prima fereastr , a ajuns pân la n rile lui o urm deă ă ă ă miros, care i-a smuls din suflet şi din cuget tot ce mai sem na a civiliza ie: a redevenit într-o singur clip fiaraă ţ ă ă teribil din p durea lui Ciuk.ă ă

Atât de repede şi de complet a fost metamorfoza,ă încât pe buzele sale s lbatice aproape c a izbucnită ă sfidarea puternic a antropoizilor.ă

Numai precau i unea inerent a fiarei din el l-a salvatţ ă de la aceast greşeal fatal .ă ă ă

Acum mai auzea voci din interior; ar fi putut jura că una din ele era vocea lui Ludon, autoritar . R spunsul aă ă sosit m re şi sfid tor, dar vocea poseda o nuan deă ţ ă ţă dezn dejde cumplit , voce la auzul c reia Tarzan a ajunsă ă ă în paroxismul furiei.

Uitat era acum cupola cu intr rile pe care urma s leă ă ă g seasc . Orice gânduri ar mai fi nutrit s intre acolo peă ă ă furiş şi f r zgomot erau acum aruncate într-o parte.ă ă Aducând pumnul pe spate, a repezit o lovitură

168

îngrozitoare în z brelele ferestrei din fa a lui: o singură ţ ă lovitur , care a azvârlit gratiile cu tencuial cu tot,ă ă zguduindu-se pe podeaua camerei.

În aceeaşi clip , s-a aruncat cu capul înainte peă fereastr , ducând cu el şi perdeaua de piele de antilop .ă ă Ridicându-se imediat de jos, a smuls perdeaua de pe cap care îi împiedica vederea şi... grozav a fost dezam girea,ă ă aflându-se într-un întuneric cumplit şi o t cere deă mormânt.

Instinctiv a ridicat vocea şi a strigat numele atât de drag. Care nu i-a mai ieşit de pe buze de şase luni de zile.

– Jane! Jane! a strigat el. Jane, unde eşti!Dar singurul r spuns pe care l-a avut a fost aceeaşiă

t cere de acolo. A mai repetat o dat chemarea şi apoiă ă înc de câteva ori, pip ind cu mâinile întinse prină ă întunericul de nep truns al od ii. În timpul acesta, sim eaă ă ţ puternic în n rile sale emana ia delicat , care l-a încurajată ţ ă înc din primul moment, c so ia sa a fost cu o clipă ă ţ ă înainte în camer .ă

Mai mult înc : i-a auzit chiar vocea când refuza s seă ă supun preten iilor josnice. Ale tic losului de preot.ă ţ ă

Ah, de ce nu a umblat cu mai mult aten ie? Dac şi-ară ţ ă fi continuat cercet rile liniştit şi subtil, probabil c înă ă momentul acesta ar fi avat fericirea s îşi strâng so ia înă ă ţ bra e: iar cadavrul lui Ludon, sub piciorul lui, ar fi ar tatţ ă cât de aprig a fost r zbunarea lui. Dar acum nu mai aveaă ă timp s îşi fac reproşuri.ă ă

P şea încet prin întuneric, dibuind orbeşte şi c utând,ă ă nici el nu ştia ce, când, deodat , podeaua de sub el s-aă aplecat violent şi a fost repezit în jos. Într-un întuneric şi mai mare decât acela în care a fost pân acum.ă

A sim it c alunec în vitez pe o suprafa neted ,ţ ă ă ă ţă ă f r nici un sprijin ca s se poat opri. În aceeaşi clip s-aă ă ă ă ă auzit un râs batjocoritor şi vocea marelui preot, Ludon, strigându-i din urm :ă

169

– Întoarce-te acum la tat l t u, Dorul-Otho!ă ăTarzan s-a oprit brusc şi destul de dureros pe o podea

de piatr . În fa a lui se afla o fereastr oval , cu o mul imeă ţ ă ă ţ de gratii, iar mai încolo a v zut lumina lunii jucând pe apaă albastr a unui lac.ă

La început nu a auzit nici un zgomot, decât murmurul îndep rtat al oraşului, ajungând pân la el, pe fereastraă ă care d dea spre lac.ă

Dup pu in îns , foarte slab, ca şi cum ar fi venit de laă ţ ă o distan mare, s-a auzit foşnetul unor paşi moi, careţă c lcau pe un pavaj de piatr : aşa cum asculta atent, şi-aă ă dat seama c zgomotul se apropie din ce în ce mai mult,ă iar dup un timp a auzit chiar r suflarea fiarei.ă ă

Mai mult ca sigur c aceasta a fost atras de zgomotulă ă provocat de el în c dere şi s-a apropiat s fac cercet ri.ă ă ă ă

El nu putea s o vad , dar ştia bine c nu esteă ă ă departe, când, deodat , a auzit mugetul asurzitor al unuiă Grif r sunând prin coridoarele întunecate.ă

Ştiind c aceast fiar are sim ul ocular foarte slabă ă ă ţ dezvoltat, iar cum el s-a obişnuit într-o oarecare m sură ă cu întunericul acelei peşteri subterane, s-a gândit numaidecât la un mod prin care s evite atacul fiarei,ă c reia nici o fiin de pe lume nu i-ar fi putut rezista.ă ţă

Nici nu îndr znea s se gândeasc la faptul c l-ară ă ă ă putea învinge pe acest Grif, cu aceeaşi tactic pe care aă înv at-o de la Torodon şi care s-a dovedit a fi eficaceăţ data trecut , când atât via a cât şi libertatea i-au fostă ţ puse în joc. Din mai multe puncte de vedere aceste împrejur ri de acum nu se potriveau cu cele de atunci.ă

Atunci a fost în stare s se apropie de Grif în plinaă lumin a zilei şi în condi ii normale de via ale acestuia,ă ţ ţă Griful fiind dintre aceia care au mai suferit şi în alte timpuri autoritatea omului, sau cel pu in, a unei fiin e cuţ ţ chip de om.

Acum, îns , avea în fa a lui o fiar inut în închisoareă ţ ă ţ ă

170

şi tocmai în momentul când era furioas . De asemenea,ă avea motive s cread c acest Grif nu a fost niciodată ă ă ă sub influen a vreunei voin e superioare, deoarece, închisţ ţ în beciul întunecos, nu servea la alte scopuri, decât la acela pe care Tarzan şi l-a închipuit imediat în această împrejurare.

Deci cea mai în eleapt cale de urmat pentru el eraţ ă aceea de a ocoli atacul fiarei, cu speran a c va putea sţ ă ă descopere vreo porti de ieşire din aceast situa ieţă ă ţ îngrozitoare în care se afla.

Fa de ceea ce era în joc, pentru el nu merita s rişteţă ă un atac al fiarei, atâta timp cât putea s îl evite, mai alesă c un atac, în împrejur rile de fa , ar fi pecetluit şi soartaă ă ţă so iei sale, pe care abia a g sit-o, pentru ca s o piardţ ă ă ă atât de repede.

Cu toate acestea, oricât de mare îi era dezam girea şiă întristarea, oricât de dezn d jduit p rea s îi fie situa iaă ă ă ă ă ţ actual , prin vinele lui Tarzan trecea ca un fior fierbinte, oă mare satisfac ie.ţ

So ia lui tr ia! aţ ă g sit-o în cele din urm , dup atâteaă ă ă luni de dezn dejde şi de team . Era înc în via !ă ă ă ţă

Cu o mişcare uşoar şi f r zgomot, întocmai ca oă ă ă fantom , a ocolit atacul uriaşului Grif, care nu seă conducea decât numai dup auzul s u fin; iar în clipa înă ă care era s îl calce în picioare, Tarzan a trecut pe lâng eaă ă de partea cealalt a înc perii.ă ă

Înaintea lui se deschidea acum un coridor lung, acelaşi din care a ieşit fiara cu o clip mai înainte. F r s maiă ă ă ă stea cât de cât pe gânduri, s-a repezit înainte, iar, cum ochii lui începeau s se obişnuiasc din ce în ce mai multă ă cu bezna de acolo, a reuşit s desluşeasc zidurile şiă ă podeaua, suficient ca s nu cad într-un abis necunoscută ă sau s se izbeasc de vreo stânc solid , la o cotitură ă ă ă ă neaşteptat a coridorului.ă

Condorul era destul de larg şi foarte înalt f cut,ă

171

probabil, inten ionat ca s poat s vad fiara. De aceeaţ ă ă ă ă Tarzan nu a întâmpinat nici o greutate şi a putut s fug .ă ă

Totuşi, din fug nu a putut s observe c trec toareaă ă ă ă merge în pant , deşi nu era prea tare înclinat . I s-a p rută ă ă numai c nu se mai termin şi se întreba în ce locă ă subteran îl va conduce.

Oare nu ar fi fost bine s r mân sus, în camera destulă ă ă de spa ioas de acolo şi ar fi încercat s îl înfrâng peţ ă ă ă Grif? Acolo avea cel pu in lumin suficient ca încercareaţ ă ă s aib o oarecare perspectiv de reuşit .ă ă ă ă

Dac s-ar fi oprit s încerce învingerea Grifului, aici înă ă coridorul îngust şi întunecat unde se afla, ar fi fost o adev rat sinucidere.ă ă

Auzea fiara urm rindu-l. Mugetele ei tun toareă ă aproape c zguduiau din temelie stânca în care au fostă s pate aceste camere subterane.ă

Dac s-ar fi oprit acum s înfrunte acum aceast furieă ă ă întruchipat , numai cu un simplu „Uiii-hoo!”, nu ar fi fost,ă dup p rerea lui Tarzan. Decât o nebunie curat . Şi-aă ă ă continuat drumul în lungul coridorului, m rind paşii, îndată ă ce a obsedat c Griful îl ajunge din urm .ă ă

Dup pu in timp, îă ţ ntunericul s-a mai micşorat, iar la o cotitur a trec torii a v zut înaintea lui un petic de locă ă ă luminat de lun .ă

Însufle it de speran e noi s-a repezit şi a ieşit dinţ ţ coridor, trecând într-o împrejmuire circular , ale c reiă ă ziduri se în l au puternic din toate p r ile: ziduri negreă ţ ă ţ perpendiculare, pe a c ror suprafa nu se vedea nici celă ţă mai mic loc unde s îşi pun piciorul pentru un sprijin.ă ă

La stânga lui se afla un bazin cu ap , de formă ă dreptunghiular , având una dintre laturi m rginit deă ă ă baza zidului din fa . F r îndoial c îi folosea Grifuluiţă ă ă ă ă atât la baie cât şi pentru ad pat.ă

În momentul acesta a ap rut şi fiara în deschiz turaă ă coridorului, iar Tarzan s-a retras pân la margineaă

172

bazinului pentru a face acolo o ultim încercare deă rezisten .ţă

Nu avea la el ciomagul necesar cu care s îşi poată ă impune autoritatea vocii; dar, cu toate acestea, nu s-a mişcat din loc, hot rât s reziste Grifului realizând că ă ă altceva mai bun nu i-a mai r mas de f cut.ă ă

Griful s-a oprit la intrarea coridorului, întorcându-şi privirile în toate direc iile ca şi cum şi-ar fi c utat prada.ţ ă

Acesta era, dup p rerea lui Tarzan, momentulă ă psihologic, în care s-a ag at ca de un fir de p r.ăţ ă Ridicându-şi vocea pe un ton de comand , a scos ciudatulă sunet „Uiii-hoo!”.

Efectul acestui strig t asupra Grifului a fostă instantaneu şi des vârşit; sco ând un muget asurzitor,ă ţ acesta şi-a aplecat cele trei coame, repezindu-se nebuneşte în direc ia de unde s-a auzit vocea.ţ

Nici la dreapta şi nici la stânga nu existau c i deă sc pare: în spatele lui Tarzan era apa liniştit a bazinului,ă ă în timp ce din fa se apropia ca fulgerul nimicirea luiţă complet .ă

Dar, tocmai când enormul trup al fiarei p rea c l-aă ă ajuns din urm . Preg tit s îl zdrobeasc , Tarzan s-aă ă ă ă r sucit şi s-a aruncat în bazin, scufundându-se în apele luiă adânci.

Din sufletul Janei Clayton s-a spulberat orice speran .ţă Luptându-se necontenit pentru a-şi salva via a în timpulţ atâtor luni înc rcate de primejdii, de neajunsuri şi maiă ales, de când era la închisoare, speran a i-a încol itţ ţ adeseori în suflet, dar tot de atâtea ori s-a stins, iar acum nu i-a mai r mas nici ultima scânteie de la care s aştepteă ă o însufle ire a unor noi speran e.ţ ţ

Lipsit cu des vârşire de cea mai mic urm deă ă ă ă n dejde, st tea acum în fa a marelui preot Ludon, înă ă ţ camera unde acesta a închis-o, în turnul Grifului din cetatea Alur.

173

Cu toate acestea, nici timpul şi nici durerile sufleteşti şi fizice nu au reuşit s îi micşoreze frumuse ea: conturulă ţ adorabil al formelor ei perfecte, precum şi dr g l şeniaă ă ă înf iş rii sale au r mas distincte, sfidând condi iile deăţ ă ă ţ existen .ţă

Ea, îns , atribuia primejdia în care se afla acum tocmaiă acestor însuşiri divine, deoarece Ludon dorea s oă st pâneasc .ă ă

Nu a avut nici un motiv s se team de preo ii inferioriă ă ţ din Alur, îns din partea lui Ludon era în mare primejdie,ă pentru c acesta nu era ca ei, iar slujba de mare preotă trebuia s se transmit din tat în fiu.ă ă ă

Kotan, regele, a dorit s fie so ia lui şi numai acestă ţ am nunt a sc pat-o pân acum de amândoi. Fiecare seă ă ă temea de cel lalt. Acum Ludon şi-a pierdut îns oriceă ă r bdare şi a venit în puterea nop ii ca s ia singur ceea ceă ţ ă considera c este dreptul lui.ă

Jane l-a respins cu mândrie, încercând s câştige timp,ă cu toate c ea nu ştia dac timpul pe care îl câştiga i-ar fiă ă putut aduce vreo uşurare sau vreo speran .ţă

Pe figura crud a preotului a ap rut un rânjet, iar înă ă privirile sale se putea citi foarte bine pofta care îl st pânea în timp ce traversa camera spre ea. Era nebun laă ideea de a o prinde în bra e.ţ

Ea nu s-a ferit de el şi nu i-a ar tat nici cea mai mică ă senza ie de team . St tea semea în fa a lui cu capulţ ă ă ţă ţ ridicat şi privindu-l fix în ochi, cu tot dezgustul şi cu dispre ul ce le sim ea pentru el.ţ ţ

Ludon a ştiut s citeasc sentimentele tip rite pe fa aă ă ă ţ ei, dar, cu toate c aceasta îi provoca o stare deă nervozitate, îi creştea şi dorin a de posesiune.ţ

Sim ea c priveşte cu adev rat o regin ; deci, cea maiţ ă ă ă potrivit so ie, considera el, pentru marele preot din Alur.ă ţ

– Înapoi! l-a înfruntat ea. Înainte s î i atingi scopul,ă ţ unul dintre noi doi va fi mort.

174

Preotul se apropia îns şi mai mult, râzând, iar râsul luiă o înt rea şi mai r u.ă ă

– Dragostea nu omoar , i-a r spuns batjocoritor Ludon.ă ăZicând acestea, s-a repezit la ea, dar tot în clipa aceea

gratiile ferestrei au c zut, sunând strident în odaie şiă simultan a ap rut în om care a intrat cu capul înainte,ă ducând cu el şi perdelele de piele de la fereastr , perdeleă care s-au înf şurat peste capul aceluia.ă

Jane Clayton a v zut în privirile preotului, pe lâng oă ă mare surpriz şi o groaz nespus , dar tot în clipa aceeaă ă ă s-a repezit şi a tras de cureaua care atârna de tavanul înc perii.ă

Nici nu a apucat bine preotul s trag de curea, când aă ă c zut între ei şi noul sosit, de sus din tavan, un paravană foarte ingenios construit, desp r indu-l pe Tarzan de ei,ă ţ l sându-l în întuneric complet, deoarece singura lamp aă ă r mas dincolo de desp r itur .ă ă ţ ă

Jane a avut impresia c a auzit o voce care striga dină partea cealalt a peretelui improvizat, o voce pe care nuă putea sub nici o form s o disting .ă ă ă

Dup aceea l-a v zut pe Ludon tr gând de alt cureaă ă ă ă şi r mânând câteva clipe în aşteptarea vreunui ală eveniment care trebuia s se petreac .ă ă

Nu a avut mult de aşteptat. Cureaua de care a smucit a pornit în sus ca şi cum ar fi fost tras de altcineva.ă Ludon a început s zâmbeasc şi cu o alt mişcare, a pusă ă ă în func iune maşin ria care a ridicat din nou paravanul.ţ ă

Mergând apoi la marginea p r ii de odaie care a fostă ţ desp r it de ei, marele preot a îngenunchiat pe podea şiă ţ ă a privit în adâncul unei deschiz turi întunecoase careă ducea în jos.

A început dup aceea s râd şi aplecându-şi capul, aă ă ă strigai în deschiz tur .ă ă

– Întoarce-te la tat l t u,ă ă Dorul-Otho!Pe urm a ridicat platforma aplecat care închideaă ă

175

abisul de la picioarele lui, a prins-o într-un cârlig puternic şi ridicându-se. S-a apropiat din nou de tân ra femeie.ă

– Între noi doi acum. Frumoasa mea. A strigai el şi..., Jadon! Ce cau i aici?ţ

Jane Clayton şi-a îndreptat privirile în direc ia în careţ privea şi Ludon şi a v zut acolo, încadrat în uşaă apartamentului. Un r zboinic de statur uriaş , a c ruiă ă ă ă înf işare denota atât autoritate cât şi un caracter integru.ăţ

– Vin din partea lui Kotan. Regele, a replicat Jadon, ca s o iau cu mine pe aceast tân r str in şi s o duc înă ă ă ă ă ă ă „Gr dina interzis ”.ă ă

– Cum? Regele m sfideaz pe mine, marele preot?ă ă– Este porunca regelui... Am spus!Cuvintele au izbucnii ca biciul din gura lui Jadon, în a

c rui atitudine nu se putea vedea nici cea mai mic urmă ă ă de team pentru Ludon. Şi nici cel mai mic respect.ă

Marele preot ştia foarte bine motivul pentru care a fost ales acest om ca trimis al regelui: era un r zboinică reputat, atât pentru temperamentul s u, cât şi pentruă influen a de care se bucura şi care îl ferise pân acum deţ ă intrigile preo imii. Ludon a aruncat o privire energic spreţ ă curelele care atârnau în tavan. De ce nu? Numai dac ară putea s îl determine pe Jadon s treac de parteaă ă ă cealalt a camerei ca apoi.ă

– Stai pu in, a zis el cu un ton împ ciuitor, s discut mţ ă ă ă problema asta mai întâi.

Cu aceasta a pornit înainte, spre locul unde dorea s îlă atrag pe Jadon, c ruia i-a f cut un semn s îl urmeze.ă ă ă ă

– Nu am nimic de discutat, a r spuns Jadon, urmându-ăl, totuşi pe preot, deşi se temea de vreo tr dare.ă

Jane îi privea cu aten ie pe amândoi în figuraţ r zboinicului vedea reflectate acele tr s turi admirabileă ă ă pe care cu curajul şi demnitatea carierei sale le-a dezvoltat tr s turile ipocrite ale preotului nu se putea citiă ă nici o însuşire sufleteasc .ă

176

Deci, dac avea de ales între amândoi, l-ar fi ales f ră ă ă îndoial pe r zboinic. Din partea acestuia putea s maiă ă ă spere o şans oarecare, dar din partea lui Ludon nu aveaă niciuna.

Chiar şi în împrejurarea c era trecut dintr-oă ă închisoare în alta, putea s se iveasc un prilej deă ă sc pare. A cânt rit toate acestea repede în gând şi s-aă ă decis, mai ales c privirea în treac t a preotului nu i-aă ă sc pat din vedere şi a în eles repede ce însemna.ă ţ

– Omule, dac ii la via i nu trece de partea cealalt aă ţ ţ ă înc perii.ă

Ludon a privit-o s get tor.ă ă– Taci, sclavo! a strigat el.– Unde este pericolul? a întrebat-o Jadon, f r s ia înă ă ă

considerare întreruperea lui Ludon.Tân ra femeie a prins una dintre curele.ă– Priveşte! a zis ea.Înainte ca marele preot s o poat împiedica, a smucită ă

de curea şi desp r itura de zid a c zut, separând-oă ţ ă împreun cu r zboinicul de Ludon.ă ă

Jadon a privit-o mirat şi întreb tor.ă– Deci dorea s scape de mine prin tr dare? a zis el.ă ă

M-ar fi inut închis aici pân te ducea s te ascund cineţ ă ă ă ştie unde, în labirintul templului s u.ă

– Ar fi fost şi mai r u decât atât. A r spuns Jane,ă ă tr gând de alt curea. Asta a deschis un capac în podeauaă ă de dincolo, iar când p şeai peste el ai fi fost aruncat într-ăun beci de la subsolul templului. De multe ori m-a amenin at Ludon cu aceast perspectiv . Nu ştiu dacţ ă ă ă spunea adev rul, dar îmi spunea c acolo jos este ascunsă ă un demon al templului, un Grif enorm de mare.

– Da, ştiu c exist un Grif în interiorul templului.ă ă Preo imea din Alur ştie c noi, r zboinicii, suntem destulţ ă ă de ocupa i ca s aducem prizonieri pentru hrana acesteiţ ă fiare şi pentru sacrificiile omeneşti pe care le fac zilnic. De

177

mult timp m ur şte Ludon. Acum avea ocazia s mă ă ă ă nimiceasc . Dar tu, femeie, de ce m-ai avertizat? Nuă suntem noi pentru tine la fel: duşmanii şi temnicerii t i?ă

– Nimeni nu poate s fie mai îngrozitor decât Ludon, aă r spuns ea. Tu ai înf işarea unui r zboinic demn şiă ăţ ă cinstit. Nu trezeşti în mine nici o speran , deoarece eaţă mi-a fost de mult nimicit . Cu toate acestea, se poateă întâmpla ca printre r zboinici, chiar dac sunt dintr-o rasă ă ă diferit de a mea, s se afle vreunul care s acorde oă ă ă aten ie onorabil unui str in care a intrat în cetatea lor...,ţ ă ă chiar dac acesta ar fi o femeie.ă

Jadon a privit-o mai mult de un minut, f r să ă ă articuleze nici un cuvânt. În cele din urm a spus:ă

– Kotan te va face regina lui. Acest lucru ni l-a spus mie personal; consider c este o tratare destul deă onorabil din partea aceluia, care ar fi putut la fel de bineă s te fac sclava lui.ă ă

– Şi de ce, a întrebat ea, doreşte s m fac regina lui,ă ă ăJadon s-a apropiat şi mai mult de ea, vorbindu-i cu o

voce calm ca şi cum i-ar fi fost team s nu fie auzit deă ă ă cineva:

– El crede, deşi nu mi-a spus-o, c eşti dintr-o ras deă ă zei. Şi de ce nu ai fi? Jad-ben-Otho este şi el f r coad ,ă ă ă prin urmare nu i se pare nicidecum ciudat lui Kotan să b nuiasc faptul c numai zeii se prezint în felul acesta.ă ă ă ă Regina lui a murit de mai mult timp, l sându-l cu o singură ă fiic . Este st pânit de dorin a de a avea şi un fiu. Şi ceă ă ţ este oare mai de dorit, decât s g seasc o femeie careă ă ă descinde din zei pentru a da un urmaş care s domnească ă în Paluldon?

– Dar eu sunt c s torit ! aă ă ă strigat Jane. Nu pot s mă ă c s toresc cu altul. Nu vreau nici tronul lui. Şi nici pe el nuă ă îl vreau.

– Kotan este rege, a spus Jadon simplu ca şi cum aceste cuvinte ar fi explicat totul.

178

– Aşadar tu nu vrei s m aju i s m eliberez? aă ă ţ ă ă întrebat femeia.

– Dac am fi în Jalur. Poate c te-aş ap ra chiar şiă ă ă împotriva regelui.

– Dar Jalur ce este şi unde este? a întrebat ea, ag ându-se ca un înecat de orice pai.ăţ

– Este oraşul unde domnesc eu, a r spuns el. Acolo euă sunt şeful suprem precum şi al v ii din jurul oraşului.ă

– Unde este? a insistat ea. Este departe?– Nu este departe, a zis el, zâmbind. Dar nu te mai

gândi la aceasta, nu vei putea ajunge acolo niciodat .ă Este prea mult lume în Alur care s te urm reasc şi să ă ă ă ă te prind . Dar, dac vrei s şti. Pot s î i spun c esteă ă ă ă ţ ă aşezat pe malurile râului care se vars în Jadbenlul, aleă c rui ape trec pe lâng zidurile cet ii din Alur..., esteă ă ăţ aşezat la confluen a acestor râuri şi înconjurat de ap dinţ ă trei p r i. Este o cetate de nep truns în care nu a intrată ţ ă nici un duşman de când a fost cl dit .ă ă

– Dar acolo voi putea s fiu în siguran ? a întrebat ea.ă ţă– Poate c da, a r spuns Jadon cu indiferen .ă ă ţăO, voi speran e moarte! Ce for v mişc s pute iţ ţă ă ă ă ţ

izbucni din nou la cea mai mic provocare? Femeia a oftată şi a cl tinat din cap, dezam git , realizând foarte bine câtă ă ă de zadarnic era orice speran , dar, cu toate acestea, înă ţă mintea ei s-a zugr vit un vis: Jalur!ă

– V d c eşti cuminte, a început Jadon care a în elesă ă ţ suspinul ei. Vino acum, s mergem acolo unde se află ă prin esa, în „Gr dina interzis ”. Vei r mâne cu Ghizi, fataţ ă ă ă regelui şi te vei sim i cu mult mai bine acolo, decât înţ închisoarea în care ai fost pân acum.ă

– Dar cum r mâne cu Kotan? aă întrebat ea, cutremurându-se cu tot corpul.

– Sunt şi ceremonii care vor dura câteva zile pân veiă putea s devii regin ; iar una dintre aceste ceremonii,ă ă poate s fie şi cea mai grea de îndeplinit.ă

179

Jadon a râs cu hohote, gândindu-se la ceea ce implicau cuvintele lui.

– Cum?– Numai marele preot are dreptul de a oficia

ceremonia c s toriei unui rege, a explicat el.ă ă– Dumnezeule, binecuvânteaz pu in întârziere!ă ţ ăAtât de tenace este via a unei speran e, încât chiarţ ţ

dac ar fi redus prin ardere la cenuş , ea tot ar maiă ă ă persista la suprafa ; o adev rat pas re Phoenix.ţă ă ă ă

CAPITOLUL XIV - M celul din palat.ăVorbind în felul acesta despre diferite lucruri. Jadon a

condus-o pe scara de piatr care ducea de sus dină apartamentele de la etajul de sus al templului în camerele şi coridoarelor care se interferau ca stâncile în care au fost scobite palatul şi templul.

Dup aceea au trecut printr-o uş mare de o parte aă ă c ruia st teau doi preo i de gard , iar de cealalt parteă ă ţ ă ă doi r zboinici.ă

Preo ii au încercat s îl opreasc în momentul în care l-ţ ă ăau v zut de cine este înso it, mai ales c se ştia în totă ţ ă templul despre cearta dintre rege şi marele preot pentru frumoasa str in . Fiecare o dorea pentru el.ă ă

– Ea nu are voie s treac , decât cu ordinul lui Ludon,ă ă a zis un preot, aşezându-se exact în fa a Janei Clayton şiţ oprindu-i drumul.

Tân ra a privit prin g urile m ştii şi a v zut în ochiiă ă ă ă preotului privirea unui fanatic. Jadon şi-a trecut îns ună bra de dup umerii ei, iar mâna cealalt a dus-o la cu itulţ ă ă ţ s u.ă

– Va trece! Este ordinul regelui, a zis el, mai ales că Jadon este acela care o conduce. La o parte!

Cei doi r zboinici au trecu al turi de Jadon.ă ă– Suntem aici, gund de Jalur, a zis unul, ca s primim şiă

180

s ne supunem ordinelor tale.ăUn preot a intervenit.– Las-o s treac , a zis el camaradului s u. Nu avemă ă ă

ordine speciale de la Ludon; iar dup obiceiul templului şiă al palatului, atât şefii cât şi preo ii pot s intre şi s iasţ ă ă ă neîmpiedica i.ţ

În sfârşit, au ajuns şi în apartamentele ocupate de prin esa Ghizi, în anticamera c rora se afla o mic gardţ ă ă ă de r zboinici şi mul i eunuci negri, care apar ineau atâtă ţ ţ prin esei, cât şi domnişoarelor ei de onoare. Jadon aţ predat prizoniera în mâinile unui eunuc, zicându-i:

– Condu-o la prin es ! Ai grij s nu î i scape.ţ ă ă ă ţDup ce a trecut de un alt coridor şi înc o camer maiă ă ă

mic , lady Jane s-a oprit împreun cu eunucul în fa a uneiă ă ţ uşi care era acoperit cu o perdea de piele de jaguar, iară înso itorul ei a b tut în uş cu mânerul suli ei sale.ţ ă ă ţ

– Ghizi, prin es de Paluldon, a strigat el, a sositţ ă str ina, prizoniera din templu.ă

– S intre! aă auzit Jane o voce din interior.Eunucul a îndep rtat draperiile de la uş şi lady Jane aă ă

intrat. Camera în care se afla acum avea tavanul jos şi nu era tocmai mare. În fiecare col , din cele patru ale ei, seţ afla câte o statuie îngenunchiat , de piatr , care p reauă ă ă c sus in tavanul pe umerii lor. Probabil c aceste statuiă ţ ă au fost f cute cu inten ia de a îi reprezenta pe Wazdoni şiă ţ erau destul de artistic lucrate.

Tavanul era pu in boltit în forma unei cupole centrale,ţ având câteva deschiz turi pentru a l sa s intre atâtă ă ă aerul, cât şi lumina zilei. Într-o parte a camerei se aflau mai multe ferestre, iar ceilal i pere i nu aveau decât oţ ţ singur uş fiecare.ă ă

Prin esa era întins pe o gr mad de bl nuri aranjateţ ă ă ă ă pe o platform de piatr într-un colt al od ii. Era singur ,ă ă ă ă doar o sclav din neamul Wazdonilor şedea la picioareleă ei, pe marginea platformei.

181

Când Jane a intrat în camer a f cut un semn s seă ă ă apropie; iar când a ajuns lâng divanul prin esei, aceastaă ţ s-a ridicat pe jum tate şi stând rezemat într-un cot. Aă ă examinat-o cu aten ie.ţ

– Ce frumoas eşti! aă zis prin esa simplu.ţJane a zâmbit cu triste e, pentru c frumuse ea ei aţ ă ţ

fost cauza multor necazuri prin care a trecut.– Este un compliment dr gu , a r spuns ea repede,ă ţ ă

mai ales c vine de la o fiin atât de dr g laş caă ţă ă ă ă prin esa Ghizi.ţ

– Ah! a exclamat prin esa încântat , vorbeşti limbaţ ă mea! Mi s-a spus c eşti de alt ras şi de pe nişteă ă ă t râmuri îndep rtate, despre care noi. Cei din Paluldon, nuă ă am auzit niciodat .ă

– Ludon a avut grij ca preo ii lui s m înve e limbaă ţ ă ă ţ de aici, a explicat Jane. Totuşi, este adev rat c suntă ă dintr-o ar str in şi îndep rtat , unde doresc s mţ ă ă ă ă ă ă ă reîntorc, pentru c m simt foarte nenorocit , prin es .ă ă ă ţ ă

– Bine, dar Kotan, tat l meu. Vrea s te fac regin .ă ă ă ă Acest fapt ar trebui s te fac fericit , nu-i aşa?ă ă ă

– Ar trebui, dar nu m face, a r spuns prizoniera.ă ă Iubesc un altul cu care sunt c s torit . Ah, Prin es , dacă ă ă ţ ă ă ai şti ce înseamn s iubeşti şi s fii silit s te m ri i cuă ă ă ă ă ă ţ altul, f r îndoial c ai fi de aceeaşi p rere cu mine.ă ă ă ă ă

Prin esa Ghizi a r mas t cut câteva clipe, apoi aţ ă ă ă spus:

– Ştiu şi îmi pare foarte r u de tine; dar, dac îns şiă ă ă fiica regelui este condamnat la aceeaşi soart , cine ară ă putea s salveze o biat sclav , pentru c în realitate nuă ă ă ă eşti mai mult decât atât?

Cheful din sala mare de banchete a palatului regelui Kotan a început mai devreme în seara aceea decât de obicei, regele dorind s celebreze a doua logodn a uniceiă ă sale fiice cu Bulet, fiul lui Mosar, un şef al c rui bunic aă fost rege în Paluldon şi care considera c ar trebui s fie elă ă

182

rege. Atât tat l, cât şi fiul erau be i. De fapt, to iă ţ ţ r zboinicii erau cu totul sau aproape be i, pân şi regele,ă ţ ă chiar nu era mai treaz decât ei.

În sufletul s u, Kotan nu avea nici un fel de sentimentă de dragoste pentru Mosar, nici pentru Bulet. Aceştia, la rândul lor, nu îşi iubeau regele.

Kotan a fost de acord cu aceast c s torie, sperând că ă ă ă aceast alian îl va împiedica pe Mosar de a insistaă ţă asupra drepturilor sale la tron, mai ales c el era, după ă Jadon, cel mai puternic şef. Lui Kotan îi era fric de Jadon,ă dar nu ştia de partea cui îşi va influen a r zboinicii, înţ ă cazul în care Mosar i-ar fi declarat r zboi lui Kotan.ă

Popoarele primitive, care sunt şi r zboinice, nu preaă cunosc tactul şi diploma ia, chiar când nu sunt subţ influen a vinului. La be ie, îns , uit cu des vârşireţ ţ ă ă ă însemn tatea acestor no iuni, mai ales dac sunt şiă ţ ă nervoşi.

De fapt, Bulet a fost cel care a stârnit începuturi tragediei:

– Beau, a zis el, în s n tatea lui Ghizi.ă ăZicând aceasta şi-a golit cupa dintr-o singură

înghi itur . Apoi, luând paharul unui vecin, l-a ridicat laţ ă buze şi a zis:

– Pe acesta îl beau în s n tatea fiului meu şi al ei, careă ă vor aduce tronul Paluldonului la adev ra ii lui posesori.ă ţ

– Regele nu a murit înc ! aă strigat Kotan, ridicându-se în picioare. Nici Bulet nu este deocamdat c s torit cuă ă ă fiica mea şi mai este suficient timp ca s sc p mă ă ă Paluldonul de s mân a celor cu inim de iepure.ă ţ ă

Tonul sup rat el regelui, precum şi aluzia insult toareă ă la cunoscuta laşitate a lui Bulet. I-au determinat pe cei din sal s se dezmeticeasc într-o clip .ă ă ă ă

Ochii tuturor s-au întors c tre Bulet şi Mosar, careă st teau împreun de cealalt parte a mesei, în fa aă ă ă ţ regelui.

183

Bulet era foarte beat; cu toate acestea, l sa impresiaă c i-a trecut be ia cu totul. Era îns atât de beat. Încât înă ţ ă clipa aceea a uitat s fie laş, judecata lui fiind cu totulă înecat în alcool şi paralizat complet şi deci, nu a maiă ă putut s cânt reasc inteligent repercusiunile actelor sale.ă ă ă

Ne este greu de închipuit c un om beat sau un iepureă sup rat s comit la un moment dat un act îndr zne . Şiă ă ă ă ţ nici nu se poate explica altfel, oricare ar fi ipoteza, ceea ce a f cut Bulet.ă

S-a ridicat, deodat , de pe scaunul în care s-aă înghesuit dup ridicarea toastului şi smucind cu itul dină ţ teaca r zboinicului din dreapta sa, l-a aruncat cu o foră ţă n prasnic în Kotan.ă ă

R zboinicii din Paluldon posed cu to ii arta de aă ă ţ arunca atât buzduganele, cât şi cu itele, iar la o distanţ ţă atât de mic şi f r nici un avertisment ca s îi fieă ă ă ă acordat şansa de a para lovitura, nu putea s fie decâtă ă un singur rezultat: Kotan s-a pr buşit, întins pe mas , cuă ă cu itul în pieptul.ţ

Actul de laşitate al asasinului a fost urmat de o t cereă scurt . Bulet, îngrozit de ceea ce a f cut, s-a retras subtilă ă spre uşa din spatele s u; dar, în aceeaşi clip , un num ră ă ă de r zboinici înfuria i au s rit de la locurile lor, şi-au scosă ţ ă cu itele din teac şi s-au repezit s împiedice fugaţ ă ă asasinului cu dorin a nebun de a r zbuna moarteaţ ă ă regelui.

Mosar s-a apropiat numaidecât de fiul s u. Luându-iă ap rarea.ă

– Kotan e mort! a strigat el. Acum, Mosar este regele! R zboinicii devota i ai Paluldonului s vin s îşi apereă ţ ă ă ă regele!

Mosar avea mul i admiratori care au trecut imediat deţ partea lui şi a lui Bulet. Totuşi, erau amenin a i de preaţ ţ multe cu ite şi pe lâng aceasta, l-au mai v zut şi peţ ă ă Jadon c se strecoar printre r zboinici, ieşind în frunteaă ă ă

184

lor.– Aresta i-i pe amândoi! aţ strigat Jadon. R zboinicii dină

Paluldon îşi vor alege singuri regele, dup ce asasinii luiă Kotan vor primi pedeapsa cuvenit pentru fapta lor!ă

Conduşi acum de un nou comandant pe care îl respectau şi îl admirau to i aceia care i-au fost devota i luiţ ţ Kotan s-au repezit spre grupul din jurul lui Mosar.

S-a încins o lupt aprig , în care nu se observa nimică ă decât o poft nebun de a ucide, iar în toiul acestei lupteă ă Mosar şi Bulet s-au strecurat f r s fie v zu i, fugind dină ă ă ă ţ sala de banchete.

Ieşind de acolo, s-au îndreptat spre partea palatului care le-a fost acordat pentru tot timpul vizitei lor în Alur.ă Aici li se aflau to i servitorii lor, cât şi al i r zboinici deţ ţ ă grad mai mic. Care nu au fost invita i de Kotan la banchet.ţ

Aceştia au primit ordinul s -şi strâng imediată ă bagajele şi s fie gata de plecare. Nu a trecut mult timpă pân s se îndeplineasc ordinul, r zboinicii din Paluldonă ă ă ă având nevoie de prea pu ine lucruri la drum. Dup aceea,ţ ă la un semn al lui Mosar, au pornit cu to ii spre por ileţ ţ palatului.

Deodat , Mosar s-a apropiat de urechea fiului s u.ă ă– Prin esa, a şoptit el. Nu trebuie s plec m din oraşţ ă ă

f r ea. Odat ce o avem în mâinile noastre, lupta pentruă ă ă tron este câştigat pe jum tate.ă ă

Bulet, care şi-a revenit cu totul din starea de euforie, a stat pu in la îndoial . S-a s turat de lupt şi de oriceţ ă ă ă primejdie.

– Mai bine ar fi s ieşim imediat din Alur, a insistat el.ă Nu va trece mult şi tot oraşul va fi împotriva noastr . Suntă sigur c ea nu va veni cu noi f r s opun rezisten ,ă ă ă ă ă ţă ceea ce ne va face s pierdem prea mult timp pe aici.ă

– Avem destul timp, a insistat Mosar. Ei se lupt acumă în Paluldon. Pân s realizeze c lipsim, va mai trece ună ă ă timp, iar Kotan fiind mort, vor avea altceva de f cut decâtă

185

s se gândeasc la prin es . Acum este momentul prielnică ă ţ ă pentru noi! Jad-ben-Otho ne-a ajutat.

V zând c nu are alt alternativ , Bulet l-a urmat peă ă ă ă tat l s u, care a dat ordin r zboinicilor s îl aştepteă ă ă ă dincolo de por ile palatului. Dup aceea a pornit spreţ ă apartamentele prin esei, unde au g sit numai câ ivaţ ă ţ r zboinici care st teau de paz . Eunucii s-au retras pentruă ă ă odihn .ă

– Este mare b t lie în Paluldon, i-a anun at Mosar,ă ă ţ pref cându-se foarte nervos şi agitat, imediat ce au intrată în odaia de gard . Regele vrea s merge i imediat acolo şiă ă ţ ne-a trimis pe noi s p zim apartamentele prin esei.ă ă ţ Gr bi i-v ! a zis el, v zând c oamenii ezitau.ă ţ ă ă ă

R zboinicii îl cunoşteau şi mai ştiau c a doua ziă ă prin esa va fi logodit cu Bulet, fiul s u. Prin urmare, dacţ ă ă ă ei trebuiau s se duc de acolo, ce putea fi mai firesc caă ă Bulet şi Mosar s fie îns rcina i cu paza şi siguran aă ă ţ ţ prin esei?ţ

Pe lâng aceasta, nu era Mosar un şef puternic aleă c rui ordine, dac nu erau ascultate, puteau aduce după ă ă ele pedepse grave?

Deci. Nefiind decât simpli solda i disciplina i ca sţ ţ ă asculte de ordinele superiorilor, au plecat spre sala de banchete...

Mosar nici nu a aşteptat ca r zboinicii s seă ă îndep rteze prea mult. Pornind spre budoarul prin esei,ă ţ unde au intrat dup câteva clipe, f r s bat m car laă ă ă ă ă ă uş .ă

Acolo au g sit trei femei, care dormeau. Zgomotulă intr rii lor a trezit-o mai întâi pe Ghizi, care a s rit înă ă picioare.

– Ce înseamn asta? aă întrebai ea sup rat .ă ăMosar a înaintat şi s-a oprit în fa a ei. În mintea luiţ

viclean s-a format un plan cu care s o înşele. Dacă ă ă reuşea, ar fi fost cu mult mai uşor decât s o fi luat cuă

186

for a. În momentul acela a z rit-o pe Jane Clayton şi aţ ă r mas încremenit, privind-o cu mirare şi admira ie..., oă ţ clip numai, pentru c imediat şi-a revenit, reluându-şiă ă firul problemei pentru care au intrat în apartamentele prin esei.ţ

– Ghizi, a spus el, dac ai şti cât de urgent esteă ă misiunea noastr , ne-ai ierta îndr zneala. În palat esteă ă r scoal şi regele Kotan a fost ucis. Rebelii sunt be i şi auă ă ţ pornit în direc ia aceasta. Trebuie s te scoatem neap ratţ ă ă din Alur, nu avem nici un moment de pierdut. Haide, vino repede cu noi!

– Tat l meu este mort? aă întrebat Ghizi îngrozit .ă Atunci locul meu este aici cu poporul meu. A ad ugat ea.ă Dac Kotan a murit, eu sunt regin , pân când r zboiniciiă ă ă ă aleg un alt domnitor. Aşa este legea Paluldonului. Iar, dac am ajuns regin , nimeni nu m mai poate sili acumă ă ă s m c s toresc cu cine nu vreau... Jad-ben-Otho ştie că ă ă ă ă niciodat nu am dorit s fiu so ia fiului t u laş. Pleca iă ă ţ ă ţ imediat de aici! a încheiat ea ar tându-le uşa cu un gestă imperios.

Mosar a sim it c acum nu mai avea nici o şans deţ ă ă înşel ciune şi nici un alt mijloc de a o convinge s meargă ă ă cu ei. A privit-o din nou pe frumoasa femeie care st teaă lâng Ghizi.ă

Nu a mai v zut-o pân acum. Dar a ghicit, după ă ă zvonurile pe care le-a auzit în palat, c nu putea s fie altaă ă decât str ina cu înf işarea dumnezeiasc , pe care Kotană ăţ ă dorea s o ridice la rangul de regin .ă ă

– Bulet, a strigat el fiului s u. Ia- i nevasta şi eu o voiă ţ lua pe a mea!

Cu aceste cuvinte, s-a repezit şi a prins-o pe Jane de mijloc, atât de repede şi atât de puternic. Încât pân cândă Ghizi sau Panatlea s îi fi în eles scopul, a disp rut peă ţ ă dup portier împreun cu str ina, care se zb tea înă ă ă ă ă bra ele lui.ţ

187

Apoi Bulet s-a repezit şi el s o smulg pe Ghizi înă ă acelaşi fel. Dar prin esa o avea lâng ea pe Panatlea, micaţ ă tigroaic din Korulja, iar Bulet s-a trezit în fa a a două ţ ă puteri fioroase.

Când a pus mâna pe Ghizi. Panatlea l-a prins de picioare, încercând s -l trânteasc la p mânt. Atunci el aă ă ă izbit-o cu pumnul şi v zând c aceasta nu renun laă ă ţă puterea asupra lui, a sim it c întârzierea pricinuit deţ ă ă fat îi va fi fatal . Disperat, a aruncat-o pe prin es într-oă ă ţ ă parte şi prinzând-o pe Panatlea de p r, a scos cu itul dină ţ teac şi...ă

Portiera de piele de la uşa din spatele s u s-a dat la oă parte pe neaşteptate. Din dou mişc ri repezi, un om înaltă ă şi puternic a str b tut odaia; cu itul lui Bulet nu şi-a maiă ă ţ atins inta, deoarece mâna i-a fost smucit la spate, iar înţ ă cap a primit o lovitur atât de puternic , încât i-a sf râmată ă ă craniul şi a c zut jos f r via .ă ă ă ţă

Bulet laşul, asasinul şi tr d torul, a murit f r s ştieă ă ă ă ă m car cine a fost acela care l-a ucis.ă

Când Tarzan a s rit în apa bazinului din beciulă templului din Alur. Oricine şi-ar fi închipuit c atacul lui aă fost o încercare suprem a instinctului de conservare,ă pentru a întârzia m car o clip , inevitabila tragedie în careă ă fiecare din noi va trebui s îşi joace rolul principal pe micaă lui scen .ă

Dar nu a fost aşa. Ochii lui ageri au v zut unde se aflaă singura posibilitate de salvare, oferit de acesteă împrejur ri: un petec mic de ap , luminat de luna careă ă str lucea pe o mic deschiz tur în zid, chiar la suprafa aă ă ă ă ţ bazinului în partea opus a acestuia. A înotat în direc iaă ţ aceea, cu mişc ri puternice şi repezi, ştiind c apa nu ar fiă ă fost nici o piedic pentru cel care îl urm rea.ă ă

Nici nu a fost. Tarzan a auzit o plesc itur mare peă ă care a f cut-o Griful s rind în ap dup el: a mai auzit şiă ă ă ă vâjâitul curentului apei în urma fiarei. Acum era aproape

188

de deschiz tur : va fi oare aceasta destul de larg ca să ă ă ă poat s se strecoare prin ea? Atât cât se vedea deasupraă ă apei, nu era suficient pentru acest gest. Prin urmare,ă via a lui depinde acum de adâncimea deschiz turii.ţ ă

Situa ia era aceasta: în fa era deschiz tura, în spateţ ţă ă venea în vitez Griful.ă

Alt alternativ nu avea şi nici o alt speran . Aă ă ă ţă depus toate eforturile puterii sale enorme în ultimele mişc ri de înot pe care le mai avea de f cut, apoi a întinsă ă mâinile înainte ca s taie apa şi s-a scufundat sub nivelulă apei. Str b tând-o în vitez spre gaura din zid.ă ă ă

Ludon a f cut spume la gur de furie, când s-a convinsă ă cât de bine l-a învins str ina cu propriile lui arme. Evidentă c avea şansa de a sc pa din templul Grifului în careă ă iste imea fetei l-a închis, dar în timpul cât a întârziat,ţ oricât de scurt ar fi fost, Jadon ar fi avut destul timp s oă ia pe str in din templu şi s o predea lui Kotan.ă ă ă

Totuşi, el era hot rât s nu renun e la ea; marele preotă ă ţ a jurat asta; a jurat în numele Dumnezeului s u şi ală tuturor sfin ilor şi dracilor din religia lui.ţ

Ludon îl ura pe Kotan. Se al turase, în tain , de parteaă ă lui Mosar, în care ştia c va avea o unealt favorabil . Eraă ă ă cu putin a ca scena din turn s îi dea prilejul pe care îlţ ă aştepta de atâta timp: un pretext pentru a provoca o r scoal , în urma c reia Kotan s fie detronat, iar putereaă ă ă ă s o ia Mosar, aşa c adev ratul domnitor al Paluldonuluiă ă ă s fie tot Ludon.ă

Şi-a lins buzele cu anticipa ie, la ideea pl cut pe careţ ă ă o avea de a stârni acest eveniment şi a pornit spre fereastra pe care a intrat Tarzan şi pe unde era acum singura lui sc pare.ă

În timp ce str b tea odaia p şea cu aten ie; iar când aă ă ă ţ descoperit c i s-a întins şi cursa pr buşirii în abis, a scosă ă un sunet, care sem na mai mult cu un mârâit, decât cu oă voce omeneasc .ă

189

– Dr coaica! aă murmurat el. Îmi va pl ti asta! Jur că ă mi-o va pl ti scump!ă

S-a strecurat pe fereastr şi ajutat fiind de coad , aă ă coborât cu uşurin la p mânt. A stat un moment peţă ă gânduri dac s îl urm reasc pe Jadon şi pe femeie, ceeaă ă ă ă ce l-ar fi determinat s rişte o lupt cu un şef puternic; oriă ă dac ar fi fost mai bine s aştepte, pân când îşi va puteaă ă ă atinge scopul prin intrig şi tr dare. A ales ultima solu ie,ă ă ţ dup cum era de aşteptat de la el.ă

Trecând în apartamentele, a chemat mai mul i preo iţ ţ inferiori, bineîn eles pe aceia în care avea cea mai mareţ încredere şi care erau la curent cu aspira iile lui laţ suprema ia absolut a templului asupra palatului; aceştiaţ ă erau oameni care îi urau pe Kotan.

– A sosit timpul, le-a spus el, când autoritatea templului trebuie ridicat definitiv deasupra celei aă palatului. Kotan trebuie s îi fac loc lui Mosar, deoarece l-ă ăa sfidat pe marele preot. Tu, Pansat, s-a adresat Ludon unuia dintre preo i, du-te şi cheam -l în tain pe Mosarţ ă ă aici în templu; iar ceilal i, merge i prin cetate şi avertiza i-iţ ţ ţ pe r zboinicii credincioşi nou s fie preg ti i când va sosiă ă ă ă ţ momentul.

Au mai vorbit o or despre am nuntele acestuiă ă eveniment, a acestei lovituri de stat, prin care guvernul Paluldonului avea s fie r sturnat.ă ă

Unul din preo i cunoştea un sclav, care la un semnalţ din templu, l-ar fi înjunghiat în piept pe Kotan. Dac i seă acorda libertatea. Alt preot ştia un ofi er al palatului,ţ c ruia putea s îi impun ca, la un moment dat, s admită ă ă ă ă în interiorul palatului un num r mare de r zboinici ostili.ă ă

Astfel, avându-l şi pe Mosar al turi, asupra c ruia vaă ă c dea toat r spunderea, planul lor p rea s aib toateă ă ă ă ă ă şansele de reuşit . Dup aceea, s-au desp r it, plecândă ă ă ţ fiecare în misiunea lui urgent , atât în palat, cât şi în oraş.ă

Când Pansat s-a apropiat de palat, a observat,

190

deodat , mult mişcare şi mult zgomot în sala deă ă banchet. Iar dup câteva momente Ludon a r mas foarteă ă surprins s îl vad reap rând în apartamentele sale foarteă ă ă agitat şi f r s respire.ă ă ă

– Ce s-a întâmplat, Pansat? A strigat Ludon. Fugi de parc ar fi fost urm rit de diavoli: ce este cu tine.ă ă

– St pâne, a r spuns acesta, momentul oportun a sosită ă şi s-a şi dus. În timp ce noi st team aici s chibzuim Kotană ă este mort, iar Mosar a fugit. Prietenii lui se lupt în palată cu r zboinicii lui Kotan. Dar pe ei nu au cine s îi conduc .ă ă ă În timp ce pe cei ai platului îi conduce Jadon. Nu am reuşit s aflu mai mult decât atât de la sclavii speria i care auă ţ fugit de la prima înc ierare din sala de banchete. Unul mi-ăa spus c Bulet a fost acela care l-a ucis pe Kotan şi mi-aă mai spus c l-a v zut pe asasin şi pe tat l s u fugindă ă ă ă amândoi în palat.

– Din nou Jadon! a murmurat marele preot. Nebunii aceia sunt capabili s îl fac rege, dac nu m amestec şiă ă ă ă nu lucrez cu aten ie şi mai ales. Cât mai repede.ţ

Du-te repede în oraş. Alearg cât po i şi d alarma că ţ ă ă Jadon l-a ucis pe Kotan şi c încearc s ia tronul de laă ă ă Ghizi R spândeşte aceast veste cum şti mai bine şiă ă adaug c Jadon a amenin at c va distruge preo imea cuă ă ţ ă ţ templul ei Anun toii r zboinicii din oraş, stai în frunteaţă ă lor şi îndeamn -i la atac. Dar mai întâi adu-i aici în templuă prin trec toarea secret pe care numai preo ii o cunosc;ă ă ţ iar de aici îi vom îndrepta asupra acelora din palat, mai înainte ca ceilal i s ştie despre ce este vorba. Fugi,ţ ă Pansat, nu mai pierde nici o clip .ă

Dar, dup un moment l-a chemat înapoi pe Pansat,ă zicându-i:

– Stai pu in! Nu cumva ai v zut sau ai auzit cevaţ ă despre str ina pe care Jadon a luat-o din templul Grifului?ă Poate ştii chiar şi unde a dus-o!

– Am aflat c Jadon a dus-o la palat, la intrarea c ruiaă ă

191

a amenin at preo ii cu moartea, dac nu îl las s treac .ţ ţ ă ă ă ă Atât mi-au spus de ea, dar nu ştiu în care parte a palatului a ascuns-o.

– Kotan a dat ordin s fie dus în „Gr dina interzis ”, aă ă ă ă zis Ludon şi f r îndoial c trebuie s fie acolo. Acum du-ă ă ă ă ăte!

Într-un coridor, al turi de camera lui Ludon, un om cuă o masc urât de preot şi-a aplecat urechea la draperiileă ă uşii care ducea în interior. Probabil c atât cât a stat să ă asculte, a auzit tot ce a vorbit Pansat cu marele preot; iar dovada c acesta a ascultat a fost viteza cu care s-aă retras undeva mai la o parte, în umbr , când preotulă inferior a pornit s ias .ă ă

Pansat a plecat în misiunea sa, f r s aib habar deă ă ă ă prezen a aceluia pe care aproape l-a atins cu haina înţ treac t. Mergea cu vitez spre trec toarea secret careă ă ă ă duce în templu, pe sub palat, pân în oraş, dar nu a sim ită ţ fiin a de care era urm rit subtil.ţ ă

CAPITOLUL XV - Armata secret .ăDezam git, Griful a scos un muget puternic deă

sup rare în urma lui Tarzan, în intervalul cât acesta, t indă ă apa cu cu itul, a p truns pe deschiz tura din zid, ieşind deţ ă ă partea cealalt , în apele limpezi ale lacului.ă

Tarzan a început s zâmbeasc , gândindu-se cât deă ă uşor a reuşit s evadeze din planurile nelegiuite ale luiă Ludon, dar s-a întunecat imediat la fa , amintindu-şi deţă marea primejdie în care plutea so ia sa.ţ

Singurul gând care îl mai avea acum era s se întoarcă ă în grab în camera de la etajul al doilea al templuluiă Grifului, unde a sim it c se afla ea. Pentru aceasta ar fiţ ă trebuit s ajung din nou în curtea templului, ceea ce nuă ă era tocmai uşor.

192

Putea s vad , la lumina lunii, stâncile care se ridicauă ă din ap pe o distan destul de mare în lungul malului,ă ţă stânci înalte şi drepte, formând astfel o barier deă netrecut.

A înotat pe lâng zid, încercând s g seasc un locă ă ă ă unde s îşi pun piciorul şi astfel s se poat ridica până ă ă ă ă sus pe muchia zidului. Deschiz turi erau destule în zid,ă dar erau prea sus ca s le poat ajunge din ap şi nici nuă ă ă avea cum s se urce pân la ele.ă ă

Dup pu in timp, îns , a mai prins pu in curaj, v zândă ţ ă ţ ă o deschiz tur la câ iva metri înaintea lui.ă ă ţ

A înotat cu mare aten ie pân acolo şi s-a oprit sţ ă ă asculte atent. Neauzind nici un zgomot care i-ar fi putut da de b nuit şi nev zând pe nimeni în jur, s-a prins cuă ă mâinile de marginea deschiz turii, ridicându-se deasupraă apei în lumina palid a lunii, ale c rei raze luceau peă ă corpul lui ud de apa lacului, în fa a lui ap rea o trec toareţ ă ă întunecat , luminat de reflexul mic al razelor lunii, careă ă p trundeau în untru numai pe o mic distan .ă ă ă ţă

Pornind de acolo într-o vitez de nedescris (pe careă numai momentele de precau ie o mai puteau modera), aţ ajuns, dup multe cotituri, într-un alt coridor, care mergeaă paralel cu malul lacului. Aceast trec toare era luminată ă ă de mai multe opai e aşezate în scobituri f cute în stânc .ţ ă ă Urechile agere ale lui Tarzan l-au înştiin at c nu departeţ ă de acolo mai sunt şi alte fiin e, preo i probabil, prinţ ţ apartamentele care aveau ieşirea în acest coridor.

Ca s treac f r s fie observat printre cuiburileă ă ă ă ă acestea de inamici, i se p rea c este peste putin .ă ă ţă Trebuia, prin urmare, s se foloseasc de o alt înf işare,ă ă ă ăţ ştiind aceasta din experien a trecut . S-a furişat uşor înţ ă lungul coridorului pentru a se îndrepta spre uşa cea mai apropiat în drumul s u.ă ă

Întocmai ca şi Numa, leul, când îşi pândeşte prada, tot aşa mergea şi Tarzan, pân a ajuns la draperiile ceă

193

ascundeau interiorul apartamentului. Un moment mai târziu, a intrat cu capul pe dup draperii, dup aceeaă ă umerii, pân a intrat cu tot corpul: draperiile au c zut laă ă loc, cum au fost înainte.

Nu a trecut mai mult decât o singur clip , iar, dac ară ă ă mai fi fost cineva pe coridor, ar fi auzit un suspin scurt apoi o t cere deplin . Dup un minut, draperiile au fostă ă ă date la o parte şi un preot al templului din Alur a pornit repede în susul coridorului.

Mergea cu îndr zneal şi destul de repede, dar când aă ă ajuns la cotitura coridorului unde acesta se bifurca, preotul a ieşit din apartamentul în care a intrat Tarzan, s-a oprit brusc, auzind voci într-o camer al turat .ă ă ă

F r s mai stea un moment la îndoial , a trecut deă ă ă ă partea cealalt a coridorului, apropiindu-şi urechea deă pieile de antilop care atârnau în fa a intr rii, draperiiă ţ ă opace prin care nu se puteau vedea persoanele din interior. Dup câteva clipe, a f cut o s ritur în spate, înă ă ă ă umbra în care a stat ascuns pân atunci; iar, imediat după ă aceea, draperiile lâng care a ascultat s-au dat la o parteă şi alt preot a ieşit din odaie, pornind repede în partea de jos a coridorului. Acela care a ascultat a aşteptat pân ceă preotul din fa a lui a ajuns la vreo zece metri distan , aţ ţă ieşit din ascunz toare, urm rindu-l f r zgomot.ă ă ă ă

Drumul lor i-a dus un timp printr-un coridor paralel cu malul lacului, dup care Pansat a luat în mân un opai şiă ă ţ a intrat într-un apartament din stânga. Acela care l-a urm rit a ajuns la timp în spatele s u ca s poat s vadă ă ă ă ă ă sclipind, în întunericul unei gropi mari care se deschidea în mijlocul podelei, lumini a ce Panatlea o inea în mân .ţ ţ ă

Dup o scurt cercetare, a g sit un rând de ruşi,ă ă ă ţă identici cu aceia întrebuin a i de Wazdoni pentruţ ţ escaladarea suprafe ei stâncilor ca s ajung la peşterileţ ă ă lor. Scara ducea la un alt etaj. Satisf cut c Pansat şi-aă ă continuat drumul f r s b nuiasc nimic, cel care îlă ă ă ă ă

194

urm rea a coborât dup el. Continuându-şi şi el drumul înă ă spatele lui.

Trec toarea aceasta era îngust şi joas , aşa c un omă ă ă ă înalt abia avea loc s treac pe acolo; iar podeaua eraă ă adeseori întrerupt de câte o treapt sau dou , careă ă ă duceau şi mai sus pe sub p mânt.ă

Uneori treptele erau mai multe la num r, iară urm ritorul f cea calculul c în total a coborât de laă ă ă şaizeci pân la şaptezeci de trepte sub nivelul coridoruluiă Trec toare se termina deodat într-o odaie mic , iar lângă ă ă ă un perete al acesteia se afla o gr mad de pietroaie.ă ă

Punându-şi opai ul la p mânt, Pansat a început sţ ă ă îndep rteze, gr bit, buc ile de piatr sf râmat care seă ă ăţ ă ă ă g seau acolo, ca dup un timp, s apar în fa a ochilor s iă ă ă ă ţ ă o deschiz tur mic la baza zidului.ă ă ă

De partea cealalt a deschiz turii se vedea altă ă ă gr mad de pietroaie. Pansat a mutat-o din loc şi peă ă aceasta, dând la iveal o gaur destul de larg ca să ă ă ă încap corpul lui pe acolo.ă

L sând opai ul s ard pe podea, preotul s-a strecurată ţ ă ă pe deschiz tura care a f cut-o, disp rând în ochii aceluiaă ă ă care îl pândea în bezna trec torii înguste din spatele s u.ă ă

Cu toate acestea, abia a disp rut Pansat, când cel laltă ă l-a urmat. Ajungând la o platform , la jum tatea distan eiă ă ţ deasupra lacului, pân sus la culmea stâncilor. Această ă platform era îngust ca o c rare şi se întindea într-ună ă ă urcuş care se termina chiar la spatele unei cl diri lângă ă stânc şi pe lâng care se putea intra în oraş.ă ă

Urm ritorul a ajuns la o cotitur de strad , unde s-aă ă ă oprit satisf cut c a fost condus cu atâta facilitate,ă ă aproape acolo unde dorea şi el s ajung .ă ă

Într-adev r, în faă ţa lui, cam la o sut de metri distant ,ă ă se în l au zidurile palatului. Acum, deşi îi p rea r u deă ţ ă ă întârzierea pe care a avut-o s ajung acolo, considera că ă ă timpul întrebuin at în felul acesta nu era pierdut degeaba,ţ

195

deoarece a descoperit o trec toare secret între templu şiă ă oraş, pe lâng intrarea în templu dinspre lac.ă

Aceast trec toare o considera de o importan foarteă ă ţă mare pentru succesul unui plan îndr zne , pe care şi l-aă ţ întocmit îndat ce a auzit convorbirea dintre Pansat şiă Ludon.

Singur împotriva unei na iuni întregi de inamiciţ b nuitori şi pe jum tate s lbatici, nu putea s spere preaă ă ă ă mult în succesul cauzei de care atârna atât de mult fericirea şi via a acelea pe care el o iubea mai mult caţ orice pe lume. Pentru salvarea ei trebuia s fac chiar şiă ă imposibilul ca s îi câştige ca alia i; de aceea a pierdută ţ atâtea momente pre ioase, mai înainte s înceap sţ ă ă ă caute închisoarea nou în care a fost dus Jane. Nu aă ă întâmpinat dificult i în trecerea pe lâng gardienii de laăţ ă intrarea palatului, pentru c , dup cum s-a aşteptat,ă ă înf işarea sa de preot înl tura orice b nuieli. În timp seăţ ă ă apropia de aceşti r zboinici, îşi inea mâinile la spate,ă ţ l sând norocul şi semiîntunericul de acolo s îl ajute,ă ă pentru a nu-i fi observate picioarele ce nu sem nau delocă cu ale locuitorilor din Paluldon.

De fapt, r zboinicii erau atât de obişnui i cu preo imeaă ţ ţ care trecea pe acolo, încât abia l-au privit, astfel c el aă intrat în palat f r întârziere şi f r nici o piedic .ă ă ă ă ă

Trecând în gr din , nu a v zut pe nimeni şi nici nu aă ă ă g sit nici o urm despre aceea pe care o c uta. Ştia bine,ă ă ă din convorbirea pe care a auzit-o între Ludon şi Pansat, că ea a fost dus acolo; dar tot atât de sigur c marele preotă ă nu a avut nici timpul şi nici ocazia s o ia de acolo.ă

Mai ştia c „ă Gr dina prohibit ” era consacrat numaiă ă ă şi numai pentru prin es şi sclavele sale. Prin urmare,ţ ă avea tot dreptul s îşi închipuie c Jane a fost dus acoloă ă ă din ordinul lui Kotan. Deci, dac nu era acolo, fireşte că ă trebui s fie în alt parte a palatului şi anume înă ă apartamentele prin esei. Nu ştia, îns , unde se aflauţ ă

196

aceste apartamente, cu toate c omul putea s -şi deaă ă seama c trebuiau s fie undeva în apropierea gr dinii. Deă ă ă aceea, a f cut un ocol, pe lâng zidul gr dinii şi a ajuns laă ă ă o intrare care probabil ducea în apartamentele prin esei.ţ

Mare i-a fost surpriza când a v zut c acesteă ă apartamente nu erau p zite şi în acelaşi timp, a auzit dină interior mai multe voci agitate şi furioase! Condus de zgomotul vocilor, a str b tut mai multe coridoare şiă ă camere, pân când, ajutat de întâmplare, s-a oprit în fa aă ţ draperiilor de la intrarea în apartamentele prin esei, chiarţ de unde se auzea zgomotul vocilor. Dând la o parte pieile de antilop , a privit în interior şi a v zut dou femeiă ă ă luptându-se cu un r zboinici Hodon. Una era fiica luiă Kotan, regele ucis, iar cealalt Panatlea.ă

În momentul când Tarzan a îndep rtat draperiile,ă r zboinicul tocmai a azvârlit-o pe Ghizi într-o parte şiă prinzând-o de p r pe Panatlea, a scos cu itul din teac ,ă ţ ă ridicându-l deasupra capului s u. Atunci Tarzan şi-aă aruncat repede masca de pe cap, a traversat într-o singur s ritur spa iul dintre el şi Hodon şi smucind brutaă ă ă ţ de ceaf , i-a aplicat o lovitur atât de puternic , încât aă ă ă culcat-o la p mânt. În momentul în care Bulet a c zută ă mort la p mânt, cele dou femei l-au recunoscut peă ă Tarzan. Panatlea a c zut în genunchi şi s-ar fi ploconită pân la p mânt, dac el nu ar fi oprit-o cu un gestă ă ă ner bd tor, strigându-i s r mân în picioare.ă ă ă ă ă

Acum nu mai avea timp s asculte cuvinte deă mul umire, nici s primeasc plec ciuni sau s r spundţ ă ă ă ă ă ă nenum ratelor întreb ri pe care le aştepta s curg dină ă ă ă dou guri feminine.ă

– Spune i-mi, a strigat el, unde este femeia din rasaţ mea, pe care Jadon a adus-o aici din templu?

– Mai înainte a fost aici, a r spuns Ghizi. Mosar, tat lă ă celui pe care tocmai l-ai ucis, a luat-o în bra e şi a fugit.ţ

– Încotro? a strigat el. Spune i-mi repede în ce direc ieţ ţ

197

a mers?Panatlea i-a indicat lui Tarzan uşa prin care aceştia au

ieşit. Apoi Panatlea a mai ad ugat:ă– Vroiau s o ia şi pe prin es , împreun cu str ina şiă ţ ă ă ă

s le duc la Tulur, oraşul lui Mosar, lâng lacul negru.ă ă ă– Merg s o g sesc, a zis el. Este so ia mea, iar, dacă ă ţ ă

scap cu via , voi g si mijlocul s te eliberez şi pe tine sţă ă ă ă te po i întoarce la Omat.ţ

Şi înainte ca fata s îi fi putut r spunde ceva, aă ă disp rut dup draperiile de la uşa de lâng patul prin esei.ă ă ă ţ Coridorul în care intrase era prost luminat, ca şi celelalte coridoare din oraşul Hodonilor, având o mul ime deţ cotituri, la dreapta şi la stânga, în sus şi în jos. În cele din urm , s-au terminat brusc, într-o curte plin cu r zboinici:ă ă ă o parte din garda palatului, care a fost chemat de c treă ă un şef mai mic s vin în ajutorul r zboinicilor lui Kotan,ă ă ă pentru a lua parte la b t lia care se desf şura în toată ă ă ă furia ei în sala de banchete.

Când l-au v zut pe Tarzan, care a uitat s îşi pun dină ă ă nou masca de preot pe fa , în curte a r sunat un strig tţă ă ă asurzitor.

– Blestematul! Profanatorul templului! A izbucnit s lbatic di piepturile r zboinicilor.ă ă

Dar unii dintre ei au pronun at aproape cu sfin enieţ ţ cuvântul „Dorul-Otho”, ar tând, cu aceasta, c tot maiă ă sunt câ iva printre ei care credeau în divinitatea lui.ţ

Ca s treac prin aceast curte, înarmat numai cu ună ă ă cu it şi s înfrunte mul imea de lupt tori s lbatici, p rea aţ ă ţ ă ă ă fi fost, chiar pentru Tarzan, un fapt imposibil de îndeplinit.

Trebuia s se foloseasc , deci, de toat iste imea luiă ă ă ţ cât mai repede, deoarece, aceştia se apropiau destul de repede. Ar fi putut s le întoarc spatele şi s fug înapoiă ă ă ă prin coridor, dar fuga, nu ar fi f cut altceva decât să ă întârzie urm rirea lui Mosar, care se îndep rta, ducându-lă ă cu el pe Jane.

198

– Opri i-v ! a strigat eţ ă l, ridicând mâna cu palma deschis în sus. Eu sunt Dorul-Otho şi vin la voi cu o vesteă din partea lui Jadon, care dup voin a tat lui meu, trebuieă ţ ă s fie ales ca rege al vostru în locul lui Kotan. Marele preotă Ludon pl nuieşte s pun mâna pe palat şi s îi ucid peă ă ă ă ă to i r zboinicii credincioşi, pentru ca Mosar s fie alesţ ă ă rege: Mosar care va fi unealta şi sclavul lui Ludon. Urma i-ţm ! Nu este nici o clip de pierdut, dac dori i s îiă ă ă ţ ă împiedica i pe tr d torii pe care Ludon i-a adunat acum înţ ă ă oraş, s nu intre în palat pe trec toarea secret . Dac eiă ă ă ă reuşesc s intre acolo, cu siguran Jadon va fi învins şiă ţă mica oaste de credincioşi din jurul lui va fi distrus .ă Hodonii au ezitat câteva clipe. În cele din urm , unul maiă b trân a luat cuvântul:ă

– Ce garan ie avem noi c nu tu eşti acela care neţ ă tr dezi, îndep rtându-ne de la lupta din sala bancheteloră ă şi astfel s faci ca Jadon s fie învins?ă ă

– Singura garan ie pe care pot s v-o dau este via aţ ă ţ mea. Dac afla i c nu v-am spus adev rul, sunte i destulă ţ ă ă ţ de mul i pentru a putea s -mi aplica i pedeapsa pe care oţ ă ţ dori i. Dar haide i odat , nu mai avem timp de pierdut!ţ ţ ă Preo ii inferiori au început s -şi adune r zboinicii din oraş.ţ ă ă

Şi, f r a mai aştepta, a pornit în direc ia por ii deă ă ţ ţ partea cealalt a cur ii, care ducea la intrarea principal aă ţ ă terenului palatului. Mai pu in iste i decât el, Hodonii auţ ţ fost lua i pe nepreg tite de ini iativa şi de for a deţ ă ţ ţ impunere a conduc torilor. L-au urmat, deci, privind cumă îi atârn coada în spate: era un am nunt care pe un altulă ă l-ar fi pus într-o situa ie ridicol ; el îns p rea un semizeu.ţ ă ă ă

Trecând în oraş, îi conducea spre o cl dire nu tocmaiă impun toare, la spatele c reia se afla trec toarea secretă ă ă ă a lui Ludon, ducând din oraş în interiorul templului. Acolo, au v zut în fa a lor un grup de r zboinici al c rui num ră ţ ă ă ă creştea sim itor din toate direc iile, pe m sur ceţ ţ ă ă tr d torii din Alur r spundeau chem rii preo imii.ă ă ă ă ţ

199

– V d c ai spus adev rul, str ine, a zis un şef careă ă ă ă mergea al turi de Tarzan. Într-adev r sunt aici o mul imeă ă ţ de r zboinici, iar printre ei se afl şi preo i, întocmai după ă ţ ă cum ne-ai spus.

– Bine, a r spuns Tarzan. Înc un lucru mai vreauă ă acum, dup ce mi-am îndeplinit f g duiala fa de voi. Euă ă ă ţă merg dup Mosar, care mi-a f cut r ul cel mai mare dină ă ă lume. S îi spune i lui Jadon c Jad-ben-Otho este deă ţ ă partea lui şi nu uita i s ad uga i c acela care aţ ă ă ţ ă împiedicat planul lui Ludon de a pune mâna pe palat a fost Dorul-Otho.

– Nu vom uita, a r spuns şeful. Mergi unde trebuie să ă mergi. Noi suntem destui ca s îi copleşim pe tr d tori.ă ă ă

– Mai spune-mi, te rog, a întrebat Tarzan cum pot să ajung la Tulur?

– Este situat pe malul de Sud al celui de al doilea lac, mai în jos de Alur, a r spuns şeful; lacul acela se numeşteă Jadinlul.

R zboinicii s-au apropiat de banda de tr d tori, careă ă ă evident c îi credeau a fi alt contingent de-al lor, deoareceă nu au f cut nici o mişcare s se apere sau s se retrag .ă ă ă ă Deodat , şeful a ridicat vocea şi a strigat s lbatic; acestaă ă a fost urmat instantaneu de alte strig te a tuturoră r zboinicilor de sub comanda lui şi în aceeaşi clip s-auă ă repezit cu to ii la un atac îngrozitor asupra rebelilor lua iţ ţ prin surprindere.

Satisf cut de rezultatul planului s u şi fiind sigur c aă ă ă ac ionat în detrimentul lui Ludon, Tarzan a mers pe oţ strad l turalnic , îndreptându-şi paşii c tre margineaă ă ă ă oraşului, în c utarea unei ieşiri care s îl duc spre Sud, laă ă ă Tulur.

CAPITOLUL XVI - Povestea Janei.În timp ce Mosar o ducea pe Jane Clayton din palatul

200

lui Kotan, ea se zb tea din toate puterile s scape dină ă mâinile lui. El a încercat s o sileasc s mearg pe jos,ă ă ă ă dar cu toate amenin rile şi cu toate insultele, Jane nuţă vroia s fac niciă ă nun pas de bun voie în direc ia în careă ţ inten iona el s o duc .ţ ă ă

Se trântea chiar la p mânt de câte ori el încerca s oă ă ridice şi s o sileasc la drum, astfel c a fost nevoit s oă ă ă ă duc pe sus şi în cele din urm , i-a legat mâinile şi i-a pusă ă un c luş în gur , ca s nu îl mai muşte şi s nu îl maiă ă ă ă zgârie, curajul şi puterea ei fiind cu mult mai mari decât s-ar fi putut crede.

Când a ajuns, în sfârşit, acolo unde îl aşteptau oamenii s i, a fost foarte bucuros s o pun în mâna a doiă ă ă r zboinici puternici, dar şi ei au fost nevoi i s o duc peă ţ ă ă sus; teama lui Mosar de r zbunarea aderen ilor lui Kotană ţ nu îi îng duia nici o întârziere.ă

Iat cum au ajuns dincolo de stâncile din care au fostă scobit cetatea Alur, pân în lunca Jadbenlul; iar tot timpulă ă acesta Jane Clayton a trebuit s fie dus . pe sus de c treă ă ă oamenii lui Mosar.

La marginea lacului se afla o flot întreag de b rciă ă ă mari, scobite direct în trunchiuri de copaci, cu prora şi pupa sculptate în chipuri groteşti de fiare şi p s ri, viuă ă colorate de vreun maestru în aceast arta primitiv , care,ă ă din fericire, nu este lipsit nici azi de ferven ii s i.ă ţ ă

R zboinicii lui Mosar şi-a aşezat captiva în partea dină spate a unei b rci ca aceasta, iar, la un semn al lui Mosar,ă care s-a aşezat lâng ea, r zboinicii şi-au luat locurile înă ă luntre, punând mâna pe lope i.ţ

– Vino, frumoasa mea, a zis Mosar. Mai bine s fimă prieteni, deoarece în felul acesta nu i sa va întâmplaţ nimic r u. Î i vei da seama c Mosar nu este un om r u, ciă ţ ă ă este un st pân indulgent, bineîn eles dac ascul i de el.ă ţ ă ţ

Dup aceste cuvinte cu care el considera c a f cut oă ă ă impresie bun asupra ei, i-a scos c luşul din gur , i-aă ă ă

201

dezlegat mâinile, închipuindu-şi c de acum înainte ea nuă va mai putea s scape, deoarece era înconjurat deă r zboinicii lui; în câteva minute erau pleca i pe ap , iară ţ ă aceasta însemna o închisoare cu gratii groase.

Flotila de b rci a pornit în zgomotul produs de o sută ă de lope i, urmând cotiturile râurilor şi ale lacurilor prinţ care apele v ii lui Jad-ben-Otho se vars în marile mlaştiniă ă de la Sud.

R zboinicii erau întorşi cu fa a spre prora vaselor; iară ţ în ultima barc se afla Mosar care, obosit de încerc rileă ă zadarnice de a primi un r spuns de la prizoniera sa, s-aă aşezat în fundul luntrii cu spatele la ea şi rezemându-şi capul de luntrea b rcii, a încercat s doarm .ă ă ă

Înaintau în felul acesta, aproape f r zgomot, printreă ă malurile înverzite ale râule ului prin care se scurgeaţ Jadbenlul, când, în lumina lunii, când pe sub umbra deasă a copacilor, ale c rui crengi atârnau deasupra apei. În celeă din urm au ajuns într-un lac, ale c rui rmuri negreă ă ţă p reau foarte departe, sub înfrângerea fantastic a uneiă ă nop i luminate de lun .ţ ă

Jane Clayton st tea foarte atent , la pupa ultimeiă ă b rci. Luni întregi de zile a fost sub o supraveghereă permanent , mai întâi ca prizonier a unei rase f r mil ;ă ă ă ă ă iar dup aceea a unei alte rase tot atât de nemiloase.ă

Înc din ziua atât de îndep rtat , în care Hauptmannă ă ă Fritz Schneider şi banda lui de trupe indigene germane au aplicat, f când uz de tr dare, sistemul nem esc de jaf şiă ă ţ distrugere asupra fermei Greystoke şi au luat-o în captivitate, ea nu a mai respirat în libertate. Faptul c aă putut tr i neatins , cu toate primejdiile nenum rate prină ă ă care a trecut, îl atribuia numai şi numai ocrotirii unei providen e miloase, care veghea asupra ei.ţ

La început, a fost inut la îndemânaţ ă comandamentului german, având-o în vedere ca ostatic şi în tot timpul acela, nu a fost supus nici la trude, nici laă

202

lipsuri. Când, îns , nem ii au fost încol i i, spre sfârşitulă ţ ţ ţ campaniei lor nereuşite din Africa de r s rit,ă ă comandamentul a hot rât s fie transportat mai departeă ă ă în interior. Acum, îns , motivele lor porneau dintr-ună sentiment de r zbunare, deoarece ştiau foarte bine c eaă ă nu le mai putea fi de nici o valoare militar .ă

Într-adev r, nem ii trebuie s fi fost foarte îndârji i peă ţ ă ţ so ul ei, omul pe jum tate s lbatic, care le-a produsţ ă ă atâtea am r ciuni şi care îi h r uise cu o persisten atâtă ă ă ţ ţă de diabolic , cu rezultatul c moralul sectorului germană ă pentru opera iile sale a pierit aproape cu des vârşire.ţ ă

Tot la activul lui mai atribuiau şi vie ile unor anumi iţ ţ ofi eri pe care el i-a luat din lag rul nem esc cu propriileţ ă ţ mâini. De asemenea, îi mai atribuiau şi deruta complet aă unei întregi sec iuni de tranşee ocupate de englezi.ţ

Tarzan i-a întrerupt în tactic din toate punctele deă vedere. El i-a întâmpinat împletind în fa a lor şiretenia cuţ viclenia şi cruzimea cu ferocitatea, pân când nem ii auă ţ ajuns s le fie team chiar s îi pronun e şi numele, atâtă ă ă ţ erau de descuraja i.ţ

Mişelia pe care ei au demonstrat-o distrugându-i locuin a, ucigându-i oamenii, simulând r pirea so iei saleţ ă ţ şi l sându-i impresia c ea este moart , o regretau acumă ă ă de o mie de ori, pentru c de o mie de ori mai mult auă pl tit pre ul cruzimii şi nes buin ei lor f r rost.ă ţ ă ţ ă ă

De aceea, acum nefiind în stare s se r zbune pe el,ă ă au conceput ideea c este mai bine s o fac s sufere peă ă ă ă ea în locul so ului ei.ţ

Când au trimis-o în interior, s nu fie în drumul armateiă victorioase a englezilor, l-au ales ca escort pe Erikă Obeigatz, care a fost al doilea în comanda companiei lui Schneider şi care, dintre to i ofi erii, era singurul care aţ ţ pus cap t r zbun rii lui Tarzan.ă ă ă

Obeigatz a inut-o mult timp într-un sat indigen, alţ c rui şef era înc sub domina ia şi spaima ce i-au inspirat-ă ă ţ

203

o agresorii germani atât de nemiloşi. În timpul cât ea a stat în acel sat, a îndurat destule greut i şi lips deăţ ă confort, dar numai atât, Obeigatz fiind inut strâns deţ ordinele superiorilor s i îndep rta i. Cu timpul, îns , via aă ă ţ ă ţ din sat a devenit un iad, din cauza cruzimilor şi oprim riloră pe care acest prusac arogant le-a dezl n uit asupraă ţ s tenilor şi solda ilor indigeni de sub comanda lui.ă ţ

Era şi firesc, dal fiind mentalitatea acestor ofi eri,ă ţ deoarece timpul trecea foarte greu şi lipsa de ocupa ie,ţ accentuat de lipsa de confort pe care el a suferit-o, îlă f ceau nervos şi r ut cios.ă ă ă

Îşi r corea astfel sup rarea şi starea de nevroză ă ă amestecându-se mai întâi în afacerile şefilor şi apoi dezl n uindu-şi cruzimea asupra bie ilor negri din sat.ă ţ ţ

Ceea ce neam ul nu era în stare s vad , pentru Janeţ ă ă Clayton era destul de limpede: simpatiile solda ilorţ indigeni ai lui Obeigatz erau de partea s tenilor şi ei erauă cu to ii scârbi i de abuzurile acestuia, nefiind nevoie decâtţ ţ de o mic scânteie ca r zbunarea şi ura s izbucneasc înă ă ă ă toat furia lor, sentimente pe care locotenentul german aă ştiut s le cultive atât de bine în sufletele negrilor.ă

În sfârşit, a sosit şi momentul acesta, precipitat prin neaşteptata sosire în sat a unui negru de pe câmpul de lupt . Sleit de oboseal şi cu picioarele umflate de drum.ă ă A reuşit s se târasc pân în sat în dup -amiaza unei zileă ă ă ă în buşitoare; iar înainte ca Obeigatz s fi ştiut despreă ă prezen a lui, toat lumea a aflat c s-a sfârşit cuţ ă ă suprema ia nem ilor în Africa.ţ ţ

Prin urmare, nu le-a trebuit mult vreme nici solda iloră ţ indigeni ai locotenentului s în eleag c nu mai existaă ţ ă ă autoritatea care îi ineau lega i de serviciul lor şi deci,ţ ţ odat cu aceast autoritate, nu mai exista nici izvorul dină ă care venea mizerabila lor sold . Aceasta, evident, după ă logica lor strâmt .ă

Pentru ei Obeigatz nu mai însemna acum nimic altceva

204

decât un str in pe care îl urau şi care nu mai avea acumă nici o autoritate asupra lor; iar nem ii şi-ar fi g sit sfârşitulţ ă destul de bine, dac nu s-ar fi amestecat o femeieă indigen , ce îi era foarte devotat Janei Clayton.ă ă

Ea a alergat la Jane, comunicându-i numaidecât tot ce a putut s afle despre planul sângeros care s-a stabilit,ă pentru c şi soarta acelei albe inocente era tot pe talerulă în care s-a cânt rit vinov ia lui Obeigatz.ă ăţ

– Au şi ajuns s se certe între ei, care dintre ei s teă ă posede, i-a spus ea Janei.

– Şi când au de gând s ne atace? a întrebat Jane. Nuă ştii nimic?

– La noapte, a r spuns femeia şi aceasta pentru c totă ă le mai este fric de alb , chiar dac nu mai este nimeni deă ă ă partea lui. De aceea, abia la noapte se vor furişa în coliba lui şi îl vor ucide.

Jane a mul umit femeii, sf tuind-o s îşi vad maiţ ă ă ă departe de via a ei, ca nu cumva semenii s i s oţ ă ă b nuiasc de tr dare când vor sim i c albii au aflat deă ă ă ţ ă soarta care îi aşteapt . Dup aceea s-a dus imediat înă ă coliba ocupat de Obeigatz, unde nu a mai fost până ă atunci, aşa c neam ul a r mas foarte surprins când aă ţ ă v zut-o intrând în colib .ă ă

Ea i-a povestit pe scurt tot ce a auzit. La început Obeigatz a dorit s fac pe grozavul, dar Jane l-aă ă determinat s se astâmpere.ă

– Orice cuvânt este de prisos, i-a zis ea scurt. Singur i-ţai adus asupra capului ura acestor oameni: indiferent dac vestea pe care au primit-o este adev rat sau nu, eiă ă ă o cred şi prin urmare, ca s scapi de ceea ce te aşteapt ,ă ă nu i-a mai r mas nimic de f cut, decât s fugi de aici.ţ ă ă ă Amândoi vom fi ucişi, a continuat fata, înainte de a se lumina de ziu , dac se întâmpl s nu putem sc pa dină ă ă ă ă sat nev zu i. Dac mergi acum la ei, încercând s leă ţ ă ă dovedeşti cine eşti şi s î i impui autoritatea, nu vei aveaă ţ

205

alt rezultat decât c vei fi mort mai repede decât auă considerat ei. Atâta tot.

– Aşa de prost stau lucrurile? a întrebat el cu o mare schimbare, atât în voce, cât şi în atitudine.

– Întocmai dup cum i-am spus. Vor veni s te ucidă ţ ă ă la noapte când vei dormi. Mai bine ia- i revolverele şi oţ puşc cu destule muni ii şi încearc s laşi impresia că ţ ă ă ă mergi în p dure la vân toare. Ai f cut adeseori acest lucruă ă ă Este cu putin ca ei s nu b nuiasc nimic, chiar dac teţă ă ă ă ă voi înso i şi eu. Un lucru îns : ai grij s te por i cât maiţ ă ă ă ţ brutal cu ei, ca s nu observe vreo schimbare înă atitudinea ta şi s presimt c le-ai descoperit planurile.ă ă ă Dac toate vor ieşi bine, apoi, dup ce vom ajunge înă ă p dure, nu avem decât s nu ne mai întoarcem.ă ă

Dup o clip de ezitare, Jane a continuat cu voce multă ă mai hot rât :ă ă

– Dar, mai întâi de toate, trebuie s îmi juri c nu teă ă vei atinge niciodat de mine, altfel nu îmi r mâne de f cută ă ă decât s îl chem aici pe şeful satului şi s te predau lui, iară ă eu s î i trag un glonte în cap. Ştiu bine c , f ră ţ ă ă ă jur mântul de onoare pe care i-l cer, ar fi indiferent: ori înă ţ p dure singur cu tine, ori r mân aici la discre ia negriloră ă ă ţ atât de josnici.

– Jur, lady Greystoke, a r spuns el solemn, în numeleă lui Dumnezeu şi al Kaizerului, c nu m voi atinge de tine.ă ă

– Foarte bine, a zis ea. Încheiem aşadar, între noi, un pact ca s ne ajut m unul pe cel lalt, pentru a neă ă ă reîntoarce în lumea civilizat , dar r mâne de stabilit că ă ă din partea mea nu te po i aştepta vreodat la nici cel maiţ ă mic respect. Eu sunt acum ca înecatul, iar tu eşti paiul de care m ag . Nu uita, deci, neam ule, nimic din toateă ăţ ţ acestea.

Dac Obeigatz ar fi avut vreo îndoial asupraă ă sincerit ii acelei femei, i-ar fi fost spulberat imediat deăţ ă dispre ul atât de clar din vocea ei. De aceea şi el, f r sţ ă ă ă

206

mai comenteze, şi-a luat revolverele precum şi o puşcă special pentru Jane, împreun cu mai multe banduliereă ă de cartuşe.

Dup aceea, folosind maniera arogant şi antipatică ă ă pe care o întrebuin a de obicei, şi-a chemat servitorii,ţ spunându-le c el împreun cu doamna cea alb merg înă ă ă p dure s vâneze. H itaşii vor merge spre Nord pân laă ă ă ă movila care se vede la orizont, dup aceea vor ocoli laă r s rit, luând direc ia satului. Apoi a instruit oamenii careă ă ţ duc armele s mai ia cu ei un rând de muni ii şi să ţ ă porneasc înaintea lui şi a lui Jane, mergând încet c treă ă r s rit şi s îi aştepte pe malul râului care curgea la ună ă ă kilometru distan .ţă

Negri s-au supus ordinelor mai repede şi cu mai multă bun voin decât în alte d i; dar Jane şi Obeigatz auă ţă ăţ observat c la plecare negrii din sat şopteau între ei şiă râdeau.

– M garii cred c se joac cu noi, a morm it Obeigatz.ă ă ă ă Ne las s mergem la vân toare pentru a le aduce carne,ă ă ă chiar în dup -masa zilei în care au de gând s ne ucid .ă ă ă

Îndat ce purt torii de arme au disp rut prin p dureă ă ă ă dincolo de sat, cei doi europeni i-au urmat pe acelaşi drum, f r nici o piedic , atât din partea solda ilor, cât şi aă ă ă ţ r zboinicilor din sat. F r îndoial c aceştia erau destulă ă ă ă ă de bucuroşi c albii au mers s îi aprovizioneze cu carneă ă înainte de a-i ucide.

La vreo jum tate de kilometru de sat, Obeigatz aă p r sit drumul care ducea spre râu şi s-a îndreptat spreă ă Sud, pornind repede pe c rarea din p dure, ca s poat să ă ă ă ă întind cât mai mult distant între ei şi sat, înainte de aă ă ă se înnopta.

Cunoşteau foarte bine obiceiurile amfitrionilor pe care abia i-a p r sit şi anume c nu era nici o primejdie de a fiă ă ă urm ri i de ei în timpul nop ii, s tenii având prea multă ţ ţ ă ă team şi respect fa de Numa, leul, ca s porneasc înă ţă ă ă

207

afara satului lor, f r vreun motiv bine întemeiat, în timpulă ă orelor când regele animalelor iese şi el la vân toare.ă

În felul acesta a început un şir de zile îngrozitoare şi de nop i teribile, timp în care amândoi se str duiau sţ ă ă parcurg drumul spre Sud, înfruntând primejdii şi greut iă ăţ aproape de neînchipuit. Coasta de r s rit era mult maiă ă aproape, dar Obeigatz refuza cu înc p ânare s meargă ăţ ă ă în direc ia aceea, ca nu cumva s cad în mâinileţ ă ă englezilor care au ocupat teritoriile germane din Africa.

De aceea insista s mearg tot spre Sud, deşi ştia bineă ă c va trebui s traverseze locuri necunoscute. Era st pânită ă ă de speran a c va ajunge în inuturile Burilor, unde elţ ă ţ considera c se va întâlni cu destui cona ionali care s îlă ţ ă ajute s se întoarc în Germania. Jane Clayton trebuia s îlă ă ă înso easc , cu sau f r voia ei.ţ ă ă ă

Dup o vreme s-au r t cit. Au mers pe un drum careă ă ă ducea peste nişte mun i, pân au ajuns în vale lui Jad-ben-ţ ăOtho, la izvorul unuia dintre râurile mai mari care aduc apele din mun i, v rsându-se în râul principal, mai jos deţ ă Lacul cel Mare, pe ale c rui maluri nordice se afla cetateaă Alur.

În timp ce coborau din mun i, au fost surprinşi de unţ grup de vân tori Hodoni. Obeigatz a sc pat cu fuga, dară ă Jane a fost luat prizonier şi dus în cetatea Alur.ă ă ă

De atunci i-a nu l-a mai v zut pe neam şi nici nu maiă ţ aflase nimic despre el, neştiind dac a pierit în jungl sauă ă a reuşit s scape de locuitorii s lbatici de acolo şi să ă ă ajung , în cele din urm , în Africa de Sud.ă ă

Ea a fost închis alternativ, când în palat, când înă templu, dup cum ori Kotan, ori Ludon reuşeau s oă ă smulg temporar unul de la altul, prin diferite ac iuni.ă ţ Acum se g sea în mâinile unuia cu totul nou, ale unuia peă care îl ştia, dup câte a auzit prin palat şi templu, c ar fiă ă om crud şi josnic.

Iat-o, deci, la pupa luntrii care era cât mai în urm ,ă

208

fiecare inamic întors cu spatele spre ea. De asemenea, sfor iturile puternice ale lui Mosar, jos, la picioarele ei, îiă dovedeau destul de mult c el nu mai simte nimic dină ceea ce se petrece în jurul lui.

Înspre Sud se vedeau din ce în ce mai aproape malurile parcului şi Jane Clayton, lady de Greystoke, s-a l sat s alunece uşor şi f r zgomot din luntre în apa receă ă ă ă a lacului. Acolo, nu a f cut nici o mişcare, decât atât câtă era necesar s îşi in nasul şi gura deasupra apei, până ţ ă ă când luntrea abia se mai z rea în dep rtare. Dup aceea aă ă ă înotat cu putere spre malul de Sud al lacului.

Singur , neînarmat şi aproape goal cum era, într-oă ă ar în care mişunau fiare s lbatice, cât şi de oameni careţ ă ă

îi erau duşmani, a sim it, totuşi, pentru prima dat dupţ ă ă atâta timp, o mare senza ie de uşurare în suflet.ţ

Era liber ! Nu îi mai p sa acum dac , dup câtevaă ă ă ă clipe, ar fi întâmpinat-o moartea, atâta timp cât a mai gustat o dat din libertatea absolut .ă ă

Sângele o furnica prin vine: era o senza ie pe care aţ uitat-o de mult. Abia şi-a putut st pâni chiar un strig t deă ă triumf, când a reuşit s ias din ap şi s stea drept înă ă ă ă picioare, liber , pe malul lacului.ă

Ah! Dac ar fi fost lâng ea şi so ul ei! Cât de mare i-ară ă ţ fi fost bucuria şi fericirea! Nu mai avea acum alt dorină ţă pe lume. Oraşele mari, confortul, luxul civiliza iei nuţ aveau pentru ea nici pe jum tate din valoarea atrac ieiă ţ libert ii glorioase a junglei.ăţ

Din întunericul din dreapta ei, s-a auzit oftatul unui leu, care i-a f cut s îi treac prin şira spin rii un fioră ă ă ă delicios. A sim it c i se ridic p rul de pe ceaf , dar nuţ ă ă ă ă sim ea team . Numai muşchii l sa i de vreun str moşţ ă ă ţ ă primordial au reac ionat instinctiv la prezen a vechiuluiţ ţ inamic: atâta tot.

Femeia a pornit încet şi hot rât prin p dure. Leul aă ă ă gemut din nou, de data aceasta mai aproape. Ea a c utată

209

din priviri o creang mai joas şi dup ce a g sit-o, s-aă ă ă ă aruncat cu uşurin în ad postul oferit cu bun voin deţă ă ă ţă copac.

C l toria lung şi primejdioas pe care a f cut-o cuă ă ă ă ă Obeigatz i-a înc rcat muşchii şi nervii cu obiceiuri pe careă nu le-a cunoscut pân atunci. A g sit chiar un loc deă ă odihn , aşa cum a înv at-o Tarzan şi s-a ghemuit acolo,ă ăţ s doarm peste noapte: la zece metri deasupraă ă p mântului.ă

Îi era frig şi locul în care se afla era destul de incomod; dar, în ciuda acestora, a dormit destul de bine, inima fiindu-i înc lzit de speran e noi, iar creierul ei obosită ă ţ g sind o uşurare temporar de orice griji.ă ă

A dormit pân când c ldura soarelui a trezit-o. Seă ă sim ea odihnit şi bine dispus . Întreaga ei f ptur eraţ ă ă ă ă st pânit de o senza ie de uşurare, de relaxare, deă ă ţ confort şi mai ales de fericire.

S-a ridicat în picioare, pe creanga care se cl tinaseă sub greutatea ei, s-a întins alene, iar corpul ei ml dios,ă picioarele şi mâinile goale, împestri ate de lumina razelorţ solare care str b teau prin frunzişul copacului, îi d deauă ă ă forma unei femele de leopard.

A cercetat terenul în jurul copacului cu minu iozitate şiţ a ascultat cu aten ie s aud un zgomot care ar fi putut sţ ă ă ă o avertizeze despre prezen a inamicilor ei din apropiere,ţ fie oameni, fie fiare. Satisf cut , în cele din urm , c nuă ă ă ă exist nimic prin apropiere de care ar fi putut s seă ă team , a coborât din copac.ă

Ar fi dorit s fac o baie, dar lacul era cam departe deă ă ad postul sigur oferit de copaci şi prea expus ca ea s fiă ă putut risca aceasta pân când nu se va mai obişnui cuă împrejurimile. A r t cit f r rost prin p dure, c utândă ă ă ă ă ă mâncare; a g sit din belşug. A mâncat şi s-a odihnit,ă pentru c , deocamdat , nu avea nici un scop bine definită ă în minte.

210

Libertatea ei era prea recent pentru a o strica cuă planuri de viitor. Lumea civilizat i se p rea acum tot atâtă ă de vag şi greu de ajuns, ca şi subiectul pe jum tate uitată ă al unui vis.

Nu dorea decât s tr iasc aici în pace, aşteptând,ă ă ă aşteptându-l pe el. Era o veche speran a ei. Reînviatţă ă acum. Ştia bine c , dac el mai tr ia, va veni pân laă ă ă ă urm . Totdeauna a ştiut asta, deşi în suflet s u tr iaă ă ă îndoiala c el va sosi prea târziu.ă

Dar dac mai tr ia înc ! Da! Va veni, dac tr ia, iar,ă ă ă ă ă dac nu mai tr ia, îi era tot atât de bine aici ca şi oriundeă ă în alt parte, deoarece nimic nu o mai interesa, decât să ă aştepte sfârşitul cu r bdare, aşa dup cum i l-a h r zită ă ţ ă ă soarta.

Umblând prin jungl , a ajuns la un izvor limpede ca şiă cristalul, din apa c ruia a b ut, iar dup aceea s-a sc ldată ă ă ă sub umbra unui copac care o ajuta s scape în cazulă vreunei primejdii.

Era un loc liniştit şi frumos, de care s-a îndr gostit deă prima dat . Albia râule ului era pres rat cu pietriceleă ţ ă ă frumoase şi buc i de sticl vulcanic . Dup ce a luat oăţ ă ă ă gr m joar de pietricele şi le-a privit, a observat un degetă ă ă sângerându-i din cauza unei t ieturi adânci şi drepte.ă

A început s cerceteze ce i-a pricinuit aceast ran şi aă ă ă descoperit, în curând, c un fragment de sticl vulcanică ă ă avea o margine t ioas aproape ca briciul.ă ă

A r mas încântat de aceast descoperire. Dumnezeuă ă ă i-a pus în mân mijlocul cu care ar fi putut ajunge s îşiă ă confec ioneze arme şi unelte cu t iş ascu it. De acumţ ă ţ înainte totul îi era cu putin având aceasta...ţă

A început s adune un num r mare de buc i de acestă ă ăţ gen. pân când şi-a umplut bine punguli e de la şold.ă ţ Dup aceea, s-a urcat într-un copac, unde le-a examinată pe rând în toat voia.ă

Unele sem nau foarte mult cu lamele de cu it, iară ţ

211

altele puteau s fie lucrate cu uşurin în form de vârfuriă ţă ă de suli . Altele şi mai mici p reau c natura le f cuseţă ă ă ă anume ca s serveasc drept vârfuri de s ge i, atât deă ă ă ţ ascu ite erau.ţ

Mai întâi, îns , trebuia s îşi fac o suli , ceea ce eraă ă ă ţă şi mai uşor. În trunchiul copacului în care se g sea ea,ă lâng furca unei crengi mari, sus de tot. se afla o scorbură ă înfundat . Şi-a ascuns aici toat comoara ei, p strândă ă ă doar prima piatr cu t işul ascu it.ă ă ţ

Dup aceea a coborât din copac şi a mers s caute oă ă tulpin dreapt şi înalt pe care, dup pu in osteneal , aă ă ă ă ţ ă ă reuşit s o taie de la r d cin , f r ca ea s fi cr pată ă ă ă ă ă ă ă lemnul. A avut, în felul acesta, un arac de o grosime bună pentru mânerul unei suli e: o suli de vân toare, aşa cumţ ţă ă le pl cea Wazirilor ei. Ea i-a privit de multe ori în timp ceă îşi lucrau suli ele; iar ei au înv at-o. Cum s le foloseasc ,ţ ăţ ă ă atât pe acestea cât şi suli ele mai grele de r zboi,ţ ă bucurându-se şi b tând din palme când vedeau că ă îndemânarea ei creşte zi cu zi.

Mai cunoştea şi unele din ierburile ag toare, diverseăţă variet i de cânep s lbatic ; acestea aveau cele mai tariăţ ă ă ă şi mai lungi fibre. Dup ce a adunat câteva fire dină acestea, le-a luat împreun cu coada de lance, sus înă copacul pe care l-a ales.

Acolo a început imediat lucrul, tot fredonând în neştire un cântec. Când a realizat acest fapt a zâmbit. Era pentru prima dat , dup atâtea luni de zile amare, când aă ă îngânat şi ea o melodie şi a putut s zâmbeasc .ă ă

– Simt, a oftat ea, simt c parc ar fi şi John aici..., Johnă ă al meu..., Tarzan al meu!

A potrivit ca arcul s aib lungimea necesar unei coziă ă ă de suli , dup care l-a cur at de toate crengile,ţă ă ăţ r murelele şi de coaja de pe el, cioplind şi nodurile până ă când suprafa a a devenit neted şi dreapt .ţ ă ă

Dup aceea l-a spintecat la un cap t şi a înfiptă ă

212

în untru vârful de suli , t ind din lemn pân când vârfulă ţă ă ă s-a potrivit perfect în locul unde trebuia s fie. Dup ce aă ă terminat şi aceasta, a pus suli a la o parte, începând sţ ă desfac firele groase de iarb în altele mai sub iri,ă ă ţ cioc nindu-le uşor şi îndoindu-le pân când le-a separată ă cât a putut mai bine de partea lor lemnoas .ă

Apoi le-a luat cu ea la pârâu, le-a sp lat bine şi aşaă moi, cum s-au f cut, le aduse înapoi începând s le legeă ă împrejurul spintec turii de la vârful cozii de suli . A avută ţă grij ca mai înainte s fac mici crest turi în lemn, caă ă ă ă firele de iarb s nu alunece, deoarece le-a legat până ă ă sus, pe vârful ascu it de piatr . Şi-a confec ionat, în felulţ ă ţ acesta, o suli foarte rudimentar , dar care era de faptţă ă cea mai bun pe care ar fi fost în stare s o fac într-ună ă ă timp atât de scurt. Mai târziu, şi-a propus s mai fac şiă ă altele, reuşind s le fac chiar mai bine decât le f ceauă ă ă Wazdonii pe moşia sa.

CAPITOLUL XVII - În groapa cu lei din Tulur.

Deşi Tarzan a cercetat împrejurimile oraşului pân înă zori de zi, nu a fost capabil s descopere nic ieri urmaă ă so iei sale. Vântul care b tea uşor dinspre mun i aduceaţ ă ţ pân la n rile sale o mul ime de mirosuri, dar niciă ă ţ unul nu îi d dea nici cea mai mic indica ie despre aceea pe careă ă ţ o c uta.ă

Prin urmare, deduc ia natural a fost c ea a trecut înţ ă ă direc ia opus . În cercet rile sale, a traversat de câtevaţ ă ă ori urmele proaspete ale unui grup de oameni care s-au îndreptat spre lac şi de aici a tras concluzia c urmeleă acestea a putut s fie chiar ale aceluia care a r pit-o peă ă Jane.

213

A mai cercetat şi alte eventualit i de sc pare, ca,ăţ ă printr-un proces de eliminare, s reduc la minimumă ă posibilit ile unei greşeli.ăţ

Acum era aproape sigur de ceea ce urma s fac , aşaă ă c a pornit spre Sud-Est, în direc ia unde se afla Tulur,ă ţ oraşul lui Mosar, mergând dup urmele r zboiniciloră ă acestuia, pân a ajuns la malurile Jadbenlului, unde aă descoperit c s-au îmbarcat aceştia.ă

A observat c mai sunt şi alte vase în jur, toate deă aceeaşi m rime şi form . Imediat şi-a însuşit unul dintreă ă ele, pentru a putea s îşi continue urm rirea..ă ă

S-a luminat bine de ziu , când str b tea lacul dină ă ă partea de jos a Jadbenlului şi în timpul cât vâslea cu putere, a trecut numai la o distan de o sut de metri, deţă ă copacul în care dormea so ia sa.ţ

Dac vântul uşor care mângâia suprafa a apei laculuiă ţ ar fi b tut dinspre Sud, evident c uriaşul Tarzan s-a fiă ă întâlnit cu so ia sa dup câteva clipe.ţ ă

Dar o soart nemiloas a dorit ca lucrurile s seă ă ă întâmple cu totul altfel; aşa a pierdut una dintre cele mai bune ocazii, odat cu îndep rtarea vasului pe careă ă vâslirea lui puternic îl ducea cu repeziciune spre râul dină partea opus a lacului.ă

Urmând cotiturile râului care f ceau un ocol destul deă mare spre Nord mai înainte de a se ramifica şi a se v rsaă în Jadbenlul, Tarzan a avut nenorocul s nu observe un locă pentru transbordare, care l-ar fi scutit de multe necazuri mari şi de multe ore de vâslit.

Mosar şi r zboinicii s i au debarcat tocmai în partea deă ă sus a acestui loc de transbordare; abia atunci a descoperit el absen a prizonierei sale.ţ

Deoarece a dormit tot timpul dup plecarea lor dină Alur şi nici un r zboinic nu a putut s îşi amintească ă ă momentul când a v zut-o ultima oar pe Jane, era cuă ă neputin s -şi închipuie exact locul unde ar fi putut ea sţă ă ă

214

evadeze.Opinia general era aceea c ca a s rit în ap în râulă ă ă ă

cel îngust, care se numea Jadbalul, însemnând, într-o traducere liber , „lacul de aur”.ă

Mosar era foarte furios c a fost înşelat, dar, deoareceă el era singurul vinovat, a încercat, dup cum fac to iă ţ oamenii mici la suflet, s arunce vina în spatele altora.ă

Ar fi pornit înapoi s o caute, dac nu s-ar fi temut să ă ă nu se întâlneasc cu vreun detaşament de r zboiniciă ă trimişi în urm rirea lui de Jadon sau de marele preot,ă ştiind c amândoi erau sup ra i pe el.ă ă ţ

Nu dorea, îns , nici s se despart de câ iva r zboiniciă ă ă ţ ă pe care ar fi putut s îi trimit în urm rirea ei. În loc deă ă ă toate acestea, s-a gr bit s fac transbordarea cât maiă ă ă repede în apele râului Janunlul.

Era o diminea r coroas , iar razele soarelui abia auţă ă ă ajuns s lumineze cupolele din Tulur, când Mosar,ă împreun cu toate celelalte b rci în care se aflauă ă r zboinicii lui, s-a oprit la malul lacului, lâng por ileă ă ţ cet ii.ăţ

Ajuns dup zidurile propriului s u oraş, i-a revenită ă curajul într-o m sur suficient ca s îndr zneasc să ă ă ă ă ă ă trimit trei luntri înc rcate cu ostaşi în urm rirea Janei.ă ă ă

Aveau chiar ordinul s mearg şi pân în Alur, dac seă ă ă ă putea, ca s afle cauza întârzierii lui Bulet, întârziere careă nu l-a împiedicat pe Mosar, chiar fa de lipsa fiului s u,ţă ă de a-şi continua drumul, pân când propria lui persoană ă va fi în siguran .ţă

Când cele trei luntri au ajuns în dreptul locului de transbordare, r zboinicii care le tr geau din ap au r masă ă ă ă surprinşi s vad doi preo i ducând o luntre uşoar înă ă ţ ă direc ia Jadinlului.ţ

La început au crezut c sunt reprezentan ii lui Ludon,ă ţ cu toate c asemenea ipotez era dezmin it de faptul că ă ţ ă ă preo ii nu luau niciodat asupra lor primejdiile meseriei deţ ă

215

r zboinic, nici nu se luptau, decât atunci când erauă încol i i şi nevoi i s o fac .ţ ţ ţ ă ă

R zboinicii din Paluldon p strau în adâncul inimii lor ună ă mare dispre pentru preo imea mascat , aşa c în loc sţ ţ ă ă ă ia ofensiva imediat, dup cum ar fi f cut, dac cei doiă ă ă oameni ar fi fost r zboinici din Alur, oamenii lui Mosar auă aşteptat linişti i pân când preo ii s-ar fi apropiat s leţ ă ţ ă poat pune întreb ri.ă ă

Preo ii, din partea lor, când i-au v zut pe r zboinici, auţ ă ă f cut semnul p cii, r spunzând afirmativ la întrebareaă ă ă r zboinicilor dac sunt numai ei singuri.ă ă

Conduc torul r zboinicilor lui Mosar le-a dat voie s seă ă ă apropie mai mult.

– Ce c uta i aici, a întrebat el, în ara lui Mosar, atât deă ţ ţ departe de propriul vostru oraş?

– Aducem o veste de la marele preot, Ludon, lui Mosar, şeful vostru, au explicat aceştia.

– De r zboi sau de pace?ă– O propunere de pace, a r spuns un preot.ă– Dar dup voi nu mai vin şi al i r zboinici?ă ţ ă– Suntem singuri, i-a asigurat preotul. Nimeni nu mai

ştie în Alur, decât Ludon, c avem aceast misiune.ă ă– Atunci continua i-v drumul, a zis scurt r zboinicul.ţ ă ă– Cine este acela? a întrebat deodat , un preot,ă

ar tând cu mâna spre partea de Nord a lacului, unde râulă din Jadbalul se rev rsa în lac.ă

Toate privirile s-au întors în direc ia indicat şi auţ ă v zut un r zboinici singuratic, vâslind repede şi trecând înă ă Jadinlul. Vârful luntrii sale era îndreptat spre Tulur. R zboinicii şi preo ii s-au ascuns în tufişurile de peă ţ marginea drumului pe care se f cea transbordare.ă

– Îl cunosc, a şoptit un preot. Este omul acela teribil care îşi spune Dorul-Otho. L-aş cunoaşte de la cea mai mare distant .ă

– Ai dreptate, p rinte, a strigat un r zboinic, care aă ă

216

avut prilejul s îl vad pe Tarzan în ziua când a intrată ă pentru prima dat în palatul lui Kotan. Da, el era acelaă care pe drept a fost numit Tarzan Jad-guru.

– La drum, popilor! a strigat conduc torul r zboinicilor.ă ă Voi ave i o luntre uşoar şi sunte i doi inşi la lope i. Ve iţ ă ţ ţ ţ putea ajunge mult mai repede decât el în Tulur. Da i deţ veste lui Mosar despre sosirea acestui om şi nu v vaă p rea r u.ă ă

În primul moment preo ii au stat la îndoial , pentru cţ ă ă nu le surâdea deloc ideea de a se întâlni cu omul acela teribil; dar r zboinicii au insistat, ba înc au ajuns şi laă ă amenin ri.ţă

Le-a luat luntrea din mân , au împins-o în lac şiă aproape c i-a ridicat pe sus, punându-i cu for a în luntre.ă ţ

Deşi aceştia au protestat, au fost împinşi în larg, unde imediat au intrat în raza imaginii vâslaşului singuratic din urma lor. Acum nu mai aveau alt alternativ .ă ă

Numai cetatea Tulur le mai oferea o şans de sc pare,ă ă aşa c preo ii s-au apucat s vâsleasc repede,ă ţ ă ă conducându-şi vasul spre oraş.

R zboinicii s-au ascuns din nou în verdea a tufişurilor.ă ţDac Tarzan i-ar fi v zut şi ar fi venit s cerceteze,ă ă ă

erau treizeci contra unuia singur şi fireşte c nu aveauă sentimente de team pentru rezultat.ă

Cu toate acestea, au considerat c nu este necesar să ă ias pe lac şi s îl întâmpine, deoarece ei au fost trimişi să ă ă o caute pe prizoniera care a fugit şi nu s îl prind peă ă r zboinicul str in, despre ferocitatea c ruia au auzit atâtă ă ă de multe, încât s-au convins c nu este treaba lor s seă ă amestece şi s provoace o ceart cu el, atâta timp câtă ă puteau s evite aceasta.ă

Dar, dac Tarzan i-a v zut sau nu, nimeni nu putea să ă ă ştie, el continuând s vâsleasc spre oraş, f r a m ri,ă ă ă ă ă îns , viteza, nici chiar atunci când a v zut c cei doi preo iă ă ă ţ au luat-o înaintea lui.

217

De îndat ce luntrea acestora a atins malul laculuiă lâng oraş, amândoi au s rit din luntre şi au pornit repedeă ă spre por ile palatului, aruncând priviri speriate în urma lor.ţ Au cerut imediat s îl vad pe Mosar, având grij s deaă ă ă ă vestea r zboinicilor de gard c Tarzan se apropie.ă ă ă

Au fost conduşi imediat la şeful oraşului, a c rui Curteă era aproape identic a aceleia din Alur, dar pe o scar maiă ă mic .ă

– Venim din parte lui Ludon, marele preot, a explicat el. Acesta doreşte prietenia lui Mosar, care, de altfel i-a fost totdeauna prieten. Jadon şi-a adunat r zboinicii ca să ă se declare rege. În toate satele Hodonilor sunt mii de oameni care vor asculta de ordinele lui Ludon. Mosar însă nu poate s ajung rege decât cu ajutorul marelui nostruă ă preot; iar ştirea pe care o aducem din partea lui este, că dac Mosar doreşte s r mân prieten cu Ludon, trebuieă ă ă ă s o înapoieze pe femeia pe care a luat-o dină apartamentul prin esei Ghizi.ţ

În momentul acela a intrat în sal un r zboinic, pe aă ă c rui figur se citea clar agita ia mare care îl st pânea.ă ă ţ ă

– A sosit la Tulur Dorul-Otho şi cere s îl vad pe Mosară ă imediat, a zis el.

– Dorul-Otho! a exclamat Mosar.– Acesta este cuvântul cu care ne-a trimis la tine, a

r spuns r zboinicul. Într-adev r nu seam n deloc cuă ă ă ă ă oamenii din Paluldon. Noi credem c este acelaşi despreă care câ iva r zboinici dintre cei întorşi azi din Alur spun cţ ă ă unii îl numesc Tarzan Jad-guru, iar al ii Dorul-Otho. Dupţ ă p rerea noastr numai fiul lui Dumnezeu poat s vin înă ă ă ă ă felul acesta singur, într-un oraş str in, aşa c probabil că ă ă spune adev rul.ă

Mosar, cu inima plin de groaz şi de nehot râre, i-aă ă ă privit pe cei doi preo i cu o expresie întreb toare.ţ ă

– Primeşte-l cât mai repede şi cât se poate mai dr gu ,ă ţ l-a sf tui preotul care a vorbit mai înainte.ă

218

Acesta l-a sf tuit pe Mosar dominat doar de influen aă ţ continu a exemplelor primite de la Ludon şi deci,ă întotdeauna înclinat spre tr dare.ă

– Primeşte-l cu bucurie şi cât mai politicos, a continuat preotul, iar, când acesta se va convinge de prietenia ta, f r îndoial c va c dea în curs , f când vreo faptă ă ă ă ă ă ă ă indiscret . Apoi vei putea s faci cu el ce vrei. Dar, dac î iă ă ă ţ este cu putin şi vrei s câştigi nesfârşita recunoştin aţă ă ţă marelui preot Ludon, p streaz -l şi pred -l viu st pânuluiă ă ă ă meu.

Mosar a cl tinat din cap, în semn c a în eles; apoi,ă ă ţ întorcându-se spre r zboinic i-a ordonat, s îl pofteasc peă ă ă musafir.

– Pe noi nu trebuie s ne vad fiin a asta, a zis ună ă ţ preot. D -ne r spunsul t u, Mosar şi vom pleca de aiciă ă ă înainte ca str inul s ajung la tine.ă ă ă

– S îi spune i lă ţ ui Ludon, a zis Mosar, c femeia ar fiă fost pierdut pentru el cu des vârşire, dac nu aş fi fostă ă ă eu. Am inten ionat s o aduc în Tulur ca s o p strez maiţ ă ă ă bine şi s o feresc de ghearele lui Jadon, dar în timpulă nop ii a fugit. S îi mai spune i c am trimis treizeci deţ ă ţ ă r zboinici ca s o caute. Mi se pare foarte ciudat c nu i-ă ă ăa i întâlnit când venea i aici.ţ ţ

– I-am v zut, au r spuns preo ii, dar nu ne-au spusă ă ţ nimic despre scopul expedi iei lor.ţ

– Aşa este cum v-am spus eu, a zis Mosar şi pute i sţ ă v asigura i st pânul c , în momentul când o vor g si, oă ţ ă ă ă voi p stra neatins pentru el. Îi voi trimite r zboinici înă ă ă ajutor în lupta împotriva lui Jadon, oricând îmi va trimite un mesaj c are nevoie de ei. Acum pleca i, pentru că ţ ă Tarzan Jad-guru va fi în curând aici.

A f cut un semn unui sclav s se apropie.ă ă– Condu-i pe preo i în templu, a ordonat el şi roag -lţ ă

pe marele preot din Tulur s aib grij ca oaspe ii s fieă ă ă ţ ă bine hr ni i. Se pot înapoia în Alur oricând vor dori.ă ţ

219

Cei doi preo i au fost conduşi din apartamentul şefuluiţ de c tre sclav, pe o alt uş decât aceea pe care auă ă ă intrat, iar dup câteva clipe a ap rut Tarzan, urmat deă ă r zboinicul a c rui datorie era s îl conduc şi s îl anun e.ă ă ă ă ă ţ

El nu a f cut nici un semn, fie de pace, fie de salut, ci aă mers direct spre şef, care, numai datorit unor mariă eforturi a putut s îşi ascund groaza ce o sim ea înă ă ţ prezen a acestei f pturi uriaşe şi a fe ei lui încruntate.ţ ă ţ

– Eu sunt Dorul-Otho, a zis Tarzan cu ton liniştit şi rece, care l-a impresionat pe Mosar tot aşa acum l-ar fi impresionat atingerea unei lame reci de o el. Eu suntţ Dorul-Otho şi am venit la Tulur în c utarea femeii pe careă ai furat-o din apartamentul prin esei Ghizi din Alur.ţ

Numai îndr zneala f r seam n a intr rii lui Tarzan înă ă ă ă ă acest oraş inamic a avut efectul unui mare ascendent moral asupra lui Mosar şi asupra r zboinicilor s lbaticiă ă care st teau de o parte şi de alta a tronului acestuia.ă

Li se p rea tuturor c nimeni altul decât numai fiul luiă ă Jad-ben-Otho ar fi avut îndr zneala s s vârşeasc un actă ă ă ă atât de eroic.

Ar fi intrat oare vreun r zboinic oarecare cu atâtaă îndr zneal şi singur în fa a unui şef puternic şi în mijloculă ă ţ unei oşti de r zboinici, cerând cu arogan explica ii? Nu,ă ţă ţ desigur. Ar fi fost cu neputin .ţă

Mosar şov ia în hot rârea lui de a îl tr da pe acestă ă ă str in, pref cându-se c îi este prieten. Apoi a fostă ă ă str fulgerat de o idee care l-a f cut alb ca varul; Jad-ben-ă ăOtho ştia toate, pân şi cel mai ascunse gânduri aleă noastre.

Prin urmare, nu era oare cu putin ca şi aceastţă ă f ptur care, la urma urmei, putea s fie chiar Dorul-Otho,ă ă ă s ştie şi s poat ghici gândurile şi planurile tic loase peă ă ă ă care preo ii le-au insuflat lui Mosar şi c rora acesta le eraţ ă atât de favorabil?

O nelinişte vie l-a cuprins pe şef care a început s seă

220

fr mânte pe tronul s u t iat în malul de stânc .ă ă ă ă– Repede, a zis Tarzan, spune-mi unde este femeia.– Nu este aici! a strigat Mosar.– Min i! aţ replicat Tarzan.– Martor îmi este Jad-ben-Otho c ea nu este în Tulur.ă

Po i s o cau i în tot palatul şi în tot templul, chiar în totţ ă ţ oraşul, dar nu o vei g si pentru c nu este aici.ă ă

– Atunci unde este? a întrebat Tarzan poruncitor. Tu ai luat-o din palatul lui Kotan. Dac nu este aici, unde esteă acum? S nu îmi spui c i s-a întâmplat ceva r u...ă ă ă

Zicând acestea a f cut un pas atât de amenin toră ţă spre Mosar încât acesta s-a retras cu un pas în spate, îngrozit.

– Aşteapt ! aă strigat el. Dac într-adev r eşti Dorulă ă Otho, atunci nu se poate s nu ştii c spun adev rul. Amă ă ă luat-o din palatul lui Kotan ca s o scap şi s o p streză ă ă pentru Ludon, marele preot, ca nu cumva s o r pească ă ă Jadon, v zând c regele Kotan este mort. Îns în timpulă ă ă nop ii a sc pat undeva între oraşul acesta şi Alur, iar euţ ă am trimis treizeci de r zboinici s o caute.ă ă

În accentul vocii şefului şi în întreaga lui atitudine era ceva care l-a încredin at pe Tarzan c acela vorbea, celţ ă pu in în parte, adev rul şi c el, Tarzan a suferit o mareţ ă ă pierdere de timp şi a înfruntat zadarnic primejdii de neînchipuit.

– Ce c utau preo ii lui Ludon care au sosit aici cu pu ină ţ ţ înaintea mea? a întrebat Tarzan, ghicind din întâmplare că cele dou persoane, pe care le-a v zut vâslind cu atâtaă ă energie pentru a nu-l întâlni, nu puteau veni acolo decât din partea marelui preot.

– Au venit pentru acelaşi lucru ca şi tine, a r spunsă Mosar, ca s solicite înapoierea femeii pe care Ludon aă crezut c am r pit-o eu. Întreb rile lor m-au jignit adânc,ă ă ă pentru c nu am dorit s îi fac nici un r u lui Ludon, niciă ă ă ie, Dorul-Otho.ţ

221

– Îi voi întreba pe preo i, a zis Tarzan. Aduce i-i aici!ţ ţAtitudinea lui îndr znea şi autoritar l-a pus peă ţă ă

Mosar în cump n : dac s se supere sau s îi fie team ;ă ă ă ă ă ă dar, dup cum se întâmpl întotdeauna cu un laş ca el, aă ă considerat c primul lucru pe care trebuia s îl in înă ă ţ ă considerare era siguran a lui. A întrev zut acum o şansţ ă ă de sc pare, temporar bineîn eles şi s-a ag at de ea:ă ţ ăţ

– Îi voi aduce eu, personal, a zis Mosar.Cu aceste cuvinte a ieşit.Dup aceea, a ajuns în grab la templu, deoareceă ă

palatul din Tulur era construit împreun cu templul. I-aă g sit pe trimişii lui Ludon împreun cu marele preot dină ă Tulur şi le-a transmis imediat indica iile lui Tarzan.ţ

– Şi ce inten ionezi s faci cu el? A întrebat unul.ţ ă– Eu nu sunt certat cu el, a r spuns Mosar. A venit înă

pace şi va pleca tot aşa, pentru c cine ştie dac nuă ă cumva este într-adev r Dorul-Otho, dup cum spune el.ă ă

– Noi ştim bine c nu este, a r spuns al doilea preot ală ă lui Ludon. Avem toate dovezile necesare c nu este decâtă un simplu muritor, o fiin str in din alt ar . Ludon şi-aţă ă ă ă ţ ă oferit propria lui via lui Jad-ben-Otho, dac greşeşteţă ă considerând c aceast fiin nu este Dorul-Otho. Dacă ă ţă ă marele preot din Alur, a continuat trimisul, care este cel mai mare preot din Paluldon, este atât de sigur c această ă fiin nu este fiul lui Dumnezeu, c este un şarlatan, încâtţă ă s îşi pun în joc via a pe temeiul judec ii sale, cineă ă ţ ăţ suntem noi ca s îl credem pe acest str in? Nu, Mosar, nuă ă trebuie s î i fie team de el. El nu este decât un r zboinică ţ ă ă care poate s fie învins cu aceleaşi arme cu care pot fiă învinşi to i lupt torii. Dac nu ne-ar împiedica ordinul luiţ ă ă Ludon de a-l prinde de viu, te-aş sf tui s încerci s teă ă ă convingi ucigându-l.

Cu toate acestea, o r m şi de îndoial din pieptul luiă ă ţă ă Mosar îl f cea s îi lase pe al ii s ia orice ini iativ şiă ă ţ ă ţ ă m sur împotriva str inului.ă ă ă

222

– Îl las atunci pe seama voastr , a r spuns el, s face iă ă ă ţ cu el ce dori i. Eu nu am nimic de împ r it cu el. Ceea ceţ ă ţ ve i comanda voi este şi comanda lui Ludon, marele preotţ şi mai mult decât atât eu nu pot s mai fac.ă

Preo ii şi-au întors privirile spre acela care conduceaţ destinele templului din Tulur.

– Tu nu ai nici un plan? l-au întrebat. S ştii c mare vaă ă fi r splata lui Ludon pentru acela care g seşte mijlocul să ă ă îl prind pe acest şarlatan viu.ă

– Ar fi groapa leilor, a şoptit marele preot. Acum nu este ocupat , iar ceea ce poat s îl in acolo pe Ja sauă ă ă ţ ă pe Jata poat s îl in şi pe acest str in, dac nu esteă ă ţ ă ă ă Dorul-Otho.

– Îl va ine, a zis Mosar, ba chiar ar putea s in unţ ă ţ ă grif, deşi, mai întâi de toate, trebuie s îl prinde i pe grifă ţ ca s îl pute i închide acolo.ă ţ

Preo ii au meditat adânc asupra acestor vorbe cu tâlcţ ale lui Mosar, iar în cele din urm unul dintre cei doiă r zboinici din Alur a vorbit:ă

– Nu va fi dificil, dac ne vom folosi de inteligen a cuă ţ care suntem înzestra i în locul muşchilor moşteni i de laţ ţ p rin ii noştri, muşchi care nu sunt nici atât de tari caă ţ aceia ai fiarelor din jurul nostru.

– Ludon şi-a m surat şi el iste imea cu acest str in şi aă ţ ă pierdut, a amintit Mosar. De data asta, îns , este treabaă voastr . Face i cum crede i c este de cuviin .ă ţ ţ ă ţă

– Când a venit în Alur, a început un preot, i s-au f cută mari onoruri, iar preo ii l-au condus prin templu. Dac şi tuţ ă ai face la fel, nu va avea cum s b nuiasc nimic. Ar fiă ă ă bine ca marele preot de aici s îl invite în templul dină Tulur.

Este şi firesc ca marele preot, şi-a continuat sfatul! Preotul lui Ludon, adunându-şi preo imea în jurul lui, s îlţ ă invite la o vizit şi atunci, din întâmplare, s fie condus înă ă groapa leilor. Dac va ajunge acolo, va fi destul de uşor să ă

223

fie împins, iar ceilal i s se retrag repede, închizândţ ă ă por ile de piatr în urma lor.ţ ă

– Dar în groapa leilor sunt şi ferestre pe care intră lumina, a intervenit marele preot, aşa c ar putea observaă totul la timp şi s scape înainte ca uşile de piatr s fi fostă ă ă închise.

– Trimite, atunci, repede pe cineva acolo ca s acopereă cu câteva piei ferestrele, a propus un preot din Alur.

– Planul acesta este foarte bun, a zis Mosar, sim indţ ocazia cea mai bun s se sustrag de la orice b nuială ă ă ă ă de complicitate. Planul este bun, a reluat el, deoarece nu este nevoie s fie pe acolo nici un r zboinic şi deci,ă ă str inul v zându-se numai printre preo i, nu va b nuiă ă ţ ă nimic.

Astfel, în timp ce Mosar se retr gea într-o camer aă ă ascuns a palatului, trei preo i au fost trimişi la Tarzan, peă ţ care l-au întâmpinat cu câteva cuvinte dulci şi supuse, manifestând marele lor respect pentru Dorul-Otho.

Atitudinea lor nu l-a înşelat aproape deloc, îns aă trebuit s primeasc invita ia cu care îl onora mareleă ă ţ preot din Tulur de a vizita templul, având şi f g duialaă ă acestuia c cei doi preo i din Alur vor fi aduşi în fa a sa şiă ţ ţ vor r spunde la orice întrebare care li se va pune.ă

Convins c o continuare a arogan ei sale i-ar serviă ţ scopul şi mai bine, precum şi de faptul c dac b nuialaă ă ă pe care Mosar o avea împotriva lui s-ar transforma în convingere i-ar fi fost totuna de s-ar afla în templu sau în palat, a primit cu un aer m re invita ia umil a mareluiă ţ ţ ă preot.

A ajuns, deci, la templu, unde a fost primit aşa cum se cuvine unuia de rangul şi însemn tatea sa. A pus şiă diferite întreb ri preo ilor din Alur, de la care îns nuă ţ ă ob ineau decât o repetare a celor spuse de Mosar. Dupţ ă aceea marele preot l-a invitat s continue cu vizitaă templului.

224

L-au condus mai întâi în curtea cu altarele şi a v zută c în Tulur nu era decât una singur ; dar aproape identică ă ă din toate punctele de vedere cu cea din Alur.

În partea de r s rit a cur ii se afla altarul sângerosă ă ţ împreun cu bazinul de la apus, unde se înecau copii.ă

Dup aceea, a str b tut mai multe camere şiă ă ă coridoare pe sub templu, iar în cele din urm , luându-i cuă ei pe purt torii de tor e care le luminau paşii, au trecută ţ printr-un coridor umed şi întunecos, la un nivel mai jos decât terenul.

De aici au intrat într-o camer mare, unde aerul eraă înc rcat cu miros puternic de lei.ă

Tot aici au hot rât şi preo ii vicleni s îşi apliceă ţ ă inten iile mârşave. Tor ele au fost stinse brusc. S-au auzitţ ţ mişc ri grabnice de picioare goale, care alergau peă podeaua de piatr . Apoi a urmat o bufnitur mare ca şiă ă cum o piatr foarte grea ar fi c zut pe alt piatr , iară ă ă ă Tarzan nu a mai v zut nimic în jurul lui decât un întunerică complet şi nu s-a mai auzit nimic: era o t cere deă mormânt.

CAPITOLUL XVIII - O întâlnire nepl cut .ă ă

Când Jane a reuşit s ucid primul ei vânat, s-a sim ită ă ţ mândr de isprava s vârşit . Nu era cine ştie ce animală ă ă formidabil: era doar un iepure, dar faptul acesta era începutul unei epoci însemnate din existen a sa.ţ

Întocmai dup cum, în trecutul îndep rtat, primulă ă vân tor a dat un curs hot rât destinelor omenirii, tot aşaă ă şi acest eveniment p rea c determin destinul ei într-oă ă ă lume cu totul nou .ă

Din acel moment nu mai depindea de fructe s lbaticeă şi de vegetale pentru hrana zilnic . Acum putea s aibă ă ă

225

acces şi la camera care îi oferea mult for şi rezisten ,ă ţă ţă ambele atât de necesare pentru a putea preîntâmpina cu succes exigen ele primitivei sale existen e.ţ ţ

Al doilea pas pe care l-a f cut în mersul ei progresiv înă aceast direc ie a fost focul. Ar fi putut, desigur, s seă ţ ă obişnuiasc cu carne crud , aşa cum f cea so ul ei, dară ă ă ţ evita aceasta. Numai când se gândea la o astfel de eventualitate, sim ea un dezgust total.ţ

Totuşi, avea un plan definit pentru a face un foc. S-a gândit mult la acest am nunt, dar a fost prea ocupat s îlă ă ă pun în aplicare, atâta timp cât nu avea imediat nevoieă ă de el.

Acum îns , situa ia era cu totul schimbat : avea cevaă ţ ă de g tit şi saliva când se gândea cum s fac s m nânceă ă ă ă ă cât mai repede. Ah, cum ar putea s frig pe un j ratic,ă ă ă într-o frigare improvizat ! Ar fi fost un adev rat picnic!ă ă

S-a gr bit s se întoarc la copacul ei.ă ă ăPrintre tezaurele pe care le-a adunat de pe albia râului

erau mai multe buc i de sticl vulcanic , limpezi ca şiăţ ă ă cristalul.

A c utat printre ele pân a g sit una care se potriveaă ă ă cu inten ia ei: una convex .ţ ă

Dup aceea a coborât repede din copac, a adunat oă gr m joar de scoar fin sf râmat , foarte uscat ,ă ă ă ţă ă ă ă precum şi mai multe frunze uscate de razele soarelui puternic din partea Africii.

Şi-a mai pus la îndemân un bra de vreascuri, deă ţ toate grosimile, de la cele mai sub iri pân la cele maiţ ă groase, întocmai ca o bun gospodin .ă ă

Tremurând de agita ia pe care încerca s oţ ă st pâneasc în zadar, a inut buc ica de sticl deasupraă ă ţ ăţ ă rumeguşului de scoar de copac, mişcând-o încet dintr-oţă parte în alta, pân când a concentrat focarul razeloră solare într-un punctule .ţ

A aşteptat acum f r s r sufle.ă ă ă ă

226

Cât de încet mergea totul! Oare toate speran ele ei seţ vor spulbera, cu tot planul pe care l-a format cu atâta inteligen ?ţă

Nu! Uite c începe s ias un fir sub ire de fum,ă ă ă ţ în l ându-se delicat în aerul liniştit. Dup pu in timp,ă ţ ă ţ rumeguşul s-a aprins şi apoi a izbucnit, deodat , în fl c ri.ă ă ă

Sco ând o mic exclama ie de deliciu, Jane şi-aţ ă ţ încrucişat amândou mâinile, cu dosul degetelor, subă b rbie. A f cut şi foc!ă ă

Arunca deasupra crengu e, apoi crengi mai groase, iar,ţ când focul a început s ia o adev rat form , a împinsă ă ă ă cap tul unui butuc uscat în focul care acum trosneaă provocându-i o adev rat pl cere.ă ă ă

Era cel mai pl cut sunet pe care l-a auzit ea în ultimulă timp. Dar, oricum nu putea s stea s priveasc până ă ă ă când se va face jar suficient pentru a putea frige iepurele.

A început, deci, s îl cure e cum a putut mai repede şiă ţ mai bine, apoi l-a sp lat în apa râului, iar pielea şiă intestinele le-a îngropat.

Acest fapt, înv at de la Tarzan, avea dou explica ii;ăţ ă ţ întâi inea tab ra în cur enie relativ , iar, pe de altţ ă ăţ ă ă parte, înl tura mirosul care ar fi atras repede diferi iă ţ carnivori.

Sfârşind aceast opera ie, a înfipt un b în carnea deă ţ ăţ iepure, inându-l deasupra t ciunilor aprinşi. Întorcându-lţ ă încet, îl împiedica s se ard şi dup câtva timp, carnea s-ă ă ăa fript bine, r spândind un miros dintre cele maiă apetisante.

Când a fost gata friptura s-a urcat repede în copac ca s se poat bucura în linişte de mâncarea ei. Niciodat , seă ă ă gândea Jane, nu a avut ocazia s m nânce ceva maiă ă delicios.

Îşi mângâia cu satisfac ie suli a: arma care a ajutat-oţ ţ s îşi procure hrana, sim indu-se acum într-o mai mareă ţ siguran decât a fost în ziua când, împreun cu Obeigatzţă ă

227

a tras ultimul cartuş din muni iile pe care le aveau.ţDe acum înainte avea destul de lucru pentru toate

zilele; iar orele de lumin p reau a fi prea scurte ca să ă ă poat îndeplini alte sarcini care şi le-a planificat a ajuns laă concluzia c nu poate s g seasc un loc mai ideal decâtă ă ă ă acesta unde s tr iasc pân când va fi în stare s -şiă ă ă ă ă confec ioneze armele ce le considera necesare pentruţ ob inerea c rnii şi pentru ap rare.ţ ă ă

Se gândea c ar trebui s aib , pe lâng o suli bună ă ă ă ţă ă şi un cu it, un arc şi s ge i.ţ ă ţ

Probabil, atunci când le avea pe toate, va putea reflecta mai uşor şi mai serios la o încercare de a str bateă pân în cel mai apropiat loc unde se g sea lumeaă ă civilizat .ă

Între timp, îns , era necesar s îşi construiasc ună ă ă oarecare ad post în care s se simt în siguran în timpulă ă ă ţă nop ii, ştiind foarte bine c era posibil, în orice noapte, sţ ă ă primeasc vizita unei pantere, cu toate c nu v zuse încă ă ă ă niciuna în partea aceea a v ii. F r aceast primejdie, seă ă ă ă sim ea în destul siguran în locaşul ei aerian.ţ ă ţă

T iatul unui num r mare de pr jini lungi pentruă ă ă locuin a ei i-a ocupat, toat ziua, excluzând timpul în careţ ă îşi c uta hran .ă ă

A dus aceste pr jini sus în copac, construind cu ele ună podule peste spa iul dintre dou crengi puternice, legândţ ţ ă pr jinile atât între ele, cât şi de crengi, cu nuiele tari şiă ml dioase din tufişurile care creşteau pe lâng râu.ă ă

Tot aşa şi-a construit pere ii şi un acoperiş, pe acestaţ din urm acoperindu-l cu multe straturi de frunze mari.ă

Construc ia unei ferestre cu gratii, precum şi a unei uşiţ la intrare erau de mare importan şi de un mare interes.ţă

Ferestrele, dou numai, le-a f cut destul de largi şiă ă gratiile erau fixe permanent. Uşa, îns , a f cut-o destul deă ă mic , abia putea s intre pe ea ghemuit , fapt care îiă ă ă d dea ocazia s o poat baricada cu mai mult uşurin .ă ă ă ă ţă

228

Ocupat cu munca, a pierdut calculul zilelor care le-aă întrebuin at în construc ia locuin ei sale; timpul era doarţ ţ ţ un articol ieftin, ea avea mai mult timp decât oricine.

Acum înainta şi mai departe, în c utare hranei,ă deoarece nu a ucis decât mici roz toare, iepuri, veveri e,ă ţ etc.

Ambi ia ei era o antilop , pentru c , pe lâng carneţ ă ă ă destul şi gustoas , va avea pielea pentru haine şi vineleă ă pentru coarda arcului ce inten iona s îl fac .ţ ă ă

A v zut de câteva ori, de la distan , câte una dintreă ţă aceste animale atât de fricoase şi de atente la primejdie şi a observat c întotdeauna treceau de partea cealalt aă ă pârâului, la un anumit loc, undeva mai sus de tab ra eiă improvizat .ă

Acolo, a fost locul unde ea a mers s vâneze.ă Furişându-se prin p dure încet şi f r zgomot ca oă ă ă panter , se oprea s vad dac nu era şi ea într-oă ă ă ă primejdie; ea îns şi p rea a fi o c prioar urm rit de ună ă ă ă ă ă vân tor.ă

Acum a pornit spre locul pe care l-a ales. Ce noroc!Un cerb tân r, un ied aproape, se ad pa din apaă ă

limpede a pârâului..Jane s-a târât pân a ajuns într-un loc de unde puteaă

s arunce suli a ca s ating vânatul. Pentru aceasta aă ţ ă ă trebuit s se ridice în picioare şi simultan, s arunce suli aă ă ţ cu cea mai mare for şi cu o perfect precizie.ţă ă

O treceau fiori de încurajare în clipa aceea suprem şiă totuşi, mişc rile ei au fost sigure, reci şi calculate, când s-ăa ridicat de jos şi a aruncat arma. Atât de exact au r spuns muşchii ei la porunca voin ei, c suli a s-a înfiptă ţ ă ţ exact în locul ochit.

Iedul s lbatic a s rit în aer, a c zut în picioare peă ă ă malul râule ului şi s-a rostogolit mort la p mânt.ţ ă

Jane Clayton a alergat repede spre vânatul ei.– Bravo!

229

Când a auzit o voce de b rbat, într-o exclama ieă ţ rostit în englez şi a ieşit dintr-un tufiş de pe malul opusă ă al râului, Jane s-a oprit pe loc, aproape înlemnit deă surpriz .ă

Şi atunci a ap rut în fa a ei un b rbat cu o figură ţ ă ă stranie şi foarte neîngrijit în întreaga lui înf işare.ăţ

La început ea nu l-a recunoscut, dar când şi-a amintit cine era, a f cut instinctiv un pas înapoi.ă

– Locotenent Obeigatz! a strigat ea. Tu eşti oare? Este cu putin ?ţă

– Este cu putin , dup cum vezi, a r spuns neam ul.ţă ă ă ţ Ştiu c am un aspect foarte ciudat, dar, totuşi, eu suntă Erich Obeigatz. Dar tu? V d c şi tu te-ai schimbat!ă ă

O privea de sus pân jos, studiindu-i mâinile şiă picioarele goale, pielea de tigru de pe şolduri, curelele şi ornamentele care constituiau îmbr c mintea femeiiă ă Hodone, cu care a îmbr cat-o Ludon în pasiunea lui. Niciă fiica lui Kotan nu avea pe ea lucruri mai pre ioase şi maiţ fine.

– Dar cum este posibil s fii înc aici? a insistat ea. Euă ă te-am crezut de mult în lumea civilizat , dac cumva maiă ă tr iai.ă

– Gott! a exclamat el. Nu ştiu de ce mai continuu să tr iesc. De atâtea ori m-am rugat s îmi vin moartea şiă ă ă totuşi, via a se ine de mine. Nu aveam nici o speran .ţ ţ ţă Suntem condamna i s r mânem pân la moarte înţ ă ă ă aceste inuturi groaznice. Ştii, a continuat el, mlaştinileţ reprezint piedica! Aceste mlaştini îngrozitoare! Amă c utat luni întregi pe marginile lor o trec toare prin careă ă s îmi fie posibil s ies de aici, pân am f cut ocolul întregă ă ă ă al rii. Am intrat noi destul de uşor, dar de atunci au fostţă ploile mari şi nici un om nu poate s treac cu via aceaă ă ţă întindere de noroi şi ap mizerabil , plin de reptileă ă ă fl mânde. Eh, cât am mai încercat s ies de aici! S scapă ă ă de fiarele care mişun prin aceste inuturi şi care mă ţ ă

230

vâneaz şi ziua şi noaptea.ă– Dar cum ai reuşit s scapi cu via ?ă ţă– Nu ştiu, a r spuns neam ul, înfiorându-se. Am fugit,ă ţ

am fugit şi iar am fugit. Am stat fl mând, uneori, zileă întregi prin câte un vârf de copac. Mi-am confec ionatţ arme, ghioage şi suli e şi am înv at s m folosesc deţ ăţ ă ă ele. O dat am şi ucis un leu cu buzduganul. Şi ună şoarece, când este încol it, se zbate disperat; iar noi nuţ suntem într-o situa ie mai bun decât şoarecii, atâta timpţ ă cât vom fi în aceast ar plin de primejdii. Dar, te rog,ă ţ ă ă spune-mi şi mie despre tine!

Ea i-a povestit pe scurt evenimentele prin care a trecut pân atunci, gândindu-se, îns , în tot timpul acela, cum să ă ă fac s scape de el.ă ă

Îi era imposibil s îşi închipuie o existen al turi de el.ă ţă ă Mai bine, de o mie de ori mai bine singur !ă

Niciodat nu s-a micşorat ura şi dispre ul care oă ţ st pânea fa de el, tot timpul acelor s pt mâni şi luni deă ţă ă ă zile cât au fost necontenit împreun . Iar acum, când el nuă putea s îi fie de nici un folos pentru a se putea înapoia înă lumea civilizat , o sup ra pân şi gândul c ar fi nevoită ă ă ă ă s îl vad zilnic.ă ă

Pe de alt parte, îi era şi fric de el. Nu a avută ă niciodat încredere în el. Dar era în ochii lui o str lucireă ă ciudat , despre care ştia bine c nu a existat când l-aă ă v zut ultima oar .ă ă

Nu putea s în eleag prea bine ce înseamn asta; totă ţ ă ă ce ştia era c îi producea o îngrijorare mare, o team deă ă neîn eles.ţ

– Ai stat, deci, mult vreme în Alur? a întrebai el,ă vorbind de data asta în limba celor din Paluldon.

– Cum ai reuşit s înve i aceast limb ?ă ţ ă ă– Am nimerit peste un grup de corcituri, a r spuns el,ă

membri ai unei rase proscrise, care tr iesc printre stâncileă de pe malurile râului principal al v ii şi care se vars înă ă

231

mlaştin . Se numesc Wazdoni, iar satul lor este format dină peşteri şi din locuin e scobite în stânca moale de la bazaţ stâncilor.

Sunt ignoran i şi foarte supersti ioşi. Când m-au v zutţ ţ ă prima dat şi au observat c nu am coad , c picioarele şiă ă ă ă mâinile nu sunt la fel cu ale lor, s-au speriat şi le-a fost fric de mine.ă

Au crezut c sunt ori Dumnezeu, ori drac. Eu, nefiind înă stare s m ap r de ei şi s pot s fug, mi-am luat curajul,ă ă ă ă ă iar aceasta i-a impresionat atât de mult, încât m-au condus în oraşul care se numeşte Bular, unde m-au hr nită şi m-au tratat cu mult bun voin .ă ă ţă

Am înv at limba lor şi am încercat s le insuflu din ceăţ ă în ce mai mult ideea c aş fi Dumnezeu şi aproape amă reuşit, dac nu se amesteca un b trân pop şi vraciul loră ă ă ce era gelos de trecerea mea.

Acesta a fost începutul sfârşitului şi aproape s fie şiă sfârşitul meu. A pl nuit s fiu înjunghiat în mijloculă ă oraşului în fa a tuturor r zboinicilor, pentru a vedea dacţ ă ă sunt zeu, zicând c atunci nu va curge sânge din mine;ă iar, dac va curge sânge, nu sunt zeu şi prin urmare, nu aă greşit învingându-mi cu itul în piept.ţ

Am realizat, îns , la timp, surprinzând o femeieă ner bd toare s vad mai curând fenomenul, încercândă ă ă ă s îmi înfig un cu it lung între coaste. Am repezit-o şi mi-ă ă ţa povestit totul.

Atunci mi-am ascuns spaima, pref cându-m foarteă ă jignit şi amenin ând c îi voi p r si, am exclamat: „M voiţ ă ă ă ă întoarce în ceruri imediat!”.

Atunci ea a dorit neap rat s vad cum fac asta şi amă ă ă speriat-o c va orbi din cauza focului care m va înconjuraă ă la plecare, un foc care va arde tot satul dac vin şi al ii să ţ ă m priveasc .ă ă

Ea mi-a r spuns, a continuat neam ul s povesteasc ,ă ţ ă ă c , dac m înal la cer într-o or şi nu voi mai fi acolo,ă ă ă ţ ă

232

atât ea cât şi s tenii vor crede c am fost Jad-ben-Otho cuă ă adev rat. Fii sigur , doamn , c nu am avut nevoie de oă ă ă ă or ca s dispar de acolo şi nici nu m-am mai întors laă ă Bular, şi-a încheiat neam ul povestea, accentuând-o cu unţ râs isteric care a f cut s treac un fior prin tot corpulă ă ă femeii ce îl asculta.

În timpul cât Obeigatz vorbea, Jane şi-a scos suli a dinţ corpul iedului şi a început s ia pielea de pe el.ă

Neam ul st tea şi o privea f r s se ofere s o ajute.ţ ă ă ă ă ă Vorbea şi îşi trecea tot timpul degetele murdare prin p rulă des şi lung care îi crescuse în acest timp.

Atât pe corp, cât şi pe fa era plin de stropi de noroiţă uscat şi era aproape cu totul dezbr cat, neavând decât oă blan murdar şi rupt peste şolduri în jos. Armele luiă ă ă constau dintr-o ghioag şi un cu it dup modelulă ţ ă Wazdonilor, arme pe care le-a furat din oraşul Bular.

Ceea ce o îngrijora pe Jane cel mai mult decât murd ria şi armele lui, ea râsul acela isteric şi expresiaă ochilor s i.ă

Ea îşi continua îndeletnicirea, alegând din cerb p r ileă ţ dorite, luând cu ea numai atât cât putea s consume până ă nu se altera, neacceptând carne veche.

Când a terminat, s-a ridicat în picioare în fa a luiţ Obeigatz, zicându-i:

– Locotenente Obeigatz! întâmplarea a f cut s neă ă întâlnim din nou. Cred c nu doreai aceasta, dup cumă ă nici eu nu o doream. Noi nu avem nimic comun, decât sentimentele care izvor sc din ura şi antipatia, în modă foarte firesc, împotriva ta, unul din autorii tuturor mizeriilor şi suferin elor îndurate de mine de atâta timp.ţ Ascult -m foarte bine, a continuat ea cu o voce ferm .ă ă ă Acest col işor pe lume este al meu, prin faptul c eu l-amţ ă descoperit şi l-am ocupat prima. Pleac de aici şi las -mă ă ă s r mân liniştit . Asta este tot ce mai po i s faci ca să ă ă ţ ă ă repari r ul f cut mie şi celor din neamul meu.ă ă

233

Obeigatz a privit-o o clip , în t cere, cu ochii luiă ă vicleni, apoi â izbucnit din pieptul lui un râs straniu, f ră ă nici un pic de veselie în el.

– S plec, nu-i aşa? S te las singur ? De-abia te-amă ă ă g sit. De acum vom fi prieteni. Nu mai suntem decât noiă doi pe lume. Nimeni nu va şti vreodat ce facem şi ce-amă devenit! Şi acum îmi ceri s plec şi s te las singur înă ă ă iadul acesta!

Neam ul a început s râd din nou, deşi nici muşchiiţ ă ă fe ei, nici ochii, nici gura nu reflectau nici cea mai micţ ă nuan de veselie; nu era decât un sunet sec care imitaţă râsul.

– Aminteşte- i ce ai f g duit, a zis ea.ţ ă ă– F g duial ! F g duial ! Ce sunt acestea? Nu suntă ă ă ă ă ă

f cute pentru a fi inute; am dovedit lumii întregi acestă ţ lucru - la Louvain şi la Liege. Nu, nu voi pleca. Voi r mâneă s te ap r.ă ă

– Nu am nevoie de ap rare, a insistat ea. Ai v zut bineă ă c ştiu s folosesc suli a.ă ă ţ

– Da, a zis el, dar nu ar fi frumos s te las singur aici:ă ă nu eşti decât o femeie. Nu, nu pot s fac asta. Sunt ofi eră ţ al Kaizerului şi nu pot s te p r sesc.ă ă ă

A început din nou s râd zgomotos.ă ă– Putem s fim foarte ferici i aici, împreun , a ad ugată ţ ă ă

el, dup ce şi-a sfârşit râsul.ăLady Jane şi-a st pânit cu mult greutate un tremur,ă ă

dar nu a încercat s îşi ascund dezgustul.ă ă– De ce nu î i plac? aţ întrebat el. Trist lucru, dar nu

face nimic. Dup o perioad te vei obişnui cu asta şi o să ă ă m iubeşti...ă

Din nou a izbucnit râsul lui îngrozitor.Jane şi-a învelit buc ile de carne în pielea jupuit şiăţ ă

ridicând leg tura, a aruncat-o pe um r, inând-o cu oă ă ţ mân . În cealalt mân inea suli a. A f cut doi paşi şi s-aă ă ă ţ ţ ă oprit în fa a fostului ofi er din armata german .ţ ţ ă

234

– Pleac ! iă -a spus autoritar. Am pierdut destul timp cu vorba. Aici este ara mea şi o voi ap ra. Dac te mai v dţ ă ă ă pe aici, te ucid. M-ai în eles?ţ

Când a auzit aceste cuvinte, figura lut Obeigatz s-a strâmbat într-o furie cumplit . Şi-a ridicat ciomagul şi aă pornit spre Jane Clayton.

– Stai! a strigat Jane. M-ai v zut cum am ucis iedul şi aiă spus-o singur c nimeni nu va şti ce facem aici. Leagă ă aceste idei şi trage concluzia înainte s mai faci un pasă spre mine.

Obeigatz s-a oprit, iar mâna cu ghioaga a l sat-o jos,ă pe picior:

– Nu te sup ra, a zis el, cu un ton care p rea c îlă ă ă sileşte la împ care. Este mai indicat s fim prieteni, ladyă ă Greystoke. Putem s ne fim de mare ajutor unul altuia şiă î i promit c nu m voi atinge de tine niciodat .ţ ă ă ă

– Nu uita de Liege şi de Louvain, i-a amintit ea, batjocoritor. Acum eu plec; dar s fii atent s nu încerci să ă ă m urm reşti. Şi s mai ştii un lucru: în orice direc ie dină ă ă ţ acest punct timp de o zi este domeniul meu. Dac te prindă vreodat între hotarele mele, s ştii c te ucid!ă ă ă

Nu era nici o îndoial c ea vorbea serios şi inten ionaă ă ţ s îndeplineasc tot ce spunea.ă ă

Obeigatz a l sat impresia c a în eles şi s-a convins că ă ţ ă trebuie s r mân pe loc, trist şi sup rat, privind-o pe Janeă ă ă ă cum dispare la o cotitur a c r rii de animale, care veneaă ă ă pân la vadul râule ului lâng care s-au întâlnit.ă ţ ă

CAPITOLUL XIX - Chinul Janei.

Soarta oraşului Alur trecea când într-o mân când înă alta. Num rul de r zboinici condus de Tarzan la locul deă ă întâlnire de la intrarea în pasajul secret din subsolul por ilor palatului a suferit un dezastru. Prima n val a fostţ ă ă primit de preo i cu vorbe dulci.ă ţ

235

Deoarece r zboinicii erau înfl c ra i s apere credin aă ă ă ţ ă ţ str moşilor lor de pâng ritori, preo ii l-au înfierat peă ă ţ Jadon, precizând c furia lui Jad-ben-Otho îi va ajunge peă to i cei care vor îmbr işa cauza aceluia.ţ ăţ

Preo ii l-au mai asigurat c Ludon nu aspir la altceva,ţ ă ă decât s salveze tronul de Jadon, pân când se va alegeă ă un rege conform cu legile şi tradi iile lor hodone.ţ

Efectul propagandei a f cut ca mul i r zboinici dină ţ ă palat s -şi uneasc for ele cu ale acelora din oraş, iar,ă ă ţ când preo ii s-au convins c aceştia din urm întrecţ ă ă num rul celor r maşi devota i palatului, i-a împinsă ă ţ împotriva lor. Rezultatul: mul i au fost ucişi, r mânândţ ă numai un grup mic de oameni ce a reuşit s p trundă ă ă pân dincolo de por ile palatului, por i baricadate imediat.ă ţ ţ

Preo ii au condus propriile armate, prin trec toareaţ ă secret din interiorul templului, interval în care mul iă ţ credincioşi ai lui Jadon l-au c utat şi i-au povestit tot ce s-ăa întâmplat.

Lupta din sala de banchete s-a întins aproape pe tot terenul palatului, dar în cele din urm a luat sfârşit prină înfrângerea temporar a celor care se opuneau lui Jadon.ă

Aceast for , sf tuit de preo ii trimişi special deă ţă ă ă ţ Ludon, s-a retras în locaşul templului. Acum taberele erau împ r ite.ă ţ

Jadon a fost informat despre tot ce s-a petrecut în apartamentul Ghizelei, despre a c rei siguran au avută ţă grij din primul moment. Cu acest prilej a aflat despreă rolul lui Tarzan, în a-i conduce oamenii pân unde s-auă adunat r zboinicii lui Ludon.ă

Fireşte c aceste am nunte au m rit şi mai multă ă ă înclina ia spre prietenie a b trânului r zboinic pentruţ ă ă Tarzan, regretând acum c acesta a plecat din oraş.ă

Povestirile prin esei şi ale Panatleii erau în m sur sţ ă ă ă înt reasc în inima lui şi a r zboinicilor s i credin a, peă ă ă ă ţ care au avut-o, c str inul f cea parte dintre zei.ă ă ă

236

Aşa c nu a trecut mult şi a luat naştere o tendin deă ţă a face din povestea lui Dorul-Otho tema principal aă conflictului cu Ludon.

Dup câteva zile ar fi fost greu de afirmat dacă ă aceasta era o urmare fireasc a multelor povestiri despreă faptele lui Tarzan în leg tur cu ura lui Ludon împotrivaă ă lui, sau a fost numai un complot iste al vreunui r zboinicţ ă cu experien , cum ar fi de pild , Jadon, care şi-a datţă ă seama de valoarea intercal rii unei cauze religioase la ceaă temporar .ă

Faptul r mânea, ins , printre adep ii lui Jadon, dină ă ţ cauza antagonismului dintre marele preot şi Tarzan.

Din nefericire, Tarzan nu era acolo atunci când ar fi putut insufla r zboinicilor lui Jadon avântul religiosă necesar s termine discu ia în favoarea b trânului loră ţ ă c pitan.ă

Dar el se afla la zeci de kilometri dep rtare, iar, cumă desele lor rug ciuni legate de reapari ia lui r mâneau f ră ţ ă ă ă r spuns, spiritele mai slabe au început s b nuiasc dină ă ă ă ce cauz nu se bucur de harul lor divin.ă ă

Mai era înc un element destul de puternic deă dezmembrare printre rândurile lui Jadon şi care emana din oraş: prietenii şi rudele ostaşilor din palat erau, de asemenea, mari prieteni cu cei din for ele lui Ludon şiţ r spândeau, dup st ruin ele preo ilor, o propagandă ă ă ţ ţ ă destul de mare şi de primejdioas intereselor lui Jadon.ă

Rezultatul a fost c puterea lui Ludon creştea, iar a luiă Jadon sl bea.ă

A urmat o ieşire din templu, sfârşit cu înfrângereaă for elor palatului şi deşi acestea au putut s se retrag înţ ă ă ordine, a fost o retragere ce a l sat palatul în mâinile luiă Ludon, el fiind acum, în toat puterea cuvântului,ă domnitorul Paluldonului.

Jadon a luat cu el pe prin es , toate femeile şiţ ă sclavele, inclusiv Panatlea, precum şi femeile cu copii

237

credincioşilor s i oşteni. S-a retras nu numai din palat, ciă chiar din oraşul Alur. S-au oprit doar la lui cetatea lui, Jalur.

Aici şi-a ref cut for ele, prin recrut ri din satele vecineă ţ ă de la nord, care, fiind departe de influen a preo imii dinţ ţ Alur, erau r zboinici entuziaşti ai oric rei cauzeă ă îmbr işate de b trânul lor c pitan, care, de ani de zile, aăţ ă ă fost venerat de ei ca prieten şi protector.

În timp ce se desf şurau aceste fapte la Nord, Tarzană Jad-guru z cea în groapa leilor din Tulur. Mosar şi Ludonă circulau ca ştafetele dintr-o parte în alta, tocmindu-se pentru tronul Paluldonului.

Mosar era destul de şiret ca s ştie c , dac ară ă ă interveni o ruptur f iş între el şi marele preot, ar puteaă ăţ ă face uz de prizonier în folosul lui. Mai ales c a auzită vorbindu-se în tain , printre supuşi lucruri ce ar tau c eiă ă ă înclin spre credin a c str inul ar putea fi cu adev rată ţ ă ă ă Dorul Otho.

Pe de alt parte, Ludon dorea ca el însuşi s -l aib peă ă ă Tarzan. Inten iona s îl sacrifice pe altarul de la r s rit cuţ ă ă ă propria mân , în fa a mul imii, având suficiente dovezi c ,ă ţ ţ ă atât trecerea, cât şi autoritatea lui au suferit foarte mult în urma preten iilor îndr zne ului şi viteazului str in.ţ ă ţ ă

Marele preot din Tulur, ca s -l prind în curs peă ă ă Tarzan, l-a l sat pe acesta în posesia armelor sale, cuă toate c el însuşi nu vedea cum s-ar mai fi putut folosi deă ele.

I-a r mas, deci şi punga de la şold, în care erau totă felul de obiecte care se acumuleaz în mod natural înă orice, fie într-un sertar sau cuf r, fie pod sau chiar geantaă din mân a unei doamne. Se g seau în punga lui Tarzană ă buc ele de pene alese pentru s ge i, câteva buc i deăţ ă ţ ăţ cremene, dou frânturi de o el, un cu it vechi, un ac mareă ţ ţ de os şi fire dintr-un ma uscat: nimicuri care, probabil,ţ nou nu ne-ar putea folosi, dar toate erau folositoareă

238

pentru via a s lbatic a lui Tarzan.ţ ă ăImediat ce acesta a în eles farsa care i s-a întins cuţ

atâta îndemânare, s-a aşezat s aştepte sosirea leului,ă pentru c , deşi mirosul lui Ja era vechi, era sigur c , maiă ă repede sau mai târziu, una dintre aceste fiare se va n pusti asupra lui.ă

Dup pu in timp, îns , a început o explorareă ţ ă am nun it a închisorii sale. A observ at c ferestrele erauă ţ ă ă acoperite cu o piele pe care el a îndep rtat-o, l sândă ă lumina zilei s p trund în untru, ceea ce l-a ajutat să ă ă ă ă vad c înc perea. Deşi destul de joas , sub nivelul cur iiă ă ă ă ţ templului, era cu vreo doi metri mai sus de baza stâncii din care a fost t iat templul.ă

Ferestrele aveau bare de fier foarte apropiate, aşa că nu putea s vad peste marginea zidului gros în care erauă ă t iate, pentru a se asigura de ceea ce este al turi, subă ă ferestre.

La o mic distan se vedeau apele albastre ale laculuiă ţă Jadinlul şi dincolo, malul îmbr cat în verdea , iar laă ţă orizont, mun ii.ţ

Pe fereastr intra destul lumin ca s i se poată ă ă ă ă vedea interiorul. Înc perea era destul de larg , având câteă ă o uş la fiecare cap t al ei: una mai mare pentru oameni,ă ă alta mai mic pentru lei. Amândou uşile erau închise cuă ă câte o bucat masiv de piatr dreptunghiular , coborâtă ă ă ă ă şi ridicat pe un scripete. Cele dou ferestre erau mici şiă ă cu gratii dese de fier: primul fier pe care l-a v zut Tarzană în Paluldon. Barele erau înfipte în g uri f cute odat cuă ă ă construc ia, lucrarea în întregul ei fiind în aşa felţ întocmit , încât evadarea s fie imposibil .ă ă ă

Cu toate acestea, nu a trecut nici o jum tate de or deă ă când a fost închis şi Tarzan a început s lucreze pentruă evadarea de acolo.

Pentru aceasta s-a gândit la r m şi a de cu it dină ă ţ ţ punga lui. L-a scos şi a început s ciopleasc piatra de laă ă

239

r d cina unei gratii de la fereastr .ă ă ăEra o lucrare grea şi mig loas , dar Tarzan aveaă ă

r bdare în întâmpinarea greut ilor.ă ăţÎn fiecare zi i se aducea mâncare, strecurându-i-se

repede pe uşa cea mic , ridicat numai cât era necesar să ă ă înceap castronul de piatr cu mâncare.ă ă

Prizonierul a început s cread c era închis nu numaiă ă ă pentru lei, ci şi pentru alte scopuri. Îi era, îns , indiferent.ă Dac l-ar mai ine m car câteva minute acolo, puteau s -iă ţ ă ă aleag orice soart : el nu va mai fi acolo când ar fi sosit eiă ă s -l anun e despre soarta care i s-a preg tit.ă ţ ă

Astfel, într-o bun zi, în timp ce el era în groapa cu lei,ă a sosit în oraşul Tulur Pansat, unealta principal a luiă Ludon El aducea, dup toate aparen ele o veste bună ţ ă pentru Mosar din partea marelui preot din Alur.

Ludon s-a hot rât ca Mosar s fie ales rege înă ă Paluldon, aşa c Mosar era invitat s pofteasc cât maiă ă ă repede la Alur.

Dup ce Pansat i-a comunicat lui Mosar decizia luiă Ludon. A cerut voie s intre în templul din Tulur ca s seă ă roage. Aici l-a c utat pe marele preot din Tulur, c ruia i-aă ă comunicat adev rata hot râre a lui Ludon. Amândoi s-auă ă închis într-o camer mic , iar Pansat i-a şoptit mareluiă ă preot:

– Mosar vrea s devin rege, dar şi Ludon vrea acelaşiă ă lucru. Mosar vrea s îl re in aici pe str inul care seă ţ ă ă pretinde a fi Dorul-Otho, îns Ludon vrea s îl omoare.ă ă Acum, a ad ugat Pansat, dac doreşti s ajungi mareleă ă ă preot din Alur, depinde numai de tine.

Pansat s-a oprit, aşteptând r spunsul celuilalt. Mareleă preot era foarte mişcat.

S ajung marele preot în Alur!ă ăEra acelaşi lucru cu a fi proclamat rege peste întreg

Paluldonul, atât de mari erau puterile aceluia care conducea sacrificiile f cute pe altarele templului din Alur.ă

240

– Cum? a şoptit el. Cum aş putea ajunge marele preot din Alur?

Pansat s-a apropiat şi mai mult de el.– Ucigându-l pe unul şi aducându-l pe cel lalt la Alur, aă

r spuns acesta.ăDup aceea s-a ridicat şi a plecat, ştiind bine că ă

cel lalt a c zut în curs şi c se putea bizui pe el laă ă ă ă îndeplinirea cererii f cute pentru a câştigarea premiulă oferit.

Nici nu şi-a greşit calculele, decât într-un am nuntă foarte neînsemnat.

Într-adev r, marele preot va comite un omor şi oă tr dare pentru a ajunge la un post atât de înalt; dar nu aă în eles care din cele dou victime trebuia s fie ucis şiţ ă ă ă care predat lui Ludon.ă

Pansat, cunoscând toate am nuntele intrigilor luiă Ludon, a f cut greşeala, destul de fireasc , de a-şiă ă închipui c şi cel lalt ştia c numai prin sacrificare înă ă ă public a falsului Dorul-Otho, ar putea s fie marele preotă din Alur şi s îşi recâştige influenta care apunea; precumă şi cu faptul c , prin asasinarea lui Mosar. se înl turaă ă singurul obstacol din calea lui Ludon. Pentru ca acesta să acumuleze func ia de mare preot cu cea de rege.ţ

Marele preot din Tulur a crezut c a fost îns rcinat cuă ă misiunea de a-l ucide pe Tarzan şi de a îl duce pe Mosar la Alur. Mai credea c , îndat ce va executa aceste condi ii,ă ă ţ va fi instalat mare preot în Alur.

Ce nu ştia era c s-a ales deja un preot care trebuiaă s -l ucid înainte de a trece o or dup sosirea din Alur;ă ă ă ă de asemenea, nu ştia nimic despre groapa s pat în taină ă ă pentru el în podeaua unei camere subterane chiar în templul pe care visa s îl st pâneasc .ă ă ă

Astfel, când trebuia s planifice asasinarea şefului s u,ă ă el conducea vreo doisprezece r zboinici bine pl ti i prină ă ţ coridoarele întunecate de sub templu.

241

S-a înnoptat. Paşii ucigaşilor erau lumina i doar de oţ singur tor . Mergeau pe furiş, ştiind c fac ceea ce şefulă ţă ă lor nu dorea s fie f cut, prin urmare conştiin a loră ă ţ vinovat le impunea s umble încet.ă ă

În întunericul celulei sale, Tarzan muncea la nesfârşitul s u cioplit în piatr . Auzul fin l-a avertizat de apropiereaă ă paşilor prin coridorul din exterior: paşi care veneau spre uşa mare.

Pân acum nu a auzit decât paşi dinspre uşa mic :ă ă paşii unui singur sclav care îi aducea mâncare.

De data aceasta se auzeau paşii mai multor oameni, a c ror vizit la ora aceea din noapte f cea loc la închipuiriă ă ă dintre cele mai sinistre.

Tarzan şi-a continuat opera de cioplire a pietrei de la fereastr . A auzit paşii oprindu-se în dreptul uşii. Peste totă domnea o t cere deplin ; o t cere care a fost întreruptă ă ă ă doar de zgomotul cu itului s u cu care lucra.ţ ă

Cei din exteriorul înc perii au auzit zgomotul şi după ă ce au ascultat cu aten ie, au c utat s şi-l explice. Auţ ă ă şoptit între ei, întocmindu-şi planurile.

Doi inşi au ridicat repede uşa, iar ceilal i vor n v liţ ă ă în untru, aruncând cu buzduganele în prizonier.ă

Nu doreau s fac cumva vreo greşeal sau s scapeă ă ă ă ceva din vedere, pentru c zvonurile care au circulat înă Alur au ajuns chiar pân în Tulur: povestiri despre putereaă cea mare şi vitejia minunat a lui Tarzan Jad-guru, laă gândul c rora pe frun ile r zboinicilor au ap rut pic turiă ţ ă ă ă de sudoare, cu toat r coarea din coridor. Erauă ă doisprezece contra unuia singur.

Atunci marele preot a dat semnalul hot rât: uşa aă zburat în sus şi zece r zboinici s-au n pustit în camer cuă ă ă buzduganele ridicate.

Trei dintre aceste arme grele au spintecat ca fulgerul aerul din camer , izbind cu putere o umbr mai închisă ă ă care se afla în penumbra zidului opus al uşii. Apoi flac raă

242

tor ei din mâna preotului a luminat interiorul şi a v zut cţ ă ă umbra mai închis în care şi-au aruncat buzduganele nuă era decât o gr mad de piei smulse de la fereastr şi c ,ă ă ă ă în afar de ei, nu mai era nimeni în înc pere. Era goal .ă ă ă

Unul a alergat la fereastr . Nu a mai r mas decât oă ă singur gratie, de care atârna o funie împletit din fâşii deă ă piele t iate din perdelele cu care fereastra a fostă înfundat .ă

Primejdiile de toate zilele ale existen ei Janei s-auţ m rit acum, prin faptul c Obeigatz ştia unde se afla ea.ă ă Un leu sau o panter i-ar fi pricinuit mai pu in teamă ţ ă ă decât acest neam lipsit de scrupule, de care totdeauna s-ţa temut şi în care nu a avut niciodat încredere.ă

Dezgustul care el îl inspira fetei, era accentuat de înf işarea murdar , de râsul ciudat şi de atitudinea luiăţ ă nefireasc . Acum sim ea o fric nou , necunoscut :ă ţ ă ă ă neam ul a devenit pentru ea personificarea unei spaimeţ f r nume.ă ă

Via a curat , în plin aer, pe care o ducea i-a ref cut şiţ ă ă i-a înt rit sistemul nervos. Totuşi, sim ea c , dac omulă ţ ă ă acesta ar atinge-o vreodat , m car cu mâna, ea ar fi fostă ă în stare s ipe şi chiar s leşine.ă ţ ă

Toat ziua de dup întâlnirea lor, atât de neaşteptată ă ă şi de nedorit , Jane îşi t cu reproşuri c nu l-a ucis, după ă ă ă cum ar fi ucis pe Ja sau pe Jato, sau oricare alt fiar careă ă i-ar fi amenin at existenta şi siguran a.ţ ţ

Nici nu încerca s îşi justifice aceste cuget riă ă sinistre..., nu era nevoie de nici o justificare. Criteriul după care s-ar fi judecat actele oric ruia dintre noi nu îşi aveaă locul în aceast cauz .ă ă

Noi putem s recurgem la protec ia prietenilor şi aă ţ rudelor. Putem s invoc m şi ajutorul autorit ilor careă ă ăţ sus in legea pentru ca cel slab şi dreptatea, ap ratţ ă împotriva celui tare şi f r dreptate. Jane nu mai era însă ă ă în locul celui slab şi f r dreptate, dar reprezenta, înă ă

243

acelaşi timp. Toate autorit ile pentru protejarea celuiăţ slab.

Erich Obeigatz i se prezenta în situa ia lui Ja, leul...,ţ atât numai c pe neam îl considera mai primejdios decâtă ţ pe carnivor. De aceea s-a hot rât ca, în cazul în care el nuă va ine cont de prevenirile ei, s nu mai stea pe gânduri şiţ ă s foloseasc suli a ca şi cum ar proceda în cazulă ă ţ apropierii lui Ja. În noaptea aceea, cuibul ei din copacul acela mare i s-a p rut un refugiu mai pu in inviolabil decâtă ţ a crezut pân atunci.ă

Ceea ce ar fi putut rezista inten iilor ucigaşe aleţ vreunei pantere nu ar fi fost o adev rat stavil unui om.ă ă ă Sub influen a acestor gânduri, nu a mai dormit ca înainteţ de venirea acestui neam .ţ

Cel mai mic zgomot, care întrerupea murmurul monoton al nop ii din jungl , o f cea s tresar din somnţ ă ă ă ă şi s r mân cu ochii larg deschişi şi cu urechile atenteă ă ă pentru a distinge originea acelui zgomot. O dat a fostă trezit în felul acesta de un zgomot care p rea c vine deă ă ă la ceva care se mişca în jurul copacului ei.

Şi-a încordat aten ia..., abia respira. Dar, iat c seţ ă ă aude din nou: ceva moale frecându-se de scoar aţ copacului.

A întins mâna prin întuneric şi a prins mânerul suli eiţ sale. Acum a sim it chiar c una dintre crengile care îiţ ă suportau ad postul s-au aplecat uşor, ca şi cum flinta,ă oricare i-ar fi fost natura, se tr gea cu greu pe creang .ă ă

S-a apropiat şi mai mult. I s-a p rut c aude pân şiă ă ă respira ia Iat -l ajuns în fa a uşii. Îl auzea cum pip ia peţ ă ţ ă acolo.

Cine sau ce putea s fie oare?ăNu avea cum s ştie nereuşind s identifice, deoareceă ă

nu mai f cea nici un alt zgomot.ăS-a ridicat atunci şi s-a furişat încet pân la uş , inândă ă ţ

strâns în mân suli a. Vedea bine acum c fiin a aceeaă ţ ă ţ

244

încerca s intre şi s o trezeasc . Îi sim ea prezen a înă ă ă ţ ţ partea cealalt a clapei de crengi sub iri legate între eleă ţ cu fire de iarb , pe care ea le-a numit uş ... Şi numaiă ă câ iva centimetri o desp r eau de duşmanul de afar .ţ ă ţ ă

Ridicându-se în genunchi, a întins mâna stâng şi aă pip it uşa, pân a g sit un loc unde îi înc peau degetele...ă ă ă ă Apoi, şi-a vârât suli a în deschiz tur .ţ ă ă

Probabil c fiin a a auzit-o mişcându-se, deoarece aă ţ renun at, deodat , la orice încercare de a introduce peţ ă furiş, începând s smuceasc cu putere obstacolul din fa aă ă ţ lui. Tot în acelaşi timp Jane şi-a repezit lancea înainte, din toate puterile.

A sim it c aceasta a intrat în carne. A auzit un ip t şiţ ă ţ ă apoi o înjur tur , urmat de c derea unui corp printreă ă ă ă crengi şi frunze. Suli a i-a fost aproape smuls din mân ,ţ ă ă dar a inut-o cu putere, pân ce a sim it-o liber , ieşitţ ă ţ ă ă singur din corpul în care a intrat.ă

Obeigatz a fost, desigur; l-a recunoscut după înjur tur . Dar acum nu mai auzea nici un zgomot care să ă ă vin de la p mânt.ă ă

Nu cumva l-a omorât? se ruga lui Dumnezeu ca aşa să fie. Era, într-adev r, o mare uşurare s sim i c ai sc pată ă ţ ă ă de primejdia unei fiin e atât de dezgust toare.ţ ă

Tot restul nop ii somnul nu s-a mai lipit de ochii ei.ţ Asculta tot timpul, ea singur nemaiştiind precis la ceă anume asculta. Îşi închipuia, îns , c îl vede pe jos, lângă ă ă trunchiul copacului, cu fa a lui urât sc ldat în luminaţ ă ă ă rece a lunii, z când întins pe spate şi cu ochii lui sticloşiă a inti i spre ea.ţ ţ

Dorea din tot sufletul s vin Ja şi s îl târasc deă ă ă ă acolo; dar cu toate c toat noaptea a ascultat, nu a maiă ă auzit nici un alt zgomot decât murmurul surd al p durii.ă

Îi p rea bine c neam ul era mort, dar i se f cea r u laă ă ţ ă ă gândul c mâine trebuia s fac un lucru scârbos. Trebuiaă ă ă s îngroape cadavrul lui Obeigatz şi dup aceea să ă ă

245

locuiasc acolo, deasupra mormântului omului pe care l-aă ucis.

Îşi f cea mustr ri pentru o asemenea sl biciune şi seă ă ă încuraja repetându-şi c a ucis în legitim ap rare, că ă ă ă actul ei era perfect îndrept it. Nefiind îns decât o femeieăţ ă din zilele noastre, era st pânit puternic de cerin eleă ă ţ ordinului social din care a f cut parte: interdic iile şiă ţ supersti iile acestuia.ţ

În sfârşit, au sosit şi zorii zilei atât de mult aşteptate. Soarele a ap rut încet dup vârful mun ilor de dincolo deă ă ţ Jadinlul. Cu toate acestea, ea tot mai ezita s deschidă ă uşa şi s priveasc jos la r d cina copacului.ă ă ă ă

Totuşi, pân la urm trebuia s o fac .ă ă ă ăŞi-a luat tot curajul şi a dezlegat cureaua cu care erau

legate por ile ad postului ei. A privit în jos şi numai iarbaţ ă şi florile de acolo i-au izbit privirea.

A ieşit din ad post şi a examinat terenul din jurul ei;ă nu era nici un mort pe acolo şi nici în alt parte, cât vedeaă cu ochii. A coborât atunci încet, fiind foarte atent în toateă p r ile la cel mai mic semn al primejdiei.ă ţ

Lâng copac era o balt mare de sânge şi multeă ă pic turi de sânge pe iarb , îndep rtându-se paralel cuă ă ă malul lacului Jadbalul.

Deci nu l-a omorât!Şi-a dat seama, c de fapt, avea o senza ie deă ţ

îndoial : de uşurare şi de p rere de r u. De acum va sim iă ă ă ţ totdeauna aceast senza ie de îndoial . Neam ul s-ară ţ ă ţ putea întoarce, dar nu mai era nevoit s locuiască ă ă deasupra mormântului lui.

Ziua întreag nu a fost decât o continuare de tres ririă ă nervoase, la fiecare zgomot subit. Cu o zi înainte ar fi putut s spun c nervii ei erau tari ca fierul; dar azi nuă ă ă mai putea s afirme acest lucru.ă

Acum ştia ce zguduitur nervoas a suferii şi c ceeaă ă ă ce sim ea era, de fapt, o reac ie natural . Mâine poate vaţ ţ ă

246

fi altfel; dar o voce intern îi spunea c micul ei ad post,ă ă ă precum şi peticul de p dure, nu va mai fi niciodată ă aceeaşi ca înainte. De acum nu va mai dormi adânc nop iţ întregi. Liniştea micu ei lumi pe care şi-a f urit-o eraţ ă pierdut pentru totdeauna.ă

În noaptea aceea şi-a înt rit uşa, legând-o cu fâşii deă piele t iate din pielea cerbului ucis în ziua întâlnirii cuă Obeigatz. Se sim ea foarte obosit , pentru c în noapteaţ ă ă precedent a dormit pu in şi agitat. A r mas cu ochiiă ţ ă deschişi, privind în întuneric.

Şi ce vedea oare acolo?Vedenii care au adus lacrimi în ochii ei frumoşi...,

vedenii despre o c su , locuin a ei care acum nu maiă ţă ţ exista, distrus de aceeaşi for nemiloas care o urm reaă ţă ă ă pân şi în acest colt al p mântului îndep rtat şiă ă ă necunoscut; vedenii despre un om puternic al c rui braă ţ protector nu o va mai strânge niciodat ; vedenii despre ună fiu înalt, voinic şi frumos, care o privea cu adora ie, cuţ ochi zâmbitori ca ai tat lui s u.ă ă

Întotdeauna revenea la vedenia locuin ei sale mici deţ pe moşia din Africa şi nu la s lile m re e ale palatului dină ă ţ Londra, pentru c şi el iubea acea locuin împreun cuă ţă ă terenul, care însemnau mai mult decât orice pe lume şi pe care le iubeau amândoi în egal m sur .ă ă ă

În sfârşit, a adormit; somnul unei epuiz ri extreme.ăCât timp i-a durat somnul nu se poate spune; dar s-a

trezit, deodat . A auzit din nou frecarea aceea a unui corpă moale de coaja tare a copacului ei, iar creanga s-a îndoit din nou sub o mare greutate.

S-a întors!A sim it fiori reci prin tot corpul şi a început sţ ă

tremure, el s fie. Oare? Sau, Dumnezeule era mort şiă acum se ar ta!...ă

A încercat s alunge acest gând oribil, fiind convinsă ă c , dac se l sa furat de el, ar fi intrat într-o stare deă ă ă ă

247

nebunie.Deci, s-a strecurat înc o dat pân la uş . Pentru că ă ă ă ă

fiin a era acolo, afar , dup cum a fost şi în noapteaţ ă ă trecut .ă

Mâinile îi tremurau când a aşezat vârful suli ei în micaţ deschiz tur din uş . Se întreba acum dac şi de dataă ă ă ă aceasta va ipa când va c dea din copac.ţ ă

CAPITOLUL XX - Obeigatz şi Ludon.Când Tarzan i-a auzit pe r zboinici şoptind între eiă

dincolo de uşa închisorii sale, tocmai a desf cut şi ultimaă gratie de la fereastr , formându-se astfel o deschiz tură ă ă destul de larg ca s poat s treac corpul lui pe acolo.ă ă ă ă ă

Funia de nuiele era împletit de mult. Nu i-a trebuită decât o singur clip s lege un cap t de unica gratieă ă ă ă l sat acolo tocmai în acest scop. Când r zboiniciiă ă ă şopteau afar , corpul lui Tarzan a alunecat afar ,ă ă disp rând pe fereastr .ă ă

Dar, cu toate c a ieşit din celul , se afla tot înă ă cuprinsul terenului înconjurat de ziduri unde se g seaă palatul, curtea templului şi cl dirile.ă

A f cut o cercetare, atât cât a putut. Ştia, deci, tot ceă se afla imediat în apropiere: o alee cotit , prea pu ină ţ întrebuin at de obicei, care ducea în direc ia por ii dinţ ă ţ ţ afar , pe unde se putea ieşi în oraş.ă

Întunericul îi va facilita evadarea. Se putea chiar să ias din palat f r s fie descoperit de cineva. Dac puteaă ă ă ă ă s înşele vigilen a santinelei de la poarta palatului, restulă ţ i-ar fi fost uşor.

A p şit deci înainte cu încredere, f r fi st pânit deă ă ă ă teama c va fi surprins, considerând. În felul acesta, c vaă ă înl tura orice b nuial . În întuneric putea şi el s par ună ă ă ă ă Hodon şi chiar aşa s-a întâmplat, deoarece, dup ce aă ieşit, din prima alee, s-a ciocnit de mai mul i Hodoni, darţ

248

nici unul nu l-a acostat şi nici nu l-a oprit. În modul acesta a ajuns pân la garda de şase r zboinici, afl în fa a por iiă ă ă ţ ţ palatului.

A încercat s treac pe lâng aceştia cu aceeaşiă ă ă indiferen ca şi pân acum şi poate c ar fi reuşit, dacţă ă ă ă nu se întâmpla ca, în momentul acela, s se apropie înă fug un r zboinic venind dinspre templu strigând:ă ă

– Nu l sa i pe nimeni s treac ! a sc pat prizonierulă ţ ă ă ă din Palulja.

Imediat, un r zboinic s-a aşezat în drumul lui Tarzan,ă recunoscându-l în acelaşi timp.

– Xottor! a exclamat el. Iat -l! S ri i pe el! Prinde i-l!...ă ă ţ ţ înapoi, omule! Înapoi, c altfel te ucidem!ă

Veneau şi al ii în ajutorul lui. Dar nu se putea spune cţ ă „alergau”. Dac aveau cumva dorin s sar asupra lui,ă ţă ă ă şi-au ar tat-o mai mult împingându-i pe ceilal i, decât prină ţ propria lor ac iune.ţ

Renumele pe care şi l-a f cut Tarzan ca lupt tor a fostă ă prea mult timp un subiect principal de conversa ie pentruţ ca r zboinicii lui Mosar s -şi mai poat p stra moralul. Eraă ă ă ă mai sigur la distan a şi aruncatul cu ghioagele; ceea ceă ţ au şi f cut.ă

Acum au fost puse la încercare lec iile luate de Tarzanţ de la Omat şi Tadeu. Ochii şi muşchii lui, exersa i deţ nevoia unei vie i întregi, se mişcau cu repeziciuneaţ fulgerului; iar creierul lui func iona energic, l sândţ ă impresia c ştie totul dinainte... Toate acestea compensauă suficient lipsa lui de experien cu m ciuca de r zboi peţă ă ă care o mânuia atât de îndemânatic.

A parat arm dup arm , toate mişc rile saleă ă ă ă coordonate unui singur gând: de a putea s îl prind peă ă unul dintre adversari. Ei se fereau, fiindu-le team deă aceast fiin ciudat , c reia mul i îi atribuiau, din cauzaă ţă ă ă ţ supersti iei lor, miraculoase puteri ale unei zeit i.ţ ăţ

R zboinicii încercau s se men in între poart şiă ă ţ ă ă

249

Tarzan. Strigând tot timpul dup ajutoare. Dac acesteaă ă soseau mai înainte ca Tarzan s fi putut sc pa, el ştia bineă ă c obstacolul era imposibil de trecut. Deci, şi-a reînnoită for ele s -şi poate atinge scopul.ţ ă

Dup tactica de r zboi, doi sau trei r zboinici mergeauă ă ă dup Tarzan ca s adune ghioagele aruncate, în timp ceă ă aten ia lui era ocupat în alt parte. Chiar el a ridicat deţ ă ă jos vreo câteva, repezindu-le cu efect ucig tor sfârşind cuă doi adversari.

Acum a auzit, îns , venind în grab şi al i r zboinici;ă ă ţ ă zgomotul picioarelor lor goale pe pavajul de piatr , apoiă strig tele lor barbare menite s îmb rb teze camarazii şiă ă ă ă s insufle groaz în duşman.ă ă

Nu mai era timp de pierdut. Tarzan avea câte o ghioag în fiecare mân . Învârtind una dintre ele. Aă ă azvârlit-o în r zboinicul din fa a lui; iar. Când acesta s-aă ţ ferit, Tarzan s-a repezit s îl prind , aruncând în acelaşiă ă timp al doilea buzdugan în alt adversar.

Hodonul cu care s-a înc ierat a întins mâna s -şi tragă ă ă cu itul din teac , dar Tarzan l-a prins de încheieturaţ ă mâinii. O smucitur rapid , pleznitura unui os, un ip t deă ă ţ ă agonie..., apoi r zboinicul a fost ridicat cu totul şi inut caă ţ scut între el şi ceilal i adversari, în timp ce se retr geaţ ă spre poart .ă

Lâng el se afla o singur tor , care lumina intrarea înă ă ţă curtea palatului. În timp ce r zboinicii s-au repezit înă ajutorul colegului s u, Tarzan a aruncat prizonierul exactă în capul celui din fruntea coloanei care îl urm rea.ă Individul s-a pr buşit la p mânt, iar al ii doi din spate auă ă ţ c zut, cât erau de lungi, peste colegul s u. Atunci Tarzană ă a luat tor a şi a azvârlit-o înapoi în curtea palatului, undeţ s-a stins, izbindu-se de corpurile din fruntea ajutoarelor.

În întunericul care a urmat el a disp rut pe str zileă ă Tulurului, dincolo de por ile palatului. Un timp a mai auzitţ zgomotul urm ririi, dar se micşora, ca s dispar cu totul,ă ă ă

250

dup un timp. În direc ia greşit . El a mers inten ionată ţ ă ţ spre sud de Tulur, ca s îi încurce. Îns , îndat ce a ieşită ă ă din oraş. Şi-a întors paşii spre Nord-Vest, în direc ia cet iiţ ăţ Alur.

Ştia c în drumul lui se afl Jadbalul şi c trebuia s îlă ă ă ă înconjoare pân când va da peste un râu de trecut peă marginea de jos a lacului mare pe ale c rui maluri se aftaă Alur. Dac mai erau şi alte obstacole în drumul s u. Nuă ă ştia, dar considera c va ajunge mergând pe jos. Ar fiă încercat s -şi însuşeasc vreo barc şi s îşi fac drum înă ă ă ă ă partea de sus a apei, numai cu o singur vâsl .ă ă

Inten ia lui era s p streze cât mai mult distan faţ ă ă ă ţă ţă de Tulur înainte de a se odihni. Ştia bine c Mosar nu seă va l sa înfrânt foarte uşor. De aceea s-a aşteptat să ă trimit r zboinici în urm rirea lui în zori de zi sau chiară ă ă mai repede.

La vreo trei sau patru kilometri se afla într-o p dure,ă unde a sim it c este cu mult mai mult în siguran , decâtţ ă ţă dac ar fi putut s fie în locuri deschise sau în oraşe.ă ă

P durea era dreptul lui din naştere. nici o fiin deă ţă acolo, fie c mergea pe patru picioare, fie c se urca prină ă copaci sau se târa la p mânt, nu se putea compara cuă Tarzan în locurile sale natale.

Mirosurile umede, muceg ite, ale vegeta iei înă ţ putrefac ie erau pentru n rile lui Tarzan miros de ment .ţ ă ă Şi-a scos pieptul în afar , şi-a îndreptat umerii şi ridicândă capul, şi-a umplut pl mânii de aerul pe care îl iubea atâtă de mult.

Parfumul puternic al florilor tropicale, amestecat cu mirosul a tot ce mişca şi creştea în jungl i se urca la cap,ă producându-i o be ie pl cut şi mult mai puternic decâtţ ă ă ă aceea pe care i-ar fi dat-o cele mai vechi şi fine vinuri din lumea civilizat .ă

Acum a pornit printre copaci din dragoste pentru libertatea s lbatic , libertate care i-a fost r pit atât deă ă ă ă

251

mult timp. Deşi era întuneric şi p durea necunoscut ,ă ă mergea cu siguran a unui sim de orientare neînchipuit deţ ţ ciudat şi a îndemân rii minunate.ă

A auzit-o pe Ja gemând în surdin , pe undeva, prină apropiere. A mai auzit şi o bufni care scotea suneteţă groaznice în dreapta: sunete cu care el era atât de obişnuit şi care nu îl f ceau s se simt r u. Dimpotriv ,ă ă ă ă ă pentru el denotau prezen a camarazilor s i din jungl . Iarţ ă ă lui Tarzan îi era indiferent dac aceştia sunt duşmani sauă prieteni.

A g sit, în sfârşit, un râule , într-un loc unde crengileă ţ diferi ilor copaci nu se mai uneau între ele, aşa c a fostţ ă nevoit s coboare la p mânt şi s treac apa cu piciorul.ă ă ă ă

Când a ajuns în partea opus , s-a oprit ca şi cumă dumnezeiasca lui f ptur s-a transformat brusc din carneă ă în marmur . Numai n rile lui dilatate şi tremurânde maiă ă semnalau o urm de via .ă ţă

A r mas un timp în aceast pozi ie de perfect aten ie;ă ă ţ ă ţ apoi a pornit repede cu vigilen şi f r zgomot. Însţă ă ă ă întreaga lui atitudine demonstra c se afl sub comandaă ă unei necesit i noi.ăţ

Acum, în fiecare mişcare a muşchilor s i de o el. Careă ţ jucau uşor sub pielea lui bronzat de soare, era un scopă bine definit. Mergea spre o int sigur , care îl umplea deţ ă ă un entuziasm cu mult mai mare decât probabila lui întoarcere în Alur.

În felul acesta a ajuns, în cele din urm în fa a unuiă ţ copac mare, unde s-a oprit şi a privit în sus prin frunziş, v zând conturul vag al unei construc ii rudimentare,ă ţ dreptunghiulare, prin întuneric. A avut senza ia c îlţ ă îneac ceva în gât, în timpul cât se ridica uşor printreă crengi... Era ca şi cum inima i se l rgea s o cuprind oă ă ă mare fericire..., ori o dezn dejde mare.ă

S-a oprit cu urechea încordat , în fa a ad postuluiă ţ ă construit de Jane printre crengile de sus. N rile luiă

252

sensibile primeau din interior aceeaşi arom delicat careă ă l-a oprit din drum, lâng micul pârâu la doi kilometriă distan , stârnindu-i aten ia. S-a ghemuit pe creang ,ţă ţ ă apropiindu-şi fa a de c su .ţ ă ţă

– Jane! A chemat-o el. Eu sunt, sufletul inimii mele.Singurul r spuns din interior a fost o inhalare puternică ă

de aer, un amestec de suspine, dup care s-a auzit şiă zgomotul c derii unui corp pe podeaua ad postului.ă ă

Tarzan a încercat s desfac repede curelele de la uş ,ă ă ă dar cum ele erau legate în interior şi-a pierdut r bdarea şiă prinzând uşi a în mâinile sale puternice, a smuls-o din locţ cu o singur mişcare.ă

Apoi a intrat în ad post ca s g seasc acolo, ceea ceă ă ă ă i s-a p rut la început, corpul f r via al so iei sale, întinsă ă ă ţă ţ pe jos.

A luat-o în bra e: inima îi b tea, iar respira iile erauţ ă ţ regulate, iar el a în eles c a leşinat doar.ţ ă

Când şi-a revenit, Jane s-a sim it strâns în dou bra eţ ă ă ţ puternice, cu capul rezemat pe aceiaşi umeri largi pe care, de atâtea ori, a c utat liniştea în temerile şi grijile ei.ă La început se îndoia ca nu cumva s fie un vis. A întinsă mâna timid şi a atins fa a lui.ă ţ

– John! a murmurat ea. Spune-mi: eşti tu cu adev rat?ăÎn loc de r spuns, el a strâns-o în bra e.ă ţ– Eu sunt, a r spuns emo ionat.ă ţApoi a ad ugat:ă– Dar simt ceva în gât care m împiedic s vorbesc.ă ă ăJane a zâmbit şi s-a lipit şi mai mult de el.– Dumnezeu a fost bun cu noi. Dragul meu Tarzan, a

zis ea.Un timp au r mas amândoi t cu i. Era suficient c s-auă ă ţ ă

reg sit şi fiecare ştia despre cel lalt c tr ieşte. În celeă ă ă ă din urm , şi-a reg sit graiul şi au început s vorbeasc . Auă ă ă ă vorbit pân când soarele a r s rit, atâtea aveau s -şiă ă ă ă povesteasc , atât de multe întreb ri de pus şi de r spuns.ă ă ă

253

– Dar Jack unde este? a întrebat ea.– Nu ştiu, a r spuns Tarzan. Ultima dat când am auzită ă

de el era pe front la Aigonne.– Ah! Atunci fericirea noastr nu este chiar complet , aă ă

zis ea cu o urm de triste e în glas.ă ţ– Aşa este, a r spuns Tarzan. Îns acelaşi lucru seă ă

petrece azi în nenum ratele familii engleze..., undeă mândria înva s ia locul fericirii.ţă ă

Ea a cl tinat uşor din cap.ă– Eu îmi vreau b iatul, a zis.ă– Şi eu de asemenea, a spus Tarzan şi poate c îl vomă

g si şi îl vom avea lâng noi. Era viu şi s n tos, când amă ă ă ă auzit ultima dat de el. Acum ce ai dori s faci? Ai vrea să ă ă reconstruim c su a de la moşie, adunându-i pe Waziri, câ iă ţ ţ vor mai fi r mas, sau vrei s ne întoarcem la Londra?ă ă

– Numai s îl g sim pe Jack, a zis ea, pentru c laă ă ă c su a de la ar visez mereu şi nu m atrage cu nimică ţ ţ ă ă oraşul. Îns , John, dragul meu, plecarea noastr de aiciă ă este tot un vis. Pentru c Obeigatz mi-a spus c a f cută ă ă ocolul regiunii şi nu a g sit nici un loc pe unde s-ar puteaă trece mlaştinile.

– Eu nu sunt Obeigatz, i-a reamintit Tarzan, zâmbind. Azi ne vom odihni. Îns mâine vom pomi spre Nord. Esteă un inut s lbatic, într-adev r, dar l-am str b tut o dat şiţ ă ă ă ă ă deci, îl mai pot str bate înc o dat .ă ă ă

Astfel, a doua zi de diminea , Tarmangani cu iubita luiţă so ie au pornit spre Nord în c l toria lor pe valea lui Jad-ţ ă ăben-Otho... iar pe drum între ei şi ruinele arse ale locuin eiţ lor, se aflau barbari, fiare s lbatice şi mun ii înal i aiă ţ ţ Paluldonului. Dincolo de mun i, reptilele şi mlaştina, iarţ dup aceea stepa arid , acoperit numai cu tufişuriă ă ă m r cinoase. Precum şi alte fiare şi oameni pe lângă ă ă nenum ratele drumuri obositoare prin inuturi neă ţ cutreierate de nimeni.

Locotenentul Erich Obeigatz se târa în patru labe prin

254

iarb , l sând în urma lui o dâr de sânge, după ă ă ă împuns tura de suli a Janei Clayton, care l-a f cut să ţă ă ă cad , bufnind din copac, la p mânt.ă ă

Alt zgomot nu a mai f cut decât acel ip t p trunz tor,ă ţ ă ă ă care a fost dovada gravit ii r nii sale. Acum t cea deăţ ă ă frica mare ce i-a p truns în suflet c demonul acela deă ă femeie îl va urm ri şi îl va ucide. Fugea târându-se ca oă fiar murdar , c utând un tufiş unde s se poat ascundeă ă ă ă ă şi s zac .ă ă

La început a crezut c o s moar , iar când s-a f cută ă ă ă ziu a descoperit c rana era mai mult superficial . Suli aă ă ă ţ de cremene a intrat prin muşchii din dreapta, pe sub bra ,ţ producându-i o ran destul de dureroas , dar nu fatal .ă ă ă

Atunci a început s -şi doreasc foarte mult o distană ă ţă cât mai mare între el şi Jane Clayton. A pornit, deci, înainte, halucinând c în acest fel nu va fi observat.ă

Cu toate c fugea, gândurile lui tulburi se învârteau înă jurul unei singure dorin i: îşi mai f cea planuri s nu o laseţ ă ă în pace; iar dorin a lui era accentuat de r zbunare.ţ ă ă

Se gândea s i-o pl teasc pentru durerea pricinuit . Îiă ă ă ă va pl ti pentru faptul c l-a respins, dar pân atunciă ă ă trebuia s se târasc , s se ascund ... El singur nu maiă ă ă ă ştia cum şi pentru ce, îns se va întoarce el, cândva şi oă va strânge de gât.

Îşi repeta aceasta pân când a început s râd : râsulă ă ă acela isteric, r sun tor, care a îngrozit-o pe Jane.ă ă

Dup un timp, a observat c îi sângerau genunchii şi îlă ă dureau. A privit cu aten ie înapoi. Nu vedea pe nimeni. Aţ ascultat. Nu auzea nimic care s îi indice c este urm rit.ă ă ă

S-a ridicat atunci în picioare şi şi-a continuat drumul, trist ar tare: plin de noroi şi de sânge, cu barba şi cuă ă p rul încâlcite şi pline de ciulini, de noroi uscat şi alteă mizerii.

Timpul nu mai era luat în considerare. Mânca fructe, coac ze, zmeur şi r d cini pe care le s pa în p mânt cuă ă ă ă ă ă

255

degetele. Mergea tot pe malul lacului şi al râului ca s fieă lâng ap ; iar când urla Ja, se urca repede în copac,ă ă ascunzându-se tremurând.

Astfel, dup un timp oarecare, a ajuns pe malul de Sudă al parcului Jadbenlul, pân când un râu lat l-a oprit să ă înainteze. Dincolo de apa albastr str lucea în luminaă ă soarelui un oraş alb cu totul.

A privit lung în direc ia aceea, clipind din ochi ca oţ bufni . Prin creierul lui zdruncinat s-a strecurat încet şiţă greu o amintire.

Ceea ce vedea era Alur, oraşul luminii. Prin asocia ieţ de idei şi-a amintit de Bular şi de Wazdoni. Aceştia l-au numit Jad-ben-Otho. Neam ul a început s râd puternic,ţ ă ă şi-a umflat pieptul şi a început s p şeasc în sus şi în josă ă ă pe malul apei.

– Eu sunt Jad-ben-Otho! a început el s strige. Suntă Dumnezeul cel mare! Templul meu şi marele preot sunt în Alur. Ce face Jad-ben-Otho singur aici în jungl ?ă

A f cut câ iva paşi în ap şi ridicându-şi vocea, aă ţ ă strigat cu putere spre Alur:

– Eu sunt Jad-ben-Otho! Veni i aici, robilor şi conduce i-ţ ţl pe Dumnezeu în templul s u!ă

Dar distan a era prea mare şi ei nu l-au auzit, aşa cţ ă nu a venit nimeni; iar mintea lui zdruncinat a fostă distrat de alte fapte: o pas re care zbura prin aer, oă ă gr mad de peştişori înotând la picioarele lui, etc.ă ă

S-a repezit dup ei, încercând s îi prind ; dar, c zândă ă ă ă pe burt în ap , a început s mearg în felul acesta,ă ă ă ă încercând zadarnic s prind peştişorii.ă ă

Dup un timp i-a trecut prin minte c era un leu deă ă mare şi uitând de peştişori, s-a întins în ap , încercând să ă înoate cu picioarele, ca peştele cu coada.

Greut ile, lipsurile, groz viile, iar în ultimele câtevaăţ ă s pt mâni, lipsa de hran , l-au adus pe Erich Obeigatz înă ă ă stare de idio enie.ţ

256

A v zut înotând deasupra apei un şarpe acvatic. L-aă urm rit târându-se dup el. Şarpele a înotat pân la mal.ă ă ă Lâng gura râului, unde creştea un p puriş des, iară ă Obeigatz îl urm rea groh ind ca un porc.ă ă

A pierdut şarpele în p puriş, dar a g sit altceva: oă ă barc ascuns lâng mal. A examinat-o râzând cu hohote.ă ă ă

Mai erau şi dou vâsle în barc , pe care le-a luat şi le-aă ă aruncat în curentul râului. Dup ce le-a privit un timp, s-aă aşezat în ap , lâng barc , începând s se b l ceasc cuă ă ă ă ă ă ă mâna. Îi pl cea s aud plesc iala şi s vad stropii deă ă ă ă ă ă ap .ă

Îşi freca bra ul stâng cu palma dreapt ; murd riaţ ă ă disp rea l sând o pat alb care i-a atras aten ia. S-aă ă ă ă ţ frecat mai departe, cur indu-se uşor de noroiul şi deăţ sângele care îi acoperea corpul. Nu a încercat s se spele,ă ci se distra numai de rezultatul ciudat al ac iunii sale.ţ

– Devin alb acum! a strigat el.Îşi privea corpul aproape curat iar apoi şi-a îndreptat

ochii din nou spre oraşul Alur, a c rui albea lucea înă ţă lumina soarelui din amiaz .ă

– Alur, oraş al luminii! a strigat el.Aceasta i-a amintit din nou de Tulur şi prin acelaşi

proces de asociere şi-a amintit c Wazdonii l-au numit Jad-ăben-Otho.

– Eu sunt Jad-ben-Otho! a ipat el privind din nou spreţ barc .ă

În momentul acela i-a venit o idee care a prins imediat r d cini. S-a privit şi când a v zut cât de murdar îi eraă ă ă ă blana de pe şolduri, ud şi cu mult mai scurt decât a fost,ă ă a smuls-o de pe el. Aruncând-o în lac.

– Zeii nu poart cârpe murdare, a zis el cu voce tare.ă Ei nu poart decât coroane şi ghirlande de flori..., iar euă sunt Dumnezeu..., sunt Jad-ben-Otho şi merg s st pânescă ă sfânta cetate Alur!

Şi-a trecut degetele prin p rul şi barba încâlcite. Apa aă

257

înmuiat scaie ii dar nu i-a scos de acolo. Neam ul aţ ţ cl tinat din cap, nemul umit. A în eles c barba şi p rul nuă ţ ţ ă ă mai erau în armonie cu celelalte calit i dumnezeieşti aleăţ lui.

Acum a început s judece mult mai l murit, pentru că ă ă o mare idee a pus st pânire pe el, concentrând asupraă unui singur scop. Cu toate acestea era tot un nebun, singura deosebire c avea o idee fix .ă ă

A ieşit din ap şi a adunat flori de pe malul râului, floriă şi ierburi pe care le-a împletit în p r şi în barb ; floriă ă frumoase de culori variate, fire de iarb verde, atârnându-ăi pe dup urechi sau stând drept în sus, ca penele de laă p l ria vreunei mari doamne.ă ă

Când a ajuns s fie satisf cut de înf işarea lui,ă ă ăţ încredin at c ar putea s impresioneze pe cineva, chiar şiţ ă ă pe cea mai indiferent persoan , asupra veracit iiă ă ăţ dumnezeirii sale, s-a întors la barc , a împins-o în ap şi aă ă s rit repede în ea.ă

Mişcarea aceasta a f cut ca barca s pluteasc până ă ă ă în curentul malului, iar curentul a dus-o repede departe de

rm, spre mijlocul lacului.ţăGol cum era, Obeigatz a stat drept în picioare, în

mijlocul micului s u vas, cu bra ele încrucişate pe piept,ă ţ strigând din toate puterile, spre oraş:

– Sunt Jad-ben-Otho! S vin marele preot şi inferioriiă ă s i s m serveasc !ă ă ă ă

Simultan cu îndep rtarea b rcii, curentul râului sl bea,ă ă ă pân când apele lacului au anihilat efectul cu totul. Atunciă vântul l-a împins împreun cu barca mai departe, spreă oraş.

Uneori plutea cu spatele spre Alur, alteori cu fa a, aşaţ c , din când în când. El striga din r sputeri ordinele saleă ă c tre preo ii oraşului.ă ţ

A trecut pu in de mijlocul lacului, când cineva de peţ zidurile cet ii l-a descoperit. Astfel, pu in mai târziu,ăţ ţ

258

apropiindu-se şi mai mult. Un grup mare de r zboinici, deă femei şi de copii s-au adunat s -l priveasc ... între ei erauă ă preo i, în frunte cu Ludon, marele preot.ţ

Când barca împins de vânt şi de valuri a fost destulă de aproape de ei ca s poat s disting f ptura bizar şiă ă ă ă ă ă s -i în eleag cuvintele, privirile ho eşti ale lui Ludon s-aă ţ ă ţ îngustat ca dou muchii de cu it.ă ţ

Marele preot a aflat despre sc parea lui Tarzan şi îi eraă team ca nu cumva s -şi uneasc for ele cu Jadon, (ceeaă ă ă ţ ce ar fi fost destul de firesc) şi s atrag de partea loră ă destui recru i care s cread ca el. Ştia bine c Dorul-ţ ă ă ăOtho. Chiar unul fals, fiind de partea inamicului, ar putea cu uşurin încurca toate planurile.ţă

Barca se apropia. În curând va fi prins de curentul deă aer de pe lâng malul acesta şi dus repede spre râul careă ă v rsa apele lacului Jadbenlul în lacul Jadbalul.ă

Preo ii inferiori îl priveau întreb tor pe Ludon.ţ ă– Aduce i-l aici! aţ zis hot rât acesta. Dac este Jad-ă ă

ben-Otho trebuie s îl cunosc imediat.ăPreo ii au alergat în curtea palatului şi au chematţ

r zboinicii.ă– Merge i s îl aduce i pe str inul acela la Ludon, auţ ă ţ ă

zis ei mai departe. Dac este Jad-ben-Otho, îl vomă cunoaşte imediat.

Iat cum a ajuns Obeigatz în fata marelui preot dină Alur. Ludon l-a privit p trunz tor câteva clipe, pe acest omă ă gol şi atât de ornamentat pe cap.

– De unde ai venit? a întrebat el.– Sunt Jad-ben-Otho, a zis neam ul mândru. Vin dinţ

cer, unde este marele preot?– Eu sunt marele preot, a r spuns Ludon.ăObeigatz ab tut din palme pentru a cere aten ie.ă ţ– Pune s mi se spele picioarele şi s mi se aducă ă ă

mâncare! a zis cu o voce impun toare şi m rea .ă ă ţăOchii lui Ludon s-au îngustat de viclenie. S-a aplecat

259

adânc, pân când a ajuns cu fruntea de p mânt, laă ă picioarele str inului, sub ochii unei mul imi de preo i şi deă ţ ţ r zboinici din palat.ă

– Hei, sclavilor, a strigat el ridicându-se, aduce i ap şiţ ă hran pentru marele nostru Dumnezeu!ă

Aşa a recunoscut marele preot şi a acceptat în fa aţ poporului s u pe locotenentul Obeigatz drept Dumnezeulă Paluldonului.

De asemenea nu a trebuit mult ca zvonul s seă r spândeasc de la un cap t la altul al oraşului, ba chiar şiă ă ă dincolo de limitele acestuia, prin sate şi pân la Tulur.ă

A sosit acum adev ratul Dumnezeu: însuşi Jad-ben-ăOtho, care a trecut de partea lui Ludon, marele preot. Mosar nu a mai pierdut timpul şi s-a aşezat numaidecât la dispozi ia lui Ludon, f r s mai men ioneze nimic despreţ ă ă ă ţ preten iile sale la tron.ţ

P rerea intim a lui Mosar era c trebuie s seă ă ă ă considere un om fericit, dac îi va perni e s r mână ţ ă ă ă liniştit la Tulur. Iar aceast p rere nu era deloc greşit .ă ă ă

Dar, fiindc Ludon considera c l-ar mai putea folosi, l-ă ăa l sat liber, trimi ându-i un mesaj s vin la Alur cu to iă ţ ă ă ţ r zboinicii s i. Deoarece s-a zvonit c Jadon ridic oă ă ă ă armat mare la nord şi are inten ia s pornească ţ ă ă împotriva cet ii Alur.ăţ

Obeigatz tr ia minunat în rolul lui Dumnezeu. Aveaă destul hran , linişte sufleteasc şi odihn ; aceast viaă ă ă ă ă ţă a determinat mintea lui s revin la ra iunea careă ă ţ începuse s -l p r seasc .ă ă ă ă

Într-un anume sens, era mai nebun decât înainte, deoarece, acum, nici o putere din lume nu l-ar mai fi putut convinge c nu este Dumnezeu cu adev rat şi c este oă ă ă biat fiin muritoare.ă ţă

I s-au pus robi la dispozi ie, c rora Obeigatz le d deaţ ă ă ordine m re e, ca de la Dumnezeu.ă ţ

Dintr-un anumit punct de vedere se potrivea de

260

minune cu Ludon: în privin a cruzimii fireşti p reau a fi totţ ă timpul de acord. Marele preot a v zut în acest str in oă ă for puternic , cu ajutorul c reia s îşi men in pentruţă ă ă ă ţ ă totdeauna suprema ia absolut în Paluldon.ţ ă

În felul acesta, viitorul lui Obeigatz p rea asigurat,ă atâta timp cât ar fi vrut s joace rolul lui Dumnezeuă pentru marele preot Ludon.

În curtea principal a templului, s-a ridicat un tron înă fa a altarului de la r s rit, în care s poat sta Jad-ben-ţ ă ă ă ăOtho asistând la sacrificiile ce îi erau oferite la r s ritul şiă ă apusul soarelui.

Aceste spectacole îi pl ceau atât de mult neam ului,ă ţ încât în sufletul s u crud şi pe jum tate nebun g seaă ă ă satisfac ia de a înjunghia singur victimele cu cu itul deţ ţ sacrificiu. În asemenea momente, atât poporul, cât şi preo ii se înclinau la p mânt cu mare smerenie înainteaţ ă temutului lor zeu.

Dac Obeigatz nu i-a înv at s îl iubeasc peă ăţ ă ă Dumnezeul lor mai mult. I-a înv at, totuşi, s se teamăţ ă ă de el, aşa cum niciodat nu s-au mai temut. Astfel, Jad-ăben-Otho a ajuns nume şoptit ca amenin are copiilor dinţ oraş mai pu in cumin i.ţ ţ

Ludon a pus în circula ie, prin preo ii şi sclavii s i,ţ ţ ă ştirea c Jad-ben-Otho a ordonat tuturor credincioşilor să ă se adune în jurul steagului marelui preot din Alur.

Ceilal i, care nu doreau s adere la aceasta, au fostţ ă blestema i: în special Jadon şi şarlatanul care a pretins cţ ă este Dorul-Otho.

Din blestem trebuia s rezulte o moarte grabnic înă ă urma unor suferin e teribile. Ludon a emis apoi mesajul,ţ cerând s i se aduc numele oric rui r zboinic care s-ară ă ă ă plânge de vreo durere, aceia fiind suspecta i, întrucâtţ efectul blestemului se manifesta la început prin dureri uşoare resim ite de cei necura i în gândurile pentru sfântaţ ţ cauz a lui Ludon.ă

261

Acesta îi sf tuia pe to i care simt dureri s îşi consulteă ţ ă conştiin a şi s se str duiasc s îi fie devota i lui.ţ ă ă ă ă ţ

Rezultatul a fost demn de notat: jum tate de na iuneă ţ f r dureri, în timp ce „necura ii” mergeau în Alur pentruă ă ţ a-şi oferi serviciile lui Ludon, sperând în tain c le voră ă trece micile dureri de la bra , de la picior sau stomac şi c ,ţ ă în orice caz, nu se vor înr ut i.ă ăţ

CAPITOLUL XXI - Preg tiri de r zboi.ă ăTarzan şi Jane au f cut ocolul marginii de r s rit aă ă ă

lacului Jadbalul şi au trecut peste râul de la capul de nord al locului. Mergeau linişti i şi încet ca s poat fi înţ ă ă siguran şi s nu oboseasc prea mult.ţă ă ă

Tarzan, g sindu-şi în sfârşit so ia, s-a decis s eviteă ţ ă orice incident ce i-ar fi putut desp r i din nou, sau care le-ă ţar fi întârziat sau împiedicat ieşirea din Paluldon.

Metoda de a str bate mlaştinile din nou. Nu îl preaă interesa pe moment; va avea timp suficient s seă gândeasc şi la acest am nunt, la timpul potrivit.ă ă

Orele vie ii lor erau pline de fericire şi de mul umireaţ ţ reunirii dup o desp r ire atât de îndelungat . Aveauă ă ţ ă multe de povestit, pentru c şi unul şi cel lalt au trecută ă prin multe locuri şi prin multe evenimente, încerc ri şiă aventuri ciudate, aşa c fiecare clip îşi avea valoarea eiă ă din momentul în care s-au reîntâlnit.

Inten ia lui era s aleag un drum care ar trece peţ ă ă dincolo de Alur şi de satele Hodonilor împr ştiate la sudă de oraş: un drum cam pe la mijloc, între oraş şi mun i,ţ evitându-i în felul acesta, cât era posibil, pe Wazdoni şi pe Hodoni, în partea locului aflându-se teritoriul neutru, nelocuit nici de unii, nici de al ii.ţ

În felul acesta, ar fi mers spre nord-vest pân înă dreptul trec torii Korulja, unde au pl nuit s se oprească ă ă ă pentru a-i face o vizit de adio lui Omat şi pentru aă

262

comunica gundului cuvintele Panatleii. De asemenea mai avea un plan prin care s asigure fetei o întoarcere rapidă ă şi în siguran la tribul ei.ţă

În a patra zi a c l toriei lor, tocmai când au ajuns înă ă preajma râului care trece prin Alur, Jane l-a prins, deodat ,ă pe Tarzan de mân , ar tându-i ceva, în fa a lor, laă ă ţ marginea unei p duri. Acolo, la umbra unui copac uriaş,ă se vedea o namil mare; un animal enorm pe care Tarzană l-a recunoscut imediat.

– Ce este aceea? a şoptit ea.– Un Grif, a r spuns Tarzan. L-am întâlnit, îns , în loculă ă

cel mai nepotrivit. Nu este nici un copac pe o raz deă cincizeci de metri, decât acela lâng care se afl fiara.ă ă Trebuie s ne întoarcem. Nu vreau s risc nimic, acumă ă când sunt cu tine. S sper m, draga mea, c nu o s neă ă ă ă simt .ă

– Şi dac ne simte?ă– Va trebui s risc.ă– Ce anume s rişti? a întrebat Jane nedumerit .ă ă– S risc s îl determin s se supun voin ei mele,ă ă ă ă ţ

dup cum l-am mai supus pe unul, a r spuns Tarzan. i-ă ă Ţam spus... Nu î i aminteşti?ţ

– Ba da, dar nu mi-am închipuit c poate s fie atât deă ă mare. Parc ar fi un vapor de r zboi.ă ă

Tarzan a început s râd .ă ă– Nu tocmai, a zis el, dar trebuie s recunosc c totuşiă ă

se aseam n când se avânt s atace.ă ă ă ăÎn timpul acesta au pornit încet înapoi astfel încât să

nu atrag aten ia fiarei.ă ţ– Cred c o s sc p m, a zis Jane cu o voce încordată ă ă ă ă

de emo ia care o st pânea.ţ ăUn muget surd şi prelung, care p rea un tunetă

îndep rtat, se auzea din urma lor, dinspre p dure.ă ăTarzan a cl tinat din cap, contrariat.ă– Pofti i, domnilor, a început el zâmbind, reprezenta iaţ ţ

263

începe. Nemaiv zut, nemaiauzit, nemaipomenit!ăCu aceste cuvinte şi-a luat so ia în bra e, a strâns-o laţ ţ

piept şi a s rutat-o.ă– Nu putem şti, Jane, ce se va întâmpla, a zis el. Voi

face tot ce îmi va sta în puteri... D -mi suli a ta şi s nuă ţ ă fugi. Singura noastr speran st în creierul redus ală ţă ă fiarei nu în for ele noastre. Dac o pot st pâni... în sfârşit,ţ ă ă s vedem.ă

Fiara a ieşit din p dure şi privea în toate p r ileă ă ţ c utându-i pe ei cu ochii ei slabi.ă

Tarzan a ridicat vocea şi a scos strig tul acelaă fantastic al Torodonului:

– Uiii-hoo! Uiii-hoo!Fiara enorm s-a oprit pe loc, nemişcat , cu aten iaă ă ţ

încordat spre chemarea auzit . Tarzan a înaintat spreă ă Grif, cu Jane al turi de el.ă

– Uiii-hoo! a strigat el din nou, impun tor.ăFiara a mugit din nou, surd şi prelung, înaintând spre

ei.– Perfect! a exclamat Tarzan. Totul pare s fie înă

favoarea noastr acum. Po i s te ab ii? Dar de ce teă ţ ă ţ întreb oare?

– Nu ştiu ce este frica, dac sunt lâng tine; a zis eaă ă încet, strângându-l de bra .ţ

În felul acesta, s-au apropiat amândoi de monstrul uriaş al unei epoci uitate demult, pân când au ajunsă lâng um rul lui enorm.ă ă

– Uiii-hoo! a strigat Tarzan, izbindu-l peste bot cu coada suli ei.ţ

A urmat muşc tura fiarei în aer, muşc tur care nu l-aă ă ă ajuns şi care, era evident, nu inten iona s -l ajung , darţ ă ă care era r spunsul dorit.ă

– Haide! a zis Tarzan.Luând-o de mân pe Jane, a condus-o prin spateleă

monstrului şi în sus pe spinarea lui lat , pân la gât, lângă ă ă

264

coame.– Acum vom c l ri aşa cum ştiau s c l rească ă ă ă ă ă

str moşii noştri, fa de care faima regilor moderniă ţă r mâne în umbr , o afacere neînsemnat ... Cum i-ară ă ă ţ pl cea s treci prin Hyde Park, în Londra, c lare pe unulă ă ă dintre aceştia?

– M tem c „ă ă charlestonii” se vor speria de costumele noastre de c l rie, a spus ca râzând.ă ă

Tarzan l-a condus pe Grif în direc ia în care vroia sţ ă mearg . Vaduri, râuri şi maluri nu îngreunau cu nimică drumul acestei fiare enorme.

– Un tanc preistorie, nu-i aşa?– Sunt convins de aceasta, a r spuns Jane râzând.ă ăLa un moment dat, s-au întâlnit pe neaşteptate cu un

grup de vreo zece ostaşi Hodoni, când Griful a ajuns într-un luminiş din p dure.ă

Indivizii erau întinşi la umbra unui copac r zle . Cândă ţ au v zut fiara, au strigat şi consterna i, au s rit înă ţ ă picioare, iar la strig tele lor, Griful a scos mugetul luiă puternic şi a pornit s atace.ă

R zboinicii au fugit în toate direc iile, în timp ce Tarzană ţ se str duia, izbind bestia peste bot cu coada suli ei, s oă ţ ă determine s -l asculte. A reuşit tocmai în momentul cândă Griful era aproape s înha e un ostaş pe care, dup toateă ţ ă aparen ele, l-a ales ca prad .ţ ă

Fiara s-a oprit, morm ind; iar bietul ostaş a maiă aruncat o privire unic înapoi - se vedea fa a contractată ţ ă de groaz - şi a disp rut în adâncul p durii.ă ă ă

Tarzan era încântat. A avut unele îndoieli c nu vaă putea s st pâneasc fiara, dac acesteia îi va intra în capă ă ă ă c trebuie s atace pe cineva. De aceea, a avut inten ia să ă ţ ă îl elibereze înainte de a ajunge în Korulja.

Acum, îns , şi-a schimbat proiectul... Vor merge până ă în satul lui Omat c lare pe Grif şi Koruljanii vor aveaă subiect de discu ie genera ii întregi de acum înainte.ţ ţ

265

Tarzan nu se gândea la aceasta numai pentru a face impresie. Se gândea la siguran a Janei, ştiind c ea nu vaţ ă avea nimic de suferit din partea oamenilor şi nici din partea fiarelor, atâta timp cât va c l ri pe cea maiă ă grozav fiin din întreg Paluldonul.ă ţă

În timp ce ei înaintau încet spre Korulul, mersul natural al unui Grif nefiind energic, un grup de ostaşi îngrozi i, aţ sosit gâfâind greu în Alur, r spândind o veste fantastică ă despre Dorul-Otho. Nu numai c nu îndr zneau să ă ă rosteasc cu voce tare acest nume, ci vorbeau despre elă ca despre Jad-guru, relatând c l-au v zut c lare pe ună ă ă Grif enorm, iar lâng el c l rea frumoasa str in pe careă ă ă ă ă Kotan dorise s o fac regin a Paluldonului.ă ă ă

Aceast poveste a ajuns şi la urechile lui Ludon, care i-ăa chemat pe ostaşi punându-le diferite întreb ri. În celeă din urm , s-a convins c aceştia spuneau adev rul, iar,ă ă ă când a aflat şi direc ia în care mergea Tarzan, şi-aţ închipuit numaidecât c erau în drum spre Jalur ca s -lă ă g seasc pe Jadon, fapt pe care, ştia foarte bine, trebuiaă ă s -l împiedice cu orice pre .ă ţ

Dup cum proceda întotdeauna în cazuri extreme, l-aă chemat la el pe Pansat, s se sf tuiasc cu el, r mânândă ă ă ă amândoi mult timp închişi în camera marelui preot.

Când întrevederea lor a luat sfârşit, planul era preg tit.ă

Pansat a mers repede în camera lui, unde şi-a aruncat masca şi insignele de preot, îmbr cându-se şi înarmându-ăse ca un r zboinic, dup care s-a întors la Ludon.ă ă

– Bravo! A exclamat acesta când l-a v zut. Niciă prietenii t i, nici robii care te slujesc nu te vor recunoaşteă acum. Nu pierde timpul, Pansat, deoarece totul depinde de energia cu care vei lovi. Şi... nu uita: ucide-l pe om, dac po i; dar în orice caz s aduci femeia în via .ă ţ ă ţă În elegi?ţ

– Da, st pâne, a r spuns preotul.ă ă

266

Astfel, un om singuratic a plecat din Alur, îndreptându-se spre nord-vest, spre Jalur.

Trec toarea vecin cu Korulja, mai la Nord de aceasta,ă ă era nelocuit , motiv pentru care Jadon, general b trân şiă ă cunosc tor în arta r zboiului, a ales acest loc pentruă ă mobilizarea armatei sale ca punct de plecare asupra Alurului.

Dou lucruri i-au influen at aceast alegere.ă ţ ăMai întâi, faptul c , putând s îşi in planurile ascunseă ă ţ ă

de inamic, ar fi avut avantajul s surprind for ele luiă ă ţ Ludon, atacându-le dintr-o direc ie de unde nu b nuiau.ţ ă

În al doilea rând, îşi putea feri oamenii de multele poveşti din oraşe, unde circulau cele mai fantastice zvonuri despre sosirea în Alur a lui Jad-ben-Otho şi despre trecerea Dumnezeului de partea lui Ludon, marele preot, în scopul de a-l sus ine în r zboiul cu Jadon.ţ ă

Trebuiau inimi tari, inimi dintre cele mai credincioase, care s nu acorde aten ie amenin rilor insinuate asupraă ţ ţă unei r zbun ri divine care i-ar asupri pe cei trecu i deă ă ţ partea lui Jadon.

Au început s fie tot mai dese dezert rile din rândurileă ă şefului cet ii Jalur, iar cauza dreapt a acestuia p rea căţ ă ă ă se clatin şi în curând se va pr buşi.ă ă

Aşa st teau lucrurile când santinela postat peă ă movili a din intrare trec torii a trimis mesajul c aţ ă ă observat ceva jos, pe vale, ceva care p rea s fie, de laă ă distan , nici mai mult nici mai pu in decât dou fiin eţă ţ ă ţ c l rind pe spatele unui Grif. Mai spunea c i-a v zută ă ă ă numai când au trecut prin locuri deschise şi c drumul loră p rea a fi în partea de sus a râului, spre Korulja.ă

Jadon era înclinat la început s se îndoiasc deă ă realitatea celor spuse de informatorul s u; dar, ca oricareă general bun, nu putea s lase necercetat nici oă ă informa ie posibil fals . S-a hot rât s mearg singur peţ ă ă ă ă movilit şi s afle cât mai repede cât adev r era în ceeaă ă ă

267

ce spunea santinela c a observat prin vizorul eronat ală fricii.

Dar abia a luat loc lâng santinel , când acesta i-aă ă atins bra ul indicându-i un loc spre Sud.ţ

– Priveşte-i! Sunt mai aproape acum, a şoptit el. Se v d destul de bine.ă

Şi chiar aşa era: la mai pu ind e cinci sute de metriţ dep rtare, Jadon a avut ocazia s vad ceea ce nu a maiă ă ă v zut niciodat în toat via a sa în Paluldon: dou fiin eă ă ă ţ ă ţ omeneşti c l rind pe spatele lat al unui Grif.ă ă

La început nu îi venea s cread ceea ce vedea cuă ă propriii ochi, dar, dup un timp, a trebuit s accepte că ă ă fiin ele acelea nu puteau s fie o închipuire... Apoi l-aţ ă recunoscut pe omul de pe Grif şi sco ând un sunet deţ mare surpriz , s-a ridicat în picioare.ă

– El este! a strigat Jadon c tre oamenii din jurul s u.ă ă Este chiar Dorul-Otho!

Strig tul lui Jadon a fost auzit atât de c l re ii care nuă ă ă ţ îi în elegeau cuvintele, cât şi de Griful care r cneaţ ă s lbatic, pornind spre movili . Urmat de câ iva dintre ceiă ţă ţ mai curajoşi solda i, Jadon a alergat înaintea noilor sosi i.ţ ţ

Tarzan a evitat întotdeauna certurile inutile, aşa c aă încercat s opreasc animalul, dar fiara nu a vrut să ă ă accepte comanda imediat; au trecut, astfel, câteva momente pân când Griful a recunoscut voin a st pânuluiă ţ ă s u. Ambele p r i au ajuns foarte aproape una de alta maiă ă ţ înainte ca Tarzan s fi reuşit s opreasc atacul nebun ală ă ă fiarei.

Cu toate acestea, Jadon şi r zboinicii s i au realizat că ă ă aceast fiar , care mugea de se cutremura p mântul,ă ă ă venea spre ei cu inten ii rele.ţ

De aceea, judecata se impuse curajului şi s-au urcat to i într-un copac, tocmai unde Tarzan a reuşit s -lţ ă st pâneasc pe Grif. Atunci Jadon i-a strigat din copac:ă ă

– Suntem prieteni! Eu sunt Jadon, şeful din Jalur. Atât

268

eu, cât şi ostaşii mei ne aplec m capetele la p mânt înă ă fa a lui Dorul-Otho şi îl rug m s ne ajute în lupta pe careţ ă ă o avem cu Ludon pentru cauza drept ii.ăţ

– Înc nu l-ai învins? aă întrebat Tarzan. Am considerat c eşti de mult rege în Paluldon.ă

– Nu înc , a r spuns Jadon. Poporul se teme de mareleă ă preot; iar acum, când are în templu unul care pretinde că este Jad-ben-Otho, au început s se team şi ostaşii mei.ă ă Îns , dac ar şti c Dorul-Otho s-a întors şi c le-aă ă ă ă binecuvântat cauza, sunt ferm convins c victoria va fi deă partea noastr .ă

Tarzan s-a gândit un timp, dup care a r spuns:ă ă– Jadon, a început el, tu ai fost unul dintre pu inii careţ

au crezut în mine şi care doreau s mi se acorde primireaă cuvenit . Am o datorie de pl tit lui Jadon şi o r fuial cuă ă ă ă Ludon, nu numai în privin a mea, ci mai ales în privin aţ ţ so iei mele. Voi merge cu tine, Jadon, s îi pl tescţ ă ă nelegiuirea lui Ludon. Spune-mi, şefule, cum poate Dorul Otho s fie folositor poporului t u?ă ă

– Înso eşte-m pân la Jalur şi prin satele de acolo, aţ ă ă r spuns Jadon repede. În acest fel poporul va vedea că ă eşti într-adev r Dorul-Otho şi c aprobi cauza lui Jadon.ă ă

– Ai impresia c vor crede mai mult în mine decâtă înainte? a întrebat Tarzan.

– Cine va îndr zni s se înfrunte ideea c acela careă ă ă c l toreşte pe spatele unui Grif este Dumnezeu? Aă ă replicat b trânul şef.ă

– Şi dac particip la b t lia de la Alur, a întrebată ă ă Tarzan, cum ar putea s fie so ia mea în siguran înă ţ ţă timpul lipsei mele?

– Va r mâne în Jalur, împreun cu prin esa Ghizi şi cuă ă ţ femeile de la palatul meu, a r spuns Jadon. Acolo va fi înă siguran , deoarece voi l sa câ iva r zboinici s leţă ă ţ ă ă ocroteasc .ă

Dar spune-ne, Dorul-Otho, c vei veni şi fericirea meaă

269

va fi complet , deoarece chiar fiul meu, Tadeu, înaintează ă asupra Alurului cu o armat din partea de Nord-Vest.ă Armatele noastre vor fi atunci victorioase!

– Bine, Jadon, i se va împlini dorin a; dar mai întâiţ ţ trebuie s aducem cât mai mult carne pentru Griful meu.ă ă

– Sunt mai multe cadavre sus în lag r, a r spunsă ă Jadon, deoarece oamenii mei le-au vânat.

– Bine! a exclamat Tarzan. S le aduc aici!ă ăDup ce carnea a fost adus şi l sat la o oarecareă ă ă ă

distan , Tarzan a coborât de pe spinarea Grifului şi aţă hr nit-o cu propria lui mân .ă ă

– Ai grij s aib întotdeauna suficient carne, i-a zis elă ă ă ă lui Jadon, cu convingerea c st pânirea lui asupraă ă animalului ar putea s fie de scurt durat , dac acesta s-ă ă ă ăar întâmpla s fl mânzeasc prea mult.ă ă ă

Abia a doua zi de diminea au fost preg ti i s pleceţă ă ţ ă spre Jalur. Tarzan şi-a g sit Griful acolo unde l-a l sat cu oă ă sear înainte, lâng cadavrele a dou antilope şi a unuiă ă ă leu, îns nu mai era nimic acolo decât Griful.ă

– Paleontologii sus in c era ierbivor, a explicat Tarzanţ ă Janei când s-au apropiat amândoi de fiar .ă

În c l toria lor pân la Jalur, au încercat s treac prină ă ă ă ă toate satele împr ştiate în drum şi unde Jadon spera să ă stârneasc un mare entuziasm pentru cauza lui.ă

Tarzan avea în fa a lui un grup de r zboinici ce aveaţ ă rolul de a avertiza poporul s nu se sperie de Grif şi deă asemenea, cum s îl primeasc pe Dorul-Otho, potrivită ă rangului s u.ă

Rezultatul a fost mai mult decât a sperat Jadon şi nu i s-a întâmplat s r mân cineva, în nici unul dintre sateleă ă ă prin care au trecut, care s nu cread în dumnezeirea luiă ă Tarzan.

În timp ce se apropiau de Jalur, s-a al turat de ei şi ună r zboinic str in pe care nici un ostaş din partea lui Jadonă ă nu îl cunoştea.

270

Spunea c vine dintr-un sat de la Sud şi c a fostă ă neîndrept it de un şef asociat al cauzei lui Ludon, motivăţ pentru care a dezertat din rândurile ostaşilor marelui preot şi mergea spre Nord în speran a c va g si un rostţ ă ă în Jalur.

Deoarece orice ajutor, oricât de mic, era binevenit, b trânul şef a dat voie şi str inului s îi înso easc , astfelă ă ă ţ ă c r zboinicul a mers cu ei pân la Jalur.ă ă ă

Acum ap rea întrebarea ce s fac cu Griful în timpulă ă ă cât ei st teau în oraş.ă

Cu mult dificultate a reuşit Tarzan s -l împiedice a-iă ă ataca pe cei care se apropiau de el, atunci când au intrat în tab ra lui Jadon de la gura trec torii nelocuite de lângă ă ă Korulja. În timpul marşului, îns , creatura p rea c s-a maiă ă ă obişnuit cu prezen a Hodonilor.ţ

Aceştia nu îi mai d deau nici un motiv de sup rare,ă ă r mânând cât mai la distan ; iar când fiara a trecut peă ţă str zile oraşului, Hodonii o priveau de sus, de la ferestreleă şi acoperişurile caselor, unde se ştiau în siguran .ţă

Cu toate acestea, oricât de domesticit era, nimeni nu s-ar fi gândit s îi lase trecere liber în oraş.ă ă

Cineva a g sit, în cele din urm , solu ia potrivit de a-lă ă ţ ă închide într-o curte cu ziduri înalte, care se afla chiar lâng palat; astfel, Tarzan l-a condus în interiorul cur ii,ă ţ dup ce mai întâi au desc lecat şi el şi Jane.ă ă

Acolo i se arunca destul de regulat carne, ca s seă sature şi a fost l sat în voia sa. Iar locuitorii smeri i aiă ţ oraşului nici nu s-au gândit m car s urce pe zidurile cur iiă ă ţ pentru a-l privi.

Jadon i-a condus pe Tarzan şi Jane în apartamentele prin esei Ghizi, care, când l-a v zut pe Tarzan, s-a aruncatţ ă la p mânt, atingându-i picioarele cu fruntea.ă

Era acolo şi Panatlea, care nu şi-a putut st pâniă bucuria şi fericirea când l-a v zut pe Tarzan.ă

Când le-a comunicat c Jane este so ia lui, acestea i-auă ţ

271

ar tat şi ei aceeaşi smerenie, deoarece pân şi cei maiă ă sceptici dintre ostaşii lui Jadon erau convinşi acum că ad postesc în oraşul Jalur un zeu şi o zei .ă ţă

De asemenea, mai credeau c , cu ajutorul puterii celoră doi, Jadon va fi în curând victorios, iar pe tronul din Paluldon va fi aşezat b trânul „viteaz ca leul”.ă

Tarzan a aflat de la Ghizi c Tadeu s-a întors şi c seă ă vor c s tori dup rit religios, potrivit obiceiurilor poporuluiă ă ă s u, îndat ce Tadeu se va reîntoarce din b t lia ce se vaă ă ă ă desf şura la Alur.ă

Recru ii se adunau acum în oraş din toate p r ile. Dinţ ă ţ acest motiv, s-a luat decizia ca, a doua zi, Tarzan şi Jadon s se înapoieze la corpul principal de trupe din tab raă ă ascuns , dup care, profitând de întunericul nop ii, să ă ţ ă porneasc un atac puternic împotriva for elor lui Ludon.ă ţ

L-au avertizat şi pe Tadeu, trimi ându-i un mesaj acoloţ unde era cu ostaşii lui, în partea de nord a Jadbenlului, numai la câ iva kilometri de Alur.ţ

Pentru îndeplinirea acestor planuri a fost necesar ca Jane s fie l sat în palatul lui Jadon din Jalur, împreun cuă ă ă ă Ghizi şi femeile de serviciu, iar paza lor a fost încredin atţ ă mai multor r zboinici dintre cei mai credincioşi.ă

Tarzan, liniştit într-o oarecare m sur , şi-a luat r masă ă ă bun de la so ia sa, f r a se îngrijora de siguran a ei.ţ ă ă ţ Înc lecând, deci, din nou pe Grif, a pornit din oraş,ă împreun cu Jadon şi ostaşii acestuia, spre defileulă Korulgrif.

La intrarea în trec toare, Tarzan a renun at la Grif,ă ţ deoarece l-a slujit destul, iar de acum nu putea s îl maiă utilizeze în atacul asupra oraşului Alur de a doua zi.

Evident c , nefiind v zut c lare de inamic, efectulă ă ă intr rii sale în Alur nu ar fi fost acelaşi.ă

Aplecându-i-se vreo dou lovituri bune cu coadaă suli ei, enormul animal a pornit, mugind surd, spreţ interiorul Korulgrifului. Dar nici Tarzan nu regreta plecarea

272

lui, deoarece niciodat nu putea şti care ar fi fost clipaă când animalul şi-ar fi pierdut cump tul, iar pofta luiă nem surat pentru carne ar fi determinat atacul asupraă ă gropului de r zboinici. Imediat dup sosirea lor la intrareaă ă în defileu a început marşul c tre frumoasa cetate Alur.ă

CAPITOLUL XXII - În ghearele lui Ludon.

Seara, un r zboinic din palatul din Jalur s-a strecurată pe nesim ite în cuprinsul templului. A mers tocmai înţ direc ia unde erau ascunşi preo ii inferiori. Prezen a lui nuţ ţ ţ a stârnit nici o b nuial , fiind ceva comun ca ostaşii să ă ă aib afaceri în interiorul templului.ă

R zboinicul a ajuns, în sfârşit, la intrarea unei camereă în care s-au adunat mai mul i preo i pentru cin . Auţ ţ ă terminat cu riturile ceremoniei sacrificiului de sear şi nuă mai era nimic de natur religioas care s le ia timpulă ă ă pân la riturile ce le aveau de îndeplinit odat cu r s ritulă ă ă ă soarelui.

R zboinicul acesta ştia, ca întreg Paluldonul, c nu maiă ă exista nici o leg tur între templu şi palatul din Jalur. Deă ă asemenea, se mai ştia c Jadon tolera prezen a preo ilor,ă ţ ţ permi ându-le actele crude şi dezgust toare, numaiţ ă datorit faptului c aşa a fost tradi ia la Hodonii dină ă ţ Paluldon de veacuri nenum rate..., iar omul care ar fiă încercat s se amestece în ceremoniile preo ilor ar fiă ţ trebuit s fie de o îndr zneal f r seam n.ă ă ă ă ă ă

Se mai ştia c nici Jadon nu a intrat vreodat în palat.ă ă Totuşi, lumea venea la templu, iar credincioşii îşi adunau ofrandele regulat, dup cum şi sacrificiile de sear şi deă ă diminea se f ceau tot atât de regulat ca în toateţă ă templele din Paluldon.

Toate acestea le ştia foarte bine ostaşul, poate mai bine decât s-ar fi cuvenit s ştie un simplu r zboinic. Deă ă

273

aceea a ales el templul, pentru a primi ajutorul pe care îl c uta pentru a îndeplini misiunea sa.ă

Intrând în apartamentul unde st teau preo ii, i-aă ţ salutat dup cum era obiceiul în Paluldon, dar, f când înă ă acelaşi timp un semn cu degetul: semn care nu ar fi atras aten ia nim nui, sau poate c abia ar fi fost realizat deţ ă ă cineva care nu i-ar fi în eles rostul.ţ

S-a observat imediat c în camer se aflau şi dintreă ă aceia ce i-au remarcat gestul, deoarece doi preo i s-auţ ridicat de la locurile lor, apropiindu-se de ostaşul r masă lâng uş , r spunzând, în acelaşi timp şi unul şi altulă ă ă semnalului f cut.ă

Nu au vorbit decât un moment dup care r zboinicul aă ă salutat şi a plecat. Dup pu in timp s-a îndep rtat şi unulă ţ ă dintre preo ii care a vorbit cu ostaşul, urmat imediat deţ cel lalt preot.ă

Afar , pe coridor, îi aştepta r zboinicul, pe care l-auă ă condus într-o camer dintr-un alt coridor mai mic. Aici auă vorbit to i trei în şoapt , mai mult timp. Apoi r zboinicul s-ţ ă ăa întors în palat, iar preo ii în propriile camere.ţ

Apartamentele femeilor din palatul din Jalur se aflau toate pe aceeaşi parte a unui coridor. Fiecare apartament avea ferestre mari de partea cealalt , dând în gr din ,ă ă ă într-una dintre aceste camere dormea Jane Clayton singur .ă

Paledonso al marelui c pitan de la nord nu cunoşteaă orgiile de care r sunau palatul regelui din Alur, Jalur fiindă un oraş t cut, în compara ie cu capitala. Cu toate acestea,ă ţ nu lipsea niciodat o gard la fiecare intrare spreă ă camerele lui Jadon şi ale familiei sale, cum nu lipsea nici de la poarta care ducea spre templu, nici de la cea dinspre oraş.

Aceste g rzi erau îns mici, constând, de obicei, numaiă ă din cinci-şase r zboinici. Unul era santinel , în timp ceă ă ceilal i dormeau. Aceasta era situa ia când s-au prezentatţ ţ

274

doi ostaşi, câte unul la fiecare cap t al coridorului, în fa aă ţ santinelelor f când paz pentru siguran a Janei Clayton şiă ă ţ a prin esei Ghizi, repetând, dup clişeul obişnuit, cuvinteţ ă ce anun au c sunt trimişi s -i schimbe din post.ţ ă ă

Nu s-a întâmplat niciodat ca vreunui r zboinic s îiă ă ă par r u c este schimbat din postul de santinel . Atâtaă ă ă ă timp cât, în împrejur ri diferite, ar fi putut pune întreb riă ă numeroase, acum este mul umit s scape de monotoniaţ ă unei datorii atât de detestate în mod universal. De aceea aceste dou santinele au acceptat s fie înlocuite, f r să ă ă ă ă mai întrebe nimic, pornind repede spre locurile lor de dormit.

Dup aceea a intrat în coridor un al treilea r zboinic,ă ă iar to i trei au mers împreun pân la uşa camerei undeţ ă ă dormea so ia lui Tarzan.ţ

Unul dintre ei era str inul ce l-a întâmpinat pe Tarzană şi pe Jadon când s-au apropiat de Jalur cu o zi-două înainte... şi era cel care a intrat în templu cu pu in timpţ înainte; dar figurile colegilor s i erau necunoscute, chiară unul altuia, deoarece un preot îşi elibereaz fa a de mască ţ ă destul de rar, chiar în prezen a camarazilor s i.ţ ă

Au ridicat uşor draperiile de la uş , care ascundeauă interiorul camerei trecând şi furişându-se pe coridor în untru. Într-un col , pe un strat gros de bl nuri, dormeaă ţ ă lady Jane.

Fiind descul i, intruşii nu au f cut nici un zgomot înţ ă timp ce traversau înc perea de piatr . O raz de lun ,ă ă ă ă trecând prin fereastra de lâng pat, a scos în reliefă frumuse ea conturului unui bra şi a unui um r alb caţ ţ ă laptele pe negrul bl nii de sub ea, precum şi profilulă perfect al Janei.

Dar nici frumuse ea femeii care dormea, nici situa ia eiţ ţ nu au trezit în b rba i sentimentele de pasiune sau deă ţ mil pe care imaginea ei le-ar fi stârnit în pieptulă oamenilor normali.

275

Ea nu era, pentru acei preo i, decât o bucat de lut şiţ ă nici nu puteau s conceap acea pasiune ce a împinsă ă oamenii la intrig şi omucidere pentru posesiunea acesteiă frumoase fete americane care acum influen a destineleţ necunoscutului Paluldon.

Pe podeaua camerei se aflau nenum rate pieiă t b cite, iar când cei trei inşi au ajuns lâng femeia careă ă ă dormea, şeful lor s-a aplecat şi a ridicat una dintre pieile mai mici pe care a întins-o inând-o pe deasupra fe eiţ ţ Janei.

– Acum! a şoptit el.Simultan a aruncat pielea pe fa a fetei, în buşindu-iţ ă

ipetele, în timp ce ceilal i doi au prins-o de bra e şi deţ ţ ţ picioare, împiedicându-i orice mişcare.

I-au legat apoi, repede, mâinile la spate şi i-au pus un c luş în gur . Lucrând f r un zgomot cât de mic care s îiă ă ă ă ă fi trezit pe ocupan ii camerei vecine.ţ

Smucind-o brutal de picioare, au încercat s-o for ezeţ s mearg spre fereastr . Ea, îns , a refuzat s înainteze,ă ă ă ă ă trântindu-se din nou pe podea. Preo ii erau foarte nervoşiţ şi ar fi recurs şi la alte mijloace, mai drastice, ca s oă determine s îi asculte, dar nu îndr zneau s meargă ă ă ă pân acolo, deoarece furia lui Ludon s-ar fi dezl n uită ă ţ îngrozitor asupra aceluia ce ar fi atins-o cumva pe Jane, pe care o dorea vie şi neatins .ă

Au fost, deci, nevoi i s o ridice şi s o duc pe sus.ţ ă ă ă Dar şi în acest fel, fata le-a provocat greut i, zb tându-seăţ ă din toate puterile. În cele din urm , au reuşit s o treacă ă ă pe fereastr , în gr dina palatului, de unde unul dintre ceiă ă doi preo i i-a condus spre o porti din partea de sud aţ ţă împrejurimii.

Dincolo de aceast porti începea un rând de trepteă ţă ducând în jos spre râu, iar la cap tul sc rii erau legateă ă câteva b rci. Pansat a fost foarte norocos c şi-a g sită ă ă ajutoare printre cei care cunoşteau atât de bine templul şi

276

palatul, deoarece, altfel, nu ar mai fi sc pat niciodat dină ă Jalur cu prizoniera.

Aşezând femeia în fundul b rcii, a trecut imediat şi aă luat o vâsl . Colegii s i au desf cut micul pripon şi auă ă ă împins micul vas în curentul râului.

Iar, dup ce opera lor de tr dare a fost complet , şi-auă ă ă îndreptat paşii spre templu, în timp ce Pansat, vâslind cu putere în partea de jos a curentului, se apropia repede de lacul Jadbenlul, pe ale c rui maluri se ridica Alur.ă

Luna a apus. La r s rit nu se vedea înc nici un semnă ă ă de apropiere a zilei. În întunericul ce domnea înaintea ivirii zorilor, un lung şir de ostaşi se strecura în interiorul cet iiăţ Alur.

Planurile lor au fost bine întocmite şi p rea c nuă ă exist nici o putere care s împiedice îndeplinirea lor. Oă ă ştafet a fost trimis de Tadeu, ale c rui trupe sta ionauă ă ă ţ la nord-est de cetate. Tarzan, împreun cu un detaşamentă de trupe, urma s intre în templu prin trec toarea secretă ă ă pe care numai el o ştia, iar Jadon cu mai multe trupe urmau s treac s atace por ile palatului.ă ă ă ţ

Conducându-şi mica lui oaste, Tarzan se furişa pe str zile sucite ale Alurului, reuşind s ajung neobservată ă ă pân în fa a cl dirii ce ascundea intrarea în trec toareă ţ ă ă secret . Aceast intrare nu era p zit de nici o santinel ,ă ă ă ă ă fiindc existen a ei nu era cunoscut decât unor preo i.ă ţ ă ţ

Ca s faciliteze trecerea r zboinicilor prin tunelul acelaă ă strâmt şi cotit, Tarzan a aprins o tor adus în acestţă ă scop. A pornit înaintea lor cu tor a în mân , indicându-leţ ă drumul.

Era convins c putea s fac foarte mult, odat ce vaă ă ă ă ajunge cu trupa sa în camerele interioare ale templului, deoarece un atac reuşit în acest loc ar aduce dup sine oă confuzie şi consternare printre preo ii uşor de înfrânt,ţ ceea ce i-ar fi permis s atace for ele palatului prin spate,ă ţ în timpul cât Jadon îi re inea ocupa i la por i, iar for ele luiţ ţ ţ ţ

277

Tadeu se rev rsau peste zidurile din nord.ăJadon a considerat de mare valoare, ca efect moral,

apari ia subit şi misterioas a lui Dorul-Otho în inimaţ ă ă templului, aşa c a insistat pe lâng Tarzan s profite deă ă ă faptul c mul i dintre ostaşii lui Ludon au reac ionată ţ ţ supunându-se acestuia sau lui Dorul-Otho, deoarece au trecut, deocamdat , de partea lui Ludon mai mult de fricaă ce le-o insufla marele preot, decât credin a care i-ar fiţ purtat-o.

Exista un proverb în Paluldon, al c rui sens seă potriveşte de minune cu vechea zical : „Omul propune şiă Dumnezeu dispune”. Acest proverb, în traducere liber , ară suna astfel: “C rarea dreapt duce, adeseori, la destina ieă ă ţ greşit ”. Tot aşa p rea a fi soarta h r zit planuriloră ă ă ă ă marelui c pitan de la nord şi a dumnezeiescului s u aliat.ă ă

Tarzan, mai obişnuit decât camarazii s i cuă întortocherile coridoarelor şi având avantajul întregii lumini a tor ei, care, de altfel, abia împr ştia umbrele, ceţ ă se afla înaintea celorlal i.ţ

În ner bdarea lui de a se înc iera cu inamicul, aproapeă ă c nici nu se mai gândea la cei care veneau în urma lui. Şiă nu ar trebui s ni se par deloc ciudat, deoarece el, încă ă ă din copil rie, s-a obişnuit s lupte singur în toate b t liileă ă ă ă vie ii era o a doua natur la el s depind numai deţ ă ă ă iste imea şi vitejia sa.ţ

În felul acesta, ajunse cu mult mai înaintea r zboinicilor s i în coridorul de sus, unde se aflauă ă camerele lui Ludon şi ale preo ilor inferiori; iar înţ momentul când a sosit pe acest coridor, a v zut dintr-ună alt coridor lateral ap rând un r zboinic, mai mult târândă ă decât ducând, corpul unei femei.

Dintr-o singur privire a ştiut c prizoniera legată ă ă fedeleş era so ia sa, pe care o ştia în siguran în palatulţ ţă lui Jadon din Jalur.

R zboinicul şi femeia l-au v zut şi ei pe Tarzan în clipaă ă

278

când şi acesta i-a descoperit. A auzit mârâitul surd şi fioros al lui Tarzan, în momentul în care s-a repezit s îşiă smulg so ia din ghearele str inului şi s îşi verse asupraă ţ ă ă acestuia furia şi r zbunarea care îi clocoteau în vine.ă

De partea cealalt a condorului, se afla intrarea uneiă c m ru e în care Pansat a fugit ducând şi femeia cu el. Înă ă ţ urma lui, la câ iva paşi, se afla Tarzan, care a aruncatţ tor a din mân , în locul ei a str lucind acum lungul s uţ ă ă ă cu it de vân toare. În furia şi viteza lui sem na cu un taurţ ă ă când vede roşu înaintea ochilor şi atac . A intrat şi el înă camera în care a disp rut Pansat; dar, când draperiile auă c zut la loc, a r mas în bezn .ă ă ă

Aproape simultan s-a auzit şi bufnitura unei pietre pe alt piatr , aproape în fa a lui... urmat de alt bufnitură ă ţ ă ă ă exact în spatele s u. Nu a mai avut nevoie de alte doveziă c se afl din nou prizonier în templul lui Ludon.ă ă

Din primul moment, când a auzit c derea uşii deă piatr , a r mas pe loc, nemişcat, nemai dorind s fieă ă ă precipitat în vreo groap cu Grif, sau expus la cine ştie ceă alt primejdie, aşa cum i s-a întâmplat când a c zut înă ă cursa lui Ludon în templul Grifului.

Dup un timp, ochii lui s-au mai obişnuit cu întunericulă şi a putut s observe strecurându-se în odaie o lumină ă slab , dar i-au trebuit câteva momente pân s poată ă ă ă realiza pe unde intra lumina. A observat, în cele din urm .ă În tavanul camerei o mic deschiz tur , probabil de vreună ă ă metru în diametru, pe care ajungea pân le el, nu luminaă propriu-zis , ci mai curând un întuneric mai pu in densă ţ decât acela din închisoarea sa.

Din momentul în care au c zut uşile sechestrândă acolo, nu a mai auzit nici un fel de zgomot, deşi auzul lui era foarte încordat în clipa aceea, sperând s g sească ă ă vreun indiciu asupra direc iei în care a mers r pitorulţ ă so iei sale.ţ

Dup un timp, a reuşit s vad şi conturul închisoriiă ă ă

279

sale. Era o camer de vreo doi metri lungime pe doi metriă l ime. S-a l sat în genunchi, procedând cu cea mai mareăţ ă aten ie la examinarea podelei. În centrul înc perii, exactţ ă sub deschiz tura din tavan, descoperi o trap , restulă ă podelei fiind solid. Ştiind aceasta, putea s circule oriundeă prin interiorul od ii neavând decât s ocoleasc loculă ă ă primejdios din centru.

Pe urm a examinat pere ii. Nu existau decât două ţ ă deschiz turi, din care una era uşa pe unde a intrat el, iară în fa era uşa prin care a ieşit r zboinicul ducând-o cu elţă ă pe Jane. Amândou erau închise cu pl ci de piatr , ală ă ă c ror mecanism de închidere a fost pus în mişcare deă ostaş în clipa trecerii sale pe acolo.

Ludon, marele preot, îşi lingea buzele sub iri şi şi-aţ frecat mâinile osoase de mul umire şi bucurie când aţ ap rut în fa a lui Pansat cu Jane Clayton. A aşezat-o peă ţ aceasta la picioarele lui.

– Bravo, Pansat! a exclamat el. Vei fi foarte bine r spl tit pentru serviciile tale. Dac l-am avea acum şi peă ă ă falsul Dorul-Otho în mâinile noastre, întreg Paluldonul s-ar afla la picioarele noastre.

– St pâne, a strigat Pansat, l-am prins şi pe el!ă– Cum! a exclamat surprins Ludon. L-ai prins pe Tarzan

Jad-guru? Poate c l-ai ucis, vrei s zici! Dar spune repede,ă ă Pansat! Spune-mi! Nu vezi c mor de curiozitate?ă

– L-am prins viu, st pâne, a r spuns Pansat. Duşmanulă ă t u de moarte se afl acum în camera construit deă ă ă str moşii noştri pentru prinderea celor prea puternici înă lupta piept la piept.

– Bine, bravo, Pansat! S ştii c ...ă ăÎn momentul acela a intrat în camer un preot speriat.ă– St pâne, a strigat el. Fugi repede, repede!ă

Coridoarele templului sunt pline de r zboinicii lui Jadon.ă– Eşti nebun! a strigai marele preot. Templul şi palatul

sunt p zite de ostaşii mei.ă

280

– Spun adev rul, st pâne, a r spuns preotul. Chiar înă ă ă coridorul acesta înainteaz , spre camera lumin iei tale,ă ăţ un grup de r zboinici, ce par s vin dinspre trec toareaă ă ă ă secret care duce de aici în oraş.ă

– Poate s fie aşa, a spus Pansat. Tot din direc iaă ţ aceea venea şi Tarzan Jad-guru când l-am descoperit şi l-am prins în curs . Probabil c îşi conducea r zboiniciiă ă ă chiar la sfântul sfin ilor.ţ

Ludon s-a îndreptat repede spre intrarea camerei şi a privit în coridor. S-a convins, dintr-o singur privire, că ă temerile preotului sunt perfect întemeiate. Din partea de jos a coridorului veneau spre el vreo doisprezece r zboinici, dar, lipsi i cum erau de un conduc tor, p reauă ţ ă ă încurca i, neştiind în ce direc ie s mearg .ţ ţ ă ă

Marele preot a ghicit imediat c ei se simt pierdu i înă ţ labirintul subteran al templului. Trecând, deci, înapoi în camera sa, a prins de o curea care atârna în tavan şi a tras cu putere de ea. Imediat a r sunat în întregul templuă sunetul adânc şi prelung al unui clopot de metal. Ludon a tras de cinci ori de curea şi s-a întors apoi spre cei doi preo i poruncindu-le:ţ

– Lua i femeia cu voi! Urma i-m !ţ ţ ăTraversând camera, a trecut printr-o uş mic urmată ă

de ceilal i doi preo i care au ridicat-o pe Jane de pe podea.ţ ţ Au mers printr-un coridor îngust, urcând un num r mareă de trepte, apoi au cotit la dreapta, la stânga şi înapoi, printr-o încâlcitur de trec tori, care se terminau, în celeă ă din urm , cu o scar în form de spiral , de unde au ieşită ă ă ă la suprafa , în aer liber. Ajunseser în curtea centralţă ă ă decorat cu câte un altar la apus şi la r s rit.ă ă ă

Se auzea acum, din toate p r ile, zgomote de paşiă ţ gr bi i. Cele cinci lovituri de clopot a fost date ca s îiă ţ ă cheme pe credincioşi în ap rarea lui Ludon în camerele luiă particulare. Preo ii, care cunoşteau drumul, i-au condus laţ locul cuvenit pe r zboinicii mai pu in obişnui i cu labirintulă ţ ţ

281

din templu. Astfel, ostaşii care l-au înso it pe Tarzan s-auţ trezit f r conduc tor, dar şi în fa a unei for e superioare.ă ă ă ţ ţ

Erau, într-adev r, oameni curajoşi, dar în împrejur rileă ă de fa erau cu totul neputincioşi; s-au retras în coridorulţă îngust pe unde au venit şi g sindu-se mai în siguran , cuă ţă perspectiva s fie ataca i numai de un singur inamic.ă ţ Planurile lor ini iale au fost nimicite şi era posibil caţ întreaga lor cauz s fi fost pierdut , atât de mult seă ă ă bazase Jadon pe reuşita încerc rii lor.ă

CAPITOLUL XXIII - Judecata neam ului.ţOdat cu r sunetul clopotului din templu, Jadon a fostă ă

încredin at c Tarzan şi grupul pe care îl conducea au datţ ă lovitura ini ial . A pornit şi el atacul hot rât asupra por ilorţ ă ă ţ palatului.

Strig tele s lbatice de r zboi, care ar tau începutulă ă ă ă luptei, au ajuns şi la urechile lui Ludon, în curtea Centrală a templului.

L sându-i acolo pe Pansat şi pe cel lalt preot să ă ă p zeasc prizoniera, şi-a îndreptat paşii cu vitez spreă ă ă palat în scopul de a conduce lupta personal. Înainte de a ieşi din templu, a trimis o ştafet s afle rezultatul lupteiă ă din coridoarele de jos şi o alt ştafet prin care îndemnaă ă preo ii s r spândeasc vestea c falsul Dorul-Otho se aflţ ă ă ă ă ă prizonier în templu.

În timp ce zgomotul asurzitor al b t liei se auzea înă ă întreg oraşul Alur, locotenentul Obeigatz se r sucea peă pieile moi ale culcuşului s u. Dup un timp, st tea drept şiă ă ă se freca la ochi, privind în jurul lui. Afar era întuneric.ă

– Sunt Jad-ben-Otho! a strigat el. Cine îndr zneşte să ă îmi tulbure somnul?

La piciorul patului, pe podea, se afla o sclav care s-aă aplecat tremurând, cu fruntea la p mânt.ă

– Trebuie s fi fost inamicul, o, Jad-ben-Otho!ă

282

Sclava a vorbit cu o voce suav , cunoscând groz viileă ă furiilor de nebunie care îl apuca pe Dumnezeul lor fa deţă cel mai neînsemnat am nunt.ă

În momentul acela, dând la o parte draperiile, un preot a intrat repede, iar, dup ce a f cut doi paşi în camer , s-aă ă ă l sat în genunchi, atingându-şi fruntea de podeaua deă piatr .ă

– Jad-ben-Otho! a strigat el. R zboinicii lui Jadon auă atacat palatul şi templul. Chiar în momentul acesta este o lupt mare pe coridoarele de lâng camerele lui Ludon.ă ă Marele preot te roag s vii pân la palat ca s -iă ă ă ă încurajezi, prin prezen a ta, pe r zboinicii credincioşi.ţ ă

Când a auzit aceasta, Obeigatz, a s rit în picioare.ă– Sunt Jad-ben-Otho!a ipat el. Cu fulgerele mele îi voiţ

distruge pe blestema ii care îndr znesc s atace sfântaţ ă ă cetate Alur.

Câteva clipe îns , a alergat f r rost şi ca un nebună ă ă prin camer . În timp ce preotul şi sclava au r mas apleca iă ă ţ cu frun ile pe podea.ţ

– Haide! a strigat Obeigatz, izbind cu piciorul în coastele sclavei. Haide! a repetat el. Ce vre i? S sta i aiciţ ă ţ toat ziua, în timp ce for ele întunericului copleşescă ţ cetatea luminii?

Ca to i aceia obliga i s -şi serveasc Dumnezeul,ţ ţ ă ă speria i pân în m duva oaselor, preotul şi sclava s-auţ ă ă ridicat, urmându-l pe neam în oraş.ţ

În timpul acesta, mai presus de strig tele r zboinicilor,ă ă s-au ridicat ipetele necontenite ale preo ilor.ţ ţ

– Lat ! Jad-ben-Otho este cu noi... Falsul Dorul-Othoă este prizonier în templu.

Aceste strig te persistente au ajuns şi la urechileă inamicului, dup cum a fost şi inten ia.ă ţ

Când soarele se în l a pe cer, for ele lui Jadon erau totă ţ ţ la por ile palatului. B trânul r zboinic a ocupat o cl direţ ă ă ă înalt în afara palatului, pe acoperişul c reia se afla ună ă

283

ostaş cu misiunea s observe zidul de nord al cet ii, locă ăţ pe unde trebuia s intre Tadeu.ă

Dar minutele treceau şi se transformau în ore, iar atacul presupus al lui Tadeu se l sa aşteptat. Acum, înă plina lumin a soarelui, a ap rut pe acoperişul uneiaă ă dintre cl dirile palatului, marele preot Ludon, pretendentulă la tron, Mosar şi f ptura aceea ciudat goal , a c rei p ră ă ă ă ă şi barb lung erau împletite cu flori şi ierburi.ă ă

În spatele lor erau alinia i vreo dou zeci de preo iţ ă ţ inferiori, care cântau într-un glas:

– Acesta este Jad-ben-Otho! Arunca i armele şi preda i-ţ ţv !ă

Preo ii repetau întruna aceste cuvinte, alternândţ uneori strig tele:ă

– Falsul Dorul-Otho este prizonier în templu!În timpul uneia dintre acele întreruperi atât de comune

b t liilor între for e dotate cu arme pentru întrebuin areaă ă ţ ţ c rora este nevoie de mari eforturi s-a auzit, deodat , oă ă voce puternic în rândurile ostaşilor lui Jadon:ă

– Arat -ni-l pe Dorul-Otho! Altfel nu te credem!ă– Aştepta i! aţ strigat Ludon. Dac nu îl aduc înainteaă

voastr înainte ca soarele s fi apus de partea cealalt aă ă ă cerului, v voi deschide por ile palatului, iar r zboiniciiă ţ ă mei vor depune armele.

Cu aceste cuvinte, s-a întors şi a dat unui preot inferior câteva ordine scurte.

Tarzan p şea în sus şi în jos în mica înc pere aă ă închisorii, imputându-şi cu am r ciune stupiditatea deă ă care a dat dovad când a fost prins în curs ... Dar altcevaă ă ce ar fi putut s fac decât ce a f cut s alerge în ajutorulă ă ă ă iubitei sale so ii?ţ

Se întreba: cum de au furat-o ei din Jalur? Apoi i-a fulgerat prin minte tr s turile r zboinicului pe care l-aă ă ă v zut ducând-o legat . Îi erau ciudat de cunoscute.ă ă

S-a str duit s -şi aminteasc unde l-a mai v zut până ă ă ă ă

284

atunci şi dup un timp, a reuşit.ăEra acel ostaş str in care s-a înrolat în armata luiă

Jadon, lâng Jalur, în ziua în care Tarzan îl c l rea pe Grif.ă ă ă Dar cine anume putea fi omul acesta? Tarzan putea fi sigur c nu l-a mai v zut niciodat , decât în aceleă ă ă momente?

Dup un timp a auzit sunetul clopotului din coridorulă din exterior, iar dup aceea, foarte slab, zgomot de paşi şiă strig te. A în eles imediat c ostaşii veni i cu el au fostă ţ ă ţ descoperi i şi s-a încins o lupt . Îi f cea r u s se ştieţ ă ă ă ă acolo, împiedicat s participe şi el.ă

A încercat de câteva ori s deschid uşa închisorii şiă ă trapa din mijlocul camerei, dar niciuna, nici alta nu au cedat încerc rilor lui. Şi-a încordat privirile spreă deschiz tura de sus, dar nici acolo nu a v zut nimic. Apoiă ă şi-a continuat mersul lui zadarnic, întocmai ca un leu după gratiile groase ale unei celule.

Minutele se scurgeau încet; au trecut ore. De afar seă auzeau pân la el strig tele oamenilor de la mareă ă distan . Lupta trebuie s fi fost la apogeu. Se întrebaţă ă dac Jadon va fi sau nu victorios şi dac învingându-şiă ă duşmanul, va putea, el şi prietenii lui, s îl descopereă vreodat în aceast camer ascuns în adâncul stâncilor.ă ă ă ă Se îndoia, pe bun dreptate, c s-ar putea întâmpla aşaă ă ceva.

Şi acum, în timp ce privea spre deschiz tura din tavan,ă a v zut atârnând ceva de mijlocul ei. S-a apropiat şi privită atent. Da, atârna ceva de acolo: ceva care p rea s fie oă ă funie.

S-a mirat de acest lucru. Cum de nu a v zut-o până ă atunci? Funia a fost oare tot timpul acolo? Probabil c da,ă deoarece nu a auzit nici un zgomot de sus, iar în cameră era prea întuneric ca s nu o fi putut sc pa din vedere.ă ă

A ridicat mâna spre ea. Cap tul de jos era tocmai laă îndemâna lui. S-a l sat greu de ea, ca s vad dacă ă ă ă

285

rezist greut ii lui. Apoi, a eliberat-o şi s-a tras un pas înă ăţ spate ca s o vad , aşa cum face un animal dup ce aă ă ă cercetat un obiect cu care nu este familiarizat: una dintre caracteristicile care îl deosebeau pe Tarzan de ceilal iţ oameni, accentuându-i asem narea cu fiarele s lbaticeă ă din jungl . A repetat mişcarea de câteva ori, încercândă funia de piele împletit şi ascultând tot timpul s audă ă ă vreun sunet care s îl l mureasc de prezen a funieiă ă ă ţ acolo.

Era foarte atent s nu calce din greşeal pe trap ;ă ă ă atârnându-se cu totul de funie, şi-a ridicat picioarele, întinzându-le unul la dreapta şi unul la stânga, sub forma unui unghi mare, aşa c , dac ar fi c zut, s cad c lareă ă ă ă ă ă pe trap . Funia era solid ; îl sus inea. Dar de sus nu seă ă ţ auzea nici un zgomot, precum nici din direc ia trapei deţ jos.

A început s urce pe funie cu mare aten ie,ă ţ apropiindu-se din ce în ce mai mult de tavan. Dup oă clip , urma s ajung cu ochii deasupra nivelului podeleiă ă ă înc perii de deasupra.ă

Bra ele lui întinse au intrat bine în deschiz tura careţ ă ducea în camera de sus. Înc un efort şi... deodată ă amândou mâinile i-au fost strânse ca într-un cleşte,ă paralizându-i orice mişcare, l sându-l atârnat în aer, f ră ă ă s mai poat nici s urce nici s coboare.ă ă ă ă

O lumin vie a ap rut imediat în camera de deasupraă ă capului s u şi dup un timp, a v zut un preot privindu-lă ă ă prin masca lui îngrozitoare.

inea în mâini nişte curele de piele, cu care a legatŢ mâinile lui Tarzan de la încheietur pân dincolo de coate.ă ă La spatele acestui preot au ap rut al i doi preo i ce l-auă ţ ţ prins de sub bra e, tr gându-l în sus prin deschiz tur .ţ ă ă ă

Când a ajuns cu capul mai sus de nivelul podelei, a în eles şi modul cum a fost prins în curs .ţ ă

Deasupra, în jurul deschiz turii care ducea înă

286

închisoarea lui, au fost aşezate dou la uri de funie, laă ţ cap tul c rora, de o parte şi de alta a camerei, aşteptaă ă câte un preot.

Astfel, când a ajuns la o în l ime suficient de funiaă ţ ă care a atârnat în celula sa de jos şi bra ele au intrat bineţ în la urile funiei, cei doi preo i au tras repede de funie,ţ ţ f cându-l prizonier cu destul uşurin , f r ca el s fiă ă ţă ă ă ă avut posibilitatea de a se ap ra sau a se atinge de unulă dintre cei doi care l-au prins.

Dup ce l-au târât în camer , l-au legat de picioare, deă ă la glezne la genunchi; apoi l-au ridicat de jos. Transportându-l în alte p r i necunoscute. În tot timpulă ţ acesta preo ii nu au scos nici un cuvânt. Totul s-a petrecutţ în cea mai mare linişte.

Zgomotul b t liei din oraş a început din nou, Jadonă ă îmb rb tându-şi ostaşii pentru un nou atac. Tadeu, îns .ă ă ă Nu a sosit înc , iar for ele b trânului şef, cu toateă ţ ă eforturile sale, p reau c -şi pierd moralul din minut înă ă minut.

În momentele acestea de grea încercare pentru Jadon, au ap rut pe acoperişul (palatului unde se afla Ludon).ă Câ iva preo i, aducându-l legat pe Tarzan Jad-guru şiţ ţ ar tându-l r zboinicilor din ambele tabere.ă ă

– Iat , i l-am adus pe Dorul-Otho! A strigat Ludon.ă ţObeigatz a c rui minte zdruncinat nu a realizat încă ă ă

ce se petrecea în jurul s u, a aruncat şi el o privireă întâmpl toare spre prizonierul legat din fa a lui. Dar cândă ţ a z rit tr s turile nobile ale lui Tarzan, aproape i-a ieşită ă ă ochii din orbite de spaim şi de uimire, iar fa a lui umflată ţ ă s-a învine it.ţ

O singur dat l-a mai v zut el pe Tarzan, dar l-a visată ă ă de nenum rate ori şi de fiecare dat , uriaşul englez seă ă r zbunase f r mil pentru r ul f cut de trei ofi eriă ă ă ă ă ă ţ germani, care au condus trupele indigene spre a realiza jaful şi distrugerea locuin ei paşnice a lui Tarzan.ţ

287

Hauptmann Fritz Schneider a fost pedepsit pentru cruzimile lui inutile; sublocotenentul Von Goss, de asemenea, a primit pedeapsa; a mai r mas Obeigatz şiă acum st tea fa în fa cu zei a r zbun rii, care l-aă ţă ţă ţ ă ă urm rit în visele sale, atâtea luni de zile.ă

Faptul c Tarzan era legat şi neputincios, nu aă micşorat groaza neam ului, care p rea s nu-şi dea seamaţ ă ă c prizonierul nu ar fi putut s -i fac nici un r u. A r masă ă ă ă ă într-o atitudine speriat , aproape tremurând şi îngânândă vorbe în şir.

Ludon a v zut faptul, a în eles şi a fost cuprins de oă ţ îngrijorarea c îl vor observa şi ceilal i; aceştia puteau să ţ ă demaşte adev rata lui înf işare, sus inând c smintitulă ăţ ţ ă b rbos din fa a lor nu este sub nici o form Dumnezeu şiă ţ ă c , dintre amândoi, Tarzan era acela care avea înf işareă ăţ dumnezeiasc .ă

În timpul acesta, marele preot a observat câ ivaţ r zboinici de la palat începând s şopteasc între eiă ă ă indicându-i în permanen pe neam şi pe prizonier.ţă ţ

Atunci Ludon s-a apropiat repede de Obeigatz şi a spus impun tor:ă

– Eşti Jad-ben-Otho. Ce mai aştep i? Demasc -l peţ ă acest şarlatan şi spune c nu este fiul t u.ă ă

Mintea lui Obeigatz era predominant de imagineaă celui din fa a sa, care ar fi putut oricând ajunge în situa iaţ ţ de a se r zbuna Cu acest gând, Obeigatz a strigat dină r sputeri, alegând singurul colac de salvare:ă

– Sunt Jad-ben-Otho!Tarzan l-a privit fix în ochi atât de puternic, încât a

încercat s îl dezechilibreze.ă– Eşti locotenentul Erich Obeigatz din armata

german , a rostit Tarzan folosind o german excelent .ă ă ă Eşti ultimul dintre canaliile neamului t u pe care eu îl caută de atâta timp. Pe lâng aceasta ştii foarte bine că ă Dumnezeu nu ne-a adus pe lume pentru o cauz comun .ă ă

288

În acest timp creierul lui Obeigatz a început să func ioneze normal. A observat şi el privirile întreb toareţ ă ale câtorva dintre ostaşii din jurul s u, care îl priveauă acum uimi i pe Tarzan.ţ

A început s realizeze c orice şov ial era un semnă ă ă ă sigur al mor ii care ar fi urmat.ţ

– Eu sunt Jad-ben-Otho! a ipat el din nou, cu o voceţ sacadat şi aspr , care nu sem na deloc cu vocea folosită ă ă ă înainte, dar care a avut un mare efect printre cei prezen i.ţ Chiar şi Ludon avea o expresie de mare surprindere.

– Ucide i-l pe prizonier! Au tunat cuvintele lui Obeigatzţ ca loviturile unui bici. Asta, pentru ca to i cei de aici sţ ă înve e s se team de mâna lui Dumnezeu şi s se închineţ ă ă ă în curtea templului în fa a divinit ii.ţ ăţ

R zboinicii s-au apropiat de Tarzan.ă– Ucide i-l! aţ strigat autoritar neam ul.ţApoi şi-a îndreptat privirea spre ostaşii lui Jadon şi a

ipat cât a putut de tare:ţ– Tr snetul v va distruge acolo unde ve i fi, iar ceiă ă ţ

care vor asculta vor fi ierta i. Haide i, arunca i armele!ţ ţ ţR zboinicii lui Jadon au fost cuprinşi de o mareă

nelinişte şi îi adresau priviri rug toare şefului lor.ă– Arunca i armele şi pute i s pleca i din palat. Jadon şiţ ţ ă ţ

r zboinicii din Jalur vor muri, dac nu se vor închina în fa aă ă ţ lui Ludon şi a lui Dumnezeu. Hot râ i-v imediat!ă ţ ă

O parte din armat şi-a aruncat armele şi cu priviriă ruşinoase, s-a îndreptat spre poarta palatului.

În acest fel s-a dat exemplu pentru cei care doreau să dezerteze din armata b trânului şef de la nord; cu toateă acestea, au mai r mas câ iva credincioşi în jurul lui Jadon.ă ţ În cele din urm , fricoşii au p r sit rândurile, iar cei careă ă ă au r mas au scos un strig t s lbatic de r zboi, repezindu-ă ă ă ăse din nou la atac. B t lia s-a întins pân la por ileă ă ă ţ oraşului.

Uneori for ele lui Jadon reuşeau s îi domine peţ ă

289

ap r torii palatului. Totuşi, erau pu ini, iar ajutoarele luiă ă ţ Jadon nu mai soseau.

Ludon îşi aduna to i solda ii, iar cei inutili în lupt erauţ ţ ă îndrepta i spre oraş prin trec toarea secret . For ele luiţ ă ă ţ Jadon care nu puteau s fie eliminate la palat erauă asaltate la por ile oraşului.ţ

Atacat fiind din dou p r i de armate superioare dină ă ţ punct de vedere numeric, rezultatul a fost inevitabil, astfel c , în cele din urm , resturile micii armate a lui Jadon auă ă capitulat, iar b trânul c pitan a fost luat prizonier şi adusă ă înaintea lui Ludon.

– Duce i-l în curtea templului! a zis marele preot. Vaţ asista la moartea complicelui s u şi probabil c Jad-ben-ă ăOtho va pronun a asupra lui aceeaşi sentin .ţ ţă

Curtea central a templului era plin de lume. Laă ă fiecare cap t al altarului de apus st teau Tarzan şi so iaă ă ţ sa, lega i şi neputincioşi în mâinile duşmanului.ţ

Zgomotul b t liei a încetat, iar, dup un timp, Tarzană ă ă a v zut c Jadon este condus în curtea templului cuă ă mâinile legate. Întorcându-se spre Jane, a indicat cu capul în direc ia lui Jadon.ţ

– Mi se pare c totul s-a sfârşit, a zis el liniştit. Jadon aă r mas unica noastr speran .ă ă ţă

– Cel pu in ne-am reg sit, John, a spus Jane, iarţ ă ultimele noastre zile le-am petrecut împreun . Tot ce îlă mai rog pe Dumnezeu este ca, dac te ia pe tine, s nuă ă m mai lase nici pe mine.ă

Tarzan nu a r spuns, pentru c în mintea sa eraă ă acelaşi gând amar ce o chinuia şi pe ea: nu teama c îlă vor ucide, ci teama c ea nu va avea acelaşi sfârşit ca el.ă A întins de curele, dar erau prea tari şi prea multe.

Un preot de lâng el a v zut gestul şi râzândă ă batjocoritor, a izbit cu palma fa a prizonierului lipsit deţ ap rare.ă

– Brut ! aă strigat Jane.

290

Tarzan a privit-o zâmbind.– Am mai fost lovit în felul acesta şi în alte momente, a

zis el; dar acela care m-a lovit a murit întotdeauna.– Înc mai speri? aă întrebat ea.– Vezi bine c înc nu sunt mort, a zis el, ca şi cumă ă

acest r spuns ar fi fost suficient.ăEa, îns , era femeie şi nu poseda curajul acestui om ceă

nu cunoştea frica. Era convins în adâncul inimii sale, că ă el va muri pe altar la miezul zilei, pentru c i s-aă comunicat şi ei, când l-au adus în curtea central , sentin aă ţ pronun at de Obeigatz împotriva lui.ţ ă

Mai ştia, de asemenea, c şi el era convins c va muri,ă ă dar era prea curajos ca s accepte aceast idee atât deă ă uşor.

Acum îl privea stând acolo, atât de mândru, atât de brav şi de minunat, printre barbarii de care a fost prins şi sufletul ei s-a revoltat împotriva soartei nemiloase.

Iat , îns , a ap rut Ludon cu Obeigatz: marele preot,ă ă ă conducându-l pe neam la spatele altarului, s-a aşezat, înţ picioare, la stânga improvizatului Dumnezeu.

Ludon i-a şoptit ceva lui Obeigatz, indicându-l în acelaşi timp pe Jadon. Neam ul a aruncat o privire subtilţ ă spre b trânul r zboinic, apoi s-a crispat.ă ă

– Dup Dumnezeul lor cel fals, vine rândul falsului loră profet.

Cu aceste cuvinte a întins un deget acuzator spre Jadon. Apoi privirile sale s-au oprit la Jane Clayton.

– Şi femeia, nu-i aşa? a întrebat Ludon.– Cazul femeii îl voi judeca mai târziu, a r spunsă

Obeigatz. Voi vorbi cu ea desear , dup ce va avea timpă ă s mediteze asupra consecin elor care le au de suferită ţ aceia care provoac furia lui Jad-ben-Otho.ă

CAPITOLUL XXIV - Tadeu, Korak, Omat & Comp.

291

Ludon a f cut semn preo ilor aduna i în jurul luiă ţ ţ Tarzan. Ei l-au luat pe prizonier şi l-au ridicat pe altar, unde l-au întins pe spate, cu capul spre partea de Sud a blocului de piatr , numai la câ iva paşi de locul undeă ţ st tea Jane.ă

Impulsiv şi mai înainte ca ei s o poat re ine, ea s-aă ă ţ repezit înainte şi aplecându-se repede, a s rutat frunteaă so ului ei, şoptind cu ochii umezi:ţ

– Adio, John!– Adio! a r spuns el zâmbind.ăPreo ii au prins-o de bra şi au îndep rtat-o.ţ ţ ăLudon a întins atunci spre Obeigatz un cu it deţ

sacrificiu.– Eu sunt marele vostru Dumnezeu! a strigat neam ul.ţ

Iat cum îi ajunge mânia divin pe duşmanii mei.ă ăA privit în sus, spre soare, a ridicat cu itul sus de totţ

deasupra capului şi a strigat:– Aşa mor p gânii!ăDar, simultan, pocnetul scurt şi p trunz tor al uneiă ă

detun turi au întrerupt t cerea mul imii fermecate dină ă ţ curtea templului. S-a auzit în aer un şuierat ascu it, iarţ Jad-ben-Otho s-a pr buşit peste corpul aceluia pe careă dorea s -l ucid .ă ă

Zgomotul s-a repetat înc o dat ; de data aceastaă ă Ludon a fost cel care a c zut mort; iar, la o a treiaă detun tur , s-a pr buşit şi Mosar la p mânt.ă ă ă ă

Acum. Atât r zboinicii, cât şi poporul au privit spreă apus, de unde s-au auzit pocniturile atât de inexplicabile şi cu un efect atât de neaşteptat.

Sus pe muchia zidului, au v zut dou fiin e: ună ă ţ r zboinic Hodon, iar lâng el era un b rbat, aproape gol,ă ă ă din rasa lui Tarzan, pe a c rui umeri şi şolduri, erau cureleă late, pline de cilindre frumoase care luceau în razele soarelui de la amiaz ; în mâini inea un obiect de lemn şiă ţ de metal, din vârful c ruia ieşea o dâr de fum, sub ire şiă ă ţ

292

alb struie.ăMul imea înm rmurit a auzit puternic şi l muritţ ă ă ă

cuvintele Hodonului de pe creasta zidului.– Astfel v vorbeşte adev ratul Jad-ben-Otho prină ă

trimisul s u purt tor de moarte. Dezlega i repedeă ă ţ prizonierii! Dezlega i-l pe Jadon, regele Paluldonului!ţ Dezlega i-l pe Dorul-Otho şi pe so ia sa.ţ ţ

Pansat, cuprins de nebunia fanatismului, a v zută pr buşindu-se gloria şi puterea unui regim pe care l-aă slujit cu credin . Dar numai unei singure fiin e îi atribuiaţă ţ el, în turbarea sa. Dezastrul de care a fost cuprins, numai fiin a legat pe altarul de sacrificiu era vinovat deţ ă ă nenorocirea lui Ludon şi a distrus într-o clip visele deă m rire ale lui Pansat.ă

Cu itul de sacrificiu era înc pe altar, unde a c zut dinţ ă ă mâna lui Obeigatz. Pansat s-a furişat pân acolo, s-aă aplecat repede s prind mânerul cu itului. Dar, tocmai înă ă ţ momentul când degetele sale încleştau arma ucigaş , s-aă auzit din nou zgomotul de pieire şi Pansat, cu un ip t, aţ ă c zut mort al turi de cadavrul st pânului s u.ă ă ă ă

– Prinde i-i şi lega i-i pe to i preo ii! a strigat Tadeu. Nuţ ţ ţ ţ ezita i, ostaşi, pentru c astfel trimisul lui Jad-ben-Otho vaţ ă repezi din nou tr snetul asupra voastr !ă ă

R zboinicii şi poporul a fost acum martor la oă manifestare a puterii divine, care ar fi putut s convingă ă chiar un popor mai pu in supersti ios şi mai înaintat peţ ţ scara civiliza iei, iar, cum o parte din ei au oscilat întreţ Jad-ben-Otho al lui Ludon şi Dorul-Otho al lui Jadon, nu le-a fost greu s treac de partea acestuia, mai ales cândă ă vedeau argumentul inexorabil din mâna aceluia pe care Tadeu l-a descris ca un trimis al lui Dumnezeu.

I-au înconjurat, aşadar, pe preo i, f r nici o clip deţ ă ă ă şov ial ; cum priveau din nou spre zidul de apus al cur iiă ă ţ centrale a templului, au v zut curgând pe acolo o mare deă r zboinici. Ceea ce, îns , i-a umplut de mirare şi poateă ă

293

chiar i-au speriat, a fost am nuntul c foarte mul i dintreă ă ţ ostaşi erau Wazdoni negri şi p roşi.ă

Iar în fruntea lor venea str inul cu arma lucitoare,ă avându-l în dreapta pe Tadeu, Hodonul şi la stânga pe Omat, Gundul din Korulja.

În timpul acesta un r zboinic de lâng altar a luat deă ă jos cu itul de sacrificiu şi a t iat repede curelele luiţ ă Tarzan, ale lui Jadon şi ale Janei. Acum st teau to i treiă ţ lâng altar, în timp ce noii sosi i se apropiau de ei dină ţ partea opus a cur ii templului.ă ţ

Când i-a v zut, Jane a r mas încremenit , cu ochiiă ă ă dilata i, mintea ei refuzând s cread c ceea ce vedeţ ă ă ă poate fi real. Str inul, atârnându-şi arma de o curea peă um r, a înaintat repede spre ea şi a luat-o în bra e.ă ţ

– Jack! A strigat ea plin de emo ii şi suspinând deă ţ fericire. Jack, fiul meu!

Atunci s-a apropiat şi Tarzan de ei, petrecându-şi bra ele pe dup umerii lor.ţ ă

În fa a acestui tablou de iubire dumnezeiasc , regeleţ ă Paluldonului cu ostaşii lui şi cu întreg poporul au îngenunchiat în curtea templului şi au r mas cu frun ileă ţ aplecate la p mânt.ă

Dup o or de la c derea lui Ludon şi a lui Mosar, şefiiă ă ă şi r zboinicii de încredere din Paluldon s-au adunat înă marea sal a tronului din oraşul Alur, urca i pe trepteleă ţ piramidei înalte de acolo. În vârf s-a aşezat Jadon, proclamat rege.

În partea dreapt a b trânului c pitan st tea Tarzan,ă ă ă ă iar în stânga lui, Korak, fiul neînvinsului Tarzan.

Când aceast ceremonie a luat sfârşit şi r zboinicii, cuă ă ghioagele ridicate, au jurat credin noului lor rege, Jadonţă a trimis o mic trup de oameni credincioşi s aduc laă ă ă ă Alur pe Ghizi şi Panatlea, împreun cu femeile careă apar ineau oraşului Jalur.ţ

Dup aceea r zboinicii au vorbit despre viitorulă ă

294

Paluldonului şi evident c una dintre primele probleme aă fost aceea a administra iei templului, mai ales problemaţ preo ilor, care, absolut f r nici o excep ie, au tr datţ ă ă ţ ă credin a datorit guvernului regal, c utând m rirea şiţ ă ă ă îmbog irea personal .ăţ ă

Jadon a cerut p rerea lui Tarzan:ă– S transmit Dorul-Otho poporului dorin a tat lui s uă ă ţ ă ă

în aceast privin !ă ţă– Problema voastr este simpl , a spus Tarzan, dacă ă ă

dori i s face i ceea ce place Dumnezeului vostru... Preo iiţ ă ţ ţ pe care i-a i avut, pentru a-şi m ri puterea, v înv au cţ ă ă ăţ ă Jad-ben-Otho este un Dumnezeu crud şi c se bucur laă ă vederea sângelui şi a suferin ei. Iat , îns , c azi vi s-aţ ă ă ă demonstrat falsitatea cunoştin elor, prin completaţ înfrângere a preo imii. Lua i, deci, templele din mânaţ ţ b rba ilor şi da i-le în mâna femeilor, ca s poat fiă ţ ţ ă ă administrate prin bun tate, caritate şi dragoste. Sp la iă ă ţ sângele, a continuat Tarzan, de pe altarele de r s rit şiă ă scurge i pentru totdeauna apa de pe altarele de la apus. I-ţam dat ocazia, la un moment dat, lui Ludon s fac toateă ă acestea, dar a nesocotit ordinele mele şi acum coridoarele sunt din nou pline de victime. Elibera i prizonierii din toateţ templele din Paluldon! Aduce i ca ofrande orice altţ ă pl cere a poporului. Aşeza i-le pe altarele Domnuluiă ţ vostru, ca s fie binecuvântate, iar dup aceea preoteseleă ă lui Jad-ben-Otho le vor distribui acelor nevoiaşi.

Un murmur de aprobare a ieşit din piepturile mul imii,ţ dup ce Tarzan a sfârşit expunerea p rerii lui. De multă ă timp cunoşteau ei avari ia şi cruzimea preo ilor; iar acum,ţ ţ când le venea un izvor de înalt autoritate, îndemnul de aă se elibera de vechea st pânire religioas , f r îns a seă ă ă ă ă schimba credin a poporului, nu puteau s îl primeascţ ă ă decât cu bucurie.

– Dar cu preo ii, ce facem? aţ întrebat un r zboinic. I-ăam ucide bucuroşi pe propriile lor altare, dac aşa ne vaă

295

porunci Dorul-Otho.– Asta nu, nu se poate, s-a opus imediat Tarzan. Nu

trebuie s se mai verse sânge. Da i-le libertatea şi dreptulă ţ de a-şi alege orice ocupa ie convine fiec ruia.ţ ă

Un mare banchet a urmat în seara aceea în Paluldon şi pentru prima dat în istoria vechiului, Paluldon, au stat laă mas , în pace şi prietenie, r zboinici negri cu r zboiniciă ă ă albi. Mai mult înc : s-a încheiat un pact între Jadon şiă Omat, prin care tribul acestuia s fie întotdeauna în rela iiă ţ de prietenie şi alian cu Hodonii.ţă

Cu acest prilej, a aflat şi Tarzan cauza pentru care ni a atacat la timpul fixat. I-a sosit un trimis, din partea lui Jadon, cu instruc iuni de a întârzia orice mişcare de trupeţ pân la amiaz .ă ă

Apoi au descoperit, evident, tr darea, trimisul fiind, dină partea lui Ludon, un preot cu înf işare de ostaş.ăţ

A fost judecat, condamnat şi executat pe loc, dar nu au lipsit decât câteva clipe pentru ca întârzierea s fi fostă cu des vârşire fatal cauzei lor.ă ă

A doua zi au sosit în palatul cet ii Alur atât prin esaăţ ţ Ghizi, cât şi Panatlea, împreun cu femeile din familia luiă Jadon; iar în marea sal a tronului s-au oficiat două ă c s torii: a lui Tadeu cu Ghizi şi cea a lui Omat cuă ă Panatlea.

Tarzan, cu Jane şi Korak au mai r mas o s pt mân caă ă ă ă oaspe i ai lui Jadon, ceea ce a f cut şi Omat împreun cuţ ă ă r zboinicii s i. Dup aceea Tarzan i-a anun at c va plecaă ă ă ţ ă din Paluldon.

În min ile amfitrionilor s i era foarte nel murit atâtţ ă ă ă ideea despre cer, cât şi locul unde s-ar afla acesta, precum şi despre mijloacele întrebuin ate de zei pentru aţ parcurge distan a de pe t râmurile p mânteşti spre celeţ ă ă cereşti.

Din acest motiv nu s-a n scut nici o întrebare sauă neîncredere, când au aflat c Dorul-Otho, împreun cuă ă

296

so ia şi cu fiul s u, vor porni pe jos, printre mun ii, pe careţ ă ţ îi vor str bate ieşind din Paluldon pe la nord.ă

Au plecat, deci, spre Korulja, înso i i de r zboinicii dinţ ţ ă acel trib şi de o mare parte de r zboinicii hodoni de subă comanda lui Tadeu.

Un num r mare dintre noii lor prieteni i-au condusă pân dincolo de limitele Alurului, iar, dup ce şi-au luată ă adio de la ei şi Tarzan, au invocat binecuvântarea Dumnezeului lor.

Cei trei europeni i-au v zut pe simplii, dar adev ra iiă ă ţ lor prieteni aplecându-se cu smerenie în praful drumului, r mânând astfel pân au disp rut cu to ii între copaciiă ă ă ţ unei p duri din cale.ă

În Korulja au r mas o zi întreag pentru a se odihni; iară ă Jane a avut ocazia s vad şi s examineze peşterileă ă ă folosite ca locuin e de aceste fiin e ciudate şi atât deţ ţ primitive.

Apoi au pornit din nou, evitând, de data aceasta, c rarea primejdioas pe dup Pastorul Ved şi coborând deă ă ă partea cealalt , pe coast , direct spre marea mlaştin ceă ă ă desp r ea aceste inuturi.ă ţ ţ

C l toreau în libertate, destul de comod şi în deplină ă ă siguran , înconjura i de grupul de Hodoni şi Wazdoni.ţă ţ

Probabil c , mă ul i dintre ei se întrebau cum vor treceţ aceste trei fiin e pân dincolo de întinsa mlaştin de careţ ă ă se apropiau. F r îndoial , îns , c , dintre to i, Tarzan eraă ă ă ă ă ţ acela care se îngrijora cel mai pu in.ţ

În cursul vie ii sale a întâmpinat multe obstacole, dinţ care a tras concluzia c cel care „vrea” poate întotdeaunaă s treac peste ele.ă ă

Avea îns în minte şi o solu ie mai uşoar a acesteiă ţ ă travers ri, solu ie care depindea foarte mult şi deă ţ întâmplarea destinului, aşa c nu dorea s o comuniceă ă nim nui, din team ca nu cumva întâmplarea s -i fieă ă ă defavorabil .ă

297

Îns în diminea a ultimei zile, când îşi strângeauă ţ lucrurile din tab r pentru a pleca la drum, s-a auzit,ă ă deodat , un muget tun tor dintr-un crâng din apropiere.ă ă

Tarzan a zâmbit satisf cut. Întâmplarea pe care seă baza a venit ca o minune. Prin urmare, Dorul-Otho, cu so ia şi cu fiul s u vor p r si inuturile Paluldonului aşaţ ă ă ă ţ cum se cuvenea unor zeit i.ăţ

El mai avea cu el suli a pe care a confec ionat-o Jane şiţ ţ pe care ea punea atâta pre , tocmai fiindc a fost lucratţ ă ă de propriile ei mâini. I-a explicat Janei c are inten ia s -iă ţ ă ofere suli ei locul de onoare deasupra vetrei din locuin aţ ţ lor, loc pe care l-a avut puşca cu cremene a str moşului eiă puritan, profesorul Porter.

Când au auzit acest muget puternic, Hodonii ce îl înso eau pe Tarzan l-au privit întreb tor.ţ ă

Wazdonii lui Omat c utau din priviri copaci, deoareceă un Grif este singura creatur din Paluldon cu care nici oă trup de r zboinici, oricât de mare, nu s-ar întâlniă ă bucuros.

Pielea lui tare cu armura de solzi şi oase, nu putea fi p truns de buzduganele şi cu itele lor, inutile ca şi cumă ă ţ ar fi fost aruncate în stânca înalt a muntelui din fa .ă ţă

– Aştepta i! aţ zis Tarzan.Şi în acel moment a pornit cu suli a spre Grif, sco ândţ ţ

din piept acelaşi sunet al Torodonului.Mugetul a încetat imediat, transformându-se într-un

mârâit scurt, iar dup un timp a ap rut în fa a lui şiă ă ţ enorma fiar . Ceea ce a urmat nu a fost decât o repetareă a experien ei pe care Tarzan a avut-o cu aceste creaturiţ colosale şi feroce.

Aşadar, Tarzan, Jane şi Korak au str b tut mlaştinileă ă care încercuiesc Paluldonul c lare pe spinarea Grifuluiă preistoric, în timp ce reptilele mai mici fugeau, şuierând de groaz .ă

Ajungând pe malul opus, s-au întors şi au f cut semneă

298

de adio lui Tadeu, lui Omat şi bravilor lor ostaşi, pe care îi admirau şi îi respectau.

Tarzan şi-a condus animalul titanic înc o parte dină drum, spre Nord, ne oprindu-se decât dup ce s-a asigurată c Hodonii şi Wazdonii au avut timp s ajung laă ă ă ad postul stâncilor de la poalele mun ilor.ă ţ

Atunci, întorcându-şi fiara cu capul spre Paluldon, au desc lecat to i trei şi dând o lovitur puternic cu coadaă ţ ă ă suli ei în pielea groas a fiarei, a trimis-o înapoi, înţ ă inuturile ei s lbatice.ţ ă

Apoi au stat mai mult de un sfert de or , privindă p mântul pe care abia l-au p r sit: p mântul Torodonuluiă ă ă ă şi al Grifului; al lui Ja şi Jato; al Wazdonilor şi al Hodonilor; un p mânt primitiv, plin de evenimente grozave şi moarteă subit , liniştit şi frumos în acelaşi timp de care acumă începea s le fie dor.ă

Cu sufletele uşurate şi cu mult curaj au pornit din nou spre nord, în lunga lor c l torie spre cel mai scump inută ă ţ dintre toate: acas .ă

(va urma)

299

CUPRINS

CAPITOLUL I - Omul cu coadă................................2CAPITOLUL II - Spre cetatea luminii.....................16CAPITOLUL III - Pentru o fecioară........................31CAPITOLUL IV - Lupta cu duşmanii.......................46CAPITOLUL V - În c utarea Panatleiiă ....................57CAPITOLUL VI – Monstrul.....................................72CAPITOLUL VII - Prinderea Panatleii.....................87CAPITOLUL VIII - În c utarea Janeiă .......................97CAPITOLUL IX - Gr dina interzisă ă.......................108CAPITOLUL X - Curajul lui Tarzan.......................131CAPITOLUL XI - Necunoscutul............................142CAPITOLUL XII - Ce ştie Panatlea.......................154CAPITOLUL XIII - Monstrul din turnul misterelor. 165CAPITOLUL XIV - M celul din palată .....................179CAPITOLUL XV - Armata secretă........................192CAPITOLUL XVI - Povestea Janei........................200CAPITOLUL XVII - În groapa cu lei din Tulur........213CAPITOLUL XVIII - O întâlnire nepl cută ă.............225CAPITOLUL XIX - Chinul Janei.............................235CAPITOLUL XX - Obei gatz şi Ludon .....................247CAPITOLUL XXI - Preg tiri de r zboiă ă ...................261CAPITOLUL XXII - În ghearele lui Ludon..............272CAPITOLUL XXIII - Judecata neam uluiţ ................281CAPITOLUL XXIV - Tadeu, Korak, Omat & Comp.. 291

300

301