Apari ia trendului. Originea, clasificarea i evolu ia asigurărilorț ș ț

Oamenii de ştiinţă, în urma unor îndelungi căutări “au găsit dovezi ale unor operaţiuni

de dispersie a riscurilor ce datează din aceeaşi perioadă cu primele forme organizate de

comerţ. Originile asigurării se pierd în negura timpurilor, neputând fi stabilite decât cu o mare

aproximaţie.

Primele semne de aplicare a unuia dintre principiile de bază ale asigurării – dispersia

riscurilor – au apărut în China antică, undeva între mileniul trei şi mileniul doi î.e.n. Se spune

că negustorii chinezi îşi distribuiau marfa în mai multe vase ce urmau să fie transportate pe

râurile Chinei, reducând astfel riscul că întreaga cantitate de marfă ce urma să ajungă la

destinaţie să fie supusă pierderii. Era doar o formă de dispersie a riscului, nu şi o protecţie

împotriva riscului.

Alte dovezi se referă la babilonieni, care în jurul anului 3000 î.e.n. au conceput şi

practicat un sistem de împrumuturi maritime, care îl scuteau pe debitor de a le returna în

cazul în care marfa sau nava sufereau avarii. Alte surse istorice afirmă că monarhii din

Achmea – Persia antică ar fi fost cei care şi-au asigurat cetăţenii şi au înregistrat aceste

asigurări la birourile notariale ale vremii. Contractul comercial dezvoltat de babilonieni în

relaţiile cu vecinii lor, fenicienii, a fost preluat şi dezvoltat ulterior de greci prin emiterea

unor hârtii de valoare. Mai târziu, romanii au aderat la acelaşi sistem.Asigurările de sănătate

și asigurările de viață au fost introduse de greci şi de romani în jurul anului 600 î.e.n., când au

fost organizate breslele meseriaşilor, denumite “societăţi de binefacere”. Acestea suportau

cheltuielile funerare ale membrilor şi întrajutorarea familiilor în caz de deces al unuia dintre

membri.

Un rol important în evoluţia sistemului asigurărilor şi ulterior al reasigurărilor l-au

avut negustorii italieni din oraşele-state ale Italiei de Nord de la începutul actualului mileniu,

activitatea acestora fiind preluată şi de Ţările de Jos, şi de Anglia. Spre exemplu, în anul

1310, Ducele de Flandra a decis înfiinţarea Camerei de Asigurări de la Bruges pentru

asigurări împotriva riscurilor maritime, iar la Londra, Parlamentul a elaborat reglementări

privind această activitate, prin emiterea, în anul 1601, a „Legii privind poliţele de asigurare

folosite între negustori””1.Piaţa asigurărilor este cadrul organizatoric şi metodologic în care

se realizează operaţiunile de asigurări.

1 Violeta Ciurel, Asigurări și Reasigurări. O perspectivă globală, Editura RENTROP & STRATON, 2011, pg. 17.

În această piaţă se întâlnesc: cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor

fizice şi juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări şi oferta de

asigurare, susţinută de organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi

capabile sub raport financiar să desfăşoare o astfel de activitate.„Piaţa asigurărilor poate fi

caracterizată prin starea sau modul ei de manifestare prin dimensiune, prin cadrul

organizaţional şi prin modul de realizare al concurenţei. O clasificare a asigurărilor se poate

face astfel:

1. După tipul şi natura riscurilor asigurate, se pot distinge două categorii:

- asigurări de viaţă;

- asigurări non-viaţă (generale).

2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, sunt două categorii:

- asigurarea prin efectul legii (obligatorie);

- asigurarea contractuală (facultativă).

3. În funcţie de domeniul asigurării, se disting patru categorii:

- asigurări de bunuri;

- asigurări de persoane;

- asigurări de răspundere civilă;

- asigurări de interes financiar.

4. În funcţie de riscul asigurat, asigurările sunt:

- asigurări pentru riscuri cu caracter natural (inundaţii, trăsnete, explozii,

furtuni, uragane, cutremure de pamânt, ploi torenţiale, alunecări sau prăbuşiri

de teren);

- asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;

- asigurări pentru boli, epizotii şi accidente ale animalelor;

- asigurări de accidente precum derapări, răsturnări, coliziuni şi prăbuşiri de

poduri şi tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;

- asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul

acestui eveniment beneficiarul poliţei să încaseze suma asigurată;

- asigurări de răspundere civilă, pentru acoperirea prejudiciilor provocate de

asiguraţi terţilor ca urmare a unor accidente, neglijenţă, eroare.”2

„Evoluţia asigurărilor şi reasigurărilor este o reflectare a dezvoltării economice şi a

înţelegerii nevoii de protecţie de către indivizi şi companii. În mod deosebit în perioada

postbelică, creşterea şi diversificarea activităţii economice şi implicit a schimburilor

internaţionale de valori au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieţe active şi concurente de

asigurări şi reasigurări.

Dispersia internaţională a riscurilor mari prin intermediul asigurării poate fi realizată

în mai multe moduri: prin asigurare directă, posibil prin participarea asigurătorilor străini în

calitate de co-asigurători alături de societăţile naţionale sau prin transferarea unei părţi a

riscurilor asumate de asigurătorii naţionali prin reasigurare internaţională.”3„Pieţele de

reasigurări nu pot fi tratate separat, ci în strânsă corelaţie cu pieţele de asigurări pe care, de

altfel, se bazează şi de aceea asigurările şi reasigurările se tranzacţionează preponderent pe

aceleaşi pieţe. Cea mai puternică creştere a activităţii de asigurare şi reasigurare a avut loc în

ultimii treizeci de ani.”4

„Factorii care au stat la baza acestei evoluţii rapide sunt:

- creşterea economică fără preponderent a ţărilor industrializate după cel de-al

doilea Război Mondial, progresul tehnic şi dezvoltarea socio-umană sub toate

aspectele;

- schimbările intervenite în structura pieţelor de asigurări la unele ţări ale lumii;

- îmbunătăţirea climatului în domeniul afacerilor directe;

- globalizarea serviciilor financiare în general şi a serviciilor de asigurări în

special;

- criza financiară.”5

Cap. 2 – Consumatorii români. Trenduri în România

În România, actualmente populația este de 21,316.420, însă doar 19,043.000 sunt

stabili. 89% din populația României este stabilă iar restul este plecată în străinătate. Din

2 Violeta Ciurel, Asigurări și Reasigurări. O perspectivă globală, Editura RENTROP & STRATON, 2011, pg. 67-74.3 Idem, pg. 77.4 Idem, pg. 78.5 Violeta Ciurel, Asigurări și Reasigurări. O perspectivă globală, Editura RENTROP & STRATON, 2011, pg. 79.

populația stabilă, 55% trăiesc în mediul urban iar 45% în mediul rural. Din punct de vedere al

veniturilor și al surselor de venit, datele arată că numărul de persoane active este de 9,9

milioane, însă doar 9,2 milioane au venituri iar diferența de 0,7 milioane o reprezintă cei

neanganjați în vreo activitate economică și pensionari sunt 5,5 milioane. Salariul mediu net/

lună/ persoană angajată este de 1,547 lei (350 EUR) iar venitul din pensie/ lună este de 774

lei (172 EUR).

Cheltuielile care se fac într-o gospodărie sunt de 1,614 lei (360 EUR)/ lună și

reprezinta 65% dintr-un venit mediu de 2,475 lei (550 EUR)/ lună. Aceste cheltuieli sunt

repartizate astfel: 42% - mărfuri alimentare și nealcoolice; 8% - băuturi alcoolice și tutun; 5%

- îmbrăcăminte și încălțăminte; 17% - diverse în gospodărie, apă, electricitate și încălzire; 4%

- mobilă, echipamente și întreținerea locuinței; 4% - sănătate; 6% - transport; 5% -

comunicații; 4% - recreere și activități culturale; 1% - educație; 4% - restaurante și hoteluri;

4% - alte produse și servicii.

Teoretic, 12,3 milioane persoane sunt peste 18 ani cu salariu și pot fi potențiali clienți

pentru companiile de asigurări. Dar populația cuprinsă între 18 și 24 ani nu reprezintă o țintă

pentru companii deoarece au un profil al riscului crescut, ei preferând să investească în

proprietăți. Aceeași situație de risc se regăsește și în cazul pensionarilor. În concluzie, din

punct de vedere demografic, potențialii clienți reali sunt cei cuprinși între vârstele de 24 și 65

ani care au salariu, ceea ce reprezintă 8.1 milioane persoane.

Din cei 8.1 milioane potențiali asigurați doar 59% consideră că este important să aibă

un produs de asigurare (RCA,CASCO, Asigurare de sănătate, de casă, etc) și doar 22%

consideră că este util să aibă o asigurare de viață.

Cap.3 – Extensii ale trendului în România pentru 2015

Urmărind trendul pieţei de asigurări non-viață din România, se poate observa că 2013

a avut o uşoară creştere de 0,6% faţă de 2012 iar 2014 a scăzut cu 3,7%. faţă de 2013

Previziunile pentru 2015 arată că 2015 va avea o creştere de 3,0% faţă de 2014.

Sursa: Institutul Național de Statistică

La ediția din acest an a Zilei Asigurărilor de Viaţă şi Sănătate de la FIAR s-a dezbătut

„cum a influenţat noua generaţie de clienţi abordarea asigurătorilor pe liniile de aigurări de

viață și sănătate. S-a observat că piața asigurărilor de viaţă are un trend pozitiv iar aceasta

evoluează în opoziţie cu evoluţia generală a pieţei de asigurări și se preconizează o continuare

a consolidării segmentului life dar şi o creştere susţinută a ponderii sale în total subscrieri.”6

6 http://www.primm.ro/asigurarile-de-viata-si-sanatate--clientul--motorul-cresterii_633.html, accesat la 24.11.2014