Tehnici de chirurgie minim invaziva in ORLOriginile chirurgiei minim-invazive dateaza din secolul XIX, debutand cu explorarile in scop diagnostic ale lui Bozzini (1805) si Dorsomeaux (1843). Beneficiile tehnicilor minim invazive sunt multiple. Tehnica operatorie este aceeasi ca in chirurgia deschisa, abordul difera.Interventiile chirurgicale minim invazive inseamna totalitatea acelor interventii in cadrul carora operatiile se efectueaza cu ajutorul noii tehnologii, fara incizii mari pe corp.

In cazul interventiilor chirurgicale minim invazive inciziile pe corpul pacientului sunt esenial mai mici, in majoritatea cazurilor nefiind sectionat stratul muscular. Durata de vindecare a bolnavului este o fractiune a duratei de vindecare in cazul procedurilor chirurgicale traditionale. Pacientii sunt spitalizati pe durata scurta si se reintorc acasa curand, putand sa-si inceapa munca mai repede, sa-si reia viata normala, chiar si activitatea sportiva. Datorita tehnicii chirurgicale in timpul operatiei afectiunea poate fi observata si constatata mult mai detaliat, adesea extirparea partilor afectate putand fi mai completa. Durata interventiei chirurgicale nu este mai mare decat in cazul celor traditionale, prin deschidere. Pentru pacient se reduce semnificativ stresul si suferinta fata de interventiile traditionale .

Calitatea vietii unui pacient operat prin mijloace minim invazive este mult mai buna decat a celui operat prin mijloace clasice. Operatiile minim invazive au o serie de beneficii: bolnavii nu mai sunt supusi spitalizarii indelungate, bolnavul revine la serviciu si devine productiv mult mai repede, nu mai sunt supusi acelorasi riscuri. Interventiile minim invazive au practic aceeasi eficiena precum taieturile clasice, dar mai multe beneficii pentru pacient si medici.

RinoscopiaRinoscopia este examenul foselor nazale si al faringelui, realizat cu ajutorul instrumentelor.

Rinoscopia se practica in cursul unei atingeri a foselor nazale si a sinusurilor (rinita, sinuzita, polipoza nazosinusiana etc.) dupa doua metode: rinoscopia anterioara si rinoscopia posterioara.

Rinoscopia anterioara consta in plasarea succesiva in fiecare nara a unui specul in forma de con scobit, format adesea din doua valve departabile cu ajutorul unui surub, care permite sa se observe partea anterioara a foselor nazale.

Rinoscopia posterioara se practica cu ajutorul oglinzii lui Clar (mica oglinda inclinata in sus si montata pe un maner). Medicul impinge usor oglinda pana in fundul gatlejului si priveste imaginea cavumului (partea faringelui situata in spatele foselor nazale sau nazofaringe,) si coanele (orificiile posterioare ale foselor nazale).

Daca rezultatele obtinute prin aceste doua examene se dovedesc insuficiente, medicul poate sa le completeze cu o rinofibroscopie.