Conceptul de taxă vamală Pentru a se realiza o analiză în detaliu şi completă a regimului vamal românesc trebuie pornit de la elementul care stă la baza acestuia şi anume taxele vamale. De asemenea, acestea sunt şi instrumentele cu ajutorul cărora este conturat regimul vamal. Taxele vamale sunt definite ca fiind acele prelevări băneşti, percepute de către stat în momentul în care lucrurile trec graniţele ţării, respectiv în vederea importului, exportului sau tranzitului. Depăşind politica fiscală, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente şi în alte domenii. În condiţiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice cu alte state. Prin taxele vamale se asigură folosirea avantajelor participării României la diviziunea internaţională a muncii, intensificarea pe baze reciproc avantajoase a schimburilor economice şi tehnico-ştiinţifice cu alte ţări. Taxele vamale au un rol activ în asigurarea cu materii prime şi alte produse deficitare. Astfel, pentru produsele exportate nu se datorează taxe vamale, iar sistemul vamal este astfel conceput încât să stimuleze importurile, cu precădere spre materii prime şi materiale necesare economiei naţionale. Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesele pentru dezvoltarea exportului, România utilizează numai taxele vamale de import. Aceste taxe sunt stabilite şi percepute în conformitate cu Tariful vamal de import. 186 Inspecţia fiscală Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României şi sunt exprimate în procente, diferenţiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri. Mărfurile sunt grupate pe secţiuni şi capitole, potrivit Nomenclatorului Sistemului Armonizat – care se foloseşte în relaţii reciproce dintre statele membre ale Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Cele mai frecvente sunt cuprinse între 10 – 30%. Se aplică taxa vamală în vigoare, adică taxa vamală care se aplică efectiv, în momentul vămuirii mărfii din coloană. De asemenea, trăsătura esenţială a acesteia este aceea că ele fac parte din sistemul veniturilor bugetare. Sistemul veniturilor bugetare reprezintă totalitatea resurselor băneşti instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor băneşti ale statului. De asemenea, el presupune o varietate de forme şi metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor băneşti, necesare finanţării şi îndeplinirii funcţiilor sale. Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezintă obligaţii băneşti stabilite în mod unilateral prin acte normative, în sarcina persoanelor fizice şi juridice ce realizează venituri sau bunuri impozabile taxabile. De asemenea, putem spune că nivelul taxelor vamale, precum şi durata în timp a perceperii acestora sunt probleme de o deosebită importanţă în teoria şi practica politicii comerciale. Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protecţie, taxa fiind cu atât mai ridicată, cu cât condiţiile de producţie pe piaţa internă sunt mai defavorabile, faţă de cele ale exportatorilor străini. La stabilirea nivelului taxei vamale se are în vedere, ca elemente de bază, diferenţele dintre preţurile externe şi cele interne. În concluzie, putem spune că taxele vamale exprimă, prin structura şi nivelul lor, interesele specifice de politică comercială ale fiecărei ţări.

Referitor la natura juridică a taxei vamale putem spune că a fost precizată cu ajutorul trăsăturilor generale pe care le prezintă această formă a veniturilor. Ele permit încadrarea lor în categoria impozitelor. Articolul 66 alin. (2) C. vam. prevede că „taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor exprimate în lei”. 187 Inspecţia fiscală Taxele vamale formează o a doua categorie de venituri bugetare şi reprezintă, mai pe scurt, plata efectuată de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de instituţiile publice. Trăsăturile taxelor vamale reies din definiţia de mai sus: - taxele reprezintă plată neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de diverse organe sau instituţii publice; - taxele au rolul de a acoperi cheltuielile necesare serviciilor solicitate; aceste servicii sau lucrări sunt efectuate în mod direct şi imediat persoanelor solicitante de către organele sau instituţiile de stat specializate; -

subiectul plăţilor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea activităţii de către organul sau instituţia de stat. Taxele vamale fiind reglementare în virtutea necesităţii fondului bănesc al statului sunt, din punct de vedere juridic, obligaţii financiar bugetare. Caracterul obligatoriu al taxelor vamale este prevăzut în formulare expresă. Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică pentru că este prevăzută de normele juridice în vigoare şi, potrivit acestora, neîndeplinirea obligaţiei respective atrage răspunderea juridică şi silită de a plăti taxele neachitate integral sau la termen legal. Această obligaţie apare în cadrul raporturilor juridico-financiare de venituri bugetare. Forma de concretizare a acestei obligaţii este forma bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă financiar bugetară. Acesta este actul juridic individual prin care se constată şi se stabileşte obligaţia faţă de bugetul statului a persoanelor fizice sau juridice. Noţiunea taxelor vamale este strict legată cu principiul constituţional cuprins în art. 139, care prevede că toate taxele, veniturile bugetare se stabilesc numai prin lege. Acest principiu este reluat prin Legea finanţelor publice nr. 500/2002 care precizează că Parlamentul aprobă prin lege impozitele, taxele şi alte venituri ale statului. Funcţiile îndeplinite de taxele vamale sunt de: A. instrument fiscal; B. instrument de politică comercială. A. Funcţia taxei vamale ca instrument fiscal. Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului. Astăzi, acest caracter este mult atenuat, dar taxa vamală a rămas un important instrument fiscal. 188 Inspecţia fiscală Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este acordată în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export, import sau tranzit), calitate în care, perceperea acestuia este avantajoasă pentru un stat, întrucât, ca impozit fiscal, taxa vamală majorează veniturile bugetare. B. Funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială. Noţiunea de politică comercială include ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal, valutar şi de altă natură, prin intermediul cărora statele promovează relaţiile comerciale internaţionale, interesele naţionale fundamentale, de perspectivă sau de scurtă durată. În cadrul negocierilor comerciale, statele îşi acordă concesii ce constau în reducerea reciprocă a nivelului taxelor vamale la importul anumitor produse care intră în negocieri. Stabilirea taxelor vamale este necesară în lumea contemporană pentru ca ţările să aibă posibilităţi de negocieri comerciale reciproce. Caracterul de protecţie al tarifului vamal este relevat de importanţa care se acordă unuia din cele două scopuri: fie pentru protecţie (prin reducerea importurilor), fie obţinerea unor venituri pentru bugetul statului importator. Taxele vamale percepute asupra importului produselor produc efecte complexe care se înscriu în sfera financiară, economică şi comercială. În principal, efectele taxelor vamale sunt următoarele: a. efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului; b. efect asupra consumului intern; c. efect de redistribuire a veniturilor dintre diferite categorii de participanţi la activitatea economică; d. efect asupra raportului de schimb al ţării; e. efect de protejare a economiei naţionale sau producţiei interne; f. efecte de competitivitate; g. efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale; h. efecte asupra balanţei de plăţi; i. efecte asupra costurilor